"Un om credincios poate sa fac lumin intr-un loc intunecat...

"
- Doamna academician, cuvioasa Maica Benedicta, va multumesc pentru ca v-ati gasit vreme
sa ma primiti aici, in locuinta dumneavoastra, de langaSfanta Manastire Varatec. De ce ati
ales aceasta zona, fiindca ea are o istorie...? Varatecul a fost ctitorit de o femeie. Aici s-a
retras si Veronica Micle, dar s-a si sinucis in 1889. Tot aici a venit si a statValeriu Anania, I.
P. S. Bartolomeu.
- Aproape tot timpul eram impreuna, cand era aici. Dansul statea la Palat. Era
momentul cand traducea Biblia. Ne vedeam in fiecare zi.
- Care a fost partea din destinul dat de Dumnezeu care v-a influentat existenta si v-a ghidato spre cariera prodigioasa pe care ati avut-o, si care a fost efortul dumneavoastra de a
realiza sau de a va impotrivi acestui destin?
- Fiecare fiinta are traseul ei, parcursul ei, cu suisuri si coborasuri, cu aspiratii
si dezamagiri, cu renuntari; fiecare dintre noi ramane cateodata cu cate o
nostalgie dintr-o pasiune care s-a stins sau a fost stinsa de imprejurari. La
mine, pasiunea care a fost stinsa de imprejurari a fost muzica. In general, le
spun interlocutorilor mei: "Dragii mei, pentru fiinta mea launtrica, eu sunt o
1

ratata, pentru ca eu n-am dorit cariera de profesor". Am detestat-o! Nu-mi

placea scoala nici de frica, si nici cariera de profesor. Cand am ajuns profesor,
am fost zdrobita, deznadajduita. Acum, insa, recunosc mana proniei in drumul
pe care am fost condusa. S-a urmarit ceva cu mine, nu ce voiam eu - succese
muzicale sau sa-mi rezolv in sonoritati iubirea pentru aceasta mare arta. Ma
uit retrospectiv si imi spun: "Intr-adevar, suntem condusi de Sus". Daca ne
lasam condusi de Sus, suntem condusi bine, impotriva vointei noastre, care,
uneori, schioapata. Esential e sa ne supunem voii lui Dumnezeu si poruncilor
lui, iar cu mine s-a intamplat acest lucru.
- Doamna profesoara, dupa ce vi s-a interzis cariera muzicala, ati urmat studii juridice. Din
punct de vedere pitagoreic, ar trebui sa fie o armonie si in drept si in muzica, dar practic,
exista vreo asemanare?
- Nici una. Pentru mine a fost un moment cumplit, tragic, dar a trebuit sa iau
aceasta hotarare, datorita problemelor cauzate de munca prea intensa.
Munceam foarte bine la scoala - pian, vioara, o scoala de euritmie - cand... mam imbolnavit de tuberculoza. A fost o prabusire... Doctorului Marius Nasta,
marele ftiziolog care m-a ingrijit, i-am spus: "Domnule profesor, saptamana
viitoare am examen la Conservator..." El mi-a raspuns: "Conservator? Cel
putin doi-trei ani n-ai sa poti pune mana pe un instrument muzical!". De
atunci incolo mi-a devenit total indiferent ce aveam sa fac, asa ca i-am spus
tatalui meu: "Uite, am sa iau ce ai facut tu, si ce a facut mama" - tata era
jurist, mama era filolog. M-am inscris la Drept si la Filologie, specialitatile
germanistica si istoria artelor. Am plecat cu o indiferenta totala fata de ceea
ce faceam, dar, treptat-treptat, am intrat in ritm. La Drept, am ajuns la
doctorat in drept international, iar la Filologie, cum stiti, la un doctorat cu
renasterea umanismului si dialogul artelor.
- Totusi, este limpede ca in filologie ati facut o cariera stralucita in cultura romana.
- Poate ca da, dar eu tot ma socot ratata, daca ma gandesc din punctul de
vedere al tineretii mele. A ramas o nostalgie, fiindca am iubit muzica foarte
mult si o iubesc inca.
- Este o uimire pentru mine, fiindca in cariera literara, pe care ati urmat-o cu stralucire, ati
adus contributii care, dupa parerea mea, sau cel putin pentru mine, ca fost student al
dumneavoastra, au fost cele mai insemnate, mai ales in studiul Renasterii - care incepe cu un
poet, Petrarca, si care, dupa cum stim cu totii, are genii uriase, mai ales in arta plastica.
Cum ati ales tocmai aceasta perioada spre studiu, cand dvs. erati o iubitoare de muzica?
- Nu as putea sa va dau alta explicatie decat ca am avut o mare inclinatie si
catre artele plastice; de fapt, faceam, ca sa zic asa, critica plastica cu mai
multa placere. Nu imi place ca sunt critic literar, nu am fost niciodata critic
literar.
In Renastere m-au pasionat tocmai artele plastice, de la Giotto si pana la
Michelangelo. De altfel, arta plastica mi-a inspirat intotdeauna o mare
placere. Contemplarea unui tablou sau a unei sculpturi pentru mine e un
regal de cultura. Dupa muzica, socot ca artele plastice sunt chiar mai
2

importante decat literatura. Vizualul este prins puternic de contururi, de

culoare. Cand sunt intrebata care sunt artistii mei preferati, in materie de
plastica, eu spun ca impresionistii francezi, pentru ca in ei vibreaza natura,
vibreaza lumina in catedralele lui Monet sau, stiu eu, in localitatile unde
mergeau ei si pictau. E o arta tonica, ce elogiaza creatia, te face sa iubesti
lumea, s-o vezi frumoasa, sa o simti. Barocii francezi au amurgurile acelea
aurii superbe, trandafirii, totul este invelit intr-o aura. Pe mine m-a atras
lucrul asta, aceasta aura, m-a atras...
-Dumnezeu...
- Da! Aura Lui! Ma atragea creatia Lui, il vedeam in creatie, il simteam. Nu
stiam ce e El, dar chemarea era intrinseca, era in obiectul admirat. Un lucru
extraordinar, care ma satisfacea profund.
De pilda, am avut norocul sa fiu in America, la Expozitia Jubiliara Brancusi. La
Philadelphia a fost o parte din expozitie, o alta Guggenheim (New York), si leam vazut pe amandoua. La Philadelphia erau puse toate, asa, masiv,
amestecat, toate dublurile tineretii lui. La Guggenheim erau alese si sortate,
asa incat sa dea niste emotii mai adanci. Cand am vazut pasarile lui, abia
acum imi dau seama, toate erau legate de Iisus. Parca tremurau, erau gata sa
zboare. Brancusi a fost plin de harisma, acest taran curat de la Podita, si cu
un talent daruit de Dumnezeu, nelucrat. A spus si el ca ce face Rodin sunt
niste biftecuri... El simtea esenta lucrurilor, le traia, poate nu-si dadea
seama... Tot asa, nu ne dam seama cand Dumnezeu lucreaza in noi. Vedeti,
asta este durerea: El lucreaza, iar noi nu simtim. Nu ne-am ocupat destul de
treaba asta.
- Care credeti ca au fost perioadele stralucitoare ale umanitatii, macar in acest domeniu al
literaturii?
- ... Uite ca nu m-am intrebat niciodata, dar stati sa ma gandesc nitel... Sa
facem niste comparatii... O prima etapa stralucita a fost cea greaca. De la
Homer pana la Pindar, pana la Eschil si Sofocle, marii tragici ai lumii, care nu
au mai fost depasiti decat de Shakespeare. De la ei pornim, ca prim pas, iar
astazi suntem asa de indiferenti la adresa culturii clasice greco-latine... Si
cand te gandesti, acolo este fundamentul culturii, acolo e miezul, epopeea, o
viziune a lumii interesanta, cu contradictiile ei, cu ciocnirile ei, cu
imperfectiunile, cusururile si virtutile omenesti. Din cultura greco-latina avem
si virtutile, si ma gandesc, cand spun asta, la Platon si la Aristotel, la Socrate, si
pana la Marc Aureliu, la latini. Daca ma gandesc, acestia au modelat primii
sufletele omenesti; caldeenii erau niste barbari, egiptenii aveau tipul lor de
spiritualitate, indienii erau interesanti, dar departe de noi, europenii. Insa
grecii sunt cei care introduc echilibrul ratiunii in constructii si in arta lor
plastica, iar arta arhitectonica si sculptura lor sunt formidabile. Plasticitatea
lor este o constanta care, mi se pare mie, conduce totusi fiecare epoca
urmatoare. Toata lumea se uita inapoi cand construieste, sa vada cum era
3

templul grec, cum era Parthenonul. Or, asta e un semn al unei prioritati! Ei
sunt cei dintai care au introdus armonia, intelegerea Cosmosului ca armonie
totala. Ei sunt si primii filosofi de seama care isi folosesc gandirea la
perfectionarea fiintei umane. Ganditi-va la Socrate, care a fost un model pentru
toata lumea, cum si-a pregatit viata pentru moarte, ca sa moara senin! Era un
inceput nobil, care a ramas de exemplu pentru cei de mai tarziu.
- Despre crestinism: as vrea sa trecem si la aceasta parte a existentei dvs. Ati fost o iubitoare
si o cunoscatoare de muzica, ati facut dansul, ati iubit artele plastice, ati facut cariera, chiar
profesorala in literatura universala; ati avut si o cariera sociala care este printre cele
remarcabile ale perioadei... Iata ca avem tabloul omului renascentist. Poate tocmai de aceea
ati avut aceasta aplecare si pasiune pentru epoca Renasterii. Povestiti-mi, va rog, cum s-a
convertit acest personaj renascentist la invatatura lui Iisus Hristos?
- Eu am fost credincioasa intotdeauna. De cand eram copil, am fost invatata sa
merg la biserica; bunicul dupa mama era preot - si sora bunicii, la care am locuit,
la fel. Am invatat la maici catolice la Pitar Mos, si acolo am fost educata in ceea
ce priveste frecventarea regulata a Bisericii. Cand eram copii, inainte sa
intram in clasa mergeam la capela, sa spunem Ave Maria, si la fiecare ora
spuneam Tatal nostru. Cand intra maica de germana, de franceza sau de
romana, ne ridicam in picioare si spuneamTatal nostru in limba respectiva, fara
cusur. Sa stiti ca asta ne-a ajutat foarte mult, fiindca si la noi era cate un
profesor care facea rugaciunea la inceputul orelor, dar nu era un obicei
generalizat. Mergeam la biserica, ma impartaseam in fiecare post, dar nu aveam
deschide rea. Intelectul era una si spiritualitatea era alta...
... Revenind; am pornit cu umanismul, socotindu-l ca o eliberare din Evul
Mediu, care parea in ochii intelectualilor o epoca de stagnare a culturii. Lucru
fals, pentru ca Evul Mediu este epoca catedralelor, a epopeilor s.a.m.d. in Evul
Mediu, Sfantul Francisc lasase dupa el un staret, Bonaventura, care a scris un
drum al mintii catre Dumnezeu, Itinerarium mentis in Deum. Atunci am avut
eu pentru prima oara imaginea Verticalei, si mi-a placut foarte mult. Cand am
ajuns la Renastere am vazut ca abandoneaza Verticala si creeaza o sfera...
- Da, era celebrul antropocentrism al umanistilor Renasterii.
- Sigur... Dupa aceea ai revenirea baroca, cu contrareforma; toata atentia era
indreptata spre Europa de Vest, acolo erau cei mari - Dante, Shakespeare;
atunci vedeai ce se intampla cu ei si ajungeai sa-ti insusesti punctele lor de
vedere. De pilda, cand a venit reforma lui Luther, popoarele germanice
impotriva catolicilor de sud, dupa aceea impotriva luteranilor, impotriva
protestantilor, contrareforma, iarasi catolicii au reactionat si atunci miscarile
astea mi se pareau cam goale, cam desarte. Nu intelegeam esenta lor, pentru
ca erau de suprafata. Eu ma cert cu protestantii, protestantii se cearta cu
mine, catolicii cu ceilalti. imi dadeau un fel de neliniste, de neincredere, si nu
ma uitam la ceea ce se petrecea in adancuri.
- Si lipsea literatura Bizantului, doamna profesoara.
4

- Da, sigur. Dante era un catolic fervent, si toata opera lui e presupusa a fi
rezultatul unei viziuni, intr-o Vinere Mare. Dar le vedeam pe toate ca pe niste
obiecte de studiu, in care nu ma implicam. Mai mult, ma durea foarte mult
ruperea Bisericii, schisma intre ortodocsi si romano-catolici. In facultate, am
inceput sa am niste duhovnici foarte buni si, incet-incet, am inceput sa ma
deschid catre cele de Sus.
- A avut vreunul dintre parintii duhovnici, pe care i-ati pomenit, un rol in deschiderea dvs.,
sau aceasta a fost pur si simplu interventia Duhului Sfant?
- A venit si momentul interventiei Duhului. Cel care a fost la inceput primul
duhovnic -parintele Nicolae - mi-a explicat un lucru ciudat. Am fost pusa sa intru
in partid ca sa pot fi trimisa in strainatate, pentru ca, altfel, n-aveam voie, si
m-am dus la el sub patrafir sa ma spovedesc. Plangeam, mi-era frica sa ma
duc acasa, la tata... I-am zis: "Parinte, n-o sa ma scoateti din randul
credinciosilor, daca...." Iar el mi-a raspuns: "Doamna Busulenga, cum va
inchipuiti una ca asta?". Era un om foarte intelept. "Daca ar fi fost foarte multi
intelectuali ca dumneata, poate nu s-ar fi ajuns aici!". Atunci, am ramas
absolut traznita ca parintele a zis ca s-ar putea ca eu sa am un rol pozitiv
facand asta!... Am inceput sa inteleg...
- Avea dreptate! Am citit prima data Biblia, fiindca ati pus-o ca bibliografie si subiect la
examen, si atunci a trebuit sa o citesc...
- Cred ca introducerea Bibliei in bibliografia studentilor a fost un gest de curaj
inspirat de vorbele parintelui
Nicolae. Secretarul PCR pe universitate a venit la mine si mi-a spus: "Doamna,
ma nenorociti, ma dau afara, ma baga in puscarie. Se poate?". "Draga, te
priveste, eu zic asa: dumneata sa le spui alora ca, daca scoateti din programa
Biblia, care este prima carte a umanitatii, cartea mare a intregii umanitati,
atunci sunteti niste inculti, niste ignoranti, si o sa va rada lumea". Si asa a
ramas Biblia in bibliografie. A fost prima oara cand am pus un picior in prag si
i-am speriat, facandu-i ignoranti. Dar asta s-a intamplat dupa ce mi-a spus
parintele ca un om credincios poate sa faca lumina intr-un loc intunecat.
Aveam la un moment dat cursuri dupa-amiaza si erau opt teologi care
veneau, stateau in ultimul rand, saracutii veneau cum erau imbracati asa, mai
inchis, in hainute negre, si le-am spus: "Bine draga, de ce veniti voi la mine la
curs? Se poate? M-as duce eu sa fac Teologia, daca as fi mai tanara, si voi
veniti la mine?". "Pai doamna, in felul acesta intelegem si noi lucrurile culturii,
vazute intr-o perspectiva duhovniceasca, spirituala". M-am bucurat foarte
tare!
Dupa aceea am avut un alt duhovnic, care m-a introdus de fapt in esenta
rugaciunii,parintele Gheorghe Chiriac. Era un om extraordinar, doctor in Teologie
la Strasbourg. Facuse o puscarie amarnica si era batran, mare credincios, si
de la el am inceput sa aflu de Rugaciunea Inimii. El a inceput sa-mi spuna:
"Incearca!". Stia ca eu o iubesc foarte mult pe Maica Domnului si-mi spunea:
5

"Incearca si du imaginea ei cand te uiti la icoana ei, incearca si du imaginea ei in

inima si intoarce-o inapoi in minte, si fa gimnastica asta, du imaginea de la
minte in inima si din inima la minte, ca sa-ti faci libera calea pentru mai
tarziu, sa-ti curatesti inima pentru Mantuitorul".
Interesant ce s-a intamplat cu acest duhovnic!... In '73, am avut un congres
international de estetica, la Bucuresti. A venit la mine un estetician german,
calugar, era imbracat bineinteles mireneste, si a spus: "Doamna Busulenga eram moarta de frica, pentru ca era de fata Miron Constantinescu, presedintele
Academiei, si ma speriasem sa nu iasa sau sa nu se intample ceva -, eu am fost
la Strasbourg coleg cu un preot Chiriac, stiti dvs., am aflat ca e in inchisoare".
"Parintele Chiriac asta - zic - e duhovnicul meu". "Vai - zice el -, n-ai putea sami aranjezi o intalnire cu el?". I-am facilitat intalnirea cu el, si au fost fericiti
amandoi. Daca afla Miron, ma arunca peste granita... in Uniunea Sovietica.
Ei, cam asta a fost inceputul... Asa, treptat-treptat, ca un copil din ala
bolnavicios, caruia ii dai o doctorie, nu o data toata, pentru ca nu poate
suporta. Nimeni nu e vrednic sa suporte prea mult in ceea ce priveste
problema spirituala. Pe urma a intervenit contactul meu cu manastirile;
familia mea a avut o casa la Tiganesti de peste 100 de ani (si acum maica
Heruvima e necajita ca nu ma mai duc la Tiganesti la casa noastra si merg pe
la alte manastiri), dar toate lucrurile au venit incet, treptat. Noul Testament lam citit destul de devreme. M-am saturat de literatura, ea nu mai zideste.
Literatura nu zideste, mie imi place expresia Apostolului Pavel: "toate sunt
ingaduite, dar nu toate sunt de folos, nu toate zidesc"; si incerc sa-i citesc
pe Sfintii Parinti si sa-i citesc si pe teologii care lucreaza in Occident la SaintSerge, la Paris, sau la Essex, in Anglia, unde a fost calugarit Rafail Noica. Ei, si a
venit '75, cand Valerica Sadoveanu, prietena mea, s-a mutat de la Neamt. Leau luat casa de la Neamt, murise Sadoveanu si a venit aici Valerica m-a
invitat, si din '75 si pana in '85, cand a murit ea, am fost vara impreuna aici.
Parintele Anania, I. P. S. Arhiereu Bartolomeu al Vadului, Feleacului si Clujului, era
la Palatul Episcopal, in apartamentul pe care i-l lasase lui Episcopul Sofron.
Venea si Lily Teodoreanu, sotia lui Ionel Teodoreanu, si ne-am imprietenit la
toarta; venea Profira Sadoveanu, veneau aici dirijorul Horia Andreescu si Horia
Bernea, care a pictat aici, in veranda asta, saptamani intregi. Era o viata
culturala foarte plina.
- Nu stim nimic despre aceasta viata culturala de la Manastirea Varatec.
- E un ziarist, Fabian Anton, care a initiat, si cu colaborarea mea, un colocviu
Eminescu aici, la Varatec, si care, dupa parerea tuturor, a avut foarte mult
succes. A fost lume foarte multa la colocviu: parintele Mina Dobzeu, parintele
Teofil Paraian, Theodor Codreanu - eminescologul pe care il respect pana la cer
pentru curajul in ceea ce-l priveste pe Eminescu, parintele Justin Parvu - cel
care m-a calugarit pe mine. Ce voia sa faca Fabian Anton, putin pus la cale de
mine? Aici este o casa in care a stat Eminescu. Dar nu a Veronicai Micle...
6

Eminescu, care era de o discretie si de o pudoare extraordinara, cum era in

manastire sa stea el cu iubita? El locuia intr-o casa langa, "Schimbarea la
Fata", a treia biserica mai sus. S-a daramat, si ne-am gandit, cu banii rezultati,
sa facem o "Cafenea Eminescu". Tot ce era aici era viata intelectuala: Lily
Teodoreanu povestea splendid, parintele Anania venea seara si citea ce scria
ziua, si opere mirenesti, si din Biblie, Valerica si cu mine comentam, era
frumos...
- Am inteles ca ati fost tunsa monahist, cum se zice, de catre parintele Justin Parvu, de la
"Petru-Voda"... Acum cred ca este unul dintre putinii duhovnici mari care au mai ramas in
Romania.
- Am o stima uriasa pentru parintele. El are o conceptie care nu prea place. El
spune asa: "Eu tund monahist barbati si femei intelectuale, in special, si trimit in
lupta, si eu intru in randurile acelora, ca acolo unde ne ducem sa-L prezentam pe
Mantuitorul, sa-L marturisim". In 31 august 2002, stiti ca au vrut sa-l ucida - ati
auzit - si a murit bietul, amaratul celalalt, batran. Dar bine ca l-a aparat
Dumnezeu! Acum citesc opera lui Antonie Plamadeala, care a facut mai mult
decat altii. El a refacut Sambata; a refacut Palatul Episcopal din Buzau
admirabil, iar la Sibiu a refacut mai tot. Unde se ducea, el refacea sau
reconstruia. A umblat in arhive, biblioteca lui era de 20 de mii de volume, si a
scos la iveala scriitori vechi, pe care noi nici nu-i mai luam in seama - pe tata
lui Gheorghe Asachi, de pilda. Am la mine pe birou cele doua volume din Arhiva
inedita a lui Miron Cristea si, printre altele, in afara de publicarea
corespondentei Patriarhului din timpul regentei, ne da o imagine extraordinar
de completa a politicii timpului. Antonie Plamadeala publica pentru prima oara,
in limba romana, teza Miron Cristea despre Eminescu, tinuta in limba maghiara
la Universitatea din Budapesta. Voiam sa-i fac un portret lui Miron Cristea...
dar nu cred ca am sa mai traiesc, pentru ca sunt foarte bolnava. Voiam sa fac
un al doilea volum de portrete...
- Nu l-am vazut nici pe primul si este bine ca amintiti, fiindca acum as vrea sa ne spuneti la
ce lucrati?
- Pentru moment, nu lucrez la nimic, pentru ca am impresia ca nu mai am
timp. Fiind asa de bolnava, nu vreau sa incep un lucru pe care sa nu-l pot
termina. Daca as putea sa ma mai insanatosesc - daca Dumnezeu vrea - as
face-o. Acum, stau toata ziua si nu fac nimic, raspund la scrisori, ca am o
corespondenta nebuna, toata lumea e pe capul meu, toata lumea vrea
recenzii, toata lumea vrea... Sunt tineri si tineri, sunt si ei la primul volum si
vor sa fie recenzati, vor sa fie prefatati s.a.m.d.
Sa fim seriosi, domnule! Eminescu, saracu', este dat jos de pe piedestal si ii
suim pe copii... Sunt innebunita de chestia asta. Eu sufar cumplit din cauza
vremurilor in care traiesc, pentru ca se contesta valorile romanesti. Era sa fac
infarct cand a aparut in Dilema pagina aia alba cu mia de lei, cu Eminescu, si
in interior articolele lui Patapievici, Paleologu s.a.m.d. Elita romaneasca isi
7

calca in picioare valorile... Este posibil? Este posibil, cand ai un geniu ca

acesta?! Nici la picioarele lui nu suntem.
Am scris patru carti despre Eminescu. Biografia aceea am scris-o numai cu
dragoste, nu stiam meserie atunci. Am scris biografia in '64, care a fost a
doua carte a mea. Prima a fost cea despre Creanga. O carte facuta din
dragoste, nu din stiinta. Pe urma am inceput sa ma ocup de el cu pasiune, am
scris Cultura si creatie, in care am intrat in analiza textului si in lumea
structurilor poetice. Sase ani am lucrat, fiind germanist, cu creionul in mana Ja
Academie, ca sa inchid gura celor care ziceau ca Eminescu a copiat
niste romantici germani. Si la Viena, cand am fost sa iau Premiul Herder pentru
aceasta carte, lucram la Eminescu si romantismul german si am demonstrat ca
nici pomeneala sa fi plagiat sau sa fi copiat. Ultima carte pe care am scris-o,
Eminescu si muzica, a fost in colaborare cu Iosif Sava. Deci, am scris patru
carti despre el.
Acum nu se mai stie limba, nu se mai vorbeste corect romaneste. Nu se mai
citeste! Asta este nenorocirea! Ii vezi, venind la bacalaureat, ii vezi venind la
intrarea la facultate, sunt pusi sa vorbeasca despre un roman de Rebreanu, de
Sadoveanu... habar n-au!
Asa stau raporturile mele cu cultura universala si cea romaneasca. Asa stau
lucrurile in ceea ce priveste legatura mea cu Dumnezeu.
De ziua mea, am primit o scrisoare de la Virgil Radulian (cel care a suferit pe
chestia cu "Meditatia Transcendentala"), cea mai frumoasa pe care am citit-o in
viata mea. Are opt pagini batute la masina. Am citit-o pana acum de vreo treipatru ori si imi dau lacrimile de cate ori o citesc. A cunoscut moartea clinica.
"Eram Ia Spital la Elias. V-am auzit vocea de alaturi, de la reanimare". A fost in
moarte clinica 24 de ore, si cand s-a trezit, si-a dat seama ce inseamna
dincolo. "Mi-am adus aminte - zice el - ca dumneavoastra vorbiti undeva
despre Verticala, ca noi am pierdut Verticala, ca omenirea contemporana a
pierdut Verticala. Din cauza asta este terminata sub raport spiritual. Or, o
umanitate terminata sub raport spiritual, se va termina si sub raport fizic".
Asa de frumos scrie, asa de tare plin de Dumnezeu e!... Este extraordinar!...
De o delicatete si de o pietate care mi-au placut foarte mult.
Cand vad ce se petrece in Thailanda, ce s-a intamplat in America cu cele
patru provincii s.a.m.d., cu ce se intampla la noi, astea nu sunt decat
avertismente - asta este convingerea mea profunda si le spun tuturor: "Dragii
mei, Sodoma si Gomora erau niste copii fata de noi, fata de murdaria si
ticalosia la care am ajuns. Ce facem? Nu ne alarmam?! Nu ne ridicam
impotriva a ceea ce se petrece?! Dar pentru neamul acesta - care vad ca este
in mocirla - unde mai este duhovnicia noastra romaneasca?
Dependena de cer. Interviu cu Zoe Dumitrescu-Buulenga
8

