Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atlas de Biologie
Atlas de Biologie
STRUCTURA
ORGANISMULUI
Anatomia omului este studiata in general
prin observarea multiplelor i variate lor
organe ale corpului. Multe dintre acestea
pot fi grupate laolalta in diferite sisteme,
pe baza modului in care unele organe i
structurile asociate lor actioneaza
impreuna pentru a indeplini funcfiile
specifice ale organismului. in final, toate
sistemele - i celulele minuscule care
sunt componentele de baza ale tuturor
organelor i fesuturilor - sunt
implicate in menfinerea sanatafii i
a unei stari de echilibru intern ale
organismului in prezenfa unor
factori constantvariabili.
Membrana
J
pleurala
Plaman
drept
Stern
(osul pleptului)
Organele
Prin structurii se intelege modul in care
anumite elemente sunt puse laolaltii pentru
a forma organe. In cazul corpului uman se
poate vorbi despre aceastii structurii enorm
de complicatii avand in vedere elementele
ei de bazii ~i considerand modul in care se
potrivesc impreunii. Acesta este, in esen~,
obiectul de studiu - descrierea formei ~i a
planului de organizare a corpului. 0 ~tiintii
comple~entarii
anatorniei,
fiziologia,
studiazii modul de functionare al diferitelor
piirti ale organismului. Deoarece structura
unui organ este in corelatie cu functia sa,
anatomia ~i fiziologia sunt strans legate.
De exemplu, 0 descriere a structurii unui
organ, cum ar fi stomacul, implicii
inevitabil cunoa~terea functiei specifice in acest caz digerarea hranei.
Un organ reprezintii un element distinct,
compus din diferite tesuturi cu 0 structurii
~i functie specifice. De aceea reprezintii un
element convenabil pe care se poate baza
studiul corpului uman. Inaintea unei
abordiiri in detaliu este necesarii 0 privire
.
JAtlas
Vertebre cervlcale
Axis
Glanda
timus
Vase
ulmonare
Mu~chi
intercostali
Artera
abdominala
Capatul sectionat
al tractului
alimentar
Cavitatea toracica
Toracele sau pieptul este 0 cu~cii osoasii
care contine douii din cele mai importante
organe ale corpului: pliimanii ~i inima.
Functia de bazii a acestora este de a
transfera oxigenul din aer la tesuturi, unde
este esential pentru procesele vitale.
Cu~ca toracicii este localizatii imediat
sub piele. Include in totalitate pliimanii ~i
inima, inclusiv suprafetele lor inferioare, ~i
are formii de clopot. Este articulatii de
coloana toracicii ~i este inchisii de
diafragm, mu~chiul ce separii toracele de
abdomen.
intre coaste existii alti mu~chi denumiti
intercostali. in consecintii, peretele toracic
constituie 0 pungii muscularii in formii de
clopot - avand drept suport coastele . care,
prin mi~ciiri de expansiune ~i relaxare, este
capabilii sii absoarbii ~i sii elimine aerul din
pliimani prin traheea care pome~te din
torace spre gat.
Tot interiorul cavitiitii este acoperit de 0
membranii denumitii pleurii. Membrane
asemiiniitoare acoperii pliimanii ~i inima.
Cand pleura se inflameazii, dii na~tere stiirii
cunoscute drept pleurezie.
Pliimanul
stang
~i drept
ocupii
majoritatea toracelui ~i sunt conectati la
trahee prin bronhiile principale.
Din bronhiile principale ale fieciirui
pliiman se desprind conductele aeriene mai
mlCi sub formii arborescentii, numite
bronhii, care conduc aerul la alveolele
pulmonare, unde oxigenul este extras din
aer ~i difuzat in sange, iar dioxidul de
carbon - produs rezidual de catabolism trece in sens opus.
Inima se giise~te intre cei doi pliimani in
interiorul propriei membrane seroase.
Inima prime~te sange din organism prin
intermediul cavitiitilor drepte (atriul drept
~i ventriculul drept) ~i n pompeazii in
pliimani.
Sangele inciircat cu oxigen se intoarce la
atriul stang ~i ventriculul stang, de unde
este expulzat in principala arterii a corpului
- aorta.
In afarii de inimii ~i plamani, toracele
contine esofagul, care transportii hrana de
la cavitatea bucalii pana in stomac, care
este situat imediat sub diafragm. Existii, de
asemenea, 0 glanda denumita timus, situata
in portiunea superioarii a toracelui, anterior
traheei.
Timusul joaca un rol important in
reglarea mecanismelor de aparare.
iitatea abdominalii
-_.:
Peritoneu visceral
Peritoneu parietal
Vena porta
Vertebre
Stangasus:Sestiunea
transversala prin eavitatea
abdominala demonstrand
raporturile dintre diferite organe.
Stomac
Bursa omentala
Aorta
Stomac
Vertebre
";Q
Sistemele organismului
Pentru a inj:elege modul in care organele
interacj:ioneazii intre ele, organismul este
studiat pe sisteme - grupe de organe care
contribuie la indeplinirea aceleia~i funcj:ii.
Unul dintre cele mai familiare este
sistemul digestiv. Celelalte sunt sistemul
osos, tegumentul sau pielea, sistemul
muscular, sistemele limfatic ~i cardiovascular,
sistemul
nervos,
sistemul
respirator, sistemul endocrin sau hormonal,
sistemul reproduciitor. Fiecare dintre
acestea este discutat separat in capitolele
urmiitoare.
Organele care formeazii un sistem sunt
embranele
_~::=1ranele sunt straturi simple de ~esut
, ~ acopera sau sepam celulele. Existii
_~
'puri principale de membrane.
_.~embranele mucoase se gasesc, in
_- :pal, la marginea structurilor cavitare,
r fi tractul alimentar. Membranele
'ale acopera suprafetele articulare ~i
-=0-"';
nele. Mucoasele seroase inconjoara
_ e e din torace ~i abdomen. 0
,- _orie speciala, meningele, protejeaza
-'::erul~i maduva spinarii.
:..a nivel microscopic, fiecare din
_:oanele de celule care intra in alcatuirea
. _ ui nostru ~i micul compartiment din
--=:' orul acestor celule sunt inconjurate ~i
.
te de un anume tip de membrana.
