CAPITOLUL 1

STRUCTURA
ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiata in general
prin observarea multiplelor i variate lor
organe ale corpului. Multe dintre acestea
pot fi grupate laolalta in diferite sisteme,
pe baza modului in care unele organe i
structurile asociate lor actioneaza
impreuna pentru a indeplini funcfiile
specifice ale organismului. in final, toate
sistemele - i celulele minuscule care
sunt componentele de baza ale tuturor
organelor i fesuturilor - sunt
implicate in menfinerea sanatafii i
a unei stari de echilibru intern ale
organismului in prezenfa unor
factori constantvariabili.
Membrana
J

pleurala

Plaman
drept

Cavitatea toracica se intinde de /a baza gatll/ui

pana la diafi'agm, care separa torace Ie de
abdomen. Organele, incluzand inima Ji
plamanii, sunt protejate Ji inC(fnjllratede ci'itre
oasele care formeaza cutia toracica.

Stern
(osul pleptului)

Organele
Prin structurii se intelege modul in care
anumite elemente sunt puse laolaltii pentru
a forma organe. In cazul corpului uman se
poate vorbi despre aceastii structurii enorm
de complicatii avand in vedere elementele
ei de bazii ~i considerand modul in care se
potrivesc impreunii. Acesta este, in esen~,
obiectul de studiu - descrierea formei ~i a
planului de organizare a corpului. 0 ~tiintii
comple~entarii
anatorniei,
fiziologia,
studiazii modul de functionare al diferitelor
piirti ale organismului. Deoarece structura
unui organ este in corelatie cu functia sa,
anatomia ~i fiziologia sunt strans legate.
De exemplu, 0 descriere a structurii unui
organ, cum ar fi stomacul, implicii
inevitabil cunoa~terea functiei specifice in acest caz digerarea hranei.
Un organ reprezintii un element distinct,
compus din diferite tesuturi cu 0 structurii
~i functie specifice. De aceea reprezintii un
element convenabil pe care se poate baza
studiul corpului uman. Inaintea unei
abordiiri in detaliu este necesarii 0 privire
.
JAtlas
Vertebre cervlcale
Axis

Glanda
timus

Vase
ulmonare

Mu~chi
intercostali

Tesuturi/e moi ale creieru/ui sunt situate In

cavitate a craniana, care este prevazuta cu un
lesut de protec,tie dur, denumit duramater (vezi
mai jos). A1aduva spinarii patrunde /a baza
craniu/ui prin foramen magnum (gaura
occipita/a) ~i de aici se continua In cGl'itatea
craniani.i.

orificii care permit trecerea arterelor,

nervilor ~i venelor. Cel mai mare dintre
ele, denumit foramen magnum (gaura
occipitalii), este orificiul de intrare al
miiduvei spiniirii.

Artera
abdominala
Capatul sectionat
al tractului
alimentar

Con,til1l1tll/abdomenli/Ili feminin Cli

tmetll/ alimental' lipsii . .-J.proape toate
organe/e feminine de reproducere se
giisesc in cffi1itatea abdomina/Ii. dar
oClIpii un spapu mic. Observa!i rniirimea
uterll/ui in raport cu cea a ficatll/ui.
asupra
organelor
importante
ale
organismului care sunt continute in trei
mari
cavitiiti: craniul, .toracele
~l
abdomenul.
Cavitatea craniana
Craniul este constituit din douii piirti:
cavitatea
cramanii,
care adiiposte~te
creierul; ~i fata, care reprezintii un cadru de
sustinere pentru ochi, nas ~i gurii.
Creierul umple complet cutia cranianii.
Cre~terea lui este cea care determinii forma

craniului. Initial, oasele craniului sunt

unite prin cartilaje, care permit mi~ciirile
oaselor. Cartilajul este inlocuit treptat de
ciitre os in primele 18-24 luni de viafii,
dupii care craniul devine rigid.
Creierul are ~spectul unei mase moi de
consistentii gelatinoasii, care poate fi u~or
strivitii. Este invelit intr-o membranii
tisularii rezistentii, denumitii duramater, ~i
aceasta, impreunii cu oasele craniului,
protejeazii creierul.
Totu~i, dacii creierul este lezat ~i, prin
urmare, este edematiat, tesutul siiu poate fi
in continuare distrus prin strivire la
contactul cu inveli~ul osos exterior.
Cavitiitile mai mici din craniu includ
fosele nazale ~i mult mai micile sinusuri
sau cavitiiti aeriene care comunicii cu
aceasta. Mandibula este consideratii, de
obicei, ca un accesoriu al craniului.
La baza craniului existii mai multe

Cavitatea toracica
Toracele sau pieptul este 0 cu~cii osoasii
care contine douii din cele mai importante
organe ale corpului: pliimanii ~i inima.
Functia de bazii a acestora este de a
transfera oxigenul din aer la tesuturi, unde
este esential pentru procesele vitale.
Cu~ca toracicii este localizatii imediat
sub piele. Include in totalitate pliimanii ~i
inima, inclusiv suprafetele lor inferioare, ~i
are formii de clopot. Este articulatii de
coloana toracicii ~i este inchisii de
diafragm, mu~chiul ce separii toracele de
abdomen.
intre coaste existii alti mu~chi denumiti
intercostali. in consecintii, peretele toracic
constituie 0 pungii muscularii in formii de
clopot - avand drept suport coastele . care,
prin mi~ciiri de expansiune ~i relaxare, este
capabilii sii absoarbii ~i sii elimine aerul din
pliimani prin traheea care pome~te din
torace spre gat.
Tot interiorul cavitiitii este acoperit de 0
membranii denumitii pleurii. Membrane
asemiiniitoare acoperii pliimanii ~i inima.
Cand pleura se inflameazii, dii na~tere stiirii
cunoscute drept pleurezie.
Pliimanul
stang
~i drept
ocupii
majoritatea toracelui ~i sunt conectati la
trahee prin bronhiile principale.
Din bronhiile principale ale fieciirui
pliiman se desprind conductele aeriene mai
mlCi sub formii arborescentii, numite
bronhii, care conduc aerul la alveolele
pulmonare, unde oxigenul este extras din
aer ~i difuzat in sange, iar dioxidul de
carbon - produs rezidual de catabolism trece in sens opus.
Inima se giise~te intre cei doi pliimani in
interiorul propriei membrane seroase.
Inima prime~te sange din organism prin
intermediul cavitiitilor drepte (atriul drept
~i ventriculul drept) ~i n pompeazii in
pliimani.
Sangele inciircat cu oxigen se intoarce la
atriul stang ~i ventriculul stang, de unde
este expulzat in principala arterii a corpului
- aorta.
In afarii de inimii ~i plamani, toracele
contine esofagul, care transportii hrana de
la cavitatea bucalii pana in stomac, care
este situat imediat sub diafragm. Existii, de
asemenea, 0 glanda denumita timus, situata
in portiunea superioarii a toracelui, anterior
traheei.
Timusul joaca un rol important in
reglarea mecanismelor de aparare.

iitatea abdominalii
-_.:

:nenul este cea mai mare cavitate a

i, intinzandu-se de la diafragm pana
- 3az1n. Delimitat posterior de coloana
_..z" rala, in partile superioare de coaste,
" ::ea anterioara a abdomenului
este un
~e:e:e muscular gros. In abdomen exista
-l
mare numar
de organe,
frecvent
;:""I1umite viscere.
Aproape
tot tractul
2
entar
este
situat
in
interiorul
a' omenului, incepand cu stoma cuI a~ezat
~ b diafragm ~i sf8.r~ind cu rectul, care se
"ole~te
prin
anus.
Tractul
alimentar
:-eprezinta
sistemul
de prelucrare
~l
excretie
a alimentelor
- descompune
alimentele in substante care pot fi absorbite
in sange pentru a fi transportate
in alte
?ani ale corpului ~i elimina reziduurile
nedigerabile.
In
sustinerea
funetiilor
:ractului
alimentar
intervin
glande
;" orninale importante, cum ar fi ficatul ~i
-. -creasul
~i, in plus, splina, care face
----.e din sistemul vascular limfatic. 0
~,.ea imensa de vase sanguine deserve~te
. "e organele ~i nervii abdominali.
~ spatele canalului alimentar se gasesc
. hii, fiecare legat de vezica printr-un
- duct denumit ureter, care se afla in
_ ea inferioara a abdomenului ~i in care
_:na este acumulatii inainte de evacuare.
=::rans legat de aparatul urinar este aparatul
':Q reproducere.
La femei, aproape toate
"anele seJl.llale se gasesc in interiorul
anismului,
iar la barbati 0 parte din
""anele
sexuale
coboara,
inainte
de
::3~tere, in pozitia lor de finitiva , in afara
"anismului.
Poate parea imposibil ca atat de multe
~ane vitale sa incapa intr-un spatiu atat
mic, dar cei 10 m (33 picioare) de
::nestin sunt pliati ~i astfel pot avea loc in
::::I eriorul
abdomenului.
Pentru
fixarea
~anelor, abdomenul este prevazut cu 0
::J.embrana denumitii peritoneu,
de care
"'O"anelesunt ata~ate prin mezenter.
Peritoneul
acopera
toate
organele
minute in interiorul abdomenului. Astfel,
::catul,
stomacul
~i intestinele
sunt
Z"
perite de peritoneu, la fel ca splina,
"-ezica urinanl,
pancreasul,
uterul
~i
apendicele.
Peritoneul
are functia de a
~ite
mi~cari relativ libere ale variatelor
s:ructuri
din
abdomen.
In timp
ce
_ ritoneul
acopera
organe
cum ar fi
5tomacul, el captu~e~te, in acela~i timp, ~i
~ \itatea abdominala. Partea de p~ritoneu
re
acopera
organele
se
nume~te
~ritoneu
visceral, iar cea de a doua este
enumita
peritoneu
parietal.
Peritoneul
"arietal are 0 inervatie senzitiva bogata,
astfel incar orice leziune sau inflamatie ce
apare la nivelul acestuia este resimtita ca 0
urere localizata acuta. Peritoneul visceral
u este a~~ de sensibil ~i durererea apare
ca intestinul este tractionat sau destins.

Peritoneu visceral
Peritoneu parietal
Vena porta

Vertebre

Stangasus:Sestiunea
transversala prin eavitatea
abdominala demonstrand
raporturile dintre diferite organe.

Stomac
Bursa omentala

Aorta

Stomac
Vertebre

";Q

See,tiune sagitala a eavita,tii

abdominale. Diagrama ilustreaza
eele doua foi,te peritoneale,
viseeralil i parietalii.

Sistemele organismului
Pentru a inj:elege modul in care organele
interacj:ioneazii intre ele, organismul este
studiat pe sisteme - grupe de organe care
contribuie la indeplinirea aceleia~i funcj:ii.
Unul dintre cele mai familiare este
sistemul digestiv. Celelalte sunt sistemul
osos, tegumentul sau pielea, sistemul
muscular, sistemele limfatic ~i cardiovascular,
sistemul
nervos,
sistemul
respirator, sistemul endocrin sau hormonal,
sistemul reproduciitor. Fiecare dintre
acestea este discutat separat in capitolele
urmiitoare.
Organele care formeazii un sistem sunt

grupate impreunii nu doar pentru cii sunt in

legiiturii unul cu celiilalt, ci ~i pentru cii au
acelea~i tipuri de j:esuturi. Existii patru
tipuri principale de j:esuturi ~i fiecare organ
este constituit din cel pUj:inunul dintre ele.
Tesutul epitelial sau epiteliul este
j:esutul care acoperii sau ciiptu~e~te
organele corpului. Multe dintre ele secreta
substanj:e cum ar fi hormonii.
Tesutul muscular este capabil de
contracj:ie, permij:and atat
mi~carea
intregului organism, cat ~i a structurilor
interne. Inima este compusii aproape in
intregime din mu~chi.

Toate oasele corpului, cartilajele, articulatiile i Iigamentele care Ie

conecteaza
Muchii corpului, unii sub control yoluntar (muchii striati), altii
function and involuntar (muchii netezi sau involuntari)
Creierul, organele de simt (ochi, urechi, muguri gustativi, receptori
pentru miros i pipait), nervii i maduva spinarii
Glandele care produc hormonii: hipofiza sau pituitara, tiroida,
paratiroidele, suprarenalele, pancreas, timus, po~iuni din testicule
i ovare i mici zone de tesut intestinal

Structurile implicate Tncirculatia limfei i Tnapararea organismului

Tmpotriva bolii, ce includ ganglionii limfatici, vasele Iimfatice, splina,
amigdalele i timusul
Gura, dintii, limba, glandele salivare, esofagul, stomacul, intestinul
sub\ire, ficatul, vezica biliara ~i pancreasul
Organele ~i glandele implicate TnTnlaturarea substantelor reziduale
din organism: glandele sudoripare, intestinul gros i aparatul urinar
(rinichi, uretere, vezica urinara, uretra)
Barbati: testicule, penis, glanda prostatica, vezicule seminale,
uretra.
Femei: ovare, tubele uterine (Fallopio), uterul, cervixul, vagin, vulva.

Tesutul conjuncth', care include oasele

~i tendoanele, conecteazii, susj:ine ~i umple
structurile organismului. Acest tesut este
fie lax - un suport intre alte j:esuturi - fie
dens. Atat tendoanele, cat ~i ligamentele
reprezintii exemple de j:esut conjunctiy
dens.
Tesutul nervos se giise~te in sistemul
nervos. Are rolul de a coordona
funcj:ionarea armonioasii
a
piirj:ilor
organismului, furnizand mijloace rapide ~i
eficiente de comunicaj:ie ~i control. T esutul
nervos este format din neuroni ~i
prelungirile lor.

embranele
_~::=1ranele sunt straturi simple de ~esut
, ~ acopera sau sepam celulele. Existii
_~
'puri principale de membrane.
_.~embranele mucoase se gasesc, in
_- :pal, la marginea structurilor cavitare,
r fi tractul alimentar. Membranele
'ale acopera suprafetele articulare ~i
-=0-"';
nele. Mucoasele seroase inconjoara
_ e e din torace ~i abdomen. 0
,- _orie speciala, meningele, protejeaza
-'::erul~i maduva spinarii.
:..a nivel microscopic, fiecare din
_:oanele de celule care intra in alcatuirea
. _ ui nostru ~i micul compartiment din
--=:' orul acestor celule sunt inconjurate ~i
.
te de un anume tip de membrana.
=:); a cum sugereaza ~i numele,
~
ranele
mucoase
contin
celule
_. "alizate pentru a secreta lichidul fluid
==:::.nnitmucus. Printre functiile acestuia
numara lupta impotriva infectiilor
- tine anticorpi) ~i mentinerea laringelui,

_Jembrana seroasii, denumitii pleurii

_"urpuriu),previne frecarea dintre
-liimani ~i cu~ca toracicii.

-71ozitiitile membranei mucoase (roz),

are ciiptu~e~te intestinul suhfire, miiresc
suprafata pentru digestia ~i absorbtia
anei

amigdalelor ~i a intregului tract alimentar

umede ~i elastice.
Unele membrane mucoase, in special
cele din tractul respirator, contin ~i celule
cu func~ii aditionale. Din ele iau na~tere
cilii care se rni~ca in "valuri concornitente"
pentru a impinge corpii straini nocivi, cum
ar fi praful, inapoi spre laringe pentru a fi
expectora~i in afara organismului.
Membranele care delimiteaza intestinele
se pliaza in deget de man~a, formand
vilozita~ile pentru a cre~te suprafa~ de
digestie.
Exista,
de
asemenea,
membrane
mucoase in sistemul de reproducere sau
sexual, in special endometrul
sau
membrana uterina, care este elirninata in
fiecare luna, in timpul menstruatiei.
Membranele sinoviale se gasesc la
nivelul articulatiilor mobile ~i au forma
unor pungi continand fluidul lubrifiant
denurnit lichid sinovial. Tendoanele,

lvfeningele (portocaliu) inconjoarii

tesutulfin (encefalul) ~i ilprotejeaziifafii
de scheletul dur al craniului.

benzile de ~esut fibros care leaga rilu~chii

de oase sunt inconjurate de 0 teaca
sinoviala, in scop protector ~i lubrifiant.
Membranele seroase sunt inveli~uri pentru
organele din torace ~i abdomen, asigurand
protec~ia impotriva
imbolnavirii
~1
reducand in mare masura frecarea de
organele invecinate. In cavitatea toracica
existii douii membrane seroase denumite
pleure.
In abdomen, toate organele sunt
acoperite de 0 membrana
seroasa
cunoscuta sub numele de peritoneu.
La
inceputul
fiecarei
noi
vie~i,
membrane Ie au 0 functie speciala
temporara. fatuI in dezvoltare este
inconjurat in uter de 0 membrana speciala,
denumita sacul amniotic. Acesta contine
un lichid in care ratul pur ~i simplu
plute~te, creand astfel un sistem ideal
pentru absorbtia ~ocurilor. Dupa na~tere,
acesta este eliminat impreuna cu placenta.

Membrana mucoasii, ce delimiteazii

tractul respirator (ro.~u),prezintii cili cu
rol in eliminarea substantelor striiine
ajarii din pliimtini.

lvfembrana sinovialii (ro!ju), care

delimiteazii capsula articularii, secretii un
fluid pentn/ facilitarea mi!jciirilor
articulare

Celulele i cromozomii
Fiecare organism adult contine mai mult de
o suta de milioane de celule, structuri
microscopice care au un diametru de a
suta parte dintr-un milimetru. Nici 0 celula
nu este capabila de 0 supravietuire in afara
corpului, cu exceptia cazului in care este
multiplicata artificial in conditii speciale.
Celulele organismului prezinta 0 mare
variatie in ce prive~te forma, marimea ~i
detaliile de structura, in concordanta cu
functiile
pe
care
trebuie
sa
Ie
indeplineasca. Celulele musculare sunt
lungi ~i subtiri ~i se pot contracta ~i relaxa,
permitand organismului sa se mi~te. Multe
celule nervoase sunt, de asemenea, lungi ~i
subtiri, dar transmit impulsurile ce compun
mesajele nervoase, iar celulele hexagonale
din ficat sunt echipate pentru indeplinirea
unei multitudini de procese chimice vitale.
Globulele ro~ii cu forma de disc transporta
oxigenul ~i dioxidul de carbon, in timp ce
celulele sferice din pancreas secreta ~i
inlocuiesc hormonul denumit insulina.
Toate celulele corpului sunt structurate
conform aceluia~i model de baza. La
exteriorul celulei exista 0 membrana
celulara care inconjoara 0 substanta
gelatinoasa, citoplasma. In aceasta este
inclus nucleul care gazduie~te cromozomii.
Citoplasma, de~i contine intre 70-80%
apa, nu este deloc inactiva. Multiple reaetii
chimice au loc intre substantele dizolvate
in apa. Citoplasma contine structuri foarte
mici denumite organite celulare, fiecare cu
functie importanta ~i specifica.
Membrana celulara este poroasa ~i are
un aspect stratificat, fiind formata din
proteine ~i grasimi, acestea din urma fiind

dispuse la mijloc. Pe masura ce substantele

intra sau ies din celula, ele sunt fie
dizolvate in lipide, fie trec prin aceasta
membrana
poroasa
semipermeabila.
Membrana unor celule este ciliata. In nas,
cilii opresc particulele de diverse pulberi.
Ace~ti cili se pot mi~ca, de asemenea, la
unison pentru a dirija particulele intr-o
anumitii directie. Citoplasma celulelor
contine organite microscopice de forma
oval-alungita denumite mitocondrii, care
convertesc oxigenul ~i nutrimentele in
energia necesara pentru toate celelalte
functii celulare. Aceste "uzine de energie"
functioneaza datorita actiunii enzimelor,
proteine
complexe
care
catalizeaza
reactiile chimice intracelulare.
Lizozomii - alt organit citoplasmatic sunt mici vezicule care contin enzime ce
fac posibila utilizarea nutrimentelor de
catre celula. Cel mai mare numar de
lizozomi se gase~te in celulele hepatice.
Hormonii sunt stocati in organite ~i mai
mici, denumite aparatul Golgi.
Multe celule poseda 0 retea fina de
canalicule care este considerata ca un fel
de "schelet" celular intern - reticulul
endoplasmic. Pe suprafata lui exista mici
structuri sferice cunoscute sub numele de
ribozomi, responsabile pentru controlul
proteinelor esentiale necesare tuturor
celulelor. Aceste proteine servesc la
refacerea structurilor ~i, sub forma de
enzime, pentru metabolismul celular ~i
pentru sinteza unor hormoni.

Cromozomii
Fiecare nucleu contine informatia geneti-

Componentele celulare
Citoplasma consistenta gelatinoasa
conti nand structurile
fine (organitele) din
interiorul celulei

ca codificata sub forma unui compus

chimic denumit acid dezoxiribonucleic
(ADN), care este organizat in formatiuni
ce poam numele de gene ~i care sunt
grupate
in
structuri
filamentoase,
cromozomi. Un cromozom contine mii de
gene, fiecare din acestea avand informatia
necesara pentru producerea unei proteine.
Aceasta proteina poate sa aiM un efect
slab in interiorul celulei sau asupra
aspectului
general
al
organismului
(fenotip), dar in aceea~i masura poate
determina diferenta intre persoanele care
au ochi caprui sau alba~tri, par drept sau
carliontat, tegumente de culoare normala
sa~ albino~i.
In afara de globule Ie ro~ii mature, care
i~i pierd cromozomii in stadiile finale de
maturare, ~i de ovule ~i spermatozoizi
(celule sexuale), care contin jumatate din
numarul normal de cromozomi, fiecare
celula a corpului contine 46 de cromozomi
aranjati in 23 de perechi. In fiecare pereche
se afla un cromozom de la mama ~i unul
provenit
de la
tata.
Ovulele
~l
spermatozoizii au numai jumatate din acest
numar, inca! la fertilizarea ovulului, noul
individ va avea numarul corespunzatof.
In momentul fecundatiei (fertilizarii),
genele incep sa transmita instructiuni
(informatii) pentru dezvoltarea unei noi
fiinte umane. Cromozomii tatalui sunt
raspunzatori pentru determinarea sexului.
Cromozomii sexuali sunt notati cu X ~i Y,
in functie de forma lor. La femei, ambii
cromozomi sell.llali sunt notaticu X, iar la
barbati exista un X ~i un Y. Daca un
spermatozoid care contine cromozomul X
fertilizeaza un ovul cu cromozomul X,
copilul va fi 0 fetita, dar daca un
spermatozoid Y fertilizeaza un ovul cu
cromozomul X, copilul va fi baiat.

Di"iziunea celulara

Nucleolul - produce
proteinele necesare
pentru diviziunea
celulara
Nucleul- contine
inforil1atia genetica
Lizozomii - stocheaza
enzimele

Porii membranari - permit

schimburile
. transmembranare

In afara de faptul ca este posesorul

informatiei genetice, ADN-ul cromozomial
are, de asemenea, capacitatea de a se
autoreproduce; rara aceasta proprietate,
celulele nu s-ar putea multiplica, nici nu ar
putea transmite informatia genetica de la 0
generatie la alta.
Procesul diviziunii celulare se nume~te
mitoza; tip de diviziune care are loc atunci
cand un ovul fertilizat se dezvolta pentru a
da na~tere unui copil ~i apoi unui adult, ~i
cand celulele uzate sunt inlocuite.
Cand celula nu este in diviziu.11e,
cromozomii nu sunt vizibili in nucleu, dar
cand celula intra in diviziune, cromozomii
devin mai scurti ~i mai gro~i ~i se poate
observa clivarea lor longitudinala.

.cipalele diferenfe fntre cele doua

_ ri de diviziuni celulare sunt
~ -irate mai sus. mult marite. jn
i?1oza(sus). cromozomii sunt
_ hca,ti ~i apoi fonneaza perechi ce
:: leaga strdns fnainte de a se separa
divide pentru a produce celulele
::3Xlwle care con,tin jumatate din
_-orma,tia genetica necesara pentru a
-- i1a~tere unei fiinfe umcme; a doua
atate de cromozomi este dobdndita
;:- trsul fecundarii. jn cursul mitozei
_-os). perechile de crol110zomi se
:?Jlara ~ifiecare se divide fn doua
. -.ti identice care se dispun fn a~a fel
:.Cclt. atunci cdnd migreaza spre
_ Iii celulari ~i celula se fmparte fn
-' la. fiecare noua eelula va con,tine
'0 ta informa,tia genetiea necesara
.-mtru a inloeui SClU l11ultiplica
~ell/lele existente fn organism.
_. lstra.tia (dreapta) arata structura
:0111ieromozom.
Ace~ti cromozorni se despart ~i rnigreaza
.z:re polii celulari. In final, citoplasma se
'epara in jumatati ~i apar noi membrane in
r-=ul celor doua noi celule, fiecare avand

Fractiunile ADN
sunt denumite
gene. Fiecare
gena contine
informatia pentru
sinteza unei
proteine

o Landa unica
deADN

numarul normal de 46 de cromozomi.

In fiecare zi, un numar uria~ de celule
mor ~i sunt inlocuite prin mitoza; unele
celule prezinta 0 mitoza mai activa. Odata
formate, celulele din sistemul nervos sunt
incapabile de regenerare prin diviziune, dar
celulele hepatice, tegumentare ~i sanguine
sunt complet inlocuite de mai multe ori pe
an. Producerea celulelor cu jumatate din
numarul normal de cromozorni in scopul
de a se determina transmiterea caracterelor
ereditare implica un tip particular de
divi.ziune celulara, numit meioza. In
meioza, cromozomii devin intai scurti ~i
den~i ca in rnitoza ~i se impart in doua, dar
apoi cromozomii se cupleaza, astfel incat
un cromozom de la mama ~i unul de la tata
sa se gaseasca alaturi.
In continuare, cromozomii devin strans
interconectati, a~a incat, atunci cand ei se
separa, fiecare nou cromozom contine
unele dintre genele mamei ~i unele dintre
cele ale tatalui, dupa aceea cele doua noi
celule se divi.d din nou, astfel inciit fiecare
ovul sau spermatozoid contine 23 de
cromozoml.
Schimbul de material genetic in cursul
procesului de meioza explica de ce copiii
nu sunt total asemanatori cu parintii ~i de
ce fiecare individ, in afara de gemenn
identici, are un tipar genetic unic.

Metabolismul
Procesele
complexe
care ajuta
la
menfinerea
funcfioniirii
norma Ie
a
organismului sunt control ate eficient de
ciitre substanfe chimice din organism,
denumite enzime ~i hormoni. Activitatea
enzimaticii influenteazii reacfiile chimice,
astfel incat substanfele necesare sunt puse
la dispozifia celulelor corpului, in timp ce
hormonii regleazii funcfii cum ar fi
cre~terea ~i utilizarea rezervelor energetice.
Metabolismul cuprinde toate procesele
chimice care au loc in organism, Iacandu-l
capabil de cre~tere, supravieftiire ~l
reproducere. El reprezintii consecinfa a
douii procese distincte ~i complementare,
catabolism ~i anabolism. Catabolismul
constii in degradarea hidrocarbonafilor,
griisimilor ~i proteinelor ~i a unui numiir de
produse reziduale, cum ar fi celulele ~i
fesuturile moarte, pentru a produce
energie. Energia eliberatii prin catabolism
este convertitii in lucru mecanic prin
activitate muscularii ~i 0 anumitii cantitate
se pierde sub formii de ciildurii.
Anabolismul implicii procesele de sintezii
prin care substanfele nutritive sunt

trans formate ~i stocate sub formii de

energie sau folosite in scopul cre~terii,
reproducerii ~i apariirii impotriva bolilor.
La un copil sau un adolescent, aportul
energetic derivat din degradarea hranei
depii~e~te pierderile energetice, fumizand
energia necesarii pentru cre~tere. La adult,
excesul de aport energetic va fi convertit in
lipide; iar 0 mare cheltuialii energeticii va
determina 0 pierdere in greutate.

Lipidele ~i proteinele sunt 0 pa

importantii a hranei omului ~i, dacii apor
de glucozii este sciizut, griisimile
proteinele devin sursii de energie.
Cand sursele energetice fumizate
hidrocarbonafi se epuizeazii, moleculele
griisimi sunt fragmentate panii la glicerol
acizi gra~i, care se catabolizeazii separ
Glicerolul este transformat in cell
hepaticii in glucozii, intrand astfel in cici
metabolismului glucidic.
Proteinele prezente in dietii su
degradate panii la aminoacizi, care su
indispensabili pentru cre~tere ~i,
asemenea, pentru enzimele care catalizea
fiecare proces metabolic.
Multe afecfiuni metabolice sunt cauza
de 0 deficientii congenitalii a unor enzin
~i acest lucru poate duce la acumulan
unor compu~i toxici in organism.
Diabetul este provocat de sciiden
secretiei insulinei de catre pancreas. Fa
insulinii, celulele organismului nu p
prelucra ~i metaboliza glucoza.

Degradarea amidonului
o mare parte din necesitiifile energetice ale
corpului este fumizatii de degradarea
hidrocarbonatelor, care se giisesc in
alimente cum ar fi painea ~i cartofii. Cele
mai frecvente monozaharide care se obtin
din hrana sunt glucoza, fructoza ~i
galactoza. Acestea ajung rapid la ficat,
unde
fructoza
~i galactoza
sunt
transformate in glucozii.
Energia celularii este obtinutii pnn
transformarea glucozei panii la acid
piruvic. Energia astfel eliberatii este
temporar stocatii in compu~i macroenergici
de tipul adenozin trifosfat (ATP).

6)

Hidr~jii de carbon (glJcidee) reprezinta sursa ini~ala de energie,

dupa care urmeaza grasimie (lipidee depezitate) ~i proteineie

~roteinele formeaza cele mal importante structuri celulere,

,Impreuna cu unele ipide ~i hidrali de carbon

f
l

uw~ce
m~
Bn 0%.

Proteine
Hidraji de carbon
Grasimi

Un adutt al carui apert alimentar este prea scazut fobse~te

rezervee organice ~i scade in greutate.

vJ"

~O&

Grasimie suntstocate sub forma de jesut adipes; hidralii de

carbon ~I protelnele pet fi transformate in grasimi

Reziduurile rezulate in urma metabolizarii hranei

trebuie sa fie excretate

Un .copil are nevoie de mai mutta hrana decat cea folosita pentru
objlnerea energrer necesare cre~terii

Homeostazia
~_
a fi sanatoase, corpurile noastre
_ -'-:.lie sa fie mentinute intr-o stare
--.anta de echilibru intern ill situatii
:
anent variabile. Termenul folosit
: ::u a descrie acest proces este
--eostazia.
Multe din mecanismele
-:-~ :ate in aceasta influenta reciproca
_-e noi ~i mediul ambiant pot fi
-' derate ca sisteme de control diferite ~i
~. 'duale, fiecare avand de indeplinit 0
_ .e specifica
~i care impreuna
eaza un sistem global responsabil
~e::::- toate functiile organismului nostru.
exemplu, toate celulele corpului sunt
:"ciate intr-un lichid care Ie furnizeaza
===z ~i care indeparteaza de~eurile.
- ~ teristicile acestui lichid extracelular
== -: ra celulei) trebuie sa ramam aproape
-tante pentru a abilita celula sa traiasca
- functioneze intr-un mod adecvat.
-=- -eostazia este, de aceea, 0 stare de
onare ce mentine functiile normale
~ ~rpului pana cand unul sau mai multe
_-e sisteme i~i modifica echilibljUl.Cand
L
lucru se intampla, toate celulele
" ui sunt afectate ~i rezultii starea de
_ ~.a. Un organism sanatos este capabil de
::z:: enta impotriva bolilor ~i de refacere ~i
daptare pentru a compensa leziunea
stresul, dar la boala aceastii capacitate
=::~
erduta.
-. ceptibilitate fata de gripa, este
.:.=enninata in mare masura ill acest mod,
ce explica de ce nu orice persoana
_- -a la boala va fi contaminatii.
~s e u~or sa-ti reprezinti homeostazia in
--::uni inginere~ti. Toate sistemele de
01 ~i reglare ale organismului
_-_c 'oneaza printr-un "feedback negativ",
e rezultatul unui anurnit proces "este
orizat" de alti factori. Cand
::-- uctia" cre~te sau scade dincolo de
..=:.: ele dorite (fiziologice), 0 parte din ea
~ de,iata illapoi la sursa, actionand ca
_ ::lecanism de reglare.
exemplu clasic obi~nuit este
ostatul care controleaza un sistem de
~ --lzire
centrala. Daca temperatura
erei scade sub reglajul termostatului,
_
ircuit electric este activat ~i acesta
::::::te ill actiune boilerul care trimite in
_ . atie apa calda in sistem. Cand
~::>eratura ceruta este atinsa, termostatul
=;:e~te din nou tot procesul. Totu~i, spre
~::osebire de sistemul de termoficare,
_ .smul are intotdeauna la dispozitie
-::: multe mecanisme diferite pentru
-=:e:ea~ifunctii pe mai multe cai, asigurand
_-el mecanismele de compensare.
::::xista mai multe mii de sisteme de
01 ill organism care sunt coordonate

Cdnd apare deshidratarea, hipotalamusul

inregistreaza 0 scadere a nivelului apei in
sdnge. Dupa aceea, el declan:;eaza hipojiza
posterioara, pentru a elibera honJ1onul
antidiuretic (.WH), sciizdnd astfeIpierderile
de apa la nivelul rinichilor:;i vezicii urinare.
Glandele suprarenale sunt, de asemenea,
stimulate pentru a produce mai mult
aldosteron,favorizdnd re!inerea unei
cantita!i mai mari de sare :;i, concomitent, a
apei la nivelul rinichilor.
Apa bauta pentru a calma setea
determinata de 0 senzafie de
"gura uscata" reface rezervele
de apa din organism.
Hipotalamusul se adapteaza la
schimbare :;iproduce 0 scadere
a ADH:;i a aldosteronului.