- Stimat Doamn Zoe Dumitrescu-Buulenga, nti de toate v mulumim c ai acceptat s

purtm aceast convorbire aici, n acest adevrat paradis terestru care este chilia maicii
Eufrosina de la Sfnta Mnstire Vratec. Pentru nceput, a vrea s vorbim de o declaraie
rscolitoare pe care ai fcut-o recent ntr-un interviu difuzat de postul naional de
televiziune
Am auzit i eu c a fost difuzat filmul, nu l-am vzut Nu m anunase
nimeni
- n acel interviu spuneai un lucru care a contrariat pe muli, i anume c odat, de va fi s
fie, ai dori s ajungei la Sfnta Mnstire Vratec i s v clugrii, s fii tuns n
monahism S-a neles bine aceast declaraie a dumneavoastr?
De ajuns la Mnstirea Vratec, am ajuns demult. n ceea ce privete
dezideratul n legtur cu intrarea mea n monahism, acesta rmne s se
mplineasc, dac Dumnezeu va vrea!
- Dar de unde aceast dorin? De ce tocmai aceast dorin?
tii, n general, btrneea este un moment o perioad de timp, mai bine
zis n care se fac nu att bilanurile, ct se iau perspectivele n legtur cu
Dincolo, cu Verticala. i atunci, cum am zis c abandonez, cum credeam c
am abandonat toate preocuprile legate de meseria mea, cum credeam c leam ncheiat pe toate, i am fost dezminit profund, n fiecare zi (chiar
prezena dumneavoastr aici o dezminte), am zis, deci, c-mi rmne numai
aceast ntoarcere pe Vertical exclusiv. Fiindc zice undeva Patericul: Dac
omul nu rmne dect cu Dumnezeu, creznd c numai el i Dumnezeu sunt
pe lume, atunci acela nu este om nduhovnicit!. Deci ateptam i nc
atept i eu momentul n care s neleg c nu mai exist dect o legtur
ntre Dumnezeu i mine.
ns, atta vreme ct voi fi tulburat de treburile acestea lumeti, nu voi
putea mplini acest deziderat.
n ceea ce privete Vratecul, sunt legat de mult vreme de aceast Sfnt
Mnstire. Sunt poate peste 27 de ani de atunci. A fost o apropiere fcut, ca
probabil toate lucrurile, de Sus.
Dup moartea lui Sadoveanu, soia lui, buna mea prieten Valeria Sadoveanu,
casa lor de la Neam fiind transformat n cas memorial, venea aici vara, n
casa micuei Benedicta Braga, sora marelui Arhimandrit, dragul nostru
Roman Braga (dnsul nu mai era n nchisoare, ieise n 1965 i plecase, cu
sntatea sa ubrezit, mai nti n Brazilia, la Mato Grosso, apoi trecnd n
America, unde a i rmas pn n ziua de astzi). Valeria venea vara aici i, n
casa micuei Benedicta, i petrecea vacanele vacane mai lungi, alturi
de prietenii ei. Cum printre prietenii ei m-am numrat i eu, de prin 1975 am
nceput s vin aici i, ncet-ncet, am intrat n atmosfera monahal a
Vratecului, care este o atmosfer cu totul particular. Dup ce Valeria a
plecat dintre noi, n anul 1985, am rmas eu n locul ei. i, cum micua
Benedicta plecase ntre timp, cu ucenicele ei, n America, am rmas cu
9

singura dintre ucenicele ei, care era maica Eufrosina pe atunci foarte tnr,
singur i cu o mulime de greuti.
Soul meu tria nc i ne-am hotrt amndoi s fim un sprijin al micuei
Eufrosina. Veneam, deci, la Vratec n vacane din ce n ce mai lungi i, dup
ce m-am ntors din Italia (soul meu se prpdise ntre timp, n 1993), am
hotrt, mpreun cu sora mea, s ne instalm ntr-un fel la Vratec, sora mea
lund pe umeri toat, s zicem aa, opera de mpmntenire a noastr aici.
Micua Eufrosina, care are i ea acum dou ucenice, a primit cu bucurie
ideea noastr, aa ajungnd ca noi s stm la adevrata noastr vatr, la
Vratec, cam opt-nou luni pe an. Restul, dou-trei luni, le petrecem la
Bucureti.
Trebuie s spun c ntlnirea mea cu Vratecul a fost cel puin stranie. Am
scris undeva despre felul n care am realizat c acest loc este un loc sacru, un
topos sacru cum l-am numit eu atunci. Am realizat asta de la prima
ntlnire. tii cum? Pe drumul de la Piatra-Neam pn la mnstire. Ai vzut
cum se desfoar acest drum, pe serpentine Este ca o scen turnant,
care i ia ochii i te nedumerete. Nu-i dai seama n ce punct cardinal te afli
dect dac, tiu eu, este soarele clar la apus ori clar la rsrit. Eti peste tot,
cum ai i vzut, ntmpinat de coline, de tpane, lanuri, coboruri, suiuri
ale drumului Sunt tot felul de minunii care se descoper la fiecare
ntorstur de drum, la fiecare cotitur. i ai impresia c drumul sta duce
undeva unde se va petrece ceva. Are o frumusee deosebit i un mister n el
acest drum Aa mi s-a prut mie atunci, i imediat mi-am amintit, cu
obsesiile mele de cultur elin, de Delphi. Acolo, pn ajungeai la templu,
trebuia s faci un pelerinaj de vreo 40 de kilometri pe jos. Doar aa te puteai
ntlni cu Zeul, cu Dumnezeu. Am avut, deci, aceeai senzaie, c merg ctre
o Tain mare, ctre o Epifanie, c atept o Epifanie, o dezvluire, o
descoperire a lui Dumnezeu.
Ajungnd aici, puin ameit, puin nucit, am i intrat n rnduielile zilnice
ale mnstirii. M-am mprietenit cu toat lumea, m-am ntlnit cu toi stareii
de la mnstirile din jur (era nc o vreme a stareilor btrni, oameni foarte
evlavioi, toi venii de copii n mnstiri). Astfel, teritoriul meu a ajuns s se
ntind pn la Putna, pn la Suceava, la Mnstirea Sfntul Ioan cel Nou.
- S nelegem, aadar, c semnele lui Dumnezeu nu au ncetat s vi se arate, chiar dac ai
traversat perioade mai tulburi
tii cum Vedei ce am eu la gt? Este o cruce greceasc. Am umblat cu ea
venic i, dac m ntrebau, spuneam c este trifoi i ei i nchipuiau c e
trifoi.
Nu tiu dac i cunoatei pe unii dintre fotii mei studeni Sunt civa
studeni pe care i simt mai apropiai din acea perioad, Alex. tefnescu, Dan
Mihilescu, regretaii Nichita Stnescu i Ioan Alexandru, apoi Valeriu Rpeanu
etc. Ei tiu, foarte bine, ce am fcut eu pentru ei, cu nite riscuri
Trebuie s v spun ceva, eu mi asumam riscurile, dar am fost foarte aprat,
10

tot timpul aprat de Sus. Cnd am spus cuiva c m-a condus un deget, a
spus: Aha! A fost manipulat!. Dac se poate spune aa, fr s blasfemiez
pe nimeni, m-a manipulat Dumnezeu!
- Mai avem oameni la care tinerii s-ar putea duce s ia cuvnt de folos, cum se spune aici, n
mediul monahal?
Am aici, pe birou, Patericul. Noua traducere a Patericului fcut de un tnr
extraordinar, Dan Ungureanu (fiul criticului literar Cornel Ungureanu), care are
31 de ani i care a terminat Ecole Normale la Paris. Este unul dintre copiii mei
de suflet, un tnr care a tradus din greac direct acest volum, ntr-o versiune
teribil
- Dar ci tineri din zilele noastre mai fac aa ceva?
Asta spun i eu! Eu i pescuiesc, ca s spun aa. Mai am i un alt copil
extraordinar, pe Valentin Ioan Istrate, care i-a dat licena n Teologie i care
acum i d doctoratul n Anglia. Are o tez excepional, pe care i-am
prefaat-o eu i care curnd va fi publicat.
- Deci mai avem ansa de a ne salva
Ndjduiesc! i apoi, mai e ceva. Nu uitai c avem ASCOR-ul.
- Dar are el priz la public? Nu vi se pare c adun, de fiecare dat, aceleai persoane? Dac
ar fi s prind orice tnr din Bucureti acele conferine ale ASCOR-ului, s tie cine a fost
Vasile Voiculescu, ce nsemn Pateric, ar fi altceva Dar tinerii nu tiu, pornim prin
Bucureti i i ntrebm i
S le spui de Pateric, c a tradus Dan Ungureanu Apoftegmele
- Deci cum putem face s oferim tinerilor ct mai multe soluii de acest gen?
Nu tiu, sincer s fiu ASCOR-ul din Iai lucreaz foarte frumos, sub directa
conducere a .P.S. Daniel, cei de la Galai lucreaz splendid (de obicei fceam
o conferin pentru ASCOR-Galai i era plin sala mare a Teatrului), Prea
Sfinitul Casian fiind extraordinar n aceast privin, nsufleind toat lumea
pe care o ntlnete. Mai sunt i cei de la Suceava, mpreun cu P.S. Pimen, un
om admirabil i el. Dar nu putem iei din aceste cercuri restrnse
- Credei c mai tie cineva de Rugul Aprins, de Sandu Tudor ori de Codin Mironescu? Au
auzit tinerii de Printele Sofian, de Printele Ghiu, de Printele Bbu? Locuii aici, dup
cum ne-ai spus, n casa printelui Roman Braga. Ci tineri l cunosc?
Este un printe nemaipomenit. tii c, atunci cnd a ajuns n America, toi l
fceau comunist? Cci slujea aceleai valori ca i noi, le ducea mai departe
fr s in seam de accidentele puterii temporale.
M gndeam adesea ce s-ar fi ntmplat la noi, dac romnii ar fi fost la fel de
cruzi ca italienii, care au ucis actori care ar fi fost colaboraioniti cu fascitii.
n Frana, la fel s-a ntmplat, scriitori mari au fost executai.
- La nceputul convorbirii noastre, aminteai de mnstirile din jurul Vratecului i de marii
duhovnici de aici. Spunei-mi, pe Printele Cleopa l-ai cunoscut?
Da.
- Ce prere v-a fcut Printele?
Admirabil! Cnd am ieit din chilia sa, soul meu, un om care avea credin,
11

dar care nu era un practicant, era profund tulburat, iar eu i-am spus: Parc-i
Dumnezeu!.
Asta mi-a inspirat, cu barba aceea alb Parc era Dumnezeu-Tatl, n pozele
acelea cromolitografiate din copilria mea. Era extraordinar de frumos i de
impresionant btrn. Au fost nite momente extraordinare petrecute n chilia
sa, cnd ne vorbea n stilul su de-acum cunoscut, la lumina candelei
- Iat o lume apus, ca s spun aa
Da, noi, cei dui
- Spunei-ne, noi am sosit aici, s v tulburm linitea, dar credei c mai are rost ca tinerii
s se ndrepte ctre cei mai n vrst, s ia un cuvnt de folos? Mai slujete cuvntul de folos
n epoca televizoarelor, a antenelor parabolice i a discotecilor?
Eu, din moment ce am venit aici, ncerc s m mbuntesc i s lepd de
la mine negaia i mnia. Dar eu sunt profund mpotriv fa de aceste
mijloace de popularizare a multor nzdrvnii, a multor neadevruri.
i vremea n care trim este o vreme ntoars. Pcate strigtoare la cer devin
legiferate Este, deci, o mare tristee, dar acesta este cursul, probabil
- Va gsi ara aceasta drumul cel bun?
Dac ar nceta vrajba, ura ntre oameni, ar fi posibil. Dar acum se ciocnesc
oamenii i mai vizibil dect nainte. Pe vremea aceea se turna pe ascuns.
Acum toi se toarn, se lovesc, se ursc, se insult pe fa. Dac asculi
oamenii politici vorbind ntre ei, i vine s fugi! Aa nct, atta vreme ct nu
vor conteni vrajba, ura dintre oameni, ct nc mai exist elul material, averea, puterea care d natere la asemenea reacii, totul va fi groaznic. Doar
Dumnezeu tie ce va urma!
i Papa, cnd a venit, a spus: Romnia este grdina Maicii Domnului!. Vorba
aceasta o tiam i eu demult, se spunea ntre monahi aa ceva, i realizez c
doar o minune ne mai poate salva. Cci ce la oameni nu este cu putin, este
cu putin la Dumnezeu! i atunci minunea este posibil oricnd, iar ndejdea
trebuie s ne fie ancor, aa cum spune Pavel.
Iar cei care rabd pn la sfrit, aceia vor fi fericii i mntuii
CUVINTE I POVEE PENTRU MINE NU EXIST MOARTE
Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simit. Viaa mea a fost att de activ
i att de plin nct un an n plus sau n minus nu s-a fcut simit cu efecte
fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din
punct de vedere spiritual fr s-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simit
curgerea timpului.
Pentru mine, aceti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu s
neleg mai multe lucruri pe care tinereea, poate, nu le nelege iar
maturitatea le ignor vrut sau nevrut. Am avut ansa s ajung pn aici i s
privesc cu bucurie, dar i cu tristee. Vrsta asta lung mi-a fost de folos
pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflm ntr-un moment de grav
12

nelegere a sensului vieii. Fiecare nu privete la cel de alturi, nu l

intereseaz dect lucrurile materiale, iar restul este uitat.
Fiecare an care mi se ddea l socoteam ca un dar n plus de la Dumnezeu.
Socoteam n tineree c am s triesc cam 60 de ani, n-am s ajung pn la
70.
Am avut ntotdea-una obsesia morii iminente. Cu fiecare an care trecea
ncercam s adaug ceva la mine, la persoana interioar, cci persoana
exterioar nu m interesa. Cnd eram n viaa public, fiecare an nsemna
nc o posibilitate de a rspndi cultura, de a forma cultura, de a rspandi
ceva din traseul fiinei mele. Astzi, copilul nu mai gsete n cel din fa un
model, o imagine care s-l marcheze pentru ntreaga via.
Cnd eram la Facultate, Iosif Sava mi ura la televizor: La muli ani, iar
colegii mi fceau tot felul de plceri intelectuale.
Ei bine, btrneea mai tocete reaciile de bucurie, mai cu seam c i dai
seama c fizicete slbeti. Triesc din amintiri i ncerc ct pot s mai fac
ceva. Anul trecut mi-a aprut o carte de portrete. Anul acesta mi doresc s
fac volumul II, unde vor intra cei care nu au intrat. Btrneea nu este o
povar. Pentru mine nu exist moarte, exist trecere dincolo.
august 2004
Gnduri ctre tineri: Reflecii despre tradiie i model
Trebuie s v spun c eu triesc n permanen cu un sentiment de frustrare.
Lumea se amuz cnd spun asta, dar eu m simt o ratat. Cariera mea
trebuia s fie una muzical. n clipa n care, la 17 ani, m-am mbolnavit de
tuberculoz i mi s-a spus c trei ani nu mai am voie s cnt, nici la pian, nici
la vioar, a fost o prbuire, care, firete, la acea vrst, mi s-a prut o
catastrof. Fatalmente, a trebuit s merg pe alt cale. i am ales calea de
jurist, a tatei, i cea de filolog, a mamei. i aa am intrat, mai mult sau mai
puin cu voia mea, dar sigur cu voia lui Dumnezeu, n acest cmp al formaiei
sufletelor, cum i spun. Fiindc mie mi prea esenial nu s nir nite date i
gnduri n faa studenilor, ci s ncerc s comunic cu ei, nu numai omenete,
dar i spiritual. i cultural, pentru c doream s fac din ei oameni cultivai, s
le dau ct mai multe surse de incitaie la lectur i la arte n general.
Pentru mine ns, important era, la nceput, s driblez noua doctrin care
ncerca s se ncuibe la noi marxismul, dublat, firete, de ateism.
Am intrat n facultate ntr-o vreme amarnic Eminescu era fcut socialist,
toat cultura romneasc se transforma ntr-o cultur pre-comunist. La
seminarii faceam contrariul a ceea ce se fcea la cursuri. Studenii au simit
imediat asta, omul tnar ntelege repede aceste lucruri, i atunci toi veneau
la mine.
Am nceput cu Eminescu, fiindc el era inta tuturor. ncercam s-l art n
lumina adevarat, ct se putea, fiindc eram controlai. Am fcut tot felul de
13

acrobaii, de interpretri de text, ca s ajungem indirect la adevr; acestea sau spus cu jumtate de gur.
Asta a fost o etap. Dupa 65, am scpat de chinga sovietic, lucrurile
mergeau mai uor. n timpul acela, George Clinescu nu mai era la catedr,
rmsese la Institut, dar mai venea la facultate.
mi amintesc c ntr-o zi venise la un curs de-al meu. Nu pot s v spun ce
emoii am avut. Eram i foarte tnr. Inchipuii-v s-l ai pe Clinescu n
amfiteatru A intrat i mi-a zis: Ei, Zoe, haide, s te aud!. Aveam un curs
despre Gherea. De fapt, nici nu fceam despre Gherea, ci despre Maiorescu.
Fcnd o paralel ntre cei doi, aveam grij s ias Maiorescu deasupra. Cnd
am terminat cursul, Clinescu m-a mbriat i mi-a spus foarte bine!. A
fost impresionat, pentru c fceam ceea ce ncercase i el s fac. S ne
strecurm pe sub o doctrin strin de noi.
Apoi, am intrat ntr-o etap cu destul libertate de micare, cu referire la
culturi strine. ntre timp, Tudor Vianu m-a adus la catedra de literatur
comparativ, eu fiind specialist n englez i german. Tudor Vianu a fost
foarte bun prieten cu tatl meu i m cunotea de cnd eram mic. i n acest
mod am putut s-mi exprim punctele de vedere aa cum am dorit, cu foarte
puine concesii. i am ajuns s fac literatur comparat a popoarelor
orientale. Dup ce le-am prezentat crile sfinte ale indienilor, am ajuns la
evrei, dorind s-i ndrept spre Biblie, care era prima carte n bibliografia pe
care le-o ddeam studenilor.
Veneau la cursurile mele i teologi. Atunci, speriat c l bag la pucrie, a
venit la mine secretarul de organizaie pe universitate. I-am spus: Mi copile,
spune i tu c e prima i cea mai mare carte a lumii. i nu se poate face carte
fr ea, c ne facem de rs dac o scoatem din bibliografie. Cnd a auzit
asta, a tcut din gur. Aa am facut formaie de suflete, nu numai de mini.
Am fcut carte cu ei, dar le-am trezit i sentimentul religios. mi amintesc de
un preot care mi-a spus v sunt recunosctor! Toat viaa mea am ncercat
s o conving pe fiica mea s citeasc psalmi, iar dumneavoastr ai reuit
acest lucru numai dup un curs!.
Modelul meu absolut a fost Tudor Vianu. Elegana lui omeneasc E adevrat,
olimpianismul lui era rece sau prea rece. Profesorul prea distant, nu puteai
s i-l repre-zini dect la catedr. Cu o seriozitate maxim, el oficia Pentru
el, cultura era sacr. Meseria de profesor era pentru el un sacerdoiu.
E adevarat c studenii erau mult mai atrai de cursurile lui Clinescu, pentru
c la el era spectacol. Avea o alur uor histrionic, el juca. Nu tiai dac
vorbete serios sau n dodii, tocmai pentru c nu putea spune adevrurile n
mod direct, n acea perioad. Tudor Vianu i George Clinescu au fost, n acele
vremuri, stelele Universitii.
Nenorocirea e c actuala elit, generaia de 30-40 de ani, nu tiu din ce
motive, vrea s ignore sau, n orice caz, s minimalizeze valorile trecutului. i
au nceput cu Eminescu, ceea ce, pentru mine, este o durere infinit. Cnd
14

Maiorescu, Iorga, Clinescu, Vianu, Noica toat crema in-telectualitii

romneti au vzut n Eminescu o concentrare a genialitii romneti, i nu
numai n literatur, vin nite juni care l denigreaz. Am vzut un articol cu
titlul Eminescu, idiotul naional. Cred c aceast atitudine vine ori din
necunoatere nu tiu ci au citit toate cele 16 vo-lume ale operei
eminesciene ori din orgoliu personal. Am impresia c, n momentul de fa,
fiecare scriitora crede c este geniu. Ori sunt complexai, ori ignorani. M
ntreb ce se va ntmpla cu copiii acestei generaii, ce vor ti ei vor afla de
la acetia c Eminescu a fost un zero? Ei nu mai au punctele de reper care
s le permit s-i reconstituie ima-ginea adevrat.
n urm cu un an, am susinut o prelegere n care am vorbit i despre
Eminescu. Ceea ce le-am spus tinerilor de acolo a strnit n ei o stare de spirit
special. Cnd am terminat, baieii din ultimele clase de liceu plngeau i
veneau s m srute Erau fericii c l-am reevaluat pe Eminescu.
n conferinele religioase, ntotdeauna vorbesc despre Eminescu, mai ales c
el a fost un exemplu de zbatere ntre credin i necredin, la sfrit revenind
la credin. Noi umblm dup modele strine, spre nite zone care nu au
nimic de-a face cu noi din punct de vedere structural. Nici ontologic. Ne
ploconim la modele din afar, de unde am adus drogurile, dezbrcrile,
cstoriile ntre lesbiene, ntre homosexuali, toate smintelile acestea Dar n
fiecare om exist i intuiia adevrului. Tinerii asteapt s li se confirme
intuiiile. Iar eu le-am confirmat intuiia i au fost fericii, pentru c nimeni nu
le-a vorbit aa, nu le-a spus lucrurile acestea.
Biblioteca este singura mea bogie. Sunt cri cumprate de mine, iar multe
sunt motenite de la cumna-tul meu, doctorul Buulenga, care era un om
admirabil. Biblioteca este singurul loc la care m gndesc din cnd n cnd.
Sper ca Domnul s-mi dea timp s retriesc cu pocin fiecare din etapele
vieii mele. Pn la urm asta e cina. Cnd trecem dincolo, nti ne judecm
noi.
n ultima vreme citesc numai teologie. Dac a fi fost cu zece ani mai tnr,
a fi studiat Facultatea de Teologie, dei poate din cri nvei mai mult dect
din spusele profesorilor. Raiul e mpria Domnului. E viaa n spaiul
nevzut. Se spune Fctorul Cerului i al Pmntului, vzutelor tuturor i
nevzutelor. ntoarcerea noastr acolo se ntmpl, dac, evident, am dus o
viaa conform cu nvturile Mntuitorului. Zonele acestei mprii sunt
numeroase. Cei cu pcate se duc jos, la subpmnteni, n vreme ce drepii i
sfinii triesc n slava lui Dumnezeu. Ce nseamn asta? n zona luminii
necreate, acea lumin fantastic pe care noi nu o putem vedea. Raiul este
aceast trire n venic bucurie, privire a luminii slavei.
Noi ns trebuie s avem puterea s ne judecm. Da, s avem aceast putere
i abia apoi s ne nfim Mntuitorului, care ne va judeca i pe urm ni se
arat locul unde vom fi trimii.
15