=:); a cum sugereaza ~i numele,
~
ranele
mucoase
contin
celule
_. "alizate pentru a secreta lichidul fluid
==:::.nnitmucus. Printre functiile acestuia
numara lupta impotriva infectiilor
- tine anticorpi) ~i mentinerea laringelui,
Celulele i cromozomii
Fiecare organism adult contine mai mult de
o suta de milioane de celule, structuri
microscopice care au un diametru de a
suta parte dintr-un milimetru. Nici 0 celula
nu este capabila de 0 supravietuire in afara
corpului, cu exceptia cazului in care este
multiplicata artificial in conditii speciale.
Celulele organismului prezinta 0 mare
variatie in ce prive~te forma, marimea ~i
detaliile de structura, in concordanta cu
functiile
pe
care
trebuie
sa
Ie
indeplineasca. Celulele musculare sunt
lungi ~i subtiri ~i se pot contracta ~i relaxa,
permitand organismului sa se mi~te. Multe
celule nervoase sunt, de asemenea, lungi ~i
subtiri, dar transmit impulsurile ce compun
mesajele nervoase, iar celulele hexagonale
din ficat sunt echipate pentru indeplinirea
unei multitudini de procese chimice vitale.
Globulele ro~ii cu forma de disc transporta
oxigenul ~i dioxidul de carbon, in timp ce
celulele sferice din pancreas secreta ~i
inlocuiesc hormonul denumit insulina.
Toate celulele corpului sunt structurate
conform aceluia~i model de baza. La
exteriorul celulei exista 0 membrana
celulara care inconjoara 0 substanta
gelatinoasa, citoplasma. In aceasta este
inclus nucleul care gazduie~te cromozomii.
Citoplasma, de~i contine intre 70-80%
apa, nu este deloc inactiva. Multiple reaetii
chimice au loc intre substantele dizolvate
in apa. Citoplasma contine structuri foarte
mici denumite organite celulare, fiecare cu
functie importanta ~i specifica.
Membrana celulara este poroasa ~i are
un aspect stratificat, fiind formata din
proteine ~i grasimi, acestea din urma fiind
Cromozomii
Fiecare nucleu contine informatia geneti-
Componentele celulare
Citoplasma consistenta gelatinoasa
conti nand structurile
fine (organitele) din
interiorul celulei
Di"iziunea celulara
Nucleolul - produce
proteinele necesare
pentru diviziunea
celulara
Nucleul- contine
inforil1atia genetica
Lizozomii - stocheaza
enzimele
Fractiunile ADN
sunt denumite
gene. Fiecare
gena contine
informatia pentru
sinteza unei
proteine
o Landa unica
deADN
Metabolismul
Procesele
complexe
care ajuta
la
menfinerea
funcfioniirii
norma Ie
a
organismului sunt control ate eficient de
ciitre substanfe chimice din organism,
denumite enzime ~i hormoni. Activitatea
enzimaticii influenteazii reacfiile chimice,
astfel incat substanfele necesare sunt puse
la dispozifia celulelor corpului, in timp ce
hormonii regleazii funcfii cum ar fi
cre~terea ~i utilizarea rezervelor energetice.
Metabolismul cuprinde toate procesele
chimice care au loc in organism, Iacandu-l
capabil de cre~tere, supravieftiire ~l
reproducere. El reprezintii consecinfa a
douii procese distincte ~i complementare,
catabolism ~i anabolism. Catabolismul
constii in degradarea hidrocarbonafilor,
griisimilor ~i proteinelor ~i a unui numiir de
produse reziduale, cum ar fi celulele ~i
fesuturile moarte, pentru a produce
energie. Energia eliberatii prin catabolism
este convertitii in lucru mecanic prin
activitate muscularii ~i 0 anumitii cantitate
se pierde sub formii de ciildurii.
Anabolismul implicii procesele de sintezii
prin care substanfele nutritive sunt
Degradarea amidonului
o mare parte din necesitiifile energetice ale
corpului este fumizatii de degradarea
hidrocarbonatelor, care se giisesc in
alimente cum ar fi painea ~i cartofii. Cele
mai frecvente monozaharide care se obtin
din hrana sunt glucoza, fructoza ~i
galactoza. Acestea ajung rapid la ficat,
unde
fructoza
~i galactoza
sunt
transformate in glucozii.
Energia celularii este obtinutii pnn
transformarea glucozei panii la acid
piruvic. Energia astfel eliberatii este
temporar stocatii in compu~i macroenergici
de tipul adenozin trifosfat (ATP).
6)
f
l
uw~ce
m~
Bn 0%.
Proteine
Hidraji de carbon
Grasimi
vJ"
~O&
Un .copil are nevoie de mai mutta hrana decat cea folosita pentru
objlnerea energrer necesare cre~terii
Homeostazia
~_
a fi sanatoase, corpurile noastre
_ -'-:.lie sa fie mentinute intr-o stare
--.anta de echilibru intern ill situatii
:
anent variabile. Termenul folosit
: ::u a descrie acest proces este
--eostazia.
Multe din mecanismele
-:-~ :ate in aceasta influenta reciproca
_-e noi ~i mediul ambiant pot fi
-' derate ca sisteme de control diferite ~i
~. 'duale, fiecare avand de indeplinit 0
_ .e specifica
~i care impreuna
eaza un sistem global responsabil
~e::::- toate functiile organismului nostru.
exemplu, toate celulele corpului sunt
:"ciate intr-un lichid care Ie furnizeaza
===z ~i care indeparteaza de~eurile.
- ~ teristicile acestui lichid extracelular
== -: ra celulei) trebuie sa ramam aproape
-tante pentru a abilita celula sa traiasca
- functioneze intr-un mod adecvat.
-=- -eostazia este, de aceea, 0 stare de
onare ce mentine functiile normale
~ ~rpului pana cand unul sau mai multe
_-e sisteme i~i modifica echilibljUl.Cand
L
lucru se intampla, toate celulele
" ui sunt afectate ~i rezultii starea de
_ ~.a. Un organism sanatos este capabil de
::z:: enta impotriva bolilor ~i de refacere ~i
daptare pentru a compensa leziunea
stresul, dar la boala aceastii capacitate
=::~
erduta.
-. ceptibilitate fata de gripa, este
.:.=enninata in mare masura ill acest mod,
ce explica de ce nu orice persoana
_- -a la boala va fi contaminatii.