~HiPotalamus

u- _.
(

~~~.

-~\~'

~_

I~~~\'\
f'
__..,

Hlpofiza

poot,",,,,

Glanda suprarenala

pentru a regIa virtual fiecare functie. Cei

mai importanti (vitali) reglatori din
organism sunt sistemul nervos ~i sistemul
endocrin. Datorita interrelatiei stranse ~i
faptului ca fiecare este necesar pentru
.functia celuilalt, uneori sunt descri~i ca 0
unitate reprezentand
sistemul neuroendocrin.
Portiunea sistemului nervos implicata
fundamental
in
homeostazie
este
reprezentata de sistemul nervos autonom
care regleaza vegetativ (automat) unele
organe cum ar fi Imma, plamanii,
stomacul, intestinele, vezica urinara,
organele sell:uale~i vasele de sange.
Sistemul endocrin reactioneaza mult mai
lent, dar efectele sale persista pentru mai
mult timp, pe cand sistemul nervos
autonom are reactii rapide, care se mentin
doar atat cat este necesar. Uneori, ele
functioneaza independent unele de altele ~i
deseori impreuna, in functie de natura ~i
gravitatea situatiei. Unul din exemplele de
homeostazie in care sunt implicate ambele
sisteme este reglarea volumului apei in
orgamsm.
Organismul este aproxirnativ 70 la suta
apa, unele tesuturi - cum ar fi materia

cenu~ie din creier - continand pana la 85 la

suta, iar altele, cum ar fi stratul adipos,
numai 25 la sutii. Apa este, de asemenea,
componenta de baza a sistemului de
transport al organismului, sangele, care
contine 80 la suta apa. In anumite
imprejurari, aportul de apa catre organism
scade. Din fericire, organismul poseda
mecanismele necesare pentru reglarea
aportului de apa. Setea este un stirnulent
bazal; cand ne sirntirn insetati, organismul
sernnalizeaza nevoia sa de apa. Volumul
de apa pe care 11bem dupa aceea pentru a
satisface
nevoile
organismului
este
dependent de cantitatea de apa pierduta.
Centrul principal al sensibilitiitii la sete
se gase~te profund
in creier, in
hipotalamus, care reprezinta centrul de
control al sistemului nervos autonom.
Grupuri mici de celule nervoase din
hipotalamus sunt sensibile la cantitatea de
apa din siinge. In cazulin care cantitatea de
apa din sange, raportata la concentratia de
saruri ~i alti componenti, scade, aceste
celule sunt stimulate ~i, pe liinga
producerea hormonilor care determina
retentia renala de apa (vezi pag. 126),
produc ~i senzatia de sete.

CAPITOLUL2

S1STEMUL
OSOS

S1

TEGUMENTUL
Structura de sustinere a corpului uman este
un miracol de constructie complexa,
proiectat pentru a asigura maximum de forta
i mobilitate. Fiecare os are 0 forma
particulara, deoarece are un 1"01 specific. in
ace Ie parti ale scheletului in care este
necesara mai multaflexibilitate intra in
functie cartilajele, dar articulatiile i
ligamentele lor sunt cele carefac din schelet
un ansamblu extrem de bine coordonat.
inveliul extern al corpului, pielea
(tegumentul) este, defapt, un organ - cu cea
mai mare suprafata - care nu numai ca
protejeaza organele interne fata de leziuni,
dar ajuta, de asemenea, la reglarea
temperaturii corpului.

Dreapta: Femeile ~i barbafii au acel~i numar de oase

- 206 -, dar in general scheletulfeminin este mai u~or ~i
mai mic. Pentru a se adapta cre~teriifatului in timpul
sarcinii, pelvisulfemeii este mai larg, dtindu-iforma
caracteristica a ~oldului. La sexulfeminin, umerii sunt
relativ ingu~ti. La barbat, propor!iile sunt inversate,
Q1/tindumerii largi ~i ~oldurile strtimte.

Oasele i cartilajele
Scheletul unui adult este format din
aproximativ 206 oase. Oasele prezinta un
strat exterior dur ~i gros ~i un interior
moale, maduva.
Oasele sunt la fel de putemice ~i
rezistente ca betonul ~i pot suporta mari
greutiiti rarii a fi indoite, rupte sau strivite.
Fiind legate intre ele prin articulatii ~i
mi~cate de ciitre mu~chii ata~ati la ambele
extremitiiti, ele formeazii spatii (cavitiiti)
care servesc la protejarea organelor moi,
asigurand in acela~i timp un grad ridicat de
mobilitate. In plus, scheletul reprezinta
cadrul care sustine celelalte piiTti ale
corpului.
Ca oricare alte componente
ale
organismului, oasele sunt formate din
celule. Acest tip de celule produce ceea ce
este denumit din punct de vedere tehnic un
cadru de tesut fibros, 0 substanta
fundamentalii relativ moale ~i pliabilii. In
interiorul acestui cadru existii 0 retea de
substanfii mai durii care da, prin calcificare,
un material la fel de rezistent ca betonul,
fumiziind soliditate cadrului de tesut fibros.
Rezultatul final este 0 structurii extrem de
rezistentii ~i cu 0 flexibilitate remarcabilii.

Cre~terea osoasli
Ciind oasele incep sa creasca, acestea
sunt complet solide. Intr-un stadiu

ulterior, ele dezvoltii canalul medular.

Formarea canalului medular reduce foarte
putin rezistenta osului, reduciindu-i insii, in
acela~i timp, foarte mult greutatea. Aceasta
reprezintii 0 lege naturalii a ingineriei
structurale din care natura i~i ia toate
avantajele in ceea ce prive~te formarea
oaselor. Canalul medular contine miiduva
osoasii in care are loc producerea celulelor
sangume.
De~i pare surprinziitor, un nou niiscut are
mai multe oase in corpul lui decat un adult.
La na~tere, scheletul nou-niiscutului este
alcatuit din aproximativ 350 de oase; de-a
lungul anilor, unele din acestea fuzioneazii
pentru a forma segmente mai mari. Craniul
unui nou niiscut este un bun exemplu in
acest sens; in cursul na~terii acesta este
supus unei presiuni intr-un canal ingust.
Dacii craniul acestuia ar fi la fel de inflexibil
ca al unui adult, pur ~i simplu ar fi imposibil
pentru copil sii treadi prin canalul pelvin.

Mai jos: Cele 14 oase alefefei protejeaza

organele de simf vulnerabile ale capuillimecanismele delicate ale ochiullli ~i
receptorii olfactivi ~i auditivi. Oasele
fumizeaza un cadru stabil pentru
musculaturafefei, astfel incat putem face
mi~carifaciale in timp ce mesteci'im,
vorbim sau traim diverse emofii.

de a cre~te spre 0 forma adecvata functiei.

Acest lucru este important in special pentru
oasele lungi, care formeaza scheletul
membrelor. Ele sunt mai largi la cele doua
ex1remitati decat la mijloc, ceea ce face
posibil un contact mai bun la nivelul
suprafetelor articulare unde acesta este
necesar in cel mai inalt grad. Modelarea
oaselor are loc in special in timpul cre~terii
~i persistii toata viata.

Fontanelele sau golurile dintre oasele

craniului fi penn it aceastuia sa se muleze
sujicient pentru a se acomoda cu
dimensiunile canalului.
Dupa na~tere, aceste fontanele se inchid
treptat. Scheletul unui copil este format uu
numai din oase, ci ~i din cartilaje care sunt
mult mai flexibile. Pe masura cre~terii
organismului, se intiiresc treptat inspre 0
consistenta osoasa - un proces numit
osificare, care continua ~i la varsta adulta.
Procesul de cre~tere are loc printr-o
marire a lungimii oaselor bratelor,
picioarelor ~i a coloanei vertebrale. Oasele
lungi ale membrelor au cate 0 suprafata de
cre~tere la fiecare extremitate ~i acestea
reprezinta locul de unde pome~te cre~terea.
Suprafata de cre~tere este formata, in
principal, din cartilaj mai mult decat din os
~i din acest motiv zona cartilajului de
cre~tere nu este aparenta pe radiografie.
Odatii ce suprafata de cre~tere s-a
transformat in tesut osos, cre~terea in
lungime a oaselor se opre~te. Suprafetele
de cre~tere se osifica la toate oasele intr-o
ordine precisa. Maturitatea' completa a
scheletului nu se atinge pana la 20 de ani.
Proportiile scheletului uman se schimba
semnificativ pe masura ce acesta se
dezvolta. Capul unui embrion de ~ase
saptamani este la fel de lung ca ~i restul
corpului; la na~tere, capul este inca mare in
comparatie cu restul corpului, dar centrul
de greutate este deplasat de la barbia
copilului la ombilic. La adult, centrol de
greutate se gase~te la nivelul planului
transversal
situat
deasupra
simfizei
pubiene ~i a organelor genitale.
In general, scheletul unei femei este mai
u~or ~i mai mic decat al unui barbat.
Pelvisul feminin este proportional mai larg,
creand spatiu pentru cre~terea ra'tului in
timpul sarcinii. Barbatul are umerii mai
largi ~i 0 cu~ca toracica mai lunga, dar, in
contradictie cu credinta populara, barbatul
~i femeia au acela~i numar de coaste.
o caracteristica importanta ~i
remarcabila a oaselor este capacitatea lor

Diferite forme ~i marimi

Exista mai multe tipuri de oase, fiecare
fiind proiectat sa functioneze in diverse
moduri. Oasele lungi care alcatuiesc
membrele reprezinta cilindri de tesut osos
dur, avand in interior maduva moale ~i
spongioasa. Oasele scurte, care se gasesc la
nivelul incheieturii pumnului ~i a gleznei,
au, in principal, aceea~i alcatuire ca oasele
lungi, dar sunt mai aplatizate, pentru a

Vase sanguine
epifizare

Linia epifizara
(rama~ila a zonei de cre~tere)

~
Epifiza
(extremitatea osului)

permite 0 mai mare varietate a mi~ca .

lara 0 pierdere a rezistentei. Oasele p1
sunt formate din doua straturi de tesut 0:
dur cu un strat spongios intre"ele. Fon
plat! ofera protectie (cum ar fi craniul) s
o suprafata mare de insertie pentru Ul
mu~chi (cum ar fi creasta scapulara
omoplatului). Ultimul tip osos, O!
neregulat, apare in diferite forme adapu
specific la functia pe care 0 indepline~1
Vertebrele, de exemplu, sunt in fom
cilindrica pentru a asigura rezistenta
spatiul interior necesar pentru madU'
spinarii. Oasele care formeaza structu
fetei prezinta cavitiiti umplute cu aer.
Cartilajele
Cartilajele sau zgarciul
constItule
componenta moale, rezistenta, dar i
acela~i timp flexibila, a scheletu 1
corpului. La adulti se gase~te mai ales D

Epiglota
(cartila] elastic)

Cartilaj tiroid __
(marullui Adam)
\.

Laringele
Traheea

Sus: Structuri/e constitutive ale laringelui, unde

se afla corzi/e vocale, sunt compuse din resut

conjunctiv. Epiglota esteformata din cartitaj
elastic, dar celelalte trei parri - carti/ajul tiroid,
cricoid ~i aritenoid - sunt carti/aje hialine.
Corzile vocale suntformate dinjibre elastice
fine.

Emiterea unui sunet cu tonalitate

inalta

Jos: Celulele carti/ajului hialin de la np....

elul
zone lor de cre~tere se multiplica, determindnd
cre~terea osului, producdnd 0 matrice calcifiata.
Dupa aceea, celulele mor, lasdnd spa/ii libere.
Celulele osteoblastice produc resut osos pentru a
umple aceste spa/ii ~i a inlocui matricea
calcifiata.

articulatii, acoperind extremitatile osoase

~i in alte puncte strategice ale scheletului,
nde netezimea ~i flexibilitatea sunt
Decesare in cel mai inalt grad.
Structura cartilajului nu este aceea~i in
ot scheletul. Aceasta variaza in raport cu
functiile specifice pe care Ie indepline~te.
Toate cartilajele sunt compuse dintr-o
structura de baza, sau matrice, in care sunt
incluse celulele, ~i din fibre constituite din
proteine denumite colagen ~i elastina.
Consistenta acestor fibre variaza in diferite
tipuri de tesut cartilaginos, dar toate se
aseamana prin faptul ca nu contin vase
sanguine. In functie de caracteristicile
fizice, tesutul cartilaginos se imparte in
cartilaj hialin, cartilaj fibros ~i cartilaj
elastic.
Cartilajul hialin
Cartilajul hialin este un tesut trans lucid de
culoare albastra-alba ~i, dintre cele trei
tipuri histologice, contine cea mai mica
cantitate de celule ~i de fibre. Toate fibrele
pe care Ie contine sunt formate din
colagen. Acest tip de tesut formeaza
scheletul embrionului ~i are 0 mare
capacitate de cre~tere, care permite nounascutului sa ajunga qe la dimensiuni de
aproximativ 45 cm (18 inci) pana la
dimensiunea adultului de 1,80 m (6
picioare). Dupa ce cre~terea s-a oprit,
cartilajul hialin ramane intr-un strat foarte

subtire de 1-2 mm (1/32 inci) pe suprafata

extremiUiti10r
osoase
la
nivelul
articulatiilor.
Cartilajul hialin este, de asemenea,
abundent in tractul respirator, participand
1a formarea cavitatii nazale posterioare
(comete) ~i, de asemenea, in inelele rigide,
dar flexibile ce inconjoara traheea ~i
bronhiile care conduc la plamani. La
extremitatea coastelor, benzi de cartilaj
hialin fac legatura intre coaste ~i osul stem',
avand un rol in facilitarea expansiunii ~i
contractiei toracelui in timpul respiratiei.
La nivelul laringelui, cartilajele hialine
sunt implicate nu numai in sustinere, dar ~i
in mecanismul
vorbirii. Pe masura
mi~carii, ele cotroleaza cantitatea de aer ce
trece prin laringe ~i, in consecinta, timbrul
sunetului emis.
Cartilajul fibros
Cartilajul fibros, al doilea tip, este format
din mai multe fascicule de colagen care ii
confera atat elasticitate, cat ~i rezistenta la
compresii. Ambele ins~iri sunt necesare la
locul in '!,are este prezent, in speta intre
vertebre. In coloana vertebrala, vertebrele
sunt separate intre ele printr-un disc
fibrocartilaginos. Discurile intervertebrale
protejeaza coloana impotriva traumelor ~i
fac posibila pozitia ostostatica.

Oasele membrului superior reprezentate de

humerus injumatatea superioara!ji de
radius !ji ulna la antebraf. Articulafia
cotului, care leaga cele doua parfi humerus
cu ulna !jiradius, areforma de "balama".

plclOare, dar ~l sa ne mentinem pozitia

ortostatica. Vertebrele protej eaza, de
asemenea, maduva spinarii, dispusa in
canalul vertebral. Extremitatea inferioara a
coloanei ,iertebrale este denurnita coccis.
La unele animale, cum ar fi cainii ~i
pisicile, este mult mai lung ~i formeaza
coada.

Humerus

Membrana
sinoviala

Fiecare disc este constituit dintr-un inveli~

extern fibrocartilaginos, ce inconjoara
nucleul pulpos. Portiunea cartilaginoasa a
discului, a carui suprafata este lubrifiata,
previne deplasarea vertebrelor in timpul
mi~carilor, in vreme ce nucleul pulpos are
functia de absorbtie a ~ocurilor, Cartilajul
fibros are un rol de conectare intre oase ~i
ligamente; la nivelul centurii pelviene, el
une~te oasele bazinului in articulatia
numita simfiza pubiana. La femei, acest
cartilaj are 0 importanta particulara,
deoarece devine mai lax sub influenta
hormonilor secretati in timpul sarcinii,
pentru a permite trecerea capului ratului.
Cartilajul elastic
Cel de-al treilea tip de cartilaj, cel elastic,
i~i datoreaza denumirea prezentei fibrelor
de elastina, ca ~i a celor de colagen in
structura sa, El este compact, dar flexibil ~i
intra in constitutia epiglotei, care acopera
intrarea in caile respiratorii in tirnpul
deglutitiei (inghitirii).
Cartilajul elastic formeaza pavilionul
urechii, ca ~i peretii conductului auditiv
ex1ern ~i ai tubelor Eustachio, care leaga
fiecare ureche cu faringele posterior.
impreuna cu cartilajul hialin, cartilajul
elastic participa la structura laringelui ~i a
corzilor vocale.
Structura scheletului
Fiecare segment al scheletului indepline~te

o functie particulara. Craniul protejeaza

creierul ~i, de asemenea, ochii ~i urechile,
Din cele 29 de oase ale craniului, 14
formeaza structura masivului facial. 0
privire asupra craniului arata cum
structurile vulnerabile ale fetei sunt
protejate de aceste oase. Cavitatile orbitale
care se gasesc sub frunte adapostesc
mecanismele complexe ~i delicate ale
ochiului, La fel mucoasa olfactiva este
adapostita profund In cavitatea nazala, in
maxilarul superior.
Un element frapant al craniului este
dimensiunea rnandibulei sau maxilarul
inferior.
Fiind
mobila,
mandibula
reprezinta un instrument ideal de strivire a
hranei atunci cand, prin intermediul
dintilor, intra In contact cu maxilarul. Cand
vedem oasele faciale acoperite cu mu~chi,
nervi ~i piele, este greu de observat cat de
eficiente sunt forma ~i dispunerea lor. Un
alt exemplu de structura adaptata este acela
ca zona faciala este mai solida in jurul
ochilor ~i al nasului, pentru a preveni
deplasarea oaselor faciale fie posterior, sub
craniu, fie in sus.
Coloana vertebral a este formata dintr-un
lant de oase mici denumite vertebre ~i
formeaza aXlll central al scheletului. Este
deosebit de solida, dar, deoarece este 0 tija
formata din segrnente mici, in loc sa fie un
os unic, este, de asemenea, foarte flexibila.
Acest lucru ne face capabili sa ne aplecam
Inainte ~i sa ne atingem degetele de la

Coloana vertebralii este constituita

dintr-un lanr de oase denumite vertebre,
clasificate Infuncfie de pozifia lor In corp.
Cele care sunt ilustrate aici se gasesc In
regiunea lombara. Fiecare vertebra este
tapisata (protejata) cu un disc, de
consistenfa gelatinoasa.

Apendice
xifoid

Mu~chi
ihtercostali
interni
Lattissimus
dorsi
Serratus
anterior

Coloana
vertebrala

Coastele sunt ridicate

superior ~i exterior

Contracjia
mu~chilor
intercostali
externi

Coloana
vertebrala
Contracjia
mu~chilor
intercostali
interni

~
Cu~ca toracicii protejeazii unele dintre
organele vitale, printre care se aflii pliimtinii,
inima,jicatul ~i stomacul. Cartilajele costale
pemlit toracelui sii-~i miireascii ~i sii-~i
miqoreze volumul in timpulrespirafiei;
coastele, alciituite numai din tesut osos, arji
prea inflexibile. Ctind organismul are nevoie
crescutii de oxigen, ca de exemplu in timpul
unui efortjizic intens, mu~chii intercostali
externi se contractii, crescdnd circumferinfa
toracelui ~i impingtind sternul inainte. Noi
expiriim prin relaxarea aces tor mu~chi. Cdnd
expirafia este dijicilii, se contractii mu~chii
intercostali interni, care, deplastind inferior
coastele, reduc volumul toracic.

Cutia toracica este delimitata lateral de

coaste, posterior de coloana vertebrala ~i
anterior de catre stem. Coastele sunt fixate
de coloana vertebrala printr-un tip special
de articulatii, care Ie permit mi~carea in
timpul respiratiei. Anterior, se ata~eaza de
stem prin tesut cartilaginos. Cele doua
coaste inferioare (11 ~i 12) sunt articulate
doar de coloana vertebrala ~i nu se
articuleaza cu sternul. Acestea sunt
cunoscute sub denumirea de coaste flotante
~i au 0 slabii implicatie in respiratie. Prima
~i a doua pereche de coaste sunt strans
legate de clavicula ~i formeaza baza
gatului, prin care trec catre brat 0 serie de
pachete vasculo-nervoase. Structural, cutia
toracica este astfel alcatuita mcat asigura 0
protectie a inimii ~i a plamanilor care se
gasesc in interiorul ei, deoarece lezarea
acestor organe ar putea fi fatala.
Oasele membrului inferior au cea mai
mare lungime ~i greutate. Femurul se
articuleaza in cavitatea acetabulara din
osul iliac al arcului pelvin. Acetabuful este
orientat cafre exterior, asifel incat
membrele inferioare sunt pozifionate fa 0
distanfa suficient de mare fata de Iinia
mediana a cOlpului, penfru a asigura
eftcienfa echilibrului ~i a locomo,iei.

__

Osul sacru
,_Cavitatea
acetabulara
Pubis

Condil
femural
lateral

Maleola
medials

Structura articulatiei pumnului ,i a mainii

Trapez

Trapezoid

----

Osul mare
(capita!)
---

Osul cu carlig
(hamat)

Pisiform
Piramidal

suprafetele osoase sunt complementare,

permitand un surplus de stabilitate
organismului.
Membrele ~i pelvisul
Bratele sunt unite cu all.'Ul central al
Aproape la doua treimi inferior de
corpului reprezentat de coloana vertebral a
creasta iliaca se gase~te cavitatea
prin centura scapularii, care este formata
acetabulara,
perfect
adaptata
pentru
din scapula (omoplat) ~i clavicula. Osul
articularea cu capul femurului sau osul
bratului este denumit humerus ~i se
coapsei, cel mai lung os din corp, Mai jos
articuleaza la nivelul cotului cu cele douii
de aceasta cavitate, oasele bazinului se
oase ale antebratului: radius ~i ulna. Mana
curbeaza in plan anterior. Aceasta parte a
este formata dintr-un mare numar de oase
pelvisului este pubisul, completata de 0
mici. Acest lucru ne dii posibilitatea sa
ansa osoasa denumita ischion. Anterior,
apucam obiectele ~i sa realizam mi~cari de
cele doua oase pubiene se articuleaza,
formand simfiza pubiana, descrisa mai sus,
fmete, complexe, in care fiecare din
componentele mainii se mi~ca mtr-un mod
La nivelul acesteia se gase~te' un disc
diferit, dar perfect coordonat.
cartilaginos, discul interpubic. Mai multe
Legatura dintre membrele inferioare ~i ligarnente consolideaza articulatia ~i, de
coloana vertebral a se face prin pelvis, care
asemenea, merg de la partea superioara la
este alcatuit dintr-un grup de oase ell.1:rem creasta iliaca, mentinand
stabilitatea
de rezistente. Partea posterioara
a
pelvisului.
pelvisului este delimitata de osul sacru. De
La nivelul gambei existii doua oase, tibia
fiecare parte, sacrul se articuleaza cu un os
~i fibula. Piciorul, la fel ca mana, prezinta
masiv, osul iliac, a carui creastii poate fi
un schelet aIcatuit din oase mici. Aceasta
simtitii cu ~urintii la suprafata corpului.
alcatuire ne face capabili de a mentine
Articulatia sacro-iliaca este intiirita cu fibre
pozitia ortostatica ~i de a merge ~i alerga
~l
ligamente
incruci~ate. In
plus,
pastrandu-ne echilibrul.

Stanga: Mana are 14jalange (oasele

degetelor). Fiecare deget are treijalange ~i
doua la police. Mi~carea acestor oase este
asigurata de articulafii ~i mu~chi.
Mai la stanga: Articulatia pumnului este
formata din opt oase individuale denumite
carpiene. situate pe doua randuri.
Carpienele se gasesc intre metacarpienele
mainii ~i ulna care jormeaza antebratul.
Singurulos care poate ji palpat
subtegumentar este pisiformul.

Falange

_~exibilitatea piciorului uman se

iatoreaza anatomiei sale
mplexe. Pentru a purta
E eutatea corpului,jalangele
"cioruluisunt mai largi ~i
latizate decat ale mainii ~i patul
ighial are 0 jomla diferita .
Jelltru a ajuta la menfinerea
Echilibrului corpului.

Articula!ii ~i ligamente
Oasele
scheletului
sunt unite pnn
articulatii. De~i este necesara 0 articulare
solida, in acela~i timp, unele oase trebuie
sa fie capabile de mobilitate unul in raport
cu celalalt. Aceste articulatii ne permit 0
gama variatii de mi~cari ~i fac din schelet
un sistem foarte mobi!.
Articula1iile sunt impartite in doua
categorii principale - mobile sau sinoviale
~i fixe sau fibroase. Articulatiile sinoviale
permit 0 gama larga de mi~cari ~i sunt
delimitate de un inveli~ numit sinovia!.
Mobilitatea articulatiilor fibroase este
limitata de prezenta tesutului fibros. Pe
langa aceste doua tipuri, unele articulatii
ale corpului se formeaza intre os ~i cartilaj.
Deoarece cartilajul este foarte flexibil, el
permite un grad deosebit de ml~care in
absen\a
unei
membrane
sinoviale.
Articulatiile dintre coaste ~i stem sunt
exemple de articulatii cartilaginoase.
Articulatii sinoviale
Articula\iile sinoviale pot fi, la randul lor,
impartite in functie de amplitudinea
mi~carii pe care 0 pot efectua. Articulatiile
cotului ~i ale genunchiului permit mi~cari
de flexie ~i de extensie; articulatiile
semimobile permit mi~cari laterale in toate
directiile, deoarece suprafetele articulare
sunt aplatizate sau ~or curbate. Exemple
de articulatii semimobile se gasesc la
nivelul
coloanei
vertebra Ie,
oasele
purnnului ~i oasele tarsiene. Articulatiile

pivotante de la baza craniului ~i cea a

cotului intre humerus ~i ulna sunt tipuri
speciale de articulatii in balama care se
mi~ca in jurul unui pivot. Articulatia
pivotanta a gatului permite rni~carile de
rotatie ale capului, iar cea a cotului asigura
rotatia antebratului, racand posibile mi~cari
cum ar fi rasucirea unei chei sau a unei
~urubelnite. Articulatiile care sunt mobile
in toate direc\iile, cum ar fi cele al ~oldului
~i umiirului, sunt denumite articulatii cu
supra fete sferice.
Articulatiile degetelor sunt articulatii
tipice in balama. Extremitatile osoase sunt
acoperite cu un material denurnit cartilaj
articular.
Intreaga
articulatie
este
imprejmuita de un tesut fibros rezistent,
denumit
capsula
articulara.
Aceasta
mentine pozitia articulatiei, prevenind
orice mi~care anormalii. In interiorul
articulatiei, dar nedepa~ind cartilajul
articular, se gase~te sinoviala. Acesta este
un strat de tesut care, uneori, are doar
grosimea unei singure celule care formeaza
lichidul sinovial, ce permite mi~carea ~i
reducerea frecarii. Ea nu este absolut
necesara pentru functionarea normala a
Afana are numeroase articulafii sinoviale;
este u~or de infeles cum, in cazuri severe
de artritii reumatoidii, deteriorarea
articulafiilor qfectate are drept rezultat
defonniiri invalidante ale degetelor ~i
pumnului.

articula\iei ~i in anumite conditii in care

membrana sinoviala este afectata, cum ar fi
artrita reumatoida, poate fi indepartata, rara afectarea pe term en scurt a articulatiei.
Totu~i, 0 membrana sinoviala sanatoasa
este, probabil, esentiala pentru a prevem
uzura ~i distrugerea articulatiei.
Articulatia genunchiului
Articulatia genunchiului este 0 articulatie
in balama cu 0 structura aparte.
Extremitatea inferioara a femurului este
rotunjita pentru a permite 0 articulare
optima cu eX1remitatea superioara a tibiei.
Suprafetele oaselor sunt acoperite cu
cartilaj.
Pentru a permite stabilitatea articula\iei
~i flexibilitatea mi~carilor in spa\iul
articular
se
gasesc
doua
foite
cartilaginoase.
Acestea
reprezinta
portiunile care sufera leziuni in cursul
activitatii sportive ~i pot fi indepartate prin
interventie chirurgicala. Fara acestea,
articulatia genunchiului poate fi inca
functionala, dar uzura articulara cre~te,
astfel incat mai tarziu, incursul
vietii,
poate aparea artrita.
Suprafetele articulare sunt lubrifiate cu
lichid sinovial pentru a asigura mobilitatea
articulatiei. Exista, de asemenea, saculeti
cu lichid numiti burse sinoviale, care fac
parte din articulatie ~i au un rol de
protectie impotriva ~ocurilor severe.
Forta ~i stabilitatea sunt asigurate de
benzi fibroase denumite ligamente.

Femur
(osul coapsei)
Mu~chiul
biceps

Cartilaje
(meniscurile
frecvent
lezate in
eforturl
sportive)

Mu~chiul
gastrocnemian

r ara

a lmpiedica mi~carea genunchiului,

aceste ligamente sunt dispuse pe ambele
paI1i ~i In
interiorul
articulariei,
menrionandu-i poziria.
Mi~carile articulatiei genunchiului sunt
eterminate de mu~chii coapsei. Mu~chii
anteriori determina extensia articulariei (il
ag inainte) ~i cei posteriori fac flexia (11
ag inapoi). InseI1ia acestor mu~chi se afla
pe oasele bazinului ~i pe femur. La
e:-.-tremitatea inferioara, ace~ti mu~chi se
esc intr-un tendon fibros, care se prind
e tibie,
trecand
peste
articularia
enunchiului (vezi capitolul 3).
Pentru
prevenirea
frecarii
dintre
articulatie ~i tendon In timpul mi~carii, la
acest nivel exista un os inc1us in grosimea
tendonului,
denumit
rotula
(patela),
neata~at de restul articulariei genunchiului.
Ea are mi~cari in sus ~i In jos raportat la
extremitatea inferioara a femurului ce se
gase~te in cavitatea articulara ~i este
ubrifiata de lichidul sinovial. Exista, de
asemenea, inca doua burse cu rol de
bsorbrie a ~ocurilor.
Genunchiul este important in mod
special la locomorie. eu fiecare pas, el se
Indoaie, permirand mi~carea inainte a
_ambei rara a atinge pamantul - altfel
piciorul ar avea 0 mi~care exterioara
datorita tractionarii pelvisului. Dupa acea,
are loc extensia genunchiului ~i piciorul

este adus pe pamant prm ml~cari ale

articulatiei ~oldului.
Articulatiile fibroase
Articulariile fibroase Ie includ pe cele ale
coloanei vertebrale, sacrului, craniului ~i
unele din articulatiile gleznei ~i pelvisului.
Aceste articulatii nu au sinoviala; oasele
sunt unite printr-un tesut fibros dens, care
nu permite decat mi~cari limitate sau nici
un tip de mi~care. Articulatiile coloanei
vertebrale reprezinta 0 exceptie, fiind
destul de flexibile pentru a permite un
anumit grad de mobilitate, in acela~i timp
mentinandu-~i rolul de sustinere al
acesteia.
Ligamentele
Oasele unei articulatii sunt actionate de
catre mu~chi. Ace~tia se leaga de articulatii
prin tendoane lipsite de elasticitate.
Ligamentele, care au 0 elasticitate redusa,
conecteaza oasele articulare ~i Ie mentin
pozitia prin limitarea mi~carilor. Fara
ligamente, oasele ar putea fi foarte u~or
dislocate.
Ligamentele se gasesc, de asemenea, la
nivelul abdomenului, unde au rolul de a
mentine pozitia unor organe cum ar fi
ficatul sau uterul, in acela~i timp permitand
un grad de mobilitate necesar pentru
modificarile
care
apar
in
cursul

alimentariei, digestiei ~i sarcinii.

~i la nivelul sanilor exista ligamente
constituite din fibre fine care susrin
greutatea acestora.
De obicei, devenim con~tienti de
existenta unui ligament atunci cand acesta
este lezat. 0 luxatie sau 0 entorsa de
ligamente poate fi tot amt de dureroasa ca
o fractura a osului.
Structura
Ligamentele sunt 0 forma de tesut
conjunctiv.
Tesutul
cartilaginos
al
ligamentelor este format, In principal, din
colagen ~i din elastina. In majoritatea
ligamentelor, acest tesut este a~ezat
ordonat in fascicule fibroase. Aceste
fascicule de fibre sunt dispuse in diverse
directii, in functie de solicitarile la care
sunt supuse. In ligamentele cu 0 forma
cilindrica, fibrele sunt dispuse longitudinal
~i rezista la intindere. Alte ligamente, care
au rolul de a preveni mi~carea laterala a
articulatiilor, sunt dispuse sub forma unei
retele incruci~ate de fibre.
Intre fibre existii. celule specializate
numite fibrobla~ti, care au functie in
sinteza fibrelor de colagen ~i inlocuirea
celor distruse. Intre fasciculele fibroase
exista un tesut interstirial cu vasculariza1ie
sanguinii., limfatica ~i care ofera posibilitatea ca fibrele nervoase sa treaca prin el.

Ligamentele se ata~eaza de oase. Ele se

unesc cu fibreIe care penetreaza inveli~ul
extern al osului (periostul). Periostul are 0
vascularizafie ~i 0 inervafie care ii permit
sa hraneasca osul, cat ~i sa furnizeze
suprafafa de fixare pentru ligamente ~i
mu~chi. Ligamentele ~i periostul se afla
intr-o interacfiune amt de perfecta incat
periostul este frecvent afectat in urma unei
leziuni a ligamentului.
Exista ligamente specializate pentru
fiecare din variatele tipuri de articulafii ale
organismului. In articulafiile majore, ale
genunchiului, ~oldului, cotului ~i articula Fiecare mi~care pe care un atlet aface
depinde de interactiunea mu~chilor
tendoanelor, articulatiilor ~i ligamentelor.
iv/aijos sunt evidenfiate cele mai
importante ligamente implicate in
mi~carile umarului ~i, in dreaptajos, cele
necesare pentru mi~ci'1rilecotului cdnd
campionul olimpic Daley Thompson
efectueaza 0 aruncare.

fiile intervertebrale, pOI1iuni din capsula

articulara sunt ingro~ate pentru consolidare
~i sunt denumite ligamente intrinseci
(capsulare). In plus, exista alte ligamente
in interiorul sau exteriorul capsulei
articulare care joaca un rol specific in
limitarea diferitelor tipuri de mi~cari.
Acestea sunt cunoscute sub numele de
ligamente extrinseci (accesorii).

Functie
Varietatea
mi~carilor
corpului
este
dependenta de forma ~i aspectul suprafefelor osoase articulare ~i a ligamentelor.
in unele articulafii, oasele reprezinta cel
mai important factor. La articulalia cotului,
ulna formeaza suprafala inferioara a
articulaliei ~i are 0 forma de carlig care
permite doar mi~cari simple, anterioare ~i
posterioare.
La acest nivel, ligamentele au doar rolul
de a preveni frecarea ~i un ligament special
(ligamentul
anular),
inconjoara capul
radiusului (osul extern al antebralului),
legandu-I de ulna ~i permiland, in acela~i
timp, mi~carea de rotalie.

La articulafia genunchiului, totu~i, forma

oaselor nu opune rezistenfa la mi~carea
articulara. Astfel, de~i genunchiul este 0
articulafie in balama, mi~carile sunt
control ate printr-un
tip special de
ligamente (ligamente incruci~ate), care
previn deplasarea posterioara a articulatiei
~i stabilizeaza articulafia in ortostatism.
M~chii acfioneaza grupat la nivelul
articulafiilor, unii prin contractie ~i alfii
prin relaxare, permifand mi~carile oaselor.
Ligamentele funcfioneaza in concordanfa
cu ace~ti mu~chi, prevenind rni~cari cu
amplitudini excesive. Ligamentele nu sunt
capabile de contracfie, fiind 0 structura
statica ~i pasiva. Ele pot fi intinse de catre
mi~carile articulafiilor ~i devin din ce in ce
mai tensionate, parra ce mi~carea nu mai
este posibila. Exista ligamente inserate
intre doua pOI1iuniale aceluia~i os, nefiind
afectate de mi~cari. Ele protejeaza sau
menfin pozifia unor structuri importante,
vasele sanguine ~i nervii.

Corpusculi Ruffini
(receptori pentru cald)
Tub excretor
Corpusculi Meissner
(receptori tactili)
Descuamari
tegumentare'--(cheratina)

Corpusculi Pacinii
(receptori ai presiunii),

Receptori
pentru durere
Melanocite:
Tulpina firului de par
Glanda sebace

Capilare arteria Ie
~i venoase

T esut

adipos
subcutanat

ielea
?:=~ea, sau tegumentul, este mai mult decat

_ lIl\'eli~ al corpurilor noastre. Este un

~
activ ~i elastic, rezistent la umiditate
- ;:aldura ~i care ne protejeaza de radiatiile
-c;..matoare din lumina solara. Este destul
== rezistenta pentru a avea 0 aqiune
_ -ectoare impotriva agresiunilor ~l,
--~i, destul de supla pentru a permite
~carile. Ea conserva caldura sau race~te
ul in functie de necesitati, astfel
=tinandu-se
0
temperatura interna
-tanta.
_ <

=:tructura pielii
?Aea
este
constituita
din
doua
ponente principale Partea externa ,=?dermul - este formata din mai multe
~turi celulare, cel intern profund fiind
=:::nit strat generator. In acest strat,
~~ lele se divid constant ~i se deplaseaza
~:re supra~ata, unde se aplatizeaza ~i sunt

transformate
intr-un
material
nurnit
cheratina ~i sunt eliminate in final prin
descuamare. Timpul in care 0 celula din
stratul profund ajunge la suprafata este de
trei-patru saptamani.
Acest strat protectiv extern este ferm
ata~at de un strat subiacent denumit derm.
Papilele dermice patrund in epiderm ~i
aspectul valurit al jonctiunii dintre cele
douii straturi ale pielii da na~tere crestelor
papilare, care sunt mai proeminente la
varful degetelor ~i determina aparitia
amprentelor digitale. Dermul este format
din fibre de colagen ~i elastinii. In
interiorul dermului se afla glandele
sudoripare, sebacee ~i apocrine, foliculii
pilo~i, vasele sanguine ~i nervii. Nervii
penetreaza epidermul, dar vasele sanguine
raman in derm. Parul ~i ductele glandulare
trec prin epiderm pana la suprafata.
Fiecare glanda sudoripara este formata

Pielea este constituita din doua straturi

diferite de !esut: dermul ~i epidennu!.
Ambele straturi con/in termina/ii nervoase
care transmit stimulii de durere, presiune,
rece ~i cald. Glandele sudoripare sun
vitale pentru reglarea temperaturii
corpului, in timp ce glandele sebacee
lubrifiaza pielea ~i paru!. Glandele
apocrine se dezvoltii la pubertate ~i
reprezintii 0 caracteristicii sexualii.
Celulele producatoare de pigment, nllmite
melanocite pot produce alunite ~i pistrlli.

dintr-un conduct contorsionat de celule

epiteliale care se deschid in ductul
sudoripar, deschizandu-se la suprafata
pielii. Secretia glandelor sudoripare este
controlata de sistemul nervos ~i este
stimulatii de emotii, stres sau de necesitati
calorice.

o ilustra!ie detaliatii a scalpului aratii

diferitele straturi care constituie aceastii
por!iune aparte a pielii. Tesutul conjunctiv
lax permite mobilitatea mWfchilor
scalpului. Foliculii pilo~i viizufi din
exterior (stanga) ~i in secfiune (dreapta)
sunt responsabili pentru apari!ia ~i
cre~terea piirului.

Pericraniu
T esut conjunctiv lax

Maijos: Unghia este produsa

de celulele vii din piele, situale
injurulriidiicinii unghiei, dar
corpulunghiei este 0 structurii
moartii. Totu~i, unghia este
sensibilii la atingere, deoarece
fesutul Cl/tanat subacent confine
multiple tenninafii nervoase.

ale pielii, care sunt mai numeroase in mod

particular la nivelul pulpei degetului. Ele
transmit stimulii de caldura ~i atingere la
fel ca ~i cei de rece, mancarime ~i durere,
care pot initia reflexe de protectie.
Glandele sebacee se deschid in foliculii
pilo~i ~i sunt constituite din celule
epiteliale
specializate,
care
produc
sebumul, 0 secre~e uleioasa. Sunt foarte
numeroase pe cap, fata, piept ~i spate. Ele
au functia de a lubrifia parol ~i tegumentul
~i sunt controlate de hormonii sexuali.
Glandele apocrine se dezvoltii la
pubertate ~i sunt prezente la nivelul
axilelor, sanilor ~i langa organele genitale.
Ele au un miros specific ~i sunt 0
caracteristica sexuala. Cand incep sa se
dezvolte, secreta un produs cu 0 densitate
asemaniitoare laptelui. Exista 0 retea fina
de terminatii nervoase in ambele straturi

Parol ~iunghiile
Parol ~i ooghiile soot douii forme
particulare de cheratina. De~i unghiile sunt
produse de celulele vii ale pielii, unghia
propriu-zisa este un tesut mort ~i nu va
durea sau sangera in caz de lezare. Partea
vizibila a unghiei este nurnita corp unghial
~i forma ei este determinatii, in parte, de
factori genetici. Partea de la baza unghiei,
implantata intr-un ~ant al pielii, este
denurnita raclacina unghiei. Acoperind
radllcina, se gase~te cuticula (eponychia).
Structurile exierne ale tegumentului
acopera lunula aflatii la baza unghiei.

_ ".

celular inferior al pielii ce

pliul unghiei este denumit
-= generala. Celulele acestuia se
-= ~. cele superioare cresc ~i se incarca
---eratina. Cand celulele mor, devin
_ ale unghiei propriu-zise. Daca
= este putemic afectata, intreaga
~ .e se pierde.
~.
este produs de celulele foliculilor
.' ~i exista douii tipuri: parul fm
pe suprafata corpului, cu exceptia
-~ or ~i a talpilor, ~i parul mai gros ~i
.:::-entat, prezent la nivelul capului,
: ~elor, barbii ~i zonelor genitale.
:--=..,eavizibila a parului se nume~te tija;
ese formata 'din celule moarte
,,:inizate. Tija este implantata intr-o
-. 'une tubulara a pielii (folicul). Parul
~~
prin radacina, papila dermica, care
~se~te la baza foliculului, fiind
tata de flux'lll sanguin. Daca
. -~ ina este lezata, cre~terea parului
-c:aza, uneori ireversibil.
-: ~ ulul contine, de asemenea, 0 glandii
....
<>.e~i mu~chii erectori ai firului de
~ conditii de expunere la frig sau
ace~ti m~chi
se contracta,
. and constrictia tegumentului in
firului de par ~i ridicarea acestora,
? d ceea ce se nume~tepiele de gaina.
.:.' tii au aproximativ 120.000 de fire
~ . - pe cap; ro~catii au mai putine, cei
. mai multe. Tipul firului de par este
-2,' il: exista par fin ~i moale, care se
:. e~te in diferite portiuni ale corpului;
-=-_> lungi care cresc pe scalp ~i firele
:.e ~i rigide ce compun sprancenele;
negro are structura cea mai rigida.
e

_-=

Forma tijei parului determina aspectul

drept sau ondulat al parului. 0 tija
cilindrica este asociata cu un fir de par
drept, iar 0 tija ovala cu parul ondulat, tija
aplatizata cu un par carliontat.Celulele care
produc cheratina parului sunt dintre cele
care se divid cu 0 viteza crescuta. Parul
scalpului cre~te, in medie, cu 1,25 cm (1/2
inci) pe luna. Cre~terea parului nu este
continua ~i la fiecare cinci-~ase luni parul
intra intr-o faza de repaus, in timpul careia
inceteaza procesul de cre~tere. Radiicinile
parului restant iau 0 forma de trefla ~i i~i
pierd pigmentatia normala. Pana la zece la
suta din radiicinile parului scalpului se
gasesc in faza de repaus in orice moment.
Firele imbiitranite sunt cele care ne raman
pe maini cand ne spalam parul. Nu se
produce nici 0 leziune a foliculilor, iar
cand radacina a terminat repausul incepe
din nOlicre~terea normala a parului. .
Culoarea pielii
Culoarea pielii se datoreaza pigmentului
negro denumit melanina. Melanina se
gase~te, de asemenea, in par ~i in iris. Ea
este formata in celulele denumite
melanocite, situate in stratul bazal al
tegumentului.
Indiferent de tipul rasial, acela~i numar
de melanocite este intalnit in pielea fiecarei
fiintei umane. Cantitatea de melaninii
produsa de aceste celule prezinta mari
variatii. La rasa neagra, melanocitele sunt
mai mari ~i produc mai mult pigment.
Functia melaninei este de a proteja pielea
fata de radiatia solara; cu cat pielea are 0
culoare mai inchisa, cu atilt sunt mai putin

probabile arsurile datorate radiatiei solare.

Procesele
chirnice
complexe
ale
organismului ce convertesc aminoacidul,
tirozina, in melaninii au loc la periferia
melanocitului. Odata format, pigmentul se
deplaseaza spre centrul celulei pentru a
acoperi ~i proteja astfel nucleul celular.
Expunerea la lumina ultravioleta, fie prin
surse artificiale, fie prin radiatia solara,
stimuleaza producerea de melanina printr-un proces fiziologic de bronzare. Are
loc formarea melaninei, celulele se maresc
~i culoarea pielii devine mai inchisa.
Raspunsul este variabil de la individ la
individ, dar toate persoanele, in afara de
albino~i, devin mai pigmentate urmare
acestei expuneri prelungite la lumina solara.Alti factori care contribuie la coloratia
pielii sunt sangele din vasele sanguine
tegumentare ~i coloratia galbena naturala a
tesutului.
Coloratia
pielii poate fi
modificata ca urmare a unei stari
particulare a nuantei sangelui din vasele
pielii. Astfel devenim "palizi" in conditii
de frica, cand vasele rnici se inchid,. "ro~ii
sau pletorici" la manie datorita cre~terii
fluxului sanguin ~i cianotici , "alba~tri" la
frig, cand mare parte din oxigenul din
sange este transportat spre tesuturi pe
masurii ce fluX'll1sanguin scade.

Diferenfele in colorafia pielii se datoreaza

nivelelor diferite de melanina. Granulele
de melanina sunt produse in epiderm de
catre melanocite. Expunerea la lumina
solara accelereaza aCfiunea melanocitelor.

Reaetia normali a
tegumentului la soare
Celule epiderm ice

Radacina unghiei
(sediul cre~terii active
a unghiei)

CAPITOLUL 3

SISTEMUL
MUSCULAR
Fiecare micare a corpului, de la
o clip ire a unei pleoape panii la
un salt in aer, este posibilii
datorita muchilor i tendoanelor
- extensii ale muchilor care joaca
un rol crucial in transmiterea
forfei de contracfie a muchiului
la osul asupra caruia aCfioneaza.
in spatele activitafii musculare
exista mecanisme sofisticate care
fac dintr-o aCfiune aparent simpla,
cum ar fi micarea capului, un
proces complicat, ce implicii
creierul, nervii i organele de
simt.

Infraspinatus
Teres major

Dreapta: Mu~chii voluntari ai corpului pun

in ac!iune oasele ~i tendoanele care se
giisesc sub control con~tient. Ei sunt, de
asemenea, responsabili pentru reac!iile
automate la stimuli, cum ar ji rejlexul
rotulian, care sunt denumite actiuni rejlexe.

Semitendino~i

Exista trei tipuri diferite de mu~chi in

organism. Primul tip este reprezentat de
mu~chii scheletici sau voluntari. Impreuna
cu oasele ~i tendoanele,
ei sunt
responsabili pentru toate formele de
mi~cari con~tiente, cum ar fi urcarea
scarilor, ~i sunt de asemenea implicati in
reactiile automate denumite reflexe. AI
doilea tip este mu~chiul neted (denurnit a~a
datorita aspectului sau microscopic),
implicat in motilitatea organelor interne,
cum ar fi intestinele sau vezica urinara. Al
treilea tip este mu~chiul cardiac,care
reprezinta constituentul principal al iriimii.
M~chii voluntari se mai numesc striati
datorita faptului ca, la examinarea
rnicroscopica, aranjamentul fibrilar care ii
formeaza Ie del un aspect dungat. Ei i~i
exercita actiunea prin scurtarea lungimii,
un proces denumit contractie. Ei trebuie sa
fie capabili de a produce 0 contractie
rapida, exploziva, de tipul celei pe care 0
efectueaza mu~chii membrelor inferioare
in timpul unei sarituri, ~i de a mentine un
tonus constant pentru a pastra corpul intr-o
postura normala.
M~chii voluntari se gasesc in intreg
organismul, reprezentand 0 proportie de 25
la sum din greutatea corpului, chiar ~i la un
Reclus
abdominus
Flexorii
articula\iei
pumnului ~i
ai degetelor

Quadriceps
femoris

Mu~chiul
miocard

nou nascut. Se comporta ca resorturi

ata~ate de diferite puncte ale scheletului,
determinand mi~carea anumitor oase, de la
rnicul mU:~chi stapedius, care actioneaza
asupra scaritei, un os rnic al urechii medii,
pana la m~chiul gluteus maximus (mareIe
fesier), care formeaza majoritatea masei
fesiere ~i controleaza rni~carile articulatiei
~oldului.
In mu~chii netezi sau involuntari, fiecare
fibra este 0 celula alungita, fusiforma.
Mu~chii netezi nu sunt sub controlul
con~tient al creierului, ei produc contractia
musculara necesara in procese cum ar fi
digestia,.
determinand
peristaltismul
intest,inal, ce asigura transportul hranei.
M~chiul cardiac are 0 structura foarte
asemanatoare cu eel voluntar, dar fibrele
sunt mai scurte ~i groase, formand 0 retea
densa.

Inima este unica structura a corpului

compusa din mu~chi striat de tip cardiac.
Contracfiile inimii sunt rezultatul
impulsurilor produse de sistemul
excitoconductor al inimii, care asigura
expulzarea sangelui din inima fn vasele
sanguine.

]V1i~careavoluntarii este declan~atii de

impulsuri initiate in cortexul cerebral, pe
pm'tea opusa a corpului ce Umleaza sa
efeetueze mi~earea, de-a lungul miiduvei
spinarii ~i al nervi lor motori. La l11u~ehii
seheletlilui, unele din impulsllri detennina
eontrae!ia museulara, altele inhibiJ nervii
1110tori~i asigura relaxarea mu~ehilor
antagoni~ti.
Un mu~chi de dimensiuni mici este alcatuit
din putine fascicule de fibre, in timp ce un
mu~chi de dimensiuni mari, cum ar fi
gluteus maximus, poate fi alcatuit din sute
de fascicule.
Intregul mu~chi este invelit intr-un tesut
fibros. Are un corp muscular gros, care se
ingusteaza la capete, formand tendoanele,
fiecare din acestea inserandu-se pe un os
Structura mu~chiului neted nu prezinta
acela~i aranjament geometric ordonat al
filamentelor ~i fibrelor; ea este constituita
din celule fusiforme dispuse neomogen,
de~i are 0 contractie dependenta de
actiunea filamentelor de miozina ~i actina.
Observata
la microscop,
structura
mu~chiului cardiac este totu~i aceea~i ca a
mu~chiului voluntar, cu exceptia faptului
ca fibrele formeaza 0 retea.

Activitateamuscu,araL
Structura mu~chilor
Mu~chii voluntari pot fi priviti ca 0 serie
de fascicule paralele de fibre adunate
impreuna pentru a forma 0 unitate
completa. Cele mai mici dintre ele unitatile de baza ale activitatii musculare sunt filamente de actina ~i miozina, atat de
fine incat pot fi observate numai la
microscopul electronic. Ele sunt proteine
cunoscute sub numele de proteine
contractile. Mu~chiul se scurteaza cand
filamentele de actina ~i miozina gliseaza in
lungullor.
Aceste filamente sunt grupate in
fascicule denumite miofibrile. Printre
miofibrile se afla depozitele energetice ale
mu~chiului, sub forma de glicogen, ~i
fumizorii
normali
de
energie,
mitocondriile, in care oxigenul ~i substratul
energetic sunt metabolizate pentru a
produce energie.
Miofibrilele sunt grupate in fascicule
mai mari numite fibre musculare. Acestea
sunt de fapt celulele musculare cu nucleii
celulari dispu~i la periferie, sub membrana.
Fiecare fibra musculara vine in contact cu
o fibril nervoasa care Ii declan~eaza
actiunea ori de cate ori este necesar.
Fibrele musculare
sunt grupate in
fascicule, cu un inveli~ de tesut conjunctiv.

La nivelul pliieii neuromuseulare, impulsul

nervos detennina desearearea vezieulelor de
aeetileolina. Acestea ae!ioneaza mu~chiul.

Vase
sanguine
Nuclei din celula
musculara

o miofibrila formata din

filamente de actina ~i miozina

Filamente de
actina

La mu~chii voluntari,filamentele de actinii

i miozinii sunt grupate fnfascicule
denumite miofibrile, care, la randullor,
[ormeazii fascicule defibre musculare.
Acestea sunt celule musculare cu nucleii
situa!i periferic ~i sunt fnconjurate de un
fnveli de lesut conjunctiv.

Ju~chii involuntari sau netezi sunt

eompu~i din celule jilsiforme.

Mu~chiul cardiac este constituit din fibre

musculare ramificate.

Filamentele de actinii ~i miozinii ale muchilor

voluntari gliseaza In timpul contrac!iei.

Funqiile mu~chilor

_ r ': illi scheletici, sau voluntari. sunt

:iva i de nervii motori care pleaca din
va spinarii ~i care preiau impulsurile
-c-..i e de la creier printr-un tract nervos.
.-. .'
nervi motori au mal multe
:2.IDificatii, fiecare fiind distribuita la un
='~chi voluntar. Fiecare ramificatie ia
z
contact cu celulele musculare.
2. lsul electric se propaga prin nerv
. :eeand de la creier ~i cand ajunge la
ex:remitatea nervului elibereaza 0 cantitate
=i - de acetilcolina din granulele In care
zceasta
este
stocata.
Acetilcolina
:::E 'erseaza
spatiul
Ingust
dintre
::..'"Olinatiilenervoase ~i mu~chi, unde se
_ii de zone speciale ale membranei
~:- are numite receptori. Dupa legarea
2.<.e-'colinei de receptori, mu~chiul se
rracta ~i ramane In aceastii stare atat
::::::, cat mediatorul chimic este legat de
_ ep-or. Pentru a asigura relaxarea
=:lSC lara, 0 enzima ce neutralizeaza
z:e"
olina intra In actiune.
ele mai simple reflexe apar pnn
,,-.:= larea directa a nervilor motori de
-"::e sernnalele ce sosesc la maduva
~.::2.rii de la receptorii senzoriali prin
:::.....:.i senziti\'i. De exemplu, In reflexul
. ,0 10\'itura sub rotula este simtita
:::: ~ eptorii tendino~i. Ace~ti receptori
- ~ impulsuri la maduva spinarii ~i,
i\', actioneaza nervii motori care
~=
de la maduva spinarii la mu~chii
_ :.e. Drept rezultat, mu~chii coapsei se
...=a - rapid ~i gamba se mi~ca Inainte.
"':r.e deosebire de reflexe,mi~carea
. ":entii a mu~chilor voluntari este
.7.:~atii
de sernnale transmise de la
___ e:- rin madU\'a spinarii. Unele dintre
-~'" ~e aqioneaza prin stimularea unor
=5:} neni motori, iar altele au 0 actiune
~ =. . e, astfel Incat se creeaza un
==::::5- ce \'a determina contractia unui
~
~i re axarea altuia.
_____
..:
i -ea filamentelor de miozina ~i
_-::::=Z < timpul contractiei musculare este
:_ .es complicat, In care are loc
-:i desfacerea continua a unor
'mice dintre acestea. Acest
esita energie, fumizata de
s ratului energetic In prezenta
In mitocondrii, stocata ~i
-,- -=:-a apoi In compusul adenozin
ATP), compus macroergic.
- -{)n- aCtiei musculare
este initiat
~ -=::s:.:.:.
e calciu (unul din mineralele
corp) In celula musculara
.-:e;ea tubulara fina situata printre
-=-- _>. -e::lurnitiimicrotubuli.
- =-_e moment: mai multe celule
ntracta, asigurand tonusul
z=u un numar suficient de fibre
... -~""?
~Iregul mu~chi se scurteaza,
2c

:::lE

reducand distanta dintre punctele de

insertie, astfel Incat douii sau mai multe
oase sunt puse In mi~care In raport cu
altele.
Fiecare mu~chi poate actiona doar prin
scurtarea ~i nu prin marirea distantei dintre
punctele de insertie - ei pot sa traga, dar nu
pot sa Impinga. Pentru 0 mi~care In directie
opusa trebuie activat un alt mu~chi. De
exemplu, bicepsul bratului poate produce
flexia cotului, dar e>.1:ensiabratu1ui este
produsa de un alt m~chi, triceps, situat pe
fata posterioara a bratului. Mu~chi cum ar
fi bicep sui ~i tricepsul sunt denumiti
antagoni~ti - "ei lucreaza unul Impotriva
celuilalt" .

Adductor brevis
Adductor
magnus

Mai sus: lvlu:jchii gambei :ji ai piciorului.

in timpul mersului, corpul este propulsat
inainte de mU:jchiiputel11ici ai gambei gastrocnemieni :jisoleari. Ace:jti mU:jchi
ridicii articulalia glezneifolosita ca 0
pdrghie. MU:jchii extensori ai piciorului
indoaie degetele ddnd impulsulfinal catre
inainte.

Stanga: Ali:jcarea anterioara a membrelor

inferioare din :jold implica tensorulfasciei
lata, care une:jtepelvisul cufemurul, :ji
mU:jchiulcroitor, cel mai lung mU:jchidin
corp, care se intinde de la pelvis pdna la
genunchi. Cei trei mU:jchiadductori scurt, mare :jilung ...readuc piciorul in
pozilia inilialii.

M~chiul neted are, de asemenea, 0

inervatie motorie. Totu~i, in loc de un
singur nerv ce stimuleaza 0 singura celula,
impulsul se propaga simultan la mai multe
celule. Acest mod de propagare ajuta, de
exemplu, la transportul hranei In intestin.
Contracfia mu~chiului cardiac nu este
produsa de nervi motori, ci de un tesut
specializat al inimii. Aceste impulsuri au 0
frecventa de aproximativ 72 de ori pe
minut, determinand contracfia inimii ~i
expulzia sangelui.

endoanele
-- ele joaca un rol important intr-o
': ,'ariatii de mi~cari. In principiu,
- -,
une~te partea activa sau corpul
"-, ui cu structura - un os - care va fi
0:zatii. Foria de contractie a fibrelor
::0rre este concentrata ~l apOl
~a
prin tendon, realizand tractiunea
__ Li interesate ~i realizand astfel
_"",,-ea.
~=-cioanele sunt extensii specializate ale
._: or ~i sunt formate din tesut
_ iv, care leaga fasciculele de fibre
~,' are ~i care se unesc ~i se extind in
.:. u~chiului sub forma unui cordon
-ibil. Ele au putine terminatii
-e, fiind, In principal, tesuturi
c ~i cu 0 vascularizatie saraca. La 0
=.itate, ele se formeaza din corpul
- :" lui, iar la cealaltii extremitate se
~
de os, unele dintre fibre fiind
- ~te chiar In structura osoasa.
-= '18 mai multe tendoane localizate
'. de suprafata corpului ~i care pot fi
-.e cu u~urintii. De
exemplu,
_. e tele posterioare ale articulatiei
chiului care controleaza
flexia
hiului.
Tendoanele
sunt,
de
enea, Intalnite acolo unde exista un
__
umar de articulatii care efectueaza
- - . intr-un spatiu relativ mic, deoarece
~ ocupa mult mai putin spatiu decat
i. Astfel, ambele fete ale mainilor ~i
elor contin un Intreg set de diferite
-= ne. Mu~chii ce action~za ~_
::::::.::oonesunt situati la distanta de nivelul
~. ~ or ~ipicioarelor.
-:'::1 tip particular de tendon se afla In
e:ciune cu tesutul muscular care
eaza peretele Immii, favorizand
-::-. ea de pompa a acesteia. Aici, benzi
-~-e de tesut fibros formeaza structuri
- :::'ie In interiorul mu~chiului cardiac, care
era atat 0 structura mai ferma, cat ~i

inele de sustinere In punctele in care vasele

.
. .
man se unesc cu Imma.
Tecile tendinoase
Pentru a se putea mi~ca cu u~urintii ~i rara
frictiune sau pericol de abraziune,
tendoanele de la nivelul articulatiei gleznei
~i pUIIllluluisunt invelite in teci In punctele

Mai sus: Tecile tendinoase protejeaza

tendoanele impotrivafreciirii de alte
structuri. Un tendon (in medalion) este
format de membranele care fuzioneaza la
~U:UimU'Chi

,~

Tendoane extensoare
--'"'""

Tendoanele extenso are ale mdinii ne permit

sa indreptam degetele.

In care traverseaza sau au un contact strans

cu alte structuri. Teaca tendinoasa este un
man~on cu perete dublu care izoleaza,
protejeaza ~i lubrifiaza tendonul, astfel
incat posibilitatea unei leziuni pnn
preslUne sau frecare este redusa la
minimum. Spatiul dintre cele doua straturi
ale tecii tendinoase contine lichid, a~a Incat

ele aluneca cu u~urinta unul peste celalalt.

Organismul nu poate efectua mi~cari
repetate de acela~i tip rara aparitia unei
leziuni sub forma de inflamatie. Aceasta se
Intampla deoarece perioadele de repaus
sunt necesare pentru Inlocuirea lichidului
lubrifiant. Daca acest lucru nu se intampla
~i sistemul functioneaza rara 0 lubrifiere
adecvata, cele doua straturi ale tecii incep
sa se erodeze. Continuarea mi~carii va
produce durere ~i va determina un sunet
numit cracment. Acesta este mecanismu1
care sta 1a baza conditiei denumite
tenosinovita - inflamatia tecii tendinoase.
Utilizarea rapida ~i neobi~nuitii a unui set
particular de mu~chi are 0 probabilitate
mare de a duce la tenosinovita.

CAPITOLUL4

SISTEMUL
NERVOS
Sistemul nervos este esential pentru
perceptia senzorialii, perceptia durerii
i a pliicerii, controlul miciirilor i
reglareafunctiilor corpului, ca de
exemplu respiratia. Fiind cea mai
complexii structurii a organismului,
este de asemenea vitalii pentru
dezvoltarea limbajului, gdndirii i
memoriei. in centrul siiu se giisesc
creierul i miiduva spiniirii, care, in
final, controleazii tot tesutul nervos din
ceIe lalte piirti ale corpului.

Locallzarea sistemulul nervos

central ~I perlferic

Emisfere
cerebrale
Cerebel
NeNi ceNicali (8
perechi) care
ineNeaza gatul.
umerii ~imainile

NeNi sacrali (5 perechi)

ineNeaza picioarele ~i
organele genitale
Anatomla neuronulul (celula nervoasa)

Vedere posterioara a conectarii creierului.

maduvei spinarii ~i nervilor periferici (sus, in
dreapta). Rela{ia lor este extrem de complexa,
nervii somatici fiind lega{i de cei ai sistemului
autonom prin intermediul ganglionilor,
amdndoua avdnd cai aferente ~i eferente
maduvei spinarii. 0 sec{iune a coloanei
vertebrale (pag. 43) arata modul de protec{ie a
maduvei spinarii. Neuronul (dreapta) este
prezentat cu teaca de mielina ~i nodurile Ranvier
care ajuta la transmiterea influxului nervos.

Celulele
nervoase
Interconectarea dintre sistemul nervos
somatic ~iautonom

Nervi motori somatici

(transmit infiuxul
nervos de la sistemul
nervos central)

Radacina comuna a
sistemelor somatic ~i
autonom la ~i dinspre
maduva spinarii

Ganglioni ai sistemului
autonom

Unitatile functionale ale sistemului nervos

sunt milioanele de celule nervoase
interconectate denumite neuroni. Functia
lor este oarecum asemanatoare cu cea a
circuitelor
dintr-un
aparat
electric
complex: ele preiau semnalele dintr-o parte
a sistemului nervos ~i Ie transmit alteia,
unde ele pot fi retransmise altor neuroni
pentm a determina 0 anumita actiune.
Neuronii sunt c1asificati in trei tipuri, in
raport cu functia lor: neuroni senzitivi, care
transmit informatia de la organele de simt
ale corpului la sistemul nervos central;
neuroru integrativi (intemeuroni), care
proceseaza informatia primita; neuroni
motori, care initiaza actiunile voluntare ~i
involuntare.
Structura neuronului
Neuronii au diferite forme ~l mariml, dar
toti au aceea~i stmctura de baza. Au un
nucleu central situat intr-o pOrfiune
aproximativ sferica a neuronului numita
corp celular. Din corpul celular se desprind
un nurniir de prelungiri fine, ramificate.
Acestea sunt denumite dendrite. Din celula
se desprinde 0 fibra unica, lunga, denumita
axon, principala fibra care asigura
conducerea semnalului intr-un nerv. La
e:\1remitatea sa, axonul se divide ~i elintr-un numar de ramificatii,
fiecare
terminandu-se cu mici butoni. Fiecare
buton se gase~te in imediata apropiere a
unei dendrite de la un alt neuron, rara a 0
atinge de fapt. Acest spatiu este denumit
sinapsa, prin care mesajele sunt transmise
de catre substante chimice numite
mediatori neuronali. Fiecare neuron este
delimitat
de
un
perete
subtire,
semipermeabil care are un rol important in
transmiterea impulsurilor. Impulsurile sunt
declan~ate intotdeauna de excitarea uneia
sau a rnai multor din dendritele neuronului
~i sunt trimise catre corpul celulei. De aici
se propaga de-a lungul axonului. Pentm a
mari viteza de transmitere a semnalelor,
multi axoni au un lnveli~ de mielina.
Cand un semnal atinge butonii axonului,
acesta poate, in anumite imprejurari, sa
traverseze sinapsele catre dendrite Ie unui
alt neuron adiacent ~i astfel sa se propage
in continuare. Neuronii nu sunt singurele
tipuri de celule care se intalnesc in
sistemul
nervos.
Celulele
denumite
nevroglii sau celule gliale sunt prezente in
numar mare in sistemul nervoscentral, iar
celulele Schwann se gasesc in cel periferic.
Ambele tipuri leaga, protejeaza ~i hranesc
~i, de asemenea, ofera suport neuronilor.

Sistemul nervos periferic

. nentele principale ale sistemului
='~yos sunt nervii, care leagii sistemul
=.e:yos central de alte piirti ale corpului, ~i
"onii nervo~i, grupe de celule
=.e:yoase situate in diverse puncte ale
S5".eID lui nervos.
-n nery este un fascicul alciituit din
~
motorii ~i senzitive, impreuna ell
:esconjunctiv ~i vasele sanguine.
_-""," principali, in numiir de 43 de
,_
"', l~i au originea in sistemul nervos
"""":::::c:
12 perechi se desprind din
. ...: ea inferioarii a creierului (nervii
~eni)
~i 31 perechi din miiduva spiniirii
::...":'\
.. spinali).
,-enii cranieni inerveazii, in principal,
~ e e de simt ~i mu~chii capului, de~i
_ =ery cranian foarte important, vagul,
~''':yeaza organele digestive, inima ~i ciiile
_~. ":-atorii din pliimani. Unii nervi
:::r-;
", cum ar fi nervul optic, contin
.:
fibre senzoriale.
_-enii spina Ii se desprind la intervale
~te
din miiduva spiniirii ~i contin
:..- :deauna atat fibre motorii, cat ~i
-'"':Zw;e. Ei inerveazii toate regiunile
'.
i situate mai jos de gat. Fiecare
=- ' spinal este ata~at de miiduva spiniirii
.
'ermediul
a douii riidiicini, una
.::.:.z "ra din fibre motorii ~i cealaltii din
::""":e
-enziti,'e. Dupii unirea riidiicinilor,
,e . ua tipuri de fibre se aliiturii pentru a
:3:::1.2
ef\ ul, de~i fiecare actioneazii
~
'ent de cealaltii, ca douii fire ale
_::1
b u electric.
timp ce la nef\~i
-~e::ll, de asemenea ata~ati de regiunea
-::e:: ra a creierului prin riidiicini, fibrele
se::zi:::\'e ~i motorii formeazii, de regulii,
~-: separati).
=..a
. a distantii de miiduva spiniirii,
.::: :e nery spinal se divide in ramun care,
:2 :fr=,
lor, se di,~d in numeroase ramuri
" formand 0 retea care inerveazii

informatii din mediul extern de la organele

de simt, cum ar fi ochii, care contin celule
receptoare specializate. Semnalele de la
ace~ti receptori sunt transportate apoi ciitre
sistemul nervos central, prin fibrele
senzitive. in al doilea rand, transmite
mesaje prin fibrele motorii de la sistemul
nervos central la m~chii
scheletici,
initiind astfel mi~carea.
Sistemul nervos autonom are, in
principal, rolul de a mentine functiile
automate, rarii un efort mental deliberat din
partea noastrii, ale unor organe cum ar fi
inima, pliimanii, stomacul, intestinul,
vezica urinarii, organele sexuale ~i vasele
sanguine. El este alciituit in intregime din
nervi motori aranjati in releu pornind de la
miiduva spiniirii ciitre diferiti mu~chi.
Sistemul nervos autonom este compus
din douii piirti, denurnite simpatic ~i
parasimpatic.
Fiecare
folose~te
un
mediator chimic diferit acolo unde fibra
nervoasii ajunge la organul tintii, fiecare
are 0 autonomie diferitii ~i are efecte
diferite asupra organelor pe care Ie
deserve~te.
De
exemplu,
nervul

an

Mai jos: Schema care ilustreaza modul in

care sistemul nervos periferic controleaza

ritmul cardiac. Nervii senzitivi trimit
informafii catre centrul cardioreglator din
maduva spinarii, ritmul cardiac este apoi
adaptat de catre sistemul nervos simpatic