Eu am nite aprehensiuni n legtur cu soarta noastr viitoare destul de

apropiat. Foarte mult lume spune c sunt bigot sau c am o viziune care
nu mai corespunde dezvoltrii tiinifice i tehnice contemporane. Aceast
dezvoltare ne-a adus aici fiindc tiina s-a prelungit n tehnic. tiina este
pozitiv, dar tehnica devine duntoare. Descoperirea tiinific este un
cstig enorm, n timp ce derivaiile tehnice pot deveni nocive. Toate lucrurile
astea, clonrile, fertilizrile n vitro sunt nite monstruoziti. Copii cu mame
btrne, la 67 de ani n felul acesta se lovete nu numai n spirit.
Descoperirea tiinific este urmarea unei inspiraii divine. Lucrurile tehnice,
nocive, vin de pe urma mititeilor ncornorati. De ce cred asta? Mntuitorul
spunea despre semnele care o s precead finalul: vor fi semne cosmice, n
stele, n lumin, vor fi cutremure ngrozitoare, vor muri oameni de furia
valurilor. i m uit la ce se petrece n lume. Pcatele ne covresc i nu ne
mai poate apra nici Iisus. Ce se spune n Scripturi este adevrul. Un om de
tiin spunea c, dup nenorocirea din Asia, axa lumii s-a schimbat. M tem
c suntem n preajma sfritului. Am uitat verticala, ne-am ntins pe orizontala
profitului, ne-am nclit n mocirla materiei. Spiritul nu mai este n noi.
Suntem numai o poft a trupului Sau a banului De aceea romnul spune
c banul e ochiul dracului. E o veche zical i e adevrat. Te
dezumanizeaz. Sunt att de ndurerat de spectacolul contemporan, nct
greu m pot desptimi, privind cu indiferen mprejur. M uit la oameni cu
dragoste, dar vd muli oameni lipsii de mil, cei care au maini de miliarde
i pe care le schimba frecvent, dar nu ar da un leu sracilor Sau pentru
refacerea unei biblioteci, a unei case memoriale, a unei biserici Iar asta
nseamn s-i pierzi sufletul, a pierde iubirea pentru aproapele tu, pentru
tot ceea ce este creaie, spirit. Peste tot auzi manele nite orori. Apoi lipsa
de cuviin; noi eram un popor cuviincios, iar acest cuvnt a disprut din
vocabularul nostru. Exist n noi acest impuls de vulgarizare, de injosire.
Suntem cufundati n mlatina materiei. Avem ce meritm, din toate punctele
de vedere.
Daunele intelectuale, morale, spirituale care se trag din Internet sunt extrem
de numeroase i periculoase. Noi vrem s ne substituim ntr-un chip fcut cu
bun tiin. Ne desprim de cuvntul scris, de cartea Lectura pe Internet:
Ce-i asta? Rmnem oameni ai galaxiei Gutenberg sau nu? Eu rmn un om
al civilizaiei Gutenberg, i nu al televizorului i a tot ce este legat de aceste
mijloace. Internetul devine dunator. Cuvntul este cel care rmne i nu
imaginea care fuge, aceasta este rvitoare de minte n vreme ce cuvntul
fixeaz. Cuvntul este Logos i suntem ntr-o lume a spiritului n timp ce
aceste mruniuri ne ndeprteaz de ceea ce a fost aezarea minii noastre
de pn acum. Nimeni nu va mai fi om cultivat dac devenim oameni ai
civilizaiei televiziunii. Televizorul este o descoperire excepional, dar care
poate deveni un pericol general uman pentru cei care nu mai fac altceva
dect s se uite la televizor.
16

Astzi, noi luptm mpotriva Logosului. A prsi cartea, ceea ce este statornic
n viaa noastr, esenial, a prsi cuvntul nseamn c ne risipim, ne irosim
facultile intelectuale, iar spiritul nu mai are cu ce se hrni. Fiindc n clipa n
care intrm n aceast nebunie uitam i rugciunea. Nu ne mai putem strnge
mintea n rugaciune atta vreme ct eti nucit de imagini, de televiziune. i
atunci, ce alegem?! Cei credincioi poate nu au aflat ce deosebire exist ntre
cele dou lumi a cuvntului i a imaginii. Cuvntul e statornic, creator.
Imaginea e rvitoare, neltoare, trece, iar pentru suflet nu rmne nimic.
i ateptam sfritul. Din nefericire, cred c gndesc adevrat. Gndesc logic,
ntr-o viziune escatologic, dar sntoas. Pentru c tiu ce nseamn un final
dezastruos i tiu ce ar nsemna pentru fiecare dintre noi un sfrit luminos la
captul unei viei bine ntocmite i nelept conduse.
Nu se poate tri fr modele. Tinerii sunt total debusolai. Nu vedei c toate
datele sociologice relev faptul c sunt tot mai debusolai? Au totui credina
n Dumnezeu i au nevoie de valori. De unde s le ia, dac nu exist acele
persoane care s le deschid drumul ctre valori i dac ei aud c tot ceea ce
considerm noi, btrnii, valori, nu sunt valori, sunt non-valori? Atunci n
mintea lor se face o confuzie absolut dramatic, uneori.
Am sentimentul c familia nu mai are coeziunea pe care o avea odat. Nu mai
e legat de acea caldur, de acel fluid insesizabil care unea membrii unei
comuniti familiale. coala ar trebui, prinii pot s infuzeze foarte bine
credina, presupunnd c ei nu au cultur. Dac prinii ar fi intelectuali
Chiar dac unii nu s-au nscut cu biblioteca n cas, nici nu au fost educai s
se duc spre bibliotec.
Astzi este o perioad critic. Dac lucrurile ar merge pe un fga istoric
normal, ar veni, dup aciune, reaciunea i invers. S-ar liniti lucrurile i s-ar
aeza. S-ar reconstitui un fel de atitudine respectuoas fa de un trecut pe
care, n general, l contestam, pentru c, de regul, se contest trecutul n
versiunea new-age, pe care foarte muli au adoptat-o fr s tie despre ce
e vorba. Dac nu ne-am reveni, atunci ansele de degradare ar fi din ce n ce
mai mari. Marea mas a concetenilor notri triete totui ntr-o perioad de
lipsa de valori. Eu m gndesc la muzic. Nu m gndesc la muzica mare,
muzica cult, care i ea sufer pentru c nu mai este aa de preuit nu se
mai bate lumea pe concertele de la Filarmonic sau de la Sala Radio, iar marii
soliti nu mai sunt aa de preuii ca pe vremuri. n schimb, vine Michael
Jackson i mii de puti se omoar pe arene. La ntrebarea care mi s-a pus: ne
mai putem ntoarce? e foarte greu de rspuns. E foarte greu s te ntorci
napoi de la manele la J.S. Bach.
Cine ne poate scoate din aceast letargie, dac nu modelele? Am impresia c
naiunea aceasta vrea s fie neaprat ca altcineva. Vrem c acolo. Fiecare
acolo este acolo, nu aici. Avem i noi aici-ul nostru, dar cum s le scoi din
cap asta? E foarte complicat! Ce e al lor, e al lor i ce e al nostru e al nostru.
Noi abolim trecutul, abolim rdcinile. Procesul este foarte insidios i poate
17

prinde. Vd ceva la vecin i vreau s fiu ca el. Dar eu am trecutul meu, am

determinrile mele interioare i nu pot s fiu ca el, pentru c el are alte
motivaii, alte condiionri. Nite oameni foarte cultivai i neimplicai politic
ar putea face aceasta. E foarte greu ns! Dupa 12 ani nc nu se poate pune
problema. Peste 20-30 ani, cnd lumea va fi neles ce nseamn democraie
Pentru omul de rnd, libertatea nseamn a iei cu bta la drum. Pentru omul
superior, libertatea nu e dect interioar, ceea ce e un adevr trist. n
general, adevrurile sunt cam triste i de aceea lumea nu le iubete.
Nu tiu la ce scar s-au produs fenomenele acestea de mprumut. La noi, s
zicem, perioada paoptitilor i imediat postpaoptist dei nu se compar
ca scar a fost o astfel de perioad n care se urmreau modele strine cu
pasiune. Se adoptau fr nici un fel de rigoare critic instituii, cri, mod de
via. Este ceea ce numea Maiorescu formele fr fond. Maiorescu a avut
curajul i a nfruntat public, fiindc nu risca politic dect s-l beteleasc
liberalii. Timpul lui Eminescu era citit zilnic de C.A. Rosetti, care era
dumanul de moarte al conservatorilor, cei care pstrau esenele, nucleele
puternice de tradiie. Sigur c a fost un fenomen de tranzitie i ca atare
pasager. Dar ansa care a fost? C Maiorescu i-a avut lang el i i-a lansat pe
Eminescu, Caragiale, pe Creang, pe Slavici. Adic a oferit nite modele de
autenticitate cultural. Cnd va veni i la noi acel Maiorescu care s nu fie
ameninat de toate partidele politice? V dai seama cum ar fi atacat, insultat
un Maiorescu astzi i mai ales de cte partide? Esenial ar fi ca el s aib n
jurul lui o pleiad de oameni de cultur i mai cu seam de creatori.
Slav Domnului, romnu-i foarte talentat, dar nu trebuie s-i zpceti zilnic
minile cu sminteli ca s nu-i prseasc matca lui proprie, izvort din nite
rdcini, dintr-o istorie a spiritului, a intelectului, a creativitii nsi. Dac
nu-i pui n fa modelele autentice, el ce poate s neleag i s fac? Am
gsit o foarte frumoas definiie a artei postmoderniste: art care nfieaz
viaa i arta n cioburi. Excelent! Totul este fragmentat, totul este sfiat, totul
este vulgarizat, din nenorocire, degradat sub aspect al formei. M gndesc la
limba romn, care a ajuns unde a ajuns. Este una dintre marile mele dureri.
Se vorbete, astzi, execrabil! Este catastrofal ceea ce se ntampl. Avea
Odobescu o vorb despre limba romneasc o limb spornic i vrtoas,
adic o limb bogat i cu impact. Foarte frumos spus. Impact asupra minii i
asupra inimii. Or, impactul lingvistic astzi este zero. Se poate vorbi, se poate
trncni la nesfrit, dar fr nici un efect.
Eu sunt btrn i cu att mai mult, apropiindu-m de sfrit, socotesc
lucrurile acestea ca pe cele mai mari bucurii: bucuriile spirituale, de natur
spiritual. O participare la o liturghie extraordinar, la o rugciune
extraordinar. Acestea sunt, dup prerea mea, cele mai mari bucurii. Dupa
aceea, bucuriile muzicii. Acolo este centrul vieii mele. O audiie extraordinar
era o stare de beatitudine aproape ca ora de rugciune, fiindc muzica este
cel mai direct drum ctre Dumnezeu.
18

Venirea la Vratec a fost o ntmplare, s zicem. Dar nu este nimic

ntmpltor pe lume. Totul e fcut de sus. M-a invitat aici prietena mea
Valerica Sadoveanu, n fiecare var. Din ce n ce mai mult m-am apropiat de
Vratec, am cunoscut Vratecul, am cunoscut celelalte mnstiri dimprejur,
m-am mprietenit cu preoii, cu stareii, cu clugrii. n 1985, cnd Valerica s-a
prpdit, am rmas n locul ei, fiindc ntre timp micua, stpn a acestei
case, plecase n America mpreun cu fratele ei, trimii de Patriarhia Romn,
i nalt Preasfinitul Pimen al Sucevei i Rduilor, al treilea proprietar al
casei, ne-a ngduit aici. Au rmas aici micua btrn i cea tnr i erau
singure i neajutorate i eu m-am ocupat de ele materialmente. Ne-am
apropiat sufletete foarte mult de ele, soul meu i cu mine. Dup ce a murit
soul meu, vin cu sora mea i de atunci stm aici cel puin 9 luni pe an, din
aprilie pn-n noiembrie.
Abia pe urm am aflat c Eminescu a stat, la Vratec, n casa aceea de lng
cimitir. Acum am auzit ce intenioneaz s fac cei de la Fundaia Lucreiu: s
restaureze casa.
Sunt nite copii extrem de entuziati i nu se opresc la nici un obstacol. Au
fost unii, chiar din judeul Neam, care au vrut s pun obstacole: c nu-i
adevarat, c n-a stat acolo Eminescu, c el a stat cu Veronica Micle, ca si
cum, la vremea aceea, Eminescu care era att de decent, att de discret n
legtura aceasta, era un om de-o cuviin extraordinar ar fi stat cu ea n
casa maicilor acum 100 de ani. Lucrul acesta este imposibil. Nou ne-a
povestit starea, Maica Pelaghia, care avea 102 ani cnd am cunoscut-o eu.
Cu Valerica am fost la ea, i avea o memorie extraordinar. i aducea aminte
cum ieeau i se duceau la plimbare, dimineaa, Eminescu cu Creang.
Creang a venit i el aici, la Vratec, pentru c, la un moment dat, avea
impresia c Eminescu ar fi tratat mai bine aici, la bolni, la Mnstirea
Neam, dect la spitalele celelalte, i-l adusese aici. De altfel, l-a dus pe
Eminescu la mprtit, la spovedit. Exist n acest sens o consemnare a unui
preot.
Cei de la fundaie sunt gata s nceap construcia. Au deschis i conturi, dar
numai dou persoane au contribuit pn acum. Oamenii nu prea tiu despre
toate astea. Recent a fost i un colocviu pe aceast tem. Eu am vorbit
despre corelarea dintre cultura bisericeasc i cea profan, despre i cum ar
trebui s se ntreptrund, i cum se ntreptrundeau n trecut. Osmotic, ntrun chip firesc. Astzi, exist o secularizare a bisericii. Semnalul l-a dat Frana
la Revoluia francez. Ori, asta e o problem. Practic, intelectualii nu mai au
legtur cu biserica, n modul pe care-l aveau pe vremuri. Aceasta scriam i n
studiul meu Credin i cunoatere la Eminescu, cnd am spus c n arcul
credinei lui au fost nenumrate frnturi sau nenumrate falii, dar educaia
religioas primit n copilrie, de la surorile mamei lui, care erau maici la
Agaton, la schit, a rmas n el imprimat i s-a regsit, re-artat, a reaprut n
anii de sfrit. n acele foarte frumoase rugciuni, n sonetul acela superb
19

Vino asupra mea, lumin lin sau cellalt, Rugmu-ne ndurrilor

luceafrului mrilor, n Dumnezeu i om, nvierea, Colindele. E foarte
important pentru intelectual s aib temelia de credin. Copilul nu tie ce-i
aceea credin, dar i inculci, i infuzezi continuu acea credin nvndu-l
rnduielile. Ducndu-l s-l mprteti, s-l spovedeti.
Acum o vreme, n acest hol, de la Vratec, se strn-seser vreo 20 de tineri,
membrii ASCOR de la Iai. Am stat dou ore i jumtate de vorb cu ei, fiindc
pentru asta veniser. M-au ntrebat lucruri att de duioase, de nduiotoare
pentru mine, n ceea ce-i privea. M uitam la ei cu dragoste i cu mil, fiindc
m gndeam la ce-o s-i supun viaa, la cte ncercri. M ntrebau: Cum s
rezistm, doamna Buulenga? Cum s nu cdem n ispite? Le-am spus:
Copii, facei-v o plato. Eu nu pot s v spun mare lucru, pentru c fiecare
om are destinul lui i are un raport al lui interior cu propriul lui destin.
Constituii-v o plato a voastr i aceasta s fie o plato a senintii, a
dragostei pentru toat creaia, pentru tot ceea ce se afl sub soare. S v fie
gndul pe vertical. De multe ori am spus s nu uitai c exist vertical.
Pentru c dac uitm verticala, c exist Dumnezeu, suntem terminai, i sub
raport spiritual, dar i omenesc propriu-zis. n aceast plato, rugciunea s
fie foarte bine fixat, pentru c e nevoie de ea n momentele grele. E nevoie
de chemarea noastr. Fiecare dintre noi, cnd ne ntlnim cu greutatea, cu un
obstacol, cu o neplcere, cu o nenorocire spunem: Ajut-mi Doamne! D,
Doamne!. Frntura aceasta de rugciune am putea s-o spunem mai des. i
mai este ceva. O s v spun acum cum fceam eu foarte mult n tinereea
mea. Mergeam pe strad, alergam de la un curs la altul, de la o facultate la
alta i ncercam s gndesc pozitiv, pentru toat lumea, fiindc pu-terea
gndului este enorm. Trebuie ca fiecare dintre noi s devenim un emitor de
unde pozitive, de unde de dragoste, de pace, de bucurie i de lumin. Eu
socotesc c dac tot timpul am zice Doamne, s druim semenilor notri un
gnd de dragoste, pace, bucurie i de lumin, dac tot timpul am gndi aa,
n momentele noastre libere, am crea o adevrat noosfer spiritual. Am
impresia c, de fapt, ceea ce este agresat la noi este tocmai noosfera, de care
vorbea aa de mult Camil Petrescu. Noi trebuie, cu gndirea pozitiv, s ne
mpotrivim agresiunii noosferei, cernd pentru lume, pentru semenii notri,
pentru aproapele nostru. S gndim ntotdeauna la aproapele nostru.
Astzi, am ajuns s nu mai fie aproapele nostru. Este departele nostru. M
tem c, dac nu vom gndi pozitiv legtura noastr cu aproapele, o s
ajungem acolo unde a zis Nietzsche. Suntem n pericol s ne izolm. Alienarea
aceea, despre care s-a vorbit atta vreme de la jumtatea secolului trecut, ne
amenin pe toi. Singura ieire din asta este ndreptarea ctre aproapele
nostru. n felul acesta ndeplineti i o porunc Dumnezeiasc i realizezi i o
comuniune social, fr de care lumea nu mai poate exista. S iertam
tuturor, cum zice Mntuitorul. E adevrat c e groaznic de greu, dar mcar
nu-i face ru, bucur-te de bucuria lui sau ndurereaz-te de durerea lui. Aa
20

se spune, c de durerea lui mai degrab te ndurerezi, dect s te bucuri de

bucuria lui.
Neamul nostru nu este nici prost, nici nevolnic, nici lene. Suntem un popor cu valene foarte bune
i foarte solide. Vedei, esenial e s ne redescoperim, fiindc cei 50 de ani de comunism nu ne-au
acoperit chiar de tot, ar fi fost culmea. Cum s v spun, acum toate sunt o brambureal
nemaipomenit, c nu se mai vede om cu om. Pe vremea aceea era pericolul comunismului, c te
bga n pucrie, dac te gsea nu tiu cum sau dac te turna cineva sau mai tiu eu ce. Au murit
mii de oameni n pucrie. Aceasta e o chestie ngrozitoare. Dar, cum s v spun, atunci eram mai
solidari. Nu vi se pare c eram mai solidari? Nu ne uram ntre noi, nu ne nvrjbeam chiar atta,
nu pierise noiunea de semenul nostru. Astzi, am sentimentul c nu mai tim ce e mila i nu mai
tim ce e aproapele nostru. Te uii n ochii lui. Mai vezi pe chipul lui chipul Mntuitorului?! Te
intereseaz doar ci bani are, te intereseaz ci bani i poi fura. Te intereseaz, tiu eu, ce afaceri
poi s faci cu el. Suntem ntr-un moment foarte periculos. i aa mai departe.
i aici leg cele dou chestii: Neamul nostru este ameninat s-i piard fiina aceea pe care a
pstrat-o prin veacuri din pricina nchinrii la cei doi idoli: vielul de aur (banul) i puterea. Banul
i puterea au devenit acum intele fiecrei viei. Ce vrea fiecare? Bani! Ce vrea fiecare? Putere! S
revenim. Poporul meu este un popor n care am mare ncredere i eu cred c ori l regsete pe
Dumnezeu i nu se poate s nu-l regseasc, pentru c ceea ce nu este cu putin la oameni este
cu putin la Dumnezeu. i eu ndjduiesc n Dumnezeu ! Ori Domnul a eliberat pe cel necurat,
pe vrjma, i i-a dat drumul n lume i atunci nseamn c se apropie a doua venire. Eu v
vorbesc despre lucruri pe care nu le tii. tii, probabil, sau nu tii, n Scripturi se spune c,
nainte de a doua venire a Domnului, a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, nainte de luminata zi a
Judecii de Apoi, se va da drumul vrjmaului, adic Prinului ntunericului, cum i spune Biblia,
se va da drumul diavolului n lume. i acesta merge, cum zice Epistola Sf. Petru, ca un leu prin
lume, rcnind i cutnd pe cine s nghit.
Ei bine, ori suntem n epoca aceasta i atunci ateptm a doua venire, ori, dac nu, poporul nostru
i revine. i se reface. Eu sper din toat inima s-i reintre n posesia realelor sale caliti, i
morale i, mai cu seam, spirituale, pentru c de cele spirituale, adic de credin, depind cele
morale. Un om credincios nu umbl dup bani, un om credincios nu dorete puterea cu orice pre,
un om credincios nu se uit cu plcere la ceea ce se petrece la televizor sau mai tiu eu la ce,
spectacole, magazine. Vreau s v spun c am fost foarte tulburat.
Citesc n ziar c la New York s-a deschis (s m ierte copiii!) primul liceu de copii homosexuali i
de lesbiene, ca s nu mai aib necazuri n mijlocul celor care sunt normali i care-i bteau joc de
ei. Am rmas absolut trsnit. Aceasta este o treab antihristic. Sodoma i Gomora era o nimica
toat pe lng acestea, s deschizi special un asemenea liceu pentru copii Nu tim deloc, vedei,
de aceea m ntreab toi cnd l-am descoperit pe Dumnezeu, cum l-am descoperit i cum l-am
acceptat pe Dumnezeu, dac se poate ntreba aa ceva. Mai degrab, cum m-accept Dumnezeu pe
mine. Deci, de asta refuz copiii s vorbeasc despre Dumnezeu i despre biseric, pentru c
aceasta ar nsemna s le pun fru poftelor lor, instinctelor lor de copii nenfrnai. Ei nu tiu ce
nseamn s pui fru, mental sau chiar faptic, unor astfel de porniri. Poate fiecare dintre noi ar fi
avut pornirile acestea. Se poate. n adolescen, simurile sunt foarte uor aprinzibile. Se aprind
foarte repede, dar, dac intr contiina cuvntului n noi, dac biserica ni se arat aa cum se
21

cuvine, atunci liceul acela i lucrurile acelea nu se mai pot ntmpla. Copilul ncepe s simt altfel
lucrurile.

O lume fr rdcini este o lume fr moral Interviu

-Stimat doamn academician ce credei dumneavoastr despre propria
persoan? Cum o vede Zoe Dumitrescu-Buulenga pe Zoe DumitrescuBuulenga?
Pe total nu m-am gndit niciodat la mine. Nu m-am socotit o persoan att
de important nct s m privesc ca pe un obiect demn de contemplat. M-am
vzut pe buci. Iar opiniile pe buci erau foarte diverse, raportat la funcia
pe care o ndeplinea fragmentul acela din mine.
Cnd eram copil, eram foarte timid. Dup parerea mea eram i foarte
cuminte. M socoteam puin nedreptit. n jurul meu erau copii foarte
frumosi verioarele mele care-mi ddeau complexe nc de atunci. Cu
vremea mi-au mai trecut complexele. De toate nu am scpat ns nici pn
azi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de timiditatea n public nu m-am
vindecat.
n ntreaga mea carier universitar faceam puls peste 90 la fiecare curs i la
fiecare seminar ori de cte ori le vorbeam studenilor. i aveam pn la ase
ore pe zi. Eram ncletat, crispat, de fiecare dat. Pe msur ce vorbeam,
sub nrurirea ideilor care se succedau n mintea mea, aceast stare se
risipea. Tot din pricina concepiilor mele despre ce ar trebui s fie nobleea
unui fizic nu m-am dus la mare dect dup 50 de ani, cnd am zis c nu mai
sunt femeie, sunt un obiect, deci m pot expune. Am avut ns ansa
(consolarea mai degrab) c studenii mei se ataau foarte mult de mine.
Asta era un medicament pentru complexele mele.
naintea sfritului trebuie s recitesc marile cri ale literaturii universale.
-La ce lucrai acum?
-nc m mai ocup de literaturile strine, de arte. Am nceput s reiau marile
cri, pe care am zis c trebuie s le recitesc naintea sfritului. Am nceput
cu Goethe i Dante.
-i Sofocle? Cndva erai ndrgostit de Sofocle
El vine la rnd acum. mpreun cu Eschil, nu se poate altfel. De cteva zile
citesc Leonardo Da Vinci.
-Aveti, muli prieteni?
Da, reuesc s stabilesc foarte uor puni de comunicare cu oamenii. Vin nc
la mine oameni foarte tineri. Unii au legatur cu filologia, cei mai multi nu. Am
22