~s e u~or sa-ti reprezinti homeostazia in
--::uni inginere~ti. Toate sistemele de
01 ~i reglare ale organismului
_-_c 'oneaza printr-un "feedback negativ",
e rezultatul unui anurnit proces "este
orizat" de alti factori. Cand
::-- uctia" cre~te sau scade dincolo de
..=:.: ele dorite (fiziologice), 0 parte din ea
~ de,iata illapoi la sursa, actionand ca
_ ::lecanism de reglare.
exemplu clasic obi~nuit este
ostatul care controleaza un sistem de
~ --lzire
centrala. Daca temperatura
erei scade sub reglajul termostatului,
_
ircuit electric este activat ~i acesta
::::::te ill actiune boilerul care trimite in
_ . atie apa calda in sistem. Cand
~::>eratura ceruta este atinsa, termostatul
=;:e~te din nou tot procesul. Totu~i, spre
~::osebire de sistemul de termoficare,
_ .smul are intotdeauna la dispozitie
-::: multe mecanisme diferite pentru
-=:e:ea~ifunctii pe mai multe cai, asigurand
_-el mecanismele de compensare.
::::xista mai multe mii de sisteme de
01 ill organism care sunt coordonate
~HiPotalamus
u- _.
(
~~~.
-~\~'
~_
I~~~\'\
f'
__..,
Hlpofiza
poot,",,,,
Glanda suprarenala
CAPITOLUL2
S1STEMUL
OSOS
S1
TEGUMENTUL
Structura de sustinere a corpului uman este
un miracol de constructie complexa,
proiectat pentru a asigura maximum de forta
i mobilitate. Fiecare os are 0 forma
particulara, deoarece are un 1"01 specific. in
ace Ie parti ale scheletului in care este
necesara mai multaflexibilitate intra in
functie cartilajele, dar articulatiile i
ligamentele lor sunt cele carefac din schelet
un ansamblu extrem de bine coordonat.
inveliul extern al corpului, pielea
(tegumentul) este, defapt, un organ - cu cea
mai mare suprafata - care nu numai ca
protejeaza organele interne fata de leziuni,
dar ajuta, de asemenea, la reglarea
temperaturii corpului.
Oasele i cartilajele
Scheletul unui adult este format din
aproximativ 206 oase. Oasele prezinta un
strat exterior dur ~i gros ~i un interior
moale, maduva.
Oasele sunt la fel de putemice ~i
rezistente ca betonul ~i pot suporta mari
greutiiti rarii a fi indoite, rupte sau strivite.
Fiind legate intre ele prin articulatii ~i
mi~cate de ciitre mu~chii ata~ati la ambele
extremitiiti, ele formeazii spatii (cavitiiti)
care servesc la protejarea organelor moi,
asigurand in acela~i timp un grad ridicat de
mobilitate. In plus, scheletul reprezinta
cadrul care sustine celelalte piiTti ale
corpului.
Ca oricare alte componente
ale
organismului, oasele sunt formate din
celule. Acest tip de celule produce ceea ce
este denumit din punct de vedere tehnic un
cadru de tesut fibros, 0 substanta
fundamentalii relativ moale ~i pliabilii. In
interiorul acestui cadru existii 0 retea de
substanfii mai durii care da, prin calcificare,
un material la fel de rezistent ca betonul,
fumiziind soliditate cadrului de tesut fibros.
Rezultatul final este 0 structurii extrem de
rezistentii ~i cu 0 flexibilitate remarcabilii.
Cre~terea osoasli
Ciind oasele incep sa creasca, acestea
sunt complet solide. Intr-un stadiu
Vase sanguine
epifizare
Linia epifizara
(rama~ila a zonei de cre~tere)
~
Epifiza
(extremitatea osului)
Epiglota
(cartila] elastic)
Cartilaj tiroid __
(marullui Adam)
\.
Laringele
Traheea
inalta
Humerus
Membrana
sinoviala
Apendice
xifoid
Mu~chi
ihtercostali
interni
Lattissimus
dorsi
Serratus
anterior
Coloana
vertebrala
Contracjia
mu~chilor
intercostali
externi
Coloana
vertebrala
Contracjia
mu~chilor
intercostali
interni
~
Cu~ca toracicii protejeazii unele dintre
organele vitale, printre care se aflii pliimtinii,
inima,jicatul ~i stomacul. Cartilajele costale
pemlit toracelui sii-~i miireascii ~i sii-~i
miqoreze volumul in timpulrespirafiei;
coastele, alciituite numai din tesut osos, arji
prea inflexibile. Ctind organismul are nevoie
crescutii de oxigen, ca de exemplu in timpul
unui efortjizic intens, mu~chii intercostali
externi se contractii, crescdnd circumferinfa
toracelui ~i impingtind sternul inainte. Noi
expiriim prin relaxarea aces tor mu~chi. Cdnd
expirafia este dijicilii, se contractii mu~chii
intercostali interni, care, deplastind inferior
coastele, reduc volumul toracic.
__
Osul sacru
,_Cavitatea
acetabulara
Pubis
Condil
femural
lateral
Maleola
medials
Trapez
Trapezoid
----
Osul mare
(capita!)
---
Osul cu carlig
(hamat)
Pisiform
Piramidal
Falange
Articula!ii ~i ligamente
Oasele
scheletului
sunt unite pnn
articulatii. De~i este necesara 0 articulare
solida, in acela~i timp, unele oase trebuie
sa fie capabile de mobilitate unul in raport
cu celalalt. Aceste articulatii ne permit 0
gama variatii de mi~cari ~i fac din schelet
un sistem foarte mobi!.
Articula1iile sunt impartite in doua
categorii principale - mobile sau sinoviale
~i fixe sau fibroase. Articulatiile sinoviale
permit 0 gama larga de mi~cari ~i sunt
delimitate de un inveli~ numit sinovia!.
Mobilitatea articulatiilor fibroase este
limitata de prezenta tesutului fibros. Pe
langa aceste doua tipuri, unele articulatii
ale corpului se formeaza intre os ~i cartilaj.
Deoarece cartilajul este foarte flexibil, el
permite un grad deosebit de ml~care in
absen\a
unei
membrane
sinoviale.
