TEORIE LITERARǍ, GENURI ŞI SPECII LITERARE STUDIATE

TEMATICI SPECIFICE OPERELOR LITERARE

PRIN TEMA SAU TEMATICA UNEI OPERA LITERARE ÎNŢELEGEM O IDEE

DE ANSAMBLU, aspectul cel mai general CE SE DESPRINDE DIN ÎNTREAGA
CREAŢIE.
EA SE POATE REGĂSI, ÎN VIZIUNI VARIATE, LA AUTORI DIFERIŢI, DIN
EPOCI DIFERITE.
Astfel, spre exemplu, tematica naturii şi a comuniunii dintre om şi natură apare în
poeziile populare, dar şi la M. Eminescu, V. Alecsandri, M. Sadoveanu, ori la scriitori străini.
CELE MAI ÎNTÂLNITE TEME ÎN CREAŢIILE LITERARE

1. IUBIREA;
2. NATURA;
3. IUBIREA ŞI NATURA;
4. COMUNIUNEA OM – NATURĂ;
5. COMUNIUNEA OM – ANIMAL;
6. FAMILIA;
7. VIAŢA SOCIALĂ SAU OMUL CA FIINŢĂ SOCIALĂ;
8. ISTORIA NEAMULUI SAU CEA UNIVERSALĂ;
9. UNIVERSUL COPILĂRIEI;
10. VÂRSTELE OMULUI;
11. TRECEREA TIMPULUI;
12. VIAŢA ŞI MOARTEA;
13. CONDIŢIA DE MURITOR – SAU CONDIŢIA UMANĂ;
14. CONDIŢIA OMULUI DE GENIU / ARTISTULUI/ INTELECTUALULUI;
15. RAPORTUL DINTRE OM ŞI DIVINITATE;
16. CREAREA UNIVERSULUI – GENEZA;
17. TIMPUL ŞI SPAŢIUL;
18. UNIVERSUL SATULUI;
19. OBICEIURI ŞI TRADIŢII;
20. UNIVERSUL CITADIN ( adică al oraşului);
21. CUNOAŞTEREA UMANĂ – AVENTURA CUNOAŞTERII;
22. CUCERIREA ALTOR LUMI ( în SF);
23. CIVILIZAŢII DISPĂRUTE;
24. CIVILIZAŢII EXTRATERESTRE;
25. FORMAREA UNEI PERSONALITǍŢI
26. POETUL / CREATORUL ŞI ACTUL CREAŢIEI ( ARTA POETICǍ )
27. VEŞNICA TRANSFORMARE A NATURII ( A UNIVERSULUI )
28. UNIVERSUL SUFLETULUI OMENESC ( TEMATICǍ PSIHOLOGICǍ ) etc.
 Demonstrarea caracterului de operă literară al unui text dat

Acest text îi aparţine unei opere literare, deoarece are un autor cunoscut, al cărui nume
este……XY…………………, făcând parte din perioada ........... a literaturii române..
Pentru ca un text să fie considerat literar (Acad. Ion Coteanu îl numește artistic)
trebuie să transmită o impresie individuală, subiectivă asupra realităţii, să producă idei general
umane, să emoţioneze receptorul, să aibă o construcţie specifică (limbaj conotativ, bogăţie
lexicală, polisemantism, unicitate, expresivitate).
Specific creaţiei literare este titlul, „………………..”, care este în strânsă legătură cu
conţinutul acesteia. (se analizează sintagma din titlu).

Textul este scris în proză / versuri, având un conţinut care impresionează, căci îmbină
realitatea cu ficţiunea. Din realitate sunt următoarele
aspecte:..........................................................................................
.............................................................................................................................................................
.............
Alte aspecte sunt închipuite, adică au caracter fictiv. Astfel, XY îşi închipuie
că.........................................................................................................................................................
............
.............................................................................................................................................................
...........
( prezentăm, în câteva rânduri ce considerăm noi că reprezintă elemente de ficţiune ale
creaţiei).
Prin aceste elemente fictive se creează un univers subiectiv și imaginar.

Specific operei literare este limbajul artistic deosebit de expresiv, care conturează imagini
artistice variate: vizuale (citat), auditive (citat), olfactive (citat) etc. ( vom scrie doar acele tipuri
de imagini pe care le recunoaştem în text)

Acestea sunt realizate cu ajutorul unor frumoase figuri de stil: epitete (citat), comparaţii
(citat), personificări (citat), enumeraţii (citat) etc. (doar figurile de stil pe care le recunoaştem).

Rolul operei literare este de a ne înfăţişa felul cum autorul înţelege lumea, viziunea lui
asupra ei, de a ne învăţa despre tainele sufletului omenesc, ale naturii, ale universului si, mai ales,
de a ne impresiona.

Prin toate aceste trăsături deosebite, se poate argumenta că textul îi aparţine unei opere
literare, a cărei valoare este confirmată de admiraţia cititorilor ei, de-a lungul timpului.
Adevăratele opere literare nu au vârstă, sunt mereu tinere.
 DEMONSTRAREA CARACTERULUI NONLITERAR AL UNUI TEXT DAT
Acad. Ion Coteanu îl numește non – artistic.
• Textele nonliterare (nonficţionale) se raportează la anumite aspecte din realitate, fiind
instrucţiuni de folosire a unor aparate, afişe, adeverinţe, legi, articole de ziare,
reclame, pagini de jurnal.
• Informaţiile transmise au un caracter obiectiv şi nu urmăresc să emoţioneze receptorul.
Unele texte nonliterare, cum sunt cele publicitare, urmăresc să influenţeze receptorul,
dar se raportează tot la un produs real.
• Există texte nonliterare ce sunt formalizate pentru că cererea, scrisoarea de intenţie,
procesul-verbal, adeverinţa au anumite formule în structurarea lor.
• Limbajul acestor texte este denotativ şi se caracterizează prin monosemantism. Se
observă, de asemenea, concentraţia lexicală.
• Textul nonficţional are caracter colectiv.

1. ACEST TEXT SCRIS IN PROZA / VERSURI ARE CARACTER NONLITERAR,

DEOARECE AUTORII LOR, X SI Y, SUNT CUNOSCUTI CA FIIND
SPECIALIZATI IN DOMENIUL.... PUBLICITAR / MASS-MEDIA / BIOLOGIEI
/ MATEMATICII / SPORTULUI ETC.
2. TEMATICA SA ESTE ...............................................
3. PUTERNIC ANCORAT IN REALITATE, ACEST TEXT SE REFERA LA DATE
SI FAPTE EVIDENTE, VERIFICABILE:..................................( REZUMAT IN 3-
4 RANDURI ).
4. SPECIFIC TEXTULUI NONLITERAR, MESAJUL SE ADRESEAZA, IN
PRINCIPAL, INTELECTULUI SI GUSTULUI PENTRU / STIINTA / STIRILE
DIN ACTUALITATE / SPORT .... , AVAND UN ANUMIT GRUP – TINTA DE
CITITORI, CUNOSCATORI, MAI MULT SAU MAI PUTIN, IN
DOMENIUL............................
5. CA URMARE, LIMBAJUL FOLOSIT CONTINE NUMEROSI TERMENI DIN
ACEST DOMENIU, MULTI FIIND DIN CATEGORIA NEOLOGISMELOR
:.......................................... ( CATEVA EXEMPLE SUGESTIVE ).
6. MODUL DE EXPRIMARE SE DOVEDESTE A FI CLAR, CONCIS , EL TINDE
SA FIE CAT MAI PRECIS, LA OBIECT SI NEUTRU.
7. LIMBA FOLOSITA ESTE CEA LITERARA, RESPECTANDU-SE INTOCMAI
REGULILE UNEI SCRIERI CAT MAI CORECTE DIN PUNCT DE VEDERE
GRAMATICAL, AL TOPICII, AL ORTOGRAFIEI, ORTOEPIEI SI AL
PUNCTUATIEI, CA SI IN CEEA CE PRIVESTE STILUL SPECIFIC
DOMENIULUI ... PUBLICISTIC / STIINTIFIC / ADMINISTRATIV...
8. SUNT FOLOSITI TERMENI LA SENSUL LOR PROPRIU, LIPSIND CU
DESAVARSIRE IMAGINILE ARTISTICE SI FIGURILE DE STIL.
9. SCOPUL ACESTUI TEXT ESTE, IN PRINCIPAL, INFORMATIV SI
PERSUASIV, DEOARECE INTENTIONEAZA SA NE CONVINGA CA /
SA......................
10. IN CONCLUZIE, ACEST FRAGMENT / TEXT ARE CARACTER
NONLITERAR.
 Demonstrarea caracterului epic al unei opere literare - Plan orientativ

