Vă reamintesc câteva reguli pentru examenul oral.

OBLIGATORIU veniți la examen cu cel puțin o oră înainte de programarea voastră pentru că sigur veți
intra mai repede decât sunteți programați.
Intrați doar cu buletinul și ceva de scris.
Dați buletinul profesorului și trageți un bilet.
Spuneți numărul biletului profesorului, luați o ciornă, buletinul și mergeți în bancă.
Citiți integral biletul înainte de rezolvare, apoi rezolvați cu calm. Dacă nu știți ceva, nu intrați în
panică. De obicei aveți timp să ascultați și alți colegi dinaintea voastră și e posibil să aflați răspunsul
din biletul acestora.
Subiectul vostru conține un text la prima vedere pe care trebuie să-l analizați în funcție de câteva
cerințe :
Trebuie să recunoașteți mai întâi tipul textului . Prima oară vă uitați la autorul și titlul scris în
paranteză. Este un prim indiciu referitor la tipul textului. Textele se împart în trei mari categorii :
literare , nonliterare și de graniță. Cele mai multe vor face parte din ultimele două categorii.
Textele literare pot fi de două feluri : narative și descriptive .
Textul narativ se recunoaște prin următoarele trăsături : prezența naratorului, a narațiunii , a
personajelor și dominanța verbelor. ( Atenție ! Mulți copii sunt tentați să spună că textele științifice
sunt texte narative ! ) Textele narative au ca scop destinderea și îl vizează pe receptor, adică pe
cititor.
Textele descriptive pot fi de două feluri : portret și peisaj. Ele au ca scop autoexprimarea pentru că îl
vizează pe emițător, adică pe cel care scrie în cele mai multe cazuri . (Atenție ! există și descrierea
științifică când se prezintă un experiment ,de exemplu, dar sigur vă veți da seama de diferență.)
Trăsăturile textului literar descriptiv sunt : prezența descrierii ca mod de expunere, a figurilor de stil și
a imaginilor artistice (vizuale, auditive, motorii etc) ,domină substantivele și adjectivele.
Textele nonliterare au în vedere celelalte stiluri funcționale ale limbii române : științific, administrativ
și publicistic. Prin excelență scopul acestor texte este acela de a informa.
Textul științific poate fi informativ ( explicativ , în sensul descrierii unui fenomen, unei idei etc) și
argumentativ. Dacă cel informativ, așa cum îi spune numele, informează, explică ceva, cel
argumentativ are ca scop să te convingă ,de aceea are structură specifică cu una dintre părțile
cunoscute de voi : ipoteză, argumente, concluzie. Atenție , rar veți găsi toate părțile ! De obicei găsim
doar ipoteza sau concluzia și uneori dezvoltarea unui argument.
Dacă cele informative vizează mesajul ,adică ce se transmite , cele argumentative vizează tot lanțul
comunicării : emițătorul, mesajul și receptorul.
Textele științifice se recunosc prin următoarele trăsături :
Un limbaj clar în care se regăsesc cuvinte cu sensul lor denotativ și termeni de specialitate. Tonul este
obiectiv și impersonal și este clar că se scrie la persoana a III a ,deci atenție să nu spuneți că este text
narativ !
Textele administrative au scop clar informativ și vizează receptorul, adică publicul interesat de legi,
ordonanțe, ghiduri etc. La fel ca și textul științific și acesta utilizează un limbaj clar ,cu termeni de
specialitate și cu structură specifică (capitole, subcapitole, părți, alineate, litere etc) și cu clișee
lingvistice.
Textele de graniță sau reflexive pot fi : memorialistice, diaristice (jurnalul) și epistolare (scrisoarea) și
aici emițătorul se exprimă pe sine ,scopul fiind acela de autoexprimare. În toate cazurile este vizat
receptorul, deci cel care citește. Cum le argumentăm :
Au structură specifică :
Toate se scriu la persoana I și emițătorul este implicat și subiectiv spre deosebire de textele
nonliterare unde emițătorul este detașat, obiectiv și neimplicat (este normal pentru că se scrie la
persoana a III a).
