Curs I

Istoricul aparitiei
Parcurgerea cat mai rapida a unor distante de catre om,isi are originea in lupta acestuia pentru
supravietuire. Procurarea hranei,refugiul din fata catastrofelor naturale,dorinta de a castiga
razboaie,transmiterea de mesaje,sunt cateva din activitatile care necesita din partea omului o deplasare cat
mai rapida.
Primele atestari cu referire la alergarea montana dateaza din secolul IX-X,cand regele Sctoiei,Malcom
Canmore,doreste selectarea unu curier pentru transmiterea la diferite destinatii,cu eficienta maxima a
mesajelor sale.
Cursele de alergare,sub forma intrecerilor,apar in secolul XIX-XX,la targuri si evenimentele festive ale
comunitatilor,invingatorii fiind considerati personalitati ale comunitatiloe respective,avand prioritate la
ocuparea unui loc de munca mai facil si bine remunerat.
In anul 1895 are loc,la Ben Nevis cel mai inalt munte din Sctotia,un concurs pe distanta de 16km si
1500m diferenta de nivel.
Aceste intreceri,care la inceput aveau un caracter cultural si comercial,spectacole cu animale devin
traditionale,cele mai reunite fiind cele de la Grasmere Sport in Lake District.
In Statele Unite ale Americii statul Alaska gazduieste anual Maratonul Montan pe distanta de 5
km,diferenta de nivel fiind de 1000m.Originea acestui concurs inedit are ca argument faptul ca la un bar
din Seward un parior a mizat pe percurgerea dinstante pana in varful muntelui din apropiere si inapoi in
mai putin de o ora.De ziua Americii (4 Iulie),concursul sponsorizat de catre comerciantii locali a fost
parcurs in 62 de minute . Este lesne de a descrie bucuria celor prezenti la concurs deorece pariorul a facut
cinste tuturor celor care erau la bar.
Documentele existente atesta faptul ca din 1915 statul Alaska organizeaza permanent Maratonul
Montan,recordul actual fiind de 45 min.
In Europa primele concursuri de acest gen apar in Marea Britanie si Italia.In Italia au loc,al inceputul
secolului trecut,mai multe concursuri monatane,traseul pana in varful muntelui Colma di Mombarone cu
altitudinea de 2400,si rev eneau la locul de plecare,la baza muntelui.

Contruierea organizatiilor nationale

Aparitia concursurilor de alergare montana din ce in ce mai numeroase,au starnit interesul alergatorilor
de semifond si fond,atrasi de acest gen de concursuri,care au descoperit o disciplina noua,alergarea
montana.
In anul 1917,in Marea Britanie a fost infiintata Asociatia Atletilor Coboratori (Fel Runners
Association-FRA) care aduna in anul 2002 peste 500 de membri.Pentru a evita suprapunerea
competitiilor de alergare montana s-a afiliat la Federatia de Atletism al Marii Britanii.

In Italia a fost infiintat primul Comitet de Alergare pe Munte a fost in 1968,iar in 1972 apare primul
regulament numit Reglementari tehnice pentru Alergarea Monata iar in 1978 este format Comitetul
National de Alergari pe Munte care coordoneaza concursurile de alergare montana din nordul Italiei.
In Decembrie 1980 Federatia italiana de Atletism (FIDAL) recunoaste alergarea montana ca disciplina
atletica,fiind prima federatie de atletism aflata la IAAF,care recunoaste ca disciplina oficiala acest gen de
sport.

Construirea Organizatiei Internatioanala de Alergare Montana

Datorita faptului ca acest gen de cursuri a luat o amploaree deosebita,in 1984 a luat fiinta International
Cometee for Mountain Running,ca prima organizatie international de cros montan (CMR) care devine
mai tarziu World Mountain Running Asociation (WMRA). Pentru realizarea unei colaborari eficiente cu
IAAF,federatia international de alergare montana a respectat regulile si reglementarile impuse de IAAF.
WMRA nu accepta influenta altor organizatii de a transforma concursurile de acest gen in alt tip de
concursuri,cu grad ridicat de periculozitate pentru concurenti (FSA) Federatia pentru Sport la Altitudine.

Alergarea Montana-Ramura Atletita

Pentru acreditarea ideii ca alergarea montana este ramura atletita la fel cum sunt
crosul,marsul,alergarea pe sosea,au fost organizate numeroase seminarii.La Seminarul International din
1990 de la Bardonechia ,cu participarea Presedintelui IAAF,Primo Nebiolo si a Presedintelui FIDAL
Gianni Goila precum si a reprezentantilor tarilor unde alergarea montana se practica de mai multi ani,au
aprobat pentru prima data in manualul IAAF,o noua proba ,alergarea montana (regula 250.10).
In continuare demersurile reprezentantilor tarilor cu traditie in alergarea montana s-au concretizat la
Seminarul Mondial din Austria (Insbruk) din 2002,au influentat decizia IAAF din 2003 la Congresul de la
Paris care a aprobat schimbarea definitiilot atletice,Competetitiile atletici curpind : alergari,proibe de
teren,alergasri pe sasea,mars,cros si alergari pe munte.
Motivarea includeri in definitiile regulamentului IAAF a fost alergarea montana este in continua
cresterea si dezvoltare,atat in cee ace priveste numarul si valoarea competitorilor dar si calitatea
concurentilor.Multe regiuni din lume nu participa la competitiile de atletism dar Alergarea Montana
reprezinta o modalitate de a participa la competitiile atletice.