Argumentarea unui text stiintific

n subsolul textului este indicat numele autorului Eugen Lovinescu, titlul lucrrii de
unde este extras fragmentul,Istoria literaturii romane contemporane. Titlul sugereaz
ca fragmentul ar putea aparine unui text din sfera tiinific, un text de specialitate din
domeniul istoriei. Tema este literatura.
Discursul este nonficional (poate fi identificat conform predominanei cuvintelor
cu sens denotativ i n conformiste cu sfera de referina a cuvintelor). n text sunt
folosii termeni cu sens denotativ: uniform stilizate, indiscretia,arhivele, notatii
impresioniste.
Discursul are funcie referenial. El transmite informaii tiinifice pe baza unui
text informativ. Primul enun poate fi considerat un argument: Toata lumea scrie si
discuta literatura. Urmtoarele enunuri sunt menite s exemplifice argumentul. E de
notat faptul c exemplificarea argumentului se face prin observatiile facute de autor si
prin aducerea unor modele reprezentatile temei.
Emitorul este specializat, respectiv o persoana abilitat n domeniul criticii literare.
Receptorul nu este prezent explicit, dar se poate presupune c poate fi specializat,
respectiv tot o persoana abilitat in domeniul literaturii, sau n curs de specializare:
elevi,studeni sau nespecializat, categorie din care fac parte cititorii care sunt interesai
de aceasta tem.
Mesajul vizeaz ca efect acordul cu informaia n msura n care aceasta ste corect
tiinific i in msura n care este corect argumentat.
Funcia mesajului este de informare, concentrat pe un subiect precis: literatura.
Mesajul are i funcie educativ: n msura in care textul este folosit in procesul
nvrii in orele de limb, dar si in msura in care un receptor nespecializat dorete s
cunoasc problema. Mesajul este neutru prin datele furnizate i prin tonalitate.
Neutralitatea discursului este tipic textului tiinific. Autorul vizeaz o problema
teoretic, exemplificat printr-un context cultural dat.
In text apar caracteristicile generale ale stilului: Corectitudine: textul este alctuit
din enunturi construite in conformitate cu regulile gramaticale si semantice, claritate:
descriere clara, logica, coerenta, obtinuta prin folosirea unor cuvinte al caror sens este
consacrat si prin evitarea termenilor prea sprecializati, obiectivitate: continutul textului
se refera la o problema real, demonstrat tiinific, accesibilitate: limbajul poate fi
neles de specialiti dar si de elevi/studeni familiarizai cu terminologia, sau oricare
alt cititor cu o minim specializare.Receptarea textului se face numai in sensul indicat
de autor.
Termenii sunt folositi cu sensul denotativ:maniera, interminabile,stilizate.
Lexical, vorbim despre terminogie de specialitate :literatura,publicitatii,notatii
impresioniste.Morfologic predomina prezenta substantivelor:scrisori, caietele,
jucarii.Sintactic, textul se prezinta a fi o fraza alcatuita din mai multe propozitii
subordonate. Din punct de vedere stilistic, textul nu prezinta digresiuni si figuri de stil.