Universitatea de tiine Agronomie i Medicin Veterinar Bucureti

Facultatea de Medicin Veterinar

Capitolul VIII
Educatia pentru diversitate
culturala

Diversitatea culturala

Def. Diversitatea culturala se exprima in planul

reprezentarilor simbolice, valorilor prin intermediul

identitatii culturale cu principalele axe care genereaza
diferente culturale : etnia, limba, religia, profesia,
habitatul, rasa, genul, varsta, clasa sociala, etc.
Luarea in considerare a diversitatii culturale in educatie
urmareste potentarea efectelor sale benefice si diminuarea
celor problematice. In aceste conditii educatia antirasista
este unul dintre cele mai importante curente ale educatiei
pentru diversitate.
Educatia pentru diversitate asigura simultan recunoasterea,
respectul diferentelor culturale si egalitatea de sanse.

Beneficiile educatiei pentru diversitate

Faciliteaza iesirea din granitele propriei culturi;
Sesizeaza caracterul relativ al culturilor;
Construirea unui dialog intre traditii diferite care ii
imbogateste pe toti participantii;
Constientizarea diferentelor existente in cadrul
propriei culturi;
Revigorarea identitatii locale, regionale si nationale
ca reactie la globalizare, la slabirea granitelor
geografice si culturale.

 Pluralismul cultural ansamblu de masuri luate

pentru ca toti elevii, indiferent de caracteristicile lor
personale si de mediul cultural de provenienta, sa
poata avea succes in scola, incepe sa fie vizat din ce
in ce mai mult ca ideal social si educational.
Adoptarea unor strategii de tratare pluralista a
diversitatii culturale include aprecierea patrimoniului
cultural pe care elevii il aduc in scoala si utilizarea
acestuia pentru a ajuta profesorii sa invete cultura
elevilor, crearea unui mediu sigur, rezolvarea unor
situatii in care apar forme de discriminare sau
inechitate.

 Alfabetizarea interculturala formarea de

competente, atitudini, capacitati lingvistice necesare
pentru relationarea interculturala eficienta.
Initierea interculturala este o conditie esentiala
pentru crearea unei comunitati globale sigure si
sustenabile.
Prin alfabetizarea interculturala scolile ii pregatesc
pe elevi sa aiba succes intr-o lume globalizata in care
se construieste o transcultura globala in devenire.

Abordari terminologice
Educatia interculturala este actiune, schimb, deschidere,
recunoasterea valorilor, a modului de viata, a reprezentarilor
simbolice la care se raporteaza indivizii sau societatile in
interactiunea lor, recunoasterea interactiunilor care intervin
simultan intre multiplele registre ale aceleiasi culturi si intre
diferitele culturi. Este un concept folosit in spatiul francofon
sau in Canada Francofona.
Educatia multiculturala cuprinde:
Coezistenta si sinteza
Valori nucleu (limba, religia elemente de identitate etnica)
Multiculturalism rezidual(denigrarea culturilor minoritatilor ca
subculturi)
Multiculturalism stabil de mentinere
Raporturi de toleranta si compatibilitate a valorilor

Abordarile diversitatii culturale

Criterii:
Generalitatea continuturilor vehiculate(generale sau
specifice)
Natura continuturilor formarii(informationale sau
relationare)
Organizarea omogena sau eterogena sub aspect cultural
al grupurilor educationale

Modelul integrarii scolare

Se refera la posibilitatile de actiune in scoli cu divesitate
etnica.
Integrarea se exprima in doua abordari diferite in functie de
conotatiile pozitive sau negative ale diversitatii:
O abordare ce sustine ca diversitatea etnica sau culturala
a elevilor este un impediment pentru progresul elevilor.
Aceasta abordare utilizeaza un sistem de grupare a
abilitatilor si separare a elevilor in clase diferite conform
nivelului achizitiilor lor.
O a doua abordare care considera diversitatea culturala a
populatiei scolare ca pe o oportunitate . Relatiile dintre
elevi sunt directe, bazate pe cooperare.

Modelul cognitiv-informational
Modelul este folosit in situatii de conflict intergrup, in care
interventiile bazate pe contact si interactiune nu sunt posibile
(din cauza ca grupurile traiesc separat sau nu au un limbaj
comun) iar uneori nu sunt nici dezirabile(grupurile manifesta
rezistenta in a se intalni).
Se bazeaza pe informatii oferite unui grup despre celalalt grup
prin intermediul mass-media si al programelor educative:
- Programe focalizate pe istoria, realizarile diverselor
grupui care accentueaza asemanarile dintre grupuri;
- Programe focalizate pe explicarea si justificarea
diferentelor dintre grupuri, pentru diminuarea si
justificarea diferentelor.

Obiectivele educatiei pentru diversitate

Dobandirea de catre beneficiarii educatiei a
competentei interculturale;
Depasirea etnocentrismului prin aderarea la valori
transculturale;
Producerea de schimbari cognitive, afective si
comportamentale;
Promovarea unor valori ca: respectul reciproc,
intelegerea, comunicarea, cooperarea, toleranta,
etc.

Modelul dezvoltarii competentei interculturale (J.

Banks)
Modelul stadial al dezvoltarii competentei
interculturale care are ca reper identitatea sociala:
1. Captivitatea psihologica etnica;
2. Encapsularea etnica;
3. Clarificarea identitatii etnice
4. Bietnicitatea
5. Multietnicitate si nationalism reflexiv
6. Globalism si competenta globala.

Modelul dezvoltarii senzitivitatii

interculturale(M.J. Bennett)
Modelul descrie trecerea in 6 etape de la etnocentrism
(negarea, apararea, minimizarea) la
etnorelativism(acceptarea, adaptarea, integrarea).
Se bazeaza pe presupozitia ca, cu cat experientele persoanei cu
ceilalti diferiti cultural devin mai complexe, cu atat
competenta in relatiile interculturale creste.
Persoanele aflate in primele trei stadii tind sa intampine
dificultati si neintelegeri in comunicarea interculturala. In
ultimile doua stadii(adaptarea, integrarea) indivizii isi
construiesc o entitate multiculturala.

Modelul competentei de comunicare

interculturala
Modelul aduce o perspectiva structurala asupra
resurselor neecsare competentei interculturale prin
listarea unor trasaturi, abilitati, capacitati necesare in
gestionarea eficienta a relatiilor interculturale:
manifestarea respectului, orientarea catre cunoastere,
empatia, managementul interactiunii,
comportamentul de indeplinire a unei sarcini,
comportamentul rational, toleranta la ambiguitate,
pozitia in interactiune.

Strategii de realizare a educatiei pentru

diversitate culturala
Orice metoda traditionala de invatamant poate fii
exploatata benefic in abordarea interculturala a
educatiei.
Metodele care presupun contactul direct cu realitatea
unor fenomene: studiul de caz, ancheta, interviul au o
mare importanta informativa si formativa.
Atelierele de comunicare interculturala au o dinamica
de grup puternic structurata prin activitati de
constientizare si simulare.