~i parasimpatic. Un nerv parasimpatic
important este vagul, care inhiba
activitatea cardiaca.

_J:-

.. -;;t fibrele senzitive, cat ~i cele motorii

.-:: . ~ p8I1i ale neuronilor senziti\~ ~i
- - _", f'brele motorii ~i senzitive sunt
:::-e~ _.. e c~le mai lungi ale neuronilor
,
oj". De exemplu, 0 fibrii motorie a
__ =e on din miiduva spiniirii se poate
_._6': rani. intrerupere panii la un m~chi
1.

- marie ~i autonom
-=:.. =~ nef\'OS periferic are douii mari
. _~ te: sistemul nervos somatic, care
~ ~- . .e - b control con~tient, ~i sistemul
- e onom, care este sub control
~-::en.
nef\'os somatic are un rol
primul rand, colecteazii

parasimpatic ce inerveazii ciiile aeriene,

bronhiile pulmonare determinii constrictia
acestora, mic~orandu-le calibrul. Nef\~i
simpatici din aceea~i zonii produc miirirea
calibrului, adicii dilatii bronhia.
Intregul sistem autonom este controlat
de 0 zonii din creier nurnitii hipotalamus.
Acesta prime~te informatii despre orice
variatie in, de exemplu, componentele
chimice ale corpului ~i ajusteazii sistemul
autonom pentru a restabili echilibrul. Dacii,
de exemplu, nivelul oxigenului scade in
urma efortului, hipotalamusul comandii
sistemului autonom cre~terea frecventei
cardiace pentru a fumiza mai mult sange
oxigenat.

Sistemul nervos parasimpatic

activitatea inimii)

Nodul
atrioventricular
(inhiba

Sistemul nervos simpatic (accelereaza

activitatea inimii)

31 perechi de
nervi spinali

Regiunile corpului inervate

de nervii spinali cervicali
Regiunile corpului inervate
de nervii spina Ii toracali
Regiunile corpului inervate
de nervii spinali lombari
Regiunile corpului inervate
de nervii spinali sacrali

Sistemul nervos central

Sistemul nervos periferic actioneazii doar
ca un releu pentru transmiterea mesajelor
intre sistemul nervos central ~i m~chii
capului, glande ~i organe de simt. Practic,
nu joacii nici un rol in analiza informatiilor
senzitive sau in initierea impulsurilor
motorii. Ambele activitiiti ~i multe altele
apar in sistemul nervos central.
Creierul ~i miiduva spiniirii formeazii
unitatea
centralii
care
prelucreazii
impulsurile. Ele primesc mesaje prin
fibrele senzitive de la organele de simt ~i
receptori, Ie selecteazii ~i analizeazii ~i,
dupii aceea, transmit impulsurile de-a
lungul fibrelor motorii, producand un
riispuns adecvat al mu~chilor ~i glandelor.
Functia de analizii sau de procesare
poate fi relativ simplii pentru unele
activitiiti ce se desIa~oarii in miiduva
spiniirii, dar analiza la nivelul creierului
este de obicei de 0 inaltii complexitate,
implicand participarea a mii de neuroni
diferiti. De~i multi neuroni senzitivi se
terminii ~i multi neuroni motori au originea
in creier, majoritatea neuronilor cerebrali
sunt interneuroni care au functia de a filtra,
analiza ~i stoca informatiile
Intregul sistem nervos central necesitii
un aport substantial de sange, care
furnizeazii
oxigenul
~i
substantele
nutritive. El este de asemenea protejat de
douii tipuri de inveli~uri. Primul este osos:
craniul, care adiiposte~te creierul, ~i
coloana vertebralii, care adiiposte~te
miiduva spiniirii. Cel de-al doilea este
constituit din trei membrane fibroase
denumite meninge. Acestea acoperii in
intregime creierul ~i miiduva spiniirii.
Lichidul cefalorahidian este un fluid

Tracluri neNoase
ascendente (spre
creier)
-

Duramater

limpede, apos, care circulii in meninge, in

miiduva spiniirii ~i in ventriculii cerebrali
(cavitiiti). Lichidul are un efect de
amortizare, ajutand astfel la protejarea
tesutului nervos vital fatii de agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sange
de ciitre celulele specializate ale plexurilor
coroide din ventriculii cerebrali. Spre

Tracturi neNoase
. descendenle (de la
creier)

----l-----Pereche de neNi spinali

deosebire de ventriculii inimii, care au

nume specific, ventriculii cerebrali sunt
numerotati. Numerotarea incepe de la
emisferele cerebrale in jos, ciitre miiduva
spiniirii, iar primii ventriculi (denumiti
ventriculi laterali) sunt ~i cei mai mari.
Lichidul circulii de la ventriculii laterali,
printr-un orificiu ingust, in ventriculul al
treilea ~i apoi, printr-un canal ~i mai
ingust, apeductul cerebral, in eel de-al
patrulea, care este putin mai largo De aici
iese
prin
orificii
ale
plan~eului
ventriculului in ni~te spatii (cisterne) pline
cu lichid care inconjoarii trunchiul cerebral
la baza creierului. Dupii aceea, lichidul
circulii ciitre partea superioarii a creierului
(emisferele cerebrale) ~i este reabsorbit de
ciitre proeminente speciale, denumite
vilozitiiti arahnoidiene, de pe arahnoidii,
una dintre cele trei meninge.

See,tiune transversala prin madul'a

spinarii, eare ilustreaza eaile senzoriale
(senzitive) ~i motorii ee transmit injluxul
nerl'OS la ~i dinspre ereier. Rejlexele
apar dind mesajele se transmit prin
neuronul de asoeia,tie.

--:<0 cerebrale
--~

cerebral

Maduva
prelungita (bulb)
Glanda hipofiza
(pituitara)

dun spinarii
ya spinarii este 0 coloana de tesut
'os aproxlmativ cilindrica, in lungirne
-~ . ca 40 cm (16 inci), care este situata in
'orul canalului vertebral de la creier
_. ;; la vertebrele inferioare. Este compusa
_ aglomerari de neuroni ~i fascicule de
==--e nervoase. Materia cenu~ie - denurnire
:;_ omerarilor neuronale - are forma de H
?= sectiune transversala, cu un corn
_ -erior ~i unul anterior in fiecare
:::::atate (protuberante). eel anterior este
us din neuroni motori, in tirnp ce
ul posterior contine corpii celulari ai
-="=Onilorde asociatie ~i senzitivi.
_ rateria cenu~ie este inconjurata de
=z:eria alba. Aceasta este irnpra~tiata in
cordoane ~i contine fasciculele
. dente ~i descendente care conecteazii
~erul
la maduva spinarii in ambele
=- iii. Fasciculele descendente propaga
. surile motorii de la creier la sistemul
_ 'os periferic; fasciculele ascendente
~ irnpulsurile senzitive catre creier.
_ '=

_-=

nncliile maduvei spinarii

_ 2 uva
spiniirii are doua
functii
~ cipale. In primul r~nd, ea functioneaza
un sistem de conducere in ambele
'uri intre creier ~i sistemul nervos
~feric.
Aceastii functie este indeplinita
:-:n intermediul neuronilor senzitivi ~i
=o'ori; fibrele acestora din urrna formeaza
3cicule lungi, ce pleaca din diferite paTti
:':":ecreierului. Ele coboara pe distante vari-

ate prin maduva spinarii ~i la capatvllor la

mare distanta de creier, vin in contact cu
dendrite Ie sau cu corpii celulari ai
neuronilor senzitivi sau motori apartmand
sistemului nervos periferic. Mesajele pot ti
transmise prin intermediul sinapselor, intre
neuronii periferici ~i cei spinali.
A doua functie a maduvei spiniirii este
de a controla activitatile reflexe simple.
Aceasta se obtine prin neuroni, ale caror
prelungiri se extind pe distante mici in sus
~i in jos prin maduva spiniirii ~i prin
intemeuroni care transmit mesajele direct
intre neuronii senzitivi ~i cei motori. Daca
puneti mana pe 0 sobii fierbinte, receptorii
pentru durere din piele transmit mesaje la
miiduva spiniirii. Unele dintre acestea sunt
transmise irnediat prin intemeuroni la
neuronii motori ce controleaza mi~ciirile
mu~chilor bratului ~i ai rniiinii ~i mana este
retrasa rapid ~i automat. Mesajele urea prin
miiduva spinarii ~i sunt conectate pnn
intemeuroni
cu nervii motori care
controleaza mi~carile gatului.
Aceasta secfiune evidenfiaza componentele
principale ale creierului. Sistemul limbic
(in medalion) este implicat in memorie,
invafare ~i stari emofionale.

In acest fel, capul se intoarce

automat catre
sursa dureroasa. Alte mesaje
sunt
transportate pam la creier ~i determina
senzatia con~tienta de caldura ~i durere.
Creierul
principiu, creierul poate fi impartit in
trei regiuni distincte: creierul posterior,
creierul mijlociu ~i creierul anterior.
Fiecare din aceste regiuni este divizata in
zone separate, care controleaza functii
distincte, toate interconectate cu alte
poTtiuni ale creierului.
Cea mai mare structura a creierului
posterior este cerebelul. Aceasta zona are,
in principal, activitati motorii. Ea trimite
impulsuri
care
produc
mi~carile
incon~tiente ale mu~chilor, astfel incat
postura ~i echilibrul sunt mentinute ~i
actioneaza in perfect acord cu ariile
motorii ale emisferelor cerebrale pentru
coordonarea mi~carilor corpului.
Trunchiul cerebral, care leaga creierul cu
maduva spinarii, cuprinde paTti din creierul
posterior, tot creierul mijlociu ~i 0 parte
din cel anterior. Aici este locul de
incruci~are al tuturor cailor aferente ~i

In

eferente, astfel incat partea stanga a

corpului este controlata de partea dreapta a
creierului ~i viceversa.
Variatele
structuri ale trunchiului
cerebral - incluzandu-Ie pe cele denumite
bulb (medulla oblonga) ~i puntea, care fac
parte din creierul posterior, ~i formatia
reticulata
(uneori,
denumita
sistem
reticulat activator), care face parte din
creierul mijlociu - au functii vitale. Ele
controleaza frecventa cardiaca, presiunea
arteriala, deglutitia, tusea, respiratia ~i
somnul. Controlul gradului de con~tienta
este una dintre cele mai importante functii
ale creierului. Formatia reticulata este cea
care filtreaza afluxul de informatii ~i
decide care este destul de importanta
pentru a fi transrnisa la creier. Caile
nervoase din intregul organism trimit
ramuri catre formatia reticulata ~i 0
alimenteaza cu un flux constant de semnale
cu origine in celulele nervoase. in
consecinta, acest fapt determina formatia
reticulata sa emita semnale catre toate
zonele creierului la centrii adecvati, unde
semnalele sunt preluate, colationate ~i
prelucrate. Daca aceasta capacitate de

Varietatea
de
impresii
vizuale~i
auditive

Mesajedealerta
corticala

conducere scade sau este impiedicata sa

apara, partea din creier denumita cortex
cerebral devine inactiva ~i persoana devine
incon~tienta.
Emisferele cerebrale ~i hipotalamusul
Parte a cea mai mare din creier este
reprezentata
de ernisferele
cerebrale
(cerebrum) localizate in creierul anterior.
Acestea sunt mai dezvoltate la om decM la
orice alt animal ~i simt esentiale pentru
gandire, memorie con~tienta ~i procesele
mentale superioare. Acesta este locul unde
toate celelalte paTti ale creierului transmit
mesajele pentru a fi luata 0 decizie.
Creierul mare este impartit pe linia
mediana in doua jumatati, cunoscute sub
numele de emisfere cerebrale. Ele sunt
unite la baza printr-un fascicul gros de
fibre nervoase, denumite corp calos. De~i
fiecare reprezinta imaginea in oglinda a
celeilalte, ele au functii complet diferite ~i
conlucreaza prin intermediul corpului
calos.
In interiorul emisferelor cerebrale exista
o aglomerare de substanta cenu~ie (celule
nervoase) denurnita ganglioni bazali.
Aceste celule formeaza un sistem complex
de control, care coordoneaza activitatea
musculara, ceea ce permite corpului sa
indeplineasca diferite tipuri de mi~cari
liber ~i incon~tient. Acest tip de activitate
musculara este implicat in balansarea
bratelor in timpul mersului, in expresia /'
fetei ~i in pozitionarea membrelor inainte
de ridicarea in picioare sau de mers.
Hipotalamusul se afla la baza creierului,
sub cele doua emisfere cerebrale. El este
situat imediat sub 0 aM structura
importanta din creierul anterior, talamusul,
care functioneaza ca un releu telefonic
intre
maduva spinarii ~i emisferele
cerebrale.
Hipotalamusul este, in fapt, 0 colectie de
centri nervo~i specializati, care sunt
conectati cu alte zone importante din creier
~i cu glanda hipofiza (pituitara). Este
regiunea creierului implicata in controlul
unor functii vitale, cum ar fi mancatul,
dormitul ~i termoreglarea. Este strans legat
de

si:iStcn"l.'U.I

!.ormonul

cndocrin.

(v\:iz;i

Monotonie
Caldura
_

Stimuleaza
somnul

'-d-~

--------

Somn
superficial

~~M/VVY~~

Informalii
delamaduvaspinarii
Mesajeceactiveazamaduvaspinarii
Durere~iailesenza\iifizice

Centrul sonm-veghe este localizat zil

trunchiul cerebral. Stimulat de infomlafii ce
includ ~isenzafiile fizice, el transmite
mesajele catre cortexul cerebral. ce
determina somnul sau veghea. Raspunde, de
asemenea, la semnalele venite de la cortexul
cerebral, astfel incdt un gdnd ingrijorator ne
impiedica sa ad01mim. De asemenea, 0 stare
de lini~te. caldura, diferite medicamente - ~i
chiar monotonia - vor induce somnul. Undele
cerebrale se modijica atund cdnd devenim
toropifi. adomlim sau ne trezim.

Hipotalamusul are cai nervoase care il

conecteaza cu sistemul limbic, care este
strans legat de centrul olfactiv din creier.
Aceastii pOI1iune a creierului are, de
asemenea, conexiuni cu arii ce controleaza
alte
simruri,
comportamentul
~l
.
.
orgamzarea memonel.
Cortexul cerebral
Corte:-.:ul cerebral este un strat gros de
aproximativ 3 mm (l/8 inci) de materie
cenu~ie cu aspect cutat, reprezentand
suprafata exterioara a creierului. Aceasta
parte a creierului a devenit atat de
dezvoltata la oameni incat a necesitat plieri
repetate pentru a avea loc in craniu.
Depliata, ar acoperi 0 suprafata de 30 de
on mal mare.
Intre pliuri exista cateva ~anturi adanci,
care impart fiecare din cele doua emisfere
ale cortell:ului in patru zone numite lobi.
Fiecare din ace~ti lobi indepline~te una sau
mai multe functii specifice. Lobul temporal
serve~te pentru auz ~i miros, lobul parietal
pentru pipait ~i gust, lobul occipital pentru
vaz, iar cel frontal pentru mi~care, vorbire
~i~andirea superioara.
In fiecare din ace~ti lobi exista pOI1iuni
specifice
ce receptioneaza
mesajele
senzoriale dintr-o singura zona a corpului.
De exemplu, simtul tactil este localizat pe
o arie mica in lobul parietal, care nu
receptioneaza decat senzatiile de la
genunchi ~i 0 arie intinsa pentru police.
Aceasta explica de ce policele este mai
sensibil
decat
genunchiul.
Acela~i
principiu se aplica ~i altor arii senzoriale
din cortex, ca ~i ariilor motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul
unde informatiile primite de la cele cinci
simturi - vaz, auz, pipait, gust ~i miros sunt analizate ~i prelucrate astfel incat alte
paTti ale sistemului nervos pot reactiona la
informatie daca este necesar. In plus, ariile
premotorii ~i motorii ale cortexului
cerebral conlucreaza cu alte arii ale
sistemului nervos central ~i periferic pentru
a produce mi~carea coordonata care este
vitala pentru orice activitate con~tienta.

Mesaje nervoase

Mesaje hormonale

Cum apm-jrisoanele: Frisoanele apar prin

patru mecanisme. Hipotalamusul, situat la
baza creierului, este stimulat de
temperaturi scazute ~i trm1S1l1itemesaje
catre glanda tiroida, detenninand 0
cre~tere a ratei metabolice. Aiusculatura
corpului prezinta apoi altemante rapide de
contrac!ie ~i rela>:are,producand astfel
caldura. Nervii transmit mesaje cafre
pie Ie, iar porU se fnchid, asigurand
pastrarea caldurii in organism. '

Ochii
Atunci cand oamenii vor sa explice
mecanismul vederii, ei compara, de obicei,
ochiul cu un aparat de fotografiat perfect
proiectat. Totu~i, pentru a intelege pe
deplin felul in care lumea exterioara poate
fi vizualizata in mica structura care este
ochiul, trebuie sa ne reamintim principiile
de baza.
Cel mai bun mod de a explica lumina
este acela de a 0 considera ca un
instrument de transmitere. De la orice
sursa, ea se raspande~te in toate directiile,
creand posibilitatea ca obiectele sa poata fi
vazute.
Celalalt lucru important de inteles despre
lumina este ca, de~i de obicei se trans mite
linear, poate fi distorsionata la trecerea
prin anumite structuri, cum ar fi lentila de
forma special a a aparatului de fotografiat
sau lentila alcatuita din tesut a ochiului
uman.
Mai mult, gradul de refractie poate fi
controlat precis de catre forma lentilei. In ....
fapt, lumina poate fi refractata sau
concentrata pentru a forma imagini mici,
dar perfecte ale unor obiecte mult mai
man.
Corneea
Cand 0 raza luminoasa ajunge la ochi,
prima structura pe care 0 intalne~te este 0
fereastra rotunda numita comee, care este
prima din cele doua Ientile ale ochiului.
Comeea reprezinta 0 lentila puternica cu
focar fix. Puterea optica a comeei este
aproximativ doua treimi din puterea totala
de refractie a ochiului. Comeea are doar 0
jumatate de milimetru grosime la centru ~i
un milimetru la jonctiunea cu sclerotica
(albul ochiului).
Comeea este a1catuita din cinci straturi.
La exterior, este un epiteliu format din
cinci straturi celulare, fiind echivalentul
pielii. Dedesubt exista un strat elastic
numit stratul Bowmann. Urmeaza apoi
stroma formata din colagen. Acesta are cea
mai mare grosime. Stroma ajuta la
apararea comeei impotriva infectiilor ~i a
inflamatiilor.
Dupa stroma urmeaza 0 membrana
elastica denumita Descemet. Stratul final
este un endoteliu de grosimea unei celule.
Acesta mentine transparenta comeei ~i
echilibrul hidric dintre comee ~i restul
ochiului. Odata formate, celulele acestui
strat nu se pot regenera ~i astfelleziuni ale
endoteliului
pot
determina
defecte
permanente ale vederii.
o pelicula de lacrimi acopera stratul
epitelial. Fara lacrimi, comeea nu ar fi
protejata impotriva
microorganismelor

Camera anterioara//

comt
Conjunctiva

Cristalin

Ligamente
suspensoare

*'
t
\1/

Mu~chi ciliari\ \ k!

\\ 1

bacteriene, poluarii sau prafului. Pelicula

lacrimala
alirnenteaza
stratul
optic
(epitelial), caci tara lacrimi ar pierde
transparenta ~iar deveni opac.
Dupa ce trece prin comee, raza
luminoasa intra in camera anterioara a
ochiului. Aceasta este plina cu un lichid
apos, umoarea apoasa, care este constant
drenat ~i inlocuit.
Uvea
Uvea reprezinta tunica medie a ochiului,
alcatuita din trei structuri distincte:
coroida, corpul ciliar ~i irisul.
Coroida este 0 foita membranoasa
subtire intre sclerotica ce 0 protejeaza la

exterior ~i retina. Aceasta membrana are 0

vascularizatie bogata, ce alimenteaza retina
~i formeaza 0 retea intricata pe cea mai
mare parte a ochiului. In aceasta retea
exista ~i tesut de sustinere care contine
cantitati variate de pigmenti; acesta
impiedica lumina sa treaca de polul
posterior al ochiului ~i sa formeze imagini
neclare.
Corpul ciliar este 0 pOrfiune cutata a
uveei, situata in partea anterioara a
ochiului. Rolul ei este de a modifica forma
cristalinului prin intermediul contractiei
mu~chilor
ciliari,
permitandu-ne
focalizarea vederii pe obiectele situate la
distanta mica ~i, de asemenea, de a

este puternica, pupila i~i mic~oreaza

dimensiunile, rara ca noi sa facem nici un
efort con~tient. La lumina slaba, i~i
mare~te diametrul. In spatele irisului se
gase~te cristalinul elastic ~i transparent,
aviind 0 putere de refractie mai mica decat
a corneel.
Umoarea vitroasii ~i retina
In spatele cristalinului este camera interna,
principala, a ochiului. Aceasta este plina cu
o substanta denumita umoarea vitroasa, ce
are un aspect gelatinos ~i da consistenta,
forma ~i elasticitatea ochiului. Prin centrul
ei trece canalul hialoid, rama~itele unui
canal arterial din cursul dezvoltarii fetale.
Pe suprafata interna, curbata, a globului
ocular se gase~te un stmt fotosensibil,
denumit retina. Acesta este, de fapt,
constituit din dous. tipuri de celule
fotosensibile, numite bastona~e ~i conuri,
datorita formei pe care 0 au. Bastona~ele
sunt sensibile la lumina de intensitate slabs.
~i nu percep culoarea, care este in schimb
perceputa de conuri. Acestea
sunt
responsabile de claritatea imaginii ~i sunt
cele mai numeroase la polul posterior al
ochiului, in aria denumita foveea sau
macula.

Mai sus: 0 secriune verticala printr-un

ochi uman evidenfiind nervul optic.
Deasupra: Vederea "petei om'be", aria
retiniana acoperita de nervul optic.

=>l'eapta: 0 secfiune prin ochi, in care

:derotica afost rulata, evidenfiaza vasele

_,::mgllineprin coroida.
:-

uce umoarea apoasa, lichidul care

ula in camera anterioara, intre cristalin
suprafata interna a corneei. Ata~ata de
crpul ciliar se afla a treia regiune
__ ializata, irisul, care formeaza peretele
: sterior al camerei anterioare. Aceasta
::5le structura al carui pigment cia culoarea
niior. Functioneaza ca diafragma unui
~ rat de fotografiat, fibreIe ei musculare
~ atfmd sau contractand
pupila ~i
ntroland astfel cantitatea de lumina care
~_;'J11ge
la retina. Daca intensitatea lummii

Deasupra: Radia/iile luminoase provenite

de la un obiect apropiat se refractii ~i
5uprafafa cristalinului devine mai curbatii
(5U5) pentru a Iefocaliza. De la un obiect
indepiirtat, radiafiile Sl/nt aproape
paralele ~i cristalinul (de deasupra) este
mai pllfin solicitat pentru acomodare.

:n aceasta

zona, cristalinul i~i focalizeaza

cea mai clara imagine ~i vederea noastra
esre cea mai' buna. In jurul foveei sau
:::zculei, retina imegistreaza imagini clare,
" catre inarginile sale apare vederea
. erica. Impreuna, vederea centrala ~i
Terica, ne ofera 0 imagine completa a
e',,1erioare.

_-en ul optic
:'ecare celula fotosensibila din retina se
ecteaza prin intermediul
fibrelor
!:eryoase cu creierul, unde are loc sinteza
::uormafiilor despre aspect, culori ~i forme.
e aceste fibre nervoase se unesc la
?O: posterior al ochiului pentru a forma
::"-\111 optic. Acesta pleaca de la globul
ar printr-un canal osos al craniului ~i
-aunde in cavitatea craniana imediat sub
cre'er, in regiunea glandei hipofize; aici se
~te cu nervul optic centralateral.
stanga: Ochiul drept ~i cel stang au

timpllri vizuale u~or diferite. Fiecare

ciimp vizl/al se fmparte fntr-o portiune
dreapta ji una stanga. Cand radiatiile
.uminoase ating retina, ele sunt inversate.
Iiml/lii sl/nt condu~i prin nervul optic
,pana la chiasma opticii, unde are loc 0
incTl/cijare. Toate impulsurile din
wnatatea stanga a ctimpului sunt conduse
;mn tractul optic pana la corpii genicula/i
erali ji infOlmafiile optice la cortexul
.' wI drept ji invers. Dupa aceea,
aginile sunt combinate ~i interpretate de
~ e creier.

SISTEMUL NER \-O~

Dreapta: Sase mu~chi contribuie la

Mi,carea globului ocular

i~carile globului ocular. Mu~chiul(a) il

Eplaseaza lateral; (b) il deplaseaza
.edial; (c) il rote~te superior; (d) inferior;
~J inferior ~i spre exterior ~i (j) superior ~i
=:aerior.

_-ervii de pe fiecare parte se incruci~eaza

__ el incat 0 parte din informaiiile de la
= :.' ul sUing trec in partea dreapta a
=eierului
~i viceversa. Nervii din
_ _ .unile temp orale (langa tample) ale
=xarei retine nu se incruci~eaza ~i astfel
-=
d in emisfera cerebrala de aceea~i
~.e. In timp ce fibrele din pOr\iunile
e se incruci~eaza ~i merg in partea
-~.
_-enul optic nu este altceva decat un
- ~ I de fibre nervoase ce transportii
~. suri nervoase detaliate prin fibre fine,
':::":'--edin acestea fiind izolate de cealaltii
:eaca de mielina. In centrol nervului
Q 0 artera ce 11 insoie~te pe toata
ea. Aceasta se nume~te artera
~a a retinei. Ea se ramifica la polul
~or
al ochiului ~i vasele care iau
- ~
se raspandesc pe suprafaia retinei.
~
0
vena corespondenta
care
__ eaza nervul optic alaturi de artera
-';;;~i care dreneaza retina.
-= --e e nervoase care pleaca de la retina
:e::IZoriale; spre deosebire de fibrele
motorii, care au doar 0 singura
_e pe traiectul lor de la creier,
_
tici au mai multe sinapse. Prima
- -tea se gase~te imediat dupa
., care informaiiile senzoriale sunt
-"Q de partea opusa. Acest punct de
_ ~~ se nume~te chiasma optica ~i
- -:e apropiat de hipofiza. Imediat
.
i~are, este prima sinapsa sau
::..e releu, denumita corpii geniculaii
Aici, informaiia din stanga ~i
.-Q

dreapta este din nou schimbata pe linia

mediana. Funciia acestei conexiuni are
legatura cu reflexele pupilare.
De la corpii geniculaii laterali, nervii se
desfac in evantai, de fiecare parte formand
radiaiiile optice. Acestea i~i modifica u~or
traiectul ~i' se adunii sub forma unui
fascicul care traverseaza capsula intemii,
unde sunt concentrate toate caile motorii ~i
senzoriale ale organismului. De aici, nervii
au un traiect catre partea posterioara a
creierului, la cortexul vizual.

Mai jos: Cea mai com una cauzii '~

miopie (1) este un glob ocular cu ax;
anteroposterior marit, astfe/ fnetir
radia,tiile luminoase formeaza ima<="'_ inaintea retinei. Se corecteaza cu
ajutorul (2) Ientile/or concave. "n
hipermetropie (3), axu/ este scun, incat imaginea se formeaza inapoi
retinei. 0 lentilii (4) convexiifoc . ~
imaginea pe retina. (Modificarile 51
contra/ate de catre creier).

Urechile
Urechea nu asigura numai simftil nostru
auditiv, ci ~i pe cel al echilibrului. Este un
organ complex, impaI1it in trei regiuni:
urechea externa, care preia sunetele
precum un radar; urechea medie, al carei
angrenaj osos seamana cu un aparat ce
amplifica sunetele care ii sunt transmise; ~i
urechea interna, care converte~te vibratiile
sonore in impulsuri nervoase ~i determina
pozitia capului.
Mesajele care rezulta sunt transmise la
creier de-a lungul a doi nervi apropiati, cu
traiect comun: nervul vestibular pentru
echilibru ~i nervul cohlear pentru sunete.
Urechea externa ~l cea medie sunt
implicate in special in auz, dar structurile
urechii interne ce interpreteaza pozitia
capului ~i sunetul sunt separate, de~i ele se
gasesc impreuna m acela~i organ.
Auzul
Ceea ce auzim sunt unde sonore produse
prin vibratiile moleculelor de aer. Ampli-

tudinea ~i energia acestor unde determina

intensitatea, care este masurata in decibeli
(dB). Numarul vibratiilor sau al ciclurilor
pe secunda determina frecvenf/i; cu cat
numarul vibratiilor este mai mare, cu atat
tonalitatea este mai ascutita. Frecventa
sunetului este exprimata in cicli pe secunda
sau in heI1i (Hz).
La persoanele tinere, gama de frecvente
ce pot fi auzite este aproximativ intre 20
pana la 20.000 Hz pe secunda, de~i
sensibilitatea maxima la sunete este
cuprinsa, in medie, intre 500 la 4.000 Hz.
Pe masura ce imbiitranim sau daca suntem
expu~i la sunete cu intensitate excesiva
pentru 0 perioada de timp, sensibilitatea
pentru frecventele inalte scade. Pentru a
masura gradul pierderii auzului, nivelul
normal al auzului este defmit printr-un
standard international. Acuitatea reprezinta
diferenta in decibeli intre cel mai slab
sunet perceput ~i sunetul standard generat
de un aparat special denurnit audiometru.
Urechea functioneaza ca un captator

Structura urechii

a'~
Cili receptori care percep
~ o/m
vlbrajlife aih enaomn ra ~(
-d' ~
membrana bazilara ~i ""'~.
transmit aceste mesaje
prin nervi la creier

(urechea externa), amplificator (urechea

medie) ~i transmitator (urechea interna).
Pavilionul, poI1iunea elastica, este cel
care coopteaza sunetele. In centrul acestuia
exista un canal osos ce conduce la timpan.
Peretii canalului secreta 0 substantii
ceroasa pentru a preveni uscarea ~i
descuamarea pielii. Amplificatorul este
reprezentat de un angrenaj format din trei
osi~oare. Acestea sunt ciocanelul, care vine
in contact cu timpanul; scarita, care este
ata~ata de urechea interna; ~i nicovala, un
os mic, care face conexiunea intre cele
doua. Acest sistem amplifica de 20 de ori
mi~carile timpanului.
De la urechea medie pleaca un canal
ingust, denumit tuba Eustachio, care se
deschide in spatele amigdalelor, ceea ce
contribuie la egalizarea presiunii aerului de
ambele fete ale timpanului.
Urechea extemii prime$te sunetele.
urechea medie Ie amplificii $i urechea
intemii Ie transmite la creier.

Stanga: Afastoidele sum r ?=

tuate fn spatele urechii. Ie ~
la urechea medie ~i se apreq "'_,,:
in menfinerea pozifiei verii a'" a
Pocniturile din urechi, ca:-e ~_
cand coboram rapid cu un :"-~s:::::::_
de mi~carile reduse ale timpa::~_
ca urmare a modificarilor .e ~_
urechea medie.
POrfiunea urechii
res
transmiterea este complexa.
~i mecanismul echilibrul;'
camera comuna umpluta eu
endolim:fa ~i undele de pres'
prin aces! fluid de la urec'
intermediul scaritei. POI1i n
situatii la un capat al aces' _
formeaza 0 serpentina ase=;-~cochilia unui melc. Este nu=:~ - pe toata lungimea ei, prezir.ra ~ -~
subtire - membrana bazi are - :.::
pleaca mii de fibre nervoase ::'::e.: nervul cohlear. Modificari a:
sunetelor sunt receptate de
membrana bazilara prin unde e :::prin endolim:fa, care tree in S', ::e intinderea cohleei. Nervul eo ~_
la 0 regiune specializata a __ ~ __
denurnita aria auditiva.
0-

Celule mastoidiene
cu aer

__ --",-_~_

Sunetul care piitrunde in conduc

extern determinii vibrafia timpanll'
Vibrafiile se transmit prin oasele m_
urechii medii, care intensifico pres'
undelor sonore lajereastra ovalii, 0
membrana ce acopero inn'area in coAJi~carile pulsatile simultane ale ere
rotunde stabilizeaza presiunea din
interno. Lichidul (endolimja) care
cohleea transmite undele in IUl/gul
vestibulare ~i al scalei timpanice,
determindnd vibrafia membranei '
care Ie separa.

Celule
recepto8'8 - _

Canale
semicirculare

in timpul mi$carii organismului, endolimfa

din canale Ie semicirculare determina
defo17narea cililor din masa gelatinoasa.
Ace$tia sunt legari cu nervul vestibular,
care irifo17neazacreierul asupra necesitii/ii
restabilirii echilibrului.

baza fiecarui canal exista 0 masa

gelatinoasa ovala. In aceasta masa sunt
incluse varfurile cililor senzoriali, care sunt
indoite de mi~carile fluidului din canalele
semicirculare pe masura ce corpul se
mi~ca.
Canalele semicirculare preiau informatia
despre momentul in care capul incepe ~i se
opre~te din mi~care - de 0 importanta
particulara in timpul mi~carilor rapide ~i
complexe.
Cand corpul incepe sa se mi~te mtr-un
sens, fluidul din canale tinde sa ramana
nemi~cat,
actionand
asupra
cililor
senzoriali. Ace~tia trimiLmesaje la creier,
care actioneaza corespunzator.
Dar atunci cand capul se opre~te din
mi~care, in special cand inceteaza mi~carea
de rotatie, fluidul incepe sa se mi~te in
canalele semicirculare timp de pana la un
minut sau mai mult, racandu-ne sa ne
simtim ametiti.

Modul in care undele sunt transformate

in impulsuri electrice ~i interpretate de
catre creier nu este complet inteles. Teoria
cea mai acceptata este ca celulele cohleei
masoara presiunea undelor din endolimra
~i Ie transforma in impulsUri electrice
(nervoase). De asemenea, nu este clar
modul m care urechea distinge intensitatea
~i tonalitatea sunetelor.
Echilibrul
Ca un organ al echilibrului, urechea este
responsabila de monitorizarea in fiecare
moment a pozitiei ~i mi~carilor capului. ~i
daca pozitia capului este corect apreciata,
atunci organismul se poate adapta,
ramanand in echilibru.
Organul echilibrului se gase~te in
urechea intema, bine protejat de oasele
craniului. Aici exista un labirint de canale
umplute cu lichid, toate la niveluri ~i
unghiuri diferite. Din aceste canale, cele
implicate direct in echilibru sunt utricula,
sacula ~i carialele semicirculare.
Utricula ~i sacula au functia de a detecta
pozitia capului. Fiecare din aceste cavitati
contine un strat de celule acoperite de 0

substanta gelatinoasa in care sunt incluse

mici granule de calcar.
Cand starn in plClOare, datorita
gravitatiei, aceste granule preseaza cilii
senzitivi ai celulelor. Cilii transmit apoi
semnale nervoase la creier, care indica
pozitia ortostatica.
Cand capul se indoaie mainte, mapoi sau
lateral, granulele calcaroase ating cilii,
indoindu-i intr-un mod diferit. Aceasta
declan~eaza noi mesaje catre creier, care
apoi, daca este necesar, trimit comenzi la
mu~chi pentru ajustarea pozitiei capului.
Utricula intra m actiune atunci cand
corpul incepe sa se mi~te inainte sau
inapoi. Daca un copil, de exemplu, mcepe
sa alerge, granulele calcaroase se mi~ca
inapoi, ca ~i cand copilul ar cadea pe spate.
Indata ce creierul prime~te aceasta
informatie, trimite semnale catre mu~chi,
care fac corpul sa se apIece inainte,
reracand echilibrul. Toate aceste reactii se
inverseaza in cawl cand copilul se apleaca
mult pe spate de pe un scaun.
Pornirea ~i oprirea
Imediat deasupra utriculei se gasesc trei
canale semicirculare pline cu lichid. La

Centrul de control
Partea creierului responsabila
pentru
controlul actiunii mu~chilor de a mentine
corpul in echilibru este cerebelul. Ochii, de
asemenea, au un rol special in echilibru,
furnizand informatii vitale despre relatia
corpului cu mediul.
Ochii au, de asemenea, 0 legatura
importanta cu canalele semicirculare. Cand
capul incepe sa se mi~te catre stanga, de
exemplu, mi~carile lichidului din canalele
semicirculare determina 0 mi~care la
dreapta a ochilor. Dar mecanismul
echilibrului determina 0 mi~care a ochilor
la stanga pentru' a se ajusta la pozitia
capului.
Aceasta mi~care a ochilor explica partial
de ce oamenilor li se face rau atunci cand
mcearca sa citeasca m timp ce calatoresc
mtr-o ma~ina sau intr-un autobuz. Cititul
tinde sa contracareze aceste mi~cari
naturale ale ochilor, ceea ce duce la
declan~area crizelor neplacute de greata ~i
varsaturi, care constituie raul de calatorie.
invatarea echilibrului
Acesta este un proces lung, care necesita
aproximativ primii doi ani din viata unui
copil, cu mca un an pentru a dobandi
deprinderea de a sta intr-un picior. Inainte
de dobandirea unui echilibru perfect, atat
creierul, cat ~i mu~chii trebuie sa fie
suficient de maturi pentru a asigura forta ~i
coordonarea necesare.

eceptorii olfactivi i gustativi

-.:.:

mirosului este probabil cel mai

~i mai putin inteles din cele cinci
~ In timpul evolu~iei, el ~i-a
::<:::::::::.1 ,t conexiunile cu acele parti ale
ce" Ul
care
au
devenit
sediul
- :wsurilor
emotionale, legand intim
__ =-_lrilelucrurilor de emotiile noastre.
mirosului joaca, de asemenea, un
:- portant in atractia sexuala, de~i
=-02 s-a redus considerabil in cursul
;.;:;z- ~-rii umane. Cele mai importante
_sunt cele de avertizare ~i culegere de
--'"-:::J.afii: mirosul ne sernnaleaza un
_
_
~l
ne fumizeaza
informatii
_. ~.ante despre mediul inconjurator.
=.=gatura stransa dintre simtul gustului ~i
_.-:: mirosului este un lucru de care nu
intotdeauna con~tienti. Doar atunci
~
suntem raciti realizam faptul ca nu
--..z~ca nu putem mirosi, dar ca ~i gustul
: ;:zrii se estompeaza.
-::..=

==.

suI
~i la multe alte organe din corp,
_ -~:- 1 olfactiv este duplicat, fiecare
_ . .ate actionand independent.
opwrii senzoriali pentru miros se aiM
:c _ -etele superior al cavitatii nazale,
~:at
sub lobii frontali ai creierului .
-m se nume~te suprafata olfactiva ~i
:s:= alcatuita din milioane de celule mici,
~e
olfactive. Fiecare celula olfactiva
_= aproximativ 0 duzina de cili care
~a
intr-un strat de mucus, Mucusul
-2"".' e umiditatea cililor ~i actioneaza ca
_ :Z,ana pentru substantele odorante, in
==? ce cilii maresc efectiv suprafata
-=--"";rei celule ofactive, crescand astfel
~-ibilitatea
la mirosuri. Nu este clar
_~:es felul in care cantitati mici de
-"--~nte chimice care ne produc mirosuri
_-", eaza celulele olfactive, dar se crede
:2: aceste substante sunt dizolvate in
=-:..::: '-, vin in contact cu cilii ~i stimuleaza
~, "iele care emit impulsuri nervoase.
?:' rele nervoase olfactive propaga
~
le impulsuri, trecand prin oasele
.=-etiului catre cei doi lobi olfactivi ai
:::eierului - unde informatia este stocata,
=-- esata ~i apoi transmisa printr-un circuit
plicat de fibre nervoase la cortexul
""':"ebral.Aici, mesajul este identificat ~i
"erum con~tienti de miros. Mecanismul
=0" ecular exact al simtului mirosului este
mare masura necunoscut. Modul exact
re celulele receptoare pot detecta mii
~ mirosuri diferite ~i diferentele minime
. tre ele ramane un mister,

=-

Ce mirosim?
?entru a produce un miros,

substanta

trebuie sa elibereze particule din compusul

chimic ce il constituie. Acest tip de
substanti'[, in general, este complex din
punct de vedere chimic;. Substantele
chimice simple - cum ar fi sarea - nu au
miros sau au doar un miros slab.
Particulele unei substante trebuie sa
ramana in aer in forma gazoasa pentru a fi
aspirate in nari pana la mucusul ce
inconjoara cilii. Odata ajunse acolo,
trebuie sa fie solubile in mucus, pentru ca
aparatul olfactiv sa Ie detecteze.
Acele substante care volatilizeaza u~or cum ar fi petrolul - au, de obicei, un miros
foarte putemic, deoarece concentratii mari
ale substantei pot ajunge la receptorii
olfactivi.

Umiditatea amplifica mirosul. Pe ~

ce se evapora apa dintr-o subslRI:;Z.
transporta particule din acea subs~:i.
aer. Parfurnurile sunt structurate - S2- ""=.
incat sunt substante chimice co
ex~
elibereaza cu u~urinta particule gazoa.se

Substanfele gazoase sunt dizolvate in

mucusul ce fnconjoara cilii. Dupa acee
are loc reacfia chimica ce stimuleazii
celulele olfactive, producand un potemi
electric, Ace$ti stimuli, prin os1l1etmoid.
de-a lungulfibrelor nervoase senzoriale.
ajung apoi in bulbul olfactiv. riici,
informafia este prelucrata $i apoi
transmisa prin caile olfactive la corte:aJ:
cerebral. La acest nivel ia na$tere 5
con$tienta de miros,

aflii mugurii gustatlVl. Un adult are

Mirosul, emo!iile ~i memoria
aproximativ 9.000 de muguri gustativi, mai
Partea din creier care analizeazii mesajele
ales pe faj:a superioara a limbii, dar exista
ce sosesc la receptorii olfactivi este strans
un numar redus pe palat ~ipe faringe.
conectata cu sistemul limbic, acea parte a
Fiecare mugure gustativ este alciituit din
creierului care este implicata in emoj:ii,
grupuri de celule receptoare ~i fiecare
dispozij:ie ~i memorie. Este denumit
dintre acestea au proeminenj:e fine creierul primitiv, uneori chiar creierul
microvili - care ajung la suprafata limbii
olfactiv. Aceastii conexiune explica de ce
mirosurile au 0 intensii semnificaj:ie prin porii fini ai papilelor. La capatul opus,
celula receptoare este in contact cu 0 rej:ea
emoj:ionala. Mirosul proaspiit de ploaie
de fibre nervoase. Alcatuirea acestei rej:ele
intr-o zi de 'lara ii face, de obicei, pe
este complexii ~i exista un grad mare de
oameni sa se simta fericij:i ~i revigoraj:i; de
interconectare fntre acestea. Doua fascicule
asemenea, poate evoca amintjrj placute.
nervoase diferite, care fac parte din nervul
MiO.fU'1 {Jiiml' {Jr<JiIspa"( coap(e poate
facial ~i glosofaringian, transmit mesajele
determina senzaj:ii de foame, in timp ce
la creier. Mugurii gustativi sunt sensibili
mirosul unui parfum poate anticipa
doar la patru gusturi de bazii: dulce, acru,
placerea sexuala.
Invers, mi.rosuri.le ne\lla.cute - ca ce\ a.e sarat \i\ amar, sea.\\\e recep\m\\or pentru
aceste gusturi sunt localizate in diferite
oua alterate - produc repulsie ~i chiar
parj:i ale limbii. Mugurii care raspund la
greaj:a. Dar exista ~i exceptii. Mirosul
dulce se gasesc pe varful limbii, in timp ce
extrem de neplacut al unei branze
cei specializaj:i pentru sarat sunt localizaj:i
Gorgonzola fermentate atrage, de fapt,
progresiv catre zona posterioara,
consumatorii fervenj:i. Cu cat miroase mai
Modulill care mugurii gustativi raspund
tare, cu atat este mai buna.
la stimulii chimici din hrana ~i inij:iaza
Unele mirosuri ne pot readuce in
impulsurile nervoase catre creier nu este
memorie evenimente speciale din trecut, de
complet inj:eles, dar pentru a Ie putea
mult uitate. Aceasta se intampla deoarece
detecta gustul, substanj:ele chimice trebuie
avem tendinta sa ne amintim de acele
sa fie sub forma lichida. Hrana uscata nu
lucruri care au 0 semnificaj:ie emoj:ionala
da 0 senzaj:ie gustativa imediatii, ci i~i
specificii, fiindca ariile corticale care
dobande~te gustul doar dupa ce este
analizeaza amintirile ~i care sunt esentiale
dizolvata in saliva.
in aducerea lor in memorie sunt, de
In prezent, se crede ca substantele
asemenea, strans legate de sistemul limbic,
chimice din
hrana modifica sarcina
care, la randul lui, este legat de centrii
olfactivi din creier.
electrica de pe suprafaj:a celulelor
receptoare, care, in consecinj:a, determinii
formarea unui impuls nervos.
Gustul
Simj:ulgustului este cel mai rudimentar din
cele cinci simturi. Este limitat amt ca
Analiza gustului
Cei doi nervi care transporta impulsurile
aspect, cat ~i ca sensibilitate ~i ne
gustative de la lirnba (nervul facial ~i
fumizeaza mai putine informaj:ii despre
lumea inconjuratoare decat oricare alt simj:. nervul glosofaringian) trec intai ill celulele
In fapt,
. rolul exc1usiv al acestui simt. este specializate din trunchiul cerebral. Aceasta
zonii a trunchiului cerebral funcj:ioneazii de
de a selecta ~i aprecia hrana ~i bautura,
ajutat in mod considerabil de mult mai
asemenea ca 0 prima staj:ie pentru alte
impulsuri venite de la gura. Dupii 0
sensibilul simj: al mirosului. Acesta
nuanj:eaza cele patru gusturi de baza t>e prelucrare inij:iala in centrii trunchiului
cerebral, impulsurile gustative se transmit
care mugurii gustativi Ie pot recunoa~te. In
consecinj:ii, pierderea gustului - din orice
intr-un al doilea set de fibre de partea
cealaltii a trunchiului cerebral ~i urca la
motiv - reprezinta 0 problemii mai mlcii
talamus. Aici existii un alt releu, unde are
decat pierderea simtului mirosului.
loc 0 analiza suplimentarii a mesajelor
gustative inainte ca acestea sii fie transrnise
Mugurii gustativi
la porj:iunea cortexului cerebral ce
Ca ~i mirosul, mecanismul gustului este
participii la percepj:ia con~tientii a gustului.
declan~at de conj:inutul chimic
al
Cortex"U1analizeazii ~i alte senzaj:ii - cum
substanj:elor din mancare ~i bautura.
Particulele chimice sunt luate in gura ~i ar fi consistenj:a ~i temperatura alimentelor
- care sosesc de la limba. Aceste senzaj:ii
convertite in impulsuri nervoase care sunt
sunt probabil asociate cu senzaj:iile
transmise pe cale nervoasa la creier, unde
gustative de bazii, producand senzaj:iile
sunt interpretate.
subtile cu care suntem obi~nuiti atunci
Mugurii gustativi se giisesc in centrul
acestui sistem. Presarate pe suprafaj:a cand manciim.
Aceastii analiza, care are loc in partea
limbii se giisesc micI proeminente
inferioarii a lobului parietal, este infludenumite papile. In interiorul acestora se

Papilele linguale maresc aria care 1line fn

contact cu l1umcarea ~i, In afara de cele
centrale, conlin numero~i muguri gustativi.
Ace~tia, la rdndullor, conlin receptorii
gustativi, care sunt astjel distribuifi fncdt
diferite parli ale limbii percep dif~rite
gusturi: dulce, sarat, acru, amar.

enj:ata in continuare de senzaj:iile olfactive,

analizate in lobul temporal. Mare parte din
rafinamentul
senzaj:iei gustative
se
datoreazii senzaj:iei olfactive.
In comparaj:ie cu alte senzaj:ii (in special
olfactive), simj:ul gustului nu este foarte
sensibil. S-a estimat ca 0 persoanii are
nevoie de 0 cantitate de 25.000 de ori mai
mare de substanj:ii in gura pentru a 0 gusta
decat este nevoie pentru detectarea
mirosului de ciitre receptorii olfactivi.
Totu~i, combinarea celor patru tipuri de
muguri gustativi sensibili la gusturile de
bazii - siirat, acru, dulce, amar - face
posibilii 0 gamii largii de senzaj:ii care pot fi
detectate atunci cand creierul analizeaza
producerea relativa a aromelor principale.
Unul din gusturile mai putemice, cum ar fi
gustul "iute al manciirii", apare prin
stimularea terminaj:iilor senzitive dureroase
din limbii.

J clul salivar din jurul

oapilelor se umple cu saliva

Mugure gustaliv
Mugurii gustativi sunt slimulali de particulele alimentare dizolvate

Daca ne-am pierde

sim!ulolfactiv, aproape
toate senzafiile gustative
arft, de asemenea,
pierdute.lvJiincatul
scoicilor, de exemplu, la
care mirosul este atat de
important pentru a Ie
savura, ar deveni 0
experienla plicticoasa ~i
total jara "gust".

Receptorii tactili
Rasucite in jurul firelor de par de la nivelul
pielii se gasesc terminatiile nervoase libere
care raspund la orice atingere a acestuia.
Ace~ti receptori tactili au structura cea mai
simpla, iar daca atingerea firelor de par
continua, ei inceteaza sa mai trimitii
stimuli. Receptorii care se gasesc in numar
mai mare in zonele lipsite de par, de
exemplu pe varful degetelor ~i buze, au
forma unor mici discuri. Deoarece fibrele
nervoase sunt cuprinse in aceste discuri,
receptorii raspund mai lent la presiune ~i
continua sa transmitii stimuli atunci ciind
presiunea este mentinuta. Alti receptori cu
structura mai complicata sunt formati din
membrane ce se inra~oara in jurul unei
terminatii nervoase ca foile de ceapa ~i
raspund la 0 presiune mai sustinutii. In
plus, transmiterea de stimuli la sistemul
nervos este influentata de temperatura la
care receptorii opereaza. Aceasta explica
de ce simftil nostru tactil este diminuat la
temperaturi scazute.

aceea putem aprecia cu acuratete nivelul

presiunii ~i pozitia unei atingeri, dar daca
presiunea este prea mare sau prea ascutitii,
analizatorii durero~i intra in actiune prin
conexiunile din maduva spinarii.

Releele senzoriale
Indiferent daca senzatiile tactile de la piele
au sosit pe calea directa sau dupa
interpretarea din maduva spinarii, ele se
termina in nucleul de materie cenu~ie din
talamus, unde informatiile venite de la
diferitele tipuri de receptori din piele sunt
asamblate ~i coordonate. Aceasta permite
centrilor superiori din cortexul cerebral sa
formeze un tablou al senzatiilor tactile de
care noi devenim, in acest mod, con~tienti.
De la talamus, informatia in stare bruta
este transmisa la 0 arie ingusta, situata in

Receptorii tactili ai pielii f~i

trimit mesajele la cortexul
cerebral prin doua ciii
specijice din maduva spinarii:
lIna pentru stimuli tactili bine
localizafi ~i a doua pentru
stimuli difuzi.

Ciiile nen'oase
Unele fibre care conduc informatia tactila
intra in maduva spinarii ~i, rara oprire,
ajung direct in trunchiul cerebral. Aceste
fibre conduc informatii de presiune ~i, in
mod particular, un anumit nivel de
presiune. De aceea este nevoie ca ele sa
trimita mesajele direct catre centrii nervo~i
superiori, astfel ca senzatia bine localizata
poate fi evaluata rara a fi diminuatii de 0
prelucrare la nivelul maduvei spinarii.
Alte fibre nervoase ce transporta
informatii asupra unor atingeri mai difuze
patrund in substanta cenu~ie a maduvei
spinarii, unde intiilnesc 0 retea de celule
care efectueaza 0 analiza initiala a
informatiilor. Aceasta este aceea~i zona
care prime~te mesaje de la receptorii
durero~i din piele ~i din alte zone ale
corpului. Mesajele tactile ~i dureroase se
transmit ~i ajung impreuna la maduva
spinarii, ceea ce face ca acestea sa fie
resimtite in acela~i timp.
Analiza efectuata la nivelul maduvei
spinarii filtreaza informatiile care sunt
transmise ascendent la creier. Materia
cenu~ie a maduvei spinarii actioneaza ca
un organ interpus, a~a ca informatia
dureroasa poate fi suprimata aici datorita
transmiterii concomitente a unor impulsuri
tactile, limitiind cantitatea de informatii
nesernnificative care trebuie transmise.
Aceasta imparfire a cailor tactile in doua
compartimente - unul care merge direct la
trunchiul cerebral ~i altul care este analizat
de maduva spinarii - face posibila pastrarea
discriminarii fine a sensibilitafii tactile. De

partea anterioara a lobului parietal.

Aceasta arie senzitiva primara E
cortex-ului prelucreaza informatia inain e
de a 0 transmite la ariile senzoria e
secundara ~i teI1iara. In aceste din urrnR
arii se contureaza tabloul sediului, tipulu:
~i semnificatiilor senzatiilor tactile pe care
Ie percepem ~i are loc corelarea c amintirile unor senzatii precedente, ca ~i Cll
stimulii senzoriali care sunt receptionati cie
ochi ~i urechi.
o importanta foarte mare 0 are
coordonarea la acest nivel a senzatiilo~
tactile cu perceperea pozitiei in care se
gasesc membrele, articulatiile ~i degetele:
acest lucru este important, pentru ca ne
face capabili sa determinam dimensiunile
~i forma unui obiect ~i ne ajuta sa Ie
distingem intre ele.

Trunchi
cerebral

Miiduva
spiniirii

Corpusculi Pacinii
(presiune profunda,
T erminalii nervoase
libere (sim1ul tactil fi ~
durere)

Vorbirea
Vorbirea este una dintre cele mai complexe
~i mai delicate operafii efectuate de
organism. In final, vorbirea, limbajul ~i
infelegerea sunt controlate ~i coordonate de
catre creier. Centrii vorbirii, unde cuvintele
sunt decodificate ~i de unde semnalele ~i
comenzile sunt trimise la sutele de mu~chi
din plamani, laringe ~i gura - implicafi in
producerea vorbirii - se gasesc in corte:\."U1
cerebral.
Intregul sistem respirator ~i toate
structurile musculare de la abdomen la nas
joaca un anurnit rol in emiterea sunetelor,
dar, dintre acestea, laringele, limba, buzele
~i palatul moale sunt cele mai importante.
Laringele
Laringele este organul vorbirii confinand
corzile vocale, care vibreaza pentru a
produce vorbirea. In consecinfa, este un
instrument
extrem de delicat, dar, de
asemenea, are ~i 0 funcfie mai pufin
complexa - 0 poarta de trecere spre
plamani.
Cand mancam sau bern, laringele se
inchide ermetic, Iacand ca hrana sau'
lichidele sa alunece in esofag, care
conduce la stomac. Cand avem nevoie sa
inspiram ~i sa expiram este, bineinfeles,
deschis.
Laringele este situat aproximativ pe linia
mediana a gatului, in partea superioara a
traheei. Este, in esenfa, 0 pOrfiune
specializata a traheei, cu un inveli~ extern
cartilaginos. Deasupra lui se gase~te
epiglota, 0 clapa care acopera comunicarea
dintre faringele inferior ~i laringe,
denumita glota.
Acfiunea
epiglotei
este controlata
automat de catre creier, dar, uneori, acesta
este inadecvat ~i atunci lichidele sau
particulele de hrana patrund in laringe,
luand deci 0 "cale gre~ita". In afara cazului
in care 0 inghifitura de mancare este
indeajuns de mare incat sa se opreasca in
laringe, ea va fi eliminata prin tuse.
Corzile vocale indeplinesc 0 funcfie
asemanatoare cu cea a anciei until
instrument de suflat, cum ar fi clarinetul.
Cand un muzician sufla aerul prin ancie,
lemnul sau plasticul de grosime mica
vibreaza, producand sunetul de baza, care
este apoi modificat de conductele ~i
orificiile instrumentului. In mod similar,
corzile vocale vibreaza in timpul vorbirii,
iar sunetele produse sunt modificate de
faringe, nas ~i gura. Corzile vocale sunt
doua pliuri [me, asemanatoare ca forma
buzelor care se inchid ~i se deschid dupa
cum trece aerul prin ele. 0 extremitate este

Cartilaj tiroid
(marullui Adam)

ata~ata de 0 pereche de cartilaje mobile,

denumite aritenoide, in timp ce a doua este
ferm ancorata de cartilajul tiroid, care
formeaza marul lui Adam. Cartilajele
aritenoide i~i modifica pozifia astfel incat
spafiul dintre corzi variaza ca forma intre
un V, deschis in timpul vorbirii, la 0 fantii
ingustii in timpul deglutifiei. Vibrafia
corzilor vocale in timpul vorbirii apare
atunci cand spafiul dintre ele se ingusteaza
~i aerul din plamani este expulzat prin
acest spafiu in laringe. Aceasta se nume~te
fonafie.
Amplitudinea
vocii
este
deterrninata de fOrfa cu care aerul este
expulzat, iar tonalitatea - de lungimea ~i
gradul de tensionare ale corzilor vocale.
Profunzimea ~i timbrul natural al vocii sunt
determinate de forma ~i marimea faringelui
~i a laringelui, a nasului ~i a gurii; acesta
este motivul pentru care biirbafii care, in
general, au corzile vocale mai lungi ~i cu

Vedere anterioara ~i laterala a laringelui.

in interiorullaringelui se gasesc corzile
vocale fixate pe por!iuni cartilaginoase cu
afonna particulara. in cursul expiratiei,
aerulle face sa vibreze, ceea ce produce
sunetele. Cartilajele pot tensiona sau
relaxa corzile, producand sunete cu
tonalitate fnalta sau joasa.
mi~care mai libera tind sa aibii voci mai
profunde decat femeile, care, in general, au
un laringe mai mic decat biirbafii.
Cavitatea bucala este pro fund implicata
in vorbire, deoarece ajuta la modelarea
sunetelor emise de cavitatea fonatorie a
laringelui. Pronunfarea unor consoane cum
ar fi K sau T, de exemplu, necesita ca aerul
ce vine de la laringe sa fie mult dirninuat
de lirnba ~i palat, in timp ce vocalele A ~i
E nu necesita acest lucru, ci doar 0 anumita
pozifie a limbii ~i dinfilor.

ivlesajefe de fa cortexuf motor

af creierlilui controleaza prin
impulsuri ner'loase toate
aCfiunile complexe implicate in
producerea 'lorbirii. Suneilll
produs de corzile 'locale este
convertit in cuvinte de catre
buze, limbii, pafatlllmoale $i
forma cavitafii bucale.

Cortex motor - transmite instruetiuni

adecvate la buze, limba, mandibula
$i carzile vocale

Centrul motor al vorbirii formeaza un raspuns

Buzele, Iimba $i palatul

pronunja consoana "L"
Pronun\area

unui sunet cu tonalitate joasa

Cartilaj tiroid

Corzile vocale
relaxate

--l

Cartilajeie aritenoide controleaza

inchiderea $i deschiderea co~ilar
vocale

--------

Fiecare sunet este determinat de 0

mi~care u~or diferita a buzelor, limbii ~i
dintilor. Capacitatea surzilor de a citi pe
buze se datoreaza rolului pe care cavitatea
bucala lljoaca in producerea vorbirii.

Produce rea sunetelor

Pentru a transforma sunetele simple emise
de corzile vocale in cuvinte inteligibile,
buzele, limba, palatul moale ~i cavitatile
care dau rezonanta vocii i~i au fiecare rolul
lor. Cavitatile rezonante inc1ud toata
cavitatea bucala, nasul, faringele (care
leaga cavitatea bucala cu esofagul) ~i cutia
toracica. Controlul acestor structuri este
realizat de catre sute de mu~chi, care
conlucreaza cu 0 viteza incredibila. Deci,
vorbirea este alcatuita din \locale ~l

consoane. Calitatile
rezonante ale
diferitelor cavitati ale gurii ~i sistemului
respirator determina individualitatea vocii.
De exemplu, a~a-numitele sunete nazale,
cum ar fi m, n ~i ng necesita, pentru 0
pronuntie corecta, 0 rezonanta libera a
nasului. Incercati sa va strangeti de nas
atunci cand spuneti ceva - efectul comic
arata cum spatiul aerian al nasului confera
claritate vorbirii noastre. Diferiti oameni
au forme diferite ale nasului, toracelui ~i
gurii, de aceea sunetele vocilor sunt
diferite. Craniul, de asemenea, intra in
rezonanta cand vorbim ~i 0 parte din ceea
ce spunem se va auzi datorita transmiterii
prin oasele craniului, la fel ca ~i sunetele
captate de urechi. Aceasta nu fumizeaza
numai un "feedback" vital in ce prive~te

propria vorbire, dar explica ~i de ce vocile

noastre suna atat de neobi~nuit cand sunt
redate pe 0 banda magnetica - sunetele pe
care Ie auzim in acest caz sunt doar cele
transmise prin aer.

Rolul creierului
Vorbirea ~i functiile asociate
sunt
concentrate intr-o singura emisfera. La 0
persoana care folose~te mana dreapta,
aceasta este de obicei emisfera stanga ~i la
o persoana ce folose~te mana stanga este
emisfera dreapta. Aceasta arie a creierului
se imparte in centrul motor ,al vorbirii care
controleaza mu~chii cavitatii bucale,
faringelui ~i laringelui ~i centrul senzitiv
care interpreteaza semnalele care vin pe
calea nervilor acustici.

Ridica buza
superioara

Stanga: lvfi~carile buzelor sunt orchestrate

de cahoemu~chii aratati mai sus. Buzele
joaca un rol vital in vorbire - de exemplu,
cand pronuntam consoana "b ", buzele sunt
intai lipite, a~a cafluxul aerian este refmut
~i apoi eliberat brusc, pentru aforma
sunetul.

Maijos: Pozifia limbii ~i a mllsculatllrii ei.

Ca ~i laringele ~i bllze!e, limba este
esenfiaIa pentrll comunicarea umana prin
enuntarea vorbirii. Diferenta dintre
pronunfia unei consoane "S" tare ~i clara
~i pronunfia acelei~i consoane Cllun ton
estompat este determinata doar de aCfiunea
limbii.
De asemenea, in apropiere se afla zone1e
creierului care controleaza auzul (prin care
in~elegem ce spun cei din jurul nostru),
vederea (prin care descifram cuvantul
scris) ~i rni~carile complexe ale mainii folosite la scris, cantatulla un instrument etc.
Conversa~ia este un proces foarte
complicat ~i primul eveniment care are loc
cand auzim 0 persoana vorbind este acela
ca centrii auzului, din cortexul cerebral,
recunosc ansamblul semnalelor auditive ce
sosese de la urechi. Centrul senzorial al
vorbirii decodifica cuvintele astfel incat
celelalte zone ale creierului implicate in
proces pot recunoa~te cuvintele ~i formula
un raspuns. Odata ce 0 replica a fost
formulata, centrul motor al vorbirii ~i
trunchiul cerebral devin opera~ionali.
Trunchiul cerebral controleaza atilt mu~chii
intercostali, situa~i mtre coaste care
determina expansiunea plamanilor, cat ~i
mu~chii abdominali,
care deterrnina
presiunea aerului inspirat ~i expirat. Pe
masura ce aerul este expulzat din plamani,
aria motorie comanda in acela~i timp
mi~carile corzilor vocale in fluxul de aer
expirat, deterrninand vibratia acestora ~i
producand un sunet simplu.
Gradul
presiunii
aplicate
asupra
plamiinilor in timpul expira~iei deterrnina
viteza de trecere a aerului printre corzile
vocale ~i, cu cat aceasta este mai mare,
sunetul produs are 0 intensitate mai mare.
Atunci cand ~optim, corzile vocale sunt
foarte indepartate, a~a ca nu vibreaza
realmente la trecerea aerului, Cl se
comporta numai ca suprafe~e de frecare.
Dar in cea mai mare parte, pronuntarea
cuvintelor este realizata de mi~carea
buzelor, limbii ~i palatului moale - controlate de corte:-"lllcerebral.

Faringe
Papile care dau textura aspra
a fejei superioare a limbii
Mu~chii palatoglo~i ~i stiloglo~i care
tracjioneaza limba superior ~iposterior
Mu~chiul hipoglos coboara
Iimba in pozijia de repaos

Coordonare
Mi~carile suple ale unui campion de
gimnastica sau atletism dezvaluie cat de fin
controleaza creierul uman sutele de mu~chi
ai trunchiului ~i membrelor. Pentru a atinge 0 secventa atM de complicatii de actiuni,
creierul uman a dezvoltat un sistem complex de control ~i ghidaj, care face sa para
primitive computerele noastre sofisticate.
Copiii se nasc cu multe reflexe. Ca un
exemplu al acestor reflexe la adult, ganditiva cat de repede va veti retrage mana de pe
o farfurie incinsa! Peste aceasta actiune
reflexa simpla sunt suprapuse mi~carile
controlate de creier. Pentru fiecare actiune
pe care 0 efectuati, unii m~chi se vor
contracta ~i cei mai multi i~i mentin
contractia pentru a stabiliza restul corpului.
Procesul prin care contractiile mu~chilor
individuali sunt sincronizate de catre creier
pentru a produce 0 activitate normal a este
denumit coordonare.
Mecanismul coordonarii
Pentru a intelege acest mecanism, cel mai
bine este sa analizam 0 actiune de fiecare
zi, cum ar fi aplecarea peste 0 masa pentru
a ridica 0 cea~ca de cafea. Cum

controleaza creierul aceasta sarcina aparent

simpla? Inainte ca cea~ca de cafea sa fie
ridicata, au loc 0 serie de evenimente.
Intiii, trebuie sa "~titi" unde sunt situate
cea~ca ~i mana dumneavoastra ~i relatia
dintre ele. Aceasta inseamna ca encefalul
trebuie sa fie capabil sa formeze "0 harta"
a spatiului exterior pentru a planifica
ml~carea necesara ~i este denurnita
perceptie spatiala. Perceptia mediului
extern trebuie apoi interpretata de creier,
pentru a putea rezolva problema apucarii
ce~tii de cafea de pe masa. Acest plan de
actiune trebuie apoi transformat intr-un set
detaliat de comenzi care este trimis la
mu~chi, astfel incat sa se contracte in
ordinea corecta.
Odata
mi~carea
inceputa,
flull.'1lfi
continui de informatii sunt receptionate de
la toti senzorii (nervii) din mu~chi ~i
articulatii, care transmit pozitia ~i starea lor
de contractie. Toate aceste informatii
trebuie sa fie integrate ~i retransrnise
pentru a tine "harta" la zi ~i a face orice
ajustari necesare.
Ca sa mi~cati mana pentru a ridica
cea~ca de cafea trebuie sa va aplecati putin

in fata. Aceasta modifica centrul e

greutate al corpului. Toate mecanismele C=
echilibru trebuie controlate pentru
asigura modificarile corecte ale tonusul'
muscular, permitiind mi~carea peste ma~
pe care creierul vostru a ordonat
Aceasta inseamna cii tonusul bazal
multor altor mu~chi necesita sa
monitorizat ~i coordonat.
Primele stadii ale coordonarii
Toate mi~carile intentionate necesita
exercitii inainte ca ele sa devina coordonate, Chiar ~i actiuni obi~nuite cum ar ;:
mersul au reprezentat, odata, 0 problemi
motorie majora pentru fiecare copil 1::.
dezvoltare.
Hivelul inalt de coordonare atins de
atleli, cum arfi al acestui campion la
saritura peste garduri, este dat de
participarea unei mari parli din creier.
A1i~carile oculare sunt coordonate de ariiIe receptoare din creier, care, apoi, prin
interacliune cu nervii ~i mu~chii, fac posibile mi~carilefin controlate ~i precis incadrale in limp ale reslului organismului.

Aria premotorie

Lobul parietal

in ariapremotorie,problemaeste
analizata~irezolvata~iun plande
acjiuneeste transmiscatrearia motorie,

Lobulparietalprime~teinformajiile
de
la organelede simt,care Iipermitsa
construiasca0 imaginea pozijiei
corpuluiIn raportcu cea~cade cafea,
Creierultrebuiesa rezolveapoi
problemamoduluide mi~carea mainii
pentruridicareace~tiide cafea,

Cerebelul

Pe totparcursulmi~carilor,
cerebelul
verificamesajelecare au fosttrimise
catre mana~iIecorecteazadaca este
necesar,

Lobultemporalce co-r-e
ariileauditive

Aria motorie

Ariamotorietrimitemesaje la mana,
comandandridicareace~tii.

Ganglion! bazali

Pozitiarestuluicorpuluiesle ajustata,
pentrua permitemi~careamainii.

Schema aratii clar modul in care aCfiuni

simple, pe care Ie efectuiim zilnic sunt de
fapt compuse din numeroase activita!i care
implicii creierul, nervii $i mU$chii - toate
putand fi realizate intr-o fracfiune de
secunda,
Pe masura
ce creierul
copilului
se
maturizeaza
~i interconexiunile
sale se
multiplica, reflexele primitive cu care s-a
nascut (cum ar fi reactia de aparare ce
determina
desfacerea
mainilor)
sunt
inlocuite
cu tipuri de mi~care de 0
complexitate progresiva, Acestea apar ca
rezultat al cre~terii sensibilitatii copilului,
jucarie ii poate atrage privirea, deoarece
culoarea stralucitoare produce un semnal
putemic in c~ntrii vizuali, dar copilul afla
ca a intinde mana nu este suficient pentru a
ajunge la obiect, astfel ca este fortat sa se