1. Introducere : o idee generală despre operă - autor, perioada, categoria de scriitori de care
aparține;
Tematica dezvăluită cu talent de către scriitor este…………………….
2. Genul epic cuprinde opere în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile,
sentimentele și viziunea asupra faptelor înfăţişate, prin intermediul naratorului, al personajelor
şi al acţiunilor lor.
3. Autorul XY imaginează un narator care relatează întâmplările la persoana I, stilul fiind
subiectiv iar naratorul uniscient, …sau la persoana a III –a, stilul fiind obiectiv, iar naratorul
omniscient şi omniprezent. (alegem varianta potrivită).
4. Specific genului epic, textul are conţinut narativ, adică prezintă întâmplări ce alcătuiesc o
acţiune bine conturată, desfăşurându-se pe momente ale subiectului. Astfel, se povesteşte
că…………………………………………
(în 5 - 10 rânduri vom rezuma conţinutul).
5. Apar indici spaţio - temporali, proprii textului epic. Întâmplările se petrec în ……………..
( locul desfăşurării acţiunii), în momentul / anotimpul / anul / epoca………. Termeni care
constituie aceşti indici sunt …………. (vom da citate, între ghilimele, cu anumite cuvinte sau
grupuri de cuvinte ce constituie indici spaţiali şi temporali).
6. Modurile de expunere se îmbină armonios, căci alături de naraţiune apare descrierea, dialogul,
monologul (vom scrie doar acele moduri de expunere pe care le recunoaştem în text).
7. Specifice genului epic, personajele participă la o acţiune cu intrigă simplă / complexă, pentru
a pune în lumină mesajul adresat cititorului.
8. Astfel, W este personajul principal al acestei creaţii, căci participă la toate momentele
subiectului, fiind în centrul acţiunii. El se dovedeşte a fi ………., căci…….. (vom face o
scurtă caracterizare, de aprox. 5-7 rânduri, folosind termenii specifici caracterizării :
PORTRET FIZIC, PORTRET MORAL, MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE, argumentate
cu exemple selectate din text; vom arăta cum se comportă cu cel puţin 2 personaje – de ex.:
Ionel este crud cu biata servitoare, căci o chinuieşte şi o agasează fără milă).
9. Caracterul epic al acestei opere literare este conturat cu ajutorul unor inspirate figuri de stil:
epitete (….cităm 1 sau 2 exemple, în paranteză), personificări (citat), comparaţii (citat),
repetiţii (citat), enumeraţii (citat - vom numi doar figurile de stil recunoscute în textul dat –
minim 4 diferite).
10. Imaginile artistice create prin acest limbaj artistic expresiv sunt variate: vizuale (citat),
auditive (citat), olfactive (…), tactile (…)…
11. Prin toate aceste argumente, se poate argumenta apartenenţa acestei creaţii la genul epic.
Minunată operă literară, dovadă a talentului marelui scriitor XY, ea impresionează prin
conţinutul tulburător şi forma artistică deosebită.
(Această concluzie poate fi formulată în numeroase alte moduri…).
 Demonstrarea caracterului de schiţă al unei opere literare
15 – 20 de rânduri

1. Introducere: o idee generală despre operă - autor, perioada, categoria de scriitori de care
aparține;
2. Această creaţie,…………. ( titlul ), este una dintre cele mai reprezentative pentru modul de a
compune, pentru limbajul artistic şi stilul marelui XY.
Tematica dezvăluită cu talent de către scriitor este……………………..
3. Schiţa este specia genului epic, deoarece autorul, XY, îşi exprimă în mod indirect gândurile,
sentimentele, viziunea asupra faptelor înfăţişate, prin intermediul personajelor şi al acţiunilor
lor. Ea este cea mai scurtă specie a genului epic, având un singur nucleu narativ, prezentând
un moment semnificativ din viața unor personje.
4. Autorul XY imaginează un narator care relatează întâmplările la care participă aceste
personaje la persoana I, stilul fiind subiectiv iar naratorul uniscient … / sau… la persoana a III
–a, stilul fiind obiectiv, iar naratorul omniscient (alegem varianta potrivită).

5. Specific genului epic, textul are conţinut narativ, adică prezintă întâmplări de viaţă obişnuite,
ce alcătuiesc o acţiune concentrată, organizată în momente ale subiectului. Astfel, se
povesteşte că…………………………………
(în 4 - 5 rânduri vom rezuma conţinutul).

6. Specific schiţei, personajele sunt caracterizate sumar, prin trăsăturile lor esenţiale.
7. Astfel, WZ este personajul principal al acestei creaţii, căci participă la toate momentele
subiectului, fiind în centrul acţiunii. El se dovedeşte a fi ………., căci…….. (vom face o
scurtă caracterizare, de aprox. 4-7 rânduri, folosind cel puţin 4 adjective care să exprime
însuşirile sale, argumentate pe baza textului; vom arăta cum se comportă cu cel puţin 2
personaje – de ex.: Ionel este crud cu biata servitoare, căci o chinuieşte şi o agasează fără
milă).
8. Prin toate aceste observații, se poate argumenta că textul îi aparţine unei schiţe. Minunată
operă literară, dovadă a talentului marelui scriitor XY, ea impresionează prin conţinutul şi
forma artistică deosebită.
 Demonstrarea caracterului de baladă al unei opere literare – cls. VII – VIII

1. Creaţie epică, în versuri, uneori cântată, balada cultă / populară dezvăluie o

structură narativă cu intrigă simplă, dar conflict puternic, ce aduce în prim – plan lupta dintre
Bine şi Rău, precum şi un personaj de excepţie, înconjurat de o aură mitică şi / sau legendară,
prezentat într-un moment de răscruce al existenţei sale, îmbinând, de multe ori, realul cu
fantasticul, limbajul artistic fiind expresiv.
Tematica dezvăluită cu talent de către poetul X Y / autorul anonim este......
2. Acest text are caracter de baladă, având o structură epică în versuri. XY / autorul
anonim îşi exprimă în mod indirect sentimentele, viziunea asupra faptelor înfăţişate, prin
intermediul personajelor ( aici - numele acestora) şi al acţiunilor lor.
3. Autorul XY imaginează un narator care relatează întâmplările la care participă
aceste personaje la persoana a III –a, stilul fiind obiectiv, cu note subiective, iar naratorul
omniscient şi omniprezent.
4. Specific genului epic, textul are conţinut narativ, adică prezintă întâmplări ce
alcătuiesc o acţiune cu intrigă simplă, dar conflict puternic. Astfel, se povesteşte
că………………… (în 4 -5 rânduri vom rezuma conţinutul).
5. Apar indici spaţio - temporali, proprii textului epic. Întâmplările se petrec într-un
spaţiu şi timp nedeterminate, mitice ( „………” citate ) sau în …….. ( locul desfăşurării
acţiunii), în momentul / anotimpul / anul / epoca ………. Termeni care constituie aceşti indici
sunt …………. (vom da citate, între ghilimele, cu anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte ce
constituie indici spaţiali şi temporali).
6. Modurile de expunere se îmbină armonios, căci alături de naraţiune apar
descrierea, dialogul, monologul (vom scrie doar acele moduri de expunere pe care le
recunoaştem în text).
7. Caracteristic baladei, personajele participă la o acţiune cu conflict puternic, cel
dintre V şi W, (conflictul exterior ) şi cel din sufletul personajului principal ( conflict interior).
8. Astfel, V este personajul principal al acestei creaţii, fiind înconjurat de o aură
mitică şi / sau legendară. El se dovedeşte a fi prezentat prin hiperbolizare ( citat ), în antiteză cu
W, căci…….. (vom face o scurtă caracterizare, folosind termenii specifici caracterizării :
PORTRET FIZIC, PORTRET MORAL, MODALITĂȚI DE CARACTERIZARE, argumentate cu
exemple selectate din text; vom arăta cum se comportă cu 1 - 2 personaje - obligatoriu cu
personajul negativ, se poate face prezentarea trăsăturilor utilizând antiteza).
9. Dacă există, vom adăuga: Elementele fantasticului, specifice baladei, sunt apar
în versurile: „ ........”. ( redăm acele aspecte fantastice prin citate sau cu cuvinte proprii).
10. Limbajul artistic este expresiv, ales, bogat în figuri de stil de un deosebit lirism,
ce se împleteşte armonios în structura epică: epitete (….cităm 1 sau 2 exemple, în paranteză),
personificări ( citat ), comparaţii (citat) ), repetiţii (citat), enumeraţii (citat ) - vom numi doar
figurile de stil recunoscute în text – 4 diferite). Hiperbola şi antiteza sunt specifice baladei.
11. Dacă e cazul, adăugăm: Proprie baladei populare este oralitatea limbajului,
sugerând implicarea autorului anonim / şi a auditoriului, motive din folclor etc.
12. Imaginile artistice create prin acest limbaj artistic expresiv sunt variate: vizuale
(citat), auditive (citat), olfactive (…), tactile (…).
13.Versurile (ce alcătuiesc strofe de n versuri fiecare – dacă e cazul ) contribuie la
muzicalitatea şi armonia mesajului, la dramatismul acţiunii şi al sentimentelor redate, prin rima
….., ritmul……….., măsura de x, y silabe ( dacă e creaţie pop. – rima împerecheată sau
monorimă, ritm trohaic, măsura de până-n 8 silabe ).
14. Prin toate aceste argumente, este evident caracterul de baladă al creaţiei. Ea
impresionează prin conţinutul tulburător şi forma artistică deosebită.
Această concluzie poate fi formulată în numeroase alte moduri…
 ARGUMENTAREA CARACTERULUI DE BASM AL UNUI TEXT DAT