legturi foarte strnse cu Asociaia Studenilor Cretini-Ortodoci. n ultimii 45 ani aproape c m-am stabilit la Mnastirea Vratec. Stau acolo cel puin opt
luni pe an. Respir n acel loc sacralitate. Vin tineri, i de la Teologie, i clugri
i m viziteaz.
Preocuprile mele au ncetat s mai fie exclusiv literare, au devenit i legturi
spirituale. l caut pe Dumnezeu .
-Care este relaia dvs. cu Dumnezeu?
Este o ntrebare foarte personal. Pot s v spun atta: c-L caut. Cei care m
viziteaz acum L caut i ei. Unii, dintre clugrii mai vrstnici, dintre preoi,
L-au i gsit. Sunt pe calea unei ndejdi. Aa i reuesc s ies din contingent.
Altfel n-a putea s triesc cu uurina n atmosfera actual.
-De ce?
Pentru c formaia mea este de umanist, de carte, de cultur, aa cum o
ntelegeam pe vremuri noi, intelectualii. Aveam nite mo-dele, pe care am
ncercat s le urmm, scara de valori era cumva fi-xat. Triam ntr-o lume
sigur, n msura n care cultul valorilor stabile i poate da ie sensul unei
stabiliti. Azi, pentru mine personal, pentru cei puini rmai din generaia
mea, spectacolul lumii contemporane este dezarmant. M simt ntr-o mare
nesiguran, pentru c toat tabla de valori n care am crezut s-a zguduit. Nas vrea s spun c s-a i prbuit. Suntem ns nelinitii, puin nedumerii,
suntem i triti; ceea ce se petrece pe planet nu-i d senzaia unei linitiri
iminente. Ce se ntmpl acum seamn cu perioada prbuirii Imperiului
Roman, dar acele zguduiri erau provocate de venirea lui Iisus: era nlocuit o
pseudospiritualitate cu spiritualitatea adevrat. Dar cine vine la noi astzi?
Ai zice c mai degrab vine Antichristul, nu Mntuitorul. Ndjduiesc c
omenirea s-i revin din aceast clipa de orbire, care cam dureaz. Opere
care nu se mai citesc, lucrri muzicale care nu se mai cnt
-Exist i o criz a culturii?
Da. M uit la programele Universitilor. Nu mai gsesc nici urm de greac,
delatin. Respectul pentru clasici nu mai exist. Nu ne intereseaz trecutul,
numai prezentul. Iar asta ne taie rdcinile. O lume fr rdcini este o lume
fr moral. Se vorbete puin i despre intelectualii dintre cele dou rzboaie
mondiale. Sunt nume care nu se mai pronun, opere care nu se mai citesc,
lucrri muzicale care nu se mai cnt. Exist un fel de indiferen fa de
trecut. Lumea a nceput s uite s vorbeasc, pentru c nu mai citete.
-Ce puteti spune despre literatura zilelor noastre? Se mai scrie literatur de
calitate n Romnia?
Din fericire mai sunt civa scriitori din cei vechi. Nu tiu n ce msur mai
sunt ei productivi. Primesc foarte multe cri, mai cu seam poezie. Sunt
autori noi, foarte tineri. M ntreb ns de ce nu mai scriu cei vechi D.R.
Popescu, Breban, Bli. Acum apar nume noi. Se fac tot felul de ciudenii n
numele postmodernismului. Am ncercat s aflu ce este postmodernismul. Iam ntrebat pe ei. N-au fost n stare s-mi rspund. E o art din cioburi
23

totul este frmiat mi s-a spus. Dar Spiritul are o facultate: aceea de
integrare, de a face din fragmente o totalitate. Asta au facut clasicii. Azi am
senzaia c trim procesul invers ne diseminm, ne risipim.
-Susinei, deci, c postmodernismul nu e art?
Eu nu neleg un lucru: cnd e atta frumusee ntreag pe lume, cum pot s
m duc s m uit la firimituri, cnd eu am bucuria integral a frumuseii? i,
dac frmim frumuseea, cum vom mai putea face drumul invers? Credei
c de la manele ne vom mai putea ntoarce la Johann Sebastian Bach? Sexul
n locul capului.
-Ce prere avei despre proferarea unor trivialiti despre care apoi se
pretinde c sunt poezie? Considerai c aceasta poate fi poezie?
Nu. Eu cred c e expresia unei anomalii nu tiu dac intelectuale. M tem c
e mai grav. De la Freud ncoace s-a produs o mutaie: s-a pus sexul n locul
capului. Asta e tristeea cea mai mare. Vedei, la noi, la romni exist o
cuviin. Anumite cuvinte nu se pronunau nu erau nite tabu-uri, dar exist
o pudoare. Acum cuviina, cuvntul acesta, a disprut din dicionar.
Nu am prejudeci de nici un soi, dar felul n care ne purtm ucide
frumuseea. Trupul este cortul lui Dumnezeu, a spus Pavel. Ce facem noi cu
el? l expunem, ca pe o bucat oarecare de carne. E cumplit. Cumplit e i ceea
ce s-a ntmplat cu relaiile dintre femei si brbai. Dup prerea mea aici s-a
svrit o crim. Fiorul primei ntlniri, dragostea, ateptarea cstoriei, toate
astea au disprut. Ce se ntmpla cu noi? Eram un popor de rani cu frica lui
Dumnezeu.
La sat nc s-au mai pstrat bunele obiceiuri. Oamenii nu sunt bntuiti de
patima crnii care se expune. Nu se vorbete urt, i asta e bine. Mntuitorul
este n noi, e lumina necreat i noi l pironim cu fiecare cuvnt al nostru, ru
sau murdar.
-Revenind la poezie, doamna Buulenga, ai putea s ne dai o definiie, s ne
spunei ce este poezia?
Pentru mine, marea poezie a fost ntotdeauna baia de frumusee n care m-am
cufundat cnd am avut nevoie de intrarea n alt dimensiune. Poezia ine,
dup prerea mea, de partea cea mai ascuns, cea mai intim a fiinei
noastre. Poezia echivaleaz aproape cu o rugciune. n poezie te cufunzi
pentru a te ntoarce cu frumusee. n rugciune intri pentru a te integra
absolutului.
De ce noi, romnii, nu avem nici un Premiu Nobel pentru literatur? Se spune
c, la un moment dat, Blaga ar fi fost propus la premiu. Se pare c nu a fost
aa.
Am s v povestesc ns altceva. n octombrie, 1964, n Italia, la Veneia,
marea eminescolog Rosa Del Conte, mpreun cu preedintele Academiei dei
Lincei, Angelo Monteverdi au organizat la Veneia un colocviu n cinstea lui
Eminescu. S-au strns atunci, la un loc, romnii de acas i romnii din
diaspor. La sfrit, n seara nchiderii, Angelo Monteverdi i Rosa Del Conte
24

au prezentat o propunere de Premiu Nobel pentru Arghezi. Toat lumea a fost

entuziasmat. A rmas stabilit ca a doua zi aceast scrisoare de propunere s
fie redactat i apoi semnat de toi participanii la colocviu. Toat lumea a
fost de acord, inclusiv Bazil Munteanu, care se afla acolo. A doua zi ns, cnd
propunerea fusese redactat, Bazil Munteanu s-a ridicat i a spus: Eu sunt
contra. Nu e cazul s se dea un premiu unui poet care a pactizat cu roii. Neam desprit cu cele mai dureroase sentimente. Noi romnii nici n-am tiut s
ne facem relaii. Grecii au tiut i au avut o mulime de premii Nobel. Cioran
ar fi putut s primeasc un Nobel. i Mircea Eliade, i Eugen Ionesco.
-De ce i-au pierdut oamenii dorina de a citi?
Pentru c intrm n zona computerului. Eu sunt un cetean al Galaxiei
Guttenberg. Umanismul culturii se sprijin pe lectur, nu pe imagini fugitive.
Lectura i las popasurile necesare pentru reflecie, pentru meditaie.
Pierderea obinuinei lecturii este pericolul cel mai mare care amenin
planeta, pentru c slbete intelectul, puterea de gndire i te face s uii
limba. Chiar i eu, dup ce am stat cinci ani n Italia, la ntoarcere a trebuit s
pun mna pe Eminescu i pe Sadoveanu, ca s-mi refac limba.
-O ultima ntrebare: cine a fost iubirea vieii dvs., doamna Buulenga?
Marile mele iubiri au fost Eminescu i Enescu. Brbatul vieii mele a fost soul
meu, Apostol Buulenga. Un om admirabil. Un om de o cultur clasic
admirabil. Cunotea latina i greaca. Poate asta m-a i atras la el. Am fost
cstorii 45 de ani. Pe verigheta mea este gravat numele lui. Pe verigheta lui
era gravat numele meu. Am dat-o la Catedrala Sfntul Ioan din Suceava, s se
aureasc obiecte de cult. Pe a mea o s-o dau la Vratec.
-nc o ntrebare v promit c aceasta este chiar ultima: ce nseamn
moartea pentru dvs.?
Eliberarea de acest trup. Trecerea n lumea celor vii. Lepdarea acestui trup
vremelnic i trecerea n lumea celor vii. Ndjduiesc. Dac merit. Asta numai
Mntuitorul tie.
TINERII ACESTIA SUNT NADEJDEA NOASTRA SI NADEJDEA MEA
Ne spuneti un lucru extraordinar, stimata doamna academician, in ceea ce
priveste aceasta sinteza a culturilor europene, tocmai intr-un timp in
care foarte la moda este sintagma globalizarii culturale. Avem sentimentul
unui tavalug care ameninta sa vina sa destrame totul. Dar stiti ce ma
gandeam, ascultandu-va si ieri si astazi, stiindu-va de-atatia ani de zile? E
foarte trist ce se-ntampla la noi, pentru ca in loc sa ne aparam valorile, lumea
de astazi le contesta. Suntem intr-atat de impatimiti in a contesta si in a
nega! Iata dati acest caz, Eminescu. Foarte multa lume sa grabeste sa puna un nu sau un semn
de intrebare in vecinatatea lui Eminescu, cand noi de fapt inca nu-l cunoastem pe de-a-ntregul.
Ce facem cu aceasta hai sa-i spunem rautate? Nu ne putem ascunde de
acest termen. E un fel de invidie, de vierme care ne roade.
25

 Parerea mea e ca, in momentul de fata, traim cel mai greu moment sub
raport spiritual si cultural al istoriei noastre. E un moment de contestare din
afara si din nenorocire voci dinauntru se alatura acestor voci contestatare
dinafara. Suntem socotiti minori de catre cei dinafara, iar cei dinauntru, asa-zisa
elita intelectuala, se supune acestei viziuni a inferioritatii noastre sub raport cultural. Ceea ce
este absolut fals! Ca noi am dat lumii ce-am dat. Nu vorbesc despre numai cei
trei Vorbesc de cei mari: Blaga, Ion Barbu, lista este enorma Nu mai
vorbim de Mircea Eliade, de Cioran, de Ionescu si-asa mai departe La un
moment dat cineva spunea: Domnule, cei mai mari scriitori ai Frantei in
momentul de fata sunt romani! Adica Cioran si Ionescu.
Sunt revendicati de francezi!
Si-atunci cum? Dar ghinionul nostru este ca pierdem sentimentul imi
pare foarte rau ca trebuie sa spun asta national. Stiu ca acest cuvant
supara, nu mai place. Biserica nationala nu mai este. S-a taiat epitetul de
national. Pe cine supara nu stiu Dar exista o doctrina pe care eu tot o
deplorez, doctrina New Age Era Noua, nascuta in America, care taie
radacinile. Cu ce scop? Nu vreau sa ma pronunt. Presupun ca nu
inteleg Dar a taia radacinile inseamna a taia identitatile. Daca taiem
identitatile nationale are loc ce-ati spus: o trecere cu tavalugul peste tot ceea
ce a insemnat specificitate. Va sa zica noi ce facem? Ucidem specificitatile?
Oamenii nu se gandesc mai departe. Se gandesc in momentul acesta, nu?
Acuma ce fac eu? Cu cine? Ce model iau?
Gloria de moment. Ieftina!
Foarte ieftina! Nu? New Age taie radacinile, adica inclusiv pe Dumnezeu
aici bate toata treaba Te gandesti la ziua de azi, la pornirile tale inferioare si
nu te mai gandesti la viitor. V-am mai spus Nu carpe diem la modul acela,
nici creer la rose a lui Ronsard, nu acelea, nu! Se gandesc pur si simplu la
pantecele lor si la buzunarul lor. E foarte important. Puterea si banul astazi isi
disputa intaietatea in ceea ce priveste puterea lor de tentatie, in ceea ce
priveste capacitatea de ispita.Or in conditiile acestea, noi cat sa asteptam si
ce sa asteptam? Ca tineretul sa invete aceleasi lucruri de la cei de mai
inaintea lor? E foarte greu, foarte greu! As vrea sa asculte profesorii, sa
inteleaga profesorii si preotii ca de fapt o anume educatie in spiritul eticii
crestine ar trebui mult intensificata pentru ca duhul nostru sa se trezeasca si
noi sa revenim la virtutile neamului nostru. Eu, adevarat, sunt batrana Unii
zic ca sunt batrana, ca sunt depasita mult. Fireste, sunt depasita de ani. Dar
in virtute, in traditia virtutii, nu poti fi! In recunoasterea valorii traditionale a
virtutilor nu poti fi niciodata depasit! Aici ramai pe fundamentul neamului
tau. Si acesta este: frica de Dumnezeu si rusinea de oameni. E foarte intelept
taranul nostru Am facut eu o teorie odata despre umanismul popular si am
zis: se vorbeste deci de una dintre cele mai importante virtuti dreapta
socotinta. Stiti ce e dreapta socotinta? E cumpatarea. Mie mi se pare ca
cumpatarea a disparut din vocabular, cuviinta a disparut din
26

vocabular. Cumpatarea asta a noastra vine de la computare, a socoti in

latineste. Si de acolo vine si computerul. Ce inseamna semantica? Cercetarea
sensurilor pe care le preia un etimon. Uite, pe de o parte un cuvant
precum computare latinescul a socoti a dat la noi cumpatarea, a dat
valoarea dreptei socotinte, a judecatii echilibrate si drepte. Asa! Pe de alta
parte computerul acela care, ma rog, nu stiu ce viitor va avea foarte
stralucit, pana una alta nu este atat de important precum e virtutea
cumpatarii. Poporul nostru a trait in anume virtuti, in
anumite randuieli. Randuielile sunt o caracteristica romaneasca foarte
frumoasa a Ortodoxiei noastre: te integrezi in randuielile neamului tau. E
foarte important, fiindca ele raman. Ca copil, primesti anumite randuieli de la
parinti, de la mai-mari.Si ramai cu ele indiferent prin ce dubii filosofice ai
trece, indiferent prin ce etape de existenta, prin ce scaderi, prin ce inaltari,
aceste randuieli iti raman. Si asta este foarte important, acestea te tin in
spatiul natiunii ca sa nu zic in spatiul neamului. Si in zona sacrului, si in
zona satului. In zona satului, eu asta spun tot timpul. Comunistii cand au
desfiintat satul stiau ce fac. Voiau sa mature tot, pentru ca in sat era nucleul
credintei, nucleul eticii familiale familia era in sat foarte importanta si
cinstea sateanului, lozinca lui era: frica de Dumnezeu si rusinea de
oameni. I-a suparat pe ei treaba asta, se loveau in ceva foarte puternic, un
nucleu foarte puternic! Si atunci au desfiintat satul. Iar noi nu facem altceva
in momentul de fata decat sa continuam intr-un anume fel sa ma ierte
Dumnezeu politica lor, fara sa ne dam seama.Libertatea care poate fi
inteleasa, din nenorocire, in mai multe feluri, ajunge in anumite momente
astazi libertinaj si loveste in tineri.
In volumul Itinerarii prin culturadin 1982 scriati niste cuvinte care ne
mangaie sufletul si astazi, cand se vorbeste atat de nepotrivit de spatiul
mioritic, de traditie. Spuneati acolo asa: si cultura populara romaneasca,
nobila si vasta creatie, a crescut prin veacuri ca un flux tacut si continuu intr-o
diversitate neobisnuita a ramurilor, de la o statornicita viziune despre lume,
intr-o intelepciune masurata dupa criteriile unui ethos de echilibru al puterilor
launtrice si pana la formele frumoase ale creatiei. In analiza si interpretarea
culturii populare in anii care au trecut, a fost dat deoparte elementul crestin.
S-a realizat partial dupa 90 recuperarea editoriala a unor texte esentiale. Sa
pomenesc doar recenta publicare dupa aproape un secol a Legendelor Maicii
Domnului a lui Simion Florea Marian, aparuta in 1904, si-abia anul trecut Clujul
prin niste tineri cercetatori au reusit s-o aduca din nou in fata
Aproape dupa o suta de ani
Dar lipsesc sintezele care sa inchege si sa dea sens acestor valori. Avem
sanse oare sa ne regasim radacinile si sub aspectul acesta al sacrului?
Stiti ceva? Au cam disparut batranii care cunosteau aceste lucruri. Iar tinerii
sunt tentati intotdeauna sa urmeze mdele, nu modlele. Acum ei modle nu
prea mai au caci batranii au sfarsit-o, iar mdele sunt putin haotice si
27

indeobste cam nepotrivite cu ceea ce insemna traditia noastra etica si

spirituala. Si atunci, din aceasta ciocnire ce poate iesi? Poate iesi o vrajba
intre generatii, poate iesi o vrajba intre oameni, pentru ca sunt tineri foarte
legati de valorile traditionale ale religiei noastre, ale Ortodoxiei noastre, dar
sunt si tineri care o contesta Sunt tineri care asa cum am vazut sunt
indragostiti de cultura romaneasca veche, de etica noastra cea cuminte, cea
inteleapta si sunt inspaimantati de ceea ce se petrece in jurul lor: de droguri,
de vorbirea despre Doamne iarta-ma! ceea ce Freud a pus in cap, cum am
zis eu, si de aia se gandeste poate uneori cu partea aceea si nu cu capul Ei
bine, de-aici se naste ciocnirea foarte periculoasa pentru viitorul nostru. Siatunci rog mereu profesorii, rog mereu preotii sa se ocupe de sufletele
copiilor. Rog parintii in primul rand, fiindca totul vine de-acolo, de la obarsie,
din momentul nasterii; copilul intra intr-o anumita atmosfera, copilul trebuie
format intr-o anumita atmosfera. Dar daca parintii nu se mai duc la biserica,
daca atatia ani de comunism i-au indepartat de Dumnezeu, daca doctrinaNew
Age ii indeparteaza si mai tare aici suntem intr-o oarecare continuitate in
ceea ce priveste contestarea valorilor absolute atunci copilul iese in lume
fara platosa, fara aparare. Daca n-ai pe Dumnezeu in tine, gresesti fara
stiinta Dar daca ai inculcat in fiinta ta, in obisnuintele astea marunte ce
marunte, grandioase, dar pentru copil sunt marunte spovedania,
impartasania, dusul la biserica, la denie, sarbatorilesarbatorite nu cu
festinuri si cu tot felul de nazdravanii, ci la modul cel mai simplu si mai
curat
Cu sufletul
Sigur! Omul launtric! Mereu pomeneste Apostolul Pavel: omul launtric
trebuie trezit. Acolo este chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Omul exterior
este omul faptelor moarte, tot Pavel spune. Ceea ce facem noi in exterior este
fapt mort, fiindca este manat de atractia lumii, lumea fiind un termen cumva
peiorativ, in doctrina noastra crestina. Pavel zice: Chipul acestei lumi trece (I
Corinteni 7, 31) iar Mantuitorul a zis: Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).
Vasazica lumea este o tentatie ingrozitoare, neincetata, ispititoare. Si zice
iarasi Pavel: lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci
impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh (Efeseni 6, 12). Vedeti,
totul este imprejur tentatie, ispita. Or e foarte usor sa cazi daca n-ai armele
apararii. Si armele apararii nu ti le da decat Biserica si cultura adevarata,
adica cea care te duce catre radacini, catre fantani, catre izvoarele limpezi ale
spiritului romanesc.Sunt unele zone neacoperite cel putin astazi in
cunoasterea temeinica a literaturii romane, din motive care tin de istorie. Mai
cu seama a fost asezata aceasta latura spiritual-crestina a literaturii doar
pentru perioada veche. Sa ne amintim de poemele eminesciene incarcate de
iubirea de Dumnezeu. Avem o frumoasa si adanca poezie crestina, daca e sa
amintim doar de a lui Vasile Voiculescu, a lui Ioan Alexandru, mai
nou Psalmii lui Stefan Augustin Doinas
28

-Si Cezar Baltag, pe care l-au uitat toti Dar acestea nu sunt aduse la vedere
si adaugate in mod firesc celorlalte valori. Nici prin publicare nu le intalnim,
nici in manuale. Este posibila o asezare a istoriei literare in acest sens, mai
ales ca sunt aceste voci care cer doar un anumit fel de revizuire, daca nu
cumva rasturnarea canonului? Eu n-am putere, din nenorocire n-am nicio
putere, cuvantul meu nu mai are nicio greutate Dar asezarea in manuale ar
trebui facuta de oameni care sa creada intr-adevar in valorile neamului lor, sa
creada in valorile spiritualitatii noastre, in valorile creativitatii noastre. Unora
din cei care fac manualele iertati-ma, si eu am fost impotriva manualelor
acestora facute de niste persoane oarecare le-am zis la inceput, la istorie de
pilda: Domnule, de ce nu retipariti macar partial pe Xenopol, pe P.P.
Panaitescu, pe Giurescu batranul, bunicul lui Dinu, si alti scriitori, alti istorici
mari? De ce nu-i puneti pe ei? De ce puneti pe oameni care vorbesc despre
Traian si Decebal in oarecare deriziune: despre bretonul lui Traian si buzele
senzuale ale lui Decebal Despre Stefan cel Mare dau o pagina aproximativ,
despre Mihai Viteazul cinci randuri, iar despre persoane de la televiziune am
inteles ca se dau zeci de pagini! Dar ce fel de istorie este asta? Cum
acceptam sa intre pe piata astfel de carti? Ce invatam pe copii? Acestea
sunt organele de conducere ale ministerelor. Cine sunt acesti oameni, ce
formatie au? Vedeti, problemele sunt foarte grele fiindca sunt chestiuni de
selectie Ar trebui sa fie chestiuni de selectie, dar cine fixeaza criteriile?
Daca noi umblam dupa doctrine ca New Age,daca ascultam tot felul de
nazdravanii, daca umblam cu grile N-a avut invatamantul romanesc in viata
lui grile! Ce sunt grilele? Rusii v-am mai spus n-au putut sa darame
sistemul de invatamant al lui Spiru Haret care era construit ca o stanca. N-au
putut sa-l dea jos. Din clasa I-a primara si pana in ultimul an de universitate
se invata ruseste. Au adaugat marxism, au adaugat limba rusa, dar nu stie
niciun roman o vorba ruseasca pana acum Asta e o forma de opozitie, cum
spuneam eu. Le spuneam unor studenti straini ca misiunea Romaniei este sa
dea de rusine extremele, si acesta a fost unul dintre exemple. Nu stie niciun
roman rusa, recunoasteti? Eu stiu ruseste ca am facut Maxim Gorki, dar am
facut-o din nevoie ca nu mai puteam sa intru nicaieri cu engleza si cu
germana mea. Si ce era sa fac cu rusii aici? Asa incat trebuie sa gasim
impreuna criteriile cu care sa recompunem o scara a valorilor reale ale
intelectualitatii, ale culturii si ale spiritualitatii romanesti. Impreuna cu cine?
De unde-i adunam, de unde-i scoatem? Fiecare crede altfel Modelele cum
v-am spus umbla de ici pana acolo; toata lumea se uita la mode si nu la
modele. Suntem prinsi in niste menghine ale imprejurarilor si-atunci iar viu la
aceeasi idee: iar familia, iar preotul, iar profesorul Profesorii au fost formati
foarte multi din nefericire pe vremea comunistilor si nici ei n-aveau in
manuale anumiti autori. De pilda Bratescu-Voinesti nici nu exista, si-atatia
altii Acum ii inlaturam pe altii! Ioan Alexandru, asistentul meu de atunci
29

era ca si copilul meu de suflet mai e Ioan in manuale? Nu stiu daca mai e,
Vasile Voiculescu nu stiu daca mai e
Nu! Nichita Stanescu, ce-a ramas din
Nichita da, singurul care-i acceptat fiindca nu se pronunta in nicio problema
de continuitate a traditiei, desi el il adora pe Eminescu. Eu l-am avut student
pe Nichita si mi-a fost foarte apropiat si
Si ce cuvinte frumoase are despre poezia lui Cosbuc si a lui Toparceanu
Este adevarat, dar nu sunt cei mai mari, vorba aia
Vorbea si despre limpezimea limbii romane de acolo
Il interesa limba! Asta este problema, pastrarea limbii. Ce-am facut noi cu
limba?! Praf am facut din ea. V-am spus, cand i-auzi vorbind pe cei de la
televizor Cum isi selectioneaza prezentatorii? Pe vremuri, la radio, cand
eram eu copil se incepuse radioul pe-atunci, prin 28-29 -faceau concurs
pentru alegerea nu numai a vocilor, dar pentru alegerea celor care cunosteau
foarte bine limba. Fiindca a cunoaste limba romana este o chestie foarte grea,
cum imi spun mie strainii care au invatat in Romania. Avem o gramatica grea
si un vocabular foarte bogat si destul de dificil de cuprins. Or ai nostri
imprumuta tot felul de neologisme, de barbarisme; le folosesc cand bine,
cand de-a-ndoaselea, si suntem intr-un fel de pestrita limba care nu mai este
a sfintelor cazanii din poezia lui Mateevici, nu?
Da! Exista in experienta culturala a Romaniei gruparea Rugul aprins de la
Manastirea Antim, care a adunat sub lumina rugaciunii inimii preoti, calugari,
scriitori, oameni de stiinta. La Alba Iulia, prin emisiunile Radioului
Reintregirea, prin articolele Inaltpreasfintiei Sale Andrei, incercam sa
pastram in atentie aceasta grupare de spiritualitate si cultura crestinortodoxa. In ce masura un asemenea model de comuniune ar putea fi rodnic
pentru limpezirea, pentru imbunatatirea acestei situatii a noastre? Mai este
oare posibil un asemenea model de comuniune a oamenilor de credinta cu cei
de stiinta, cu cei de cultura?
Ar trebui sa ne ostenim, noi cei care credem in Dumnezeu, in patria noastra
si in valorile creativitatii noastre. Ar trebui noi sa ne straduim sa facem aceste
lucruri, si mai cu seama Biserica sa inceapa o campanie de reunire. Eu iubesc
Rugul aprinsnemaipomenit pentru ca am cunoscut pe foarte multi dintre
participantii la el, aproape pe toti. Nu stiu daca aveti cartea lui Andrei Scrima.
Andrei a scris cartea despre Rugul aprins cand a fost in Romania. L-am
cunoscut foarte bine, am fost prieteni Vasile Voiculescu era prieten cu tata.
Frecventa casa noastra, eu eram mica atunci. Despre Mironescu am vorbit in
timpul comunismului si Ileana fata lui care e la Geneva si cu care sunt in
corespondenta mi-a scris recent: doamna Zoe, iti aduc aminte de faptul ca
tata te lauda intr-o scrisoare catre mine ca ai fost singura care a pomenit
numele lui, ca ai vorbit despre el in vremea comunistilor. Deci ii cunosc pe
Vasile Voiculescu, pe Andrei Scrima, pe parintele Benedict Ghius, pe parintele
Sofian, care a fost si dupa mine la Varatec sa ma caute de cateva ori. Pentru
30