La cel memorialistic ,de obicei titlul ne ajută ca să-l clasificăm, la jurnal observăm structura cu notarea
datei și a orei când se scrie respectivul text, iar la scrisoare observați data, localitate în dreapta sus,
formula de început la mijloc și cea de încheiere la final.
Acum vă prezint câteva exemple . Cum veți răspunde :
Textul aparține Ameliei Pavel și este un fragment din Expresionismul și premisele sale. Este un text
nonliterar, științific.
Prima cerință vizează emițătorul, adică autoare textului în cazul nostru. Ce se poate deduce despre el
la nivelul atitudinii, intențiilor și perspectivei. Deci : atitudinea este una obiectivă, detașată pentru că
intenția ei este de a informa cititorul avizat ( adică cel interesat de subiect cum ar fi studenți la
litere ,profesori, elevi ) , iar perspectiva este cea de critic literar, om de litere, profesor . Când trebuie
să răspundeți legat de perspectivă vă gândiți despre ce știință este vorba sau ce meserie vizează
fragmentul.
A doua cerință vă cere să specificați tipul textului și să aduceți argumente. Știm că este științific deja
pentru că ați spus inițial. Acum clarificăm dacă este informativ (explicativ )sau argumentativ. Observă
că este informativ pentru că utilizează un limbaj clar, cu respectarea normelor limbii literare, cu un
limbaj de specialitate și cu scopul de a informa vizând receptorul.
A treia cerință vizează înțelegerea textului și cere dezvoltarea unor idei, argumente, fapte din text.
Aici vă focusați pe o idee pe care o prezentați cu exemple. De exemplu aici - textul prezintă evoluția
în ceea ce privește concepția cromatică la simboliști. Autoarea remarcă apariția ,,unui nou mod de a
fi,, al artistului în raport cu realitatea ,arta fiind în viziunea lui o valoare a vieții.
Al doilea exemplu este ușor de recunoscut pentru că jos, după numele autorului aveți clar specificare
că apare într-un cotidian. De obicei este și prepoziția în ,aici însă nu este prezentă. Textele jurnalistice
sunt un mix de limbaje, copii. Dacă au subiecte științifice, atunci veți pomeni când vorbiți despre scop
și caracteristici, iar dacă sunt reportaje, interviuri este evident . Nu intrați în panică dacă nu seamănă
clar cu un text jurnalistic ,dar scrie că apare în jurnale sau pe un site. Atunci veți spune că textul
jurnalistic se caracterizează prin diversitatea temelor, amestecul de limbaje, stil eterogen și
neologismelor, a termenilor de specialitate și are rol de a stârni curiozitatea receptorilor.
Al doilea exemplu este ușor de recunoscut pentru că jos, după numele autorului aveți clar specificare
că apare într-un cotidian. De obicei este și prepoziția în ,aici însă nu este prezentă. Textele jurnalistice
sunt un mix de limbaje, copii. Dacă au subiecte științifice, atunci veți pomeni când vorbiți despre scop
și caracteristici, iar dacă sunt reportaje, interviuri este evident . Nu intrați în panică dacă nu seamănă
clar cu un text jurnalistic ,dar scrie că apare în jurnale sau pe un site. Atunci veți spune că textul
jurnalistic se caracterizează prin diversitatea temelor, amestecul de limbaje, stil eterogen și
neologismelor, a termenilor de specialitate și are rol de a stârni curiozitatea receptorilor.
În cazul nostru este recenzia unui spectacol de teatru, în care emițătorul are intenția de a informa,
având o atitudine detașată, obiectivă, perspectiva fiind cea a jurnalistului specializat pe cultură.
Al treilea text este unul de graniță, memorialistic unde emițătorul se autoexprimă ,analizându-se pe
sine. De aceea emițătorul este implicat, subiectiv, intenția lui fiind să transmită receptorului ce simte,
ce face și perspectiva este clar cea a scriitorului preocupat de propria existență. Argumente : scrierea
la persoana I, prezența unui număr mare de detalii personale, utilizarea unui limbaj expresiv.