Basmul românesc tradiţional este o dovadǎ a înaltei spritualitǎţi a neamului nostru,

sursǎ de inspiraţie pentru literatura cultǎ.
Basmul este specia de bază a epicii populare, în care Binele se înfruntă cu Răul, Binele
învingând, fantasticul se îmbină cu realul, există formule specifice și cifre simbolice.
B.P.Hasdeu credea că ”Basmul este pentru literatura populară ceea ce este romanul
pentru literatura cultă”, iar G. Călinescu îl considera ”o oglindire a vieții în moduri fabuloase”
(Estetica Basmului).
Acest text îi aparţine unui basm, pentru cǎ are caracter epic: autorul imagineazǎ un
narator omniprezent şi omniscient, care relateazǎ la persoana a III-a întâmplǎrile, stilul sǎu
fiind obiectiv.

Se povesteşte cǎ.............................................. ( scurt rezumat al textului).

Modul de expunere specific este naraţiunea, care se îmbinǎ în acest fragment
cu...................... ( dialogul, monologul, descrierea ...). Textul conţine un nucleu narativ, care
face parte dintr-un moment al subiectului:............................. ( îl numesc doar dacǎ îl recunosc
sigur ).

Specific basmului, apare tematica luptei dintre Bine şi Rǎu, Binele fiind reprezentat de
personajele pozitive X, Y, din acest text, iar Rǎul de cǎtre Y, Z.

Sunt prezente elemente ale fantasticului; personajele X şi Z, deoarece acestea

sǎvârşesc fapte / au însuşiri / ieşite din comun:.............................................. ( povestire sau
citat).
Apare formula proprie acestei specii literare –introductivǎ / medianǎ / finalǎ:................
(citat).
Caracterul de basm este dat şi de prezenţa unor motive specifice acestei specii: motivul
luptei dintre bine şi rǎu, motivul lui Fǎt – Frumos, care aici se numeşte X, al împǎratului, al
probelor etc.

Personajul principal, X, este un model comportamental, cǎci are rolul de a influenţa

cititorii în spiritul adevǎrului, frumosului, al demnitǎţii, dreptǎţii,……………… ca
reprezentant al Binelui. În acest text, în relaţia sa cu Y, se dovedeşte a fi............... ( cinstit,
curajos, demn, bun, iertator etc – minim 3 însuşiri, recunoscute în text). (Se poate face o
scurtă caracterizare folosind conceptele specifice)

Prin aceste trǎsǎturi, textul se dovedeşte a aparţine unui frumos basm popular/ cult,
justificând ideea lui M. Eminescu – Căci povestea e partea mai frumoasă a vieții omenești.
 DEMONSTRAREA CARACTERULUI DE FABULĂ AL UNUI TEXT DAT

1. Înţelepciunea de milenii a omenirii s-a cristalizat în mici bijuterii literare,

comunicând, peste timp, adevărate lecţii de viaţă şi de cunoaştere a lumii, prin fabule. Cei mai
cunoscuți fabuliști au fost Esop, La Fontaine, Alecu Donici sau Gr. Alexandrescu.
2. Fabula este o creaţie epică în versuri sau proză, de dimensiuni reduse, ce comunică,
prin intermediul alegoriei, de obicei prin personificarea unor animale, obiecte, sau chiar prin
tipologii umane sugestive un conţinut cu mesaj moralizator, concretizat într-o morală implicită
sau explicită, ce dezaprobă defecte omeneşti, ori dezvăluie adevăruri general - valabile, despre
om şi univers.
3. „………………..” este o creaţie în proză / versuri a lui X Y, având ca tematică
defectul omenesc legat de prostul obicei al unora de a
……………..................................................
4. Textul are caracter epic, specific fabulei, căci autorul îşi exprimă în mod indirect
sentimentele de ................................. ideile, viziunea, prin intermediul personajelor ( V,W, Z )
şi al acţiunilor lor.
5. Autorul imaginează un narator omniprezent şi omniscient, care relatează întâmplările
la persoana a III-a, stilul fiind obiectiv.
6. Indicii spaţio – temporali le plasează într-un moment nedeterminat („ …..” citat),
într-un spaţiu fără caracteristici aparte („…” citat).
7. Acţiunea este simplă, relatând fapte ce se desfăşoară pe momente ale subiectului, cu o
intrigă simplă. Se povesteşte, astfel, că ……………( rezumat în câteva rânduri ).
8. Textul îmbină naraţiunea cu dialogul şi scurtele descrieri (ori monolog ).
9. Propriu fabulei, textul are conţinut alegoric, deoarece personajele reprezintă tipuri
umane, animalele personificate pun în lumină anumite trăsături omeneşti.
Astfel, V, personaj alegoric, simbolizează omul …….., capabil să………..; W este tipul
de om ……., pentru care ……………; Z reprezintă firea omenească …………, ce se manifestă
prin …………… . (se dau citate care susțin trăsăturile personajelor, apoi se comentează).
10. Morala, specifică acestei specii literare, este esenţa mesajului transmis, o concluzie
plină de învăţăminte, prezentă în acest text în mod explicit / implicit.
Ea e reprezentată de constatarea desprinsă din experienţa umană de milenii, cum că, în
viață, trebuie să ne ferim să ne comportăm, noi înșine, asemenea personajelor negative, sau
trebuie să fim circumspecți cu oamenii care sunt capabili
să.............................................................................................

11. Limbajul artistic al acestei creaţii literare este deosebit de expresiv, ales. Alături de
alegorie şi personificare, apar epitete („ …..” citat), inversiuni („ …..” citat), repetiţii
(„ …..” citat), comparaţii („ …..” citat) etc. ( se vor indica minimum 3 figuri de stil diferite
12. Dacă textul este în versuri, vei adăuga: Elementele de prozodie ( strofele a câte x, y, z,
versuri fiecare, rima….., ritmul…….., măsura de x, y silabe ) contribuie la expresivitatea
limbajului, la ritmul interior al întâmplărilor relatate.

13. Prin toate aceste trăsături, este evident caracterul de fabulă al creaţiei „…….” de X Y, o
preţioasă lecţie de viaţă şi înţelepciune.
 Demonstrarea caracterului liric al unui text dat - Model orientativ

XY este un valoros poet roman (1 frază de prezentare – perioadă, volume, teme,

dacă e un poet studiat).
Aceste versuri îi aparţin unei creaţii lirice, deoarece poetul îşi exprimă în mod
direct sentimentele, ideile, viziunea, apărând în ipostaza eului liric. Se creează o viziune
subiectivă și particulară asupra lumii, folosind imagini artistice şi figuri de stil, iar
părțile de vorbire preferate sunt substantivele și adjectivele (grupul nominal).

Poemul este structurat sub forma unui …………. (monolog – confesiune lirică /
monolog adresat / text descriptiv / dialogat /) Textul îmbină mai multe moduri de
expunere: descrierea, monologul ( rar, dialogul).
NU NARAŢIUNEA!!!!