mine e un lucru viu Rugul aprins si as dori din toata inima sa putem reface
un astfel de nucleu radiant.
Si cand ne gandim ca a pornit tocmai de la Cernauti.
Ei, biata noastra Bucovina Dintr-un condei albastru al lui Churchill care
era cam gros la varf a intrat si Bucovina in partea abandonata a tarii
noastre. Da, ne-au iubit foarte mult aliatii... Insa Rugul aprins ar trebui
refacut si eu cred ca este obligatia manastirilor sa faca acest lucru. Cei mai
luminati si avem cativa ierarhi luminati, cativa calugari patimas indragostiti
de Hristos sa se stranga si sa faca aceste lucruri, sa atraga pe tinerii
teologi. Eu am plans cand am vazut baietii aceia tineri, copii care veneau si
ma sarutau Si la un moment ma intreb: Doamne Dumnezeule, de ce? Si au
zis: Vai, doamna, sa ne mai spuneti despre lucrurile astea, despre Dumnezeu,
sa ne mai vorbiti despre Mantuitorul. Ne-ati spus niste lucruri! Baieti de 1516 ani, teologi Am fost atat de miscata! Si am zis: Doamne, ei de-abia
asteapta o chemare! Rafail Noica am ascultat o banda a unei predici a lui
extraordinare acum cateva zile a
spus vocatio, latinescul vocatio,este chemarea Mantuitorului catre Imparatia
Cerurilor, catre El, catre Sus. Ei bine, aceasta vocatie din tineri exista. Trebuie
folosita si inaltata acolo unde trebuie sa fie inaltata. Si aceasta nu o pot face
decat calugarii luminati si ierarhii luminati, adevarati pentru ca sunt poate
si in randurile clerului oameni nedaruiti integral, sa spunem asa eufemistic,
valorilor spiritului. Sinadajduim ca Rugul aprins sa se poata reaprinde. Nu
stiu, nadajduiesc asta, ca altfel nu avem Si sa stiti ca ati atins un lucru pe
care nimeni nu l-a atins niciodata. Am dat zeci de interviuri la televiziune, la
radio, la ziare nu mai vorbesc Nu m-a intrebat nimeni de Rugul aprins. Ei
bine, aici ar putea fi si eu nu puteam sa vin de la mine cu ideea un
moment esential si un nucleu de o forta irezistibila care ar reface lucrurile.
Dar poate, cine stie, s-ar putea improviza in sustinatori ai Rugului aprins
oameni care nu au nimic de-a face cu Rugul aprins
Noua elita Sa fie acesta un semn ca totusi cultura romana mai are motive
sa se bucure de faptul ca, iata, tineretul este vertical in interiorul sau?
Eu am fost uluita pur si simplu de ce am gasit in Ardeal. Bine, eu am o
incredere in dumneavoastra, o incredere in Ardeal extraordinara, in tineretul
acesta, dar nu chiar asa incat sa-i vad lacrimand cand vorbesti despre Hristos
si despre Inviere!Am legaturi cu ASCOR-ul de la Iasi Acum ma asteapta ei, in
Saptamana Luminata ma asteapta cei de la Galati. Tinerii acestia, ei sunt
nadejdea noastra si nadejdea mea ca Domnul sa nu-si intoarca fata de la
noi, fiindca altfel sunt bantuita de spaima eshatologica. Ma tem ca vad semne
peste tot ale decaderii noastre si ma tem de mania Domnului! Planeta este
infestata de necredinta, este infestata de satanism si de alte feluri de lucruri
cumplite. Iar acesti tineri au inceput sa-mi dea o nadejde care ma scoate din
intunericul durerii mele. Va spun, intalnirea cu ei a fost pentru mine o bucurie
nemaipomenita, si acum daca ma duc si la Iasi, si la Galati, am sa le spun
31

acelasi lucru! Dumneavoastra ati pus o intrebare esentiala. Imi redati

increderea in mine si in neamul acesta al meu si ma izbaviti de spaima
eshatologica, realmente. Rugul aprins cum nu m-am gandit ca-l putem
reconstitui! E adevarat ca mai avem putini, foarte putini duhovnici mari, au
mai ramas cativa. S-au dus si Paisie si Cleopa, s-a dus Arsenie Boca. Umblu
si cu fotografia lui in geanta. Ei, acum ii mai avem pe Iustin, pe Arsenie
Papacioc, pe Teofil Paraian al nostru drag. Admirabilul! A fost la mine la
colocviu la Eminescu si-a vorbit atat de frumos A recitat din Eminescu asa
de cald, asa de copilareste Minunat! Mina Dobzeu, staretul de la Sfintii
Arhangheli de la Husi. Mai sunt putini duhovnici, va dati seama? Eu m-am
temut si de asta. Inainte tara noastra era plina de duhovnici mari si acum am
inceput sa zic: ce se intampla? Ramanem si fara ei. Daca ramanem si fara ei,
ramanem fara niciun fel de indrumator duhovnicesc. Darsperam ca, iata, din
acesti copii plini de caldura, plini de insufletire pentru Hristos, vom izbuti sa
reconstituim un Rug aprins. Doamne, cum de nu mi-a venit ideea aseara?
De ce nu mi-ati spus, sa-mi suflati?
O aveam pregatita pentru astazi!
Nu voiati sa va stricati efectul! Dar lansati-l mai departe! Lansati ideea mai
departe!
Sa stiti ca gandul acesta ne-a venit dupa conferinta cand va spun cu
multa emotie afara noi nu ne-am putut desparti, s-a-ntamplat ceva minunat
aseara, doamna profesoara
Un moment de comuniune
Nu ne puteam desparti. Pana acasa am intalnit grupuri, grupuri de
seminaristi si de studenti nu ne puteam desparti. A durat un ceas un drum
de 300 de metri. Sotia imi spune: s-a terminat de o ora conferinta!. Zic:
draga, atata lume este pe strada de la conferinta care nu se pot desparti unii
de ceilalti!. A dat Dumnezeu sa se intample aceasta minune
Aceasta minune, aceasta anamneza a Duhului. Poate Maica Domnului,
Dumnezeu ne-a dat
Ne mai da cate o speranta, cate un fir
Sa dea Dumnezeu! []
Ce sfaturi ati da tinerilor care intra acum in cultura? Cum se mai poate intra
astazi pe poarta din fata a culturii?
A culturii? Dar credeti ca mai fac diferenta intre usa din dos si usa din fata?
Din nenorocire, nu! Eu am dat recent un interviu pentru revista Saeculum
din Focsani. Reporterul m-a intrebat: Ce inseamna viziunea dvs. despre
scriitor? Ce calitati trebuie sa aiba un scriitor. Si eu am spus: in primul rand
sa nu se aseze la masa sa scrie ce-i trece prin minte Scriitorul mai intai
trebuie sa aiba experienta de viata, ca sa aiba ce spune, sa aiba ce gandi, o
cultura formata frumos. Sa stie macar o limba straina, ca sa stie si el ce
inseamna orizontul altor culturi, sa le insuseasca, sa le sintetizeze, sa le
compare cu a noastra. Sa intelegi ce inseamna un curent literar, sa stii ce
32

inseamna antecedentele actualei etape de cultura si de creatie din istoria

literaturii si istoria culturii. Nu te asezi si spui toate prostiile care-ti trec prin
cap! Asa se face acum treaba. Postmodernismul a dat frau liber, a dat verde
pentru orice sminteala. Eu, care-am citit fara sa vreau atatea carti v-am
spus ca primesc sute de carti, nu glumesc, maica e exasperata saraca, de la
postas ii vin in fiecare zi teancuri de carti am gasit cateva care sunt nepostmoderniste, foarte bune, ale unor preoti, ceea ce e foarte interesant... E
un protopop de Botosani, am citit o poezie admirabila si i-am facut o prefata,
iar la un alt volum am facut o recenzie. Dar eu am oarecare rezerve in ceea ce
priveste prea timpuria intrare a unui tanar in viata scriitoriceasca. Nu e bine.
Trebuie sa astepti! Nu toti suntem Eminescu. Sa fim seriosi! Nici Blaga n-a
inceput foarte devreme. Altii au inceput tarziu Ion Barbu. Au fost ca si
muzicienii, Brahms a scris mi se pare pe la 40 de ani prima lui simfonie.
Trebuie sa coci in tine datele culturii, sa ai ce rumega mintal si spiritual.
Treci prin sufletul tau, prin experienta ta proprie de viata si dupa aceea scrii.
Si scrii in ce limba scrii? Asta este problema. Limba ta trebuie sa fie o limba
cum zicea Odobescu spornica si vartoasa. Adica o limba densa, cum e
limba noastra romana intr-adevar, in strafundurile ei, de la cronicari incoace si
de la popor incoace, de la literatura populara si de la literatura bisericeasca.
Eminescu le cunostea pe amandoua perfect. Cunoasterea si capacitatea lui de
traducere l-au fortat sa reconstruiasca in romaneste tot ceea ce prelua din
alte limbi. Se reconstruia si el reconstruia in spiritul limbii noastre.
S-a produs o rsturnare a sistemului de valori voit
Dup invazia ruseasc din 1944 c nu pot s o numesc altfel s-a produs o
rsturnare a sistemului de valori voit. Evident, cu intenia de a se tia
rdcinile simmntului naional. Era foarte clar pentru oricine fusese educat
cum fusesem noi, generaia mai veche, n spiritul tradiional. Atunci s-a fcut
confuzia enorm la coala aceea de scriitori, la pepiniera aceea de condeieri,
cum spunea Sadoveanu. V aducei aminte ce se petrecea? N-aveau voie s
citeasc Rebreanu, Arghezi, ca s nu mai vorbesc de Ion Barbu, m rog, tot
felul de interdicii. Cei mari erau exclui.
La un moment dat am ncercat noi s punem n oper, ct de ct, un firav
sistem de valori ntr-o perioad de deschidere, atunci ntre 19671972. Am
introdus n circulaie nite nume, pe Mircea Eliade, pe Vulcnescu. Dup cum
tii, cu tertipurile de rigoare, fiindc altfel nu se putea. i publicam ba n
revistele noastre, ba punnd un citat n chip de aprare pe pagina nti i
dup aceea insernd acele lucruri admirabile, ce erau interzise. Am voit
atunci s refacem, att ct era cu putin, un sistem de valori.Am ndjduit
ca dup revoluie s se petreac ntr-adevr o repunere, o restitutio in
integrum a scrii de valori a culturii i spiritualitii romneti. Sigur c s-a
ncercat i se ncearc. Au fost scoi din uitare mari scriitori, ca de pild Vasile
Voiculescu.
33

Dar cinci, ase ani e nc mult prea puin pentru cincizeci care aproape au
ngropat un sistem de valori. Ateptam de la cei trecui de 5560 de ani, aa,
cu nesa, cu nerbdare, o multitudine de tentative de toate tipurile pentru a
impune tinerilor o disciplin a lecturii, o disciplin a seleciei lecturii.
Ne-a npdit aceast avalan a mediei, aceast catastrof, dup prerea
mea. Eu sunt total mpotriva mass-mediei. Nimic n-a putut s fac mai ru
sufletului romnesc. Poate pn acum n-a produs att ru, pe ct va genera
de acum ncolo. Ce programe culturale reale vedem noi la televiziune? Ce
transmit televiziunile? Nu nonvalori, ci lucruri de care ne-am fi ngrozit ntre
cele dou rzboaie. Cine opereaz selecia? Eu ntreb tot timpul. Cine vede?
Nu mai vorbesc de presa scris. Am i abandonat lectura presei, pentru c mi
se face ru. Nu pot s vd o revist fr o femeie goal sau tiu eu ce alt
nzdrvnie. Ca s se vnd, mi s-a spus. Ei bine, n condiiile astea e greu
s reconstitui un sistem de valori. E aproape imposibil cnd mergi pe linia
acceptrii totale a unor lucruri de divertisment; i nc ce divertisment!
Extras din interviul acordat de Acad. Zoe Dumitrescu-Buulenga la 1 octombrie 1995,
publicat n volumul Credine, mrturisiri, nvminte, ed. Nicodim Caligraful, 2013
Cartea este instrumentul perfecionrii noaste.
Pentru mine cuvntul ca logos este fixat i explicitat n carte. Cartea este
prietenul nostru, cartea este instrumentul perfecionrii noastre. Noi nu ne
putem perfeciona n afara crii. Am spus-o n repetate rnduri, nu m-a
crezut nimeni, dar o s m cread mai trziu. Pentru moment se vede lipsa de
cultur la tineretul care astzi se ocup n special de domeniile mediatice, de
spectacolele imaginii i aa mai departe. Entuziasmul general pentru imagine
este enorm, al meu este mult mai puin Imaginea pentru mine este
imaginea din alt parte, imaginea fixat, imaginea luminat de inspiraia
artistului mare. Sigur c iubesc muzica la fel de mult cum o iubeam odat,
trebuie s spun aa, ca o mic mrturisire, c am fost alturi de mari spirite
ale neamului nostru. Sunt un om care crede n tradiie, care crede n
continuitatea creativitii unui neam, i ndjduiesc c ceea ce mi se pare
astzi a fi o criz va fi o chestiune tranzitorie, i c ne vom rentoarce la
valorile care constituie pentru noi marea noastr mndrie.
M gndesc la Eminescu muli dau din umeri, nu-l cunosc sau au complexe,
ori, cine tie, e o mod , un geniu specific pentru neamul nostru, un geniu de
sintez, un geniu care a umblat prin mai toate colurile lumii i a scos opera
lui magnific, i totui e puin cunoscut n strfunduri. M gndesc la
Brncui, care din satul Hobia s-a dus pe jos la Paris i a rsturnat toat
sculptura secolului XX. M gndesc cteodat, punnd alturi de Coloana
Infinitului i o alt coloan, Columna lui Traian, c istoria noastr e figurat
acolo iar spiritul nostru cuttor de absolut, ca Eminescu, este exprimat de
Brncui n Coloana Infinit. Deci iat, ntre dou coloane se desfoar viaa
noastr, istoria noastr i misiunea noastr ca popor. Evident, pe lng aceste
34

dou nume pe care le-am pomenit, Eminescu i Brncui, nu poate lipsi

Enescu. Enescu n Oedip ca i Eminescu n toat opera lui a fcut o sintez
a muzicii noastre din sud-estul Europei: a pus folclor romnesc, a pus muzic
veche greceasc, a mai pus i Brahms cum i s-a imputat mai n toate
operele lui , a pus i Gabriel Faur, a mai pus i Mahler, dar mai puin.
Suntem ntr-o triad genial venit dinspre lumea satului un lucru foarte
frumos i foarte interesant, un adevr care a tiut s fie perpetuu pentru noi
, numai c n momentul de fa nu prea mai avem sat. S-ar putea oare
reface? Nu tiu. Ce i-ar putea lua locul? Nu tiu, dar s-ar putea ca ntr-un
reviriment spiritual aceast grdin a Maicii Domnului s mai primeasc o
dat harul unor astfel de personaliti
Doamn academician, suntei o personalitate a culturii romneti,
recunoscut n ar i strintate. Cum v-ai caracteriza aceast carier de
succes?
Zoe Dumitrescu-Buulenga: Nu m-am gndit niciodat. Eu n-am dat nicio
importan carierei mele. Viaa mea a fost total lipsit de ambiii. Eu n-am
tiut ce nseamn ambiia, i atunci, tot ce-am fcut a fost din datorie,
dragoste i mai cu seam dintr-o obligaie moral. Asistnd la o demolare a
valorilor culturii i istoriei romneti, petrecute n rstimpul celor 50 de ani de
ocupaie, ca s zic aa, comunist, mi-am zis c nu pot rmne rece i
indiferent n faa unei astfel de situaii.
V-ai pensionat nainte de vreme. Care au fost cauzele?
Mai aveam aproape opt, nou ani pn la pensie. Aveam 61 de ani i eram ef
de catedr i membru corespondent al Academiei Romne. n timpul unui
seminar citeam monologul Clitemnestrei din opera lui Eschil. Monolog plin de
profunzime i pluritate n sensuri. Cum eram eu, plin de patos, un student
mi spune: Doamn, ce ne batei capul cu prpdiii tia i vechiturile
astea!? Cnd am auzit, am ngheat. N-am zis nimic, am nchis cartea, mi-am
luat pardesiul, m-am dus la decanat i am depus cererea de pensionare.
Pentru mine, valorile clasicismului sunt valorile umanismului autentic. Cine na trecut pe-acolo, nu se poate numi om de cultur. Ei ar fi vrut de la bun
nceput o deschidere mai larg spre modernism. Chiar i ntre profesori
existau opinii diverse. Muli dintre cei tineri erau plictisii de btrnii tia:
Eschil, Sofocle etc. Ca i Vianu, am dat o mare amploare antichitii clasice
greco-latine, apoi evului mediu i renaterii, pn la baroc.
De-acolo ptrundeam n romantism, neorealism, iar n pragul secolului al XXlea m opream i propuneam cteva direcii, deoarece Vianu spunea: O
adevrat valoare nu se afirm dect dup o sut de ani. Deci, studenii mei
m-au fcut s plec din Universitate. Asta e!
Care este cea mai mare bucurie a vieii dumneavoastr?
35

Au fost foarte multe. Am avut mari bucurii cnd am botezat. Am 11 fini

botezai i 17 perechi cununate. Pentru munca mea am luat Premiul Herder,
dar i multe nalte distincii oficiale italiene i romneti.
De la o vreme suntem tot mai dezamgii de atitudinea unora din jur. Ai avut
recent o astfel de stare?
Pagina din Dilema de acum civa ani, n ziua aniversrii lui Eminescu, cnd
a aprut o bancnot de o mie de lei. Asta era valoarea poetului. Am crezut c
fac infarct. n interiorul revistei erau numai articole de denigrare. Tinerii care
scriu despre el, ori nu-l cunosc, ori sunt obsedai de superioritatea lui i sunt
complexai. Este greu s-i cunoti opera. Dac nu realizezi sinteza, orizontul
gndirii lui, n-ai neles nimic din el.
Cu ce gnduri ai porni la drum, dac ai mai avea, s zicem, 35 de ani?
M-a apuca s fac cateheza copiilor. S le dau educaie religioas i nu
sexual. E trist s vezi c de la o vrst foarte fraged copiii sunt interesai
mai mult de educaia sexual, cea religioas fiind optativ n coli. Legat de
acest aspect, am un vis care sper s se mplineasc. mi doresc foarte mult
unirea bisericilor: ortodox i catolic. Adic Bizanul i Roma trebuie s se
uneasc, s reziste mpreun asalturilor date credinei cretine. Pentru c este
clar c, n momentul de fa, noi ne gsim n faa unui atac, teribil mascat,
venit din partea unor fore oculte.
tiu c nu prea v place s vorbii despre viaa dumneavoastr particular
Cnd mi se pun astfel de ntrebri, ncep s m joc. S-a ntmplat odat s fiu
ntrebat ci brbai au fost n viaa mea. Redactorul respectiv, o
domnioar, a fost foarte bucuroas, dar i surprins s afle de existena a doi
brbai: George i Mihai. Dezamgirea a venit ulterior, cnd i-am spus c este
vorba de George Enescu i Mihai Eminescu.
La pomenirea Sfintei Zoe, cteva gnduri de la maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Buulenga)
Am avut un duhovnic care m-a introdus n esena rugciunii printele
Gheorghe Chiriac. Era un om extraordinar, doctor n teologie la Strasbourg.
Fcuse o pucrie amarnic i era btrn. Mare credincios. i de la el am
nceput s aflu de rugciunea inimii. tia c eu o iubesc foarte mult pe Maica
Domnului i mi spunea: ncearc, i cnd te uii la icoana ei, du imaginea ei
n inim i ntoarce-o napoi n minte. F gimnastica asta ca s-i faci liber
calea pentru mai trziu, s-i cureti inima pentru Mntuitorul.
Noul Testament l-am citit destul de devreme, fiind stul de literatura care nu
zidete. mi place expresia Apostolului Pavel: Toate-mi snt ngduite, dar nu
toate zidesc.
Prin 75 veneam vara n vacan la Vratec mpreun cu Valeria Sadoveanu,
prietena mea, printele [Bartolomeu] Anania, Lili Teodoreanu, dirijorul Horia
Andreescu, Horia Bernea. Am avut o via cultural foarte plin. [] Venea
mult lume la colocviul Eminescu: Printele Mina Dobzeu, Printele Teofil
Prian, Teodor Codreanu, Printele Justin Prvu cel care m-a clugrit pe
36

mine. Am o stim uria pentru Printele [Justin]; el are o concepie care nu

prea place: Eu tund n monahism brbai i femei intelectuale n special i i
trimit n lupt, ca acolo unde ne ducem s-L prezentm pe Mntuitorul, s-L
mrturisim. n 31 August 2002 tii c au vrut s-l ucid i a murit bietul
cellalt btrn. Dar bine c l-a aprat Dumnezeu!
Sufr cumplit din cauza vremurilor n care triesc, pentru c se contest
valorile romneti. Era s fac infarct cnd a aprut n Dilema pagina aia alb
cu mia de lei cu Eminescu i n interior articolele lui Patapievici, Paleologu,
etc. Elita romneasc i calc n picioare valorile. Este posibil, cnd ai un
geniu ca acesta?! un interviu de Daniel Corbu: Eminescu, un idiot al
naiunii. Am crezut c mor! Cum s m mai fac bine n condiiile astea? Att
ct neamul sta i bate joc de el, de noi ne batem joc. Mai rmne s-l calce i
pe Brncui Blaga nu e iubit, Arghezi nu e iubit, de Ion Barbu nici nu se
pomenete Cei de azi snt post-moderniti, asta e boala mea! Cnd aud de
post-moderniti mi se urc sngele n cap. S-a uitat limba. Nu se mai tie
limba, nu se mai vorbete corect romnete. Omenirea contemporan a
pierdut Verticala. mi scrie Virgil Radulian: Din cauza asta este terminat sub
raport spiritual. O umanitate terminat spiritual se va termina i sub raport
fizic. Cnd vd ce cataclisme se petrec astea nu sunt dect avertismente.
Sodoma i Gomora erau nite copii fa de noi, fa de murdria i ticloia n
care am ajuns. Ct privete patima banului, toi sunt nnebunii, ca turbai i
n srcia asta ngrozitoare, cnd oamenii mor de foame, arunc copiii c n-au
cu ce s-i creasc, atia cu miliardele, cu piscinele! Ce s mai vorbim de
erotomanie! Nu ne alarmm, nu v alarmai mpotriva a ceea ce se petrece?
Educaia sexual n clasele primare, e posibil?! Religia nu e obligatorie, dar aia
e obligatorie De la apte ani? Cic s aib condiie fizic, s tie s se
apere Ce s apere, bre? S se apere de-un oarece la opt ani? Nu v dai
seama ce se ntmpl? Tentaia e foarte mare. Cu ct copilul e mai firav i mai
inocent, cu att pic mai repede. Ce facem, am nnebunit? Nunt ntre
homosexuali, nunt ntre femei? Ce-i asta, unde suntem? Nu pentru mine
spun, ci pentru neamul sta nenorocit pe care-l vezi cznd n mocrila cras a
materiei. E ngrozitor, societate de consum, de patimi! Unde mai este
duhovnicia noastr romneasc?
n 1947 ne-am trezit c pierdem tot. Ni s-au luat casele, pmnturile, tata a
pierdut i pensia, a trebuit s-l ascund, pentru c fusese subsecretar de stat n
guvernul Maniu din 1929, alt frate era considerat criminal de rzboi, o sor a
mamei avusese soul mpucat n muni de Securitate Eu am rmas pur i
simplu pe drum. A fost o perioad pn n 1964 n care am trit un infern
cultural. ncercam n toate felurile s eludm, fceam seminarii cu analiz de
text am martori studeni din attea generaii fceam o chestie cu totul
mpotriva programei analitice i a voinei efiei catedrei. Biblia figura ca prim
carte n Bibliografia dat de mine. Dumnezeu mi-a ajutat pentru c nu tiu
cum am izbutit, certndu-m cu toi. Au zis: Doamna Zoe, cum punei
37