mi~te spre el. Primele incercari de mi~care
ale membrelor nu sunt coordonate, acestea
nefiind corelate mtre ele, Dar acest lucru
permite dezvoltarea conexiunilor cerebrale
necesare pentru aparitia unui set de actiuni
care fac posibil un tara~ coordonat. Odata
ce aceasta etapa a fost atinsa, mesajele
trimise de la creier
la
mu~chi
se

imbunatatesc, paro cand nici un obiect de

la nivelul solului nu scapa razei de actiune
a copilului, Cand copilul descopera ca
poate sta intr-o pozitie verticala, cerebelul
trebuie
sa analizeze
un nou set de
informatii venit de la centrii echilibruhii
din trunchiul cerebral. Mersnl este 0 noua
aptitudine ce trebuie mvatata, necesitand
multe incercari, in timpul carora cerebelul
coopereaza
cu cortexul motor pentru a
transmite
comenzl
corespunzatoare
la
mu~chi, Elementele separate ale fiecarei
actiuni
invatate
in acest
mod
sunt
preprogramate in maduva spinarii, dar ele
trebuie sa formeze un sistem coerent
pentru a produce 0 mi~care coordonata,
asemarotoare cu modul in care 0 orchestra
trebuie sa aiba un dirijor inainte de a
produce un sunet melodios prin actiunea
concertata a tuturor instrumentelor sale,
Odata ce aceste aptitudini relativ simple
au fost perfectionate,
creierul devine atat
de bine programat
incat nu mai este
necesara concentrarea - corte)"lll premotor
transmite comanda din mers ~i setul corect
de instructiuni intra in actiune pentru a
produce mi~carile implicate ~i complexe,
Cerebelul
controleaza
desIa~urarea

=-

actiunii, dar acesta este din ce l:.:. -~

putin un eveniment
con~tien.
J2 ~ problema este introdusa in sis
fi
schimbarea
posturii
.
determinata
de purtarea tocuri 0:- '-", - este necesara 0 oarecare reprogn:-"'=
:-concentrare in timp ce corte),.lll mo:
~
instruit in acest mod,

Coordonarea avansata
Aceasta
implica coordonarea
oculare cu centrii receptori
-.z'~creier ~i apoi cu mi~carile resrul ,:
Este evident ca acest tip de coc::;:.::::==ce utilizeaza cea mai mare parte - ~~
este ultima
care
se mal
i"lO"';:
copilarie,
F ormeaza
baza
mi~carilor complexe necesare .- ~~-:
sporturi sau alte aptitudini,
:.::r:: ~ .::.
cantatulla un instrument muzi a .
Creierul unor oameni pare a
.na~tere mai bine echipat pe::1=-': :=: -:
dezvolta intr-o directie partic am.
in
mare
masura,
difere :e~e
~
aptitudinile oamenilor in tip
de coordonare depind de grad
pot concentra pentru a-~l deZYO~2 programe.

=--:=._-_

CAPITOLUL 5

SISTEMUL
ENDOCRIN
Multe din functiile organismului sunt
controlate de glandele endocrine, care
ajuta la mentinerea conlucrarii armonioase
dintre diferitele parti ale organismului.
Prin secretarea in sdnge a unor substante
chimice denumite hormoni, ele sunt
capabile sa transmita mesaje la organe $i
stimuleaza indeplinirea unor functii
specifice cum ar fi cre$terea $i
reproducerea. Deoarece toti hormonii sunt
implicati in metabolism, ei au tendinta de a
interactiona intre ei pentru obtinerea
rezultatului dorit.

Hidrogen

Hormonii
Hormonii sunt mesagerii chimici ai
organismului. Ei sunt sintetizati in glande
speciale situate in diferite locuri din corp ~i
circula prin sange catre celule ale
organismului - denumite celule tinta - unde
i~i exercita efectul. Glandele responsabile in
cea mai mare masura pentru producerea ~i
eliberarea majoritalii hormonilor sunt
grupari de celule denurnite glande endocrine
datorita faptului ca i~i descarca produ~ii
direct in fluxul sanguin, ~i nu prin
intermediul unui duct, cum fac glandele
exocnne.
Modul de actiune al hormonilor
comparati~ cu nervii, hormonii tind sa
actioneze mai lent ~i, de asemenea, sa aiM 0
actiune prelungita in timp. Nu toti hormonii
actioneaza atat de lent, dar multi din cei cu
actiune prelungita sunt implicati in activitati
\'itale fundamentale, cum ar fi cre~terea ~i
reproducerea.
In
general,
hormonii
actioneaza controlfmd sau influentand
metabolismul celulelor tinta, de exemplu,
prin determinarea gradului in care ele
utilizeaza substantele nutritive ~i elibereaza
energie sau daca aceste celule ar trebui sa
produca sau nu lapte, par sau orice alt
produs al metabolismului corpului.
Deoarece au efecte pe 0 arie larga,
hormonii produ~i de glandele endocrine

in

Hipotalamus
(recePlioneaza mesajele de stres)

Pupile dilatate
Fala devine palida

Inima
(tensiune arteriala,
frecven!a cardiaca ~i
pulsul sunt crescute

Rinichi
Ficat
(cre~terea
glucozei ~i a
acizilor gra~i)
Stomac
(se contracta 0 data/
cu scaderea aportului sanguin)

Vasoconstric!ie superfciala
(scaderea aportului sanguin)

Stanga: J10delul unei molecule steroidice.

Honnonii suntfie proteine sau derivafi
proteici,fie steroizi. Cei din urma includ
hormonii sexuali ~i cei secretafi de
corticosuprarenale. TOfisteroizii au aceea~i
structura moleculara de baza. l\1olecula
este compusa din atomi de hidrogen,
oxigen, carbon, form and IIn mode I de 17
atomi de carbon dispu~i in patru lanfuri
legate. Compozifia chimica a diferifilor
steroizi prezintii modificiiri doar la nivelul
ramurilor at~ate de inele.
Dreapta:
Adrenalina
secretata
de
medulosuprarenala este cunoscuta ca fiind
hormonul care determina reacfia de
agresivitate ~i apiirare. Odata eliberata din
glanda, are efecte instantanee asupra
organismullli. Acest hormo17 actioneaza
asupra unei parfi a sistemului nervos
alltonom. astfel incat fntr-o sitllafie de
urgenfa organismul ia 0 atitlldine de atac
sail aparare. Adrenalina nu este produsa majore sunt denumili hormoni generali; duoden ca raspuns la prezenta hranei.
l7umai infafa unlli pericol fizic, dar ~i in caz ace~tia inc1ud insulina ~i hormonii sexuali. Hormonul parcurge 0 mica distantll prin
de stres psihologic. Cand secrefia este Organismul produce multi alti hormoni care sange catre pancreasul din vecinatate ~i
crescuta pentru 0 perioada mai lunga de actioneaza mult mai aproape de locul unde stimuleaza eliberarea unui suc apos
timp, ea poate avea efecte adverse asupra sunt produ~i. Un
astfel
de
hormon continand enzime (catalizatori chimici),
organismlllui
local este secretina, care este produsa in esential pentru digestie.

Proteinele ~i steroizii
Toti hormonii sunt activi In cantitiiti foarte
mi~i. In multe cazuri, mai putin de 0
rnilionime dintr-un gram este suficientii
pentru Indeplinirea unei actiuni.
Ca structurii chimicii, hormonii se Impart
in douii categorii: cei care sunt proteine sau
derivati proteici ~i cei care au 0 structurii
steroidicii ce contin
inele steroidice.
Hormonii sexuali ~i hormonii produ~i de
portiunea extemii sau cortexul glandei
suprarenale sunt toti hormoni steroizi.
Insulina este 0 proteinii, iar hormonii
tiroidieni sunt produ~i pe baza unei
proteine ~i sunt derivati proteici.
Cand fiecare hormon ajunge la celula
tintii, poate actiona doar dacii se fixeazii de
un receptor al acesteia. Odatii ce s-a legat
de receptor, hormonul actioneazii prin
stimularea
formiirii
unei
sub stante
denumitii Al\1P-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Se crede cii actiunea AMP-ciclic
se datoreazii activiirii unui numiir de
sisteme enzimatice din interiorul celulei,
astfel incat reactiile specifice sunt
stimulate, obtinandu-se produ~ii necesari.
Reactiile fieciirei celule tintii depind de
procesele chimice specifice. Astfel, AMPciclic, produs de prezenta insulinei,
deterrninii prelucrarea ~i utilizarea glucozei
.de ciitre celulii, ill timp de glucagonul, de
asemenea produs de pancreas, determinii
eliberarea glucozei din celule ~i cre~terea
nivelului ei In sange pentru a putea fi
folositii ca substrat energetic pentru
activitatea fizicii.
Dupii ce ~l-au illdeplinit functia,
hormonii sunt inactivati de insii~i celulele
tintii sau sunt transportati la ficat pentru
inactivare, apoi degradati ~i fie executati,
fie folositi pentru producerea unor nO!
molecule hormonale.
RoluI hipotalamusului
Hipotalamusul
realizeazii
coneXlUnea
dintre sistemul nervos ~l glandele
endocrine. Una din functiile sale majore
este cea de releu pentru impulsurile dintre
creier ~i alte organe cum ar fi rinichiuL
Acest lucru se realizeazii prin intermediul
unora dintre mediatorii chimici eliberati de
celulele nervoase din creier ~i, ca riispuns
la stimulare, se elibereazii hormoni.
Cei doi hormoni produ~i In hipofiza
posterioarii, hormonul antidiuretic, ADH ~i
oxitocina, sunt eliberati din hipofizii sub
controlul direct al impulsurilor nervoase
generate ill hipotalamus.
Existii de
asemenea 0 legaturii lntre celulele nervoase
din hipotalamus ~i secretia hipofizei
anterioare. La fel, celulele nervoase
specializate din hipotalamus produc factori
de eliberare care trebuie sii actioneze
asupra celulelor hipofizei anterioare Inainte
ca acestea sii-~i elibereze hormonii.

Purpuriu - hormoni hipofizari care infiuenleaza direct organismul

Ro~u - hormoni hipofizari care infiuen\eaza alte glande
HORMONUL DE CRE$TERE
Galben
regleaza cre~terea corpului
Portocaliu
secretia
hormonala
controlata
de
hipofiza
[
M~ro
Verde - hormoni secretali independent
~ Ibastru

PROLACTINA

controleaza secrelia laptelui

OXITOCINA
Iniliaza procesul na~terii

HORMONUL ANTIDIURETIC
Menline volumul apei in organism

HORMONUL TIROIDIAN
Menline toate sistemele
corpului in activitate

HORMONUL PARATIROIDIAN
Menline nivelul sanguin al calciului

ADRENALINA
Slimuleaza actiunile
organismuui
.

CORTIZON
Ajula la controul situajiibr

de stress

ALDOSTERON
Controleaza nivelul sodiului in sange

INSULINA
Menline nivelul glucozei
in sfmge

ESTROGENII $1
PROGESTERONUL
Controleaza menstrualia ~i
menline sarcina
(testosteronul controleaza
caracterele sexuale
masculine)

Efectele asupra emoliiIor

Legiitura stransii dintre creier ~i hipofizii
explicii In mare miisurii existenta unei
conexiuni bine definite illtre hormoni ~i
emotii. Multe femei, de exemplu, observii
cii, dacii sunt nelini~tite sau triste,
regularitatea
ciclului
menstrual
se
modificii. De asemenea, nivelul hormonilor
estrogeni ~i progesteron
care
controleaza ciclul menstrual poate avea
efecte profunde asupra stllrilor emotionale
ale unei femei.
Sciiderea bruscii a nivelelor hormonale
ce apare chiar Inaintea menstruatiei este
consideratii a juca un rol important In
producerea
simptomelor
sindromului
premenstrual, In timp ce nivelele hormo-

Pe langa producerea honnonilor proprii.

hipofiza are 0 influenfa enOmla asupra
multor glande endocrine. HomlOnii
hipofizari influenfeaza activitatea
glandelor suprarenale, tiroida ~i de
reproducere. Hipofiza controleaza. de
asemenea. secrefia de homlDn
paratiroidian.
nale ridicate de la mijlocul ciclului dau
na~tere unei senzatii de confort. De
asemenea, soar putea sa nu fie Intamplator
faptul ca acesta este momentul In care
femeile sunt mai fertile ~i mai expansive
sexual. Nivelele hormonale pot sa fie de
asemenea
modificate
de
factorii
emotionali.

Dreapta: Doi honnoni hipofizari sunt

responsabili pentru produclia laptelui:

prolactina stimuleaza sdnul pentru a
produce lapte ~i oxitocina declan~eaza
fluxullactat. Laptele de san este secretat
de celulele care delimiteaza acinul
(deasupra). Pe masura hranirii copilului,
laptele curge prin ducte, de unde este supt
prin mamelon.
In timpul preludiului
sexual, de
exemplu, se crede ca nivelele de estrogeni
~i progesteron cresc ca un rezultat direct al
stimularii placute a creierului, In timp ce
insu~i gandul de a avea contact sexual cu
cmeva care iti repugna fizic este
literalmente un inhibant, deoarece inhiba
productia de hormoni.
La sIar~itul perioadei reproductive, adica
la perioada menopauzei, femeile pot
prezenta
man
tulburari
emotionale.
Aceasta se datoreaza, in parte, faptului ca
ovarele nu mai raspund la hormonul
foliculino-stimulent,
astfel
incetand
productia de estrogeni ~i progesteron.
Aceste modificari de temperament se pot
datora, de asemenea,
~i factorilor
psihologici. Este interesant de observat ca,
dupa 0 na~tere, seaderea brusca a
hormonilor din sistem poate avea efeete
emotionale similare eu eele de la
menopauza.

Glandele endocrine
Glanda pituitara (hipofiza) este principala
glandii. a organismului. Ea nu numai ca i~i
produce proprii hormoni, dar influenteaza,
de asemenea, secretia hormonala a altor
glande. Glanda hipofiza se gase~te la baza
creierului.
Ea
este
conectatii. cu
hipotalamusul printr-o tija de tesut nervos
~i functioneaza in stransa le~atura cu
aceasta zona a creierului. Impreuna,
hipofiza ~1 hipotalamusul controleaza
multe
aspecte
ale
metabolismului,
intelegand prin aceasta diferitele procese
chimice al caror rol este de a mentine in
functie fiecare parte a organismului.

Structura ~ifuoctie
Glanda hipofiza e~te situata in interiorul
unei "~ei" osoase protective denumita sella
turcica (0 expresie latina ce inseamna ~aua
turceasca).
~aua turceasca poate fi
observata clar pe 0 radiografie a craniului,
marirea acesteia indica existenta unui

proces patologic al glandei, impunand

investigafii.
Glanda este impartitii. in doua portiuni,
fiecare cu 0 functie relativ independenta de
a celeilalte. Jumatatea posterioara sau
hipofiza posterioara este conectatii. cu
hipotalamusul prin tija hipofizara. Ea are
doar doi hormoni principali, care, de fapt,
sunt produ~i de hipotalamus. De acolo, ei
sunt transportafi de-a lungul fibrelor
nervoase
specializate
la
hipofiza
posterioara
~i sunt
eliberati
cand
hipotalamusul prime~te mesajele adecvate
despre starea organismului. De aceea, din
mai multe puncte de vedere, hipofiza
posterioara
~i hipotalamusul pot fi
considerate ca 0 unitate.
Hipofiza anterioara produce hormonii
care activeaza alte glande importante din
corp ca ~i unul sau doi hormoni ce
actioneaza direct asupra tesuturilor. De~i
nu este legata direct de hipotalamus,

functiile lor se coreleaza foarte strans.

Intrucat hipofiza anterioara nu are ca:
nervoase directe cu hipotalamusul, ea
depinde de 0 serie de factori de eliberare ~:
inhibitie
ce
controleaza
eliberarea
hormonilor. Unii dintre ace~ti factori sun
ei in~i~i hormoni specializati eliberati de
hipotalamus ~i care actioneaza asupra
hipofizei aflata la cativa milimetri distanta.
Ei sunt transportati printr-un sistem special
de vase sanguine denumit sistemul porthipofizar. Acest sistem se intinde intre
hipotalamus ~ihipofiza.
De~i multe dintre comenzile de eliberare
a hormonilor vin de la hipotalamus,
hipofiza anterioara are un grad de control
independent asupra eliberarii lor. Secretia
unor hormoni est inhibata de substante care
circula in sange. Un exemplu in acest sens
este hormonul ISH (tireo stimulant), care
stimuleaza productia glandei tiroide,
situata la baza gatului. Eliberarea de ISH
de catre hipofiza este inhibata atunci cand
in sange se gasesc nivele crescute de
hormoni tiroidieni. Acesta este un
principiu important in controlul secretiei
multor hormoni hipofizari ~i este denumit
"feedback negativ". Aceasta inseamna ca
nivelele hormonilor finali produ~i in
glande situate la distanta de hipofiza (dar
dependente de ea) nu pot cre~te niciodata
prea mult, deoarece feedback-ul negativ va
stopa producerea hormonilor stimulanti.

Corpul mamilar

Hipofiza este situata in partea inferioara a

creierului, protejata de 0 ~a osoasiJ nllJnitiJ
sella turcica.

....--[
~

---

....-

---Artera

pulmonara

in pliimdnul nonnal (sus), oxigenul din aer

este transferat in capilarele care
inconjoarafiecare alveolii (stanga).
Afectiunile pulmonare (in medalion) includ
pneumonia, cand alveolele sunt umplute cu
lichid; emfizemul, cand peretii cailor
aeriene sunt distrui; astmul, in care apare
spasmul musculaturii bronice; tumora
canceroasa a unei bronhiole i bronita, in
care bronhia se fncarca cu mucus.

Respiratia
In stare de veghe sau de somn, respiram in
medie de 12 ori pe minut ~i in 24 de ore
inspiram ~i expinlm mai mult de 8.000 litri
de aer. In cursul efortului fizic intens,
frecventa
respiratorie
va
cre~te
considerabil: pana la 80 respiratii pe minut.
Scopul acestui flux aerian inspre ~i in
afara corpului este de a abilita plamanii sa
efectueze doua functii: de a extrage
oxigenul necesar pentiu mentinerea vietii
~i de a elirnina din organism dioxidul de
carbon, produsul
de degradare
al
proceselor chimice interne.
Oxigenul reprezinta aproximativ a
cincea parte din aerul pe care 11respiram ~i
activitatea plamanilor, inimii ~i vaselor
sangume
are drept
scop principal
transportul oxigenului din aer la tesuturi,
unde este necesar pentru producerea
energiei de care organismul are nevoie
pentru mentinerea vietii.
in acela~i mod in care un automobil arde
benzina cu ajutorul oxigenului ~i soba cu
carbuni utilizeaza atat carbunele, cat ~i
oxigenul din camera .pentru a produce
caldura, celulele organismului folosesc
oxigenul exact m acela~i mod:. ele i~i
degradeaza substratul energetic - care, de
obicei, este sub forma de glucoza - cu
ajutorul oxigenului, pentru a produce

energie. Produ~ii rezultati din aceasta

reactie chimica. sunt asemanatori atat 1n
celulele corpului, cat ~i la automobil dioxidul de carbon ~i apa. De~i unele din
celulele organismului sunt capabile sa
functioneze tara oxigen pentru un tirnp,
creierul nu este capabil.
In cursul respiratiei, functia principalii
este 1ndeplinita de diafragm, un perete
compus din tesut muscular ~i fibros care
separa toracele ~i abdomenul. Coastele
formeaza portiunea superioara a cavitatii
care 1nconjoara inima ~i plamanii, iar
diafragmul formeaza baza.
Daca am privi diafragmul de SUS, am
observa 0 formatiune fibroasii centralii
conectata prin fibre musculare de fata
interna a ultimelor ~ase coaste. Acestea au
o dispozitie radiara catre cutia toracica
pentru a ancora diafragmul. Privit din fata,
diafragmul apare ca 0 cupola ata~atii prin
corzi musculare de fata interna a coastelor.
Fibrele musculare ale diafragmului se
contracta
in
timpul
inspiratiei
~i
aplatizeaza
"cupola"
diafragmatica,
tragand portiunea centrala in abdomen.
Acest fapt cre~te volumul plamanilor ~i
atrage aerul m ei prin gura, nas ~i trahee.
Odatii patrons in plamani, aerul. ajunge la
alveole, unde are loc schimbul1ntre oxigen

Pozilia diafragmului
in expiratie
Pozitia diafragmului
in inspiralie

______

Icoaste
Inima

~i dioxidul de carbon. Oxigenul este

preluat de hemoglobina din sange ~i
globulele ro~ii descarca dioxidul de carbon
1n alveole, pentru a fi elirninat 1n cursul
expiratiei. Expiratia are loc prin simpla
relaxare
a mu~chilor mtr-un
mod
asemanator cu eliminarea aerului dintr-un
balon care se dezumfla.
Ca orice alt mu~chi, diafragmul prime~te
stimuli de contractie sau relaxare de la
sistemul nervos. Nervii diafragmului sunl
denumiti nervul frenic stang ~i drept. in
mod ciudat, ace~ti nervi 1~i au originea ill
segmentul superior al maduvei spinarii ~i
din aceasta cauza trebuie sa parcurga un
traseu lung de la gat pana la baza toracelui.
Nervii frenici pot fi afectati de diverse
leziuni sau boli.
Frecventa respiratorie
Frecventa respiratorie este controlata de
catre centrul respirator din bulb ~i eSle
reglatii 1n functie de nivelul de dioxid de
carbon din sange, mai degrabii decat de
concentratia de oXlgen. Creierul va
raspunde unui nivel crescut de dioxid de
carbon, ca atunci cand organism
efectueaza un efort fizic, ~i va adopla
corespunzator
frecventa
respiratorie.
Respiratia va deveni mai ampla .~i mai
rapida, astfel incat mai mult oxigen. va fi
inspirat, stimuland biitiiile inimii, flm,Ll
sanguin va cre~te ~i dioxidul de carbon ya
fi elirninat. 0 data cu mcetarea efortului,
nivelul dioxidului de carbon scade ~i
frecventa respiratorie va reveni la normal.
Modificari voluntare ale frecventei
respiratorii apar 1n timpul vorbirii,
cantatului ~i hranirii. Cascatul, ofratul,
tusea ~i sughitul produc alte tipuri de
respiratie. Rasul ~i plansul, reprezentand
inspiratii profunde urmate de expiratii in
cascada,
sunt modificari
respiratorii
datorate stimulilor emotionali.
.
Tinerea respiratiei, fie deliberat (can'
motam sub apa), fie 1mpotriva vointe'
noastre (ca in cazul unor leziuni
neurologice), modifica de asemenea tipul
de respiratie. Nivelul dioxidului de carbo
scade dupa primele respiratii adanci, care
apoi sunt retinute ~i stimularea creierulu'
inceteaza. Aceasta poate duce la 0 sincopii
~i, 1ncursul1notului sub apa, la moarte prin
1necare, daca persoana nu se poate intoarce
imediat la suprafatii.

Diafragm
Vena cava
Aorta

Diafragmul separa toracele de abdomen ~i

regleaza volulI/ul pulmonar fn cursul
inspirafiei ~i expirafiei.

Atriul
drept
f

Ventric I I
stang

Fluxul de oxiger "

interiorul celuie co
organismului

Sus:

Aerul inha/at prin trahee, bronhii ~i

bronhio/e ajunge in alveole, unde oxigemil
din aer este transferat la capilare/e
a/veolare. Sangele oxigen at intra in venele
plllmonare ~i de aici in parte a stanga a

inimii ~i expulzat de aorta. Sdngele circula

apoi in tot organismul prin artere catre
capilare. Oxigenul transportat de
globu/ele ro~ii este oferit celule/or tisu/are
care transfera produsul metabolic,
dioxidul de carbon, catre globulele ro~ii.

Acesta este transportat prin vene /a.

;:;
dreapta a inimii ~i, injinal, sange/e
,Eprin artera pulmonara pana /a p/amLa nivelul alveole/or, sangele circu
elibereaza dioxidul de carbon care er"'
expirat ~i preia'din nou oxigenll/.

CAPITOLUL 7

SISTEMUL
CARDIOVASCULAR
Sistemul cardiovascular este alcatuit din
inima i re/eaua de vase sanguine. Compusa
aproape in intregime din /esut muscular,
inima este responsabila pentru pomparea
sdngelui in organism. Sdngele nu numai ca
transporta substan/e nutritive, oxigenul i
dioxidul de carbon de la 0 parte a corpului la
alta, ci actioneaza, de asemenea, ca un
mijloc de comunica/ie prin transmiterea
mesajelor chimice hormonale de la
glande Ie endocrine la organe i
tesuturi.
)

Ramuri ale arterei pulmonare

I~
(,
Valva
pulmonara

Sept
interventricular

Dreapta: Secfiune prin inimii care evidenfiazii

aorta ~i ramurile ei ~i principalele valve ~i
cavitiifi.

Sangele
Sangele este esen~ial pentru func~iile
organismului. El este pompat de catre
inima in re~eaua intema de artere ~i vene
inca dinaintea na~terii ~i pana la moarte,
fumizand oxigen, hrana ~i alte substan~e
esentiale pentru tesuturi ~i, la intoarcere,
extragand dioxidul de carbon ~i al~iprodu~i
de degradare care ar putea deveni toxici
pentru sistem. Sangele ajuta, de asemenea,
la distrugerea microorganismelor patogene
~i, datorita capacita~ii de coagulare, joaca
un rol important in mecanismele naturale
de aparare ale organismului.
Sangele nu este doar un lichid.
Vascozitatea sa proverbiala se datoreaza
prezentei milioanelor de celule ale caror
activitii~i 11 fac sa tie un tesut al
organismului, la fel ca oasele sau m~chii.
Este constituit dintr-un lichid incolor in
care plutesc globule ro~ii (cunoscute ~i ca
eritrocite), globule albe sau leucocite ~i
celule foarte mici numite plachete.
Ca majoritatea organismului, plasma
consista, in principal, din apa. Fiind un
lichid, ea poate difuza prin peretii vaselor
sanguine mici, cum ar fi capilarele. Este
astfel in directa legatura cu lichidul
extracelular - lichidul prezent in spatiile
dintre celulele corpului. Aceasta inseamnii
ca mineralele ~i alte substante pot fi
transportate de la celula la celula in tot
organismul, prin plasma.
Plasma
Plasma reprezinta un vehicul pentru
transportul
substantelor
energetice
importante, cum sunt glucoza ~i grasimile.
Alte substante transportate de plasrnii
includ fierul, care este esen~ial pentru
sinteza
hemoglobinei
ce transporta
oxigenul ~i a unui numar de hormoni
importanti, cum ar fi cei tiroidieni. In
consecinta, plasma reprezintii 0 solutie
apoasa de minerale, substan~e nutritive ~i
mici cantitati de componente esentiale,
cum ar fi hormonii, plus un alt component
esential - 0 proteina care reprezinta un
element major.
Fiecare
litru de plasma
contine
aproximativ 75g (2 1/2 unci i) de proteine.
Acestea se impart in doua tipuri principale:
albumina ~i globulinele. Albumina este
sintetizata in ficat. Fiind, pe de 0 parte, 0
sursa nutritiva pentru tesuturi, ea asigura,
de asemenea, ~i presiunea osmotica, care
men~ine partea fluida a sangelui in
interiorul vaselor sanguine' ~i opre~te
ie~irea lui catre tesuturi ~i apoi catre celule.
Albumina ar putea fi considerata ca un fel
de burete circulant, care mentine volumul
necesar de apa in flull:ulsanguin.

Probabil,
sunt cele
impotriva
globuline
cheagurilor

cele mai importante globuline

care actioneaza ca anticorpi
infectiilor. In plus, unele
sunt active in formarea
de sange, impreuna cu celulele.

Plachetele
Plachetele sunt cele mai micl celule din
organism. Un mililitru de sange con~ine
aproximativ 250 milioane plachete ~i

Vena
pulmonara

Venele hepatice
Vena cava
inferioara
Artera brahial"
Rinichi

Artera
spermatica
Arterele radiala

fl

~i

'

fiecare are aproximati\'

ei
micron reprezinta a mia re:-~ ..:-.-milimetru). Plachetele au 0 i~-~ de baza: formarea cheagu .: .: __
hemoragia trebuie stopatii. Recer..:. .::
au devenit interesati de mod'
plachetelor, deoarece exisUi '0 cZ: ~ ~
pot juca un rol important in ate:- .;<:> ~ ingro~area arterelor " 0 boa'a ~:3---Z :~arile vestice.

Inima
ena cefalica
Artera renala

IJ

Vena bazilica
Vena renala
Artera mezente'c2

.';

~;.

Aorta abdominala

ulnara
Vena safena
mare

Stanga: Sistemul
cardiovascular este compus ;c.....
vase Ie sanguine ~i inima,
amtindouii avtind rollll de a
asigura circulalia stingellii fn
organism. Circulalia sdngel ,
are dOllapiirfi: circlilalia
pulmonara, care vehiclile
stingele intre inimii ~i plam ~i circulalip sistemicii, prin
:
se asiguriilcirculalia sdnge 1;"
tot organismul ~i intoarcerea
din nou la inimii.

Intrucat exista atiit de multe plachete in

sange, ele vor fi prezente intotdeauna la
locul oricarei hemoragii. Pere~ii vaselor de
sange sunt delimita~i cu un inveli~ fin,
alunecos de celule epiteliale. Odata ce
acesta a fost lezat, componentele sangelui
\Tin in contact cu alte paqi ale peretelui
sanguin.
Acest
contact
stimuleaza
plachetele sa adere de perete ~i intre ele,
astfel inciit se formeaza un cheag ce
opre~te sangerarea. Dupa aceea, alte
componente ale sangelui interac~ioneaza
pentru a forma fibrina, care repara definitiv
leziunea.
Capacitatea sangelui de a se coagula,
prevenind astfel 0 hemoragie fatala in
cazul unei leziuni severe a unui vas
sanguin, provine din ac~iunea combinata a
plachetelor
~l a until numar
de
douasprezece substan~e chimice, denumite
factori de coagulare, intre care un rol
important n are protrombina. Ace~tia se
afla in plasma. Defectele procesului de
coagulare
sunt de doua tipuri
imposibilitatea
formarii cheagului
~i
tromboza, in care cheagurile se formeaza
intravascular. .
Globulele ro~ii
Globulele ro~ii ac~ioneaza ca transportori
ai oxigenului de la plamani la ~esuturi.
Dupa ce elibereaza oxigenul, ele preiau
dioxidul de carbon, un produs de degradare
al metabolismului celular, ~i n transporta
inapoi la plamani, unde este eliminat prin
expira~ie. Ele sunt capabile sa faca acest
'lucru deoarece con~in milioane de
molecule de hemoglobina.
In plamani, oxigenul se combina foarte
rapid cu hemoglobina, dand globulelor
culoarea ro~ieaprinsa,
de unde deriva
numele lor. Acest sange oxigenat ajunge la
~esuturi, fiind transportat de artere. Cu
ajutorul enzimelor din globulele ro~ii,
dioxidul de carbon ~i apa, care este un alt
produs rezidual al activita~ii celulare, sunt
preluate de globule ~i transportate inapoi la
plamani, prin vene.
Producerea globulelor ro~ii incepe din
primele saptamani dupa concep~ie ~i, in
primele trei luni, se desfii~oara la nivelul
ficatului. Nurnai dupa ~ase luni de
dezvoltare fetala, produc~ia este transferata
catre maduva osoasa, unde continua pentru
tot restul vie~ii. Pana la adolescen~a,
maduva din toate oasele produce globule
ro~ii, iar dupa varsta de aproximativ 20 de
ani, producerea este limitata la maduva
osoasa a coloanei vertebrale, coastelor ~i
stemului.
Dezvoltarea globulelor ro~ii incepe de la
celulele cu forma neregulata, relativ
rotunda, denumite entrobla~ti, cu nuclei
mari. Aceste celule trec prin diviziuni

succesive, in timpul carora nucleul devine

progresiv mai mic ~i, in final, este pierdut
definitiv. Pentru producerea celulelor ro~ii,
organismul are nevoie de fier, vitamina
Bu, acid folic ~i proteine.
In circula~ia sanguina, globulele ro~ii
sunt supuse unei uzuri enorme, necesitand
astfel 0 reinnoire constanta. Fiecare celula
are 0 via~a medie de 120 zile. Dupa aceea,
celulele din maduva 'osoasa ~i splina
distrug globulele uzate. Dnii dintre
constituen~ii chimici se intorc imediat in
plasma pentru a fi reutiliza~i, in timp ce
al~ii, inclusiv hemoglobina, ajung in ficat,
unde sunt degrada~i.
Organismul are 0 capacitate remarcabila
de a controla nUmarul globulelor ro~ii din
Mai jos: in cazul unei rani, vasele de
sange lezate sangereaza ~iplachetele (mici
celule sanguine Cll proprietate de
agregare) se deplaseaza in acelloc pentru
a inchide leziunea (A). Factorii de
coagulare tisulari sunt eliberafi ~ifactorii
plasmatiei ajung la loculleziunii (B).
Interacfia dintre plachete, ambele tipuri de
factori ~i alfifactori de coagu lare
convertesc fibrinogenul (0 proteina) in
filamente defibrina. Astfel se formeaza
cheagul (C). Plachetele ~i celulele
sanguine incluse in cheag elibereaza serul
(sangefarafactori de coagulare), care
qjuta lafonl/area unei cruste (D). Aceasta
previne agresiunea bacteriana ~i aparifia
unei infecfii

circula~ie in func~ie de necesitafi. Daca 0

cantitate mare de sange este pierduta, cia .=
pOI1iuni ale maduvei osoase sunt distruse
sau daca aportul de oxigen la ~esuturi este
scazut prin insuficien~a cardiaca sa
deoarece 0 persoana se gase~te la mare
altitudine, maduva osoasa reac~ioneazZ
prin cre~terea producfiei de celule rO~L
Chiar ~i un efort fizic zilnic importa :
stimuleaza producerea de globule ro~ii,
deoarece organismul are nevoie de a
cantitate suplimentara de oxigen.
Globulele albe
Globulele albe din sange, leucocitele, a'
dimensiuni mari ~i sunt diferite de ceie
ro~ii. Spre deosebire de globulele ro~ii..
cele albe nu au toate acela~i aspect ~i sun:
capabile de rni~care. Ele sunt implicatei::
apararea organismului irnpotriva bolilor ~:
sunt clasificate in trei grope principale:
polimorfonucleare, limfocite ~i mono cite.
Polimorfonuclearele, care reprezinta 50 75% din globulele albe, sunt subdivizate ll:
trei tipuri. Cele mai numeroase sunt cele
denumite neutrofile.
Cand organismul este afectat de 0 boale
produsa de bacterii, acestea intra ll:
acfiune. Atrase de produ~ii chimicl
eliberafi de bacterii, ele se deplaseaza parra
la locul infec~iei ~i incep sa inglobeze
bacteriile. Pe miisura desfii~urarii acestui
proces,
granulele
din
interioru:
neutrofilelor incep sa producii substame
chimice ce distrug bacteriile capturate.

Factorul
tisular al
coagularu

cl ~

...-.
9..
8Cll -"8 () .
6,..
........
- &---$
----=S .

.~V'.
121

('!J

8.

--.!..

Puroiul ce apare la locul infectiei este

rezultatul actiunii polimorfonuclearelor ~i
este constituit, in cea mai mare parte, din
celule moarte.
AI doilea tip de po1imorfonucleare este
cunoscut ca eozinofil, deoarece granulele
lor devin roz prin colorare cu eozina.
Reprezentand doar unu pana la patru la
suta din globulele albe, eozinofilele
combat agresiunea bacteriana, dar au ~i un
alt rol vital. Atunci cand orice proteina
straina sau antigen patrund in sange, are
loc producerea anticorpilor care se
combina cu antigenul ~i Ie neutralizeaza
efectul. In acela~i timp, se elibereaza
compusul chimic histamina. Eozinofilele
inhiba efectele histaminei deoarece, daca
este produsa in cantitate mare, rezultatul
poate fi 0 reactie alergica. Odatii format
compleJ\.lll antigen-anticorp, eozinofilele
indeparteaza compu~ii chimici rezultati.
AI treilea tip de polimorfonucleare sunt
bazofile1e. Ele reprezinta mai putin de unu
la suta din toate globulele albe, dar sunt
esentiale pentru viata, deoarece granulatiile
lor produc ~i elibereaza heparina, care are
functia de a impiedica
coagularea
intravasculara a sangelui.
Limfocitele
Limfocitele reprezinta 25 la sutii din
globulele albe, avand toate nuclei den~i,
sferici. Limfocitele j oaca un rol vital,
asigurand organismului imunitatea naturala
fata de boli. E1e realizeaza acest lucru prin
producerea de antitoxine ce contracareaza
efectele nocive potentia Ie ale unor toxine
putemice (otravuri) ;;u compu~i chimici
produ~i de unele bacterii. Cealalta functie
esentiala a limfocitelor este producerea
anticorpilor ~i a substantelor chimice care
previn distrugerea celulelor organismului
ca urmare a unei invazii bacteriene. Un alt
tip de globule albe sunt monocitele, care
reprezinta pana la opt la suta. Ele contin
nuclei mari ~i inglobeaza bacteriile,
eliminand detritusurile celulare rezultate in
urma agresiunii bacteriene.
Activitatea polimorfonuclearelor ~i a
monocite10r declan~ate de afectiunil~
bacteriene
este
denumitii
raspuns
inflamator
inflamatia
reprezentand
raspunsul organismului fata de 0 leziune la
nivellocal. Activitatea limfocitelor legata
de invazia microbiana ~i de alte substante
este denumita raspuns imun. (Aceasta este
discutata mai detaliat m Capitolul 8).
Amandoua tipurile de raspuns pot fi
activate in acela~i timp.
Formarea globulelor albe
Maduva osoasa este sediul producerii unei
paqi din globulele albe. Toate cele trei
tipuri de polimorfonucleare sunt produse

aicl, din celule numite mie10cite, printr-o

serie de diviziuni celulare. Durata de viata
a polimorfonuclearelor este, in medie,
de 12 ore ~i doar de doua sau trei ore cand
celulele sunt implicate in lupta impotriva
~ei
invazii bacteriene.
In aceste
circumstante, producerea tuturor globulelor
albe cre~te, pentru a satisface necesitatile
organismului. Limfocitele cu 0 durata
medie de viata de 200 zile se formeaza in
splina ~i in zone cum ar fi amigdalele ~i in
ganglionii limfatici raspanditi in tot
organismul. Atat monocitele, cat ~i
plachetele se formeaza in maduva osoasa.
Durata de viata a monocitelor este mca un
mister, deoarece ele par sa-~i petreaca 0
parte din viata in tesuturi ~i 0 parte in
plasma. In cazul unei productii normale,
organismul reu~e~te sa-~i inlocuiasca

milioanele de plachete m mea:~

patru zile. De~i hemoragia, fie :::.::..---=:
extema, este intotdeauna 0 -;--'0_=
trebuie tratata cu seriozitate, c.~
de supravietuire ale organism 1':=, ~persoana sa poata pierde pana 2. :::: ~
din volumul de sange lara a s-.:..=e:: ~pe termen lung, chiar daca
::;e :2:transfuzie de sange. Deoarece se-~-2=- ~
linia de aprovizionare inspre i ..:_~
tesuturi, nu este surprinziitor
afectiunile organismului
=z-modificari ale sangelui.
Pe langa faptui ca re ec;;
saniitate a organismuiui, -" ~e:e _ -~..:
sediul unei game largi .
interesand globulele ro~ii,
plachetele ~i plasma, fie Ie - ..
diagnostic ~i tratament.

-~=-

Celulele sanguine sunt prodllse in -t?r:-:-'"

locuri in tot organismul. De!ji a 5 "'~
variaza la copii !jiadolescenti,
hematopoeza are un sedill const.all/ I
adul!i, awind loc, in principal, in cr: coloana vertebralii, coaste, stem, !:JOE-;
bazinullii !ji la capetele oaselor lung;.
ar ji humerusul. Aici, maduva osomproduce toate tipurile de hem alii,
leucocite!ji trombocite. LeucocileL
produse, de asemenea, in splina ~I
ganglionii limjatici.

Inima
Inima este un organ muscular cavitar de
dimensiuni mari, situat in regiunea
mediana a toracelui. De~i de obicei este
considerata ca fhnd situata in partea stanga
a corpului, ea trece linia mediana spre
dreapta, cea mai mare parte ramanand,
totu~i, in stanga. Are 0 greutate de
aproximativ 340 g (12 uncii) la biirbati ~i
ceva mai putin la femei.
Marginea dreapta a inirnii se gase~te,
mai mult sau mai putin, in spatele marginii
drepte a sternului. Proiectia la suprafata a
inimii de partea stanga a sternului are
aproximativ forma unui triunghi cu varful
rotunjit,
acesta
fiind
imediat
sub
mamelonul stang. Pulsatia sa poate fi
palpata la fiecare bataie a inimii. Aceasta
poarta numele de ~oc apexian.
Functia inimii este de a pompa sangele
in douB.circulatii separate. In prirnul rand,
pompeaza sangele catre artere prin aorta,
principala artera a organismului.
Sangele ajunge la organe ~i tesuturi,
furnizandu-Ie oxigen ~i substante nutritive.
Dupa aceea, sang~le se reintoarce la inima
prin vene, oxigenul din el fiind complet
absorbit.
Inima pompeaza sangele in al doilea
circuit, de aceasta data catre plamaru,
pentru a inlocui oxigenul. Dupa aceea,
sangele incarcat cu oxigen este retrimis
catre inima.
Inima are patru camere principale, care
asigura functia de pompa. Fiecare dintre
ele are pereti musculari care se contracta
pentru a asigura circulatia sangelui.
Grosimea peretilor musculari depinde de
sarcina pe care fiecare camera 0 are de
indeplinit. Ventriculul stang are cei mai
gro~i pereti, intrucat pompeaza cea mai
mare cantitate de sange.
Camerele inirnii sunt aranjate in perechi,
fiecare avand un atriu cu perete subtire, ce
prime~te sangele de la vene. Fiecare atriu
pompeaza sangele printr-o valva in
ventricul, ce are peretii mai gro~i, care, la
randul lui, 11 pompeaza intr-o artera
principala.
Cele doua atrii se gasesc in spatele ~i
deasupra celor doua ventricule. AmandouB.
atriile ~i amandoua ventriculele sunt
alaturate. Portiunile din perete care Ie
separa sunt denumite septuri: interatrial ~i
interventricular.
Mecanismul de function are
Sangele revine la inim~ de la plamani prin
venele pulmonare, aducand 0 noua
cantitate de oxigen. Patrunde in atriul
stang, care se contracta ~i impinge sangele,
printr-o valva denumita valva mitrala, in
ventriculul stang.

Dupa aceea, ventriculul stang se

contracta ~i, in acest timp, valva mitrala se
inchide, astfel incat sangele poate trece
numai catre aorta prin valvele aortice
deschise.
Sangele ajunge la tesuturi, unde
elibereaza oxigen.
Sangele se reintoarce la inima din
jumatatea inferioara a corpului prin vena
cava inferioara,
iar din jumiitatea
superioara a corpului prin vena cava
superioara. Patrunde in atriul drept, acesta
se contracta ~i sangele trece in ventriculul
drept prin valva tricuspida.
Contractia
ventriculului
drept
expulzeaza sangele in artera pulmonara
prin valvele pulmonare, catre plamani, de
uncle preia 0 nouB.cantitate de oxigen. Se
intoarce apoi la inima prin venele
pulmonare, pentru un nou ciclu. Acest
proces este repetat de 50 - 60 de ori in
fiecare minut.

Valvele
Ca multe sisteme de pompare, functia
normala a inimii depinde de 0 serie de
valve. In partea dreapta a inimii exista
valvele pulmonare ~i tricuspida, la cea
stanga se afla valvele aortice ~i rnitrala.
Cele patru valve se deschid ~i se inchid
automat pentru a prirni ~i descarca sangele
de la ~i catre camere, astfel incat el poate
curge doar intr-o singura directie.
Valvele pulmonara ~i aortica au 0
structura similara. Ele au trei cuspide sau
foite alcatuite din tesut fibros dens, dar
subtire. Valvele mitrala ~i tricuspida sunt
mai complicate, de~i ~i structura lor este
asemanatoare. Valva rnitrala are douB.foite
(cuspide); valva tricuspida are trei foite.
Valvele sunt prevazute cu un inel situat
intre atriu ~i ventricul. Bazele foitelor se
ata~eaza de inel, in timp ce marginile libere
vin in contact ~i asigura inchiderea
comunicarii intre ventricule ~i atrii.

/,f /\
\
Valva tricuspida

Vena cava
inferioara

'\,
\

Atriile se contracta \
~iventriculele se
umplu cu
sange
Valva
pulmonaia

pompeaza sangele la
plamani ~i in tot
organismul

Aceste margini libere sunt legate de 0 serie

de corzi fine, denumite cordaje tendinoase
(Chordae tendineae), care se prind de
peretele ventricular ~i impiedica prolabarea
valvelor in atrii.

Vedere superioara a valve lor

Ritmul cardiac
Cu fiecare bataie a inimii, cele doua atrii se
contracta impreuna ~i incarca ventriculii cu
sange. Dupa aceea are loc contrac~ia
ventriculelor.
Sincronizarea
acestor
contrac~ii este dependentii de un sistem
electric de control al ritrnului. Principalul
centru de control este nodul sinoatrial, din
atriul drept. De aici, impulsurile sunt
conduse la cele doua atrii, determinand
contracfia acestora. Exista ~i un alt nod,
atrio-ventricular, situat la jonc\:iunea dintre
atrii ~i ventriculi. Acesta intarzie impulsul
de contrac\:ie, dupa care 11 conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul
His. Dupa ce a fost condus prin fascicul,
impulsul se raspande~te prin ventriculi,
determinand contrac\:ia acestora imediat
dupa cea a celor douii atrii.

Pozitia
valvelor vizute din fati'
,

Vena cava
superioara

!
Arterele
pulmonare

Valva aortica, ~
Atriu stang
Atriu drept

Valva
\~
tricuspida ,

Vena cava \
Inferioara ---

Valva
mitrala

Valvele asigurii circzilafia unidire

sdngelui prin inimii, prevenind re
sunt formate din douii sau treifoije.
-~
inchzd dupii ce sdngele a trecut f Oh.- '"
mitrale i aortice controleaziifluxul
sdnge oxigenat la nivelul piirfii sl- <: ~
inimii; valve/e tricuspidii i putmon <'
controleaza circulafia sdngelui ne Ein cea dreaptii.

Vasele sanguine
Arterele ~i venele sunt cele doua tipuri de
vase sanguine mari din organism. Arterele
transporta sangele de la inima la tesuturi,
in timp ce venele transporta sangele pe
drumul de intoarcere.
Principala cavitate a inimii, ventriculul
st~ng, expulzeaza sangele in principala
artera din organism - aorta. Primele ramuri
ale aortei se desprind din ea imediat ce
parase~te inima. Ele sunt arterele coronare,
ce asigura aportul de sange la inima.
Aproape imediat dupa desprinderea din
aorta, artera coronara stanga da na~tere la
doua ramuri. De aceea, de fapt, exista trei
artere coronare: cea dreapta ~i cele doua
ramuri ale arterei coronare stangi. Traiectul
lor acopera aproape toata suprafafa inimii,
asigurand aportul de sange la fiecare zona.
Restul arterelor transporta sangele la toate
celelalte paI1i ale organismului, dand
na~tere, mai inmi, unor ramuri denumite
arteriole ~i, in final, capilarelor.
Ventriculul stang produce 0 presi:me
considerabila pentru a impinge sangele
prin reteaua arteriala. Presiunea pe care 0
atinge man~onul tensiometrului folosit la
masurarea presiunii arteriale este aceea~i
cu presiunea maxima aparuta in ventriculul
stang la fiecare biitaie a inimii.
Structura arterelor
Deoarece arterele sunt supuse acestei
presiuni cu fiecare contractie a inimii, ele
trebuie sa aibii un perete solid pentru a
rezista. Peretele extern al unei artere este
un strat de tesut fibros lax. Sub acesta
existii straturi elastice ~i musculare groase,
care confera rezistenta arterelor. Exista, de
asemenea, fibre musculare ill interiorul
mucoasei, care prezinta la suprafata ei un
strat celular neted care permite circulatia
continua ~i libera a sangelui.
Peretii elastici sunt foarte importanti
pentru functionarea sistemului vascular. 0
mare parte din foI1a fiecarei contractii este
preluata de peretii elastici ai arterelor mari.
Ace~tia continua sa impinga sangele in
pauza dintre doua biitai ale inimii.
Pulsul arterial
Cand un doctor ia pulsul, el percepe
actiunea inimii ce pompeaza sangele in tot
organismul
cu fiecare bataie
prin
intermediul arterelor.
F0I1a fiecarei contractii cardiace se
trans mite de-a lungul peretilor arteriali la
fel cum 0 unda se transmite la suprafata
unui lac. Peretii arterelor sunt elastici ~i se
destind pentru a prelua foI1a initialii a
batailor cardiace. Mai tarziu, in cursul
ciclului cardiac, ei se contracta ~i, in acest

mod, asigura circulatia' continua a sangelui

in sistemul arterial.
Pulsul poate fi palpat illtr-o serie de
artere situate aproape de suprafata
corpului. Cea mai obi~nuita este artera
radiala, care poate fi palpata pe suprafata
interna a antebratului, imediat sub police.
Se obi~nuie~te palparea pulsului cu unul
sau doua degete mai' degrabii decat cu
policele, care are pulsul sau propriu ~i de
aceea poate duce la confuzii.
Artera brahiala de la nivelul bratului are
un puIs care poate fi, de asemenea, u~or de
palpat, pe interiorul articulatiei cotului,
aproape pe aceea~i linie cu degetul mic.
Un doctor poate, de asemenea, examina
pulsul arterei carotide la nivelul gatului.
Acest puIs este localizat la aproximativ 2,5
cm (1 inci) sub unghiul mandibulei. 0
artera majora cum ar fi carotida poate fi
ascultata
cu
stetoscopul,
permitand
descoperirea unui suflu - un zgomot ce
apare regulat, cu fiecare bataie a inimii.
Acesta poate indica 0 obstructie paI1iala a
arterei chiar daca pulsul pare relativ
normal. Pulsatiile pot fi, de asemenea,
palpate la nivelul fosei poplitee, pe partea
posterioara a genunchiului sau pe fata
interna a gleznei ~i pe fafa dorsala a
piciorului.
Capilarele
Masurand aproximativ a opta mla parte
dintr-un milimetru, capilarele sunt doar
putin mai largi decat 0 singura celula

Acest mula} evidenfiaza refeaua vitaM de

vase care asigura aportul sanguin al
creierului. Neuronii mor in ciiteva minute
in /ipsa siingelui oxigenat
sanguina. Fiecare capilar este constituit
dintr-un strat foarte subtire de tesut
endotelial inconjurat de 0 membrana la fel
de subtire. Toti peretii capilarelor sunt
destul de subtiri pentru a permite trecerea
substantelor in ambele sensuri. Reglarea
circulatiei capilare este asigurata de
mu~chi.
In plus, fata de schimbul de substante,
capilarele localizate in piele au un rol
special ill reglarea temperaturii corpului.
Cand
temperatura
este
crescuta,
capilarele tegumentare se dilata, Iacand
posibil ca un volum mai mare de sange sa
ajunga la piele, unde poate fi racit.
Avand un perete subtire, capilarele pot fi
u~or lezate ~i cele din piele prezinta cel
mai mare risc.
Daca pielea este taiata, zgariata sau
supusa unei lovituri, sangele iese din
capilare.
0
contuzie
reprezinta
0
consecinta a acumularii sangelui capilar i11
piele. Capilarele pot fi distruse de arsuri,
dar au 0 oarecare capacitate de regenerare.
La batrani sau ca rezultat al excesului de
alcool pe 0 perioada lung a de timp,
capilarele se pot colaba, producand
telangiectazii (pete purpurii sau linii ro~ii).
Dupa trecerea prin capilare, sangele se
illtoarce la inirna prin vene.

Venele
Venele se aseamanii cu arterele prin aceea
cii au 0 distribu~ie similarii - arterele ~i
venele unui anumit organ sau 1:esut au,
deseori, un traseu comun. Totu~i, existii
diferen~e majore. De exemplu, multe vene
au valve in interiorul lor care nu se
intalnesc la artere, iar perefii unei artere
sunt intotdeauna mai gro~i decat cei ai unei
vene de 0 miirime coresplU1Ziitoare,in timp
ce canalul central, sau lumenul, va fi mai
mare la vene decat la artere.
Venele sunt alciituite din ~esut muscular
~i fibras. Peretele venelor prezintii un strat
extern - tunica adventiiia ., un strat mediu
de fibre musculare - tunica medie - ~i un
strat intern - tunica intima. Unele con~in
doar un strat foarte sub~ire de mu~chi.

Direcjia fiuxului
sanguin

Artera coronara
dreapta

Dreapta: Arterele coronare

aprovizioneaza miocardul cu oxigen Ji
nutrimentele necesare. Exista trei artere
principale - cele doua ramuri ale arterei
coronare stdngi Ji artera coronara
dreaptiJ.
Jos: Pere!ii arteriali sunt alcatui!i din
mai multe straturi, ce asigura curgerea
continua a sdngelui de-a lungul arterelor
dupafiecare contractie a inimii. Aceasta
funcfie poatefi perceputafoarte uJor, prin
palparea pulsului radialIa nivelul
articula!iei pumnului.
lnveli~ul extern
(tunica adventitia)
Sistemul extern elastic
Stratul muscular (tunica media)
Stratul intern elastic

'-t--Structura ,i funetionarea arterelor

Circulatia sangelui
Sangele i~i Incepe circuitul prin organism
para sind ventriculul stang prin aorta. In
acest stadiu, sangele este bogat In oxigen,
substante nutritive ~i alte substante
importante, cum ar fi hormonii.
Dupa ce da na~tere arterelor coronare,
aorta are un traiect ascendent Inainte de a
se curba, pentru a forma arcul aortic. In
acest arc I~i au originea cele doua artere
principale ale corpului, arterele carotide
stanga ~i dreapta, ~i cate 0 artera pentru
fiecare brat. Artera aorta coboara apoi prin
torace In abdomen.
La nivelul abdomenului exista trei artere
principale catre intestine ~i ficat ~i cate una
pentru fiecare rinichi, Inainte ca aorta sa se
divida In arterele iliace stanga ~i dreaptii,
care duc sangele la pelvis ~i membrele
inferi oare.
De la artere, sangele curge prin arteriole
care conduc la fiecare organ sau tesut din
organism, incluzand chiar ~i inima, ~i apoi
pa!runde In vasta retea de capilare.
In capilare, celulele sanguine se a~aza pe
un singur strat, cedand oxigenul ~i alte
substante ~i preluand dioxidul de carbon ~i
produ~ii metabolici.
In repaus, sangele are tendinta sa curga
.prin a~a-numitele cai preferentiale. Acestea
sunt capilarele care au dobandit un calibru
mai mare decat media. Dar daca exista 0
nevoie sporita de oxigen In orice zona a
corpului, sangele circula In aproape toate
capilarele din acea zona.
Dupa trecerea prin capilare, sangele intra
in sistemul venos. El patrunde Intai In vase
foarte mici denumite
venule, care
reprezinta
echivalentul
venos
al
arteriolelor. Trece apoi In venele mici ~i
Inapoi la inima prin vene care au
dirnensiuni destul de mari pentru a putea fi
observate sub piele. Venele de acest
calibru contin valve care previn curgerea
sangelui Inapoi spre tesuturi. Valvele au 0
forma semilunara care proemina In
lumenul venei ~i fac ca sangele sa circule
Intr-o singura directie.
Toate venele din diferite parti ale
organismului se varsa, in final, In doua
mari vase de sange, una denumitii vena
cava superioara ~l alta vena cava
inferioara. Prima prime~te sangele de la
cap, brate ~i gat ~i cea de a doua prime~te
sangele din partea irlferioara a corpului.
Amandoua venele transporta sangele la
partea dreapta a inimii ~i de aici el este
pompat In artera pulmonarii (singura artera
care transporta sange rara oxigen). Aceasta
artera duce sangele la plamani.
Faza finala a circulatiei este reprezentata
de transportul sangelui bogat In oxigen

prin yenele pulmonare (singurele vene care

transporta sange oxigenat) In partea stanga
a lTIunn.
Circulatia catre plamani este denumita
circulatie pulmonara, iar cea catre restul
organismului este denumitii circulatie
sisternica. Existii artere pulmonare ~i
sisternice care transporta sangele In afara
inirnii ~i vene pulmonare ~i sistemice care
II aduc Inapoi.

Derivatii
Parasind intestinele, sangele nu se Intoarce
direct la inima, ci este drenat In sistemul
venos
port-hepatic.
Ace~ta permite
sangelui, care poate fi bogat In hrana
digerata, sa fie transportat direct la ficat.

Artera mezenterica
superioara

Odatii ce sangele de la intestin ajunge la

ficat, trece printre celulele hepatice, prin
capilare speciale denumite sinusoide ~i,
apoi, patrunde Intr-un alt sistem de vene
denumite vene hepatice. Acestea, In final,
se varsa In vena cava inferioara ~i, apoi, la
inirna. Acest sistem asigurii In modul eel
mai eficient transportul la ficat al hranei
care patrunde In sistemul venos din
intestine. Alte zone unde existii un tip
special de aranjament venos sunt la nivelul
extremitatilor: mainile, picioarele, urechile
~i nasul. Aici este posibila existenta unor
comunicatii directe Intre arterele ~i venele
mici, prin care sangele poate trece de la
una la cealalta rara a trebui sa treaca prin
sistemul de capilare din tesuturi.

Artera coronara stanga

Aorta

dupa rnasa, apare procesul invers. Acesta

este favorizat de 0 serie de derivatii
circulatorii denumite anastomoze.

Distribu!ie ~i flux
Sangele nu este repartizat uniform in tot
organismul. In orice moment, aproximativ
12 la suta se gase~te in arterele ~i venele
care 11 transporta la ~i de la plamani.
Aproximativ 59 la suta se gase~te in vene,
15 la sum in artere, 5 la sutii in capilare ~i
restul de 9 la suta in inima. De asemenea,
sangele nu curge cu aceea~i viteza in toate
regiunile organismului. El este expulzat
din inima prin artera aorta cu 0 vitezii de
33 em (13 inci) pe secunda, dar in
momentul eand ajunge in eapilare viteza
scade la 0,3 cm (aproximativ 0 zeeime de
inei) pe secunda.
Viteza cireulatiei venoase de intoareere
cre~te astfel ineat sangele este transportat
inapoi la inimii eu 20 em (aproximativ 8
inci) pe secunda.

Controlul circulatiei
Exista

zona in' pOI1iunea mferioara a

Principala functie a acestor conexium

arterio-venoase este controlul temperaturii
corpului. Cand sunt deschise, cre~te
pierderea de caldura ~i temperatura
corpului scade.

;\\1ecanismele compensatorii
In unele parti ale corpului, cum ar fi
mflinile ~i picioarele, arterele ~i ramurile
lor sunt conectate astfel incat se pot suplini
una pe cealalta, formand 0 cale altemativa
pentru sange daca una dintre ele este
lezata: aceasta se nume~te circulatie
colaterala.
Cand exista 0 leziune a unei artere,
ramura celeilalte artere, care a preluat
fluxul sanguin, i~i mare~te calibrul. Dadi
organismul se gase~te intr-o stare de stres
fizic, ca atunci cand incepem brusc sa
alergam, vasele sanguine din mu~chii
membrelor inferioare i~i maresc calibrul ~i
cele din intestine se lnchid, astfel incat
sangele este dirijat in locurile in care
necesitatile sunt crescute. Cand va odihniti,

Vena tibiala posterioara

Vena peroniera

creierului denumita cen

-;--care controleaza circulatia
implicit,
presiunea
arten22
sanguine responsabile jA."r..::-C: -acesteia sunt arteriolele localizz:e :..... _
sistemului circulator intre are:-e~e
capilare. Centrul vasomo"o:- _
informatii despre presiunea ane..-""~ ::.=
receptorii de presiune din aort" ~: "'- =- =
carotide ~i apoi trimite co e::z:
"
arteriole.

Mai jos: in ilustratie, venele pro..membrului inferior sunt colorofR albastru fnchis ~i cele superjici ","
albastru deschis. 0 serie de valk
fnchid i se deschid, ca riispw15.~
schimbarea continua a presiuni;
circulant, asigura unflux COllSt
jos, cu litere mici) . ..4ceasta ani' 1.E
efectele gravitatiei. Sectillnea fr,
prin portiunea inferioara a gam raporturile dintre venele profimti... ...
sllperjiciale.

CAPITOLUL 8

SISTEMUL
VASCULAR
LIMFATIC
Sistemul vascular limfatic este
un alt sistem de vase care
transportafluidele in tot
organismul. Vasele limfatice
realizeaza transportul excesului
de lichid, particulelor straine i
altor materiale de la tesuturile i
celulele corpului. De aceea acest
sistem este, deci, implicat in
vehicularea reziduurilor i a
particulelor cu potential
daunator. Pentru aceasta
conlucreaza indeaproape cu
sangele i, in special, cu
globulele albe, cunoscute sub
numele de limfocile, care sunt
atat de esentiale pentru apararea
organismului impotriva
fmbolnavirii.

Dreapta: Sistemullimfatic este compus dintr-o relea

de vase fine ce colecteaza surplusu I de lichid (limfa) de
la celulele $i tesuturile organismului $i fl retumeaza
fluxului sanguin. Vasele limfatice dreneaza in venele
din vecinatatea inimii prin intermediul ductului
limfatic drept $i al ductului toracic. Medalionul (pag.
97) arata 0 secliune printr-un ganglion limfatic, ce
reprezinta 0 masa de fesut, $i care se afla pe traseul
vase lor limfatice, in diferite regiuni ale corpului.

Vasele limfatice
Sistemul vascular limfatic sau sistemul
limfatic este compus din vase limfatice,
organe ~l tesuturi
limfoide
foarte
specializate, incluzand timusul, splina ~i
amigdalele,
Vasele limfatice mici - cele mai mici
denumite capilare limfatice - urmeaza
traiectul arterelor ~i venelor corpului, Ele
colecteaza surplusul de lichid denumit
limra de la tesuturi, Peretii capilarelor
limfatice sunt foarte subtiri ~i permeabili,
astfel incat moleculcle man ~l alte
particule, incluzand bacteriile, care nu pot
patrunde in capilarele sanguine, sunt de
asemenea indepartate prin limra,
Unele vase limfatice contin un mu~chi
involuntar, care se contracta ritmic intr-o
singura directie, determinand circulatia
limfei, De asemenea, ele au valve pentru a
preveni refluxullimfei,
Vasele limfatice se gasesc in toate
regiunile corpului, cu exceptia sistemului
nen'os central, al oaseloL cartilajelor ~i
dintilor, Compozitia limfei din vasele
limfatice este dependenta de localizarea
acestora, De exemplu, vasele care dreneaza
membrele contin surplusul de fluid fata de
necesitatile organismului, care parase~te
celulele ~i vasele sanguine; .limfa este, de

aceea, bogata in proteine, Totu~i, limfa din

intestine contine multe grasimi sub forma
de chil, care au fast absorbite din intestin
in timpul digestiei, Aceasta limfa are un
aspect laptos,
In diferite puncte pe traseul lor, \'asele
limfatice se unesc cu 0 formatiune
nodulara de tesut denumita ganglion
limfatic, Acesta este locul din care
limfocitele ajung in tot organismul atat
prin circulatia sanguina. cat ~i prin cea
limfatlca, Ganglionii limfatici sunt situati
in jurul arterelor mari ~i pot fi palpati in
punctele in care acestea sunt situate
superficial sub piele, De exemplu, pot fi
palpati la nivelul fosei poplitee, axilelor ~i
gatului, La nivelul ganglionilor limfatici,
bacteriile ~i alte particule straine prezente
in limra ~i care intra in ganglion sunt
filtrate ~i, apoi, distruse, Pe masura ce
limfa parase~te ganglionii, ea prela
limfocitele ~i anticorpii - sub stante proteice
care inactiveaza particulele straine,
Toate vasele limfatice se unesc, formand
doua ducte principale, ductul toracic ~l
ductul limfatic drept, care dreneaza in
venele brahiocefalice stanga ~i dreaptii, In
consecinta, limfa este drenata de la tesuturi
in sange prin sistemullimfatic,

Imunoglobuline
(anticorpl)

---

Celule Killer

Sttmga: Limfocitele sunt

responsabile de imunitatea
organismului. De!ji sunt un tip
de leucocite, au, de asemenea,
un rol fn sistemullimfatic!ji
sunt fntolnile in multe organe
limfoide, incluzond amigdalele
!jisplina.

Organe i tesuturi
Splina este 0 parte integranta a sistemului
limfatic. Functia ei principala este de a
filtra sangele ~i de a produce anticorpi. In
plus, 0 splina marita, care poate fi simtitii.
la
palparea
abdomenului,
reprezinta

bacteriilor din organism, pentru a da do~r

un exemplu. De asemenea, are 0 funct1e.m
producerea anticorpilor - proteine sangume
circulante care se leaga de 0 protema
strainS. $i 0 imobilizeaza, astfe~ inciit

""-""- ...
=t...<~<!.;.,,"-"-..,;.,,"-"-'."h"-;.,,"-t:."-~;.,,'=-;.,,'.~'Z....

'bt...~

in organism ~i necesitii.teste suplimentare.

Splina este situata imediat sub diafragm,
~ partea stanga superioara a abdomenului.
In conditii norma Ie, ea este de aproximativ
13 cm (5 inci) lungime ~i se intinde de-a
lungul coastei a zecea. Splma are 0 greutate de aproximativ 200 g (aproximativ
1/2 livre) la adulti, dar in cazulin care este
marita poate atinge 0 greutate de pana la 2
kg (4 1/2 livre) sau mai mult.
Daca splina este examinata cu ocruul
liber, ea va aparea ca 0 capsula fibroasa ce
inconjoara 0 mas a amorra de pulpa ro~ie.
Este posibila chiar distingerea unor mici
granulatii denumite corpusculi Malpighi;
acestea sunt aglomerari de limfocite.
Aportul sanguin la acest organ se
realizeaza prin artera splenica, care se
divide in artere mai mici ~i apoi ill
arteriole.
Arteriolele
splenice
au
particularitatea de a fi illconjurate de tesut
limfatic pe masura ce trec prin pulpa
splinei. Arteriolele
mai prezintii. 0
caracteristica unica: ill loc de a fi conectate
cu 0 retea de capilare, ele par sa se
goleasca direct ill parenchimul splmei.
Caracterele particulare ale circulatiei
splenice fac posibila indeplinirea a doua
funetii fundamentale. Mai intai, faptul ca
arteriolele sunt inconjurate de tesut limfoid
implica faptul ca limfa intra imediat in
contact cu orice proteina anormala din
sange ~i produce anticorpi impotriva
acesteia. In al doilea rand, modul ill care
sangele se varsa direct ill pulpa splinei
permite celulelor reticulare ale acesteia sa
vina in contact direct cu sangele care ar
trebui sa fie filtrat. In acela~i timp, asigura
eliminarea din sange a oricaror celule
imbatranite sau uzate ale acestuia.

Functiile sJllinei
Splina reprezinta unul din principalele
organe care filtreaza sangele. Celulele
reticulare nu numai ca indeparteaza
celulele sanguine imbiitranite sau uzate,
dar ele pot indeparta, de asemenea, orice
celule anormale. Acest lucru este valabilin
special in cazul globulelor ro~ii, dar
globulele albe ~i plachetele sunt filtrate
selectiv de catre splina atunci cand acest
lucru este necesar,
Splina va elimina, de asemenea,
particulele straine din fluxul sanguin, de
aceea ea joaca un rol major in eliminarea

.
t...
...t...~

<!..
.
"h'=>."'''' ......."6~"'''''''- ~

~'"

distruge. Corpusculii Malpighi produc

anticorpi. In anumite circumstante, splirla
are un rol foarte important ill producerea
unor noi celule sanguine. Acest lucru nu se
intampla la adultul normal, dar la
persoanele cu afectiuni ale maduvei
osoase, splina ~i ficatul sunt sediile
principale de producere a globulelor ro~ii.
In plus, splina produce 0 mare parte din
celulele sanguine ale ratului, cand acesta se
gase~te in uter ill cursul sarcmii.

Palparea splinei
Splina nu poate fi palpata la 0 persoana
sanatoasa, dar exista diverse boli ce
determina marirea splmei, care astfel
devine palpabila prin peretele abdominal.
Tehnica este simpla: cu pacientulintins pe
spate, doctorul incepe sa palpeze din
regiunea inferioara a abdomenului illspre
partea superioara stanga a abdomenului

(hipocondrul stang). Splina se mi~ca cia

pacientul respira, a~a ca trebuie ceru
pacientului sa respire adanc, astfel incB
aceasta mi~care sa poata fi simtitii..

Miirirea splinei poate fl, de asemeneJ

"P"'>.Th "'>.
<&~ .
~~~ ""'b.~ llli