Eul liric îşi face simţită prezenţa prin mărci specifice: pronume şi / sau adjective
posesive la persoana I şi / sau a II – a („………”citat ); verbe la persoana I şi / sau a II –
a ( „……”citat ); verbe la imperativ ( „………”citat ); interjecţii („……”citat );
substantive în vocativ ( „…”citat ) sau punctuație afectivă (puncte de suspensie,
semnul ! sau ?).

Eul liric se oglindeşte şi în sentimentele variate redate de acestei poezii: iubire

pentru naturǎ ( citat ), dragoste de viaţǎ( citat ), melancolie( citat ), nostalgie (citat),
armonie (citat), mister (citat) , farmec (citat), tristeţe (citat), suferinţă (citat), freamăt
interior, nelinişte (citat), frenezie (citat), frământare (citat), (citat), pace (citat),
bucurie, veselie, măreţie,patos, revoltă, ironie, umor etc.

Se analizează ideile și mijloacele artistice / nivelurile stilistice (vezi fișa) în

ordinea în care apar în text.

Figurile de stil specifice exprimării artistice lirice sunt variate şi

expresive:epitete( citat ), personificǎri( citat ), repetiţii ( citat ), enumeraţii ( citat ),
comparaţii ( citat ) etc.

- se vor comenta cel puţin două figuri de stil –

- epitetele aduc culoare, sensibilitate, punând obiectul selectat într-o nouă lumină (T. Vianu stabilește
categoriile de epitete: ornant, personificator, metaforic, cromatic, inversat, dublu, triplu, oximoron)
(„………”citat ),
- enumeraţiile contribuie la redarea atmosferei, la diversificarea aspectelor prezentate („………”citat ),
- personificările dau viaţă, plasticitate imaginilor artistice ( „………”citat ),
- metaforele sugerează aspecte neasteptate, nuanţate, trăiri ale eului liric ( „……”citat ),
- inversiunile accentuează încărcătura de înţelesuri a unor termeni sau sintagme ( „……”citat ),
- comparaţiile stabilesc analogii surprinzătoare, inedite( „………”citat ) etc.

La muzicalitatea şi armonia lirică a versurilor ce alcătuiesc strofe de n versuri

fiecare contribuie şi rima ….., ritmul……….., măsura de x, y silabe.

Prin toate aceste trăsături, este evidentă apartenenţa creaţiei „……………” la

genul liric, dovedindu-se o minunată lecţie de trăire artistică revărsată în cuvânt.
 DOINA- PLAN ORIENTATIV

1) Creaţia populară românească în versuri şi în proză este dovada de necontestat a înaltei

spiritualităţi a neamului nostru, a esenţei sufletului său atât de încercat de-a lungul istoriei.
2)Specificul acestei opere este caracterul popular, căci aceste versuri reprezintă doar una
dintre variantele creaţiei cu caracter oral, colectiv, anonim, tradiţional, sincretic şi expresiv.
3) Aceste versuri îi aparţin unei creaţii lirice, deoarece poetul îşi exprimă în mod direct
sentimentele, ideile, viziunea, apărând în ipostaza eului liric. Se creează o viziune subiectivă
și particulară asupra lumii, folosind imagini artistice şi figuri de stil, iar părțile de vorbire
preferate sunt substantivele și adjectivele (grupul nominal).
4)Poemul este structurat sub forma unui …………. (monolog – confesiune lirică / monolog
adresat / text descriptiv / dialogat / text ce îmbină mai multe moduri de expunere:...).
5) Eul liric îşi face simţită prezenţa prin mărci specifice: pronume şi / sau adjective posesive
la persoana I şi / sau a II – a („………”citat ); verbe la persoana I şi / sau a II – a ( „……”citat
); verbe la imperativ ( „………”citat ); interjecţii („……”citat ); substantive în vocativ ( citat).
6) Lirismul se reflectă în atmosfera plină de ………..( mister, farmec, tristeţe, suferinţă,
freamăt, frenezie, frământare, nelinişte, nostalgie, armonie, melancolie, pace, bucurie,
veselie, dragoste de viaţă, măreţie, patos, revoltă etc.).
7) Eul liric se oglindeşte şi în viziunea subiectivă asupra universului, în mesajul sensibil şi
generos, prin sentimentele de...... ( fiecare sentiment va fi redat cu citate din text) .
8) Astfel, motivul dorului/ dorului şi jalei/ voinicului/ haiducului/ înstrăinării şi al dorului de
ţară/ casă/ mândră ori bade/ doinei/ jocului etc. dovedesc faptul că aceasta este o doină de dor/
dor şi jale/ voinicie/ haiducie/ înstrăinare / depre doină/ de joc. Ele subliniază caracterul oral
şi tradiţional al doinei.
Refrenul”…….” Indică faptul că această creaţie este cântată, ceea ce subliniază caracterul său
sincretic.
9) Figurile de stil specifice exprimării artistice lirice sunt variate şi expresive. Astfel, epitetele
aduc culoare, sensibilitate („………”citat ), enumeraţiile contribuie la redarea atmosferei, la
diversificarea aspectelor prezentate („………”citat ), personificările dau viaţă, plasticitate
(„………”citat) , metaforele sugerează impresii, trăiri ale eului liric( „……”citat ),
inversiunile accentuează încărcătura de înţelesuri a unor termeni sau sintagme( „……”citat ),
comparaţiile stabilesc analogii surprinzătoare, inedite( „………”citat ) etc.
10) Mesajul poemului devine mai sugestiv, impresionant şi prin bogăţia motivelor specifice
folclorului ( al comuniunii om – natură, al codrului, al dealului, al văii, al drumului, al
frunzei, al florii, al izvorului, al vântului, al păsării, al mândruţei, al badelui, al luptei pentru
dreptate, al comuniunii om –animal, al păsării, al cucului, al mierlei etc.)
11) La muzicalitatea şi armonia lirică a versurilor ce alcătuiesc strofe de n versuri fiecare
contribuie şi rima împerecheată şi/ sau monorimă, ritmul trohaic, măsura de cel mult 8 silabe,
trăsături prosodice specifice poeziei populare, subliniind caracterul oral şi tradiţional, deosebit
de expresive.
Dacă este creaţie cultă, voi preciza măsura, rima, ritmul, subliniind – dacă e cazul – că
demonstrează caracterul cult al creaţiei.
10) Prin toate aceste trăsături, este evidentă apartenenţa creaţiei „……………” la genul
liric, specia „doină”, dovedindu-se o minunată lecţie de trăire artistică revărsată în cuvânt.
 Demonstrarea caracterului de pastel al unui text dat - Model orientativ