Articulatiile dintre coaste ~i stem sunt
exemple de articulatii cartilaginoase.
Articulatii sinoviale
Articula\iile sinoviale pot fi, la randul lor,
impartite in functie de amplitudinea
mi~carii pe care 0 pot efectua. Articulatiile
cotului ~i ale genunchiului permit mi~cari
de flexie ~i de extensie; articulatiile
semimobile permit mi~cari laterale in toate
directiile, deoarece suprafetele articulare
sunt aplatizate sau ~or curbate. Exemple
de articulatii semimobile se gasesc la
nivelul
coloanei
vertebra Ie,
oasele
purnnului ~i oasele tarsiene. Articulatiile
Femur
(osul coapsei)
Mu~chiul
biceps
Cartilaje
(meniscurile
frecvent
lezate in
eforturl
sportive)
Mu~chiul
gastrocnemian
r ara
Functie
Varietatea
mi~carilor
corpului
este
dependenta de forma ~i aspectul suprafefelor osoase articulare ~i a ligamentelor.
in unele articulafii, oasele reprezinta cel
mai important factor. La articulalia cotului,
ulna formeaza suprafala inferioara a
articulaliei ~i are 0 forma de carlig care
permite doar mi~cari simple, anterioare ~i
posterioare.
La acest nivel, ligamentele au doar rolul
de a preveni frecarea ~i un ligament special
(ligamentul
anular),
inconjoara capul
radiusului (osul extern al antebralului),
legandu-I de ulna ~i permiland, in acela~i
timp, mi~carea de rotalie.
Corpusculi Ruffini
(receptori pentru cald)
Tub excretor
Corpusculi Meissner
(receptori tactili)
Descuamari
tegumentare'--(cheratina)
Corpusculi Pacinii
(receptori ai presiunii),
Receptori
pentru durere
Melanocite:
Tulpina firului de par
Glanda sebace
Capilare arteria Ie
~i venoase
T esut
adipos
subcutanat
ielea
?:=~ea, sau tegumentul, este mai mult decat
=:tructura pielii
?Aea
este
constituita
din
doua
ponente principale Partea externa ,=?dermul - este formata din mai multe
~turi celulare, cel intern profund fiind
=:::nit strat generator. In acest strat,
~~ lele se divid constant ~i se deplaseaza
~:re supra~ata, unde se aplatizeaza ~i sunt
transformate
intr-un
material
nurnit
cheratina ~i sunt eliminate in final prin
descuamare. Timpul in care 0 celula din
stratul profund ajunge la suprafata este de
trei-patru saptamani.
Acest strat protectiv extern este ferm
ata~at de un strat subiacent denumit derm.
Papilele dermice patrund in epiderm ~i
aspectul valurit al jonctiunii dintre cele
douii straturi ale pielii da na~tere crestelor
papilare, care sunt mai proeminente la
varful degetelor ~i determina aparitia
amprentelor digitale. Dermul este format
din fibre de colagen ~i elastinii. In
interiorul dermului se afla glandele
sudoripare, sebacee ~i apocrine, foliculii
pilo~i, vasele sanguine ~i nervii. Nervii
penetreaza epidermul, dar vasele sanguine
raman in derm. Parul ~i ductele glandulare
trec prin epiderm pana la suprafata.
Fiecare glanda sudoripara este formata
Pericraniu
T esut conjunctiv lax
Parol ~iunghiile
Parol ~i ooghiile soot douii forme
particulare de cheratina. De~i unghiile sunt
produse de celulele vii ale pielii, unghia
propriu-zisa este un tesut mort ~i nu va
durea sau sangera in caz de lezare. Partea
vizibila a unghiei este nurnita corp unghial
~i forma ei este determinatii, in parte, de
factori genetici. Partea de la baza unghiei,
implantata intr-un ~ant al pielii, este
denurnita raclacina unghiei. Acoperind
radllcina, se gase~te cuticula (eponychia).
Structurile exierne ale tegumentului
acopera lunula aflatii la baza unghiei.
_ ".
_-=
Reaetia normali a
tegumentului la soare
Celule epiderm ice
Radacina unghiei
(sediul cre~terii active
a unghiei)
CAPITOLUL 3
SISTEMUL
MUSCULAR
Fiecare micare a corpului, de la
o clip ire a unei pleoape panii la
un salt in aer, este posibilii
datorita muchilor i tendoanelor
- extensii ale muchilor care joaca
un rol crucial in transmiterea
forfei de contracfie a muchiului
la osul asupra caruia aCfioneaza.
in spatele activitafii musculare
exista mecanisme sofisticate care
fac dintr-o aCfiune aparent simpla,
cum ar fi micarea capului, un
proces complicat, ce implicii
creierul, nervii i organele de
simt.
Infraspinatus
Teres major
Semitendino~i
Quadriceps
femoris
Mu~chiul
miocard
Activitateamuscu,araL
Structura mu~chilor
Mu~chii voluntari pot fi priviti ca 0 serie
de fascicule paralele de fibre adunate
impreuna pentru a forma 0 unitate
completa. Cele mai mici dintre ele unitatile de baza ale activitatii musculare sunt filamente de actina ~i miozina, atat de
fine incat pot fi observate numai la
microscopul electronic. Ele sunt proteine
cunoscute sub numele de proteine
contractile. Mu~chiul se scurteaza cand
filamentele de actina ~i miozina gliseaza in
lungullor.
Aceste filamente sunt grupate in
fascicule denumite miofibrile. Printre
miofibrile se afla depozitele energetice ale
mu~chiului, sub forma de glicogen, ~i
fumizorii
normali
de
energie,
mitocondriile, in care oxigenul ~i substratul
energetic sunt metabolizate pentru a
produce energie.
Miofibrilele sunt grupate in fascicule
mai mari numite fibre musculare. Acestea
sunt de fapt celulele musculare cu nucleii
celulari dispu~i la periferie, sub membrana.
Fiecare fibra musculara vine in contact cu
o fibril nervoasa care Ii declan~eaza
actiunea ori de cate ori este necesar.
Fibrele musculare
sunt grupate in
fascicule, cu un inveli~ de tesut conjunctiv.