<h~~\..
'fu

scmtigrama cu izotopi radioactivi.

Timusul

In ultimele doua decenii, a devenit c1ar

timusul se gase~te in centrul remarcab"
retele de organe ~i tesuturi aflate
interconexiune pentru a constitui siste:::
limfatic ~i care sunt implicate in rasp
imun - adica apararea noastra in ::..
surselor de infectie. Mecanismul exact _
care timusul i~i exercita actiunea este ,mcomplet cunoscut, dar se ~tie acum
este esential pentru 0 dezvoltare optin:s
sistemului lirnfatic ~i ca functia sa
illdeplmita ill primii ani de viata.
Mai jos: Splina este situata in regiunea
stanga superioara a abdomenului, imed
sub diajragm. Se gase~te intr-o pozitie
relativ expusa ~i de aceea este jrecvem
lezata in accidente, in umw cGrora eSle
necesara indepiirtarea ei.

Lobii drept ~i stang

ai timusului

Mai sus: Dimensiunile relative ale

timusului la adult ~i la copil demonstreaza
importanfa acestuia fn stabilirea
mecanismelor imune ale organismului. La
adult, se miqoreaza.

Sus: 0 marire la putere mica a unei

secfiuni printr-un timus normal arata
aspecte ale structurii sale.lvfasele violacee
pe care Ie putefi vedea reprezintii lobii
acestui organ vital.
Timusul este situat in partea superioanl a
toracelui, imediat in spatele sternului. La

un adult tanar, are ca~iva centimetri

lungime ~i cantiire~te aproximativ 15 g (1/2
uncie). Totu~i, aceasta afirma~ie simpla
ascunde cea mai remarcabila caracteristica
a timusului, ~i aceasta este modul in care,
spre deosebire de orice alt organ, atinge
dimensiunile maxirne la varsta puberta~ii,
cand poate avea 0 greutate de pana la 45 g
(1 1/2 uncie).
La copil, timusul are, intr-adevar,
dimensiuni foarte mari in compara~ie cu
restu1 corpului ~i poate ocupa un spa~iu
intins in torace, in spatele sternului. EI
cre~te destul de rapid pana la varsta de
aproxirnativ ~apte ani; dupa aceasta,
timusul i~i continua cre~terea, dar mult mai
lent, pana la pubertate.
Dupa varsta pubertii~ii, timusul incepe
sa-~i mic~oreze dimensiunile - un proces
nurnit involu~ie - astfel incat, la 0 persoana
aduIta, ~esutul tirnic poate sa nu mai fie
prezent decat ca 0 forma~ie alcatuita din
grasime ~i~esutconjunctiv.

Structurli ~ifuoctie
Timusul contine multe din limfocitele care
au un rol important in apararea
organismului impotriva imbolnavirilor.
Aceste celule se gasesc in sange, maduva
osoasa, ganglionii limfatici ~i splina ~i
migra~ia lor catre tesuturi poate fi
observata in cazul unei reac~ii inflamatorii
(vezi pag. 89). Stratul extern al timusului,
denumit cortex, contine multe limfocite.

In interiorul glandei se gase~te 0 zona

nurnita medulara care con~ine limfocite ~i
alte tipuri de celule tirnice.
Exista pu~ine dubii asupra faptului ca, in
primii ani de viata, timusul participa la
programarea modului in care organismul
rezista la infec~ii ~i, in particular, se pare ca
timusul este responsabil de stoparea
posibilita~ii ca sistemul imun sa-~i exercite
activitatea impotriva propriului organism.
Exista doua tipuri principale de celule
imune in corp, ele fiind doua tipuri de
limfocite. Limfocitele T (derivate din
timus) sunt sub controlul timusului ~i sunt
responsabile
pentru
recunoa~terea
antigenului ~i pentru multe din caile prin
care organismulle distruge. Celalalt tip de
celule imune - limfocitele B - este
responsabil de producerea efectiva a
anticorpilor fata de antigene.
Mecanismele exacte prin care timusul
realizeaza controlul limfocitelor T nu este
cunoscut, dar un mecanism important a
fost identificat.
Se pare ca aproximativ 95 la sutii din
noile tipuri de limfocite produse de timus
sunt, de fapt, distruse aici, inainte de a
avea prilejul de a ajunge In organism.
Motivul probabil pentru aceasta este ca ele
ar putea avea un potential autoimun
(posibilitatea de a ataca structurile
organismului) ~i singurele celule carora
timusul Ie permite dezvoltarea sunt cele
care vor ataca substantele straine.

Amigdalele
Amigdalele fac parte dintr-un inel de fesut
(inelul
Waldeyer),
care
circumscrie
intrarea spre caile aeriene ~i alimentare.
De~i sunt prezente incii de la na~tere, ele
sunt relativ mici, dar cresc rapid in cursul
primilor ani de viafii, pentru a involua dupii
pubertate. Totu~i, ele nu dispar complet.
Funcfia exactii a amigdalelor nu este
cunoscutii, dar s-a sugerat cii ele joaca un
rol semnificativ in menfinerea apiiriirii
organismului impotriva bolilor. Ele au 0
pozifie idealii pentru a depista substanfele
care reprezintii 0 ameninfare pentru
organism. Aceastii proprietate este conferitii de limfocitele care se giisesc la acest
nivel. Amigdalele produc ~i anticorpi cu
rolin apiirarea impotriva infecfiilor locale.
Aproape fiecare persoanii a avut 0
amigdalitii intr-un anumit moment al viefii.
Microorganismul care produce de obicei
infectia este un streptococ. Infectarea
amigdalelor produce miirirea ~i inflamatia

acestora cu zone purulente pe suprafatii.

Din fericire, infectia riispunde bine la
antibioticele obi~nuite ~i ameliorarea poate
fi a~teptatii in 36-48 de ore. Simptomele
pot fi u~urate prin ingestia de hrana calda
~i multe lichide, iar analgezicele cum ar fi
aspirina indepiirteazii durerea ~i reduc
temperatura corpului.
Amigdalele faringiene (adenoizi) sunt
organele limfoide situate posterior de
cavitatile nazale, exact in locul in care
ciiile aeriene se deschid in faringe. Ele sunt
implicate in sistemul de aparare al
organismului
impotriva
infectiilor;
ganglionii limfatici, ca ~i arnigdalele
faringiene, contin globulele albe ce luptii
impotriva
infectiilor.
Amigdalele
faringiene sunt astfel plasate incat orice
infectie cu poartii de intrare nazalii este
filtratii ~i, cu putinii ~ansii, ucisii. Uneori,
lucrurile pot lua insa 0 intorsiiturii
negativii.
Amigdalele faringiene sunt prezente de

la na~tere, dar, in genere, dispar inain~

pubertate. Ele sunt evidente intre unl
patru ani. De aceea, intre aceste vfu
copilul este expus continuu la noi infi
cu diferite tipuri de bacterii ~i virusuri.
se cunoa~te prea mult despre modul in I
amigdalele faringiene se infecteazii,
orice germen cu poartii de in
respiratorie Ie poate infecta. Dacii infe
este recurentii, amigdalele tind sa se ill
~i aceasta poate fi simptomaticii.
Raspunsul imun
Raspunsul
imun
reprezintii
rellJ
organismului fata de 0 agresiune a
genicii prin mobilizarea limfocite
Limfocitele produse inifial in madi
osoasii circulii in intregul organism I
prin vasele sanguine, cat ~i prin (
lirnfatice ~i sunt, de asemenea, prezentc
ganglionii
lirnfatici. De aceea,
reprezintii
componente
ale
ambt
sisteme: cardiovascular ~i limfatic.

Stanga: Amigdalele incercuiesc

intrarea in ciiile alimentare i
respiratarii. sugerdnd un ral de
apiirare impatriva infecfiilar.
Atunci cdnd se infecteazii - cea
mai camunii infecfie fiind
amigdalita - dimensiunile lar se
miiresc i devin inflamate, fiicdnd
inghifirea i chiar respirafia
dificile i dureraase.

Infectie cu bacterii,
micr~bi ~i virusuri
Produce rea de
limfocite B
(plasmocite) in
maduva osoasa

.,

---'
Produc\ie de
limfocite T in
ganglionii
limfatici

Limfocitele sunt reprezentate de doliA

tipuri celulare. Primul tip, care produce
anticorpi, sunt limfocitele B sau celulele B.
Cel de-al doilea, cu un aspect asemiiniitor,
dar cu 0 functie diferitii, sunt limfocitele T
(sau celulele T derivate din timus). Existii
douii tipuri de celule T: cele care ajutii
celulele B in producerea anticorpilor ~i
celulele
supresoare,
care
impiedicii
producerea de anticorpi de ciitre celulele B.
Limfocitele B ~i T, care distrug orice tesut
sau organism invadator, sunt, uneon,
denumite limfocite killer.
Mai existii multe lucruri de inviitat
despre natura ~i mecanismul riispunsului
imun, dar noi informatii au fost descoperite
in ultimii ani. Se pare cii atunci cand un
agresor piitrunde in corp, el este preluat fie
de un ganglion limfatic situat in apropiere,
fie de splinii, prin vasele limfatice.
Aici, monocitele se diferentiazii ~i dau
na~tere unor celule numite macrofage, care
inconjoarii ~i inglobeazii (fagociteazii)
microbii ~i 11prezintii pe agresor celulelor
B ~i T. Acestea dobandesc 0 "memorie
chimicii" a proteinei specifice, denumitii
antigen, a organismului invadator. Drept
urmare,
aceste
celule
se numesc
imunocompetente.
Limfocitele imunocompetente T ~l B

sunt, in consecintii, capabile sii recunoascii

antigenul atunci cand apare 0 agresiune
ulterioarii cu acela~i germene. Cand acesta
se produce, limfocitele T ~i B se
multiplicii, producand alte celule T ~i B,
care au capacitatea de a combate antigenul
~i a-I face inofensiv. In acest mod,
organismul i~i construie~te 0 imunitate fafii
de antigeni specifici.
Limfocitele B care ~i-au dobandit
imunocompetenfa
se diferenfiazii in
plasmocite, care produc gamaglobuline,
numite anticorpi. Ace~tia se combinii cu
antigenul ~i il distrug. Acest proces este
cunoscut sub numele de riispuns imun
umoral. Producerea de celule T capabile sii
aCfioneze impotriva organismelor striiine
este denumitii riispuns imun celular.
Alergia ~i respingerea tesuturilor
Riispunsul imun celular poate produce
aspecte adverse in cazulm care un tesut de
la 0 altii persoanii este grefat sau
transplantat m organism. Aici, fesutul care
a fost introdus este recunoscut drept striiin
de ciitre limfocite, care reactioneazii prin
invadarea acestuia ~i distrugerea sa, un
proces denumit respingere de greta. Au
fost racute incerciiri de a mvinge aceastii
problemii la pacienfii cu transplant prin

Celule Helper
care transmit mesaJe la ganglionii
limfatici

8us: Plasmocitele, care se dezvolta din

limfocitele B, produc imunoglobulinele
care patrund in siinge pentru a indeparta
atacul
microbilor,
bacteriilor
$i
virusurilor. Ca $i limfocitele B, limfocitele
T, produse in ganglionii limfatici, sunt
stimulate sa distruga tesuturile straine $i
virusurile de catre celulele Helper, care
transmit stimulul antigenic la limfocitele in
dezvoltare. Acestea memoreaza structura
chimica a proteinei, denumita antigen, a
agentului patogen $i, la 0 noua expunere,
limfocitele Ie pot recunoQ$te $i distruge
dupa ace ea. In acest mod, organismul i~i
construie$te imunitatea fata de virusuri.

incercarea de a giisi un donator cu un tesut

compatibil cu cel al primitorului sau prin
tratament hormonal.
La fel, riispunsul imun umoral poate sii
actioneze impotriva propriului organism.
Uneori, va da na~tere alergiilor. In astfel de
cazuri, substanfele inofensive in mod
normal, cum ar fi granulele de polen,
stimuleazii producfia de anticorpi care sunt
diiuniitori, deoarece declan~eazii eliberarea
unor sub stante cum ar fi histamina, in
1esuturi. Odatii eliberate, aceste substan1e
au efecte nocive asupra vaselor sanguine ~i
a altor 1esuturi.

CAPITOLUL 9

SISTEMUL
DIGESTIV
Digestia produce nutrimente Ie i
substanteIe furnizoare de energie
necesare celulelori tesuturilor
organismului. Pentru a transforma hrana
ingerata in componente separate, care pot
fi pre luate cu uurinta de catre sdnge din
intestinul subtire pentru a fi transportate
in vederea utilizarii imediate sau a
stocarii lor, sistemul digestiv conlucreaza
cu un numar de organe, glande i
enzimele lor.

Mu~chlul
temporal

Mu~chiul
buccinator

Dreapta: Masticafia implica 0

serie de mu~chijaciali, care
aCfioneaza impreuna cu dinfii,
glandele salivare ~i limba.
Mu~catul este controlat de doi
mu~chi, maseterul ~i
temporalul; masticafia de
contracfia buccinatorilor care
comprima obrajii ~i
pozifioneaza hrana in gura.
AIu~chiul pterigoid intern
deplaseaza mandibula lateral,
in timp ce pterigoidul extern 0
deplaseaza inainte ~i inapoi.

Localizarea
glandelor salivare

Digestia
Digestia este procesul care descompune
hrana in substan~e ce pot fi absorbite ~i
utilizate de organism pentru energie,
cre~tere ~i regenerare.
Digestia depinde de ac~iunea unor
substan~e denumite enzime asupra hranei
ingerate. Acestea sunt produse de organe
ata~ate la tractul digestiv ~i ele sunt
responsabile pentru multe din reac~iile
chimice implicate in digestie.
Aceste modificiiri lncep In gurii. Cand
hrana este mestecatii, glandele salivare de
la nivelul cavitii~ii bucale i~i incep secre~ia
~i ptialina, 0 enzimii produsii de ele, incepe
sii descompunii 0 parte din hidrocarbonafi
(glucide) in molecule mai mici, cum ar fi
maltoza ~i glucoza.
Hrana
traverseazii
apoi
esofagul,
ajungand in stomac, unde un complex de
substan~e chimice - mucus, acid clorhidric
~i enzima pepsina - acfioneaza asupra ei.
Ac~iunea ptialinei inceteazii, dar lncepe 0
noua serie de reactii chimice declan~ate de
stimuli nervo~i. Cantitatea de suc gastric
eliberat este controlata atat aici, cat ~i in
intestin de impulsuri nervoase, prezenfa
hranei ~i secretiile hormonale.
Gastrina,
un
hormon,
stimuleaza
eliberarea de acid clorhidric ~i pepsinii din
celulele gastrice dupa ce hrana a ajuns in
stomac, astfel incat aceasta poate fi
degradatii parra la peptone. Secretia de
mucus previne lezarea mucoasei gastrice
de catre acidul clorhidric. Cand aciditatea
atinge un anumit nivel, producerea de
gastrirra inceteazii.
Intestinul subtire
Hrana care pa;ase~te stomacuI - 0 pasta
consistenta, acidii, numitii chim - intra apoi
in duoden, portiunea inifiala a intestinului
subfire. Duodenul produce ~i elibereazii
cantitafi mari de mucus, care 11protejeaza
impotriva lezarii de catre acidul clorhidric
~i de enzimele din chim. Duodenul
prime~te, de asemenea, sucuri digestive de
la pancreas ~i cantitiiti importante de bila,
care este produsa in ficat ~i stocatii in
vezica biliara, pana cand este nevoie de ea.
Dreapta: Canalul alimental' este un
conduct muscular lung de aproximativ 10
m (33 picioare), care fncepe de la gura ~i
se tennina la anus. Canalul este, defapt, .
compus din doua sisteme diferite. Primul,
sistemul digestiv, include structurile dintre
gura ~i capatul intestinului subtire. Cel de
al doilea, de la intestinul gros la amlS, are
roful de a expulza alimentele nedigerate
din organism ~i este 0 parte a sistemului
excretor.

Intestin

subiire

Cecul

-{

Secretia
sucului
pancreatic
este
declan~ata de doi hormoni. Secretina
stimuleaza producerea unor cantitati mari
de sucuri alcaline care neutralizeaza
aciditatea
chimului
partial
digerat.
Enzimele pancreatice se produc ca raspuns
la eliberarea unui al doilea hormon,
pancreozimina. Bila este, de asemenea,
eliberata in duoden din vezicula biliara,
pentru a fragmenta particulele de grasimi.
Enzimele pancreatice ajuta la digestia
hidratilor de carbon ~i a proteinelor pe
langa cea a grasimilor. Aceste enzime
includ tripsina, care desface peptonele in
componente mai mici, peptidele; lipaza
care des face grasimile in molecule de
glicerol ~i acizi gra~i; amilaza care desface
hidratii de carbon pana la maltoza.
Hrana digerata piitrunde apoi in jejun ~i
ileon, portiuni ale intestinului subtire
situate in continuarea duodenului, unde au
loc stadiile finale ale modificarilor
chimice. Enzimele sunt eliberate de
celulele unor mlci indentatii numite
criptele Lieberkuhn,
Cea mai mare parte a absorbtiei are loc
in ileon, care pe peretele interior prezinta
milioane de proeminente
minuscule,
denumite vilozitati. Fiecare vilozitate
contine un capilar ~i 0 mica ramura
limfatica, chili fer. Cand hrana digeratii
vine in contact cu vilozitatile, glicerolul,
acizii gra~i ~i vitaminele dizolvate intra in
chilifere ~i sunt transportate in sistemul
limfatic ~i, apoi, in flull:ulsanguin.
Aminoacizii
rezultati
din digestia
proteinelor ~i zaharurilor din hidratii de
carb'~,
plus vitamine
~i minerale
importante cum ar fi calciu, fier, iod, sunt
absorbite difect, in capilarele vilozitatilor.
Aceste capil~re duc la vena port-hepatica,
care transporta hrana direct la ficat. Acesta,
la randul lui, retine unele sub stante pentru
necesitatile proprii ~i pentru stocare, iar
restul acestora sunt trecute mai departe in
circulatia generala a organismului.
Degradarea amidonului
Una dintre functiile sistemului digestiv
este degradarea alimentelor ce contin mult
amidon, cum ar fi cartofii sau painea, pana
la monozaharide. Acest proces incepe in
cavitatea bucala, unde existii 0 enzima (sau
ferment chimic) denumita amilaza, care se
gase~te in saliva ~i care degradeaza
amidonul. 0 cantitate mai mare de amilaza
vine in contact cu hrana atunci cand
aceasta trece prin stomac catre intestin.
Amilaza desface amidonul in dizaharide
(perechi de molecule de zahar), care apoi
sunt desfacute de alte enzime in intestinul
subtire, astfel incat numai moleculele
individuale
de
monozaharide
sunt
absorbite.

Glanda salivara
parotida

Glucoza
Glicogen (forma de
stocare a glucozei)

Glande salivare
submandibuiare
~i
sublinguale

Sus: in timpul digestiei, amidonul este degradat pdna la glucoza de cafre amilaza.
Glucoza este transportata de sdnge la
jicat. Daca nivelul glucozei este crescut,
insulina, hormon pancreatic, determina

Amiiaze
(enzime)

conversia glucozei in glicogen, care este

stocat injicat. Cdnd nivelul glucozei
sanguine scade, pancreasul elibereaza un
all homlOn, glucagonul, care determiniJ
scoaterea glucozei din glicogenul stocat.

Glucoza

Fructoza

Lactoza
Amidon

Sucroza

Lactoza

Excesul de glucoza stocata Tn grasimi

in timpul digestiei, enzimele descompun

hidrocarbonafii in glucoza, frnctoza i
galactoza, care sunt absorbite in sange din
intestinul subfire. Ficatulle transforma in
glucoza; ea este stocata ca glicogen in
flcat i muchi i eliberata catre celule ca
sursa de energie (apa este un produs
secundar) sau stocata ca ATP. Hormonii
controleaza concentrafia glucozei in
sange.
In final, ele sunt transportate la ficat prin
sange. Ficatul transforma toata fiuctoza ~i
alti compu~i asemanatori in glucoza.
Organismul are multe mecanisme care
asigura un nivel adecvat de glucoza in
sange pentru a fi utilizata la nevoie.
Acestea sunt dependente de declan~area
sau oprirea eliberarii glucozei stocate in
ficat. Glucoza este depozitata sub forma
unui compus denumit glicogen, care este 0
retea de molecule de glucoza. Glicogenul
este, de asemenea, stopat ill mu~chi.
Odatii ce glucoza a fost eliberata in
sange, este preluata de catre celule. Pentru
acest proces este esentiala insulina.
Insulina, ca ~i amilaza, provine din

pancreas, din insule speciale de tesut

Langerhans. Dar, spre deosebire de
amilaza, este secretata in sange, nu ill
intestin. Cand glucoza piitrunde ill celule,
este arsii impreunii cu oxigenul pentru a
produce energie. Dioxidul de carbon ~i apa
sunt produ~ii finali ai acestui proces.
Dioxidul de carbon este transportat prin
sange la plamani, unde este eliminat in
timp ce apa ramane ill organism, reprezentand aproximativ 70 la sutii din acesta.
Precum ficatul stocheazii glucoza sub
forma de glicogen, la fel energia produsii
prin arderea glucozei trebuie sa fie stocata
in fiecare celula, pentru a fi utilizatii putin
cate putin pentru reactiile chimice
intracelulare. Celulele realizeaza aceasta
prin crearea de compu~i fosfatici
macroergici care pot fi u~or desfiicuti
pentru a utiliza energia. Ace~ti compu~i
fosfatici (adenozin trifosfat sau AIP este
denumirea chimica a celui mai obi~nuit)
sunt asemaniitoare unei baterii care poate fi
utilizata ~i reincarcata dupa dorinta, pentru
a fumiza cantitiiti mici de energie, in
functie de necesitati. Reincarcarea rezulta
din arderea glucozei.

Surse energetice de urgenlli

Rezervele de glicogen care fumizeaza
glucoza din corp nu sunt foarte mari ~i
dacii ele scad, ca rezultat al postului, alte
surse
energetice
devin
necesare.
Organismul are doua solutii pentru aceasta
problema. Mai intiii, poate illcepe sa
converteasca
proteinele
principalul
component structural al corpului - in
glucoza. In al doilea rand, poate incepe sa
arda grasimile din tesuturi in locul
glucozei. Grasimile reprezinta sursa de
energie la fel de eficienta ca glucoza, dar
in acest proces apar produ~i finali numiti
cetone (vezi pag. 116).
Controlul nivelului glucozei
Deoarece glucoza reprezinta un substrat
energetic atat de important, nivelul sanguin
trebuie sa fie mentinut in limite precis
definite, pentru mentinerea sanatiitii. Un
nivel inalt al glucozei produce diabetul.
Daca nivelul glucozei scade prea mult,
creierul
nu
mai
poate
functiona
corespunzator ~i apare pierderea con~tiintei
- stare denumitii hipoglicemie.
Nivelul glucozei sanguine este mentinut
constant
prin
echilibrarea
efectelor
insulinei
(care scade glucoza prin
favorizarea intrarii ei in celule) cu 0 gama
larga de alti hormoni, care au toti tendinta
sa creasca nivelul glucozei in sange prin
eliberarea ei din ficat. Cei mai importanti
sunt adrenalina ~i cortizonul, ambii produ~i
de glanda suprarenala. Un altul, denumit
SIH, este produs de glanda hipofiza.
Acesta, de asemenea, are tendinta sa
creascii nivelul glucozei in sange.

Cavitatea bucala
Guraomului este un fel de cavema ce
contine limba ~i dintii Este delimitatii de
buze, in timp ce la parte a posterioara se
deschide in caile ce conduc la tractul
digestiv ~i la plamani. Datorita acestei
conexiuni cu doua din circuitele vitale ale
organismului, gura este implicata inevitabi1
atat in digestie, cat ~i in respiratie. Are, de
asemenea, un rolin vorbire.
Buzele sunt cele care dau expresia gurii.
Ele sunt alcatuite din fibre musculare
intretesute cu fibre elastice ~i au 0 inervatie
bogata, care Ie confera 0 sensibilitate
deosebita. La suprafata buzelor se gase~te
o forma particulara de tesut epitelial cu 0
structura intermediara intre pielea fetei ~i
membrana ce delimiteaza cavitatea bucala.
Spre deosebire de piele, buzele nu au peri,
glande sudoripare sau sebacee.
Cavitatea bucala este captu~ita cu 0
membrana mucoasa ce contine glande
producatoare de mucus. Secretia continua a
acestor glande mentine umiditatea cavitatii
bucale, impreuna cu secretia glandelor
salivare. Mucoasa obrajilor este supusa
unei uzuri permanente ~i are 0 remarcabila
capacitate de regenerare.
Cavitatea bucala este delimitata superior
de palatul dur, care se continua posterior
cu palatul moale. Palatul dur, format de
baza osului maxilar, permite ca limba sa
preseze asupra unei supra fete ferme ~i,
astfel, face ca hrana sa fie inmuiata ~i
mixata. Sensibilitatea palatului moale este
esentiala. deoarece ii favorizeaza mi~carea
supenoara cand hrana este inghititii,
prevenind astfel refluxul hranei in nas, care
seAdeschidein partea posterioara a gurii.
In m~ilocul palatului moale se gase~te 0
formaiiune numita uvula sau "a treia
amigdala". Functia ei reprezinta un mister,
dar unii cred ca are un rol in inchiderea
cailor aeriene in timpul deglutitiei,

Limba
Limba are 0 forma asemanatoare unui
triunghi - cu 0 baza larga ingustandu-se
treptat catre varf. Este ata~ata 1a baza, sau
radacina, de maxilarul inferior, sau
mandibula, ~i de osul hioid. Pe pafiile
lateraIe, radacina limbii este unita cu
peretii faringelui, cavitate ce formeaza
partea posterioara a gurii.
POfiiunea mijlocie a limbii are 0
suprafata convexa superior, In timp ce fata
inferioara este legata de plan~eul bucal
printr-o banda subtire de tesut, numitii
frenul limbii. Varful limbii are mi~cari
libere, dar cand 0 persoana nu mananca sau
nu vorbe~te, el se afla in mod normal in
repaus inapoia dintilor.
Mi~carile limbii sunt determinate de
mu~chii ce intra in alcatuirea sa ~i de care
este conectata ~i de modul in care este
pozitionata limba in gura.
Limba contine fibre musculare dispuse
atM in plan longitudinal, cat ~i transversal,
care sunt capabi1e sa produca mi~carea, dar
contractia unui numar de mu~chi situati pe
pafiile laterale ale mandibulei pot conferi
mi~carilor limbii 0 mobilitate remarcabila.
Mu~chiul stiloglos, de la nivelu1 gMului, de
exemplu, mobilizeaza limba in sus ~i
inapoi, in timp ce hiog1osul, de asemenea
de 1ani,-elul gatului, aduce limba in pozitia
normala de repaus.
In timpul hranirii, una din functiile
principale ale limbii este de a prezenta
hrana dintilor pentru masticatie ~i in
formarea bolului alimentar, pregatindu-l
pentru inghitire. Aceste actiuni sunt
realizate printr-o gama de ml~cari
ondulatorii: in sus ~i in jos. Cand aceastii
actiune a fost indeplinita (sau cand 0
persoana mananca in grabi'i), limba

Papile
fungiforme
(in forma de
ciuperca

Dreapta: Aceste ilustrafii

demonstreaza modul in care

limba este plasata in
interiorul cavitafii bucale
(extrem dreapta ~i. de
asemenea. un detaliu al
structurii sale (dreapta),
incluzdnd papilele de pe
suprafafa sa ~i mugurii
gustativi. glandele salivare ~i
fesutul muscular subiacent.

Muguri gustativi

Papile valate de la
baza limbii

impinge bolul catre faringe, de unde el

patrunde in esofag, care il transporta in
stomac.
Glandele salivare
In fiecare zi, noi producem in mod obi~nuit
aproximativ 1,7 1 (3 pinte) de saliva - 0
secretie apoasa a1catuitii din mucus ~i
lichid. Ea contine ptialina, cu rol in
digestie, ~i 0 substan\i'i chimica denumita
lizozim,
care
actioneaza
ca
un
dezinfectant, protejand mucoasa bucala de
infectii. Saliva are 0 actiune u~or
antiseptica.
Saliva este produsa de trei perechi de
glande situate la nivelul fetei ~i al gatului:
glandele parotide, submandibulare
~l
sublinguale. Exista, de asemenea, multe
glande mici raspandite la nivelul cavitatii
bucale. Fiecare glanda salivara se compune
din ducte ramificate, care se unesc ~i sunt
delimitate de celule secretorii. Funqia
acestor celule variaza de la 0 glanda la alta
~i secretiile lor sunt diferite.
Glandele parotide sunt cele mal
voluminoase glande salivare situate la
nivelul unghiului mandibulei, intinzanduse superior pana la nivelul oaselor
obrazului, imediat anterior de ureche.
Saliva produsa de parotide este eliminata
prin ducte ce se desprind din glande. In
comparatie cu celelalte glande salivare,
parotidele produc 0 secretie apoasa cu un
continut mare de ptialina - enzima ce
degradeaza amidonul.
De~i
parotidele
sunt
cele
mal
voluminoase glande, ele produc doar un
sfert din volumul total de saliva. Glandele
subrnandibulare, dupa cum sugereaza ~i
numele, se gasesc sub maxilarul inferior,
sub dintii posteriori ~i glandele sublingua1e
(au 0 denumire adecvata), sunt situate sub
limba, pe plan~eul cavitatii bucale.

Papile filiforme (in

forma de frunza)
Frenul lingual ce ata~eaza
Iimba de plan~eu

Artera, vena ~i
nervullingual

Membrana mucoasa
Dinte
Buza
Palatul moale
Ulvula

Limba
Palatul dur

Ambele perechi de glande i~i descarca

conp.nutul pe paI1ile laterale ale frenului
limbii (un cordon de tesut care pome~te de
la baza limbii ~i se une~te cu plan~eul
gurii). Saliva secretata de glandele
sublinguale este de consistenta vascoasa,
cu mult mucus. Glandele submandibulare
produc 0 saliva care contine cantitati
aproape egale de mucus ~i ptialina ~i
aceasta completeaza volumul de saliva
secretata in gura in orice moment.
Rolul saliyei
Functia majora a salivei este de a ajuta
procesul de digestie. Mentine umiditatea ~i

confortul gurii in timpul hranirii ~i ajuta la

umectarea
hranei
uscate,
facilitand
mestecarea ~i inghitirea. Mucusul din
saliva inconjoara bolul alimentar ~i
actioneaza ca un lubrifiant ce ne ajuta sa
inghitim.
Ptialina secretata in saliva incepe primul
stadiu al digestiei. Ea incepe degradarea
hranei ce contine amidon catre zaharuri
simple, dar actiunea ei este inactivata de
acidul din stomac. Totu~i, daca bolul
alimentar este destul de mare ~i bine
mestecat, atunci acidul nu penetreaza in
centrol bolului pentru 0 perioada de timp ~i
degradarea amidonului continua.

Mai sus: Vedereafrontala (stanga) arata

ce vede!i cdnd va deschidefi gura ~i va
uita!i in oglinda. in ilustra!ia de sus sun!
prezentate structurile anatomice mai
profunde.
Saliva ne permite, de asemenea, sa
simtim gustul mancarii ~i al bauturilor.
Senzatia gustativii este produsii de miile de
muguri gustativi care sunt situaj:i, in
principal, pe mucoasa linguala. Mugurii
gustativi, totu~i, sunt sensibili numai fata
de lichide, iar hrana solida nu produce nici
o senzatie gustativa pe 0 mucoasa uscatii;
este necesar ca hrana sa fie dizolvata in

este 0 reactie reflexa produsa de sistemul

nervos parasimpatic: fibrele nervoase ce
conduc stimulii
gustativi
la creier
stimuleaza producerea salivei cand hrana
se afla in gura. Acesta este un reflex
innascut, dar un debit salivar crescut poate
fi produs doar prin simplul fapt ca ne
gandim la hrana. Este adevarat ca doar
privitul hranei poate declana secretia
salivara, acest lucru fiind cunoscut sub
numele de reflex conditionat.
Dintii
Din{ii sunt
structuri
osoase
dure,
implantate in cavitatile maxilarului i ale
mandibulei. In timpul vietii apar doua
seturi succesive de dinti.
Fiecare dinte prezinta doua portilmi:
coroana, care este putin vizibila in gura, i
radiicina, care este partea incorporata in
maxilare. Radacinile dintilor sunt, de
obicei, mai lungi decM coroana. Dintii
frontali au doar 0 radiicina, in timp ce
dintii situati mai in spate au doua sau trel
radacini.
Elementul structural major al dintelui
este format dintr-un tesut calcifiat denumit
dentina. Dentina este 0 substanta dura,
asemaniitoare osului, care contine celule
vii. Este un tesut sensibil, care da senzatia
de durere cand este stimulata de excitanti
termici sau chimici. Dentina coroanei este
acoperita de un strat protector de smaIt, 0
structura acelulara extrem de dura i de
sensibila. Riidacina este acoperita cu un
strat de cement, 0 substantii asemanatoare
dentinei i care ajuta la fixarea dintelui in
alveola.
Centrul dintelui este 0 cavitate umpluta
cu un tesut conjunctiv sensibil, numit
pulpa dentara. Aceasta se extinde de la
coroana pana la extremitatea radiicinii care
prezinta un orificiu in punctul cel mai
adanc al dintelui. Prin acest orificiu, vasele
sanguine i nervii ajung la pulpa dentara.

Deschiderea
ductului
glandei
sublinguale

8us: Saliva patrunde in gura pe calea

ductelor glandulare. Acestea se deschid In
por!iunea superioara a obrazlllui ~i in
plan~eul bucal in mai multe locuri. Saliva
ajuta la men!inerea umiditafii gurii ~i, de
asemenea, inmoaie hrana solida. Ptialina
este 0 enzima prezenta in saliva care
declan~eaza proceslll de digestie prin
degradarea amidonului. Efectul enzimei
asupra amidonului inceteaza in stomac,
unde este inactivata de sucul gastric.

prealabil de catre saliva. Acest fluid, ce

contine particule de hrana, intra in contact
cu mugurii gustativi care sunt stimulati
chirnic i toot mesaje la creier, dupa
aceea creierul interpreteaza aroma hranei.
Saliva este produsa constant in timpul
zilei i al noptii in cantitate mica;
cantitatea ei este reglata de sistemul nervos
autonom, care controleaza toate activitatile
incontiente. In diferite momente, debitul
salivar este modificat de stimularea
nervoasa. Stimularea sistemului nervos
simpatic reduce debitul salivar; aceasta
produce uscaciunea gurii in situatii
emotionale, vorbirea poate deveni dificila
deoarece buzele i limba nu sunt suficient
lubrifiate pentru a avea 0 micare libera. Pe
de alta parte, creterea debitului salivar

Fixarea dintilor
Fiecare dinte 'este ataat prin radacina sa de
oasele maxilare; partile din maxilare care
contin dintii sunt denumite procese
alveolare. Modul de fixare al dintilor este,
totui, complex, iar din~ii sunt ataati prin
fibre ce formeaza ligamentul periodontal.
Acesta este alcatuit dintr-o serie de fibre de
colagen rezistente, care se intind de la
cementul ce acopera radiicina la osul
alveolar adiacent. Aceste fibre sunt
intretesute cu fibre de tesut conjunctiv i
contin, de asemenea, vase sanguine i fibre
nervoase.
Modul de fixare al dintilor are drept
rezultat un grad foarte mic de mobilitate
spontana. Acesta are rolul unui tampon
care poate proteja dintii i osul in timpul
masticatiei.

o zona de importanta cruciala se afla la

nivelul colului dentar, unde fuzioneaza
coroana cu radacina. In aceastii regiune,
gingia intra in contact strans cu dintele,
protejandu-l fata de infectii ~i alte influente
nocive.
Tipuri de dinli
Omul are doua serii de dinti. Dintii
deciduali (de lapte) sunt cei prezenti in
tirnpul copilariei ~i, de obicei, sunt
eliminati. Dintii deciduali pot fi impartiti
in trei categorii: incisivi, canini ~i molari.
Dintii permanenti ii inlocuiesc ~i sunt in
numar mai mare decat seria initiala. Ace~ti
dinti pot fi impartiti in acelea~i tipuri ca
dintii deciduali ~i completeaza seria initiala
cu 0 aM categorie, denumitii premolari,
care sunt intermediari atat ca forma, cat ~i
ca pozitie intre canini ~i molari.
Incisi...
ii
se caracterizeaza
printr-o
margine ascutitii ca 0 lama, iar incisivii de
pe maxilare opuse functioneaza glisand
unii peste altii, ca lamele unei foarfeci.
Caninii sunt dintii ascutiti ~i bine adaptati
la sIa~iere, in timp ce premolarii ~i molarii
au rol in triturarea hranei.
Dintii formeaza 0 arcada ovalara
uniforma, cu incisivii in partea anterioara
~i caninii, premolarii ~i molarii localizati
propriu-zis
spre
partea
posterioara.
Arcadele dentare, de obicei, se potrivesc
una peste alta, astfel incat in timpul
masticatiei dintii opu~i se suprapun unii
peste altii.
Dezvoltarea dintilor
Primul semn de dezvoltare a dintilor apare
cand ratul are doar ~ase saptiimani. In acest
stadiu, celulele epiteliale primitive cresc ca
numar $i formeaza

),()1TIl?1?11"~\~) ~'t;ll\'b.'I..

banda groasa, ce are

k ~\'J;,'tJ;'\,t..~w..~w..~~t..<:.

ce corespund dezvoltarii individuale a

fiecarui dinte, aceasta banda produce
mugurii dentari primitivi in tesutul ce este
acoperit de epiteliu. Ace~ti muguri capatii
o forma finala a jonctiunii dintre smalt ~i
dentina. UneJe ceJuJe evolueaza pentru a
forma dentina, in timp ce altele dau na~tere
smaltului.
Marginile mugurilor dentari continua sa
\:;tea",ca \"1:\.~'I:()fum.\m.e ~\., ill fmal, tormeaLa
'l:aa.acm\\e a.\"I:\.\\\()'I:, a.e~\ ace",\ ~'I:()ce", "I:\.\l
e",\e \\"1:\.'0.\\7.'0.\
a.eca\ a~'I:()i.1.'ffi'O.\\.'\!\l!I.. '0."1:\.
a."\l~a

eruptia dintilor deciduali. La na~tere,

singurul semn de ocluzie este semnalat de
mucoasa gingivala ingro~ata. In jurul
varstei de ~ase luni, primii incisivi inferiori
incep sa apara prin gingie, acest proces
fiind denumit eruptie dentara. Varsta la
care acesta apare este variabila: foarte
putini copii au dinti la na~tere, in timp ce

Dentifia deciduala (sau de lapte) incepe sa

apara aproximativ lajumatatea primului
an de viafa - un proces dureros pentru
mulfi copii. Primii dinti sunt incisivii
inferiori (dintii pentru taiat), urmati rapid
de incisivii superiori, canini ~i molari,
rezultand setul complet de 20 de dinti
deciduali. Dintre dintii permanenti,
molarii erup primii - injurul wirstei de 6
ani - ~i pe masurii ce dinfii de lapte sunt
pierduti, treptat, cei permanenti incep sa
apara. in juru I Val'S tei de 20 de ani,
majoritatea oamenilor au un set complet
de dinti permanenti. TOftl~i,aproximativ
25 la sutii din adulti nu dezvolta molarul
de minte.

altii pot sa apara doar dupa varsta de un an.

Dupa aparitia incisivilor inferiori, apare
eruptia incisivilor superiori, ace~tia fiind
urmati de canini ~i molari, de~i secventa
sau ordinea
aparitiei
poate
varia.
Problemele dentare pot fi asociate cu
oricare din dintii deciduali.
In jurul varstei de doi ani ~i jumatate
pana la trei ani, copilul va avea, in mod
obi~nuit, un set complet de 20 de dinti de
lapte. In caz ideal, ace~tia ar trebui sa fie
spatiati, in a~a fel incat sa asigure un loc
pentru dentitia permanenta.
Consecutiv, dupa varsta de ~ase ani,
incisi\rii deciduali inferiori $i superiori sunt
Je).x-v);)
iJ).JJij) pC.JJJJ1JncnjL
)J.wJaiiJ

oe

permanenti nu se dezvolta pe locul

molarilor de lapte, ci posterior fata de
ace~tia. Primul molar permanent apare la
varsta de 6 ani, cel de al doilea la varsta de
12 ani ~i al treilea molar sau maseaua de
minte, in jurul varstei de 18 ani. Exista,
totu~i, 0 varia tie considerabila in momentul
aparitiei dintilor. La aproximativ 25 la sutii
din populatie nu apare maseaua de minte
n.'w.\oc\a \2..
\.l\,<::1\\."\I\l\~<::I'O.\e\\ \e%a\

a.e e"\1()\\l\\'e', ~e

mas\lTh ce ma'l'i\are\e s-a\l m\\'}'l()r'<l\'

numarul dintilor a scazut. Maselele de
minte pot sa nu erupa niciodata prin gingie
~i, daca ele intra in contact cu molarii
alaturati (exercitand 0 presiune reciproca
asupra gingiei), pot impune extractia lor.
Aceasta se intampla la 50 la suta din
oameni.

AI doilea premolar
(10-12 ani)
Primul molar
(6-7 ani)

J \
Incisivi centr~1i
(6-8Iuni)
~.~

-Ik 1

AI doilea molar
(6-7 ani)

Incisivi laterali
(8-10Iuni)

Maseaua de minte
(peste 17 ani)

Canini
(16-20Iuni)
Molar anterior
(12-16Iuni)
Molar posterior

(20-40 lun!)

Modificarile dispunerii dintilor

POIfiunea maxilarelor ce sustine dintii de
lapte cre~te foarte putin in dimensiuni de la
varsta la care to~i din~ii de lapte au erupt.
Dintii de lapte sunt mai mici dedit cei
permanenti ~i forma definitiva a: arcadei
dentare devine evidenta doar dupa apari~ia
incisivilor permanenti. Incisivii permanenti
superiori dau un aspect PropoIfionat fetei
copilului in momentul aparitiei, dar acest
lucru devine mai putin evident pe masura
ce fa~ai~i mare~te dimensiunile, in timp ce
din~ii ramiin la aceea~i dimensiune. Grice
tendin~a de protruzie a incisivilor superiori
devine de obicei evidenta cand din~ii de
lapte sunt lnlocui~i: din~ii permanen~i cu 0
dimensiune mai mare vor exagera orice
anomalie a pozi~iei lor. In mod similar,
suprapunerea din~ilor devine evidenta dupa
aparitia dintilor permanen~i.
In timpul celor aproximativ ~ase ani
necesari pentru inlocuirea dintilor de lapte
cu cei 32 de dinti permanenti, apare in mod
freevent un spaiiu intre incisivii superiori.
Acest spatiu are tendinta de a se inchide 0
data cu erupiia caninilor permanenti, care
exercita 0 presiune asupra incisivilor,
impingandu-i unul catre celalalt.

avltatea/
pulpara,,4

/
{

Coroan \

Molar

in prineipiu, noi tofi avem 32 de din!i

permanen!i. Dispunerea aeestora este
exact aeee~i pe maxilarul superior ~i
pe eel inferior. Pe fieeare maxi/ar exista
4 incisivi, 2 canini, 4 premolari ~i 8
molari - in totall6. Copiii mici au
numai 20 de dinfi deciduali: din nou pe
fieeare maxilar 4 incisivi, 2 canini ~i 4
molari - totall O.Incisivii taie
mtincarea, caninii 0 sfcqie, premolarii
~i molarii 0 miirun!ese. Pe miisura
evolu!iei omului, din!ii s-au modifieat;
eaninii au devenit mult mai pu!in
ascu!i!i, iar multi oameni nu au
maseaua de minte.

-~~.,
-

Esofagul i stomacul
Faza orala a digestiei se termina atunci
cand limba impinge bolul alimentar de
palatul gurii spre ca"itatea musculara a
faringelui mainte de a intra in esofag.
POI1iunea inferioara a faringelui este
implicata in intregime in degluti~ie.
Aceasta poI1iune este situata imediat
posterior fa~a de laringe ~i mucoasa ei se
continua cu cea a cartilaj elor cricoid ~i
tiroid, ale caror mi~cari contribuie la
emiterea sunetelor. Ac~iunile acestor
mu~chi ajuta la propulsarea alimentelor
prin aceasta zona a faringelui pe tractul
digestiv.
Primul timp al degluti~iei este un act
voluntar asupra caruia avem un control
con~tient. Odata ce hrana a depa~it baza

Orofaringe

limbii, degluti~ia este un act involuntar,

automat.
Bolul alimentar este propulsat activ de 0
serie de contrac~ii ondulatorii - un proces
denumit peristaltism. Trecerea hranei prin
organism este, de aceea, un proces activ ~i
nu doar un mecanism pasiv, dependent de
gravita~ie; a~a se explica faptul ca noi
putem manca sau bea, daca dorim, la fel de
bine stand in cap sau stand pe scaun.
Odata ce hrana ajunge m faringe, au loc
mai multe evenimente m cursul a catorva
secunde, pentru a preveni interferen~a
dintre degluti~ie ~i respira~ie. Mu~chii
faringelui se contracta, propulsand bolul
alimentar catre esofag. In acela~i timp, al~i
mu~chi ai fe~ei ~i gatului ridica limba

inspre palatul dur, astfel incat hrana nu

reflueaza in gura; ei produc 0 mi~care
superioara a palatului moale, prevenind
intrarea hranei m nazofaringe, ~i mchid
epiglota, astfel mcat hrana nu poate
patrunde in trahee ~i plamani. Cand aceasta
se intampla, substanta inghitita este
imediat expulzata prin tuse - senza~ie
cunoscuta drept "a luat-o pe partea
cealalta".