1) XY, unul dintre marii noştri poeţi, a transpus cu deosebita sensibilitate in paginile sale,
încântarea pe care i-au transmis-o tainicele frumuseţi ale naturii, tematică ce se dezvăluie şi în
poezia sa „…………….”.
2) Pastelul este o creaţie lirica in versuri, ce descrie un peisaj, un fenomen al naturii, un
anotimp etc., limbajul artistic fiind expresiv, ales. Termenul provine din italianul pastello , ce
desemna un procedeu de pictură care folosea culori pale. În literatura română creatorul speciei
este poetul pașoptist V. Alecsandri prin volumul Pasteluri.
3) Aceste versuri îi aparţin unui pastel, deoarece au caracter liric. Poetul XY îşi exprimă
în mod direct sentimentele de admiraţie, dragoste faţă de natură, apărând în ipostaza eului
liric. Se creează o viziune subiectivă și particulară asupra lumii, folosind imagini artistice şi
figuri de stil, iar părțile de vorbire preferate sunt substantivele și adjectivele (grupul nominal).
4) Eul liric îşi face simţită prezenţa unor mărci specifice: pronume şi / sau adjective
posesive la persoana I şi / sau a II – a („………”citat ); verbe persoana I şi / sau
a II – a ( „………”citat ); verbe la imperativ ( „………”citat ); interjecţii („……”citat );
substantive în vocativ ( „………”citat ).
5) Lirismul se reflectă în atmosfera plină de ………..( mister, farmec, tristeţe, nostalgie,
melancolie, bucurie, veselie, dragoste de viaţă, măreţie etc.) a universului descris.
6) Propriu pastelului, textul redă prin mijloace descriptive aspecte ale unui minunat tablou
din natură, surprinsă într-un moment de graţie, într-o zi / seară / noapte de vară / toamnă /
iarnă / primăvară.
7) Viziunea subiectivă asupra acestui colţ din natură se oglindeşte în aspectele panoramatice,
dar şi în cele detaliate ale acestui tablou din natură, poetul aplicând tehnica schimbării
perspectivei.Astfel, parcă un ochi nevăzut urmăreşte, mai întâi ………., apoi …, …………, se
opreşte asupra………….., ca apoi să dezvăluie aspecte ale……, ….., ………. . ( vor fi
numite, pe rând, prin substantive sau folosind citate din text, reperele spaţiale ale peisajului
descris, alcătuind o enumeraţie ce reconstituie conţinutul poeziei, pe scurt).
Se alcătuieşte astfel un tablou ce uneşte armonios terestrul ( „………”citat) cu cosmicul
( „………”citat ).
8) Figurile de stil specifice descrierii, dar şi pastelului sunt epitetele şi enumeraţiile, Epitetele
sunt variate şi sugestive: „………”citat, Acestea alcătuiesc un tablou din natură
monocromatic ( „………”citat ) / policromatic ( „………”citat ). Enumeraţiile contribuie la
redarea atmosferei, la diversificarea aspectelor descrierii: „………”citat.
9) Acestora li se adaugă şi alte variate figuri de stil: personificări ce dau viaţă peisajului
( „………”citat ), metafore ce sugerează impresii, stări ale eului liric( „………”citat ),
inversiuni ce accentuează încărcătura de înţelesuri a unor termeni sau
sintagme( „………”citat ), comparaţii ce stabilesc analogii surprinzătoare, inedite
( „………”citat ) etc.
10) Dacă este cazul, vom adăuga: Mesajul poemului devine mai sugestiv, impresionant şi
prin bogăţia motivelor specifice folclorului ( al comuniunii om – natură, al codrului, al
dealului, al văii, al drumului, al frunzei, al florii, al izvorului, al vântului, al păsării etc.), dar
şi literaturii culte ( motivul lunii, al lacului, al trecerii timpului, al eternităţii naturii, al
efemerităţii omului, al deşertăciunii etc).
11) Lirismul se reflectă şi în muzicalitatea şi armonia versurilor cu rima ….., ritmul………..,
măsura de x, y silabe, ce alcătuiesc strofe de n versuri fiecare.
 12) Prin toate aceste trăsături, este evidentă apartenenţa creaţiei „……………” la această
specie a genului liric, pastelul dovedindu-se o minunată lecţie de contemplare artistică a
naturii.

MOMENTELE SUBIECTULUI

MOMENTELE SUBIECTULUI SUNT ETAPELE LOGICE ALE ÎNLǍNŢUIRII

ÎNTÂMPLǍRILOR CE ALCǍTUIESC CONŢINUTUL NARATIV AL UNEI OPERE EPICE.

MOMENTELE SUBIECTULUI UNEI OPERE EPICE:

1. EXPOZIŢIUNEA
2. INTRIGA
3. DESFǍSURAREA ACŢIUNII
4. PUNCTUL CULMINANT
5. DEZNODǍMÂNTUL

CONFLICT( ÎN LITERATURǍ):O OPOZIŢIE, ÎNFRUNTARE DE FORŢE ŞI INTERESE,

LUPTA DINTRE PERSONAJE, DINTRE IDEILE, VOINŢELE, SENTIMENTELE LOR ETC.
CONFLICTUL POATE FI:
1. EXTERIOR – OPOZIŢIA DINTRE PERSONAJE, ÎNFRUNTAREA LOR FIZICǍ,
VERBALǍ, SAU DE ALT TIP, MANIFESTATǍ VIZIBIL,
EXTERIOR ;
2. INTERIOR – LUPTA DIN SUFLETUL UNUI PERSONAJ, ÎNTRE DORINŢELE,
INTERESELE OPUSE CARE ÎL STǍPÂNESC ŞI ÎL SFÂŞIE, ÎL DETERMINǍ SǍ SUFERE SAU
SǍ OSCILEZE.
1. EXPOZIŢIUNEA ESTE PARTEA INCIPIENTǍ A UNEI NARAŢIUNI, CARE STABILEŞTE
- LOCUL,
- TIMPUL ( MOMENTUL) ÎNCEPERII ACŢIUNII,
- PERSONAJELE CARE PARTICIPǍ LA ACEASTA,( UNELE DOAR SAU TOATE),
- SITUAŢIA INIŢIALǍ ( STAREA DE APARENTǍ NORMALITATE, ÎNAINTE DE IZBUCNIREA
CONFLICTULUI).
2. INTRIGA – SITUAŢIA, ÎMPREJURAREA CE DETERMINǍ IZBUCNIREA CONFLICTULUI,
MODIFICÂND SITUAŢIA INIŢIALǍ Sau CAUZA CE DETERMINǍ O ANUMITǍ
DESFǍSURARE A ACŢIUNII.
3. DESFǍŞURAREA ACŢIUNII – ÎNLǍNŢUIREA ÎNTÂMPLǍRILORPROVOCATE DE
INTRIGǍ SAU MODUL DE MANIFESTARE A CONFLICTULUI, IZBUCNIT DATORITǍ
ÎMPREJURǍRILOR NOU CREATE DE INTRIGǍ.
3. PUNCTUL CULMINANT – MOMENTUL DE MAXIMǍ TENSIUNE EMOŢIONALǍ, PENTRU
PERSONAJUL PRINCIPAL SITUAŢIA FIIND ÎNTR-UN MOMENT DECISIV
4. DEZNODǍMÂNTUL – PREZINTǍ MODUL DE REZOLVARE A CONFLICTULUI PROVOCAT
DE INTRIGǍ.
 CARACTERUL DESCRIPTIV AL UNUI TEXT DAT

DESCRIEREA DE TIP TABLOU DIN NATURǍ

prezentă în pasteluri – creaţii lirice sau în creaţii epice în proză

Descrierea literarǎ este un mod de expunere prin care sunt redate, cu deosebitǎ
sensibilitate, detalii (trǎsǎturi variate, aspecte, însuşiri) ale unor fiinţe, obiecte, ale naturii, ale
înfǎţişǎrii sau ale firii omeneşti etc., folosind imagini artistice și figuri de stil; părțile de
vorbire preferate sunt adjectivele șli substantivele (grupul nominal).

Acest text are caracter descriptiv, deoarece poetul / naratorul redǎ aspecte ale
frumuseţilor naturii, surprinsǎ în anotimpul minunat al ..............................., alcǎtuind un
impresionant tablou din naturǎ.
Tematica fiind natura/ comuniunea om – naturǎ, versurile îi aparţin unui pastel.

Astfel, poetul / naratorul dezvǎluie peisaje/ fenomene ale naturii, din perspectivǎ când
apropiatǎ (citat), când îndepǎrtatǎ, alcǎtuind impresionante panorame (citat) sau oferind
aspecte detaliate ale vreunui colț din natură (citat).
El descrie aspectele, urmǎrind când verticala cer (citat) – pǎmânt (citat), când
orizontala, alcǎtuitǎ de peisajul terestru (citat).
Aceastǎ descriere surprinde spaţiul terestru / cosmic/ terestru şi cosmic.

Aceasta este tehnica schimbǎrii perspectivei, proprie

descrierii.
(Descrierea propriu-zisă este analizată prin tehnica „aparatului de filmat”: îţi imaginezi că
filmezi peisajul, tabloul, focalizându-te pe imagini precise şi într-o anumită ordine, nu
plimbând „camera” la întâmplare, amestecând detalii din toate părţile. Deci, pentru început,
se fixează cadrul pe care vrei să îl descrii, ca şi cum te-ai uita printr-o fereastră, sau prin
obiectivul unui aparat de fotografiat, cameră de filmat. Se „decupează” peisajul dorit din cel
general pe care l-ai prezentat adineaori.
 Descrierea perspectivei:
• plan apropiat – detaliile pe care le poţi observa aproape de tine;
• plan îndepărtat – detaliile la care ai acces privind în zona de mijloc a peisajului,
„ridicând” privirea, camera de filmat;
• fundal – detaliile cele mai îndepărtate, care duc privirea spre orizont.)

Fiecare cadru se analizează folosind :

Imaginile artistice caracteristice descrierii sunt cele vizuale (citat) şi cele
auditive(citat). Lor li se alǎturǎ cele tactile ( citat ), olfactive ( citat ).
Figurile de stil specifice descrierii literare sunt epitetele ( citate) şi enumeraţiile (citat).
Lor li se alǎturǎ şi alte figuri de stil: comparaţii, personificǎri etc.....