Vase
sanguine
Nuclei din celula
musculara
Filamente de
actina
Funqiile mu~chilor
:::lE
Adductor brevis
Adductor
magnus
endoanele
-- ele joaca un rol important intr-o
': ,'ariatii de mi~cari. In principiu,
- -,
une~te partea activa sau corpul
"-, ui cu structura - un os - care va fi
0:zatii. Foria de contractie a fibrelor
::0rre este concentrata ~l apOl
~a
prin tendon, realizand tractiunea
__ Li interesate ~i realizand astfel
_"",,-ea.
~=-cioanele sunt extensii specializate ale
._: or ~i sunt formate din tesut
_ iv, care leaga fasciculele de fibre
~,' are ~i care se unesc ~i se extind in
.:. u~chiului sub forma unui cordon
-ibil. Ele au putine terminatii
-e, fiind, In principal, tesuturi
c ~i cu 0 vascularizatie saraca. La 0
=.itate, ele se formeaza din corpul
- :" lui, iar la cealaltii extremitate se
~
de os, unele dintre fibre fiind
- ~te chiar In structura osoasa.
-= '18 mai multe tendoane localizate
'. de suprafata corpului ~i care pot fi
-.e cu u~urintii. De
exemplu,
_. e tele posterioare ale articulatiei
chiului care controleaza
flexia
hiului.
Tendoanele
sunt,
de
enea, Intalnite acolo unde exista un
__
umar de articulatii care efectueaza
- - . intr-un spatiu relativ mic, deoarece
~ ocupa mult mai putin spatiu decat
i. Astfel, ambele fete ale mainilor ~i
elor contin un Intreg set de diferite
-= ne. Mu~chii ce action~za ~_
::::::.::oonesunt situati la distanta de nivelul
~. ~ or ~ipicioarelor.
-:'::1 tip particular de tendon se afla In
e:ciune cu tesutul muscular care
eaza peretele Immii, favorizand
-::-. ea de pompa a acesteia. Aici, benzi
-~-e de tesut fibros formeaza structuri
- :::'ie In interiorul mu~chiului cardiac, care
era atat 0 structura mai ferma, cat ~i
,~
Tendoane extensoare
--'"'""
CAPITOLUL4
SISTEMUL
NERVOS
Sistemul nervos este esential pentru
perceptia senzorialii, perceptia durerii
i a pliicerii, controlul miciirilor i
reglareafunctiilor corpului, ca de
exemplu respiratia. Fiind cea mai
complexii structurii a organismului,
este de asemenea vitalii pentru
dezvoltarea limbajului, gdndirii i
memoriei. in centrul siiu se giisesc
creierul i miiduva spiniirii, care, in
final, controleazii tot tesutul nervos din
ceIe lalte piirti ale corpului.
Emisfere
cerebrale
Cerebel
NeNi ceNicali (8
perechi) care
ineNeaza gatul.
umerii ~imainile
Celulele
nervoase
Interconectarea dintre sistemul nervos
somatic ~iautonom
Radacina comuna a
sistemelor somatic ~i
autonom la ~i dinspre
maduva spinarii
Ganglioni ai sistemului
autonom
an
_J:-
- marie ~i autonom
-=:.. =~ nef\'OS periferic are douii mari
. _~ te: sistemul nervos somatic, care
~ ~- . .e - b control con~tient, ~i sistemul
- e onom, care este sub control
~-::en.
nef\'os somatic are un rol
primul rand, colecteazii
Nodul
atrioventricular
(inhiba
31 perechi de
nervi spinali
Tracluri neNoase
ascendente (spre
creier)
-
Duramater
Tracturi neNoase
. descendenle (de la
creier)
--:<0 cerebrale
--~
cerebral
Maduva
prelungita (bulb)
Glanda hipofiza
(pituitara)
dun spinarii
ya spinarii este 0 coloana de tesut
'os aproxlmativ cilindrica, in lungirne
-~ . ca 40 cm (16 inci), care este situata in
'orul canalului vertebral de la creier
_. ;; la vertebrele inferioare. Este compusa
_ aglomerari de neuroni ~i fascicule de
==--e nervoase. Materia cenu~ie - denurnire
:;_ omerarilor neuronale - are forma de H
?= sectiune transversala, cu un corn
_ -erior ~i unul anterior in fiecare
:::::atate (protuberante). eel anterior este
us din neuroni motori, in tirnp ce
ul posterior contine corpii celulari ai
-="=Onilorde asociatie ~i senzitivi.
_ rateria cenu~ie este inconjurata de
=z:eria alba. Aceasta este irnpra~tiata in
cordoane ~i contine fasciculele
. dente ~i descendente care conecteazii
~erul
la maduva spinarii in ambele
=- iii. Fasciculele descendente propaga
. surile motorii de la creier la sistemul
_ 'os periferic; fasciculele ascendente
~ irnpulsurile senzitive catre creier.
_ '=
_-=
automat catre
sursa dureroasa. Alte mesaje
sunt
transportate pam la creier ~i determina
senzatia con~tienta de caldura ~i durere.
Creierul
principiu, creierul poate fi impartit in
trei regiuni distincte: creierul posterior,
creierul mijlociu ~i creierul anterior.
Fiecare din aceste regiuni este divizata in
zone separate, care controleaza functii
distincte, toate interconectate cu alte
poTtiuni ale creierului.
Cea mai mare structura a creierului
posterior este cerebelul. Aceasta zona are,
in principal, activitati motorii. Ea trimite
impulsuri
care
produc
mi~carile
incon~tiente ale mu~chilor, astfel incat
postura ~i echilibrul sunt mentinute ~i
actioneaza in perfect acord cu ariile
motorii ale emisferelor cerebrale pentru
coordonarea mi~carilor corpului.
Trunchiul cerebral, care leaga creierul cu
maduva spinarii, cuprinde paTti din creierul
posterior, tot creierul mijlociu ~i 0 parte
din cel anterior. Aici este locul de
incruci~are al tuturor cailor aferente ~i
In
Varietatea
de
impresii
vizuale~i
auditive
Mesajedealerta
corticala
si:iStcn"l.'U.I
!.ormonul
cndocrin.