Esofagul
Partea superioara a esofagului se gase~te
imediat posterior de trahee. Sub nivelul
manubriului sternal, esofagul are un traseu
u~or catre stanga ~i trece in spatele
bronhiei stangi. Dupa aceea, traverseaza
diafragmul ~i se deschide in pOI1iunea
superioara a stomacului,
Esofagul este un tub elastic cu 0 lungime
de aproximativ 25 cm (10 inci) ~i 2,5 cm (1
inci) m diametru. La fel ca ~i restul
tractului alimentar, esofagul este alcatuit
din patru straturi - 0 membrana mucoasa ce
permite trecerea alimentelor, un strat
submucos care ii men~ine pozi~ia, un strat
muscular relativ gros ce con~ine atat fibre
circulare, cat ~i longitudinale ~i, in sIar~it,
un strat extern protectiv

Palatul moate
-:'1

Epiglotci! JJ
;

Laringofaringe, -

Palatul moale se mi~ca in

plan inferior

Palatul moale se mi~cil

inferior, inchizand

Bolul alimentar
Epiglota se indoaie in jos
inchizand traheea
Esofag
Trahee

Bolul alimentar
in faringe,

Stanga sus: Rejluxul esofagian in cursul

sarcinii este foarte frecvent in timpul
ultimelor luni. Uterul miirit impinge fundul
stomacului in sus in interiorul cavitafii
toracice. determindnd rejluxul confinutului
gastric in esofag.
Stanga jos: in timpul deglutifiei, hrana
este transportata catre esofag de catre
mu~chii orofaringelui. Palatulmoale se
mi~ca in sus pentru a bloca comunicarea
cu cavitafile nazale ~i epiglota se i'nchide
peste trahee.

Stomacul este situat in corp mai sus decelt

majoritatea oamenilor - de
fapt, se giise~te imediat sub diafragm. Este
o pungii muscularii care funcfioneazii ca
un rezervor pentru hranii, cu un ilTVeli~
extern neted ~i alunecos ~i unul intern
cutat, care este protejatfafii de propriile
secretii acide printr-un strat de mucus.
Sucurile digestive degradeazii alimentele
din stomac intr-o masii piistoasii, care apoi
trece in duoden printr-un inel muscular
numit sjincterul piloric.

4i inchipuie

Plamani

--I

alte sisteme. Refluxul continutului acid din

stomac in esofag este intalnit in mod
obi~nuit De fapt, fiind atat de frecvent,
poate fi privit ca un eveniment normal, dar
daca este excesiv poate determina
probleme cum ar fi indigestia.
Reflul\-uleste foarte frecvent, in copilarie
~i la varste inaintate, de~i apare ~i la varsta
medie. Poate determina probleme ~i in
timpul sarcinii, deoarece uterul are tendinta
de a impinge continutul abdomenului in
sus.

Stomacul

Pliurile epiteliale gas trice ce

cantin celule care secreta
sucurile digestive ~i
mucusul

Straturile musculaturii
longitudinale ~icirculare

Nu exista un sfincter (un inel muscular

constrictiv, cum ar fi cel de la anus) care sa
separe esofagul de stomac; sucul gastric
este !inut in mod normal in stomac datoriti'i
actiunii concomitente a tunicii musculare a
esofagului ~i a faptului ca esofagul prezinta
o ingustare la trecerea prin diafragm in
traiectul sau de la torace la abdomen. Cand

acest mecanism functioneaza inadecvat, va

aparea un reflux gastro-esofagian. Medicii
utilizeaza denumirea de reflux pentru a
descrie orice imprejurare in care un anumit
tip de lichid al organismului circula in sens
gre~it De~i reflmml continutului acid al
stomacului este cea mai comuna problema
de acest tip, conditii similare pot aparea in

Stomacul este un organ muscular situat in

partea superioara a abdomenului. Este
legat la extrernitatea superioara de esofag
~i la cea inferioara de duoden (portiunea
initiala a intestinului subtire). Peretele
stomacului este alcatuit dintr-un strat
muscular gros, cap~it cu 0 membrana
speciala, denumita epiteliu.
In primul rand, stoma cui actioneaza ca
un rezervor pentru hrana. Membrana
delirnitanta produce 0 secre!ie specifica, ce
contine acizi ~i enzirne care degradeaza
hra~a ~i astfel ajuti'i digestia. In stomac,
hrana este amestecati'i cu sucurile digestive
pana cand se formeaza 0 masa pastoasa,
care este trecuta apoi in duoden. La
jonctiunea dintre stomac ~i duoden exista
un inel muscular, sfincterul piloric, care se
relaxeaza intermitent, permitand hranei sa
treaca in duoden. Hrana este apoi
transportata prin intestine pentru a fi in
continuare digerata ~i absorbita.
Evacuarea din stomac este reglati'i de un
mu~chi,
sfincterul
piloric,
foarte
asemani'itor cu mecanismul de trecere din
esofag in stomac, cu exceptia faptului ca
nu este niciodata complet inchis. Pe
masura ce undele peristaltice propulseaza
chimul prin stomac, sfincterul permite
trecerea unor cantitati mici catre intestinul
subtire.

Intestinul subtire
,
Unit cu partea superioara a stomacului.
duodenul
este portiunea
initiala ~
intestinului subtire cu rol in digestia
eficienta a hranei. Are 0 forma de potcoava
ce inconjoara capul glandei pancreatice.
Peretele duodenal are douii straturi
musculare care se contracta ~i se relaxeaza
alternativ,
contribuind
la deplasarea
continutului alimentar in timpul digestiei.
Deasupra stratului muscular se gase~te
submucoasa ce contine multe glande
(glande Brunner) care secreta mucusul
protectiv. Acesta previne autodigestia
duodenului sau lezarea lui de catre
compu~ii acizi veniti din stomac.
In stratul supe~ficial al duodenului,
mucoasa, se gasesc glande care secreta un
suc alcalin ce contine unele dintre
enzimele necesare pentru digestie. Sucul
actioneaza, de asemenea, pentru a.
neutraliza secretia gastrica acida. Celulele
mucoasei necesita 0 remnoire constanta.
Ele se multiplica mai rapid dedit orice alte
celule ale organismului: din 0 suta de
celule, una este inlocuita la fiecare ora pe
tot parcursul vietii.

Criptele LieberkQhn secreta enzime digestive ~i sucuri

alcaline care neutralizeaza aciditatea gastrica
Glandele Brunner secreta mucus protectiv
Submucoasa

Straturile musculare imping

hrana prin duoden

Digestia
Hrana partial digerata care ajunge in
duoden contine mult acid clorhidric. In
duoden, aciditatea este neutralizata de catre
secretiile proprii ale duodenului ~i de
actiunea bilei ~i a sucurilor pancreatice,
care se'varsa in duoden din vezicula biliara
~i pancreas. Aceste trei secretii continua

Duodenul
conecleaza
stomaculla prim
parte a intestlnului
subjire Uejun)

Intestinul subtire ~i
gros

Jejun
Colon

Sus: Duodenul, 0 structura

tubulara, este prima portiune
a intestinului subtire, primind
hrana din stomac ~i
continucind procesul de
digestie prin secrefia
enzimelor care descompun
hrana in continI/are.

Stanga: Duodenul,jejzl1lul ~i
ileonulformeaza intestinul
subfire, structurajinala a
sistemului digestiv. Intestinul
gros face parte din canalul
alimentar. dar are fimcfie
doar in procesul de excretie.

procesul de digestie.
Duodenul masoara aproximativ 25 cm
(10 inci). In continuarea duodenului se
gase~te jejunul, care se intinde pe 0
lungime de aproximativ 2,5 m (8 picioare)
inainte de jonctiunea cu ileonul. Nu exista
diferentiere neta intre jejun ~i ileon, ci mai
mult 0 schimbare graduala. Jejunul are un
diametru in jur de 3,8 cm (l 1/2 inci) , in
timp ce ileonul are un diametru mai mic.
Jejunul are, de asemenea, pereti mai gro~i
dedlt ileonul, de~i ambii au peretele format
din doua straturi musculare ~i structuri
mucoase interne care delimiteaza lumenul
intestinal.

Jejunul se at~eaza de peretele abdominal

posteerior prin mezenter, constituit din
doua straturi peritoneale. Jejunul este
locul in care are loc absorbfia elementelro
nutritive din hrana in sdnge. Din acest
motiv, jejunul are 0 vascularizafie bogata,
reprezentata de numeroase artere ~i vene.

Ve ica biliara
Fica!

Colon
Duoden

Mezenterul
Spre deosebire de duoden, care este mai
mult sau mai putin ferm fixat de peretele
abdominal posterior, jejunul ~i ileonul sunt
sustinute de 0 membrana numita mezenter.
Aceasta structura este alcatuita din doua
straturi de peritoneu. Are 0 lungime de
aproximativ 15 cm (6 inci) ~i este ata~ata
de peretele posterior al abdomenului.
Foita care acopera intestinele are 0
suprafata
de
5,5 m2
Adarrcimea
mezenterului, masurata de la baza parra la
intestine, este de aproximativ 20 cm (8
inci), ceea ce permite atM jejunului, cat ~i
ileonului sa se mi~te relativ liber in
cavitatea abdominaIa.
Rolul jejunului
Jejunul reprezinta sediul de absorbtie al
alimentelor nutritive utilizabile din hrana,
lasand sa treaca apa ~i produ~ii de
degradare. Procesul de absorbtie este
finalizat in ileon.
Pentru a indeplini acest rol, jejunul are 0
structura specializata, pentru a asigura 0
suprafata maxima de contact cu lumenul,
astfel incat sa poata asigura 0 absorbtie
crescuta.
Mucoasa jejunala prezinta 0 serie de
pliuri circulare. Observand la microscop
suprafata interna, se vede ca intreaga
suprafata
este
alcatuita
din
mici
proeminente
digitiforme,
denumite

Vena
mezen!erica

Jejun

Intestin
sub1ire

Artera mezenterica

Vezica
urinara

vilozitati.
Fiecare
vilozitate
are
aproximativ un milimetru.
Suprafata de contact cu hrana digerata
cre~te ~i mai mult, deoarece inveli~ul
celular al fiecarei vilozitati are 0 structura
specifica, cu "margine in perie".

altor sub stante nutritive in sange.

Fiecare vilozitate are un vas
central sau"chilifer", care face
absorbtia. Acest tip particular
limfatic ce contine grasimi ~i care
din intestin este denumit chi!.

Absorbtia hranei
Intrucat 'jejunul are rolul de a permite
trecerea hranei din intestin in sange,
necesita 0 irigatie eficienta. Arterele ~i
venele ce transporta sangele catre ~i de la
peretii jejunali trec prin mezenter. Venele
care dreneaza jejunul, ca ~i venele care
dreneaza restul intestinului, nu ajung direct
la inima, ele conflueaza pentru a forma
vena porta, care ajunge la ficat.
Aceasta
inseamna
ca
substantele
nutritive
absorbite
in
sange
sunt
transportate
intai
la ficat,
pentru
metabolizare, inainte de a ajunge in restul
organismului.
Grasimile din alimente sunt absorbite in
sistemullimfatic concomitent cu absorbtia

lleonul
Ileonul reprezinta portiunea terminala a
intestinului subtire, in care hrana ajunge, in
drumul ei, de la stomac la colon. Are 0
lungime de 3,5 m (12 picioare) - conectand
duodenul ~i jejunul cu intestinul gros - ~i
reprezentand aproximativ jumatate din
lungimea totala a intestinului subtire.
Ileonul are 0 structura asemanatoare cu
celelalte doua segmente ale intestinului
subtire. Suprafata externa este protejata de
peritoneu - 0 membrana care ciiptu~e~te
cavitatea
abdominala.
Peretele
este
alciituit, in principal, din straturi musculare
responsabile pentru transportul hranei
digerate
~i straturi
mucoase
care
delimiteazii lumenu!.

limfatic
posibila
de fluid
dreneaza

Stratul
muscular
Stratul
mucos
Celule epiteliale

lleonul (sLlsjeste ultima parte a

intestimiTui subtire pe care 0 parcurge
hrana in drumul ei catre colon. Suprajala

interna (meda/ionj este acoperita ell mici

proeminenle denumite vilozitali (stanga
josj. Rolul acestora este de a mari

suprafala ileonului. pemlitand astfel

absorblia rapida a hranei in capilare
(dreaptajosj.

Ficatul
Ficatul are doua roluri vitale: producerea
(sau metabolizarea) unor noi substanre
chimice ~i neutralizarea produ~ilor de
degradare ~i a celor toxici.
Acest organ reprezinta un loc de tranzit
pentru fiecare picatura de sange care
sose~te de la intestin - sange ce transporta
toate substanrele nutritive din hrana. Cu
alte cuvinte, sangele sa intoarce inapoi la
inima ~i plamani din stomac numai trecand
printr-un sistem venos hepatic, denumit
sistemul port.
Ficatul este eel mai mare organ al
corpului, avand 0 greutate intre 1,36 - 1,81
kg (3-4 livTe). Este situat sub diafragm,
fiind protejat de traumatisme de catre
coastele inferioare. Are doua parri sau lobi,
denumiri lobul stang ~i drept, eel drept
fiind eel mai mare ~i care ocupa in
intregime partea superioara dreapta a
abdomenului. Lobul stang este mai mic,
uneori trecand peste linia mediana in
partea stanga. De obicei, ficatul nu poate fi
palpat, dar cand este marit, ca rezultat al
unei boli, depa~e~te rebordul costal ~i
poate fi u~or simrit.
Functii
Ca i~ orice aha parte a organismului,
celulele
sunt cele care efectueaza
activitatile vitale la nivelul microscopic.
Celulele din ficat sunt denurnite
hepatocite. Ele sunt specializate pentru
manipularea substanrelor de baza pe care
organismul nostru Ie \'ehiculeaza
proteine, hidrati de carbon ~i grasimi.
Metabolismul
proteinelor: Proteinele
sunt esentiale pentru reinnoirea
~i
diviz;iunea celulara oriunde in organism,
pentru
formarea
hormonilor,
care
reprezinta
mesagerii
chimici
ai
organismului, ~i pentru sinteza enzimelor.
Proteinele sunt ingerate sub diferite
forme, atat de origine vegetala, cat ~i
anima1a ~i din proteinele initiale, ficatul
trebuie sa sintetizeze proteine specifice
pentru organism, degradandu-1e intai pe
cele absorbite ~i apoi sintetizandu-le.
In esenta, acest proces de sinteza
inseamnii ca proteinele preluate din
sangele adus de vena porta la hepatocite
sunt sintetizate de enzimele hepatice ~i
apoi eliberate in noua lor forma.
Reziduurile, totu~i, nu se intorc in fluxul
sanguin.
Metabolismul hidrocarbonatilor: Ace~tia
sunt 0 clasa importanta de substante
chimice, alcatuite din trei tipuri de atomi,
constituentii de baza ai oricarei substante
organice: carbon, hidrogen ~i oxigen.
.
Acestea apar tipic in hrana ce contine
zaharuri sau amidon ~i avem nevoie de ele
pentru energie. Mu~chii no~tri ard pur ~i
simplu
zaharurile
sau
substanrele

asemaniitoare in orice moment al activitatii

lor - un proces ce necesita oxigen. Ficatul
joaca un ro1 vital in transformarea acestui
substrat energetic in forme utilizabile.
Ficatul
realizeaza
aceasta
prin
transformarea hidrocarbonatilor in douii
substante inrudite cu zahiiru!. Una este
glucoza, care furnizeaza instantaneu
energia. Cea de a doua este 0 substanta
similara glucozei, care stocheaza energia,
denumita glicogen. Deficitul de glucoza
determina rapid leziuni cerebrale ~i, deci,
nivelul glucozei in sange trebuie sa fie
mentinut constant; de aici nevoia de a
stoca glucoza pentru diferite necesitati,
cum ar fi efortul fizic sau denutritia. La
fel, daca in sange se afla prea multii
glucoza, un hormon produs de ficat poate
stoca excesul de glucoza sub forma de
glicogen.
Metabolismul grasimilor: Grasimile sunt,
de asemenea, esentiale pentru organism.
Ele su..'1ttransfonnate de catre ficat in
forme care pot fi convertite pentru
producerea sau reinnoirea tesutului adipos,
denumit in general resut adipos subcutanat,
care are un rol de izolator ~i de absorbtie a
~ocurilor. In plus, grasimile reprezinta un
mijloc de stocare a energiei.
Eliminarea
de~eurilor:
La nivelul
ficatului se gasesc celule specializate
denumite celule Kiippfer, dupa numele
descoperitorului lor, care "curata" sangele
de impuritari, cum ar fi bacteriile. Aceste
celule inliitura, de asemenea, globulele
ro~ii produse in exces (0 supraproductie a
acestor celule) ~i Ie transmite hepatocitelor
pentru procesare.
Din toate sursele mentionate - sange,
proteine, grasimi ~i, in mai mica masura,
hidratii de carbon, rezuha produ~i fmali in
urma metabolismului ce are loc in
hepatocite. Unele, cum ar fi amoniacul
(produs in urma metabolismului proteic),
sunt toxice ~l celulele hepatice Ie
neutralizeaza, trimitand ureea, un produs
inofensiv, inapoi in circulatie. Produ~ii de
degradare ai grasimilor ~i ai sangelui trec
in bila.
Acela~i lucru este valabil pentru unele
droguri - cum ar fi alcoolul ~i chiar
medicamentele. Daca este nevoie ca un
medicament sa aiM 0 actiune prelungita,
trebuie sa fie rezistent la actiunea
enzimelor hepatice sau sa nu treaca prin
ficat.
Cetonele
Avem nevoie de Ull aport continuu de
glucoza prin sange pentru a duce la bun
srar~it functiile organismului ~i pentru a
fumiza energie la tesuturi. Cand aportul de
glucoza este scazut - de exemplu, in timpul
unei diete -, proteinele ~i hidratii de carbon

sunt degradati pentru a produce mai muM

glucoza. Totu~i, deoarece toate rezervele
proteice (in principal, cele din mu~chi) se
vor epuiza rapid, multe tesuturi vor utiliza
produ~ii de degradare a grasimilor ca 0
sursa de energie. Ace~tia sunt denumili
cetone.
Exista trei tipuri de cetone: doi corpi
cetonici (acidul acetoacetic ~i acidu
betahidroxibutiric) ~i acetona. Acetona,
care este un produs de degradare al
grasimilor, este produs in acela~i timp cu
corpii cetonici, dar nu are nici un rol uti!.
Corpii cetonici, pe de alta parte, sunt
utilizati imediat ca 0 sursa de energie.
Cand
glucoza
este
in
cantitali
insuficiente, cetonele sunt produse ~i
transportate in sange din tesutul gras la
ficat, unde se formeaza corpii cetonici.
Cetonele sunt apoi eliberate in circulatie,
fiind preluate ~i utilizate pentru obtinerea
energiei de catre mu~chi, inima, creier ~i
multe alte tesuturi.
Cetonele nu apar in sange decat la cateva
ore dupa 0 masa normala. In momentul in
care ne sculam dimineara, suntem putin
cetozici: mici cantitati de cetone sunt
prezente in sange ~i urinii. 0 mare parte
din energia necesara pentru activitatea
musculara matinala va fi fumizata m~chilor de catre aceste cetone, care dispar
din circulatie dupa un mic dejun bun.
In timpul unei cure de slabire sau in
cazul Imei subalimentatii extreme, va
aparea un nivel moderat de cetoza.
Femeile gravide, in timpul travaliului,
prezinta frecvent cetoza. Totu~i, nivelele
crescute ale cetonelor in sange pot intarzia
travaliul,
interferand
capacitatea
de
contractie eficienta a uterului ~i de aceea se
adrninistreaza intravenos glucoza, pentru a
inhiba formarea cetonelor.
Cand glucoza scade, tesutul adipos este
degradat pana la acizi gra~i ~i transportat
prin fluxul sanguin la ficat, unde se
formeaza corpii cetonici.
Ficatul are 0 capacitate uimitoare de
regenerare - un intreg lob indepartat pe
cale chirurgicala poate fi inlocuit in cateva
saptiimani. Totu~i, in unele situatii,
distrugerea celulelor hepatice depa~e~te
rata regenerarii ~i aceasta duce la
insuficienta hepatica acuta. Consecintele
insuficientei hepatice sunt u~or de
imaginat, avand in vedere functiile pe care
ficatul trebuie sa Ie indeplineasca. Nivelui
glucozei scade ~i, rara un nivel adecvat,
pot aparea leziuni cerebrale. Scaderea
sintezei proteice, inc1uzand-o ~i pe cea a
proteinelor
de coagulare,
determina
hemoragii
la
traumatisme
mmrme;
conduce, de asemenea, pnn diferite
mecanisme, la complicatii cum ar fi
acumularea de lichid in abdomen, ascita.

Nutrimentele patrund inficat prin

vena porta, iar sangele oxigenat
prin artera hepatica. Dupa
metabolizare, sangele este colectat
de venele hepatice ~i se intoarce la
inima. Reziduurile dreneaza prin
ductul biliar comun,fiind stocate in
vezica bi/iara.

Vena intralobulara ce
conduce la vena
colectoare

Ramura din artera hepatica

Duct biliar
Ramura din vena porta

Lobii hepatici sunt imp,arfifi in lobuli incojura!i de vene ~i artere

(centru ~i stangajos). In interiorullobulilor, ramurile venei porte
~i ale arterei hepatice elibereaza nutrimentele ~i sdngele oxigenat
(vezi mai sus) catre sinusoide - rezervoare ce inconjoara
cordoanele de celule hepatice (hepatocite). Acestea proceseaza
nutrimentele ~i reziduuri/e. Substanfele preluate se reintorc in
sinusoide ~i ajung in vena centrolobulara. Produsele de
degradare Sl/nt eliminate prin caniculele biliare (in detaliu, mai
ios).

De la artera hepatica ~i vena porta

Produ~ii de degradare din hepatocite
intra in caniculele biliare

vezica
biliara

Nutrimentele ~I de~eurile
intrand din sinusoide
----.",

Hepatocitul elibereaza
substan\ele sintetizate

-------",..--------',....-

---------..".---

Bila
Bila este un fluid consistent, amar, de
culoare galben verzuie, produs in ficat ~i
stocat in vezicula biliara. Este eliberata din
vezicula in intestinul sub~ire, ca raspuns la
prezen~a alimentelor, ~i este esen~iala
pentru digerarea grasimilor.
Face parte, de asemenea, din sistemele
excretorii ale corpului, deoarece contine
produ~ii de degradare a celulelor uzate.
in fiecare zi, ficatul produce aproximativ
un litru (1,7 pinte) de bila. De~i con~ine
peste 95 la sutii apa, are in compozi~ie 0
gama larga de substan~e chimice ce inc1ud
saruri biliare, saruri minerale, colesterol ~i
pigmenti biliari ce ii confera culoarea caracteristica. Este produsa. continuu in
cantita~i mici de catre fiecare celula
hepatica. Pe masura ce este produsa de celule, este colectatii in mici canale prezente
intre cordoane de celule hepatice, denumite
canalicule biliare, care se varsa in ductele
biliare pIasate intre lobulii hepatici.
De la ductele biliare, bila dreneaza in
ductele hepatice. in afara de cazul in care
bila este necesara imediat pentru digestie,
ea se scurge in vezicula biliara, care este
un loc de stocare situat imediat sub ficat.
Bila ramane in vezicula biliara pana
cand devine necesara in procesul de
digestie. Pe masura ce hrana - ~i in special
cea care con~ine grasimi - patrunde din
stomac in duoden (prima po~iune a
intestinului), duodenul produce un hormon
denumit colecistochinina.
Acest hormon ajunge pe cale sanguina la
vezicula biliara ~i determina contrac~ia
pere~ilor acesteia, astfel inciJ.t bila este
eliminata. Dupa aceea, bila se scurge
printr-un alt duct, ductul biliar comun
(coledoc)
~i printr-un orificiu ingust,
sfincterul Oddi, care permite sa patrundii in
intestinul sub~ire.
Functia bilei
Sarurile minerale din bila, ce includ ~i
bicarbonatul,
neutralizeaza
aciditatea
hranei pa~ial digerate in stomac.
Sarurile biliare, substan~e chimice
denumite glicocolat de sodiu ~i taurocolat
de sodiu, descompun grasimile astfel incat
enzimele digestive i~i pot exercita
ac~iunea.
Pe langa actiunea de emulsionare, se

Fara bili:i,organismele noastre nu ar putea

digera grasimile. Ea este produsa inficat,
depozitata fn vezicula biliara i actioneaza
la nivelul intestinului. jnfiecare
ficatul produce aproximativ 1 litru (1,76
pinte) de bila, care parasete ficatul prin
ductl/rile hepatice. Sarurile biliare au 0
circulafie hepatica dub/a in
timpul digestiei.

;i,

favorizeaza
crede ca sarurile biliare
absorbtia
griisirnilor
prin
peretele
intestinal. Ele transporta de asememia
vitaminele A, D, E, K.
Organismul
i~i conserva
sarurile
biliare.Ele nu sunt distruse dupa utilizare,
80-90 la sutii dintre ele fiind transportate
inapoi la ficat prin sange, unde stimuleaza
secretia de bila ~i sunt refolosite de
organism.

Coloratia bilei
Culoare~ bilei se datoreaza pigmentului
denurnit bilirubinii. Una din functiile
principale ale ficatului este de a lisa
globulele ro~ii uzate. In cursul acestui
proces, hemoglobina,
pigmentul
din
eritrocite, este descompus chimic ~i
formeaza biliverdina, un pigment verde
care este rapid convertit in bilirubina' de
culoare galben-maro.

Tenta verzuie a bilei este data de

cantitatea de biliverdina care a ramas
netransformata.
Pe Hinga faptul ca
pigmenteaza bila, bilirubina coloreaza ~i,
partial, deodorizeaza fecalele ~i, de
asemenea, stimuleaza functia intestinului.
Pigmentii biliari sunt partial responsabili
pentru culoarea galbena a urinii. In
intestin, bilirubina este convertita de catre
bacterii1e intestinale intr-o substanta
numita urobilinogen, care este transportata
la rinichi ~i eliminatii prin urina.
In afectiuni hepatice sau ale veziculei
biliare, bilirubina tinde sa se acumuleze in
sange, iar pielea ~i albul ochi10r capata 0
culoare galbuie.
Deoarece in aceste cazuri 0 cantitate
mica de bila ajunge in intestin, fecalele
sunt decolorate, avand 0 nuanta cenu~ie.
Calculii biliari
Chiar daca productia hepatica de bila este
normala, uneori pot aparea anomalii la
nivelul
veziculei
biliare.
Cea mai
cunoscuta afectiune a veziculei biliare sunt
calculii biliari.
Ace~tia sunt aglomerari de c01esterol cu
consistenta dura, care se formeaza chiar in
vezicula biliara.
Exista trei tipuri diferite de calculi
biliari. Cei mai frecventi sunt denurniti
calculi mic~ti, deoarece sunt alcatuiti din
biliverdina ~i colesterol, care este 0
substanta chimica produsa in organism in
cursul metabolizarii grasimilor. Se pot
forma pan~ la 12 calculi in acela~i timp ~i
suprafala fatetata Ie permite aglomerarea in
vezicula biliara.
Calculii
colesterolici,
dupa
cum
sugereaza numele, sunt formati, in cea mai
mare parte, din colesterol ~i rareori apar
mai mult de unul sau doi ~i pot ajunge la

dimensiuni de 1,2 cm (1/2 inci) in

diametru, fiind destul de mari pentru a
placa ductul biliar comun. Calculii
pigmentari sunt compu~i, in principal, din
pigmentul verde din bila, apar in numar
mare ~i sunt, de obicei, rnici. Ei au tendinta
de a se forma ca rezultat al unor boli care
afecteaza compozitia sangelui.

Vezica biliara poate stoca pana la 0,41

litri (1/4 pinte) de bila. Aceasta este
eliminata in intestin printr-o deschidere in
peretele duodenal ori de cate ori
alimentele grase sosesc din stoll/ac. Bila
poate emulsiona grasimile lafel ca
detergentii.

Stanga: Bila este 'un lichid

verzui, ilustrata aici pentru a
arata modul in care sarurile
biliare actioneaza ca
detergent!i. in timpul digestiei,
ele fragmenteaza particulele de
grasimi.

CAPITOLUL 10

SISTEMELE
EXCRETOARE
Organismul are mai multe metode de a elimina
produii de degradare - substante care tl"ebuie
fndepartate datorita toxicitatii lor pentru
organism. Acest lucru este realizat prin diferitele
sisteme de excretie care depind de diverse organe
i glande pentru eliminarea de~eurilor:
sistemul urinal"ale carui componente
principale sunt rinichii i
vezica urinara; colonul
sau intestinul gros;
glande Ie sudoripare
din piele.

Dreapta: Sistemul urinar reprezinta unul

din principalele mecanisme de excre!ie ale
organismului. Este alcatuit din rinichi,
vezica urinara Ji uretra prin care se
elimina urina din corp.

Veziea
urinara

Duel
deferent

Gla da
prostata

Excretia

:I
Excrefia este procesul prin care organismul
elimina produ~ii de degradare. Diferitele
componente ale corpului genereaza in
continuu produ~i secundari specifici ~i
ace~tia trebuie eliminafi, pentru a nu
deveni toxici pentru organism. Diferite
organe - incluziind plamiinii, rinichii,
ficatul ~i colonul - vegheaza la buna
desra~urare a acestei acfiuni.
Pare ciudat sa ne giindim la plamiini ca
la un organ de excretie, dar dioxidul de
carbon este cel mai important produs de
degradare care trebuie' eliminat .din
organism. Daca dioxidul de carbon este
dizolvat in siinge in cantitati mai mari
deciit cele normale, atunci siingele devine
foarte acid. Acest lucru, la riindul sau,
poate paraliza multe reactii chi.mice din
corp, mergand pana la posibila aparitie a

mortii. Aceasta este denumita insuficienta

respiratorie ~i poate reprezenta stadiul final
al bron~itei cronice.
Sistemul urinar
Majoritatea
celulelor
organismului
utilizeaza unele proteine in reactiile lor
chirnice ~i, ori de cate ori 0 proteina este
degradata, produ~ii secundari confin azot.
Rinichii sunt responsabili pentru filtrarea
acestor produ~i ce contin azot - dintre care
cel mai comun este ureea - in afara fluxului
sanguin. Rinichii regleaza, de asemenea,
cantitatea de apa elirninata din organism ~i
mentin echilibrul corect al sodiului.
Rinichii au 0 actiune complexa. Ei
primesc aproximativ un litru (0 pinta ~i trei
sferturi) de sange in fiecare minut. Acest
sange ajunge in final la filtrul situat

Aparatele urinare fa biirbari $i femei. La

ambefe sexe, vezica este 0 cavitate in
forma de pdlnie, asemanatoare cu 0
piramida rasturnata. Baza piramidei
reprezinta 0 suprafara care, lafemeie, este
in raport cu uteruf $i, fa barbafi, cu ansefe
intestinale. Uretra masculina calea de
trecere a urinei - masoara aproximativ 20
cm (8 inci) in fungime, dar fafemeie este
considerabil mai scurta.
la capatul unuia din tubii renali - cate doua
milioane in fiecare rinichi - unde este
filtrat, astfel incat componenta apoasa a
sangelui (plasma) trece in tubii renali, in
timp ce restul ramane in fluxul sanguin.
Lichidul filtrat traverseaza tubii renali ~i 0
mare parte din api!, sodiu ~i alti compu~i
sunt reabsorbifi in sange.

apa, uree ~i a1ti produ~i

sunt transportati de urina prin
u:e ere a yezica urinara.
::<=':~:i.i produc in mod continuu urina
timpul zilei, cat ~i al noptii.
_~ .: atiy doi litri (3 1/2 pinte) de urina
~i in 24 de ore, dar acest volum
:- :.e -aJ'a foarte mult. Controlul delicat al
. hidric al organismului este
::=;::':22 e bii renali care pot absorbi mai
=::::: 52::' ma' put in din lichidul filtrat care
_---=2 ~e myelul lor. Stimularea pentru
ei cantitati mai mari de apa,
-.--;: _= :smul devine deshidratat, vine
-== 2. .Dti ormonul antidiuretic) secretat
::..: ::"--:1 hipofiza. Cantitatea totala de
re
este
eliminata
ramane
-=-:- :crm,-",' aceea~i, dar, fiind dizolvata
-~ -itate variabila de apa, are drept
:'2"':'::a: 0 urina mai concentrata sau mai

=- .~
___ =

diluatii. Exista un sistem foarte asemanator

pentru mentinerea echilibrului, in care
aldosteronul,
secretat
de
glandele
suprarenale, care se gasesc imediat
deasupra rinichilor, actioneaza la mvelul
tubilor ~i determina reabsorbtia unei
cantitati mai mari sau mai mici de sodiu, in
concordanta cu necesitatile organismului.

Vezicula biliara
Bila este depozitata in vezicula biliara.
care 0 elimina in intestin. Datorita
substantelor pe care Ie contine, bila desface
picaturile mari de grasimi in picaturi mai
rnici - proces denurnit emulsionare u~uraHd absorbtia acestora. Bila furnizeaza
o cale utila de eliminare a produ~ilor de
degradare hepatici ~i, de asemenea, joaca
un rol important in digestia hranei.

Tractul intestinal
Cand hrana patrunde in stomac, este
desfiicuta ~i degradata pana cand devine
fluida. Patrunde apoi in intestinul subtire,
unde are loc, de fapt, adevaratul proces de
digestie ~i toate substantele nutritive
dezirabile din hrana sunt absorbite. In
final, ajunge in colon, denumit ~i intestinul
gros. Acesta este un organ lung ~i larg,
care incepe in partea inferioara dreapta a

abdomenului, avand apoi un traiect

ascendent ~i curbat in potcoava inainte de a
se termina la anus. In timpul pasajului prin
intestinul gros, resturile alimentare se
solidifica gradat ~i apa este absorbita de
influxul sanguin prin peretele intestinal.
Consistenta finala a reziduurilor alimentare
- fecalele - depinde de cantitatea de apa
absorbita. Dupa ce substantele nutritive au
fost absorbite, majoritatea substantelor din
fecale sunt reziduuri alimentare. Se poate
discuta daca acest proces ar trebui denumit
excretie, dar colonul contine in mod sigur
produ~i de excretie, intrucat contine
compu~i de degradare ai celulelor sub
forma bilei.

Glandele sudorillare
Intr-o zi calduroasa, corpul pierde 0 mare
cantitate de sodiu ~i apa prin transpiratie.
Aceasta este produsul glandelor sudoripare
din piele ~i unicul rol al ei este de a regIa
temperatura constanta a corpului, intrucat
caldura se pierde 0 data cu evaporarea
transpiratiei de la suprafata pielii. Daca
cmeva nu ar transpira deloc, atunci orice
exces de sodiu ~i apa ar fi eliminat cu
u~urinta de catre rinichi. De aceea,
transpiratia nu are 0 functie esentiala in
eliminarea produ~ilor metabolici. .

Acestea sunt metodele sau sistemele prin care

organismul se elibereazii de produii de
degradare - rezultap In principal din digestie i
diversele procese chimice necesare pentru
menpnerea viepi
Pielea elimina apa
sudoripare

~l

saruri pnn porii glandelor

Plamanii elimina dioxidul de carbon rezultat din

arderea glucozei ca substrat energetic ~i 0 cantitate
de apa prin trahee ~i cavitatea bucala
Ficatul ~i vezica biliara elimina bilirubina prin
degradarea hepatica a hemoglobinei din globulele
ro~ii, prin intermediul bilei eliminate 0 data cu
materiile fecale
Rinichii excreta ureea . in urma utilizarii proteinelor
de catre celule ., apa ~i saruri minerale pe calea
vezicii urinare ~i a uretrei
Colonul elimina materiile fecale, resturile alimentare
nedigerate dupa absorbtia nutrirnentelor pe cale
anala

Intestinul gros
Anatomi~tii impart intestinul gros in patru
regiuni: cecul, colonul, rectul ~i canalul
anal, care se deschide prin anus. Cecul ~i
apendicele vermiform, care se desprinde
din el, sunt ambele cai oarbe, lara nici 0
funqie cunoscuta la om.
Prima parte a intestinului gros este
denumita colon ascendent. Are un traiect
ascendent catre partea dreapta superioara a
cavitafii abdominale. La aproximativ doitrei centimetri de extremitatea inferioara
exista 0 joncfiune in forma de T cu ileonul
(porfiunea finala a intestinului subfire).
La nivelul hipocondrului drept, colonul
face 0 curbura catre stanga, imediat sub
ficat. Traverseaza cavitatea abdominal a
sub stomac ~i, apoi, ia un traiect
descendent in partea stanga a corpului,
pana ill pelvis, unde se continua cu rectul.
Curbura colonului din partea stanga este
denumita flexura hepatica; cea de a doua,
cand capata un traiect descendent, se
nume~te fle:\l1ra splenica.
POrfiunea
colonului
ce
traverseaza
cavitate a
abdominala este denumita colon transvers
~i, bineinfeles, segmentul cu traiect
descendent se nume~te colon descendent.
Colonul reprezinta, de departe, cea mai
mare pOrfiune a intestinului gros, masurand
1,3 m (4 1/2 picioare). Func\ia colonului
este de a transporta materia Ie solide la anus
prin procesul de peristaltism ~i de a absorbi
sodiul ~i apa, care ajung la el din intestinul
subfire. Apa este absorbita in sange din

Colon
ascendent
Coloana
vertebrala

Sus ~i In stanga: Colonul i rectul.

Colonul asigura deplasarea materiilor

jecale cafre anus, prin rect. Aceasta parte
a sistemului excretor este destul de
susceptibila la inflamafii care pot duce 1a
colita ulcerativa (medalion stdngaJ.
resturile lichide ale digestiei.
Colonul
ascendent,
impreuna
cu
pOrfiunea terminala a intestinului subtire,
este vascularizat de artera mezenterica
superioara. l\Itera mezenterica inferioara
iriga restul colonului. Amandoua vasele
sunt ramuri ale aortei. Ramuri ale venei
porte aduc sangele de la intestin la ficat.

Colon
descendent

Colita
Colita este 0 inflama\ie a mucoasel
colonice. Exista doua tipuri: colita acuta
este frecvent rezultatul unei infecfii sau al
unei alergii ~i nu dureaza mult timp; colita
cronica sau ulcerativa este mult mai
severa. Poate avea complicafii serioase ~i
necesita tratament prelungit. Colita cronica
este mai frecventa la persoanele in varsta
de la 20 la 40 de ani, dar poate aparea la
orice varsta.

tre rect ~i anus determina

ie ill randul persoanelor
'ul reprezinta doar un canal
scurt, illconjurat de un inel
___
:0_face jonctiunea cu rectu!,
~erioara a intestinului gros, pe
eX-lema. Principala functie a
~_
eSle mentinerea continentei
~ imp ce rectul functioneaza ca
'- _
pentru acestea. Functionarea
anusului ~i a rectului permite
_ ~..z-ez
inlestinului
atunci
cand
. . ::::..:.- . e sociale 0 permit ~i nu doar
~
:=Ji-eriile fecale au traversat intregul

=-== ~:

gros, este un tub muscular delirnitat de un

epiteliu caracteristic. La nivelul rectului,
acest epiteliu contine glande care produc
mucus ce lubrifiaza fecalele ~i u~ureaza
tranzitul. Partea musculara a rectului se
contracta in timpul defecatiei pentru a
expulza fecalele, dar in alte ocazii se poate
dilata. Aceasta capacitate de cre~tere a
dimensiunilor face ca rectul sa fie capabil
sa functioneze ca un rezervor.

Anusul
Anusul sau canalul anal are 0 lungime de
aproximativ 10 cm (4 inci) ~i reprezinta
orificiul prin care de~eurile solide din
organism . denumite fecale - sunt
excretate.

Fecalele contin ill mod obi~nuit

aproximativ 75 la suta apa ~i 25 la suta
materii solide. 0 parte din apa provine din
mucusul ce lubrifiaza canalul alimentar ~i
u~ureaza elirninarea materiilor fecale din
orgamsm.
Dintre materiile solide, aproximativ 0
treime sunt bacterii, 0 treime grasimi ~i
proteine nedigerate ~i 0 treime celuloza componenta vegelala nedigerata.
Culoarea
fecalelor
se
datoreaza
pigmentilor biliari (compu~i chimici de
degradare a globulelor ro~ii) denumiti
stercobilina ~i bilirubina.
Ace~ti pigmenti biliari ajuta, de
asemenea, la sterilizarea ~i deodorizarea
fecalelor.

este '0 parte inutila a inzestinu/ui gros CII

funcfie necunoscuta. Intestinul gros este
contro/at de creier, care semnaleaza
muchilor sfincterului extem sa ramana in
stare de contraclie pana in m07llentul
defecafiei. Impulsurile supri7lla necesitatea
actului i ilinhibii pentru cateva ore,
cec. Poate avea pana la 10 cm in lungime
~i apraape 1 cm in diametru, Este intalnit
doar la oameni, unele specii de maimufe ~i
la marsupia Ie, Alte animale au un organ in
aceea~i poziiie cu apendicele
care
acfioneaza ca un stomac adifional, unde
celuloza, componenta fibroasa a plantelor,
este digerata de catre bacterii, Se pare ca,
pe masura ce inaintam in varsta ~i incepem
sa consumam mai pUiina celuloza in
favoarea carnii, nu mai este necesar un
organ pentru digerarea acesteia, Din acest
motiv, apendicele a fost considerat 0
relicva evolutiva,

Mirasul fecalelor se datoreaza, in primul

rand, acfiunii bacteriiIor intestinale care
produc 0 varietate de compu~i azotafi ~i
hidragen sulfurat, cu miros de oua stricate,

Jos: Singurul moment in care devenim

contienli de prezenfa apendicelui este
atunci cand acesta se inpameaza
(medalionJ. Pentru majoritatea oamenilor,

Mecanismul de function are

Odatii ce fecalele se 'apropie de punctul
final al calatoriei lor prin intestine, devin,
treptat, mai compacte pe masura ce
lichideie sunt absorbite de organism, iar
reziduurile solide sunt transportate la rect.
La extremitatea canalului anal se gasesc
doua inele musculare - sfincterele intern ~i
extern, in mod normal, cele doua sfinctere
meniin anusul inchis, dar in cursul
defecafiei ele se relaxeaza, pentru a
permite expulzarea acestora, Sfincterul
intern sesizeaza prezenia fecalelor ~i se
relaxeaza, permifand intrarea acestora in
canalul anal. Sfincterul e:o..1ern este
menfinut inchis In mod deliberat pana cand
apare un moment convenabil pentru
defecafie, Pentru a u~ura eliminarea
fecalelor din anus, mucoasa canalului anal
secreta un fluid numit mucus,
Apendicele
Apendicele este 0 pO[fiune ingusta de
intestin asemanatoare unei cozi, localizata
la capatul intestinului gras, Varful acestuia
este inchis: celalalt capat se deschide in

Intestin subtire
Colon
sigmoid

Apendicita
Datele despre apendice par sa fie
contradictorii, Pe de 0 parte, se pare ca a
reprezentat un organ adaptat pentru
pratecfie
impotriva
infecfiilor
la
extremitatea inferioara a intestinului, Ca ~i
amigdalele, confine, in acest scop, 0
cantitate mare de fesut lirnfoid; daca
apendicele devine inflamat, rezulta 0
afecfiune denumita apendicita, ceea ce
poate necesita excizia organului, Pe de alta
parte, apendicele nu pare sa fie esenfial
pentru starea de sanatate, Ne putem lipsi de
el de la 0 varsta mica, tara nici 0
consecinfa aparenta, iar in jurul varstei de
40 de ani se sclerozeaza,

Rinichii
Fiecare om are doi rinichi, situati pe
peretele posterior al abdomenului. Din
interiorul fiecarui rinichi coboara pe
peretele posterior al cavitatii abdomina Ie
un conduct, numit ureter, ce se deschide in
vezica urinara. Conductul care pleaca de la
vezica urinara se nume~te uretra. La femei,
aceasta se deschide in fata vaginului ~i la
barbati - la extremitatea distala a penisului.
Rinichii contin mii de mici unitati
filtrante - nefronii. Fiecare nefron are doua
componente principale - parte a filtrantii
sau glomerulul ~i tubii, unde apa ~i
nutrimentele esentiale sunt extrase din
sange. Glomerulul reprezintii un ghem de
mici capilare sanguine cu pereti foarte
subtiri. Apa ~i reziduurile dizolvate in ea
pot difuza prin ace~ti pereti in sistemul
tubilor colectori, situat de cealaltii parte.
Aceastii retea de capilare este atat de
intinsii incat poate contine - in orice
moment - aproximativ 130 ml de sange in
fiecare minut.
Porii peretilor capilari formeazii 0 "sitii
biologicii" ~i sunt atat de mici, incat
moleculele peste 0 anumitii dimensiune nu
pot trece. Cand apare 0 infecfie a

Sange cu
presiunea
scazuta

rinichilor, glomerulii se inflameazii ~i

filtrarea nu mai este atilt de selectivii,
permitand unor molecule mai mari sii
ajungii in urinii. Una dintre cele mai mici
molecule proteice eliminatii prin urinii este
albumina. Acesta este motivul pentru care
medicul vii testeazii urina, pentru a vedea
dacii functia renalii este corespunziitoare.
Tubii renali pomesc de la glomeruli
ciitre un sistem colector care, in final,
dreneazii in vezica urinarii.
Fiecare
glomerul este inconjurat de capsula
Bowman, in care i~i au originea tubulii.
Aici sunt reabsorbite aproape toatii apa ~i
sodiul care au fost filtrate, astfel incat urina
devine mai concentratii. Pentru a reabsorbi
aceastii cantitate de apii, organismul are un
sistem foarte sofisticat, in care intervine un
hormon eliberat in sange de hipofiza
posterioarii, modificand permeabilitatea
tubilor (capacitatea de reabsorbtie a apei).
Cat timp acest hormon este prezent in
sange, tubii permit reabsorbtia unei mari
cantitiiti de apii. Cand, totu~i, hormonul
scade, tubii devin mai putin permeabili
pentru apii, care este eliminatii in exces
prin urinii - proces denumit diurezii. In

Retentie cu sare
la nivelul tubilor
renali
Presiune arteriala
crescuta

'it

Renina
Angiotensina

e A!dosteron

Constricjia arteriolelor
~i cre~terea preslunii
arteriale

conditii cum ar fi diabetul insipid (care n

trebuie confundat cu diabetul zaharat),
acest hormon lipse~te complet. Cand se
intamplii acest lucru, pacientul nu poate
retine apa, pierzand astfel mari cantitii .
prin mina, care trebuie mlocuita pri
ingestie de apii.
Un alt hormon, aldosteronul, secretat de
glandele
suprarenale,
raspunde
de
schimbul dintre ionii de sodiu ~i potasiu contribuind la controlul presiunii arteriale
~i al echilibrului sodiuluidin organism.
Parathormonul, un hormon produs de cele
mai mici glande situate in spatele glandei
tiroide, regleazii reabsorbtia calciului,
constituent principal al oaselor ~i dintilor.

Cre~terea
presiunii
(presiunea sangelui)

alieriale

Rinichii regleazii cantitatea de sodiu din

organism ~i secretii un hormon numi
reninii. Nivelul reninei este dependent de
nivelul sodiului, care, la randul lui, este
controlat de actiunea la nivelul tubilor al
hormonului suprarenalion - aldosteronu.
Renina
activeazii un
alt
hormon,
angiotensina. Aceasta are douii efecte: mai
intai, determinii constrictia arteriolelor ~.
cre~te presiunea siingelui; in al doilea rand,
determinii cre~terea secretiei de aldosteron
din glandele suprarenale.
Stanga: Rinichii secreta renina, care
produce angiotensina in condi/ii de
presiune sciizuta; aceasta produce
vasoconstric/ie ~i cre~terea presiunii. in
acel~i timp, glandele suprarenale produc
aldosteron, determinand 0 reten/ie
crescuta de sare, care, de asemenea, cre~te
presiunea ~i oprqte producfia de renina.
Dreapta: Rinichiul ~i componentele sale.
Artera renala transporta sangele la rinichi
~i se divide in arterele arcuate ~i, injinal,
in arteriole Ie aferente. Fiecare din aces tea
se sfar~e~te fntr-un glomerul (medalion).
Sange Ie esteji ltrat prin pere teIe
glomerular ~ipatrunde in tubii renali.
Componentelefimdamentale ale sangelui
(plasma, proteinele, globulele ro~ii ~i albe)
sunt prea mari pentru a trece prin
membrana semipermeabila a
glomerulului; dar multe alte substan/e (de
exemplu, apa, siiruri ~i hormoni) 0 pot
traversa. Urmatorul stadiu este denumit
reabsorb!ie selectiva (extrema dreapta).
Substantele esenfiale pentru organism sun!
reabsorbite in arteriolele eferente prin
peretele tubular. Odata ce sangele afost
meticulos jiltrat, el piiriise~te rinichii prin
vena renala. iar produ~ii de degradare
sunt excretati in urina.

SISTEMELE EXCRETOARE/127
Sistemul de filtrare al rinichiului

Glomerul
Arteriola aferenla

Vezica urinara
Vezica urinara este un organ muscular
cavitar, cu perefi gro~i, situat in regiunea
inferioara a bazinului, intre oasele pubice
~i rect. Este 0 cavitate in forma de palnie
asermlnatoare unei piramide rasturnate.
Baza piramidei reprezinta suprafafa care
vine in raport cu intestinul subfire sau, la
femei, cu utem!.
Peretii vezicii urinare sunt alcatuiti dintr-un numar de straturi musculare care sunt
capabili de relaxare in timp ce vezica se
umple ~i, apoi, de contractie pentm a 0
goli. Rinichiul elimina un flux continuu de
urina catre vezica. Totu~i, vezica urinara
nu se comporta ca un balon, a carei
presiune cre~te constant in timpul umplerii,
fibreIe musculare ale vezicii fiind capabile
de extensie considerabila, adaptandu-se la
volumul de urina parra cand vezica este
aproape plina. Cand aceasta capacitate este
depa~ita, apare necesitatea de a urina.
Cele doua uretere - conductele prin care
urina ajunge de la rinichi la vezica patrund prin partea posterioara. La nivelul
deschiderii ureterelor in vezica urinara
exista valve care previn refluxlll urinii
inapoi catre rinichi, daca vezica este prea
plina.
Urina este eliminata din corp prin uretra,
care i~i are originea In pOrfiunea inferioara

a veZlcn urinare. In mod normal, aceastii

comunicare este menfinutii inchisa de un
sfmcter, un mu~chi circular care se
contracta pentru a inchide pasaju!. In
timpul mictiunii, acest sfincter se relaxeaza
simultan cu contracfia mu~chilor vezicali
care determina eliminarea urinei. Uretra
masculina, la un barbat matur, masoara in
medie 20 cm (aproximativ opt inci) in
lungime ~i are trei pOrfiuni. Prima, sau
uretra prostatica, are 2,5 cm (1 inci)
lungime ~i se intinde de la sfincteml
colului vezical prin mijlocul glandei
prostatice. POrfiunea mijlocie a uretrei
masculine are aproximativ 12 mm (1/2
inci) in lungime ~i este frecvent denumita
uretra membranoasa. POrfiunea finala masoara aproximativ 15 cm (6 inci), cea
mai lunga
este denumita uretra
spongioasa. Se gase~te In penis ~i se
deschide prin meatul uretra!.
La femei, uretra este mult mai scurtii ~i
singura funcfie pe care 0 are este de a
elimina urina. Are un diametm de 1 cm
(1/3 inci) ~i este inconjurata de glande
mucoase. Datorita faptului ca este atM de
scurtii ~i se deschide intr-o zona relativ
expusa, care poate fi u~or contaminata, se
explica frecvenfa mai mare a infecfiilor
urinare la femei.

Uretra
prostatica

Vezica
urinara

Ii

Urina
Compozifia fluidului din celule es e
menfinuta in limite foarte stricte. Une e
substanfe toxice, cum ar fi ureea ~i aciz':.
se formeaza in mod constant ~i trebuie
eliminafi pentru a menfine 0 concentraf e
sanguina acceptabila. Alte substante, cue
ar fi sodiul ~i apa, trebuie de asemenee
menfinute in limite precise ~i acest proce-.
homeostazia, este una din functiile majore
ale rinichilor. In mod clar, estenecesar ur.
sistem extrem de flexibil - mai ales datorita
faptului ca aportul de lichide variaza de a
zero pana la 10 litri (2 1/2 galoane) pe zi.
Compozitia urinei excretata in fina~
depinde de natura substanfelor toxice
produse in organism. Virtual, once
componenta a urinei este prezenta
sange: doar concentratiile difera, cele din
urina fiind extrem de variabile pentm a e
menfine pe cele din sange In limite precise.
Intregul mecanism este extrem de subti:
~i complex, dar rezultatul final este
reprezentat de formarea unui fluid in care
produ~ii de degradare ~i cantitati e
variabile din alte substante cum ar fi sodi
pot
fi indepartate
din
organism.
Aproximativ 1.200 litri (250 galoane) cie
sange trec prin rinichi zilnic ~i se formeaza
aproximativ 110 litri (25 galoane) de
filtrat. Aproape tot filtratul este reabsorbit,
rezultand doar un litm (2 pinte) de urina.
Aceasta curge continuu de la rinichi prin
uretere la vezica urinara ~i este cantitatea
medie de urina produsa pe zi.
Controlul vezicii urinare
In mod normal, vezica adulta poate retine
aproximativ 250 ml de urina inainte de a
aparea orice disconfort ~i golirea e
(mictiunea) apare inainte de retinerea une:
cantitati ce atinge 0 pinta intreaga (500
ml). Pe masura ce vezica urinara se umpie,
distensia peretilor musculari transmite
semnale la miiduva spinarii.
La un copil mic, aceasta determine
golirea automata prin mecanism reflex. Pe
parcursul vietii, acest reflex este suprimat
treptat de catre controlul centrilor nervo;i
superiori. Daca senzatia de umplere apare
intr-un moment neconvenabil, creien:
comanda relaxarea mu~chilor vezicali.
permifand astfel 0 umplere sup limen tara
inainte de reaparitia senzatiei de micfiune.
Stanga: Uretl'a masculina ~ifeminina sun!
desenate la scara. Observati distanta
vezicii urinare fata de orificiuluretralla
fiecare sex: lafemeie, uretra este mult mai
scurta ~i, de aceea, mult mai expusa ~i
vulnerabila la infecfii.

Glandele sudoripare
Temperatura normala a corpului este,
traditional, de 37" C (98,6 F), de~i exista
variatii ~i fluctuatii zilnice de la persoana
la persoana. Totu~i, este esential ca
temperatura normala sa fie mentinuta mai
mult sau mai putin constanta. Daca
temperatura
mediului
extern
cre~te
excesiv,
temperatura
corpului
este
mentinuta datorita pierderii de caldura prin
glandele sudoripare, prin perspiratie.
o cantitate mica de caldura se pierde
direct in fiecare zi prin plamani ~i prin
piele, rara a implica direct glandele
sudoripare. Dar, dupa cum ne putem
imagina, acesta este un mod ineficient de a
pierde caldura. Nu este un mecanism
flexibil, deoarece nu putem cre~te
frecventa
respiratorie
daca
suntem
supraincalziti.
De fapt, majoritatea caldurii pierdute
zilnic rezulta din perspiratie. Totu~i,
sudoarea se evapora de la suprafata pielii
inainte de a putea fi observatii. ~i din acest
motiv
este
denumita
"perspiratie
insensibila". Aceasta evaporare permite
pierderea de caldura. Functioneaza pe
principiul ca lichidul are nevoie de energie
pentru evaporare - la fel cum are apa cand
fierbe ~i se transforma in vapori. La
oameni, aceasta energie provine din pie Ie
~i efectul sudorii care se evapora se
realizeaza prin utilizarea unei parti din
energia ~i caldura pielii, scazand prin
aceasta temperatura corpului. Odatii. ce
temperatura corpului a crescut atat de mult,
incat transpiratia devine excesiva, acest
mecanism a atins un nivel care nu mai
poate face fata - el lucreaza la capacitatea
maxima, in a~a-numitul stadiu "insensibil".
Tipurile de glande sudoripare
Organismul este acoperit de glande
sudoripare ce produc transpiratia. Inaintea
pubertatii,
doar
unul
din
tipuri
functioneaza - glandele ecrine intalnite pe
tot corpul, cu exceptia buzelor ~i a unor
regiuni ale organelor sell.l.lale.Existii. multe
glande de acest tip in zone cu tegument
gros, cum ar fi palmele ~i plantele, ~i
activitatea lor este controlata atat de
sistemul nervos, cat ~i de hormoni. Aceasta
inseamna ca la fel de bine cum raspund la
modificarile de temperatura, tot a~a
reactioneaza ~i in alte conditii, aparand
prin urmare transpiratia palmelor in emotii
sau bufeele de la menopauza.
Glandele apocrme sunt mult mai
complicate
decM cele
ecrine.
La
mlCroscop, au un aspect serpentiform. Se
dezvolta ~i incep sa functioneze in timpul
adolescentei ~i se gasesc la nivelul axilelor

Sus: Produ~ii de degradare sunt preluafi

de vasele sanguine care vascularizeaza
glandele sudoripare ~i secretafi ca
transpirafie prin celulele glandei.
Transpira!ia este evaporata, ell excepfia
cazului in care procesele sunt prea rapide
~i pie lea devine saturata.