Biblia?! Le-am spus: Dragii mei, nu obiectai, cci nseamn c suntei

completamente inculi. Biblia este cea mai mare carte a umanitii, fr ea nu
se poate. Crezi, nu crezi, este altceva, dar trebuie s-o cunoti. i atunci le
nchideam gura. Am avut multe dificulti i piedici. (A trebuit) s punem pe
prima pagin un citat din Ceauescu sau mai tiu eu din ce, i dup aceea
nuntru noi puneam ce doream. Aa am publicat Cioran, Vulcnescu, Eliade,
pn i romanul lui Blaga. Iat c gseam nite modaliti, era un fel de
samizdat. Dar cum altfel am fi putut transmite nite adevruri de cultur,
nite texte fundamentale, nite nume extraordinare? Voiam s vin Eliade n
ar i spuneam: Tineretul nostru are nevoie de prezena lui Mircea, s tie
c existm ca atare n spiritualitatea lumii, c Mircea este un unicat. i
printele Andrei Scrima a zis: N-o s vin n ara ruilor. i n-a venit, dei i-a
prut ru, cum de altfel cred c sufer i Enescu pe lumea cealalt, c i s-a
clcat dorina de a fi nmormntat n pmntul patriei. [] M-am lsat condus
ntotdeauna Dumnezeu pentru c am ncercat s fac Voia Lui atta vreme ct
mi-am fcut desvrit datoria. Ce poate mai mult s spun un om despre el?
Vin la Vratec de 25 de ani. n serile cnd printele Anania lucra la Noul
Testament, n fiecare sear se consulta cu noi n ceea ce privete valoarea i
exactitatea textului tradus. Pe soul meu care era romn din Macedonia i tia
perfect grecete, l consulta la traducere, iar pe mine, la stil. Ei, avea uneori
mici flexiuni stilistice, n vreme ce eu optam pentru formule, ce s fac, sunt
btrn i tradiionalist. i printele e mai n vrst, dar e mai modern. Eu i
reproam modernizarea textului, iar printele mi demonstra c totui un text
mai modern penetreaz mai degrab i are un impact mai puternic asupra
publicului de o calitate intelectual mijlocie. Aveam nite seri splendide, noi
trei, printele, soul meu i cu mine. Am fcut i o cununie acolo, n biroul
printelui, c nu era voie s faci cununii n mnstiri.
Cnd am intrat prima dat pe drumul de la Piatra Neam ncoace aveam
senzaia c decorul se schimb ntr-un fel straniu i deodat am nceput s
m ntreb ce se petrece, era o nelinite metafizic. Aici e loc sfnt. Tot judeul
Neam, i tot judeul Suceava, au aceast sacralitate a temeiului spaial.
Mnstirea Neam e pentru cea mai mare parte a spiritualitii romneti
focarul radiant, din vremea Sfntului Paisie Velicicovski, toate mnstirile din
jur sunt ale sihatrilor lui. El i trimitea ucenicii i nu pe cei mai tineri sau
mai nepricepui, ci pe cei mai ncrcai de capaciti spirituale, de divinaiune.
Deci a trimis pe Cuviosul Iosif, care a ntemeiat Mnstirea Vratec. n fundul
acestei vi, Cuviosul Iosif, cu antenele lui spirituale, a descoperit apele
nevzute ale radiaiilor vii i a ridicat o bisericu de lemn. Mormntul lui este
cum intrai, n pridvora.
Care au fost constantele vieii dvs. spirituale?
n mine s-au legat ntr-un mod foarte interesant firele intelectului de firele
spiritului, interesul pentru cultur cu interesul pentru ceea ce nseamn
marele orizont al credinei. Ceea ce le-a mbinat a fost tocmai aceast
38

constant, de cetean al galaxiei Gutenberg. O constant a contractului cu

cartea, cu cuvntul, pentru c eu sunt mpotriva civilizaiei computerului.
Pentru mine cuvntul ca Logos este fixat i explicitat n Carte. Cartea este
prietenul nostru, Cartea este instrumentul perfecionrii noastre. Noi nu neam putea perfeciona n afara Crii. Pentru moment se vede lipsa de cultur
a tineretului care astzi se ocup n special de domeniile mediatice, de
spectacolele imaginii. Entuziasmul general pentru imagine este enorm.
Imaginea pentru mine este imaginea din alt parte, fixat, luminat de
inspiraia artistului mare. Am fost alturi de mari spirite ale neamului nostru.
Sunt un om care crede n tradiie, care crede n continuitatea creativitii unui
neam, i ndjduiesc c ceea ce mi se pare a fi astzi o criz va fi o chestiune
tranzitorie, i ne vom rentoarce la valorile care constituie pentru noi marea
noastr mndrie. M gndesc la triada Eminescu Brncui Enescu. O triad
genial venit dinspre lumea satului, un adevr care a tiut s fie perpetuu
pentru noi, numai c n momentul de fa nu prea mai avem sat. Se va mai
putea reface? Nu tiu. Ce i-ar putea lua locul? Nu tiu, dar s-ar putea ca ntrun reviriment spiritual aceast grdin a Maicii Domnului s mai primeasc o
dat harul unor astfel de personaliti.
Trebuie s pzim atmosfera noastr curat, printr-o dragoste infinit i,
precum nva credina ortodox, printr-o dreapt socoteal extraordinar.
Pentru c n momentul de fa tineretul care vine n mnstiri poate veni cu
tot felul de nzdrvnii n cap, cu modele strine, cu lucruri care n-au a face
cu viaa mnstireasc. Monahismul nostru este unul cu totul i cu totul
special. Monahismul nostru nu este nc al unei Biserici triumftoare,
militante, misionare, ci ne apropiem de faza monahismului rugtor pentru
lume, pentru toi cei care au nevoie de ajutorul Domnului i a Maicii Sale. Aa
neleg s fac mai mult pentru Ortodoxie: s triesc (rugciunea) mai intens.
Am fost odat pe la nceputul anilor 1980 la Printele Justin care e acum la
Mnstirea Petru Vod. Un mare duhovnic, i el a trit la nchisoare, chinuit
Era la Bistria atunci, ieise din nchisoare de curnd, i l-am ntrebat ce s fac,
s-mi spun un cuvnt, i el a zis: Ieii n fa! i eu n-am neles ce
nsemna asta. Ioan Alexandru, care era exemplar sub raport spiritual, el tia.
Atunci m-am gndit c Ieii n fa! se referea la o temere a mea. Poate a
vrut s-mi spun: S nu te temi. Sunt convins c asta a vrut s spun: S
nu te retragi, s nu abandonezi.
Marea noastr calitate este de a uni arhaitatea cu modernitatea. Nu cunosc
alt popor care s aib aceast capacitate extrem de dificil i de o
proeminen fr egal, n acelai timp. Noi suntem latinii ortodoci. i n
materie de cultur suntem capabili ca de pe trambulina asta s aducem
trecutul nspre noi i s ducem prezentul nspre trecut. Nu este pentru noi o
gimnastic dificil; dimpotriv, spiritul nostru este fcut pe aceast
ndemnatic ntoarcere ntr-o parte i-n cealalt. Asta nseamn c avem
ntotdeauna deschidere ctre orice orizont de ateptare, i m gndesc c aici
39

ncape faimoasa vorb a lui Mircea Eliade pe care nu cred c o poate cineva
contesta c poporul romn are aceast capacitate a mitului viu. Mitul este
viu! Ei bine, aceast calitate nu mai este a altui popor, a celor care beau
Coca-Cola i se mbiaz n piscinele proprii. Noi avem nc o deschidere pe
vertical, o deschidere ctre sacru, fiindc mitul este totdeauna construit pe
un nucleu sacru, iar n clipa cnd mitul va pieri, va pieri i sacrul, i pierind
sacrul, ce rmne din noi, noi care suntem chipul lui Dumnezeu? Ce rmne
din noi? Rmne rna Aceast tendin ctre desfiinarea sacrului este
foarte periculoas i dac politicienii ignor acest lucru n-ar fi nimic, dar ceea
ce m doare e c oamenii de cultur o ignor. Pericolul este aa de mare
pentru c ne va pieri nu numai identitatea etic i naional, ne va pieri
harul. i n clipa n care pierdem harul am pierdut pe Dumnezeu i totul
rmne rn: omul ca iarba, zilele lui ca floarea cmpului, aa va nflori, c
vnt a trecut peste el i nu va mai fi, i nu se va mai cunoate nc locul su
(Psalmul 102: 15-16). Deci Psalmistul tia ce spune: Dumnezeu ne cunoate,
suntem rn dac n-avem chipul Lui, or chipul Lui este sacrul din noi.
Calea ctre Dumnezeu
In memoriam Zoe Dumitrescu-Buulenga
Izvornd de undeva de sub poala pdurii de cetini bntuite de ceuri, ulia
ngust strjuit de cteva case rzlee pogoar arcuit ctre inima vii de-a
lungul creia s-a aciuat satul i suflarea omeneasc.
n bttura mprejmuit cu gard nou de srm mpletit, casa adast pe
temelia de piatr de unde se revars dou scri abrupte. Deasupra verandei
prelungi, cu ferestre ncercnate de glafuri, un fel de foior se ridic seme
deasupra coperiului i a streinilor late, prnd c scruteaz orizontul
dealurilor de cealalt parte a vii. n vecintate, alte acareturi strjuite de
pomi, flori i tufe de merior japonez, cuca dulului aprig, priponit n
legtoare, alturi de care se gudur liber celul clpug Lache, o rscruce de
alei de piatr i, n stnga, btrnul nuc sub ramurile cruia stau nfipte n tihna
locului o mas verde i dou bnci prelungi. Grdina curge la vale, n valuri
verzi de iarb tnr, ctre inima satului, lsnd s se ntrevad printre
ramurile nflorite turnurile temeinice ale Mnstirii i clopotniele noi i
sclipitoare ale Bisericii Sfntul Ioan.
Noaptea vor fi trecnd, nu o dat, sfinii pe uli, binecuvntnd locurile aceste
din inima crora s-a ridicat ctre ceruri lcaul lui Dumnezeu. Doamna nu e
acas. S-a pornit grabnic, n zilele Patimilor, primenindu-se pentru o lung
cltorie, ctre sfintele inuturi ale Domnului. Avea s o svreasc ceva mai
trziu, dup ce a stat prelung n cugetare, departe de izvorul de hodin i
smerit supuenie n care se scldase n rstimpuri cteva zeci de ani,
cumpnind ntre deertciunile lumii acesteia i venica hodin ntru credin
dup care tnjise.
40

Altarul
nluntrul micii odi npdite de lumina ferestrelor ornate cu perdele strvezii
i ncadrate de cte dou valtrapuri roii, totul e n bun rnduial i ntocmai
cum le-a lsat.
Pe o canapea acoperit cu o cuvertur roie de catifea, un ursule bosumflat fiecare om are o mascot, nu-i aa? - st cuminte ntre doi puiori de pern i
o ptur ndoit aezat la cpti. Deasupra, un tablou cu uneltele zidarului,
o icoan ce ocrotete nopile i o tapiserie cu chipul Maicii Domnului. ntre
canapea i fotoliu, o noptier pe care vegheaz un aparat de radio cu
tranzistori i o veioz n chip de lamp strveche. n cellalt col, strjuit de
lumina ferestrelor, altarul. Aa i plcea s denumeasc acest col de odaie
ce privegheaz biroul. Un loc n care trupul, sufletul i cugetul se gseau i se
regseau, de fiece dat, la locul lor firesc.
Un tablou de printele Bartolomeu Dolhan, care supravieuiete celui ce l-a
zmislit de peste dou decenii, icoana casei vegheat de mici sfenice,
candele i nenumrate alte icoane, i o mic bibliotec esenial, de
campanie, din care nu lipsesc bibliile ortodoxe i catolice.
Masa tcerii
Pe masa din lemn de brad lcuit adast ntr-o oarecare neornduial sau,
poate, ntr-o ornduial bine tiut de cea care le rsufla asupr-le, mai multe
cri: Noul Testament, marea iubire de care nu se desprea niciodat, un
florilegiu de Artur Silvestri: Zoe Dumitrescu Buulenga - Opera ncoronat
(Carpathia Press, 2005), Cartea de rugciuni Rugai-v nencetat! de
printele Marc Antonie Costa de Beauregard (Editura Institutului biblic i de
misiune a Bisericii Ortodoxe Romne), Bartolomeu Anania Cartea deschis a
mpriei, Andre Scrima Duhul sfnt i unitatea bisericii i Teme
ecumenice. nelepciune i credin, Grigore Ilisei Repede privire asupra
miracolului chinez, Marc Aureliu n ediie Flammarion, Zece convorbiri de
amurg cu Antonie Plmdeal, urmate de douzeci i opt de scrisori de
altdat, Artur Silvestri Marea hieroglif - Utopie i restauraie la
Mnstirea Smbta de Sus i Modelul i memoria - Mitropolitul Antonie
Plmdeal n efigie i, evident, chiar Antonie Plmdeal Contribuii
istorice privind perioada 1918-1939.
Cteva ziare, printre care Adevrul literar i artistic i Evenimentul Zilei,
pliante i reclame comerciale trimise din Bucureti stau alturi de cteva
articole decupate sau xerografiate: Devenirea ntru fiin (despre Brncui),
Modelul omului mare (Artur Silvestri) i de corespondena cu: Virgiliu
Radulian, Silviu Mihil, Vasile Vetianu, Valeriu Brlan, Maria Coglniceanu,
Mdlina Bunescu, Artur Silvestri, Andrei Pandrea, Letiia Suciu, Dan Lupescu,
Matei Romeo Pitulan sau Universitatea din Viena. Pe un col al mesei, lng o
vaz cu trei flori triste, un fel de clondir de sticl plin cu pixuri i creioane.
41

Muzic i medicamente
Un CD player portabil cu cti i compact discuri din Viena Master Series. i
ce gusturi: Capriciul italian op. 45 de Ceaikovski, Concertul pentru pian nr. 20
KV 466 de Mozart, Preludiu la Dup-amiaza unui faun de Claude Debussy,
Concertul nr. 1 n Si bemol op. 23 i Uvertura Solenel de Ceaikovski, alturi de
cteva cutii cu medicamente: Nifedipin, Nospa, Vitamina C cu propolis...
Felicitrile de Pati n-au mai apucat s-i cunoasc destinatarii. Au rmas
albe, neprihnite, veghind cu gndurile nemplinite singurtatea odii. Alturi
de ele, cteva casete audio, reviste, ba chiar i un portofel. n ultima
sptmn a citit cu asiduitate cartea lui Bartolomeu Anania. i plcea s scrie
pe verand, mai ales n zilele mai friguroase. Cnd era cald i se afla mai n
putere, niruia cuvinte la masa de sub nucul seme.
Singurtatea Bibliotecarului
Alturi de toate acestea, un teanc de foi acoperite cu scrisul acela ordonat,
cursiv, cite, inteligibil i fr corecturi. Snt ultimile gnduri aternute pe hrtie
i ultimile pagini pe care le-a zmislit. Citesc repede, la ntmplare, una care
are drept titlu Jurnal de Bibliotec. Cu majuscul, asemeni lui Dumnezeu. i
Bibliei... E un omagiu adus unui prieten de departe:
Se va fi gndit vreodat cineva la singurtatea Bibliotecarului? A aceluia care
de dimineaa i pn seara, n fiece zi, strjuiete glasurile tcute ale sutelor,
ba chiar miilor de cri pe care le are n grij. Dar muenia acestor
interlocutori de pe rafturi nu-i face dect mai grea solitudinea. Ar vrea s tie
poate, i el, (aici a schimbat pixul) despre ce vorbete fiecare, ce vremi, ce
oameni, ce ntmplri triesc n acele pagini, trecute toate prin viaa pstorilor
respectivi. Dar coleciile de ziare i reviste ce nchid n ele din viaa modern
att de palpitant cele mai interesante momente? Ct ar dori s le simt pe
toate, ca s se simt i el implicat n lume, lumea aceasta att de
schimbtoare i totui att de interesant! Aa a gndit mai bine de treizeci de
ani, ntre rafturi de bibliotec Matei Romeo Pitulan i n special n anii
petrecui n linitea Academiei di Romania n Roma.
Povuitorul
Maica Eufrosina, cea care i-a stat aproape n evadrile de la Vratic timp de
trei decenii, ntmpin la nceput curiozitatea noastr cu oarecare rezerve. E
obosit, trist i lupt cu gndul c Doamna nu va mai sllui, chiar
vremelnic, n leagnul credinei, ci numai n sufletul i cugetul celor care au
cunoscut-o i au neles-o. Dar credina n Dumnezeu i ndelungatul exerciiu
al schimniciei o face s priveasc totul cu mpcare. M studiaz ncercnd s
deturneze iniiativa jurnalistic, dar dup ce m art vrednic de a cunoate
teritoriul acesta impregnat de pace, linite i cucernicie, prsete atitudinea
42

reticent i se las prins n vltoarea amintirilor.

Eu am cunoscut-o pe doamna academician la sfritul lui '76. Era aici, n
gazd la micua Benedicta care, dup doi ani, a plecat n America, la maica
Alexandra, principesa Ilena. Dar venea mai demult. Era bun prieten cu
Valeria Sadoveanu pe care tot aici am gsit-o. Venea n fiecare var cte trei
luni. Se ineau un fel de seri culturale cu Profira, Valeria, cu Lili Teodoreanu, cu
Ionel Teodoreanu, cu Bartolomeu Anania...
Mi-a plcut s triesc n acest mediu plin de spirit i cultur. Eu vin din partea
Sucevei, din satul lui Eusebiu Camilar, Udeti. M-am simit foarte bine aici.
Micua Benedicta era o fiin luminat, absolvise tiinele naturii i Teologia.
Iar Doamna, cine nu tie?, era o personalitate recunoscut.
Cnd doamna Valeria Sadoveanu i tria ultimele clipe, i-a spus: Eu m
pierd, dar dumneata s ai grij de micue ca de ochii din cap. S nu le
prseti niciodat. Iar doamna Zoe i-a promis i a asigurat-o c aa va
face.
i s-a inut de cuvnt. Era foarte aproape. Cum s v spun? Aveam vreo
aptesprezece ani, era ca o mam duhovniceasc. A nlocuit-o foarte grabnic
i uor pe micua Benedicta. Cu rugciunile pe care le fcea, prin
comportamentul ei, n-am simit nici o clip c mi lipsete un povuitor. Avea
ochii plni, vorbea cu mine foarte aproape, m mngia, mi spunea mereu
cum trebuie s fie un clugr, ce cale trebuie s urmeze un clugr tnr spre
a ajunge la o via duhovniceasc adevrat, ntru sfinenie.
Mama duhovniceasc
La un moment dat, maica Eufrosina pare frmntat de un gnd reprimat. n
cele din urm se hotrte:
Asta chiar doream s-o spun cuiva... Eu m adresam dumneaei cu doamna
profesoar, doamna academician, iar dumneaei mi-a spus: Nu aa micu,
nu aa!. Dar cum s v spun? am ntrebat. Cum ai dori matale s-mi spui
mie?. Totdeauna vorbea cu mine cu matale. Eu a dori din suflet s v spun
mam. S-a luminat la fa i cu chipul plin de fericire mi-a spus: Asta-i
bucuria vieii mele. Mi-am dorit foarte mult s am copii i Dumnezeu nu mi-a
druit. S-a bucurat foarte tare. S-a dus la domnul Apostol, soul ei, i i-a
spus: Am gsit o fat. Mi-a zis mama. Tu ce zici?. La care domnul a rspuns:
Pi, a dori i eu, din suflet, s-mi spun tata. i de atunci, aa le-am spus:
mama i tata. Domnul Apostol s-a pierdut acum doisprezece ani.
ntre Vecernie i Utrenie
Maica Eufrosina pare fascinat de modelul de via monahal pe care i l-a
oferit Doamna:
Veneau muli oaspei pe aici. Dar vreau s v spun c atunci cnd btea
clopotul de Vecernie, dumneaei lsa pe toat lumea la mas i pleca undeva.
Am gsit-o odat, cu totul ntmpltor n chilia naltului Pimen de la Suceava 43

e camera de aici, din spate. Sttea n genunchi i se ruga. Se ruga profund. i

plcea s se roage n tain, nestingherit. Seara cobora la biseric, la
Utrenie.
A fost cel mai bun model al meu de via clugreasc. De exemplu, cnd
veneam dimineaa de la biseric, o gseam n fotoliu, cu Noul Testament
deschis i cu Rugciunile dimineii. mi spunea s iau loc ca s-mi citeasc
Evanghelia pe care tocmai o auzisem i n biseric. i mi zicea: Da, micu,
dar vreau ca s-o auzi matale din gura mea. Avea o adevrat slbiciune s
citeasc foarte mult din Sfntul Apostol Pavel. Citea tot ce gsea: Ceaslovul,
Vieile sfinilor... i se ruga, ngenuncheat, i ziua i noaptea.
Maic de tain
A iubit enorm clugria i ortodoxia; i pe cei care o slujesc. Nu o dat mi-a
spus: O s-mi par ru toat viaa c m-am cstorit. A fi vrut s rmn
pur i curat i s fiu maic. Poate mi ajut Dumnezeu ca mcar pe patul de
moarte s m clugresc.
N-a mai avut rbdare. Doamna Zoe s-a clugrit n tain n anul 2001 lundui numele de maica Benedicta, poate n memoria mentorei ei ntr-ale
sfineniei. Nu a purtat straiele schimniciei dect dup ce a trecut hotarul vieii
i nimeni de la Vratic nu a cunoscut acest lucru care, pe undeva, ncalc
normele i canoanele consacrate, uzurpnd ntr-o oarecare msur funcia
unei instituii religioase recunoscute legal. Mai mult, la ceremonia religioas
de la Putna, reprezentantele Mnstirii Vratic nu au ntreprins nimic din
ritualul religios care s legitimizeze clugrirea, aa cum, din exces de zel i
apetit pentru pitoresc facil i de circumstan, unele publicaii au lsat s se
neleag. Ca o bun fiic, maica Eufrosina se simte datoare s o disculpe:
Cum s v spun: clugria, pe undeva, se face n intimitate. i apoi, Doamna
i-a dorit foarte mult s fac acest pas.
Calea ctre Dumnezeu
Ea nsi avnd probleme cu sntatea, n Vinerea Mare, maica Eufrosina a
cercetat de nevoie calea ctre trgul Ieilor pe care avea s-o urmeze, o zi mai
trziu, maica ei spiritual. A vegheat-o apoi la Spitalul de Urgen Copou
alturi de sora ei, doamna Elvira Dumitrescu. i cum dup operaie Doamna
se arta vrednic i dornic a reveni n vatra monahal a Vraticului, maica
Eufrosina a fcut cale ntoars pentru a primeni lcaul de pe vrful dealului.
De ce s-o fi hotrt n prip i pe netiute Doamna a se ntoarce cu faa i cu
toat fiina la Dumnezeu?...
Epilog
ntr-o notificare testamentar, Zoe Dumitrescu-Buulenga a fcut precizarea
c dorete, n funcie de locul n care se va gsi n momentul svririi, s fie
44

cobort n mormnt fie la Cernica, fie la Putna, alturi de duhovnicul ei,

printele Iachint. i i s-a fcut pre voie. Aa cum a hotrt Dumnezeu.