(v\:iz;i
Monotonie
Caldura
_
Stimuleaza
somnul
'-d-~
--------
Somn
superficial
~~M/VVY~~
Informalii
delamaduvaspinarii
Mesajeceactiveazamaduvaspinarii
Durere~iailesenza\iifizice
Mesaje nervoase
Mesaje hormonale
Ochii
Atunci cand oamenii vor sa explice
mecanismul vederii, ei compara, de obicei,
ochiul cu un aparat de fotografiat perfect
proiectat. Totu~i, pentru a intelege pe
deplin felul in care lumea exterioara poate
fi vizualizata in mica structura care este
ochiul, trebuie sa ne reamintim principiile
de baza.
Cel mai bun mod de a explica lumina
este acela de a 0 considera ca un
instrument de transmitere. De la orice
sursa, ea se raspande~te in toate directiile,
creand posibilitatea ca obiectele sa poata fi
vazute.
Celalalt lucru important de inteles despre
lumina este ca, de~i de obicei se trans mite
linear, poate fi distorsionata la trecerea
prin anumite structuri, cum ar fi lentila de
forma special a a aparatului de fotografiat
sau lentila alcatuita din tesut a ochiului
uman.
Mai mult, gradul de refractie poate fi
controlat precis de catre forma lentilei. In ....
fapt, lumina poate fi refractata sau
concentrata pentru a forma imagini mici,
dar perfecte ale unor obiecte mult mai
man.
Corneea
Cand 0 raza luminoasa ajunge la ochi,
prima structura pe care 0 intalne~te este 0
fereastra rotunda numita comee, care este
prima din cele doua Ientile ale ochiului.
Comeea reprezinta 0 lentila puternica cu
focar fix. Puterea optica a comeei este
aproximativ doua treimi din puterea totala
de refractie a ochiului. Comeea are doar 0
jumatate de milimetru grosime la centru ~i
un milimetru la jonctiunea cu sclerotica
(albul ochiului).
Comeea este a1catuita din cinci straturi.
La exterior, este un epiteliu format din
cinci straturi celulare, fiind echivalentul
pielii. Dedesubt exista un strat elastic
numit stratul Bowmann. Urmeaza apoi
stroma formata din colagen. Acesta are cea
mai mare grosime. Stroma ajuta la
apararea comeei impotriva infectiilor ~i a
inflamatiilor.
Dupa stroma urmeaza 0 membrana
elastica denumita Descemet. Stratul final
este un endoteliu de grosimea unei celule.
Acesta mentine transparenta comeei ~i
echilibrul hidric dintre comee ~i restul
ochiului. Odata formate, celulele acestui
strat nu se pot regenera ~i astfelleziuni ale
endoteliului
pot
determina
defecte
permanente ale vederii.
o pelicula de lacrimi acopera stratul
epitelial. Fara lacrimi, comeea nu ar fi
protejata impotriva
microorganismelor
Camera anterioara//
comt
Conjunctiva
Cristalin
Ligamente
suspensoare
*'
t
\1/
Mu~chi ciliari\ \ k!
\\ 1
:n aceasta
_-en ul optic
:'ecare celula fotosensibila din retina se
ecteaza prin intermediul
fibrelor
!:eryoase cu creierul, unde are loc sinteza
::uormafiilor despre aspect, culori ~i forme.
e aceste fibre nervoase se unesc la
?O: posterior al ochiului pentru a forma
::"-\111 optic. Acesta pleaca de la globul
ar printr-un canal osos al craniului ~i
-aunde in cavitatea craniana imediat sub
cre'er, in regiunea glandei hipofize; aici se
~te cu nervul optic centralateral.
stanga: Ochiul drept ~i cel stang au
Urechile
Urechea nu asigura numai simftil nostru
auditiv, ci ~i pe cel al echilibrului. Este un
organ complex, impaI1it in trei regiuni:
urechea externa, care preia sunetele
precum un radar; urechea medie, al carei
angrenaj osos seamana cu un aparat ce
amplifica sunetele care ii sunt transmise; ~i
urechea interna, care converte~te vibratiile
sonore in impulsuri nervoase ~i determina
pozitia capului.
Mesajele care rezulta sunt transmise la
creier de-a lungul a doi nervi apropiati, cu
traiect comun: nervul vestibular pentru
echilibru ~i nervul cohlear pentru sunete.
Urechea externa ~l cea medie sunt
implicate in special in auz, dar structurile
urechii interne ce interpreteaza pozitia
capului ~i sunetul sunt separate, de~i ele se
gasesc impreuna m acela~i organ.
Auzul
Ceea ce auzim sunt unde sonore produse
prin vibratiile moleculelor de aer. Ampli-
Structura urechii
a'~
Cili receptori care percep
~ o/m
vlbrajlife aih enaomn ra ~(
-d' ~
membrana bazilara ~i ""'~.
transmit aceste mesaje
prin nervi la creier
Celule mastoidiene
cu aer
__ --",-_~_
Celule
recepto8'8 - _
Canale
semicirculare
Centrul de control
Partea creierului responsabila
pentru
controlul actiunii mu~chilor de a mentine
corpul in echilibru este cerebelul. Ochii, de
asemenea, au un rol special in echilibru,
furnizand informatii vitale despre relatia
corpului cu mediul.
Ochii au, de asemenea, 0 legatura
importanta cu canalele semicirculare. Cand
capul incepe sa se mi~te catre stanga, de
exemplu, mi~carile lichidului din canalele
semicirculare determina 0 mi~care la
dreapta a ochilor. Dar mecanismul
echilibrului determina 0 mi~care a ochilor
la stanga pentru' a se ajusta la pozitia
capului.
Aceasta mi~care a ochilor explica partial
de ce oamenilor li se face rau atunci cand
mcearca sa citeasca m timp ce calatoresc
mtr-o ma~ina sau intr-un autobuz. Cititul
tinde sa contracareze aceste mi~cari
naturale ale ochilor, ceea ce duce la
declan~area crizelor neplacute de greata ~i
varsaturi, care constituie raul de calatorie.
invatarea echilibrului
Acesta este un proces lung, care necesita
aproximativ primii doi ani din viata unui
copil, cu mca un an pentru a dobandi
deprinderea de a sta intr-un picior. Inainte
de dobandirea unui echilibru perfect, atat
creierul, cat ~i mu~chii trebuie sa fie
suficient de maturi pentru a asigura forta ~i
coordonarea necesare.