~i al areolelor mamare. Nu sunt asociate cu

sistemul nervos, secretia laptoasa ~i densa
pe care 0 produc determina mirosul
specific al corpului, daca nu ne spalii.m cu
regularitate. Aceasta se intiimpla deoarece
secretia glandulara interactioneaza cu
bacteriile de la suprafata pielii, ceea ce are
drept rezultat mirosul neplacut.
Hipertermia
Secretia glandelor ecrine nu este numai apa
- ea este constituita dintr-o gama larga de
substante chimice care se gasesc in corp,
cea mai irnportanta fiind sarea. Persoanele
care transpira abundent in urma unui efort
fizic sau a faptului ca traiesc intr-un mediu
supraincalzit pot pierde pana la 5 litri (9
parti) de lichid pe zi. In acest caz, este
necesara inlocuirea atat a lichidului
pierdut, cat ~i a sarii - tabletele de sare
sunt, de obicei, recomandate. In caz ca
acest lucru nu se poate face, situatia va
avea drept rezultat crampe musculare
severe ~i cefalee, 0 conditie cunoscuta sub
numele de epuizare de caldura. Este
posibila, totu~i, adaptarea la viata intr-un
mediu cald; prin adaptare, organismul

elirnina mai putina sare.

Daca adaptarea nu este completa la 0
clima foarte calda, 0 persoana poate
prezenta riscul de a suferi un ~oc termic.
Aceasta este 0 conditie foarte grava in care
organismul nu mai transpira deloc, iar
temperatura
cre~te
dramatic.
Daca
temperatura corpului nu este restabilita
rapid, pot aparea leziuni cerebrale ~i, in
final, moartea - din fericire, acest lucru se
intampla foarte rar.
Hipertermia poate fi observata atunci
cand oamenii au febra. Bacteriile ~i
virusurile produc substante toxice la care
corpul reactioneaza prin activarea centrului
termoreglator. Acesta cre~te temperatura,
astfel incat persoanele febrile transpira
mult.
Menpnerea temperaturii
Principiul perspiratiei ca sistem de scadere
a temperaturii corpului functioneaza foarte
eficient intr-o atmosfera relativ uscata.
Daca atmosfera este umeda ~i calda,
transpiratia nu poate duce la scaderea
temperaturii ~i pelicula de perspiratie ce
acopera pielea impiedica acest lucru.

CAPITOLUL 11

SISTEMULDE
REPRODUCERE
Activitatea sexualii este 0 funcfie de bazii care nu
se fntdlne$te doar lafiinfele umane, ci $i la
celelalte vietuitoare. Este necesarii datoritii nevoii
speciei de a se reproduce pentru a supraviefui. La
oameni, organele $i glandele de reproducere incep
sii se dezvolte in timpul pubertiifii. Lafemei,
evenimentele majore implicate in procesul de
reproducere sunt sub controlul unor mecanisme
reglatoare deosebit define, acest lucrufiind
evident in procesul menstruafiei, concepfiei $i
sarcinii.
}

Dreapta: Organele genitale

masculine cuprind penisul,
scrotuI, glanda prostaticii,
veziculele seminale $i diversele
conducte care leagii tractul
genital. Testiculele (singular,
testicul) nu fac parte din
organele genitale, dar
reprezintii gonadele care
secreta hormonul sexual
masculin, testosteronul.

Prepu1

Corp
sponqios
Uretra
Glanda
Cowper

Ureter
Orificii ale ductelor
eiaculatoare

Vezicule semina!e

Organele de reproducere
Organele de reproducere la cele douii sexe
- masculin ~i 'eminin - sunt de doua tipuri:
organele genitale interne ~i externe; ~i
gonadele. Gonadele sunt reprezentate la
sexul masculin de testicule ~i la sexul
feminin de ovare.
Pubertatea este momentul in care incep
sa creascii gonadele ~i devin active sub
influenta hormonilor gonadotropi produ~i
de glanda hipofiza. Ace~ti hormoni, la
randul
lor,
stimuleaza
productia
hormonilor sexuali: testosteronul sau
androgenii - la barbati - ~i estrogenii ~i
progesteronul - la femei. Ace~ti hormoni
stimuleazii cre~terea glandelor genitale, ca
~i a caracterelor sexuale secundare, cum ar
fi cre~terea laringelui la sexlll masculin
(care determinii ingro~area vocii) ~i
aparitia menstruatiei sau menarha - la sexul
feminin.
Sexul masculin
La biirbati, organele genitale sunt scrotul ~i
penisul, situate in exteriorul corpului, ~i
glanda prostatica, veziculele seminale ~i
diferitele conducte ale tractului genital care
sunt
situate
in
interiorul
cavitatii

abdominale. Aparatul genital masculin este

proiectat pentru producerea spermatozoizilor ~ipentru fecundare.
Penisul are un conduct central - uretra de-a lungul ciiruia se scurge urina
(mictiune sau urinare) sau lichidul seminal
in timpul actului sexual. Uretra se intinde
de la vezica urinarii, unde este depozitatzi
urina, panii la ostiul uretral e;o"iern,situat la
nivelul glandului. Sperma piitrunde in
uretra in timpul actului sexual prin
intermediul unor ducte seminale sau vase
deferente care se deschid in ea dupii
emergenta din vezica. Un inel muscular
strans la nivelul colului vezical mentine
pasajul inchis, astfel incat urina este
eliminata doar atunci dnd este nevoie.
Penisul este situat, in mod normal,
anterior fata de scrot, 0 punga tegumentarii
ce contine testicule, intr-o stare flascii.
Lungimea lui variaza intre 6 - 12 cm (2 1/2
- 5 inci). In timpul stimularii sexuale,
devine turgescent ~i intra in erectie, de
obicei cu varful in sus. Atunci atinge 0
lungime de 10-20 cm (4-8 inci). Glandul
penisului este cea mai sensibila arie. $antul
care separa glandul de corpul penisului

Sus: 0 vedere detaliata a penisului (mai

sus) aratdnd toate partite sale. Ilustratia
din centru este 0 sectiune transversali'i prin
penis, demonstrdnd cele trei tipuri de
tesuturi responsabile pentru erecfie.
Ilustra!ia de la baza reprezintii 0 sec!iune
longitudinala prin penis, in care traiectul
uretrei poate fi clar observat.

este ~antul coronar; cea mai mare parte a

penisului este corpul sau, iar zona in care
se conecteaza de abdomenul inferior se
nume~te riidiicina.
Erectia
Cea 'mai mare parte a penisului este
alciituitii din trei grupe de tesuturi
responsabile pentru erectie. Aceste zone
sunt bogat vascularizate ~i, cand un barbat
este excitat sexual, cantitatea de sange care
ajunge in aceste zone cre~te enorm, in
acela~i timp
fiind
impiedicatii
sa
paraseasca zona.

Cordon
spermatic

Epididim
Celule interstitia Ie

8us: Testiculele suntformate din tubi

seminijeri in care este produsa sperma i
celule interstifiale care produc
testosteronul. Sperma este depozitata in
epididim inainte de a trece prin ductul
deferent in timpul ejaculiirii. jn medalion
este 0 ilustrafie simpla a modului de
conexiune dintre testicule i penis.

Aceasta lncarcare cu sange face penisul

mai lung, mai gros ~i mai rigid; ea cre~te,
de asemenea, presiunea intema. Dupa ce
ejacularea a avut loc ~i excitatia sexllala a
scazut, flUXlllsanguin scade pana la nivele
normale ~i penisul revine la starea flasca
pe masura ce sangele care a determinat
erectia este drenat.

Preputu1 ~i glandul
Glandul este protejat de un phu tegumentar
denumit preput. Pe masura ce penisul se
mare~te in timpul erectiei, acesta se
retrage, lasand glandul expus stimuhlor
care, in final, conduc la orgasm.

Jos: Aceste ilustrafii puncteazi'i cinci stadii

in dezvoltareaflzici'i a bi'irbatilor ~i scot in
evidenfi'i apari!ia ~i dezvo/tarea
caracterelor sexua/e secundare, cum arfl
parul pubian. Este, de asemenea,
interesant de observat diferenfe/e dintre
proporfiile relative ale penisului ~i
scrotului in timpul puberti'ifii ~i
adolescenfei. Poate fl, de asemenea,
observati'i schimbarea treptati'i afonnei
corpului.

Tegwnentul ce acopera glandul produce

o substan~ grasoasa denurnitii smegma,
care ac~ioneaza ca un lubrifiant, facilitand
mi~carea prepu~lui pe gland. Indepartarea
acestei substan~e prin igiena locala prezinta
importan~a: la unii barba~i, smegma tinde
sa se acumuleze, formand un produs
mirositor cu consisten~a branzoasa, care
poate produce dureri sau inflama~ii la
nivelul prepu~lui - 0 stare denurnita
balanita. Balanitele repetate sau persistente
reprezinta, uneori, un moti v medical pentru
efectuarea circumciziei - care este, in mod
normal, 0 practica sociala sau religioasa.

Testiculele
Adultul normal de sex masculin are doua
testicule care se dezvolta in embrion dintr-o creasta de ~esut in partea posterioara a

abdomenului. Cand testiculele s-au format,

ele
coboara
treptat
in
interiorul
abdomenului, astfel incat in momentul
na~terii fiecare testicul ajunge la pozifia
finala din scrot.
Testiculele au 0 functie dubla. Mai intai,
reprezinta
sediul
de producere
al
spermatozoizilor;
fiecare spermatozoid
con~ine toata informa~ia genetica a
individului respectiv. In al doilea rand,
testiculele con~in celule care secreta
testosteronul, hormon sexual masculin, ~i
determina, in consecin~, caracteristicile
masculine cum ar fi vocea profunda,
distributia tipica a parului ~i a tesutului
adipos, Aceste douii func~ii sunt indeplinite
de doua seturi de celule complet diferite;
una din functii poate sa fie deficitara, rara
ca cealalta sa fie afectata.

apul
, spermatozoidUI~itocondrii
-Piesa

intermediara (mediana)

Tubii seminiferi
Spermatozoidul - produsul
final al diviziunii celulare
Spermatide - dupa al doilea
stadiu al diviziunii celulare
Spermatocitul- dupa primul
stadiu al diviziunii celulare

Testiculele sunt structuri ovalare. In

partea posterioara a fiecaruia este ata~ata 0
structura mai mica, in forma de virgula,
care se nume~te epididim. Epididimul este
format dintr-o serie de microtubuli care
colecteaza sperma de la testicule. Ace~ti
tubuli se unesc pentru a forma un duct
umc, ductul deferent, care transporta
spermatozoizii catre baza vezicii urinare.
Toate aceste structuri, cu excepfia ductului
deferent, sunt de dimensiuni micrascopice.
Fiecare testicul este suspendat in scrat de
catre cordonul spermatic, care contine
ductul deferent, artera ~i vena testiculara.
Aceste trei structuri sunt inconjurate de
fibre musculare care formeaza mu~chiul
cremaster. De aceea, cordonul spermatic
indepline~te doua funetii: mai intai, asigura
aportul sanguin la testicule; in al doilea'

rand, conduce spermatozoizii nou formati

de la testicule.

SJlerm~tozoizii
Acesta este numele conferit celulelor
reproductive masculine. Singura lor functie
este de a realiza fertilizarea (fecundatia)
prin unirea cu celula feminina, ovulul.
Fiecare spermatozoid are 0,05 mm
lungime ~i 0 forma de flagelat. Are trei
secfiuni principale reprezentate de cap,
sectiunea mediana ~i coada (flagelul).
Partea anterioara a capului - acrozomul contine enzime specifice, care permit
penetratia spermatozoidului
in ovul,
realizand astfel fertilizarea. Partea mediana
contine structuri denumite mitocondrii,
care fumizeaza energia necesara pentru a
asigura mobilitatea spermatozoidului catre
ovul.

Singura functie a flagelului este de a

propulsa spermatozoidul, rol pe care 11
indepline~te printr-o mi~care ondulatorie,
determinand 0 viteza de aproximativ 3 3,5 mm pe minut.

8us: De la pubertate, spennatozoizii sunt

produ$i constant in tubii seminiferi. Pentru
a produce spermatozoizii, celulele
spennatice de bazo. tree prin trei stadii de
diviziune celulara (medalion) inainte de a
patrunde in tuba $i in epididim, unde sunt
stoca/i. Un spemwtozoid matur normal
(dreapta sus) are un cap, 0 pies a mediana
$i 0 coada.

Spermatozoizii sunt alcatuiti din diferite

substante chimice ~i material genetic.
Acestea sunt cromozomii care poarta
amprenta genetica a tatiilui ~i care vor
determina caracteristicile mo~tenite pe cale
paterna de catre copil. Spermatozoizii
transporta mesajul genetic care determina
sexul copilului.
Producerea spermatozoizilor
. Producerea eficienta a spermatozoizilor
necesita 0 temperatura cu aproximativ 30 C
mai scazuta dedit a restului corpului. Ca
urmare, producerea lor are loc in afara
organismului,
In
scrot.
Tesuturile
inconjuratoare
ajuta
la
reglarea
temperaturii testiculelor situate in scrot
prin contractii in conditii de frig ~i printr-o
cre~tere a aportului sanguin ce disipeaza
caldura cand temperatura devine prea
ridicata.
Productia de spermatozoizi - la 0 valoare
de 10 paDiila 30 miliarde pe luna - are loc
in
tubii
seminiferi
din
testicule.
Spermatozoizii nou formati intra apoi prin
tubii seminiferi in epididim, care este
localizat
in
parte a
posterioara
a
testiculelor. Aceasta este 0 zona de stocare
~i de dezvoltare, spermatozoizii necesitand
intre 60-72 ore pentru maturatia completa.
De fapt, epididimul poate fi golit prin trei
sau patru ejaculari pe parcursul a 12 ore;
sunt necesare aproximativ doua zile pentru
reumplerea sa. Daca nu apare nici 0
ejaculare, spermatozoizii se dezintegreaza
~i sunt reabsorbiti
Ejacularea
Inainte de aparitia ejacularii, spermatozoizii se mi~ca de-a lungul ductelor

Sus: Diagrama reprezinta a vedere

Iaterala, aratdnd gianda prostatica ~i
raportllrile eifata de aite organe. in
meda/ion este reprezentata mai clar in
raport cu vezica urinara. Observati pozitia
ductlilui deferent ~i a ureterului.

Jos: Aceasta diagrama ilustreaza

palparea rectului. Aceasta este tehnica
medicala simpla de examinare a prostatei
pentru orice simptome evidente.

deferente - doua canale care ajung de la

testicule la glanda prostatica - ~i intr-o
zona de depozit suplimentar, numita
ampula. Aici, sperma prime~te 0 secretie
suplimentara de la veziculele seminale,
doua glande care se deschid in ampula.
Aceasta secretie, denumita lichid seminal,
stimuleaza mobilitatea - capacitatea de a se
mi~ca spontan - a spermatozoizilor ~i
favorizeaza supravietuirea lor in secretia
vaginala. Glanda prostatica - prin care
spermatozoizii trec in timpul ejacularii produce 0 cantitate mica de lichid, ce
confera ~i ea spermatozoizilor 0 mobilitate
mai mare. In momentul
ejacularii,
spermatozoizii ~i lichidul seminal sunt
expulzati din ampula ~i epididim In uretra
printr-o serie de contractii musculare.
Odatii ajun~i in vagin, datorita mobilitatii
lor, spermatozoizii trec prin cervix in uter,
de unde i~i continua drumul spre tubele
Fallopio. La acest nivel are loc fecundatia
daca este prezent un ovul.
Glanda prostaticii
Glanda prostatica are 0 forma de nuca ~i
este intalnita numai la barbati. Este situata
la baza vezicii urinare ~i inconjoara uretra.
Aceasta glanda produce 0 secretie ce se
adauga lichidului spermatic, impreuna cu
care formeaza lichidul seminal. De~i
functia exacta a lichidului prostatic este
necunoscuta, se crede ca unul din rolurile
sale este de a mentine mobilitatea
spermatozoizilor, favorizand fecundatia.
Datorita pozitiei sale in organism,
problemele asociate cu aceasta glandii pot
afecta frecvent functia vezicii urinare, dar
acest aspect particular apare in mod
obi~nuit la barbatii In varsta.

Functionarea clitorisului in erectie - fie

datorita mi~carii penisului in timpul actului
se>-'llal,fie prin alte mijloace - conduce, de
obicei, la orgasm. Alte parfi ale \ulvei
raspund de asemenea la stimularea
sexuala: labiile contin tesut erectil ~i devin
frecvent turgescente in timpul actului
sexual; iar glandele Bartholin intra in
activitate.
Exista doua perechi de glande situate la
nivelul vulvei. Primele sunt glandele
Skene, care se gasesc imediat inferior de
clitoris ~i au 0 secretie alcalina ce reduce
aciditatea normala a vaginului. Celelalte se
gasesc la baza vestibulului. Acestea sunt
glandele Bartholin ~i ele i~i elimina
secretia atunci cand 0 femeie este excitata
sexual, astfel incat orificiul vaginal devine
mai umed ~i permite intrarea penisului.
Aceste glande sunt, in mod normal, de
marimea unui bob de mazare ~i nu
proemina la suprafata. Ele sunt sensibile,
totu~i, la infectii venerice sau de alta
natura, marindu-~i volumul ~i devenind
sensibile. Aceasta conditie (Bartholinita)
necesita tratament cu antibiotic. In unele
cazuri, se formeaza un abces la nivelul
acestora - abcesul Bartholin - ceea ce poate
necesita 0 mcizie pentru eliminarea
puroiului.

Sexul feminin
Sistemul de reproducere al femeii are 0
dubla functie: prime~te spermatozoizii ~i
produce ovulele care pot fi fertilizate, dand
na~tere unui copil.
.
Organele genitale exteme ale femeii sunt
clitorisul ~i labiile, care, impreuna,
formeaza vulva. Parfile proeminente ale
vulvei sunt cele doua perechi de labii. Cele
situate in exterior ~i cu dimensiuni mai
mari - labiile majore - sunt pliuri
tegumentare care acopera ~i protejeaza
celelalte structuri. La baza, ele devin mai
subtiri ~i fuzioneaza cu perineul. La
extremitatea superioanl, labiile majore se
continua cu pielea ~i parul, care acopera
straml de tesut adipos situat deasupra
osului pubian, muntele pubian sau veneric
- denumit frecvent muntele lui Venus.
Intre labiile majore sunt situate labiile
minore. Ele se unesc deasupra clitorisului,
formand 0 gluga protectoare pentru
clitorisul sensibil, divizandu-se in pliuri ce
il inconjoara. De asemenea, ele protejeaza
deschiderea uretrei. Aria dintre labiile
minore este ocupata de un spatiu denumit
vestibul. Inainte de debutul activitatii

8us: Situata la intrarea nvagin, vulva

este constituita, nprincipal, din buzele
externe i interne denumite labii. Aceste
pluiri ale pielii acopera i protejeaza
interiorul sensibil incluzdnd organul major
al excitafiei sexuale - clitorisul.

sexuale, acest spatiu este inchis de himen,

un semn al virginitatii. Acesta este variabil
ca forma, marime ~i grosime. Resturile
himenului intalnite la multe femei in jurul
vestibulului
sunt
numite
caruncule
mirtiforme. In partea posterioara a labiilor
minore se afM fur~eta care se rupe frecvent
in timpul primei na~teri
Clitorisul ~i glandele
Clitorisul are, de fapt, 0 structura similara
cu penisul, pana acolo incat prezinta gluga
epiteliala
formata
de
catre
labii,
echivalenta cu preputul ~i 0 banda
conectoare ce se nume~te fren. Reprezinta,
in principal, un organ cu rol in excitatia
sexuala. Este extrem de sensibil ~i, cand
este stimulat tesutul sau spongios, se
umple cu sange ~i devine erectil.

Vaginul
Vaginul este canalul care une~te vulva de
uter. In timpul vietii unei femei, vaginul
sufera mai multe modificari. Vaginul unei
fetite este, in mod evident, mai mic decat
cel al unei femei mature. Mucoasa
vaginala este mai subtire in copilarie ~i la
menopauza decat la femei de varsta fertila.
Aceste modificari sunt influentate, in mare
masura, de catre hormonii secretati de
ovar; ace~tia sunt denumiti estrogeni.
Vaginuljoaca un rol important in timpul
actului sexual ~i al na~terii. In cursul
na~terii are loc un rol relativ pasi\',
formand pOrfiunea inferioara a canalului
na~terii, fiind capabil sa se dilate suficient
pentru a permite expulzia copilului. Doar
recent am inceput sa intelegem unele din
modificarile ce apar in vagin in timpul
actului se>-.llal.
Structura
Vaginul este un canal cu 0 lungime de 7
cm (2 3/4 inci) pana la 9 cm (3 1/2 inci),
inconjurat
de tesuturi
fibroase
~i
musculare, dar captu~it cu un strat celular
numit epiteliu scuamos. Peretii canalului
sunt de obicei alipiti unul de celalalt ~i
prezinta multe pliuri. Aceste caracteristici
u~ureaza distensia vaginului in tirnpul
actului sexual ~i al na~terii. Vretra este
situatii pe peretele anterior al vaginului, iar
rectul - posterior de treimea superioara a
peretelui vaginal.

Anusul este separat de vagin printr-un

Tesut fibro-muscular
denumit centrul
perineal.
In timpul perioadei fertile din via~a
femeii, secretiile vaginale sunt u~or acide.
Acest lucru inhiba cre~terea bacteriilor
patogene in vagm, dar in perioada
prepubertal a ~i in anii de dupa menopauza,
vaginul devine moderat alcalin. In aceste
circumstanTe, bacteriile se dezvolta ~i,
ocazional, determina dureri ~i disconfort, 0
condiTiedenumita vaginita atrofica.
PereTii vaginului sunt bine lubrifiati de
secreTiile canalului cervical ~i al glandelor
Bartholin. In timpul actului sexual, ele se
preling pe toata suprafaTa epiteliului
vaginal. Prezenta unei anumite cantitati de
secretie este normala la toate femeile.
Aceasta cantitate cre~te in timpul ovulatiei
~i al excitatiei sexuale.
Himenul, sau semnul virginitaTii, a fost
denumit dupa zeul grec al casatoriei Hymen.
Himenul nu are nici 0 func~ie fiziologica
cunoscuta, dar a dobandit 0 mare
importanTa in aproape toate culturile, ca un
semn al virginitaTii. Totu~i, himenul
prezinta diferite forme ~i marimi ~i nu
poate fi considerat un indicator sigur al
virginitatii.
De obicei, este de grosime mica, cu
orificii multiple ~i poate fi u~or lezat in
timpul exercitiilor fizice, cum ar fi
alergarea sau calaria. Masturbarea ~i
implantarea tampoanelor poate produce
ruptura himenului.
De~i condi~ia In care se afla himenul nu
este 0 dovadii a virginitatii, cel mai
frecvent, himenul este rupt in timpul
contactului sexual. In contradic~ie eu
eredinTa populara, un himen intact nu
previne sarcina. Spermatozoizii care vin In
contact cu zona genitala pot travers a
orificiile himenului pana in canalul
vaginal.
unctiile vaginului
In timpul excitaTiei sexuale, organele
genitale, in special labiile minore ~i
vaginul inferior, devin turgescente ~i
cantitatea secreTiilor locale cre~te. In
timpul orgasmului, m~chii pelvisului,
incluzand pe cei ee inconjoara vaginul, se

Dreapta: Vaginul este un organ muscular

Cll perefi gro~i, situat frltre uteI' ~i vulva.
Structura sa pliata este adaptata specific
pentru afitrniza elasticitatea uimitoare
necesara pentru na~terea unui copil.

contracta involuntar. .Daca 0 femeie are 0

stare particulara de tensiune sau anxietate
in timpul actului se:\llal, ace~ti mu~chi se
vor
contracta.
Aceasta
determina
ingustarea vaginului ~i actul sexual devine
dureros. Aceasta
stare se nume~te
vaginism. Poate fi tratatii eu ajutorul unui
consilier psihosexual, clar, de obicei, sunt
necesare mai multe luni pana cand femeia
se poate bucura pe deplin de ,iata sexuaIa.
Utend
Uterul este compus din doua parti majore corpul organului ~i cervi;ml sau colul - ~i
este capabil de schimbari majore in timpul
perioadei fertile a unei femei. De la
pubertate la menopauza, endometrul este
eliminat in cursul menstrua~iei ~i este
inlocuit treptat, In cursul urmatorului ciclu
menstrual.
Cervixul are 0 forma relativ cilindrica ~i
portiunea inferioara proemina in vagin.
Cervixul are aproximativ 2,5 cm (l inci) in

lungime ~i este strabatut de un canal prin

care se deschide superior in uter ~i inferior
in vagin. La palpare, cervixul poate fi
simtit ca 0 mica gropi~a.
La 0 femeie nulipara, orificiul extern al
colului este circular ~i de dirnensiuni rnici.
In ti.lnpul na~terii, acesta se dilata pentm a
permite trecerea copilului ~i, dupa na~tere,
capata 0 forma de fanta.
In timpul sarcinii, uteml se destinde,
permitand cre~terea fatului ~i asigurandu-i
protecTia ~i nutritia. In aeela~i timp, este
impiedicata contractia fibrelor musculare.
Cand fatuI este matur, uteml i~i modifica
rolul ~i incepe sa se contracte, pentm a
permite expulzia copilului ~i a placentei.
Dupa aceea, uteml se contracta strans,
pentm a inchide vasele mari care au
aprovizionat placenta. Dupa na~tere, el
revine rapid la starea anterioara, devenind
capabil sa adaposteasca un alt ou. Rareori,
s-a raportat aparitia acestui eveniment
chiar la 36 de zile dupa na~tere

Modifidiri normale ale uterului

Stanga: Lafatul de sexfeminin, cre~terea
uterului se accelereaza m cursul ultimelor
doua luni dinaintea na~terii datorita,
probabil, ]livelului crescut al hormonilor
matemi. In cateva zile de la na~tere,
cre~terea se fntrerupe ~i ramane i'n acest
stadiu pana cu un an sau doi fnainte de
menarha, cand ovarele fncep sa produca
hormoni. Ace~tia stimuleaza cre~terea
uterina, astfel mcat la vdrsta de
aproximativ 15 ani ajunge la miirimea
normalii. Graviditatea mare~te
dimensiunile uterului, dar acesta se
retracta dupa menopauza. Uterul adult
negravid este, de obicei, fnclinat anterior,
fntr-un unghi de aproximativ 90 de grade
fata de vagil1. Peretii sai sunt gro~i3i
cavitate a este de dimensiuni mici. In timpul
sarcinii, ei se extind mult pentru a gazdui
fatui ~i sacul amniotic.
Uterul pare sa nu aiba aproape mci 0
funcfie inainte de pubertate ~i dupa
menopauza,
cand
ar
fi
evident
neconvenabil, mental ~i fizic, ca 0 femeie
sa aiM un copil.
Toate aceste modificari in funcfionarea
uterului sunt orchestrate de hormonii
eliberati de glanda hipofiza ~i de ovare ~i_
de substanfe asemanatoare
denumite
prostaglandine, care sunt eliberate de
tesutul uterin. Felul in care acfioneaza
aceste substanfe nu este complet infeles.
Pozilia
La 0 femeie adulta, uterul este un organ
cavitar aproximativ de marimea ~i forma
unei pere mici, situat in interioml oaselor
centurii pelvine. Extremitatea inferioara a
utemlui, cervixul, "proemina in vagin.
Uteml prezin:a doua tube uterine, tubele
Fallopio, ce transporta lunar ovulul eliberat
de unul din onre. In acest mod, uteml
reprezinta 0 parte dintr-un traiect ce leaga
cavitatea abdominala de mediul extern.
Exista mecamsme
speciale pentru

prevenirea raspandirii infecfiilor pe aceasta

cale pana in cavitatea abdominala. Astfel,
mucoasa uterina
este eliminata
la
menstruafie, cervixul secreta anticorpi
protectori ~i aciditatea naturala a vaginului
inhiba dezvoltarea bacteriilor patogene.
Fafa anterioara a utemlui este a~ezata pe
vezica urinara, iar cea posterioara pe recto
Uteml este susfinut in pelvis de mu~chii
plan~eului pelvin ~i de benzile de fesut
conjunctiv ~i vase sanguine care 11ata~eaza
de peretii laterali ai pelvisului.
In timpul sarcinii, uterul i~i rniire~te
dimensiunile, astfel incat, aproximativ
dupa 12 saptamani, poate fi palpat la
nivelul cavitatii abdominale, deasupra
pubisului. La aproximativ 38 de saptamani,
atinge in mod normal marginea inferioara a
coastelor
(rebordul
costal)
~i la
aproximativ doua saptiimani dupa na~tere,
tot in mod normal, nu mai poate fi palpat
in abdomen. Dupa menopauza, uteml se
atrofiaza.
Variafiile in dimensiune sunt controlate
de secrefia honnonilor se:\llali, care

controleaza, de asemenea, ~i transformarile

endometrului. In prima jumatate a ciclului
menstrual al unei femei, endometrul i~i
mare~te grosimea pana in momentul
eliberarii ovulului. Cre~terea inceteaza
dupa aceea, dar apare 0 secretie bogata in
substante nutritive, 0 transformare in
continuare, daca ovulul a fost fertilizat.
Daca ovulul nu a fost fertilizat, endometrul
este eliminat in timpul menstruatiei.

Ovarele
Ovarele sunt componente ale sistemului de
reproducere feminin, care au rolul de a
produce ~i elibera o"1l1ul matur (sau oul).
Momentul cand ovulul este fertilizat de
catre un spermatozoid marcheaza inceputul
unei noi vieti umane. De la prima
menstrua tie pana la menopauza, ovarele
elibereaza un ovulin fiecare lUc'la.Ele sunt,
de asemenea, componente esentiale ale
sistemului hormonal sau endocrin a1
organismului.

Ovarele sunt doua structuri de culoare

gri-roz, in forma de migdala, fiecare avand
aproximativ 3 cm (1/2 inci) in lungime ~i I
cm (0,4 inci) in grosime. Ele sunt situate in
pelvis, 0 regiune a corpului delimitata de
oasele pelvine, fiind situate fiecare lateral
fata de uter. Pozitia ovarelor este
mentinuta de ligamente puternice ~i
elastice.
Deasupra fiecarui ovar se deschide
infundibulul. tubelor Fallopio, prevazut cu
franjuri, care face legatura cu uterul. De~i
sunt foarte apropiate, nu exista 0
conexiune directa intre ovar ~i deschiderea
tubei.
La 0 femeie matura, ovarele au un aspect
relativ
neregulat.
Motivul
acestei
neregularitati
poate
fi dedus
pnn
examinarea la microscop a structurii
interne. Inveli~ul ovarului este un strat de
celule denumit epiteliu germinativ. Din
celulele acestui strat delirnitant se
formeaza ovulele; mii de ovule imature
aflate intr-un inveli~ sferic, sau folicul, pot
fi observate la peri feria ovarului.
Mai u~or de observat sunt foliculii ce
contin ovule aflate in diferite stadii de
maturatie. Pe masura ce ace~ti foliculi se
maresc ~i dupa eliberarea ovulului, produc
aspectul
neregulat
caracteristic
al
suprafetei ovarului. Centrul ovarului este
ocupat de un tesut elastic fibros ce
functioneaza ca un suport pentru stratul
extern ce contine foliculii.
Ovula!ia
La mlCroscop, foliculii ovariem in
maturatie apar ca ni~te sfere ce contin mici
aglomerari de celule. In centrul acesteia se
gase~te o'V'Ulul in stadiile [male de
maturatie. Cand foliculul este complet
dezvoltat ~i ovulul este matur, celulele
tesutului folicular permit ie~irea ovulului.
Mecanismul exact prin care acest proces
are loc este inca un mister. Ovulul este
apoi preluat de catre terminatiile franjurate,
sau fimbrii, ale tubei Fallopio.
Pe langa rolul de a produce ovulele,
ovarele functioneaza, de asemenea, ca
glande endocrine.
Functia ovariana este sub controlul
glandei hipofize. Ea produce mai intai un
hormon
denumit
foliculinostirnulant
(FSH), care ajunge, prin fluxul sanguin, la
ovare. FSH declan~eaza, de asemenea, ~i
secretia
hormonilor
estrogeni.
Sub
influent a estrogenilor, mucoasa uterina se
ingroa~a, pregatindu-se pentru primirea
oului.
Estrogenii stimuleaza ~i
sinteza
proteinelor
din organism ~i retentia de
lichide.

Dupa ce un folicul s-a maturat ~i rupt,

eliberand ovulul, un alt hormon hipofizar,
luteinizant sau LH, intra in actiune ~i
declan~eaza dezvoltarea corpului galben
(corpus luteum) in foliculul gol.
Funetia corpului galben este aceea de a
ajuta mentinerea sarcinii; el produce
propriul sau hormon - progesteronul. Daca
o\'Ulul nu a fost fertilizat, in aproximativ
doua saptiimani, corpul galben se atrofiaza,
secretia de progesteron se opre~te ~i
mucoasa uterina este eliminata prin
menstruatie lunara.
Producerea de FSH reincepe ~i ciclul se
reia. Daca ovulul a fost fertilizat, atunci
corpul galben i~i continua functia panii la
formarea placentei ~i menstruatia nu mai
apare.

Jos: OVal"elesunt acoperite cu un strat

celular. Celulele care vor deveni ovule tree
in stroma ovariana, unde sunt inconjurate
de membranafoliculara. Injiecare luna,
are loc matura/ia unui singurfolicul i este
eliberat un singur ovul, prin ruperea
capsulei ovariene. Daca este fertilizat,
corpul galben - care apare in locul
foliculului - se dezvolta i secreta hOl7l1onii
care ajuta la men!inerea sarcinii.

Lo.:alizarea, structura ~i
functia ovarelor

Tuba FaIiOPiO/
Foliculi primari

Corpul aib (corpul

galben in
nerare) ~

"::''<_ I

Corp galben in
dezvoltare

Menstruatia
,
Dezvoltarea ovarelor este incheiata atunci
cand wtul de sex feminin este in varsta de
3 luni ~i pana la pubertate se petrec putine
schimbari majore, La na~tere, ovarele
fetitei contin aproximativ 40,000 pana la
300,000 de foliculi priman,
fiecare
continand un o\ul imatur, Cel mult 500
dintre ace~tia vor fi eliberati ~i nu mai mult
de 0 jumatate de duzina - in cel mai bun
caz - vor deveni noi fiinte umane,
Cand ovarele i~i incep productia de
estrogeni, nu sunt capabile inca de a
elibera
ovule
mature,
Estrogenii
declan~eaza schimbarile fizice ce apar la
pubertate, cum ar fi cre~terea sanilor, a
parului pubian ~i largirea bazinului, Aceste
modificari debuteaza cu cel putin un an
inainte de aparitia primului ciclu menstrual
~i reprezinta un semn ca estrogenii au
inceput sa stimuleze eliberarea ovulelor
mature,

Menarha
Debutul hemoragiei uterine periodice
(menstruatia) este denumita menarhii ~i
reprezinta doar 0 faza a ciclului menstrual
ce este controlat de hormonii produ~i de
glanda hipofiza ~i de ovare,
Cu patru sau cinci ani inainte de
menarhii,
hipotalamusul
stimuleaza
secretia hipofizara a hormonilor de
cre~tere, ceea ce duce la 0 cre~tere brusca
in inaltime, Aceastii secretie atinge un
maxim cu aproximativ doi ani inainte de
menarhii ~i scade dupa aparitia ciclului,
Hormonii
hipofizari
stimuleaza,
de
asemenea, secretia de estrogeni a ovarului,
hormonii sexuali, care sunt responsabili in
mare masura de cre~terea sanilor, de
stimularea cre~terii parului pubian ~i
pentru dezvoltarea mueoasei uterine,
Cu aproximativ un an inainte de aparitia
menarhei, fetitele pot observa miei scurgeri

vaginale, Acestea insotese alte modifieari

interne ~i externe, pe masura ee organismul
ajunge la maturitate se)o,,"ualii,
In interior,
ere~terea ~i desere~terea estrogenilor ~i a
hormonilor
hipofizari
formeaza
UIl
meeanism de interaetiune ce mentine eiclul
menstruaL Prima menarhii apare eand
nivelul estrogenilor seade, lasand mueoasa
uterina wra suportul ei vitaL Aceasta se
desprinde, iar sangele ~i celulele sunt
eliminate, prin colul uterin, la exterior.
De~i menarha prezinta acela~i tip de
sangerare ea ~i urmiitoarele
eieluri
Evolufia sexuluifemininla pubertate, Fetei
de maijos is-au dezvoltat parul pubian!ji
sdnii /n acela!ji ritm, Aceasta nu este
valabi! In toate cazurile,: 0 fata ar puteaji
/n al treilea stadiu de dezvoltare a sanilor
!jidoar /n primul stadiu al apaririei parului
pubian.

Zilele 25/26
Corpul galben degenereaza in
absenta sarcinii

Ziua 1 a ciclului:
Foliculul ovarian in cepe
sa se dezvolte.

Zilele 4/5
Foliculul in maturare

Ziua 12/13
Foliculul ovarian este complet dezvoltat

menstruale, ovarul nu este capabil inca sa

produca ovule mature. Sunt necesare mai
multe luni, chiar un an, ca ovarul sa
funcfioneze pe deplin ~i pentru ca tanara sa
atinga pubertatea, momentul cand sistemul
ei reproductiv este complet maturat, de~i,
din punct de vedere fizic ~i emotional,
dezvoltarea nu este completa.
Ciclul menstrual
Intervalul de timp dintre pnma Zl a
menstruafiei
pana la prima zi a
menstruafiei urmatoare este cunoscut sub
numele de ciclu menstrual. In timpul
acestui ciclu, organele de reproducere
sufera 0 serie de modificari care fac
posibila eliberarea unui ovul din ovar ~i
patrunderea acestuia in uter. Daca o"ulul
este fertilizat de catre un spermatozoid, el
va fi hranit de catre secrefia mucoasei
uterine pana se cuibare~te (nideaza) m
aceasta ~i este hranit de aparatul sanguin
matern.
Daca o"ulul nu este fecundat (fertilizat),
mucoasa uterina este eliminata prin ciclul
menstrual. Aceasta perrnite cre~terea unei
noi
mucoase uterine, pregatitii sa

hraneasca viitorul ou.

Acest ciclu de activitate este controlat de
un centru din creier denumit hipotalamus, care acfioneaza ca "un ceas
menstrual". EI opereaza prin intermediul
unei mici glande numita hipofiza, situata la
baza creierului. Aceasta glandii elibereaza
mai mul~i hormoni, din care doi sunt, in
mod special, importanfi in reproducere.
Unul stimuleaza cre~terea ~i maturarea
ovulelor, iar celalalt elibereaza ovulele
mature.
Ovulele care se matureaza in cursul
ciclului menstrual sunt inconjurate de
celule cu secretie hormonala. Ovulul,
impreuna cu aceste celule, poarta numele
de foliculul Graaf.
Principalul hormon produs de acest
folicul este estrogenul. In timpul ciclului,
valul de estrogeni produ~i este responsabil
pentru cre~terea ~i diferenfierea glandelor
mucoasei uterine. El modi fica, de
asemenea, secrefiile colului uterin, u~urand
patrunderea spermatozoizilor in uter ~i
fecundarea ovulului.
Cu aproximativ 15 zile mainte de
aparitia urmatoarei menstruatii, glanda

hipofiza elibereaza 0 cantitate mare de LH,

care, dupa aproximativ 36 de ore,
stimuleaza eliberarea ovulului. Ovulul este
transportat la uter prin tuba Fallopio.
Fertilizarea ovulului are loc, de obicei, in
aceste tube Fallopio.
Celulele ovarului care au format
foliculul Graaf sufera modi ficari care
includ mcarcarea cu grasime. De acum, li
se va spune corpus luteum. Ele produc inca
estrogeni, dar apare ~i secrefia de
progesteron.
Progesteronul indepline~te doua functii
principale in ciclul menstrual. Prima este
de a modifica structura mucusului cervical,
Iacandu-l prea dens pentru patrunderea
spermatozoizilor; a doua este de a stimula
secretia glandelor mucoasei uterine ce
hrane~te oul.
Daca ovulul nu este fertilizat, corpul
galben degenereaza. Vasele mici ce iriga
mucoasa uterina se contracta, astfel incM
celulele acesteia nu mai primesc oxigen ~i
mor. Dupa aceea, sunt eliminate impreuna
cu 0 cantitate de sange ~i ciclul este
complet. Tofi hormonii eliberati In timpul
ciclului pot influenfa hipotalamusul.

Concep!ia ~i reproducerea
Conceptia reprezinta unirea dintre un
spermatozoid ~i un ovul. Este un proces
complex, pentru succesul caruia sunt
necesare 0 multitudine de conditii.
Dad. actul sexual se petrece in perioada
ovulatiei, conceptia este foarte probabila,
Un barbat produce aproximativ 400
milioane de spermatozoizi la fiecare
ejaculare. Ace~tia sunt inconjurati de
lichidul seminal, care protejeaza spermatozoizii impotriva aciditatii vaginale.
Odata depu~i in vagin, spermatozoizii
incep sa se deplaseze de-a lungul vaginului
~i, prin cervix, la uter. Mobilitatea este
asigurata de mi~carile viguroase ale
flagelilor. 0 parte din spermatozoizi nu
ajung sa faca acest traseu ~i ei VOl' fi
distru~i de mediul acid din vagin. Acesta
este un mod natural de selectie pentru a
asigura inlaturarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor lezati sau bolnavi,
Fertilizarea (fecundatia)
Milioanele de spermat~zoizi care au ajuns
in uteI' sunt hriiniti de mucusul alcalin al
canalului
cervical. Dupa aceea, ei
calatoresc pana in tubele Fallopio, Acest
traseu de aproximativ 20 cm (8 in.)
dureaza 45 de minute ~i doar in jur de
2.000 de spermatozoizi VOl' supravietui in
final. Spermatozoizii pot trai in tubele
Fallopio cel mult trei zile, fiind gata de a
fuziona cu un ovul, daca ovulatia are loc.
Daca un ovul este prezent deja in tuba,
fertilizarea are loc imediat.
Fertilizarea este realizata atunci cand un
spermatozoid
penetreaza
suprafata
ovulului, Fiecare spermatozoid transporta
o enzima (0 substanta responsabila pentru
catalizarea proceselor chimice ce sustin
viata), care ajuta la lichefierea inveli~ului
extern al ovulului, facilitand penetratia
unui singur spermatozoid. Odata ovulul
fecundat, restul spermatozoizilor mor.
Ovulul ~i spermatozoidul (care ~i-a
pierdut flagelul) fuzioneaza, formand un
singur nucleu (centru), care, apoi, incepe
sa se divida in doua celule. Timp de 72 de
ore, celulele continua sa se divida, pana
cand se produce un ou cu 64 de celule, Oul
calatore~te catre uteI' in aproximativ 7 zile
(ziua a 21-a a unui ciclu de 28 de zile). In
acest timp, dezvolta mici proiectii care
ajuta la nidarea in mucoasa uterina, unde
poate fi hranit ~i astfel debutand 0 sarcina,
o data cu nidatia, s-a produs procesul de
conceptie complet.
Oul poate fi hranit acum de catre reteaua
vasculara bogata a mucoasei uterine. Din
momentul formarii, oul produce un
hormon denumit gonadotrofina corionica

~r-

Vilozita\i coriole
(proeminente ale
Tnvell~ului blastocisi

/'~7'

Trofoblastul (Tnveli~ul
blastoclstulul)
--(
Mugure embrionar

l~

umana (BCG) , care informeaza ovarul ca

fertilizarea a avut loc ~i care mentine
fluxul sanguin al mucoasei uterine, astfel
incat oul i~i poate continua dezvoltarea.

8us: Ovululfertilizat se divideJormand

morula. Aceasta se divide in continuare
pentru afonna blastocistul, care nideaza
in mucoasa uterina.

Placenta
Placenta se formeaza atunci cand 0 parte
specializata a oului, denumita trofoblast,
nideaza in peretele uterului matern. Pfma in
saptamana a 12-a, placenta devine un
organ separat; in momentul na~terii,
cantare~te aproximativ 500 g (putin mai
mult de 0 livra) ~i este de culoare ro~ie
inchis, spongioasa ~i de forma discoidala.
Doua straturi de celule mentin separata
circulatia sangelui fetal de a celui matern
din interiorul placentei, dar multe sub stante
pot trece de la mama la rat.

la rat la mama; oxigenul, nutrimentele

(hidratii de carbon simpli, grasimile, aminoacizii) ~i hormonii - de la mama la rat.
Placenta actioneaza, de asemenea, ca 0
bariera ce protejeaza ratul de substantele
potential nocive, de~i multe medicamente
pot, totu~i, travers a placenta, daunand
ratului. Unii anticorpi materni pot, de
asemenea, travers a placenta.
In sIar~it, placenta produce 0 sene de
hormoni, care impiedica noi ovulatii sau
aparitia de noi cicluri in timpul sarcinii, Ii
stimuleaza, de asemenea, dezvoltarea
sanilor in vederea hranirii nou-nascutului
~i depozitarea grasimilor pe coapse,
abdomen ~i fese, ca 0 viitoare sursa de
energie. Alti hormoni stimuleaza marirea
dimensiunilor uterului ~i, probabil, inhiba
contractiile inainte de inceperea travaliului,
Exista dovezi ce sugereaza ca nivelul
hormonilor eliberati de placenta poate fi un
factor important, ce determina debutul
na~terii.

Funqia placentei
Toata hrana ~i oxigenul de care ratul are
nevoie sunt primite de la mama ~i el este
capabil sa elimine orice produ~i de
degradare inapoi in corpul matern. Aceasta
functie vitala de schimb este indeplinita de
placenta, de care ratul este ata~at prin
cordonul ombilical. Dioxidul de carbon,
produ~ii de degradare ~i hormonii trec de

Dezvoitarea fiitului
"Fat" este numele atribuit copilului
nenascut din momentul in care poate fi
recunoscut ca 0 fiinta umana in dezvoltare
(de la aproximativ doua luni dupa
fertilizarea ovulului). Inainte de aceasta
data, o\.ulul fecundat (oul) este denumit
embrion.
Un doctor trebuie sa dateze inceputul
sarcinii din prima zi a ultimului ciclu
menstrual,
adaugand
noua
luni
calendaristice ~i inca ~apte zile pentru a
estima data na~terii. Sarcina este divizata
in trimestre (perioade de trei llL'li in \iata
embrionului ~i a ratului), dar, de fapt,
conceptia are loc probabil intre a zecea ~i a
paisprezecea zi a ciclului menstrual, cand
o\ulalia
este cea mal probabila ~l
fertilitatea femeii este maxima; de aceea,
sarcina incepe, de fapt, in cea de-a doua
saptamana a primului trimestru. In acest
stadiu, sarcina este reprezentata de 0 celula
fertilizata sau ou. Timp de aproximativ trei
zile dupa fertilizare, oul se deplaseaza de-a
lungul tubei Fallopio, divizandu-se ~i
redivizandu-se, formand un mic grup de
celule numit morula.
Primul trimestru
Pentm inca aproximativ trei zile, morula
plute~te in utero Se divide ~i redivide
pentru a forma blastocistul, de-abia vizibil
cu ochiulliber.
Saptamana
a 2-a: Blastocistul se
ingroapa in endometru; aceasta se nume~te
nidatie. Vilozitatile coriale, proeminente
ale inveli~ului sau, patnmd in mucoasa
uterina
pentru
a
as:gura
nutritia
embrionului. Din inveli~ul extern al blastocistului, trofoblastul, incepe sa se dezvolte
placenta.
Incepe
formarea
celulelor
sanguine ~i diferentierea celulelor cardiace.
Saptamana a 3-a: Modificarile hormonale determina ingro~area endometrului ~i
vasele sanguine din el hranesc blastocistul.
Saptlimana a 4-a: Sacul amniotic este
bine dezvoltat. Embrionul ~i, mai tarziu,
ratul vor fi adapostiti in el pe tot parcursul
sarcinii, suspendati confortabil in lichidul
amniotic, la 0 temperatura constanta ~i
protejati impotriva ~ocurilor. Inima incepe
deja sa bata la inceput neregulat, dar in
cunlnd cu un ritm regulat ~i mai rapid
deeM eel al mamei.
Placenta este COllstituitadin vasele
sanguine materne din peretele uterin $i
vase Ie sanguine fetale din cordonul
ombilical. Schimbul de hrana, oxigen $i
produ$i metabolici are loc in sinusurile
placentare. Sdngele dezoxigenat (albastru)
pleaca de lafiit prill arterele ombilicale $i
sdngele oxigenat (ro$u) ajunge lafiit prin
vena ombilicalii.

Coloana vertebrala ~i sistemul nervos

incep sa se formeze in embrion, care are
acum injur de 7 mm (0,28 in.) in lungime.
-Saptlimana a 5-a: Se formeaza primele
organe. Capul cre~te, adiipostind creierul in
dezvoltare, care este legat de maduva
spinarii rudimentara. Bratele ~i picioarele
apar ca mici muguri, iar inima ~i sistemul
circulator sunt bine conturate.
Vasele sanguine ale embrionului se
unesc cu cele ale placentei in dezvoltare
pentru a forma cordonul ombilical.
Vilozitatile coriale continua sa creasca la
nurnar ~i se ramifica, ata~and ferm
embrionul de peretele uterului.
In interiorul embrionului, acum in
lungime de 10 mm (0,3 in.), a inceput sa se
formeze sistemul digestiv, incepand cu
stomacul ~i parti din intestin. De~i nu

exista inca 0 fata propriu-zisa, exista mici

depresiuni in care se vor forma ochii ~l
urechile. Gura ~i maxilarele sunt la
inceputul formarii, iar sistemul nervos ~l
coloana vertebrala continua sa se dezvolte.
Saptamana a 6-a: Dezvoltarea eapului se
aceelereaza. Partile interne ale urechilor ~i
oehilor sunt in continua formare (ultimii,
acoperiti eu tegumentul ce va forma
pleoapele). Incepe dezvoltarea narilor.
Creierul ~i maduva spinarii sunt aproape
formate. Dezvoltarea sistemelor digestiv ~i
urinar continua, de~i ficatul ~i rinichii nu
sunt capabili sa functioneze. Mugurii
membrelor au crescut ~i este posibila
observarea
rudimentelor
mainilor
~l
picioarelor. Pana la sfaqitul saptamanii a
6-a, embrionul are injur de 1,3 em (0,5 in)
in lungime.

Sangele din spajiul ce

separa vasele materne ~i
fetale

Artere ombilicale
Vena ombilicala

In a opta saptamana, degetele ~i policele,

extremitaji proeminente, devin separate.

cu

Dreapta: Fatul/ntre saptamimile trei $i $apte

ale dezvoltarii. In acest timp scurt, f$i
tripleaza dimensiunile $i i$i dobdnde$te Jonna
umana.

Pana In saptamana a treisprezecea, extremitajile se

mic~oreaza, patul unghiallncepe sa se dezvolte ~i se
formeaza pliurile palmare.

Saptlimana a 7-a: Placenta, prin care

ratul i~i ia hrana din circulatia materna in
propriul sau organism ~i i~i elimina
produ~ii de catabolism, este acum bine
dezvoltata. Acesta este un moment
important pentru dezvoltarea ochilor ~i a
unor parti din urechea interna, iar inima
bate mai puternic. Formarea sistemului
digestiv continua, iar multe din organele
interne exista, de~i doar sub 0 forma
rudimentara. Pliimanii cresc, dar, in acest
moment, sunt compacti. Apar mi~cari
reduse ale coloanei vertebrale, iar fata
continua sa se formeze, pana la punctul in
care este posibila observarea gum.
Membrele continua sa creasca ~l apar
articulatiile ~oldului, genunchiului ~i
cotului.
Siiptlimana a 8-a: Ochii sunt aproape
complet dezvoltati, dar sunt inca acoperiti
cu pielea ce va forma pleoapele. Fata
continua sa se formeze ~i se pot observa
rudimentele
nasului.
Acum
este
identificabila separatia degetelor de la
maini ~i membrele sunt capabile de
oarecare
rm~care. Capul,
mare in
comparatie cu restul corpului, este aplecat
peste torace. Fatui este acum de
aproximativ 4 cm (1,6 inci).
Saptlimana a 9-a: Cordonul ombilical
este complet format ~i aprovizioneaza cu
sange sistemul circulator al ratului.
Urechea interna este completa; incepe
formarea partii externe. Toate organele
interne majore ale corpului i~i continua
dezvoltarea, iar uterul cre~te in dimensiuni.
In acest moment, fatui are aproximativ 4,5
cm (1,9 inci) lungime.
Siiptlimana a to-a: Sistemul circulator
incepe sa propulseze sangele in corpul
fatului. Sistemul de reproducere a inceput
sa se formeze, dar numai in interiorul
organismului: organele genitale externe nu

varsta ~i ingrijiti corect au supravietuit.

Greutatea fatului este in jur de 570 g (20
unci i), iar lungimea de 33 cm (12,7 inci).
Sliptlimana
a 28-a:
Acesta' este
momentul in care se apreciaza ca fatuI este
viabil, deoarece are 0 ~ansa de 5 la suta in
cazul unei na~teri premature. Este acoperit
cu un lichid grasos numit vernix, care 11
protejeaza de lichidul din sacul amniotic, ~i
are aproximativ 37 cm (14,5 inci) lungime.

sunt inca vizibile. Fa~a continua sa se

dezvolte, iar membrele sunt acum clar
conturate, iar mugurii digitali sunt vizibili.
Mi~carile mainilor ~i picioarelor sunt mai
viguroase, dar nu pot fi inca percepute de
catre mama. Pana la sfar~itul saptiimanii a
10-a, fatuI masoara 5,5 cm (2,1 inci).
Sliptlimana a ll-a: Fa~ este aproape
complet formata
~i pleoapele s-au
dezvoltat. Incepe formarea mu~chilor ~i a
organelor genitale ell."teme.Placenta este de
acum un organ separat, 0 masa de ~esut
moale. Volumul de fluid in sacul amniotic
cre~te continuu intre a 11-a ~i a l4-a
saptamana de sarcina.
Sliptlimanile
12-14: Aproape toate
organele interne sunt acum formate, dar nu
pot func~iona independent de organismul
matem. Uterul poate fi sim~it deasupra
oaselor pelvine, dar sarcina nu este inca
vizibila.
Tlimestrul at doilea
Sliptlimanile 14-16: Continua formarea
membrelor ~i articulatiile sunt mobile. Se
dezvolta unghiile degete10r ~i un par fin ~i
moale denumit lanugo acopera in
intregime fatuI.
Dupa saptamana a 14-a, placenta este
complet formata. Incepe cre~terea rapida in
dimensiuni: fatui cantare~te acum in jur de
135 g (4 3/4 uncii) ~i are aproximativ 12
cm (5 inci) in lungime. Dupa saptamana a
i6-a, rinichii incep sa produca 0 urina
diluata.
Sliptlimana a 20-a: De acum, fatui este
capabil de mi~cari viguroase, pe care
mama Ie va putea simti. Mu~chii se
dezvolta rapid ~i parul de pe cap incepe sa
creasca. FatuI va avea acum aproximativ
21 cm (8,4 inci) in lungime.
Sliptlimana a 24-a: Musculatura este
aproape complet formata. Placenta este in

La acestfiit fn varsta de noua saptanuini,

toate piirfile corpului sunt prezente, de~i
nu sunt complet fonnate. Zona opaca va da
na~tere organelor interne. Observafi
dimensiunea mica de la maini ~i de la
picioare.

continua
cre~tere: toate
substantele
nutritive necesare, inclusiv oxigenul, trec
prin ea de la mama la fat ~i produ~ii de
degradare trec prin ea in circulatia
materna,
fiind excretati.
Circulatiile
materna ~i fetala raman relativ separate.
fatui nu este capabil inca de a exista
independent de mama, de~i in foarte rare
ocazii copiii nascu~i prematur la aceastii

Trimestrul at treilea
Ritmul de cre~tere al organismului fetal
atinge ritmul de cre~tere al capului ~i fatuI
are proportiile fizice ale unui nou nascut.
Corpul este mult mai slab, deoarece
grasimea subcutanata nu a inceput sa se
dezvolte. Cantitatea de vernix cre~te.
Lungimea corpului este acum in jur de 45
cm (17,7 inci) ~i copilul nascut prematur in
acest stadiu are ISla
sutii ~anse de
supravie~ire.
Sliptlimana a 36-a: in acest moment,
~ansa de supravie~ire cre~te pana la 90 la
suta, deoarece plamanii sunt complet
formati.

In multe cazuri, pozitia copilului se

modifica, astfel mcat capul ajunge m
partea inferioara a uterului, dar la femeile
care au nascut deja un copil aceasta
mi~care poate avea loc mai tarziu.
Testiculele copilului de sex masculin
sunt coborate in scrot ~i cantitatea de
vernix cre~te. Greutatea copilului se
mare~te cu aproximativ 28 g (0 uncie) pe
zi. Unii copii se nasc cu un par fm lanugo
pe brate, picioare ~i umeri; de obicei,
acesta dispare m ultimele saptiimani ale
sarcmll.
Na~terea se va produce in aproximativ a
40-a saptiimana, de~i travaliul la unele
femei se poate declan~a mai tarziu sau mai
deueme. Dupa ce copilul s-a nascut, vor
mai exista inca pete de vernix pe corp, dar
nu pe ochi ~i gura. Copilul va avea 50 cm
(20 inci) in lungime ~i 0 greutate de 3,4 kg
(7,7 livre).
Mama
Deoarece primul trimestru este perioada m
care are loc formarea organelor esentiale
ale ratului, este important pentru mama sa

evite orice ar putea produce malformatii

fetale. Medicul trebuie consultat mainte de
administrarea oricaror medicamente ~i
toate femeile sunt sratuite sa renunte la
fumat ~i alcool, de indata ce sunt gravide.
Inainte de a ramane gravida, 0 femeie
trebuie sa fie sigura ca este imuna la
rubeola ~i, daca nu este, sa se vaccineze
impotriva acesteia. Contractarea rubeolei
pe timpul sarcinii poate duce la ri.a~terea
unui copil cu malformatii grave.
Este important pentru mama sa consulte
medicul pentru un examen fizic meticulos
~i pentru stabilirea unui program de
ingrijire prenatala. Controlul cre~terii
ratului reprezinta 0 parte importanta a
acestuia. Metodele utilizate pentru aceasta
variaza de la simpla masurare a uterului
matern la examinarea cu ultrasunete.
Inainte cu aproximativ 0 saptiimana
mainte de data la care un nou ciclu
menstrual ar trebui sa inceapa, poate exista
o mica hemoragie datoritii formarii noilor
vase de sange care vor hrani embrionul m
perioada de cre~tere. Medicul trebuie
informat de aceasta ~i de orice aite

Dreapta: FatuI de Ia a opta Ia a 40-a

saptiimdna de gestafie. in timpul acesta el
cre~te de peste 12 ori ~i se maturizeaza
pdna Ia momentul in care ~i po ate susline
propria viala in afara uteruIt(i matern.

