Ai tusit, Scorpie batrana. Ele erau cheia Intregului spectacol, Le pregateam in febra Ani in sir, Oamenii m-asteptau cu respiratia taiata, Efectul trebuia sa fie formidabil, Dar pe tine tocmai atunci Te ineca tusea, Scorpie batrana. Daca se-ntampla Sa lipsesti odata, Incepea sa tuseasca Scaunul pe care statusesi. Acum ai molipsit Toata sala, Piesa se petrece de la un cap la altul Intr-o tuse magareasca... Tusiti, Ragusit, pitigaiat, dogit, Cu pauze, in accese, uscat, pistruiat, Ca la vocalize, ca la doctor, Tusiti! Credeti ca spun rolul pentru voi, Ochii mei par ca se uita la voi, Cand, de fapt, eu privesc peste capetele voastre Becul rosu din fundul salii. Pentru el vorbesc, Lui ii spun sufletul meu invatat in nopti de insomnie, Becului rosu care arata locul pe unde, la sfarsit, Voi trebuie sa evacuati sala, Scorpii batrane.