Zoe Dumitrescu-Busulenga, autoportret in timp

Prozatorul si jurnalistul Grigore Ilisei a publicat la Editura Nicodim Caligraful o
substantiala antologie a interviurilor si dialogurilor cu Zoe DumitrescuBusulenga Maica Benedicta, intitulata Credinte, marturisiri, nvataminte
pretioasa si, as spune, pioasa restituire, interesnd istoria literara si istoria
culturii n general. El a selectat 47 de convorbiri din cele peste 70 aparute dea lungul a mai mult de patru decenii n ziare, reviste si volume. n prefata
acestei instructive si delectabile carti o editie de autor Ilisei semneaza un
admirabil eseu n care practic reliefeaza trasaturile (auto)portretului unui
carturar si umanist, cu un destin aparte, ce i apare ca un personaj care si-ar
fi putut afla locul n pagini de Thomas Mann; comparatie inspirata,
definitorie, de o remarcabila finete psihologica bazata pe o buna si cunoastere
n timp a carturarului si omului Zoe Dumitrescu-Busulenga, a caracterului sau.
Reputat eminescolog si comparatist de o impresionanta cuprindere, Doamna
Zoe, cum i spuneau confratii, colaboratorii, studentii, cu respectuoasa si plina
de tandrete familiaritate, a fost mai ales un mare profesor, n pofida faptului
ca, potrivit propriei marturisiri, nu si-a dorit o astfel de cariera, pasiunea sa
fiind muzica. Un profesor cu tinuta lui Vianu si Calinescu deopotriva, primul
constituind pentru ea modelul intelectual si moral suprem. De altfel, una
dintre temele principale ale dialogurilor este tocmai cea a modelului
catalizator, a rolului decisiv al acestuia n formarea unei personalitati si, ntrun plan mai larg, n edificarea unei opere si a unei culturi. La fel de importanta
si aproape obsedanta n marturisirile autoarei este tema Eminescu. Referirile
la creatorul Odei, n metru antic si la modul cum este el receptat si privit de
postmodernistii nostri revin aproape n toate convorbirile, dar ndeosebi n
cele pe care Grigore Ilisei le-a grupat n capitolul intitulat Glosari
eminesciene. Glosarile sale pe asemenea teme, att de batute, dar mereu
actuale, nu contin noutati, dar sunt contaminante prin sinceritatea si
intensitatea trairii. Interlocutoarea scriitorilor si publicistilor care au reusit sa o
abordeze, ntruct nu-i prea placea sa dea interviuri de teama de a nu se
repeta, ceea ce fatalmente se ntmpla totusi, trece prin stari diferite, traieste
sentimente contradictorii: de la efuziunea abia retinuta, cnd, de pilda, evoca
modelele sale si valorile culturale si spirituale, nationale si universale, pna la
mhnirea pe care i-o provoaca ignorarea sau chiar macularea acestora de
catre demolatorii si demitizatorii de serviciu. Observatiile si reflectiile, nu
putine amare, sunt formulate adeseori sententios, memorabil: Pentru omul
de rnd libertatea nseamna a iesi cu bta la drum. Pentru omul superior
45

libertatea nu e dect interioara, ceea ce e un adevar trist. n general,

adevarurile sunt cam triste si de aceea lumea nu le iubeste. n linie
maioresciana, dar si n cea a lui Ibraileanu, care deplngea faptul ca n istorie
noi romnii mai mult am importat dect am exportat, Zoe DumitrescuBusulenga se arata profund ngrijorata de, asa-zicnd, invazia modelor si a
formelor fara fond de aiurea, de adoptarea necritica, slugarnica, superficiala a
modelelor straine. Intelectualul de mare anvergura si patriotul luminat, pentru
care patriotismul nseamna unul dintre cele mai nobile sentimente, credea cu
tarie n puterea de creatie a romnilor si n forta spiritului national, n miturile
noastre ntemeietoare. Dezamagita, ndurerata ca acestea sunt supuse
atacurilor iresponsabile si impardonabile, ncearca sa identifice resorturile
unor actiuni precum, de exemplu, cea din Dilema, numarul de jenanta
amintire, cu bancnota de zece lei, aparut chiar n ziua aniversarii lui
Eminescu, n care erau numai articole de denigrare, cei ce scriau acolo
despre marele poet parnd ca ori nu-l cunosc, ori sunt obsedati de
superioritatea lui si sunt complexati.
n 1984, la 95 de ani de la moartea lui Eminescu, Mircea Mihaies o consulta pe
cea careia i datoram studiul Eminescu si romantismul german, poate cea
mai importanta carte a sa: Mai este valabil semnalul de alarma tras cu ani
nainte de catre Constantin Noica, n cartea despre Omul deplin al culturii
romnesti, referitor la manuscrisele eminesciene?. Zoe DumitrescuBusulenga si exprima atunci opinia ferma ca semnalul lui Noica trebuie sa se
auda mai puternic pe masura ce trece timpul devastator, timpul care uzeaza
documentele materiale ale prezentei geniului. Manuscrisele sunt tot mai
deteriorate, tot mai putin citate, si mijloacele de reproducere prea putin
eficiente. Daca s-ar mai putea actiona repede de tot, s-ar mai putea salva
fragilele urme fizice ale gigantului gndirii. Peste 10 ani, i spunea lui Nicolae
Tone: Trebuie sa facsimilam manuscrisele, sa le publicam, sa le introducem n
circuitul national si sa le trimitem n strainatate. Xeroxate, litografiate,
fotografiate, oricum. Ah, daca ar fi avut vecinii nostri un astfel de poet, cum
le-ar fi mai trimis peste hotare mi pot imagina bucuria ce ar fi trait-o acum
cnd cele 44 caiete eminesciene sunt salvate, publicate integral, pentru a
putea fi consultate si a dainui, n conditii de deplina securitate, atta vreme
ct, cu vorbele lui Noica, se va mai vorbi romneste n acest colt de lume. mi
pot imagina nsa si tristetea Zoei Dumitrescu-Busulenga de a vedea ca pna si
o asemenea opera a avut parte de contestari si chiar de denunturi la Parchet
si nca la DNA! mpotriva celui caruia i-o datoram n primul rnd: Eugen
Simion, criticul numarul unu al literaturii romne postbelice. Un moment de
pomina, cnd inflexibilii procurori literari, ntre care si o pretinsa
eminescoloaga, au ncercat sa si-i asocieze n deplorabila lor misie si pe
magistratii din institutiile de profil ale statului.
Interesante sunt consideratiile celei ce a condus Accademia di Romania de la
Roma privind ocultarea istoriei: N-aveti impresia ca foarte multa lume de pe
46

planeta, si n special n Europa asta, care va fi o Europa unita, se pare, ar vrea

sa duca istoria cu ncepere de la 1945 ncoace? Eu am aceasta impresie din
ce n ce mai acut. Si o am pentru ca am trait si experienta viziunii din
Occident. n aceeasi convorbire cu Grigore Ilisei din care citez, la ntrebarea
acestuia: De ce credeti ca istoria mai de demult e stingheritoare azi?,
raspunde tot cu o interogatie ce nu e doar retorica: N-aveti impresia ca,
totusi, se tinde spre stergerea identitatii nationale?.
Spirit proteic, natura eminamente etica, nescutita de atacuri nedrepte, unele
imunde, n anii de dupa ruptura din decembrie 89, Zoe DumitrescuBusulenga a fost si este, cel putin pentru generatia celui ce semneaza aici, un
model. Un model european autentic care ne-a ndemnat si ne ndeamna sa nu
ne uitam radacinile si, totodata, sa nu uitam ca, asa cum spunea Malraux,
toate drumurile istoriei trec prin Europa, la temelia culturii si civilizatiei careia
sta clasicismul antic greco-latin, iar crestinismul, aflat si el astazi n criza, a
fost si trebuie sa ramna unul, daca nu primul, pilon de rezistenta al lor.
n acest volum de interviuri si dialoguri, este rememorat si un episod
literalmente dramatic din biografia profesorului Zoe Dumitrescu-Busulenga:
Mai aveam aproape opt, noua ani pna la pensie. Aveam 61 de ani si eram
sef de catedra si membru corespondent al Academiei Romne. n timpul unui
seminar citeam monologul Clitemnestrei din opera lui Eschil Cum eram eu
plina de patos, un student spune: Doamna, ce ne bateti capul cu prapaditii
astia si vechiturile astea!?. Cnd am auzit, am nghetat. N-am zis nimic, am
nchis cartea, mi-am luat pardesiul, m-am dus la decanat si am depus cererea
de pensionare. Pentru mine, valorile clasicismului sunt valorile umanismului
autentic. Cine n-a trecut pe-acolo nu se poate numi om de cultura. Ei ar fi vrut
de la nceput o deschidere mai larga spre modernism Multi dintre cei tineri
erau plictisiti de batrnii astia: Eschil, Sofocle etc. Ca si Vianu, am dat o mare
amploare antichitatii clasice greco-latine, apoi evului mediu si renasterii, pna
la baroc. De-acolo patrundeam n romantism, neorealism, iar n pragul
secolului al XX-lea ma opream si propuneam cteva directii Deci, studentii
mei m-au facut sa plec din Universitate. Asta e!.
Cineva, foarte apropiat, studenta la Facultatea de Litere a Universitatii
bucurestene n perioada profesoratului Zoei Dumitrescu-Busulenga, mi spune
ca la cursurile sale te duceai ca la biserica. Or, iconoclastii moderni nu prea
sunt dusi la biserica, iar cnd se duc strica sarbatoarea!
De ce Zoe Dumitrescu Busulenga?
Recunosc si imi asum ocolisul pe care il voi urma in a vorbi despre Eminescu
folosind un exemplu prea putin cunoscut, dar deja atacat la drumul mare.
Insa un fapt extraordinar, un moment divin al spiritualitatii romanesti s-a
petrecut in urma cu trei ani, intr-un spital din Iasi, unde Zoe Dumitrescu
Busulenga, devenita intre timp Maica Benedicta, le transmitea apropiatilor sai
47

de pe patul de moarte: SA-L APARATI PE MIHAI!

Cuvinte devenite intre timp testamentare, datatoare de suflu pentru mii de
tineri care au avut apoi curajul de a cauta drumul deschis de Maica Benedicta.
O viata inchinata lui Dumnezeu, daruita in final cu totul credintei. Maica
Benedicta a ramas in constiinta romanilor ca un punct luminos, atat de
luminos incat nu de putine ori a orbit si a naucit de-a binelea "geniile"
contrafacute, starnind in ele patimi negre, greu de banuit.
De ce Ipotestiul nu i-a daruit Maicii Benedicta prilejul de a locui, macar o luna
pe an, pe aceste meleaguri? Bineinteles, in detrimentul unor "personalitati"
consumatoare de fonduri!
De ce Varaticul a strans zeci de ani la rand sute de intelectuali, academicieni,
scriitori, pictori, preoti si monahii, studenti si elevi, toti veniti sa o asculte pe
Maica salasluita intr-o chilie modesta?
De la Parintele Anania la Eugen Simion, de la pictorul Horia Bernea la mari
parinti ai Romaniei, toti s-au perindat si au poposit la cea care ii incarca
spiritualiceste cu Eminescu.
Maica Eufrosina, cea care a fost alaturi de Maica Benedicta inca din anii 80, isi
nedumereste si astazi zilele: De ce inca nu o cunosc toti romanii pe Zoe
Dumitrescu Busulenga? Cine este interesat de apasatoarea tacere care se
mentine asupra unui nume atat de luminos?
"Aveam vreo 15 ani cand am ajuns aici, la Varatic, in casa asta. Atunci am
auzit prima data numele Doamnei Busulenga. Venea atunci la prietena sa,
Valeria Sadoveanu, care locuia aici dupa ce, la moartea lui Mihail Sadoveanu,
comunistii le-au luat casa pentru muzeu. Venea aici, in casa Parintelui Roman
Braga si a surorii lui, Maica Benedicta, si Lili Teodoreanu, sotia lui Ionel
Teodoreanu. Auzeam toate aceste nume, fara a sti nici macar foarte bine ce
reprezinta ele in cultura romana", povesteste Maica Eufrosina, ramasa astazi
singura in casa de sub padurea Varaticului.
Singura, dar asaltata zilnic de oamenii dornici sa vada locul unde a nadajduit
Zoe Dumitrescu Busulenga. Ii primeste pe toti. Scoate, ca pe vremea Valeriei
Sadoveanu, un serbet servit in paharul cu apa, si povesteste, la umbra
copacilor din curtea larga si atotcuprinzatoare.
"Am inteles, pe masura ce cresteam, cine sunt acesti oameni. Veneau zeci de
academicieni, sute de studenti si elevi. Zoe Dumitrescu Busulenga vorbea cu
toti, se cobora la nivelul tuturor. In special cu tinerii, cu elevii vorbea foarte
mult. Era ingrijorata de nivelul atat de scazut al cunostintelor cu care tinerii
ies din scoala. Dupa ce plecau elevii, o vedeam vorbind cu mahnire despre
faptul ca profesorii nu mai sunt interesati de constintele elevilor lor, ca nu mai
trezesc in ei dorinta de cunoastere".
48

Maica Eufrosina, coborata din pruncie in manastire, a invatat langa Maica

Benedicta sensul si importanta Cuvantului. A fost cel mai apropiat observator,
timp de treizeci de ani.
"A fost un geniu, de o inteligenta sclipitoare, pana in ultima clipa a vietii",
marturiseste Maica Eufrosina cu privirile intoarse in anii atat de frumosi.
Este impresionata inca de caracterul foarte puternic al omului Zoe Dumitrescu
Busulenga.
"S-a calugarit tarziu, cu cativa ani inainte de a muri, chiar daca venea la
Varatec de prin anii 80. Avea o viata crestina demna de marii monahi. Tinea
postul cu sfintenie. Mi-amintesc cum, intr-o vineri, a spus ca nu mananca
nimic pana la ora 6 seara, si ca abia atunci va manca doi cartofi copti. Ma
indemna sa fac acelasi lucru. Eu, recunosc, mi-am zis: eu voi manca o salata,
nu pot sta pana diseara. Dar cand am ajuns in bucatarie m-a cuprins o stare
nefireasca: cum adica, ea, un mirean, poate, iar eu, calugarita, nu pot. M-am
intors si in ziua aceea am mancat abia la opt seara, impreuna, cartofii copti.
Nici macar fierti nu ii voia", spune Maica Eufrosina.
Apoi, intr-o zi, Zoe Dumitrescu Busulenga a plecat de acasa. S-a intors
luminoasa, stralucind de fericire.
"Am observat la gatul ei o cruce mare, dar mi-am zis ca asa ii placea sa
poarte. Intr-un tarziu, mi-a marturisit: Maica Eufrosina, sa stii ca m-am
calugarit!", isi aminteste maica de la Varatic.
"Fusese la Parintele Iustin Parvu, la Manastirea Petru Voda, unde s-a calugarit.
M-am intristat ca nu a facut acest lucru la noi, la Varatic. M-a vazut necajita si
mi-a spus: Uite, pentru bucuria dumitale, mi-am luat numele Maicii Benedicta,
prima maica din casa".
Urmatorii ani au fost de credinta adanca, in care s-a rugat si a purtat pe brate,
cu raspundere, "trupul" mutilat de cuvinte al lui Mihai Eminescu.
Suferea cumplit la atacurile detractorilor, la neobosita truda a unora de a
indeparta Poetul de neamul sau. A inceput sa duca o asidua munca de
culturalizare a tinerilor, de convingere a acestora asupra nevoii de modele.
Pana in ultima clipa a vietii.
A visat sa refaca la Varatic casa in care locuia Eminescu atunci cand o vizita
pe Veronica. Nu a reusit. Casa asteapta si astazi. Ruina sprijinita doar de
padurea din apropiere, cu fata spre satul de maici in care poposeste
mormantul Veronicai.
Prin testament, Maica Bendicta a cerut sa fie inmormantata la Putna, loc
unde, de cativa ani, Parintele Dosoftei continua munca Maicii, printr-un
colocviu anual desfasurat in ziua de 20 august.
49

Strabatand Varaticul de la un cap la altul, de sus in jos, nu ai cum sa nu te

intrebi ce ii lipseste Ipotestiului pentru a te face sa simti frumusetea,
adancimea spirituala a unui loc datator de Eminescu.
Fie-v eternitatea uoar, Doamna Profesoar !
Fie-v eternitatea uoar, Doamn Profesoar!
Parc ieri aterneam cu bucurie gnduri de felicitare la aniversarea unei vrste
seniorale mplinite de Marea Doamn Profesoar Zoe Dumitrescu Buulenga
spre a le trimite lui Artur Silvestri ce urma s le adune n ceea ce s-a constituit
ntr-o brour, de fapt, o minicarte aniversar, intitulat Zoe Dumitrescu
Buulenga, opera ncoronat, n care s-au adunat apoi rapid alte gnduri i
mesaje similare venite din patru zri, dl. Silvestri dndu-m de gol pentru
sugerarea ideii de-a se constitui acea carte.
M bucur c ea s-a constituit i a ajuns la Doamna care a citit-o cu emoia dea nu fi fost uitat. A fost, aadar, un mic dar important gest, un semn de
nezdrnicie a lungii i bogatei sale existene. Unul dintre acele gesturi ce
hrnesc i mngie sufletele celor meritorii dar care arareori vin nainte de
sfritul acestora cnd nc mai pot fi receptate i pot produce acea stare
profund de bucurie a vieii mplinite.
Acum un asemenea mesaj nu ar mai putea ajunge la destinaie cci n
duminica numit n calendar a Femeii cretine, Marea Doamn, acum
rebotezat Sora Benedicta, a fost nhumat la Mnstirea Putna, sanctuarul
simbolurilor majore ale sufletului nostru naional. Revd, reiau i completez
acum, din unghiul acestei mprejurri, mutatis mutandis, cteva idei din cele
ce le scriam atunci, nu cu mult vreme nainte de aceast zi de srbtorire a
Femeii cretine, aleas parc special de Dumnezeu spre a o aduce la sine pe
aceast fiin simbol exemplar pentru aceast sintagm.
Doamna Zoe a trit i s-a desvrit sprijinind i genernd mplinirea altora,
ntr-un timp ce se proiecteaz, prin perspectiva actual, ca unul damnat
aprioric, al dominaiei comuniste, n care aparent toate au fost infestate de
acest virus falsificator. Dar, aa cum am susinut de multe ori, un om nu poate
alege cnd s se nasc ori s-i amne existena printr-o voluntar i
ostentativ criogenie i devenirea pentru mai trziu, pentru o zon
temporal mai de bon ton. Fiecare are a-i duce crucea n timpul pentru care
a fost repartizat la bursa destinului i important este a face acest lucru cu
vitejie, cu demnitate, cu rspundere, cu rodnicie, fiind contient de judecata
viitorului. Or, vremea comunist tocmai asta a nsemnat: o mai mare
rspundere dar i dificultate ridicat n calea noastr, a celor ce am trit, n
diferite segmente, ntre limitele ei. Iar din acest punct de vedere, doamna Zoe
Dumitrescu Buulenga tocmai asta a fcut: nu s-a dat n lturi, cu pudibond
adversitate, din calea datoriei de-a tri n vremea sa, ci a ncercat s
amelioreze ea nsi aceast vreme n care tria, prin fora spiritului i
personalitii sale, s-i infuzeze un nalt umanism, adus de sine n actualitate,
50

odat cu larga sa cultur, din tradiia universal a lumii. i a reusit ntr-o mare
msur. A fost prezent n agora, a avut demniti publice, a fost profesoar
de nalt nivel academic, a avut un cuvnt important de spus, fcnd n aa fel
ca cei aflai vremelnic la putere s o respecte, s in cont de cuvntul ei i n
acest fel s se mai umanizeze, chiar s se mai educe, s nvee s respecte
naltul podi al spiritului i culturii. E mai mult dect meritoriu acest lucru i de
apreciat voina i personalitatea doamnei Profesor care nu a lsat locul gol
pentru a fi fost ocupat de vreun sfertodoct, ci a trasat o larg crare n vreme
pe care circulau idei i valori perene, dar a i fost capabil i curajoas s ia
atitudine ntru recunoatere a valorii altora i chiar ntru aprarea multora de
acuze ridicole i ruvoitoare, limitnd aciunea nociv a proletcultismului n
afara templului culturii. i n acest sens gestul lui Alex tefnescu de a-i
aminti public i de a-i mulumi doamnei Profesor pentru un asemenea gest
este mai mult dect salutar, este restaurator de valori i igien etic, atta
vreme ct domnia sa n-a scpat de intifade ale noilor proletcultiti, cei ai unui
actualism infatuat i ignorator al valorilor anterioare i mai ales, al luptei,
uneori pn la sacrificiu, dus n numele promovrii acelor valori, indivizi care
sunt ndemnai s culpabilizeze n bloc tot ce a existat n comunism, tocmai i
numai din acest motiv, devenit vin aprioric.
Dar nu numai att, doamna Zoe i-a ctigat un loc n durata netimpului i prin
contribuia sa n eminescologie, proba de foc a spiritului major n cultura
noastr. Ea se nscrie ntr-o categorie aparte, puin evideniat, dar foarte
marcant i meritorie: aceea a marilor doamne ce au contribuit fiecare cu
devoiune, dar i cu competen, cu personalitate proprie i prin marcarea
definitiv a unui teritoriu n acest areal. Sunt doamnele propagrii spiritului i
valorii eminesciene, un fel de preotese ale Templului, care au fcut i au
nsemnat foarte mult n aprofundarea specializat, dar i plin de pasiune,
aproape erotic, pentru marele spirit. S enumr cteva astfel de nume pentru
a configura contextul: Rose Del Conte, cea care a fertilizat arealul italian cu
pasiunea sa revelat pentru absolutul eminescian, Ioana Em Petrescu, aceea
care a stabilit profilul eminescian, n demers comparatist cu marea tradiie a
primilor filozofi ai omenirii, Svetlana Paleologu Matta, aceea care a operat
acelai demers, dar n cadrul gndirii filozofice a contemporaneitii europene,
cu precderii heideggeriene, Amita Bhose care s-a dedicat stabilirii
corespondenelor eminesciene cu marea spiritualitate indian i nc altele
cteva. Doamna Zoe Dumitrescu Buulenga se nscrie n aceast serie n
primul rnd, prin contribuia sa la stabilirea influenelor culturii germane
asupra lui Eminescu.
Pentru mine personal, ca una care m-am ocupat, prin voia sorii, din fraged
junee, de universul eminescian, reconstruindu-i universul copilriei
ipotetene i mai apoi de apetena sa pentru muzic, reconstituindu-i ipostaza
de interpet vocal, contribuia doamnei Buulenga a fost una special, de o
mare importan n demersul meu, prin cartea domniei sale despre legturile
51

lui Eminescu cu muzica pe care a scris-o mpreun cu Iosif Sava. Am nutrit o

gratitudine deosebit pentru acest reper major ce mi-a ajutat mult s
elaborez cartea mea Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii, i
caseta anex Cntecele lui Eminescu, pe care am avut bucuria s i le nmnez
la Focani, unde ne-am ntlnit la Festivalul Duiliu Zamfirescu.
Acolo, la Focani, cu civa ani n urm, am auzit-o din nou vorbind n public.
Toi cei prezeni i-am putut admira elocina, spiritul alert i cultura
renascentist, n ciuda vrstei naintate ale crei semne se aternuser deja
pe chipul i pe trupul su. Am putut cu acel prilej, care a fost, de fapt, ultima
dat cnd am vzut-o, s ne convingem de longevitatea spiritului su de elit
ce parc sfida legile umilitoare ale timpului. M-am gndit atunci la impactul
uria pe care-l au asemenea spirite asupra celor ce le ascult discursul i am
regretat c azi nu se mai preuiete acest efect intens i benefic i se las s
se risipeasc attea ocazii n care un asemenea om de valoare intelectual
major ar putea s apar la televizor i s transmit pe cel mai larg canal de
comunicare atta bogie de spirit, atta experien, un asemenea mod elevat
dar i firesc de exprimare . Ce pcat c n toi anii acetia doamna Zoe a stat
deoparte de lume iar lumea nu a tiut s-i foloseasc valoarea,
disponibilitatea, cultura, charisma, rolul intens formativ i a preferat s aduc
n prim plan i s transforme n modele dezirabile tot soiul de retardai,
maneliti, personaje gregare, fel de fel de indivizi al cror rost e s dea cu
picioarele n minge, sau s se mbogeasc pe lng acetia, panglicari
politici fr nici o valoare personal, al cror merit e doar acela de-a fi intrat
ntr-un partid, i atia alii care au luat n ierarhie noastr uman locul central,
cuvenit marilor personaliti intelectuale a cror apariie pe marile ecrane ar fi
avut atta impact i atta efect formativ asupra nivelului intelectual al
societii noastre mpins parc deliberat s se modeleze dup tiparul planetei
maimuelor! Azi acest lucru nu se mai poate petrece, ocazia de-a o vedea i
auzi pe doamna Zoe Dumitrescu Buulenga a trecut definitiv, vocea ei
special, elocina ei de mare clas au amuit definitiv, ntreaga ei fiin unic
aternndu-se nspre marele somn n venicia Putnei.
Pentru c am abordat nota semnificaiei personale pe care a reprezentat-o
domnia sa pentru mine, vreau s relev c imaginea ei a avut o aur aparte,
nc din adolescen, cci ea reprezenta pentru mine modelul de succes al
carierei intelectuale a unei femei, care m fascina energic nc din coala
primar, pe care am urmat-o n zona nalt orgolioas a culturalitii
bucovinene a Rduilor, n care devenirea ntru cultur surclasa orice alt top
existenial. Ba, dac m gndesc mai bine, pot s cred c nu greesc dac a
afirma c nsui numele ei triplu i somptuos arborescent emana o
semnificaie n sine i poate c a gestat n timp asupra mentalului meu atunci
cnd, avnd a-mi semna identitatea, am optat i eu pentru numele triplu ales
pentru toat viaa.
52