30 saptamani
40 em
28 saptamani
37 em

20 saptamani
21 em

8 saptamani

4em

simptome ~i, de asemenea, va da sfaturi

referitoare la dieta ~i la suplimentele de
vitamine ~i fier care pot fi necesare m
timpul sarcinii. Miisurarea cu regularitate a
presiunii arteria Ie ~i testele de urina ajuta
la evaluarea periodica a stiirii de sanatate a
marne!.
In timpul celui de-al doilea trimestru,
mama va incepe sa simta mi~carile fetale
in special mainte de a adormi. Propriul ei
sistem circulator a suferit modificari,
respectiv 0 cre~tere continua a produetiei
de celule sanguine.
Multe femei observa ca au nevoie de 0
cantitate mai mare de lichid decat de
obicei, iar unele ar putea avea nevoie de un
supliment de fier pentru a ajuta procesul de
producere a celuielor sanguine.
Pana in saptiimana a 20-a, glandele
mamare sunt pregatite pentru alimentarea
la san. Unele femei observa
ca
mameloanele producun fluid galbui numit
colostru, dar aceasta nu se intampla in
toate cazurile ~i cele la care nu apare nu ar
trebui sa fie ingrijorate asupra capacitatii
lor de a alimenta la san.

In acest stadiu al sarcinii, unele marne au

indigestie, dureri cardiace ~i constipatie ~i
trebuie sa tina seama de toate acestea
atunci cand i~i planifica dieta. Pe masura
avansarii sarcinii, cre~terea in greutate ~i
presiunea
pe organele interne pot
determina hemoroizi la nivelul rectului ~i
varice la nivelul membrelor inferioare.
Hemoroizii pot fi preveniti partial prin
evitarea constipatiei ~i iritatia provocata de
ace~tia poate fi u~urata prin unguente sau
supozitoare prescrise de doctor. Purtarea
ciorapilor elastici reprezinta 0 masura care
poate preveni formarea varicelor, dar este
esential ca ace~tia sa fie aplicati dimineata,
inainte de scularea din pat.

Trimestrul al treilea
Pana in al treilea trimestru, uterul ~i-a
marit dimensiunile foarte mult ~i multe
femei prezinta dificuItati la mers daca nu
se apleaca pe spate, ceea ce poate
determina dureri lombare. Pot exista
contractii ocazionale nedureroase ale
uterului, care sunt normale ~i ajum
circulatia placentara.
StatuI pe burta va deveni inconfortabil.
Totu~i, dupa ce capul copilului SMa
"angajat" - a coborat in pelvis -multe femei
.se simt mult mai bine, deoarece presiunea
pe stomac ~i diafragm este mult mai
redusa. La un moment dat, in cursul celei
de-a 40-a saptamani va incepe travaliul.
Oasele pelvisului mamei s-au separat deja

36 saptamani
47 em

32 saptamani
43 em

34 saptamani
45 em

pentru a pregati na~terea copilului. Contractiile puternice, ruperea sacului amniotic

sau 0 mica hemoragie uterina sunt printre
primele semne ale na~terii. Cervixulincepe
sa se dilate ~i na~terea incepe.
La na~tere, greutatea medie a copilului
este de 3,4 kg (7,7 livre), dar 0 greutate
intre valorile 2,8 kg (6,2 livre) ~i 4 kg (8,8
livre) este considerata absolut normala.
Parul de pe capul nou-nascutului variaza ca
dimensiuni, fiind uneori abia vizibil, iar
alteori lung de 4 cm (l,5 inci) , unghiile
ating extremitatile degetelor de la maini ~i
picioare sau chiar Ie depa~esc putin, iar
ochii sunt aproape mtotdeauna de culoare
albastra-cenu~ie, deoarece culoarea ochilor
nu este complet definitivata.

38 saptamani
50 em

Glosar
ABDOMEN - Cavitatea abdominala care se

ARIA BROCA - Zona din creier la care este

gase~te intre diafragm ~i pelvis ~i contine toate

organele digestive, rinichii, ficatul, pancreasul.
Peretele anterior este muscular, suprafata
interna este delimitata de membrana peritoneala
(comparati cu craniul ~itoracele).

transmis limbajul descifrat ~i care elaboreaza un

raspuns. De aici, un mesaj motor este transmis
catre fats. prin intermediul cortexului motor,
care stimuleaza mu~chii buzelor, limbii,
maxilarelor ~i gatului, pentru producerea
vorbirii.

ACETILCOLINA

Substanra chimica
eliberata din terminatiile nervoase ~i care este
"transmiratorul" nervilor parasimpatici. Printre
alte functii, determina contractia mu~chilor ~i
bronhoconstrictia.

ACTH - Hormonul

adrenocorticotrop. Un
hormon hipoftzar ce stimuleaza productia de
corticosteroizi. ACTH poate fi administrat prin
injectii.

ADENOIZI

- Colectie de tesut limfatic

(asemanatoare amigdalelor) inmlnita in faringe,

in spatele cavitatii nazale. Se pot inflama la
copii.

ADRENALINA

- Hormonul organismului
implicat in reactia de "atac ~i aparare";
stimuleaza actiunea inimii, plamanilor ~i a altor
tesuturi. Este produsa de medulosuprarenala.

ALBUMINA - 0 proteina simpla, sintetizata

in ficat ~i prezenta in plasma sanguina. Este amt
o resursa nutritivii pentru tesuturi, cat ~i
alimentul principal in determinarea presiunii
osmotice ce mentine fluidul sanguin in
interiorul peretilor vasculari.

ALDOSTERON - Un hormon produs de

corticosuprarenala. Regleaza excretia de sodiu
prin rinichi, mentine echilibrul dintre sodiu ~i
potasiu ~i are un rol in utilizarea hidratilor de
carbon de catre organism.

ALERGIE - Reactie adversa - cum ar fi

WHEEZING sau RASH - la 0 substants. striiinii
care declan~eaza mecanisme imune. De obicei,
alergenul este inhalat sau vine in contact cu
pielea. Apar, de asemenea, alergii alimentare.

ALVEOLE - Mici saci aerieni in plamanii

sangele oxigenat de la inimii la tesuturi (de

exemplu, aorta).

ARTERA CAROTIDA - Artera care se

divide intr-o ramura interna ~i una externii, ce
iriga extremitatea
cefalica. Cea externa
transporta sangele la fats. ~i scalp, iar cea interna
la creier.

FEMURALA - Artera
vascularizeaza membrul inferior (coapsa).

ARTERA ILIACA - Cele doua mari ramuri

ale aortei (care se divide la nivelul bazinului) ce
asigura aportul de sange la extremitatile
inferioare. Se continua cu arterele femurale ~i
tibiale.

ARTERA SUBCLAVICULARA. - Fiecare

din arterele care asigura irigatia membrului
superior. Una dintre ele se desprinde direct din
arcul aortei, cealalta din trunchiul brahiocefalic.
Se continua cu artera brahiala care se divide in
arterele radiala ~i ulnara.

ARTERA

TIBIALA
Artera
ce
vascularizeaza gamba. Are doua ramuri ~i se
desprinde din artera femurala, care se divide la
nivelul genunchiului.

ATP

Adenozin trifosfat. Un compus

macroergic fosfatic produs de celule pentru a
furniza energie pentru reactiile chimice de care
depinde celula. Acest ATP este stocat in celule,
pana cand este nevoie de energie, atunci fiind
degradat prin arderea glucozei.

ATRIUL - Atriile drept ~i smng sunt doua

cavitati ale inimii cu presiune scazuta. Ele
pompeazii sangele la ventriculii corespondenti.

AMIDON - Termen general pentru hidratii de

BICEPS

dintre care unele produc infectii.

- Mu~chiul flexor

situate in partea posterioara a orofaringelui, de

ambele parti. I~i maresc dimensiunile in infectii.

din partea
anterioara a bratului. Impreuna cu tricepsul,
faciliteaza mi~carile cotului ~i umarului
(observatie: combinatia dintre biceps ~i triceps
este denumita "antagonista", adica au functie
opusa).

ANTICORP - 0 substants. transportata de

BILA - Fluid produs de ficat ~i care este

sange, care se fixeaza pe organismele

invadatoare (sau alte substante straine), ajumnd
astfella apiirarea corpului impotriva infectiilor.

depozitat In vezicula biliara ~i ajunge In intestin

prin ductele biliare.

CALCANEU - Un os care face parte din tars

APENDICE - 0 portiune lngusta In forma de
deget a intestinului care porne~te din cec. Nu
are nici 0 funetie aparenta In organism (de~i soar
putea sa fi avut In trecut); se poate inflama,
necesitand excizia.

CAPILARE - Vasele mici de sange

conecteaza arteriolele (portiunea terminala
arterelor) de venule (poqiunea initiala
vene1or), permit8.nd componentelor sangelui
treaca prin tesuturi.

ce
a
a
sa

CARBOHIDRA'f1

- Una din cele trei

substante nutritive de baza. Ei sunt zaharuri ~i
amidon
(0
combinatie
chimica
de
monozaharide), prezente In paine, raina ~i
cartofi.
CARPI ENE - Cele opt oase aproximativ
cubice care formeaza legatura dintre oasele
antebratului ~i metacarpiene.

ARTERA

BACTERII - Mici organisme unicelulare,

AMIGDALE - Doua grupari de tesut limfoid

contractia

ARTERA. - Vas mare de sange ce transporta

lnconjurati de capilare. Aici are loc schimbul

dintre oxigen ~i hidrogen.

carbon care formeaza baza dietei umane.

dizolvat in sange ~i controleaza

muscularii.

(formeaza bolta piciorului).

obi~nuit osul "calcaiului".

Este

denumit

CALCIU - Un mineral esential pentru

asigurarea soliditatii oaselor. Este, de asemenea,

CARTILAJ - Substanta ata~ata de os ce

delimiteaza cavitatile articulare. In genunchi
exista douii cartilaje libere, care pot fi u~or
lezate necesimnd indepartarea lor.
CARTILAJ ELASTIC - Contine fibre de
elastina ~i de colagen (comparati cu cartilajul
fibros). Este rezistent ~i suplu ~i formeaza
epiglota, poqiunea medie ~i externii, tuba lui
Eustachio ~i par? din laringe.
CARTlLAJ HIALIN - Un tesut translucid
de culoare alb-albastruie. Intra In componenta
scheletului embrionului ~i permite cre~terea
pana la dimensiunile adulte, dupa care se reduce
la un strat subtire, la exteriorul oaselor. Este, de
asemenea, lnmlnit In nas, trahee ~i bronhii.
CECUL - Punga oarba din partea initiala a
intestinului gros. I1eonul, ultima portiune a
intestinului subtire, se deschide in cec. Din
acesta porne~te apendicele.

CELULA - Unitatea de baza a organismului

uman ~i a tuturor fiintelor vii. Fiecare celula
contine un nucleu ~i citoplasma - material
esential pentru dezvoltare; celula se divide
pentru a forma tesuturi.
CEREBEL
Portiune
a
creierului
responsabila cu coordonarea mi~carilor ~i
mentinerea echilibrului. Este situat in partea
posterioara a craniului, sub emisferele cerebrale.
CERVIX - Colul uterului. Canalul cervical
central se dilata In timpul travaliului pentru a
permite na~terea copilului.
CETONE

- Produ~i de degradare aCIZI,

rezuhati din arderea grasimilor in celulele
corpului. Cetonele sunt produse in diabetul
necontrolat, In care celulele utilizeaza grasimile
ca sursa de energie in locul glucozei.
CILI - Structuri minuscule ale unor celule
specializate (de exemplu, cilii celulelor urechii
interne care plutesc in endolimra, receptand
mi~carile corpului; sau cilii din cavitatea nazala,
care opresc particulele de prat)o

CLAVICULA
scapula

CLITORIS - Un organ genital feminin extrem

de sensibil, alcatuit din tesut erectil spongios ~i
localizat la jonctiunea labiilor minore. Excitatia
acestuia duce, de obicei, la orgasm.
CLORURA. DE SODIU - Numele chimic al
sarii.

COAGULAREA - Procesul prin care sangele

se solidi fica pentru a forma un cheag.
COAGULAREA SANGELUI - Mecanism
vital in cadrul caruia componentele sanguine se
solidifica dupa orice leziune, stopiind astfel
hemoragia.
COCCIS - Cele cinci vertebre fuzionate la
baza coloanei vertebrale. Reprezintii rama~ita
cozii, care a fost pierduta in cursul evolutiei.
COHLEA - Poqiunea in forma de melc a
urechii interne, ce contine endolimta ~i este
tapetatii cu cili ~i prin care are loc transmiterea
undelor sonore pe calea nervului cohlear la
creier, unde ele sunt interpretate.

CRANIU - Portiunea scheletului capului care

adaposte~te creierul. (Cavitatea craniana este
una dintre cele trei cavitiiti ale corpului:
compara cu abdomenul ~i toracele).

CRIPTELE LIEBERKUHN
Mici
depresiuni ale duodenului ce secretii enzime
digestive ~i suc alcalin ce neutralizeaza
aciditatea gastrica.

EPIDIDIM - 0 aglomerare de tubuli

localizati in zona posterioara a fiecarui testicul.
Acesta este nivelul la care vin spermatozoizii,
care au fost produ~i in tubii seminiferi, i~i
ca~tiga maturitatea ~i mobilitatea (capacitatea de
a se mi~ca). Ace~ti spermatozoizi
sunt
depozitati in epididim pana inaintea ejacularii,
cand ei merg pe calea vasului deferent, la
glanda prostatica, unde li se vor adauga secretii
formand lichidul seminal. Acest fluid este
eliminat apoi prin uretra.

CRISTALIN - Mediul transparent al ochiului,

cu consistenj:ii moale, elastica, situat imediat in
spatele irisului. Rolul sau este de a focaliza fin
razele luminoase.

EPIGLOTA - 0 clapa de tesut la intrarea in

laringe sau calea aeriana. Cand hrana este
inghititii, aceastii clapa acopera deschiderea,
astfelincat hrana nu poate ajunge la plamani.

CROMOZOM - Una din formatiunile cu

EREDITATE - Transmiterea
genetice de la parinti la copii.

CREIERUL MARE - Este divizat pe linia

mediana in doua paqi, denumite emisfere
cerebrale, cele mai mari ~i mai evoluate
componente ale encefalului.

aspect de bastona~ din interiorul nucleului

celular ce conj:ine gene - ce determina
transmiterea caracterelor ereditare. Exista 23
perechi de cromozomi, din care 0 pereche este
formata din cromozomii ce determina sexul.

DIABET - Incapacitatea insulinei de a mentine

COLESTEROL - 0 substanta lipidica,

componenta esentiala a structurii peretelui
celular. Cand este prezenta in sange in cantitiiti
excesive, se depune pe peretii arterelor,
producand ateroame.

nivelul glucozei sanguine. Duce la sete ~i

pierdere ponderala. Poate fi controlat prin
injectii cu insulina sau, in unele cazuri, prin
dietii ~i medicaj:ie.

COLON . Intestinul gros, un canal ce se

intinde de la intestinul subtire pana la rect.

cavitiitii toracice de cele abdominale.

CONCEPTIE - Fertilizarea ovulului de catre

el\.1:rasdin aer de catre plamani ~i folosit in

reactiile celulare care produc energie. Produsul
de degradare al acestor reactii este dioxidul de
carbon, pe care plamanii 11 elimina inapoi in aer.

spermatozoid; duce la formarea embrionului.

CONJUNCTIVA - Membrana mucoasa ce

captu~e~te pleoapele ~i se continua pe 0 poqiune
a globului ocular.
CORDON OMBILICAL - Legatura vitala
dintre mama ~i tat, ce asigura necesitiitile de
nutrimente ~i oxigen ale acestuia.
CORNEEA - Mediul transparent din partea
anterioara a ochiului.

CORPUS LUTEUM (Corpul galben) - Cand

ovarul elimina un ovul la mijlocul ciclului
menstrual, corpul galben ramane pe loc.
Produce progesteronul.
CORPUS CULl - 0 denumire demodatii
pentru globulele ro~ii ~ialbe ale sangelui.
CORTEX CEREBRAL . Stratul el\.1:ernal

DIAFRAGM - Mu~chiul ce separa organele

DIOXID DE CARBON - Oxigenul este

DISC - Structura circulara aplatizatii, alcatuitii

dintr-un strat extern fibros ~i un nucleu
gelatinos. Discurile se gasesc intre vertebre, pe
care Ie tapeteaza. Ele i~i modifica forma in
functie de mi~carile coloanei vertebrale ~i,
uneori, pot fi deplasate de aceste mi~cari.

DNA (ADN - Acid dezoxiribonucleic) Materialul genetic de baza transmis din

generatie in generatie prin cromozomi. DNA se
gase~te in nucleii celulari ~i controleaza sinteza
proteinelor celulare.
DUCTUL BARTHOLIN - Ductul prin care
este eliberata secretia glandelor Bartholin, rolul
ei fiind lubrifierea vaginului.
DUODEN - Primii 25 cm (10 inci) al
intestinului subj:ire de la stomac.

COSTAL - Termenul se refera la

structura
ce are legatura cu coastele (de exemplu, spatiile
intercostale sunt spaj:iile dintre coaste).
0

informatiei

ESOFAG - Poqiune a tubului digestiv ce

leaga cavitatea bucala de stomac.
ESTROGEN - Unul dintre cei doi hormoni
feminini importanti. Variatii ale nivelului sau
pot aparea in cursul ciclului lunar ~i pot explica
tulburarile de dispozitie ce apar in aceastii
perioada.
EXCRETIE
Eliminarea
de~eurilor solide din organism.

lichidelor

~i

FASCICULUL HIS - Un fasciculingust de

tesut cardiac, ce se intinde de la atriul drept la
ventriculele drept ~i stang, conducand impulsuri
de contractie. Acesta este 0 parte a procesului ce
mentine un ritm cardiac normal. (vezi nodul
sinoatrial ~i atrio-ventricular).

FAT - Numele care este dat unei tiinte in

dezvoltare (In uter), de obicei in al doilea ~i al
treilea trimestru. Inainte de aceasta, este un
"embrion".
FECALE
Reziduul rezultat in urma
absorbirii substantelor nutritive din hrana, din
intestinul subtire. Apa este absorbita in colon ~i
fecalele sunt eliminate prin anus.
FEMUR - Osul lung al jumatatii superioare a
membrelor
inferioare,
care formeaza
0
articulatie de tip sferoidal la nivelul ~oldului ~i
se intinde pana la articulatia in balama a
genunchiului. Denumit comun "osul coapsei",
femurul este cel mai lung ~i mai voluminos os
din organism.
FERTILIZARE

ECZEMA

Procesul
prin care
spermatozoidul penetreaza ovulul ~i fuzioneaza
cu acesta, formand oul care se va implanta
(nida) ~i se va dezvolta.

ENZIMA - Oricare din multele sub stante

FIBROCARTILAJ - Compus, in principal,

din fibre de colagen, care Ii confera consistenta
~i capacitatea de a rezista la presiune. Se
intalne~te la nivelul discurilor vertebrale ~i al
conexiunii dintre oase ~i ligamente.

creierului.

CORTIZON - Hormonul produs de cortexul

suprarenalian (zona ce inconjoara portiunea
interna) al glandelor suprarenale. Este esential
pentru
viata
~i controleaza
raspunsul
organismului la stres.

mici pentru cre~tere, reproducere sau apararea

impotriva infectiilor.

0 erupj:ie cutanata ro~ie,

descuamativa ~i pruriginoasa. Formele care apar
la copilincep, de obicei, in spatele genunchiului
~i la plica cotului. Alte forme pot rezulta dupa
un contact alergic (dermatitii).

produse de organism care au actiune catalitica

in procese vitale, cum ar fi digestia. Ele sunt
capabile atat de desfacerea moleculelor mari in
unele mai mici, cat ~i de utilizarea moleculelor

PLEURA - Membrana subtire ce tapeteaza

PARASIMPATIC

- Parte

a sistemului
nervos controlata de creier ~i de partea
inferioara a maduvei spinarii, ce interactioneaza
cu sistemul nervos simpatic (controlat de
maduva spinarii) pentru a mentine echilibrul
functiilor vitale controlate involuntar (de
exemplu, respiratia, digestia ~i ritmul cardiac).

plamanii ~i cavitatea toracica ~i faciliteaza

mi~carile respiratorii. ("Pleurezia" reprezinta
inflamatia membranei pleurale).

PLEX SOLAR - Nu este un termen medical;

este folosit pentru a desemna 0 zona din partea
superioara a abdomenului.
POTASIU - Unul din cele mal Importante

PATELLA - Osul, in forma de "lacrima",

0

minerale din corp. Celulele men tin un echilibru

intre potasiul situat intracelular ~i sodiul (sarea)
din exteriorul celulei.

PAVILION - Partea externa a urechii, al carei

PRESIUNE ARTERIALA. - Presiunea cu

scop este de a capta undele sonore din aer ~i de

a Ie transmite prin conductul auditiv.

care sangele circula in sistemul arterial.

situat in fata articulatiei genunchiului, pe care

protejeaza, denumit obi~nuit "rotula".

PELVIS - Structura asemanatoare unui bazin,

formata de inelul osos de la baza trunchiului ~i
de care se articuleaza membrele inferioare. Este
alcatuit din sacru ~i coccis, osul iliac (osul
~oldului), ce contine acetabulul in care se
articuleaza femurul; ischionul (ce formeaza
baza pelvisului) ~i cele doua oase pubiene ce
formeaza
pubisul,
unite
printr-un
disc
cartilaginos, denumit disc interpubian.

PROSTATA - Glanda situata sub vezica

urinara la barbati, implicata in producerea
spermei ~i care se poate mari 0 data cu
inaintarea in varsta ~i poate obstruction a fluxul
urinar.
PROSTAGLANDINA

0
substanfii
produsa de organism, implicata in contractia
musculara ~iin perceperea durerii. Analgezicele
(ce calmeaza durerea) actioneaza prin inhibarea
productiei de prostaglandina.

PEPSINA - 0 enzima digestiva, cu rol in

RETINA - Tunica muItistratificata, sensibila

la lumina, a ochiului ce acopera camera
posterioara a acestuia. Are doua tipuri de celule
senzoriale - bastona~e ~i conuri -, care impreuna
interpreteaza imaginile.

SAC - 0 punga delimitata de 0 membrana (de

exemplu, sacul pericardic al inimii; alveolele,
saci aerieni de la nivelul plamanului; un sac
determinat de un chist sau 0 tumoare).
SACRU - Osul triunghiular din partea
posterioara a pelvisului, format din cinci
vertebre fuzionate. Este localizat deasupra
coccisului ~i sub cele cinci vertebre lombare.
SALIVA - Lichid secretat in cavitatea bucala
de catre glandele salivare.
SARE - Una din substantele de baza necesare
organismului. Nivelul sarii este esential pentru
sustinerea proceselor vitale.
SCLERA - Tunica e;-..1:ernaa ochiului, de
consistenfii fibroasa, ce incepe de la periferia
corneei. Acest strat reprezinta ceea ce in mod
obi~nuit este denumit "albul ochiului".

degradarea proteinelor, secretata de mucoasa

gastrica. Impreuna cu acidul clorhidric,
formeaza sucul gastric.

PROTEINA

- 0 substanfii fundamentala
pentru organism. Este alcatuita din lanturi de
molecule de aminoacizi.

SCROT - Punga ce contine testiculele, situata

posterior de penis.

PERCEPTIE - Informatiile asupra mediului

PUBERTATE

e;-..1:ern
sunt receptate prin organele de simt (in
special, ochii ~i urechile) ~i asamblate pentru a
forma 0 imagine a lumii exterioare. Acest
proces este denumit perceptie.

maturarea sexuala,
emotionale.

SEBUM - Substanta
glandele sebacee.

- Stadiul in care are loc

cu modificari

fizice

~i

PULS - Forta de contractie a Il1Imll este

inima ~i care secreta un lichid pentru lubrifiere.

resimtita ca 0 unda de presiune de-a lungul

peretilor arteriali. Termenul se refers., in
particular, la pulsatiile arterei radiale.

PERISTALTISM

PUNTEA - Masa ovoidala de fibre nervoase

PERI CARD - Membrana fibroasa ce acopera

- Contractii musculare
ritmice, ce determina progresia hranei prin tubul
digestiv in cursul digestiei.

PERITONEU - Membrana transparenta ce

delimiteaza abdomenul ~i acopera organele
abdominale.
- Mu~chi situat sub gluteus
maximus ~i minimus, ce se intinde de la sacru
pana la femur, permitand mi~carile laterale ale
~oldului.

la baza creierului ~i superior de bulb. Aici este

releul pentru stimulii corticali care sunt
transmi~i in partea opusa cerebelului.

RADIUS - Osul lung al antebratului ce se

articuleaza cu ulna atat la nivelul pumnului, cat
~i al cotului.

PIRIFORM

PITUITARA. (HIPOFIZA)

- 0

glanda
situata la baza creierului, ce controleaza
activitatea altor glande din organism ~i secreta
hormoni ce controleaza cre~terea ~i echilibrul
hidroelectrolitic.

PLACENTA - Placenta este ata~ata de uterul

matern ~i prin ea ratul prime~te toate substantele
nutritive ~i oxigenul prin cordonurombilical.
PLACHETE - Mici celule sanguine esentiale
in coagulare.

PLASMA - Componenta de culoare galbuie a

sangelui, alcatuita in principal din apa, care
vehiculeaza, printre aItele, globulele ro~ii ~i
plachetele.

RATA METABOLISMULUI BAZAL Un mod de a masura nivelul bazal al proceselor

metabolice (chimice) ale corpului. Aceasta rata
este crescuta de hiperactivitatea tiroidei ~i
scazuta de hipotiroidism.

REFLEX. - Sistemul nervos are muIte reactii

automate fata de diver~i stimuli; acestea sunt
denumite reflexe. De exemplu, cand un mu~chi
este intins sau lovit cu un ciocan de reflexe,
contractia se produce automat.

REFLEX. ROTULIAN - Un reflex produs

prin contractia mu~chilor coapsei, ca urmare a
intinderii bru~te a tendonului rotulian in urma
aplicarii unei lovituri u~oare asupra sa (cu un
ciocan de reflexe).

REFLUX - 0 componenta fluida din organism

curge intr-o directie inversa fata de cea normala.
Trecerea sucului gastric din stomac in esofag

grasoasa produs8. de

SECRETINA - Un hormon produs de duoden

in prezenta hranei ~i care stimuleaza secretia
enzimelor pancreatice.
SECRETIE - Produs al unei glande de orice
tip, ce actioneaza la distanfii de glanda
respectiva.
SFINCTER - Un inel muscular in jurul
oricarui organ cavitar, asigurand continenta
acestuia.
SINUS - Oricare din cavitatile sau canalele
situate la nivelul craniului ~i care se pot inflama.
Cel mai bine sunt cunoscute sinusurile frontale,
care amortizeaza loviturile la nivelul fetei.
Aceste sinusuri se deschid in cavitatea nazala.

SISTEM IMUN - Sistem complex prin

intermediul
carula
impotriva infectiilor.

SISTEMUL

organismul

NERVOS

se

apara

SIMPATIC

Componenta simpatica a sistemului nervos

autonom controlata de maduva spinarii, ce
interactioneaza cu sistemul nervos parasimpatic
(controlat de creier ~i de maduva spinarii)
pentru a men tine echilibrul functiilor vitile ale
corpului, controlate incon~tient (de exemplu,
respiratia, digestia ~i ritrnul cardiac).

SISTEMUL VASCULAR LIMFATIC

Un sistem circulator secundar, ce transporta
grasimile la tesuturi, colecteaza ~i fiItreaza
lichidele prin ganglionii limfatici ~i are un rol
central in activitatea sistemului imun al
organismului.

SNA - Componenta a sistemului nervos ce

controleaza functiile automate, cum ar fi ritmul
cardiac ~i transpiratia. Este constituit din
sistemul nervos simpatic ~i parasimpatic.
Fiecare din aceste sisteme separate are propriul
sau "transmitiitor" chimic sau hormon ~i
actioneaza antagonic (de exemplu, unul
'controleaza inspiratia, altul expiratia, amandoua
la un loc respiratia).

structuri tisulare vii dintr-o parte a organismului

in alta. Totu~i, se refera mai frecvent la
transferul organelor de la un individ la altul.

TRICEPS - Mu~chiul extensor din regiunea

posterioara a bratu1ui. Impreuna cu bicepsul,
faciliteaza mi~carile cotului ~i umarului
(compara cu bicepsul).

VALvA. - Un mecanism ce asigura curgerea

unidirectionala a unui fluid printr-o structura
tubulara. Cele mai importante valve controleaza
flUh-U1
sanguin la nivelul urinii.

VALvA. AORTICA. - Valva ce separa aorta

TRUNCHIUL

SPERMA - Lichid eliminat de barbat in cursul

vaginali poate determina durere ~i dificultati in

cursul actului sexual.

CEREBRAL - Regiunea

ejacularii. Contine spennatozoizi ~i secretii ale

altor glande, cum ar fi prostata.

care leaga creierul cu maduva spinarii ~i

cuprinde 0 parte din creierul posterior, tot
creierul mijlociu ~i 0 parte din creierul anterior.

SPERMATOZOIZI - Fertilizarea ovulului se

TUBA

de ventriculul smng. Permite trecerea sangelui

din ventriculul stang in aorta ~i de aici la
tesuturi.

VALvA. MITRALA. - Valva situata intre

EUSTACHIO

produce' prin fuzionarea cu un spermatozoid

masculin. Spermatozoizii sunt produ~i de
testicule ~i eliminati prin sperma.

Conductul ce
conecteaza urechea medie (portiunea ureehii
dincolo de timpan) cu poqiunea posterioara a
faringelui. Ea permite egalizarea presiunii
aerului de ambele paqi ale timpanului.

SPLINA - Organ situat in partea posterioara

stanga a abdomenului. Este responsabila de
filtrarea celulelor sanguine imbatranite.

TUBELE FALLOPIO (OVIDUCTE) -

STERN - Osul situat in partea anterioara a

cavitatii toracice, de care se ata~eaza toate
coastele, cu exceptia coastelor 11 ~i 12. Popular,
este denumit "osul pieptului".

ventriculul smng ~i atriul smng, ce permite

trecerea sangelui oxigenat catre ventriculul
smng. Are rolul de a preveni retlull."ulsangelui
in plamani in timpul contractiei ventriculare.

VAS (DUCT) DEFERENT

Cele doua tube ee iau na~tere din uter ~i se
sIar~esc in apropierea ovarului. Ovulele produse
de ovare, in mod normal, tree prin aeeste tube in
uter.

- Vasul ce
transportii spermatozoizii de la testicule la
uretra. Este sectionat in vasectomie, stopand
astfel pasajul spermatozoizilor prin duct.

VENA. - Un vas sanguin ce transportii sangele

de la tesuturi la inima.

l'ESUT ADIPOS - Un tip de tesut conjunctiv

utilizat pentru stoearea grasimilor.

STEROIZI - Molecule chimice complexe.

VENA PORTA. - 0 vena de calibru mare, cu

rolul de a furniza sange la alta zona decat la
inima. De exemplu, vena portii hepatica, ce
transportii sange de la organele sistemului
digestiv la ficat in vederea metabolizarii.

Hormonii sexuali ~i cortizonul au 0 structura

steroidica. In mod obi~nuit, termenul este folosit
pentru a desemna cortizonul - produs de glanda
suprarenala - ~i medicamentele cu efect
cortizonic.

l'ESUT CONJUNCTIV - Prineipalul tesut

SUBCUTANAT . Pur ~i simplu inseamna

ULNA - Os lung al antebratului, care se

"sub piele".

articuleaza cu radiusul la nivelul artieulatiei

pumnului.

se intoarce la inima; din partea inferioara a

corpului, pe calea venei cave inferioare; de la
cap prin vena cava superioara. Sangele ajunge
in atriul drept al inimii.

mu~chii de oase ~i transmit forta de contractie.

UMOAREA APOASA. - Un lichid apos ee

VENELE JUGULARE

TENOSINOVITA. - 0 inflamatie a tecilor

umple camera anterioara

cornee ~i cristalin.

sinoviale ale unor tendoane, de exemplu cele ale

articulatiei pumnului.
;

UMOAREA

de legatura din corp, care mentine pozitia

organelor ~i umple spatiile dintre ele. Fibrele
proteice de colagen furnizeaza rezistenta, iar
elastina asigura elasticitatea.

VENE CAVE - Vene mari, prin care sangele

TENDON - Cordoanele fibroase ce leaga

TESTICULE - Organele sexuale masculine

pentru
producerea
sperrnatozoizilor
i a hormonilor
seh-uali
masculini. Se gasesc in scrot, la baza
abdomenului ~i posterior de penis.

a ochiului, dintre

VITROASA.
Substanta
gelatinoasa ce umple camera principala a
ochiului ~iii confera consistenta elastica, ferma.

responsabile

TESTOSTERON .

Hormonul
sexual masculin produs de testicule.

URETER - Ductul ce leaga fiecare riniehi de

vezica urinara.

URETRA - Duetul ce porne~te din vezica

urinara ~iprin care se elimina urina.

carei importanta pentru dezvoltarea sistemului

imun in primii ani de viatii a fost doar recent
evaluata.

TIROIDA - Glanda situata la nivelul regiunii

anterioare a gatului, al carei hormon (tiroxina)
are un rol important in controlul global al
utilizarii energiei in organism.

VENTRICUL - Fiecare din cele doua camere

ale inimii ce pompeaza sangele de la atriile de
aceea~i parte. Ventriculul stang pompeaza in
organism siingele proaspat oxigenat prin
intermediul aortei; ventriculul drept trimite
sangele, prin intermediul arterei pulmonare, la
pl~man~ unde va fi reoxigenat.

VEZICA URINARA. - Urina produsa de

URINA. - Produsa de rinichi, urina contine

TIMUS . 0 glanda mica la baza gatului, a

. Doua vene ce
dreneaza sangele de la cap. 0 leziune
aeeidentala a jugularelor poate permite intrarea
aerului in circulatie ~i, de aceea, poate fi fatala.

mare parte din produ~ii de degradare acumulati

in organism.

rinichi este colectata in vezica urinara, care este

golita voluntar. Se gase~te in pelvis.

VEZICULA
UTER - Organ in forma de para, situat intre
rect ~i veziea urinara, eonectat de ovare prin
tubele Fallopio. Daea are loc coneeptia, fatui va
fi hranit ~i se va dezvolta in utero In eaz contrar,
mucoasa uterina (endometrul) va fi eliminata
impreuna cu 0 cantitate de sange.

TORACE - Segmentul corpului dintre gat ~i

abdomen. Cavitatea toracica este sustinuta de
coaste ~i mu~chii intercostali. Contine inima ~i
plamanii.

UVULA - 0 parte a palatului moale, situata in

TRAHEEA - Calea aeriana ce conecteaza

plamanii de laringe ~i, astfel, cu mediul extern.

VAGIN - Canalul genital feminin ce pleaca din

regiunea posterioara a cavitatii bucale. Nu are

nici 0 functie evidenta, dar se crede ca joaea un
rol in prevenirea inecarii.

BILIAR.A
Un organ
sacciform, ata~at de ficat ~i care colecteaza bila
~i apoi 0 elimina in intestinul subtire, ca raspuns
la 0 alimentatie bogata in grasimi.

VITAMINA. - 0 substantii nutritiva esentiala,

necesara orgallismului in cantitati mici.
Vitaminele intervin in multe din procesele
chimice (metaboliee) ale corpului.

VULVA - Organul genital feminin extern, ce

include labiile, clitorisul ~i meatul uretra!.
Inflamatia sau infectia vulvei este denumita
vulvita.

utero

WERNICKE, ARIA - Aria din creier unde

sunetele sunt descifrate.

Index
Numerele
scrise cu caractere
ita/ice se refer! la ilustratie

A
Acetabul28, 28
Acetilcolina 40, 67
Achilian, tendon 36, 40, 41
Acini 74,75
Acrosom 134, 134
Actina, filamente 38, 39, 40
Adenozin monofosfat, AMP 68
Adenozin trifosfat, AlP 40, 105,
105
Adrenalina 67, 68, 74, 76, 76
Albumina 87, 126
Alergie 101
Alveole 69, 82, 83, 84,85
Aminoacid 20,104
Amigdale 58, 80,81, 89, 100, 100,
107
Amigdaloid, corp 47
Amilaza 104, 104
Amniotic, sac 17
Ampula 56
Anabolism 20
Androgeni 131
Anticorpi 89
Antigen 89
Apa, continutul organismului In
21,21
Apendice 103,125,125
Arahnoida 13, 46
Aria olfactiva 57, 57
Artere 92, 93, 94, 94
- aorta 12,14,15,85,87,94
- arcuata 127
- bazilara 70
- brahiala 87, 94
- coronar! 93, 94
- carotida comuna 87
- femurala 87, 94
- hepatica 117
- hipofizara 70, 71
- iliaca 94
- linguala 106
- mezenterica 94
- pulmonara 85, 94
- renala 84, 87, 94, 118, 121, 127
- spermatica 75, 98, 98
- subclaviculara 87, 94
- tibiala 87
Articulatii 17, 17,30,31,30, 31
Articulatii mobile 30
Articulatii pivotante 30
Articulatii fibroase 31
Articulatia pumnului 28, 30
Artrita reumatoida 30
Astm83
Auz 46, 54-56, 54-56
Axon 42, 43

B
Bartholin, glande 136, 137
Bastona~e 51
Bazali, ganglioni 47, 48, 65
Bazofil 89, 89
Bila 103, 104, 113, 118, 118, 119,
122

Biliar
- canalicul117, 118
- duct 75
Bilirubina 118, 119
Biliverdina 118, 119
Blastocist 142, 143
Bowman
capsula 126, 127
- strat 50
Brat 26, 40
Bronhie 12, 14, 82, 83
Bronhiole 82, 83, 85
BroJ1~ita83
Brunner, glande 30,31,31
Bursa 30,31,31

C
Calculi biliari 119
Canal hialoid 50,51
Canale semicirculare 56, 56
Cancer pulmonar 83
Canini 109, 11 0
Capilare 92, 94
Carbohidrati 20, 116
Cartilaj 24, 26
- aritenoid 25, 61, 62
- articular 24-26
- cricoid 25
- de cre~tere 24, 25
- elastic 26
- fibros 25, 26
- hialin 25
- tiroid 25, 61, 61, 62, 72, 73, 81,
81
Catabolism 20
Cavitate
- abdominala 7,14,15,15
- craniana 13, 14
- nazala 14, 37, 78
- toracica 12, 14
Cec 103, 123
Celule 18, 19, 19,72
- alfa 75
- beta 75
- diviziune 19, 19
- epiteliale 88
- gliale (nevroglii) 43
- hepatice 116, 117
- macrofag 101
- mastoide 55
- melanocite 33, 35, 35
- monocite 88, 89, 89
- nervoase 18, 43
- neutrofile 88, 89
- olfactive 57, 57
- osteoblaste 25
- osteocite 24
- polimorfonucleare 88-9
Cerebel20, 42, 46, 47, 48, 56, 65
Cerebrospinal, lichidul 3, 46, 46
Cerebrum 42,47
Cervix 137, 137
Chiasma optica 52, 70
Chim 103, 112
Chordae tendinae 90-1,91
Ciclic AMP 68
Citoplasma 18, 18
Clitoris 136, 136
Clorura de sodiu 76-7, 77
Cohlee 54, 55, 56
Colagen 25, 31, 50
Colita 132

Coloanii vertebralii 25, 26, 26, 27,

31,43
Colon IS, 103, 104, 122,123,123
Condil femural 28
Con~tientii 48
Conjunctiv! 50
Conuri 51
Coordonare 64, 64, 65, 65
Cordon ombilicall44
Comee 50, 50, 51
Coroidii 50, 50
Coroid, plex 46
Corpus calosum 47, 48
Corpul ciliar 50
Corpus luteum 139, 139, 141
Corp geniculat lateral 53
Corp mamilar 47
Cortex cerebral 18, 38, 47,49, 57,
57,58,62
Cortex premotor 65, 65
Cortex vizual 52, 53
Corzi vocale25, 61, 61, 62,62,63,

Eustachio, tuba 54, 54, 56, 78, 81,

81,107
Excretie 121-2

F
Falange 29
Fallopio, tuba 14, 137, 138, 139,
142
Faringe 61, 62, 80-1, 80, 81, 107,
111,111
Fertilizare 142
Fetus 17, 142-146
Fibrina 88
Fibre motorii 44
Fibre senzoriale 44
Fibre tendinoase 41,41
Fibroblast 25-26
Ficat 14, 15, 15, 18, 20, 27, 103,
104, 116-19,117-19
Focalizare 52
Foliculi pilo~i 33, 33, 34, 35
Foramen magnum 13,14

80
Cot 26, 28, 32
Cuticul! 34, 35
Cowper, glande 128, 131

D
Degete 29, 30, 35
Dendrite 43, 43
Derm 33,33
Descemet, membrana 50
Dezoxiribonucleic, acid (ADN) 18,
19,19
Deshidratare 21,21
Diabet 20, 70-5, 77
Diaftzi24
Digestie 103-5, 113
Dinti: 107, 108-10,109, 110
-Iapte (deciduali) 109, 110,110
Duct lacrimal 79
Duct limfatic 96, 97
Duct pancreatic 75
Duct toracic 96, 97
Dura mater 13, 14,46,70,71
Duoden 113, 113
Durere 60, 60

E
Echilibru 56
Elastin! 25, 26,31
Elastice, fibre 33, 33
Emfizem 82
Emotiile
- hormonii ~i 68-9
mirosul ~i, 58
Endolimfa 54, 55,55, 56, 56
Endometru 17, 137
Endoteliu 50
Energie 105
- metabolicii 20
Enzime 18,20,67,103,104,
116
Eozinofile 89, 89
Epicraniu 34
Epiderm 33, 33, 35
Epididim 130, 132, 134,135
Epiglota 25, 26, 58, 61, 61, 80,
107, 111,111
Epimisium 41
Epiteliu 50, 124

G
Ganglion 43, 44
Ganglioni autonomi 43
Ganglioni limfatici 89, 96, 97
Gastrina 103
Gene 18-19
Genunchi30-1,31,32,40
Glande
- apocrine 33, 33, 34
- ecrine 33
- endocrine 70, 77
- epifiza 24
- hipofiza 47, 68, 68, 70-2, 70, 71,
77, 140, 141
- hipofiza posterioarii 21
- pancreas 15, 15, 67, 68, 74-5, 74,
103,113
- parotide 106, 107
- prostata 121,128,131, 135
- salivare 102, 104, 106-7, 106,
108
- sebacee 33,33,34, 129
- sublinguale 106, 107, 107
- submandibulare 106, 107, 107
- sudoripare 33,33, 122, 129, 129
Glandul penisului 130, 131, 131,
132-3
Glicerol20
Glicogen 38, 76, 104, 105, 116
Globulina 87,101
Globule albe 88-9,89
Globule ro~ii 18, 85, 87, 88, 89,
98,116, 118
Glomerul120, 126,127
Glota 25,61,61
Glucide 74-5, 116
Glucoza 20, 77, 87, 103, 104, 105,
105, 116
Gonade 71,130, 131
Graviditate 137-8, 142-7
Graat: foliculul141
Gura (cavitate bucal!) 106-10
Gust 58, 58-9
Gu~a endemica 72

H
Havers, canale 24
Hemoglobina 88
Hemoroizi 147

Henle, ansa 127

Heparina 89
Himen 136, 136, 137,137
Hipoglicemie 105
Hipofaringe 80, 81,81
Hipotalamus 21. 21, 44, 44, 48, 68,
70, 70, 72, 141
His, fascicul 91
Histamina 89
Homeostazia 21
Hormoni 20, 66-9,67-77,87, 104
adrenocorticotrop (ACTH) 71,
71,77
aldosteron 68,76-7, 77, 122, 126
antidiuretic (ADH) 21, 68, 68,
71, 71, 122, 126
- cortizon 68, 71, 71, 74, 76, 77
- de cre~tere 71, 72
- de eliberare TSH (TRH) 72
- foliculinostimulant (FSH) 71, 71,
139
glucagon 68,74,104
- glucidici 68, 74, 104
- gonadotrofine 71
- gonadotrofina corionica umana
(HCG) 142
insulina 18, 20, 67, 68, 68, 74-5,
75,77
-luteinizant (LH) 71, 71, 139, 141
- oxitocina 68, 68, 69, 71, 71
- parathormon 68, 126
- progesteron 68, 68, 69, 71, 131,
139
prolactina 68, 69, 71-2, 71
- sexuali 67, 68, 77, 131, 138
stimulator tiroidian (TSH) 70, 71,
72,73
steroizi 66, 68, 76-7
steroizi anabolizanti 77
- tiroxina (tiroidian) 68, 72-3
testosteron 68, 77, 131, 133
- tetraiodotironina (T4) 73
- triiodotironina (T3) 73

I
Ileon 103, 103, 104,114,115
Imunoglobuline 97
Incisivi 109, 109
Interneuroni 43, 46, 47
Intestine 122
Intestinul gros 1235, 123-5
Intestinul subtire 103-4, 103-4,
113-15,113-15
Iod 72
Iris 50, 50, 51, 51

J
Jejun 103, 104, 113, 114,114

K
Keratina 33, 34, 35
Krause, corpuscul33
Kuppfer, celule 116

L
Labie 136, 136
Lacrimi 30
Lactatie 69, 71, 72, 146
Langerhans, insulele lui, 74, 105
Lapte matern 69, 72, 146

Laringe 12, 25, 25, 26, 61-2, 61,

80,107, III
Lichid sinovial25, 30, 30, 31
LieberkUhn, criptele lui, 104,113
Ligamente 30,31-2,32
Ligamentul anular 26,32
Limba 58, 58,69,62,62, 106,106
Limfatice 56
Limfokine 97
Lipide 20,87, 16, 118
Lizozim 106
Lizozomi 18
Lobi
- frontali 46
- occipitali 46, 49
- parietali 46, 49, 58, 60, 60, 65
-temporali 46, 49

M
Macula, vezi fovea
Maleola28
Manubriu 27
Malpighi, corpuscul 98
Maltoza 103
Mamelon 69
Masticatie 102
Maduva spinarii 13, 14, 26, 26, 43,
44, 46-8, 60, 60
Marui lui Adam, vezi cartilajul
tiroid
Maseaua de minte 109
Mana 28-9, 30, 41, 44
Meaturi 79
Medulla oblongata 47, 48
Meissner, corpuscul 33
Melanina 35,35
Membrane 17, 17
- bucala 106
- mucoase 17, 17
- nazala 78, 79, 79
- sinoviala 17, 17,26, 30, 30, 31
- timpanica 56
Membre 28, 28-9
Membre inferioare 28, 28, 40
Memorie, miros ~i 58
Menarha 140
Meninge 17, 17,46,47
Menopauza 69
Merkel, corpuscul 60
Metabolism 20
Metabolismul amidonului 104-5,
104
Mezenter 15,15,114,114
Microtubuli 40
Miofibrile 38, 38
Miopie53
Miozina, filarnente 38, 39,40
Miros 57-8, 57
Mi~cari, coordonare, control 64-5,
64-5
Mitocondrii 18, 18, 38, 40,- 134,
134
Mitoza 19
Molari 109, 110
Mucus 57
Muguri gustativi 58, 59, 106, 107
8
Mu~chi 16, 18, 32, 36, 41, 36-40,
105
- adductor 40
- biceps 37, 38, 40
- buccinator 102

- cardiac 37,37,38,39,40
- ciliari 50, 50
- cremaster 132, 134
- deltoid 36
- diafragm 12, 14,14, 15,82, 84
- dreptul abdominal 36
- frontal 34, 36
- erectori 33
- gastrocnemian 31, 36, 40
- genioglos 63
- gluteus maximus 36, 37,38
- hioglos 63, 106
- iliac 40
- infraspinat 36
- intercostali 14, 42, 47, 63
-latissimus dorsi 27, 36
- maseteri 102
- occipitali 34, 36
- orbicularul ochiului 36
- orbicularul gurii 36
- palatoglos 63
- pectoralul mare 36, 38
- pectoralul mic 27
- psoasul mare 40
- pterigoizi 102
- sartorius 30, 40
- semitendinos 36, 41
- serratus anterior 27
- sternocledomastoidian 37, 80
- stiloglos 63, 106
- solear 40
- temporali 102
- trapez 36
- tensoru1 fasciei lata 40
- teres major 36
- trapez 36
- triceps 36, 38, 40
Mu~chi netezi 37, 38, 39, 40
Mu~chi voluntari 37, 38, 39, 40

N
Nas 79,79
Na~tere 146, 147
Nefroni 126
Nervi
- coccigieni 42
- cohleari 54, 54, 55, 55
- cervi cali 42, 45
- cranieni 44, 45
- frenici 84, 84
- glosofaringieni 58, 81
- lombari 42, 45
- motori 38, 46, 46
- olfactivi 57, 57
- optici 50, 51, 52-3, 52
- parasimpatici 44, 44
- sacrali 42, 45
- senzitivi 43, 46
- simpatici 44, 44
- spinali 44, 45
- toracici 42, 45
- vagi 44, 45, 80
- vestibulari 56
Neuroni42,43,46,47
Neuroni motori 43, 44
Nidatie 142
Nivelul sodiului, control 76-7, 77
Noradrenalina 76
Nucleol18

o
Oase 23-4, vezi articulatii, schelet

- calcaneu 29
- capitat 28
- clavicula 27, 28, 32, 82
- carpiene 29, 30
- coccis 26
cuboid 29
- cuneiform 29
- etmoid 57
- fibula 28, 28, 29, 51
- fata 23,26
- hamat 28
- hioid 61, 63, 106
- lacrimal 23
- humerus 26, 28, 32
- ilion 28, 28
- incus 54, 54, 55
- ischion 28, 28
- malleus 54, 55
- maxilar 23
- mandibula 14, 23, 26, 108
- metacarpiene 29
- metatarsiene 29
- navicular 29
- nazal23
- radius 26, 28
- patella 28
- piramidal 28
- pisiform 28
-pubic 15
- sacral 28, 28, 123
- scafoid 28
- stapedius 54, 54, 55
- stern 12
- talus 29
- tars 28
- tibia 28, 28, 29
- trapezoid 28
- ulna 26, 28, 32, 32
- zigomatic 23
Ochi 50-3, 51-3, 56
Oddi, sfincterullui, 118, 118
Oment 15
Organe 13-5
Organe sexuale 5
Orofaringe
Osicule 54
Ovare 14,137,138-40,139
Ovulatie 72, 139, 139
Oxigen 84, 87, 88, 94

p
Pacini, corpuscul33, 60
Palat dur 106,107
Palat moale 80, 80, 106, 107
Pavilionul urechii, 54, 54
Pancreozimina104
Par 33, 34-5, 34
Pelvis 22, 24, 28, 28
Penis 121,128,128,130-3,131-3
Pepsina 103
Peptide 104
Peptone 103
Pericondru 25
Pericraniu 34
Perimisium 41
Perineu 128,136,136
Periost 24, 32
Peristaltism 11, 37, 123
Peritoneu 15, 114, 115
Peritoneu visceral 15, 15
Pia mater 13, 46
Picior 29, 40, 41

Piele 33-5,33-5, 129,129

- culoare 35
- tact 60, 60
Piele de giisca 35
Placa neuromusculara 38
Placenta 142, 144
Plachete sanguine 87-8, 86, 89
Plasma sanguina 87, 121
Plamiini 12, 14,28,63,82-5,82-5
- respirafie 84, 85
Pleura 12,14,17,82,82
Pleurezie 14, 82
Plex faringian 81
Pneumonie 82
Premolari 109, 110
Prepuf 132
Prostaglandine 138
Proteine 20,68,87, 116
Protrombina 88
Ptialina 103, 108
Pubis 28,29, 121, 130
Puis 92
Punte 47,48
Pupila 51, 51

Q
Quadriceps femoris 36

R
Radiatii optice 52
Ranvier, nod 42
Rani, leziuni 88, 88
Raspuns imun 77,88, 100-1, 101
Raspuns inflamator 89
Rect 15,103,123,
124,124
Reflexe 37,64-5
- actiuni 40, 46, 47
Reflux 112
Rejet tisular 101
Renina 77,126
Reproducere 142-7
Respiratie 27, 28, 84, 85
Reticul endoplasmic 18, 18
Retina 50, 50, 51-2, 53
Retea de fesut fibros 23
Ribozomi 18, 18
Rinichi 14, 15, 15,21,21, 71, 77,
118,119
Ruffini, corpuscu133

S
Sacula 56, 56
Saliva 59,59, 106-8
Siinge 21, 25, 87-9, 88, 89, 98,
116, 126
Scala timpanica 55
Scala vestibulara 55
Scalp 34
Schwann, teaca 43
Sclera 50, 51
Scrot 130,132, 135
Sebum 34
Secretina 67, 104
Sella turcica 70, 70
Seroase 17, 17
Setea 21,21
Sfincteranal103, 124, 125
Sfincter piloric 103, 112
Sigmoid, colon 123
Simfiza pubiana 28
Sinapse 43, 47

Sinoviala 30
Sinusoide 95,117
Sinusuri 14, 78, 79
Sinus sfenoidal 78
Sistem
- cardiovascular 16, 86, 96
- digestiv 16, 102-19
- endocrin 16, 21,48,66, 77
- excretor 16, 120-9
limbic 47, 58
- muscular 16, 30-40
- nervos 16,21,42,65
- nervos autonom 21,44
- nervos periferic 44, 44-5
- neuroendocrin 21
- osos 16, 22, 23
- port hepatic 94
- reproducere 16, 30, 47
- respirator 16, 78-85
- reticulat activator 47, 48
- somatic 43, 44
- vascular limfatic 16, 96-101
- urinar 120, 121-2, 121
Skene, glande 136
Somn 48,48
Spatiu sinaptic 38
Sperma 131
Spermatozoid 71, 133-5,134, 142
Splina 131
Stomac 15, 111, 112, 112
Stroma 50
Substanta alba 46, 47
Substanta cenu~ie 46, 47, 48
Substantia nigra 47

~antu1 coronar 131, 131

T
Tact 46, 49, 60, 60
Talamus 47, 48, 58, 60, 60
Teaca de mielina 42, 43
Tendon 17, 31, 31,40,41,41
Tendon - calcaneean 41
- ehiensor 36, 40, 41
- flexor 36, 40, 41
Tenosinovitii 41
Terminatii nervoase 33,33,60,60
Testicule 121, 130, 132, 133-5,
134
Timpan 54, 54, 55, 55
Timus 14, 61, 82, 98-9, 99
Tiroida 61,71,72-3, 72
Tirozina 35
Torace 12,14
Toxine 89, 116
Tract optic 52
Tract respirator 17
Trahee 12, 14,61,61,81,81
Tricuspide, valve 90, 90-1
Trofoblast 142, 143

Umoarea vitroasa 50,51-2

Urechi 26, 54-6, 54-6
- echilibru 56
- auz 54-6
Ureter 14,15,118, 121, 126,127
Uretra 120,121, 126,128,128,131
Urina 71, 119, 122, 126, 128
Urobilinogen 119
Uter 14, 15, 15, 17, 17,71,121,
137-8, 137-8
Utricula 56, 56
Uveal, tract 50
Uvee 50-1
Uvula 80,106, 107

V
Vagin 121, 128, 136, 136, 137,
137,138
Valve 136, 136
- cardiace 90, 90, 91
- ileocecala 103
- mitrala 90, 90, 91
- pulmonare 90,90, 91
Vase chilifere 104
Vas deferent 121, 130, 131, 132,
134, 135,135
Vase limfatice 96, 97, 97, 114, 115
Vedere 46, 50-3, 50-3
Vedere la distantii 53
Vedere periferica 52
Vene 93,94,95
- cava 14,15,87,95,95
- coronare 95
- bazilica 87, 95
- femurale 95
- hepatice 15,87,95,95,104,117
- hipofizare 70, 71
- iliace 94
- jugulare 12,80,87,95
- mezenterice 75
- peroniere 95
- poplitee 95
- porta 117
- pulmonare 83, 85, 87, 94,95
- renale 14, 87, 118, 121, 124
- safene 87, 95
- spermatice 87
- subclavie 95
- tibiale 95
varicoase 147
Venus, muntele lui, 136, 136
Vertebre 26, 26, 27, 43
Vertebre cervicale 13
Vertebre lombare 26
Vezicula biliara 15, 103, 103, 113,
113,118,118,119,119,122
Vezicule seminale 180
Viscere 15
Vitamine 118

W
Waldeyer, inel100

Tesut epitelial 16
Tesut fibros 23
T esut nervos

16

U
Umori 22,32
Umoarea apoasa 50,51

X
Xifoid, proces 27