==.
suI
~i la multe alte organe din corp,
_ -~:- 1 olfactiv este duplicat, fiecare
_ . .ate actionand independent.
opwrii senzoriali pentru miros se aiM
:c _ -etele superior al cavitatii nazale,
~:at
sub lobii frontali ai creierului .
-m se nume~te suprafata olfactiva ~i
:s:= alcatuita din milioane de celule mici,
~e
olfactive. Fiecare celula olfactiva
_= aproximativ 0 duzina de cili care
~a
intr-un strat de mucus, Mucusul
-2"".' e umiditatea cililor ~i actioneaza ca
_ :Z,ana pentru substantele odorante, in
==? ce cilii maresc efectiv suprafata
-=--"";rei celule ofactive, crescand astfel
~-ibilitatea
la mirosuri. Nu este clar
_~:es felul in care cantitati mici de
-"--~nte chimice care ne produc mirosuri
_-", eaza celulele olfactive, dar se crede
:2: aceste substante sunt dizolvate in
=-:..::: '-, vin in contact cu cilii ~i stimuleaza
~, "iele care emit impulsuri nervoase.
?:' rele nervoase olfactive propaga
~
le impulsuri, trecand prin oasele
.=-etiului catre cei doi lobi olfactivi ai
:::eierului - unde informatia este stocata,
=-- esata ~i apoi transmisa printr-un circuit
plicat de fibre nervoase la cortexul
""':"ebral.Aici, mesajul este identificat ~i
"erum con~tienti de miros. Mecanismul
=0" ecular exact al simtului mirosului este
mare masura necunoscut. Modul exact
re celulele receptoare pot detecta mii
~ mirosuri diferite ~i diferentele minime
. tre ele ramane un mister,
=-
Ce mirosim?
?entru a produce un miros,
substanta
Mugure gustaliv
Mugurii gustativi sunt slimulali de particulele alimentare dizolvate
Receptorii tactili
Rasucite in jurul firelor de par de la nivelul
pielii se gasesc terminatiile nervoase libere
care raspund la orice atingere a acestuia.
Ace~ti receptori tactili au structura cea mai
simpla, iar daca atingerea firelor de par
continua, ei inceteaza sa mai trimitii
stimuli. Receptorii care se gasesc in numar
mai mare in zonele lipsite de par, de
exemplu pe varful degetelor ~i buze, au
forma unor mici discuri. Deoarece fibrele
nervoase sunt cuprinse in aceste discuri,
receptorii raspund mai lent la presiune ~i
continua sa transmitii stimuli atunci ciind
presiunea este mentinuta. Alti receptori cu
structura mai complicata sunt formati din
membrane ce se inra~oara in jurul unei
terminatii nervoase ca foile de ceapa ~i
raspund la 0 presiune mai sustinutii. In
plus, transmiterea de stimuli la sistemul
nervos este influentata de temperatura la
care receptorii opereaza. Aceasta explica
de ce simftil nostru tactil este diminuat la
temperaturi scazute.
Releele senzoriale
Indiferent daca senzatiile tactile de la piele
au sosit pe calea directa sau dupa
interpretarea din maduva spinarii, ele se
termina in nucleul de materie cenu~ie din
talamus, unde informatiile venite de la
diferitele tipuri de receptori din piele sunt
asamblate ~i coordonate. Aceasta permite
centrilor superiori din cortexul cerebral sa
formeze un tablou al senzatiilor tactile de
care noi devenim, in acest mod, con~tienti.
De la talamus, informatia in stare bruta
este transmisa la 0 arie ingusta, situata in
Ciiile nen'oase
Unele fibre care conduc informatia tactila
intra in maduva spinarii ~i, rara oprire,
ajung direct in trunchiul cerebral. Aceste
fibre conduc informatii de presiune ~i, in
mod particular, un anumit nivel de
presiune. De aceea este nevoie ca ele sa
trimita mesajele direct catre centrii nervo~i
superiori, astfel ca senzatia bine localizata
poate fi evaluata rara a fi diminuatii de 0
prelucrare la nivelul maduvei spinarii.
Alte fibre nervoase ce transporta
informatii asupra unor atingeri mai difuze
patrund in substanta cenu~ie a maduvei
spinarii, unde intiilnesc 0 retea de celule
care efectueaza 0 analiza initiala a
informatiilor. Aceasta este aceea~i zona
care prime~te mesaje de la receptorii
durero~i din piele ~i din alte zone ale
corpului. Mesajele tactile ~i dureroase se
transmit ~i ajung impreuna la maduva
spinarii, ceea ce face ca acestea sa fie
resimtite in acela~i timp.
Analiza efectuata la nivelul maduvei
spinarii filtreaza informatiile care sunt
transmise ascendent la creier. Materia
cenu~ie a maduvei spinarii actioneaza ca
un organ interpus, a~a ca informatia
dureroasa poate fi suprimata aici datorita
transmiterii concomitente a unor impulsuri
tactile, limitiind cantitatea de informatii
nesernnificative care trebuie transmise.
Aceasta imparfire a cailor tactile in doua
compartimente - unul care merge direct la
trunchiul cerebral ~i altul care este analizat
de maduva spinarii - face posibila pastrarea
discriminarii fine a sensibilitafii tactile. De
Trunchi
cerebral
Miiduva
spiniirii
Corpusculi Pacinii
(presiune profunda,
T erminalii nervoase
libere (sim1ul tactil fi ~
durere)
Vorbirea
Vorbirea este una dintre cele mai complexe
~i mai delicate operafii efectuate de
organism. In final, vorbirea, limbajul ~i
infelegerea sunt controlate ~i coordonate de
catre creier. Centrii vorbirii, unde cuvintele
sunt decodificate ~i de unde semnalele ~i
comenzile sunt trimise la sutele de mu~chi
din plamani, laringe ~i gura - implicafi in
producerea vorbirii - se gasesc in corte:\."U1
cerebral.
Intregul sistem respirator ~i toate
structurile musculare de la abdomen la nas
joaca un anurnit rol in emiterea sunetelor,
dar, dintre acestea, laringele, limba, buzele
~i palatul moale sunt cele mai importante.
Laringele
Laringele este organul vorbirii confinand
corzile vocale, care vibreaza pentru a
produce vorbirea. In consecinfa, este un
instrument
extrem de delicat, dar, de
asemenea, are ~i 0 funcfie mai pufin
complexa - 0 poarta de trecere spre
plamani.