Aceastǎ descriere sugereazǎ sentimente variate: melancolie (citat), tristeţe (citat),

nostalgie(citat), admiraţie, iubire față de natură(citat), dragoste de viaţǎ(citat), veselie(citat),
optimism (citat)... ( în funcţie de text vom selecta cele potrivite, vom scrie şi altele, noi ).
 Rolul acestei descrieri, în creaţia “............................”, este de a reda o anumitǎ
atmosferǎ, ce sǎ impresioneze cititorul, provocând emoţii artistice deosebite.
( În proza epică, ea are rolul de a pregǎti un anumit moment important al conţinutului
narativ.

Descrierea de tip PORTRET LITERAR

Descrierea literarǎ este un mod de expunere prin care sunt redate, cu deosebitǎ
sensibilitate, detalii (trǎsǎturi variate, aspecte, însuşiri) ale unor fiinţe, obiecte, ale naturii, ale
înfǎţişǎrii sau ale firii omeneşti etc., folosind imagini artistice și figuri de stil; părțile de
vorbire preferate sunt adjectivele și substantivele (grupul nominal).
Aceasta este o descriere în proză / versuri de tip portret literar, deoarece prezintă
însușirile fizice și moral sufletești ale personajului reprezentat de...........

X ESTE PERSONAJUL PRINCIPAL / SECUNDAR AL CREAŢIEI / CENTRAL

AL SECVENŢEI ANALIZATE, contribuind hotǎrâtor la frumuseţea, expresivitatea şi
complexitatea mesajului acesteia.
EL ESTE PERSONAJ PRINCIPAL, DEOARECE PARTICIPǍ LA TOATE
MOMENTELE ACŢIUNII, FIIND ÎN CENTRUL ACESTEIA, /
SECUNDAR ( DEOARECE PARTICIPǍ LA ACŢIUNE, AVÂND ROLUL DE A
PUNE ÎN LUMINǍ PERSONAJUL PRINCIPAL) /
UN PERSONAJ CENTRAL, CǍCI OCUPǍ UN ROL IMPORTANT ÎN ACEST
FRAGMENT, SE AFLǍ ÎN CENTRUL ACŢIUNII PE CARE ACESTA ÎL CONŢINE- în
cazul în care nu ştim cu siguranţǎ, din fragmentul dat, dacǎ e personaj principal sau secundar
al creaţiei.

Textul conține o descriere de tip portret literar, deoarece, în conturarea personajului,

naratorul aplică tehnica schimbării perspectivei, care constă, în acest caz, în oferirea unor
aspecte variate legate de acesta, prin mijloace directe și indirect de caracterizare.

STATUTUL SOCIAL al lui X îl prezintǎ pe acesta ca fiind..............( ocupaţia,

calitatea ), din.........( localitatea), aparţinând unei familii de condiţie medie / superioarǎ /
inferioarǎ, deoarece...
Aflat la vârsta ............, el apare într-un moment obişnuit / de excepţie al existenţei
sale, cǎci................. – scurtǎ naraţiune a secvenţei.

PORTRETUL SǍU FIZIC ( nu este prezent) este sugerat / abia prezentat/ bine
reprezentat / amplu prezentat în acest text:..................................................... (citat ).
Naratorul pune accent pe TRǍSǍTURILE MORAL – SUFLETEŞTI ale personajului,
ce sunt conturate prin diverse mijloace.
Astfel, el apare caracterizat prin MIJLOACE DIRECTE, DE CǍTRE NARATOR
( citat ), DE CǍTRE PERSONAJUL Y ( citat ), PRIN AUTOCARACTERIZARE ( citat ).

MIJLOACELE INDIRECTE DE REALIZARE A PORTRETULUI SUNT, ÎNSǍ,

HOTǍRÂTOARE: faptele sale, relaţia sa cu personajele Y, Z, M..., prin limbajul sǎu, gesturi,
mimicǎ, mod de a se îmbrǎca, prin atitudinea faţǎ de ceilalţi, impresia faţǎ de sine însuşi, prin
mediul cǎruia îi aparţine, prin reacţia celorlalte personaje faţǎ de el / ea etc.
Astfel, în relaţie cu personajul Y, el / ea se dovedeşte a fi ........,
deoarece........................
X este o fiinţǎ.............................., cǎci....................................
El / ea se comportǎ faţǎ de ceilalţi cu ......................, dovedind cǎ
este ....................................... Dacǎ în familie el / ea este............., în societate, el / ea
devine ..................................., pentru cǎ....................................

Imaginile artistice caracteristice descrierii sunt cele vizuale (citat) şi cele

auditive(citat). Lor li se alǎturǎ cele tactile ( citat ), olfactive ( citat ), gustative ( citat ).

Figurile de stil specifice descrierii literare sunt epitetele ( citate) şi enumeraţiile (citat).
Lor li se alǎturǎ şi alte figuri de stil: comparaţii, personificǎri etc.....

Aceastǎ descriere sugereazǎ sentimente variate: melancolie (citat), tristeţe (citat),

nostalgie(citat), admiraţie, iubire față de oameni(citat), patriotism (citat), dragoste de
viaţǎ(citat), veselie(citat), optimism (citat)... ( în funcţie de text vom selecta cele potrivite,
vom scrie şi altele, noi ).

Rolul acestei descrieri, în creaţia “............................”, este de a reda o anumitǎ

atmosferǎ, de a pune în lumină valențe ale personajului ce sǎ impresioneze cititorul,
provocând emoţii artistice deosebite.
Ea are, de asemenea, menirea de a pregǎti un anumit moment important al
conţinutului narativ.

Modurile de expunere care contribuie la acest portret se îmbină armonios. Alături de

descriere apar naraţiunea ( scurt citat ), dialogul ( scurt citat ), monologul ( scurt citat ).
Limbajul artistic poartǎ amprenta stilului naraţiunii lui .........., fiind deosebit de expresiv,
conturând un personaj de excepție, dovadă a artei portretistice a prozatorului.
 Argumentarea caracterului narativ al unui text dat
- plan orientativ –

Narațiunea (provenind din lat. narratio - „povestire, istorisire”) este modul de

expunere prin care se relateaza, intr-o succesiune temporala, fapte si intamplari. Naratiunea
presupune un narator, actiune, personaje, iar naratorul este ipostaza din text a autorului real,
care povesteste evenimentele, descrie locurile si explica cele intamplate. Părțile de vorbire
preferate sunt verbele și adverbele (grupul verbal).

Acest text îi aparţine creaţiei epice „……………..”, scrisă de către XY, unul dintre
marii noştri prozatori.

Caracterul său narativ rezultă din faptul că autorul imaginează un narator care
relatează cele întâmplate cu personajele sale la persoana ………. (a III –a, fiind omniscient şi
omniprezent, iar stilul obiectiv / la persoana I, stilul fiind subiectiv).

Proprii naraţiunii sunt indicii spaţiali ( „……...” – citat ) şi temporali („……….” -

citat), care redau cadrul şi epoca, ori momentul desfăşurării acţiunii.
Textul conţine un nucleu narativ / o succesiune de întâmplări, structurate pe momente
ale subiectului. Astfel, se povesteşte că …………….. ( rezumat în câteva rânduri a
conţinutului, folosind cuvinte personale, eventual scurte citate din text ).

Aceste fapte pun în lumină personajele V, Z, H etc., contribuind la caracterizarea lor.

Astfel, personajul principal, V se dovedeşte a fi un om …., deoarece…… . El este şi …..,
căci………. .

Naraţiunea se îmbină în acest text şi cu alte moduri de expunere: ……….

( descrierea, dialogul, monologul ).
Prezenţa naraţiunii indicǎ faptul cǎ aceastǎ creaţie are caracter epic.

Specifice naraţiunii sunt substantivele la sensul lor propriu („……….” - citat ), ca şi

verbele de acţiune („…”, „…” „….” - citate ). Imperfectul este propriu evocării, iar perfectul
simplu ( ori prezentul / perfectul compus ) are rolul de a da viaţă, ritm alert, credibilitate
întâmplărilor.
Expresivitatea acestui mod de expunere se realizează prin marea frecvenţă a imaginilor
artistice vizuale („……….” - citat ), auditive („……….” - citat ), la care se pot adǎuga cele
olfactive(„……….” - citat ), tactile („……….” - citat ).
Figurile de stil care le compun poartă amprenta stilului marelui prozator XY: epitete
(„……….” - citat ), personificări („……….” - citat ), repetiţii („……….” - citat ),
enumeraţii („……….” - citat ), comparaţii(„……….” - citat ).