De aceea am fost mai mult dect onorat atunci cnd, organizndu-se

Olimpiada de limba romn la Botoani n anii 80, eu, pe atunci directoare de
teatru n acest ora, am fost aceea desemnat a o ntmpina public pe
doamna Buulenga, invitata de onoare a Olimpiadei, pe scena Teatrului
Eminescu, eveniment ce a marcat profund pe tinerii olimpici naionali prezeni
n sal, drept care i dup ani de zile am ntlnit pe unii dintre ei, devenii
profesori de romn i care ineau minte fraze i idei din acea memorabil
ntlnire desfurat sub semnul literelor i a lui Eminescu.
Acum la moment de reculegere i meditaie, neleg nc o dat ce profil
deosebit a avut aceast mare doamn, mai ales ntr-o epoc marcat discret,
dar ferm, de un anume misoginism, cu precdere la nivelul arealului public.
Rare au fost femeile care au reuit si ctige pe merit un loc vizibil n acest
areal i care s fac a se terge diferena dintre cele dou genuri, ba chiar s
strluceasc n spectacolul vieii cu mai mult dect alii. i, de fapt, mi se pare
c ostilitatea i nverunarea cu care unii au atacat-o dup borna temporal
din 1989, acuznd-o cu o vulgaritate detestabil de tot soiul de pcate s-au
datorat exact acestei performane ale sale de fi strlucit pe scena public,
lucru care, vai, l tiu din interior! nu i se iart i se pedepsete mai mult
dect orice altceva. Canalii i lichele, excroci i corupi, lenei i mincinoi, hoi
i trdtori sunt mai degrab trecui cu vederea, ba chiar muamalizai i
graiai moral cu o secret simpatie dar un om, mai ales o femeie! care a
avut succes ctigat prin merite proprii, a deinut o poziie in societate absolut
pe drept cuvnt, a atras admiraia unui public prin charisma sa proprie, acela
nu este iertat, ci este dumnit cu patim, motivele cutndu-se ulterior i
aflndu-se doar pretexte ridicole, cci nimeni nu poate recunoate, sau poate
nici mcar contientiza! adevratul motiv al urii pe care o nutrete mediocrul
agresiv fa de o asemenea personalitate.
Minte luminat i caracter de cea mai nalt stirpe, doamna Zoe a neles
acest fenomen i a ales si asume, compensatoriu, n ultimii ani ai vieii
recluziunea monahal i retragerea quasi total din lume, pltind situarea de
odinioar n centrul societii prin solitudinea i smerenia monahismului
romnesc n care va fi parcurs drumul profund ctre cea nalt spiritualizare.
Asemntor cu traseul unui alt mare spirit al nostru, Nicolae Steinhardt, de la
cea mai larg cultur de tip renascentist la interiorizarea spiritual a
monahismului cretin, doamna Zoe a edificat prin repetiie un posibil model
de uria altitudine moral al evoluiei existeniale a personalitii autohtone.
S pstrm deci n altarul minilor noastre acest model, acordndu-i preuirea
i valoarea cuvenit i s regsim habitudinea de-a deschide din cnd n cnd
marile cri pe care aceti oameni ai elitei intelectuale ni le-au lsat motenire
lucrnd fr rgaz ntreaga lor via spre a construi acest tezaur public i
dinuitor dincolo de timp.
Fie-v eternitatea uoar, Doamn Profesoar! (LUCIA OLARU NENATI)
53

Povesti de dragoste

Povesti de dragoste. Eminescu la Manastirea Varatec . - Pe urmele poetului, in

fortareata de maici a Varatecului -. Putin, despre iubire. Undeva, pe un deal
inflorit, deasupra satului manastiresc al Varatecului: veranda alba, cu
maghiran sub stresini, doua fotolii moi, intre ele cu o masuta rotunda.
Undeva, pe un deal inflorit, deasupra satului manastiresc al Varatecului:
veranda alba, cu maghiran sub stresini, doua fotolii moi, intre ele cu o masuta
rotunda. Din capul holului se apropie pasi. Bondarii si greierii si florile coapte
rasuna tot mai asurzitor, de parca intreaga pajiste din fereastra ar fi navalit
inauntru. Si, in cele din urma, apare ea, pasind greu, sprijinindu-se cu o manan manerul ros de ani al bastonului, cu cealalta - de bratul unei maici invelita in
falduri negre. E Zoe Dumitrescu Busulenga. Academiciana. Inegalabila.
De peste un sfert de veac s-a retras aici, in munti, printre calugarite, vietuind
simplu, asemeni lor. Fericita! De la fereastra odaii sale poate vedea in fiecare
dimineata, pe un alt varf de deal inflorit, pe dealul de peste paraul Tigancii,
poate vedea in fiecare dimineata pe dealul acela casuta celui pe care il
numeste si azi, cu glasul ei gros, nazal, aristocratic: "Eminescu, iubirea vietii
mele...". Acolo a scris "Calin".
***
Nu intreb dintru inceput despre Eminescu. Intreb despre Varatec sau mai
degraba asa, despre iubire. Iar ea, doamna, isi invarte un inel in carnea
degetului subtire, il invarte tare, de parc-ar vrea sa se raneasca. Si inteleg:
"Da, puteti sa ziceti ca sunt necrutatoare cu amorurile astea frugale ale
oamenilor de azi. O sora a bunichii, femeia care m-a crescut si m-a educat in
toate cele ale spiritului, zicea asa: "Ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu
desfaca!". Asta e tot. De pilda, cand l-am luat pe barbatul meu, Apostol,
pentru mine ideea asta de despartire n-a mai putut sa existe. Mi-a dat
Dumnezeu omul asta, m-a legat Dumnezeu cu el, nu l-am abandonat.
Niciodata! Nu l-am abandonat nici azi. Pe verigheta lui era gravat numele
meu. Cand a murit, am daruit-o Catedralei Sfantul Ioan din Suceava, sa se
aureasca din ea potirele Domnului. Pe verigheta mea e gravat numele lui.
Acum, inainte sa mor, o s-o dau la Varatec."
Doamna Zoe a implinit 83 de ani. Chipul ei e osos, ferm, ochii ei scanteieaza
de forta si ironie. Femeia asta, imi spun, nu poate imbatrani niciodata. Intreb
de ce Varatecul? Ce-or fi avand deosebit dealurile acestea alungite dintr-o
poala a Ceahlaului, ce straniu har a putut atrage aici atata amar de
scriitorime? Slavici, Ibraileanu, Galaction, Sadoveanu, Toparceanu,
Teodoreanu, Otilia Cazimir? Nu-mi poate raspunde precis: "Eu am venit aici
intaia oara acum 28 de ani, la invitatia bunei mele prietene Valeria
54

Sadoveanu, dar cred ca si a bunului Dumnezeu. Cand am iesit din padurea de

argint - branistea aceea de mesteceni seculari pe drumul dinspre Targu Neamt
- si cand am pasit pentru prima data in dumbrava asta enorma, am simtit ca
mi se taie picioarele. Era inceput de vara, ca acum, batea un vanticel si mi-am
zis: "Zoe, aici e de tine...". Eu cred ca exista anumite locuri de pe pamant
investite cu misiuni superioare, locuri harazite pentru ceva, al caror har te
izbeste de la inceput. Imi plimbam privirea pe deasupra dealurilor astora moi,
cu povarnisuri prietenoase, cu pajisti de culoarea graului proaspat incoltit si
poieni surazatoare, formele acestea blajine, unduioase, pe care ochii aluneca
la vale, la nesfarsit... E greu de descris. Totul in jur era veselie! Era bunatate...
Si atunci, mi-am dat seama, brusc, ca acesta e locul in care eu trebuie sa mor.
Ma plimbam zile in sir alaturi de draga mea Valerica, adesea necontenit, de
dimineata pana seara, cunosteam maici cu inimi de inger, incercam
amandoua sa "vedem" ce a vazut Eminescu..."
Spovedania unui geniu
Pe Eminescu? Da, l-a iubit. E poate dintre singurii muritori care mai pot
marturisi azi cu adevarat despre dansul, mai cu seama despre sederea sa in
preajma Varatecului. S-a luptat pentru Eminescu. Se mai lupta si azi. Zice ca
nicicand si niciunde numele lui n-a fost "mai terfelit si scuipat" decat in
Romania ultimilor ani. "Pana sa viu aici, desi scrisesem atata despre el, n-am
stiut c-a stat in casuta asta de peste deal, pe care-o privesc in fiecare zi de la
fereastra. Nu-i vorba, ca nici azi nu stie prea multa lume. De zeci de ani, ma
tot bat cu niste trepadusi de la Ministerul Culturii, chiar si unii de la Neamt sau
Iasi, care zic ca nu-i adevarat, ca poetul venea si statea in casa Veronicai
Micle. Asta e cea mai mare tampenie! Eminescu, care era atat de cuviincios,
de discret, sa fi trait acum 100 de ani impreuna cu iubita sa intr-o casa de
maici?! Hai sa fim seriosi. Pe atunci, randuielile manastirii erau foarte severe.
Sunt marturii ale unor monahii batrane care si-i amintesc pe cei doi, cu totul
separat. Ea, singura, sau cu una din fiice, in casa maicii Fevronia; el, locuind la
maica Asinefta si mancand la maica Stefanida, tocmai in capatul celalalt al
manastirii, in zona bisericii "Schimbarea la fata". Apoi, sunt documentele: un
act spune clar ca aceasta casa a fost inchiriata, incepand cu anul 1874, de
"subsemnatul Mihai Eminescu" de la proprietara sa, monahia Asinefta
Ermoghin. Si apoi... Si apoi am vorbit eu insami cu o maica batrana, care l-a
cunoscut pe Eminescu. Chiar dupa ce am venit aici, intr-o buna zi, Valerica
vine la mine si-mi zice frans: "Zoe, hai sa-ti prezint o calugarita care l-a vazut
pe Eminescu!". Maica poate sa confirme...". Si intoarce privirea spre stanga.
Doamne, aproape uitasem ca mai este acolo: maica invelita in falduri negre,
care sade pe o lavita, in spatele meu, tinandu-si palmele cuminti pe genunchi
si asculta. Maica Eufrosina Jescu, cea care, copila fiind, a ingrijit de doamna
Busulenga, cea care de la 15 ani pana la cei 43 ai sai n-a stiut de nimic
55

altceva decat de manastire, de rugaciune si de dulceturile pentru multii

scriitori care-au trecut prin casa aceasta, sta si incuviinteaza tacut lucruri
aflate demult. Doamnei Zoe ii zice "mama", la fel cum le spun in manastire
ucenicele monahiilor mai varstnice. "Da, mama, maica Pelaghia, ea l-a
vazut..." Doamna Zoe continua: "Da, maica Pelaghia avea 102 ani cand am
cunoscut-o eu. Mai copii, avea femeia asta o tinere de minte si o ascutime a
spiritului pe care ni le-am dori multi. Asa e aici: maicile adevarate traiesc
mult. Cand traiesti numai in spirit, trupul tau uita sa se mai usuce. Ei bine,
maica asta si-l amintea pe Eminescu in anii sai de sfarsit, venind verile la
casuta sa de sub codru, stand visator la o fereastra, ba mai mult, imi zicea ca
si Creanga il vizita adesea acolo. Si-i amintea pe cei doi iesind diminetile din
casa si pornind la plimbare, pe Eminescu cu parul ravasit, pasind moale,
purtand un sacou albastru de siac, pe Creanga cu musteata, imbracat intr-o
haina neagra, aspra, de postav, asa cum poarta unii calugari ciobani de la
munte. Si mai spunea maica Pelaghia un lucru foarte important, ca Eminescu
a fost dus de Creanga la spovedit si la impartasit. Il cunoscuse ea insasi pe
preotul care l-a spovedit pe Eminescu si preotul zicea ca e foarte tulburat
dupa ce-asculta marturisirile acelui om. Va dati seama totusi ce inseamna
asta? Sa asculti spovedania unui geniu... Oh, nu stiu cum sa va zic, mai copii,
dar se cunosc atat de putine despre acest Eminescu... E adevarat, in viata sa
au existat nenumarate falii, nenumarate franturi, "certuri cu Dumnezeu", dar
ele au fost niste experiente asemeni celor ale marilor mistici, asemeni
sfintilor, daca vreti. Sa nu uitam ca in copilarie a fost educat de surorile
mamei lui, care erau maici la Agafton, educatie care i-a ramas infipta in suflet
si s-a rearatat in anii de dinainte de moarte, adica tocmai cand era mai des la
Varatec. Sa nu uitam de acele frumoase rugaciuni, de poemele sale religioase
aparute postum, "Colinde", "Invierea", de sonetul acela superb, "Cobori
asupra mea, lumina lina", de "Dumnezeu si om", sau de celalalt, "Rugamu-ne
indurarilor, luceafarului marilor"... Copii, sa nu uitam!"
Satul cu sfinte
Maica Eufrosina "primeste ascultare" sa-mi arate manastirea, muzeul, cele trei
biserici stravechi, dar mai ales sa imi arate casa. Casa sa mi-o arate.
Neaparat! Casa in care a trait Eminescu. Ne avantam spre manastire prin
iarba grasa si inalta pana-n sold, maica o ia inainte. Abia ne putem feri fetele
de puzderia de gaze, de bondari grasani si carabusi zbarnaitori, in jur oceanul
de flori se clatina lent sub apasarea vantului, niciodata n-am vazut atatea mii
de soiuri laolalta, pe o singura pajiste, iar parfumul lor fierbinte si moale imi
ameteste cugetul. Cateodata, maica incremeneste solemna in mijlocul
ierburilor, privind. Si-mi arata. Colo jos, de la ultima casuta de maici urcand
pe firul apei, ascunsa sub un crang negru, Poiana Tigancii. Nume straniu, ce
se trage de la o maica tigancusa ce s-a sinucis demult, pe coasta abrupta de
dinapoia manastirii. E chiar sub Ciungi, faneata inmiresmata a maicilor, de
56

unde se vede Ceahlaul. E tainica poiana in care Veronica Micle si-a scris
ultimul vers. "Destul... as vrea repaos... Sa dorm... Pe veci." Intr-acolo se
indrepta atunci, in dimineata zilei de 3 august 1889, oprindu-se melancolica
pe malul paraiasului de munte. Incercand sa-si priveasca in unda chipul balai
si trist, Veronica avu inspaimantatoarea iluzie ca peste chipul ei din oglinda
apei se suprapune chipul palid, de mort, al lui Eminescu "in straniu suras"...
Apoi, degetul maicii urca pe coama unei maguri bombate, pe o fasie de
padure de stejari ce strabate bradetul intunecat de la poale la varf. Acestia
sunt Codrii de arama, codrii de stejari seculari, dar "dunga" aceea apare cel
mai precis toamna, atunci cand gorunii ruginesc in nuante mieroase, bruneaurii. Si ne apropiem tot mai mult, se vad turlele bisericilor itindu-se pe
deasupra acoperisurilor scufundate in livezi de ciresi si nuci, sunt peste 450
de maici acolo, imi spune calauza mea, e una din cele mai mari manastiri din
sud-estul Europei, si incearca sa ma dumireasca ce inseamna o manastire "de
sine", in care fiecare monahie are gospodaria ei, casa ei, unde creste douatrei-patru ucenice, de ale caror suflete e datoare sa ingrijeasca pana la
moarte. Un sat cu sfinte. Aveam sa vad mai tarziu cateva fotografii cu
"obstea" de la Varatec. Intr-una, armata de maici se intindea pe o intreaga
strada. In alta, vesmintele negre acopereau un deal. Manastirea aceasta e
astfel ticluita incat rugaciunea sa nu se opreasca niciodata. Monahiile
batrane, care nu pot merge pana la biserica, citesc in chilie, noaptea. Se
citeste dupa un fel de lista. Maicile Varatecului au convingerea ca daca citirea
Psaltirii s-ar opri fie si pentru o secunda, jos, in lume, ar fi nenorociri mari.
Patrundem in satul calugaritelor printr-o portita ingusta, decupata discret intrun zid de cetate. Daca nu asa arata Paradisul, zau ca habar n-am cum. Ne
pomenim inconjurati de-o curte fermecata, cu chiparosi infloriti, alei precum
laptele, zagazuite de peluze tunse la milimetru si havuzuri izvorand picaturi
de cristal, o curte inecata in flori de jos si pana la ultimul rand al balcoanelor
staretiilor, prin care pluteste biserica subtire si alba a Adormirii Maicii
Domnului. Printr-o poarta boltita in turnul clopotnitei iesim intr-un fel de ocol:
aici, langa fantana, fata in fata cu turnul, a fost candva casa unde s-a retras
intru moarte Veronica Micle. Casa a ars pe la-nceput de veac trecut, dar pana
in ziua incendiului, gazda, maica Fevronia Sarbu, ii pastrase lucrurile
neclintite. Icoana, patul, trei tablouri, lada de Brasov, sipurile cu doftorii
ucigatoare de pe fereastra. Doua chilii curate, cu meri rotati si tulpini tinere
de molid, in curte. Adesea, maicile o auzeau din casa cantand. Cantand
pricesne, cu vocea ei limpede si frumoasa.
Casa de la capatul mortii
De aici, trebuie sa urcam iarasi. Inaintam pe o ulita asternuta in tacere,
printre casute taranesti, curate si razatoare, toate avand cerdacuri azurii de
lemn sculptat si cate o gradinita ingrijita in fata ferestrelor deschise. Tipenie
57

de barbat. Aceleasi fantome negre fluturand tainic inaintea noastra, fapturi

fara chip si zgomot de pasi, inchinandu-se pana la pamant una in fata
celeilalte, atunci cand se vad pe ulita, cerandu-si cu glas tare iertare fiindca sau intalnit. Aici, la Varatec, femeile se saluta cu "iertati". Ca sa ajungi la casa
lui Eminescu, trebuie sa mai treci si prin cimitirul calugaritelor. Sa urci printre
crucile lor. Sunt multe, sute de maici dormind in panta cu chipurile spre
rasarit, cel mai mare loc de veci monahal pe care l-am vazut vreodata. Din
spatele meu se aude aceeasi voce subtire, fara intonatii. "Aici, in dreapta
cararii, va fi inmormantata si doamna, "mama" mea. A zis ca nu vrea
marmura sau monument, vrea sa fie invelita numai cu pamant, cu tarana si
flori din dealurile Varatecului. Vrea numai sa se odihneasca aproape de casa
lui Eminescu. Odata mi-a zis mie asa: "Stii, maica Eufrosina, cred ca n-as mai
vrea nimica inainte sa-nchid ochii, decat sa vad casa aceasta readusa la
viata..."."
Iat-o, in sfarsit, la capatul taramului mortii. Casa batrana si putreda, se mai
tine in picioare doar printr-un miracol, cu demnitatea unui muribund care nu
vrea sa se prabuseasca pana n-a luptat. Casa lui Mihai Eminescu... Fara
exagerare, cea mai jalnica din toate casele stravechi, vechi si noi ale
Varatecului. Cei cativa butuci nodurosi abia mai pot rezema prispa cea lunga
si casa, serpi grosi de buruiana strapung zidurile descarnate. Geamuri, nici
vorba. Pana si blanile ferestrelor au disparut. De aici, de la aceasta fereastra,
el privea visator Codrii de arama... Fereastra e astupata cu scanduri
grosolane, batute in cuie, una peste alta. Doar in mijloc, o usa mare,
misterioasa. Zavorata. Maica ramane afara, dreapta ca o lumanare, cu
degetele inclestate a rugaciune. Zice ca n-are inima sa mai vada inc-o data
"crima". Si imi mai zice sa calc atent: oricand lemnul prispei mi s-ar putea
frange sub pasi.
Aici, poetul a scris "Calin"... Dusumelele au disparut de zeci de ani, dupa
ramasite se pare c-au fost pradate. Usile, doar niste rani haotice in carnea de
var ranced. Calc peste balarii ghimpoase, peste gramezi de moloz si tencuiala
cazuta din tavane si o aud pe maica afara, in iarba, vorbind parca singura,
parca neinteresand-o daca mai aud: "Zice-se c-au fost doua incaperi curate ca
lacrima si in aceea din stanga scria el. Zice-se c-avea un birouas cu sertar si
pe el scria. In mijloc, acolo unde-i usa inchisa, era un fel de hol. Acum un an a
stat in incaperea aceea o maica tanara. N-a rezistat, a plecat dupa trei luni.
Zice-se ca zicea asa: "Nu pot. In casa asta, maica, e adunata prea multa
durere"".
Cand radea Veronica
Cum trece timpul unei maici la Varatec... Maica Tatiana Tincu vine de la
gradina, tinand un harlet plin de colb in mana dreapta si trei cartoaie uriase
sub bratul stang. Cartoaiele sunt groase si grele, e limpede ca abia le mai
58

poate cara. O vesta stramta, de lana, ii subtiaza trupul. Astazi, vineri, maica
implineste 80 de ani. Fata de alte monahii vecine, rade ca-i "inca tinerica". Din
1938, de cand avea 15 ani - cand "nici parintii matale n-au scos capu-n lume
pe-atuncea" -, de 65 de ani sta aici, in manastire, "neclintita". Si daca o intrebi
ce-a facut in acesti 65 de ani, iti da raspuns simplu si sincer: "Ce sa fac?
Dimineata am fost la utrenie, amiezile am stat la liturghie, seara am venit din
nou, la vecernie. N-am facut nimica deosebit. Am asteptat moartea." Asa
trece timpul la Varatec. Monoton, cu zile impartite soldateste, pe "ceasuri", in
asteptarea mortii si a marii Judecati. Ceea ce ma surprinde la maica Tatiana e
glasul ei subtire si deloc gajait - ai putea spune ca-i al unei fete de 20 de ani -,
dar mai ales dintii, dintii ei albi care ii lumineaza surasul. Dar sa nu lungim
vorba: maica Tatiana e prea importanta pentru altceva in povestea noastra. Ii
poate oferi marele deznodamant. Stau fata in fata cu cele doua femei uitate
de lume, amandoua intrate in manastire de la 15 ani, si-aproape nu-mi vine sa
cred ca lucrurile ce urmeaza sunt istorisite in mileniul trei. Maica Tatiana a
cunoscut personal, foarte bine, pe nimeni alta decat pe Evpraxia Diaconescu,
monahia care a murit in anul 1967, la varsta de 108 ani, si care i-a fost
prietena de suflet Veronicai Micle. A cunoscut-o pe centenara maica Fevronia,
gazda Veronicai, pe maica Calipso Iepure, decedata la 100 ani, o alta
apropiata de familia Micle, pe maica Stefanida Lugulesei, cea care l-a gazduit
si la care lua masa Eminescu. "Maica Evpraxia Diaconescu era inalta si
slabanoaga, la 108 ani avea mintea limpede si o memorie perfecta. Zicea asa:
"Noua, surorilor tinere, ne placea cand porneau toti scriitorii in plimbare spre
padurea de argint. Mergeam cu toatele in urma Veronicai, curioase, fiindca ne
placea foarte mult cum radea. Radea foarte frumos, isi lasa capul pe spate, cu
parul lung si blond, si radea frumos... Radeam si noi deodata cu dansa, ca
doara si noi eram tinere". Asa ne povestea maica Evpraxia. Mai spunea ca
scriitorii tineau seri literare pe cerdacurile maicilor si ele se inghiau una pe
cealalta: "Hai si noi, hai si noi s-o vedem pe Veronica! Si ea radea, cu ochii ei
clari si albastri... Tare frumos mai radea". Asta i-a ramas Evpraxiei cel mai
puternic in amintirea ei: rasul. Pe Fevronia am cunoscut-o chiar eu. Era
banuita ca i-i Veronichii un pic de matusica. Altadata a fost un iaz aicisa, fatan fata cu biserica mare, si maica Fevronia isi avea casa pe iaz. Asa-i zicea aici:
maica Fevronia de pe iaz. Iazul acela o secatuit demult si maica Fevronia o
murit in cincizeci."
Aceeasi maica Evpraxia ii povestea maicii Tatiana si despre Veronica, in zilele
dinaintea mortii. Zicea ca a sosit aici la doua saptamani dupa inmormantarea
lui Eminescu. Si-o amintea purtand pelerina albastruie, plimbandu-se dupaamiezi in sir, abatuta, cu un betisor in mana, pe drumul dintre manastire si
cladirea vechii scoli a Varatecului, si-o mai amintea si impreuna cu fiica-sa,
Virginia, cantand de jale, c-o voce "minunata, ca-ti venea sa plangi". Maica
Tatiana a cunoscut aici, la Varatec, si pe eminescologul Augustin Z.N. Pop,
venit pe la mijlocul secolului trecut, sa puna intrebari calugaritelor. "Nu i-am
59

dat voie sa scrie ca Veronica s-a otravit. I-am zis: "Dom profesor, o fost tare
bolnava, saraca, o fost bolnava cu plamanii... Tebecista. De unde sa fi luat
soricioaica, dom profesor? Pe atunci nici nu era soricioaica..." El totusi a scris,
dar eu nu i-am dat voie. Mie nu mi-a placut c-a scris ca s-a otravit. Nici
maicilor nu le-a placut." "Si totusi, s-a sinucis?", insist. Bate de vecernie,
batrana calugarita isi baga cele cateva fire de par albit de la tample in
stransura camilafcei. "Daca zic ei, s-o fi si sinucis, cine stie. Dar maicile nu au
vazut niciodata asta...".
***
Cete de maici tinere se intorc de la camp, ocolind ostenite liziera Padurii de
argint. Sunt palide, somnoroase, au traiste lungi, cadrilate, si sapaligi pe
umar. Chiar si asa, ocrotit de emblema rezervatiei naturale, mestecanisul
secular a fost in ultimii ani taiat cu salbaticie. Padurea de argint e acum
inconjurata cu o plasa de sarma.
***
Sus, pe culmea chinoviei Filiorului, intr-o coasta a Bisericii "Sfantul Ioan", se
afla o cruce alba de calcar, adapostind la piciorul ei un inger inlacrimat. Pe
poarta ingusta a bisericii incep sa navaleasca alergand copii. Multi, marunti,
galagiosi, se prind cu palmele lor mici si albe de grilajul de fier impletit ce
inconjoara ingerul si-l privesc. Urmeaza cateva clipe de tacere. "Copii, cine a
fost Veronica Micle?", zice invatatoarea si o multime de degetute se ridica
spre cer. Raspunde numai unul, mai indraznet, din fata: "Veronica Micle a fost
sotia lui Mihai Eminescu!".

60