Prin toate aceste trăsături, textul se dovedeşte a avea caracter narativ, alcătuind o
pagină de o mare frumuseţe a operei lui XY.
 Structura de analiză a operei literare
(epic, dramatic)
Include caracterizarea de personaj

I. Introducere

1. Opera autorului (volume, teme, titluri) & opinie critică;

2. Situarea în contextul epocii (încadrare în directiile literare);
3. Definiția speciei;
4. Tema operei comentate & paralele;
5. Semnificația titlului;

II. Cuprins

6. Structura / compoziția (părți, planuri) + comentare incipit / final;

7. Rezumatul / povestirea pe momentele subiectului;
8. Caracterizarea personajului principal :
 Locul personajului în operă
 Portret fizic (citate)
 Portret moral ( dominanta caracterului + 3-4 trăsături, toate argumentate cu
comentarii, citate, opinii critice)
 Modalități de caracterizare :
– directe (de către autor, de către celelalte personaje, autocaracterizare)
- indirecte (prin fapte, gesturi, atitudini, nume, limbaj, vestimentație, relațiile
cu celelelate personaje – se prezintă în evoluție relația cu un alt personaj )

9. Elemente se stil / tehnici :

 Perspectiva narativă :
- Obiectivă - narator omniscient – narațiune la persoana a III-a ( extradiegetică)
- Subiectivă – narator – personaj, uniscient – narațiune la persoana I ( intradiegetică)
 Tehnici narative : t. observației, t. detaliului semnificativ
 Vocabular : arhaisme…neologisme
 Figuri de stil…
 Structuri sintactice etc.

III. Încheiere

10. Apreciere valorică a operei comentate, a scriitorului + opinie critică.

Notă : Fiecare punct, subpunct - cu alineat.

 ROLUL DIALOGULUI
-
ACEST FRAGMENT DIALOGAT FACE PARTE DIN CREAŢIA LITERARǍ EPICǍ ÎN
PROZǍ / VERSURI „...........................................................”, SCRISǍ DE XY.

*PERSONAJELE CARE PARTICIPǍ LA ACEST SCHIMB DE REPLICI SUNT M, N (....).

PRIN INTERMEDIUL DIALOGULUI, ELE ÎŞI COMUNICǍ INFORMAŢII REFERITOARE
LA................................................. ASTFEL, PERSONAJUL M ÎI SPUNE LUI N CǍ.......................
................................................................................................................................................................
ASTFEL, DIALOGUL DINAMIZEAZǍ ACŢIUNEA, COMPLETÂND CONŢINUTUL NARATIV
AL CREAŢIEI EPICE.

*PRIN VOCABULARUL FOLOSIT DE VORBITORI, DIALOGUL SUGEREAZǍ

ÎNSUŞIRI ALE ACESTORA, REFERITOARE LA GRADUL LOR DE CULTURǍ, UNEORI
REFLECTÂND MEDIUL DIN CARE PROVIN, ORI ÎN CARE TRǍIESC, SAU CONDIŢIA LOR
SOCIALǍ, MATERIALǍ ETC.
PERSONAJUL N, PRIN FELUL CUM VORBESTE, SE DOVEDEŞTE A FI CULT,
EDUCAT / INCULT, CU O EDUCAŢIE PRECARǍ, PROVENIND DINTR-O FAMILIE DE
CONDIŢIE BUNǍ / ÎNDOIELNICǍ, AVÂND O SITUAŢIE MATERIALǍ DEOSEBITǍ / MODESTǍ /
PRECARǍ.

*DIALOGUL INDICǍ, DE ASEMENEA, RELAŢIA DINTRE VORBITORI. ASTFEL,

ÎNTRE M ŞI N SE MANIFESTǍ O LEGǍTURǍ BAZATǍ PE ......................................
( PRIETENIE, AMICIŢIE, DUŞMǍNIE, INTERES, FALSITATE ETC ).

*REPLICILE REDAU, PRIN CONŢINUT, STAREA SUFLETEASCǍ, SENTIMENTELE

SAU CHIAR STAREA DE SǍNǍTATE A PARTICIPANŢILOR LA DIALOG.
MODUL ÎN CARE X SE EXPRIMǍ SUGEREAZǍ FAPTUL CǍ ACESTA ESTE ............
( VESEL/ TRIST FIINDCǍ ..../ NERǍBDǍTOR SǍ... / NEMULŢUMIT / NERVOS /
MULŢUMIT / REVOLTAT CǍ....).

 REPLICA LUI M CONŢINE AUTOCARACTERIZAREA ACESTUIA ( CITAT )/

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI Z, ASTFEL: ......................... ( CITAT ).
 DIALOGUL CONŢINE SECVENŢE NARATIVE ( CITAT CU VERBE DE
ACŢIUNE ) ŞI DESCRIPTIVE ( CITAT CU ADJECTIVE, ADVERBE ETC. ).

 DACǍ TEXTUL ESTE DIN I. L. CARAGIALE SAU DINTR-UN ALT AUTOR CU NOTE
COMICE

ROLUL DIALOGULUI ESTE ŞI DE A CONTRIBUI LA COMICUL DE LIMBAJ

( CITAT ), DE SITUAŢIE ( UN ENUNŢ CU SITUAŢIA COMICǍ ), DE MORAVURI ŞI DE
CARACTER, CONSTÂND ÎN OPOZIŢIA DINTRE APARENŢǍ ŞI ESENŢǍ, SAU CHIAR DE
NUME ( EX. DACǍ EXISTǍ ).

ÎN CONCLUZIE, DIALOGUL ARE ROLUL DE A DINAMIZA ACŢIUNEA,

CONTRIBUIND LA CARACTERIZAREA PERSONAJELOR, LA CONTURAREA ATMOSFEREI,
DÂND TEXTULUI EPIC CULOARE, ORIGINALITATE ŞI ANUMITE ACCENTE SCENICE.
 EXPLICAREA SEMNIFICAŢIEI TITLULUI UNEI OPERE LITERARE

XY este unul dintre cei mai talentaţi poeţi / scriitori români + 1 frază de prezentare,
dacă am studiat autorul.

Orice titlu reprezintă alegerea autorului, adicǎ viziunea lui subiectivǎ cu privire la
esenţa conţinutului creaţiei şi a mesajului ei. G. Genette îl numește ”prag al textului”, definind
orizontul de așteptare al lectorului.

Titlul “................................” este în strânsǎ legǎturǎ cu tematica acestei opere, care

este ................................. ( natura, copilǎria....etc), dar şi cu anumite aspecte ale conţinutului,
cu mesajul operei.

Stilistic, acest titlu sugereazǎ o imagine artisticǎ vizualǎ / auditivǎ / tactilǎ /

metaforicǎ... El este compus din termeni/ dintr-un temen la sensul propriu /// figurat, cǎci
conţine figuri de stil – epitetul x / personificarea y.....
Gramatical, el este constituit dintr-un substantiv comun/ propriu/ un substantiv... şi
atributul sǎu/ un adjectiv ....

La acest titlu se referǎ diverse aspecte din conţinut din prima parte a
textului:....................................și din a doua parte a acestuia…………………………...

- vom reda, prin cuvintele noastre, în cel puţin 4 – 5 rânduri, acele elemente din text
care au legǎturǎ cu titlul - – de exemplu, dacǎ este “Iarna”, voi relata ce trǎsǎturi ale
acestui anotimp sunt prezentate în operǎ şi citatele corespunzǎtoare – “cumplita iarnǎ
cerne norii de zǎpadǎ’, “fulgii zbor...”. Având acest titlu, este evident faptul cǎ
versurile îi aparţin unui pastel, poezie închinatǎ naturii.

Imaginile artistice care sunt în relaţie cu titlul ”..........” sunt variate: vizuale (citat),
auditive (citat), tactile (citat), olfactive (citat), dinamice (citat), statice (citat). Ele sunt
realizate cu ajutorul unor expresive figuri de stil:.............
..................................................................................................( minimum 3 diferite).
Sentimentele transmise de acest text și concentrate în titlu sunt variate: iubire de viaţǎ
(....), dragoste şi admiraţie faţǎ de naturǎ (...........), nostalgie, melancolie, tristeţe (.....)/
bucurie, exuberanţǎ, extaz (........) etc.

În concluzie, titlul este o invitaţie la lecturǎ, o chemare spre a porni într-o cǎlǎtorie
plinǎ de frumuseţe, de inedit, în lumea de idei şi sentimente a acestei creaţii.
 MESAJUL OPEREI LITERARE

XY ESTE UNUL DINTRE MARII NOŞTRI POEŢI / PROZATORI /

DRAMATURGI. + 1 frază de prezentare, dacă am studiat autorul.

MESAJUL CREAŢIEI “...................................................” OGLINDEŞTE IDEILE,

SENTIMENTELE, VIZIUNEA AUTORULUI ASUPRA TEMATICII CREAŢIEI, CARE ESTE
“................................................................... .”................................................”.
ASTFEL, ÎN ACEST TEXT ESTE REDAT CU TALENT UN CRÂMPEI DE VIAŢǍ/ UN
PEISAJ / O SCENǍ DE FAMILIE / O IUBIRE APARTE / O STARE DE SPIRIT / O ATMOSFERǍ
DEOSEBITǍ / UN PERSONAJ......................:..........................................................
..............................................................................................................................................................
( REDAU PRIN CUVINTELE MELE ŞI CU CITATE DIN TEXT CONŢINUTUL DE IDEI POETICE
SAU REZUMATUL ACESTUIA, ÎN 5-10 RÂNDURI).

SENTIMENTELE CARE SE DESPRIND DIN ACEASTǎ OPERǍ LITERARǍ SUNT

VARIATE:.......................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................
( MINIM 3, CU CITATE DIN TEXT – DE EX. DACǍ E PASTEL : IUBIRE, ADMIRAŢIE FAŢǍ
DE NATURǍ ( CITAT ), DRAGOSTE DE VIAŢǍ ( CITAT ), MELANCOLIE, NOSTALGIE (....)
ORI BUCURIE, EXUBERANŢǍ, EXTAZ.....).

ELE COMPUN O ATMOSFERǍ PLINǍ DE..................................................................

( MISTER, COMPASIUNE, FARMEC, TRISTEŢE, VOIOŞIE – ALEGI, DUPǍ CAZ 1-2
TRǍSǍTURI).

SENTIMENTELE, STǍRILE SUFLETEŞTI, PRECUM ŞI CONŢINUTUL DE IDEI AL

CREAŢIEI SUNT TRANSMISE CU AJUTORUL UNOR IMAGINI ARTISTICE VARIATE:
VIZUALE ( CITAT ), AUDITIVE ( CITAT ), OLFACTIVE ( CITAT ), TACTILE ( CITAT ).

ELE SUNT REZULTATUL ÎMBINǍRII MǍIESTRE A UNOR FRUMOASE FIGURI DE

STIL: EPITETE ( CITAT ), REPETIŢII ( CITAT ), INVERSIUNI ( CITAT ), METAFORE
( CITAT ), PERSONIFICǍRI ( CITAT ) ETC.

ESENŢA ACESTUI MESAJ SE REFLECTǍ ŞI ÎN TITLUL SUGESTIV: “...............”

ÎN CONCLUZIE, MESAJUL ORICǍREI OPERE LITERARE VALOROASE CONŢINE O

LECŢIE DE VIAŢǍ, DE CUNOAŞTERE, ”deschizând noi căi în universul interior și exterior”,
așa cum afirma poetul francez G. Apollinaire.

* DACǍ E FABULǍ, VOI SCRIE MORALA ACESTEIA – O ACUZARE A METEHNELOR, A

PROASTELOR DEPRINDERI OMENEŞTI; DACǍ E PASTEL, VOI CONSIDERA CǍ ACESTA NE
ÎNVAŢǍ TAINELE UNIVERSULUI ÎNCONJURǍTOR, DACǍ E O SCHIŢǍ SAU NUVELǍ -
NE ÎNVAŢǍ DESPRE ASPECTELE VARIATE ALE LUMII, ALE SUFLETULUI OMENESC,
ALE SOCIETǍŢII ETC.
 Niveluri stilistice (în special pentru genul liric)
“Cine comunică se comunică” (Tudor Vianu)
Nivelurile se analizează combinat, în ordinea ideilor poetice din text!

I. Nivelul fonetic : se caută:

a.       cuvinte care au “simbolism fonetic”(M. Grammont)
-          frecvenţa lui “a” sugerează deschiderea
-                                 i                     intensitatea
-                                m, n                monotonia
-                                r,l                   curgerea
b.      fig. de stil fonetice (asonanţe, aliteraţii, anafore), fonetisme specifice
II.Nivelul lexical : se caută :

1. selecţia lexicală dintr-o posibilă serie sinonimică (M. Eminescu – codru / pădure,  colb / praf /
pulbere)
2. arhaisme…………….neologisme

III.Nivelul morfologic : se caută :

1. articularea (articolul hotărât individualizează, art. nehotărât sau absenţa lui generalizează)
2. repartiţia singular / plural (sg. -   esenţa, unicul, pl. – multitudine, varietate, vastitatea
peisajului)
3. preferinţa pentru anumite părţi de vorbire (adjectivul – descriere, trăsături; verbul –
dinamism / mişcări sufleteşti, substantivul – densitate noţională)
4. persoana, la verbe şi la  pronume (persoana I este marcă a eului liric, persoana a II-a
reprezintă alteritatea - Dumnezeu, iubita, natura -  sau adresarea directă sau valoarea generală,
persoana a III-a sugerează efortul de detaşare, neimplicarea) 
5. modurile / timpurile verbale :

-          prezentul -2 valori : - prezentul etern – repetabilitatea, generalitatea

                              - prezentul perisabil, actualizează sentimental / imaginea
-          imperfectul – timp al evocării, durativ : continuitatea, extinderea în timp
-          perfectul simplu : acţiuni petrecute foarte aproape de momentul vorbirii;
-          perfectul compus : acţiuni definitiv încheiate;
-          m.m.c.p. : acţ. îndepărtate în timp;
-          conjunctivul (să) : mod al dorinţei, visul de ……….
-          condiţional-optativul (aş)  : dorinţă condiţionată
-          imperativul : impunere, îndemn;
-          gerunziul – continuitate, muzicalitate

6. tipuri de fraze (structuri ample, multe subordonate – complexitate; structuri simple, propoziţii
principale – esenţializarea ideilor)
7. coordonarea / subordonarea (coordonarea pune elementele pe acelaşi plan, subordonarea
privilegiază elemental central)
8. punctuaţia : vezi fișa cu rolul semnelor de punctuație

IV. Nivelul figurilor : se analizează toate figurile de stil, în ordinea apariţiei lor în text.
 Este baza analizei, pe care se grefează celelealte niveluri.

Rolul semnelor de punctuaţie

 

 punctul – marchează sfârşitul unei comunicări intonate enunţiativ;

 punctele de suspensie – marchează o întrerupere momentană a vorbirii, motivată de prezenţa
unor sentimente puternice (... se prezintă sentimentele din contextul respectiv);
 punct şi virgulă – marchează  o pauză mai mare decât virgula şi mai mică decât punctul,
urmată de o continuare a comunicării (...........se dă ideea din text);
 două puncte – marchează  o pauză după care se introduce vorbirea directă (dialogul) sau o
explicaţie, o enumeraţie (...........se dă ideea din text);
 virgula – marchează puctuaţia vocativului, a interjecţiei (adresarea directă), apoziţia (o
explicaţie), o enumeraţie de elemente  puse pe acelaşi plan, elipsa; coordonarea prin
juxtapunere a doua parti de vorbire diferite (…….); desparte vorbirea directă de cea indirectă
– punctuația prop. incidente;
 semnul exclamării – marchează intonaţia exclamativă, motivată de sentimente puternice
(..........se dă ideea din text);
 semnul întrebării – marchează intonaţia interogativă, meditaţia poetică / întrebări
retorice (...........se dă ideea din text);
 linia de pauză – marchează o separare de planuri, cu scopul unei explicaţii sau al unei
diferenţieri (...........se dă ideea din text)
 cratima (semn ortografic) -  marchează rostirea împreună în aceeaşi silabă a două părţi de
vorbire diferite (…. ), contribuie la conservarea măsurii şi a ritmului prin micşorarea nr. de
silabe, determină elidarea unei vocale şi evitarea hiatului.