Cand mancam sau bern, laringele se
inchide ermetic, Iacand ca hrana sau'
lichidele sa alunece in esofag, care
conduce la stomac. Cand avem nevoie sa
inspiram ~i sa expiram este, bineinfeles,
deschis.
Laringele este situat aproximativ pe linia
mediana a gatului, in partea superioara a
traheei. Este, in esenfa, 0 pOrfiune
specializata a traheei, cu un inveli~ extern
cartilaginos. Deasupra lui se gase~te
epiglota, 0 clapa care acopera comunicarea
dintre faringele inferior ~i laringe,
denumita glota.
Acfiunea
epiglotei
este controlata
automat de catre creier, dar, uneori, acesta
este inadecvat ~i atunci lichidele sau
particulele de hrana patrund in laringe,
luand deci 0 "cale gre~ita". In afara cazului
in care 0 inghifitura de mancare este
indeajuns de mare incat sa se opreasca in
laringe, ea va fi eliminata prin tuse.
Corzile vocale indeplinesc 0 funcfie
asemanatoare cu cea a anciei until
instrument de suflat, cum ar fi clarinetul.
Cand un muzician sufla aerul prin ancie,
lemnul sau plasticul de grosime mica
vibreaza, producand sunetul de baza, care
este apoi modificat de conductele ~i
orificiile instrumentului. In mod similar,
corzile vocale vibreaza in timpul vorbirii,
iar sunetele produse sunt modificate de
faringe, nas ~i gura. Corzile vocale sunt
doua pliuri [me, asemanatoare ca forma
buzelor care se inchid ~i se deschid dupa
cum trece aerul prin ele. 0 extremitate este
Cartilaj tiroid
(marullui Adam)
Corzile vocale
relaxate
--l
--------
consoane. Calitatile
rezonante ale
diferitelor cavitati ale gurii ~i sistemului
respirator determina individualitatea vocii.
De exemplu, a~a-numitele sunete nazale,
cum ar fi m, n ~i ng necesita, pentru 0
pronuntie corecta, 0 rezonanta libera a
nasului. Incercati sa va strangeti de nas
atunci cand spuneti ceva - efectul comic
arata cum spatiul aerian al nasului confera
claritate vorbirii noastre. Diferiti oameni
au forme diferite ale nasului, toracelui ~i
gurii, de aceea sunetele vocilor sunt
diferite. Craniul, de asemenea, intra in
rezonanta cand vorbim ~i 0 parte din ceea
ce spunem se va auzi datorita transmiterii
prin oasele craniului, la fel ca ~i sunetele
captate de urechi. Aceasta nu fumizeaza
numai un "feedback" vital in ce prive~te
Rolul creierului
Vorbirea ~i functiile asociate
sunt
concentrate intr-o singura emisfera. La 0
persoana care folose~te mana dreapta,
aceasta este de obicei emisfera stanga ~i la
o persoana ce folose~te mana stanga este
emisfera dreapta. Aceasta arie a creierului
se imparte in centrul motor ,al vorbirii care
controleaza mu~chii cavitatii bucale,
faringelui ~i laringelui ~i centrul senzitiv
care interpreteaza semnalele care vin pe
calea nervilor acustici.
Ridica buza
superioara
Faringe
Papile care dau textura aspra
a fejei superioare a limbii
Mu~chii palatoglo~i ~i stiloglo~i care
tracjioneaza limba superior ~iposterior
Mu~chiul hipoglos coboara
Iimba in pozijia de repaos
Coordonare
Mi~carile suple ale unui campion de
gimnastica sau atletism dezvaluie cat de fin
controleaza creierul uman sutele de mu~chi
ai trunchiului ~i membrelor. Pentru a atinge 0 secventa atM de complicatii de actiuni,
creierul uman a dezvoltat un sistem complex de control ~i ghidaj, care face sa para
primitive computerele noastre sofisticate.
Copiii se nasc cu multe reflexe. Ca un
exemplu al acestor reflexe la adult, ganditiva cat de repede va veti retrage mana de pe
o farfurie incinsa! Peste aceasta actiune
reflexa simpla sunt suprapuse mi~carile
controlate de creier. Pentru fiecare actiune
pe care 0 efectuati, unii m~chi se vor
contracta ~i cei mai multi i~i mentin
contractia pentru a stabiliza restul corpului.
Procesul prin care contractiile mu~chilor
individuali sunt sincronizate de catre creier
pentru a produce 0 activitate normal a este
denumit coordonare.
Mecanismul coordonarii
Pentru a intelege acest mecanism, cel mai
bine este sa analizam 0 actiune de fiecare
zi, cum ar fi aplecarea peste 0 masa pentru
a ridica 0 cea~ca de cafea. Cum
Aria premotorie
Lobul parietal
in ariapremotorie,problemaeste
analizata~irezolvata~iun plande
acjiuneeste transmiscatrearia motorie,
Lobulparietalprime~teinformajiile
de
la organelede simt,care Iipermitsa
construiasca0 imaginea pozijiei
corpuluiIn raportcu cea~cade cafea,
Creierultrebuiesa rezolveapoi
problemamoduluide mi~carea mainii
pentruridicareace~tiide cafea,
Cerebelul
Pe totparcursulmi~carilor,
cerebelul
verificamesajelecare au fosttrimise
catre mana~iIecorecteazadaca este
necesar,
Lobultemporalce co-r-e
ariileauditive
Aria motorie
Ariamotorietrimitemesaje la mana,
comandandridicareace~tii.
Ganglion! bazali
Pozitiarestuluicorpuluiesle ajustata,
pentrua permitemi~careamainii.
=-
Coordonarea avansata
Aceasta
implica coordonarea
oculare cu centrii receptori
-.z'~creier ~i apoi cu mi~carile resrul ,:
Este evident ca acest tip de coc::;:.::::==ce utilizeaza cea mai mare parte - ~~
este ultima
care
se mal
i"lO"';:
copilarie,
F ormeaza
baza
mi~carilor complexe necesare .- ~~-:
sporturi sau alte aptitudini,
:.::r:: ~ .::.
cantatulla un instrument muzi a .
Creierul unor oameni pare a
.na~tere mai bine echipat pe::1=-': :=: -:
dezvolta intr-o directie partic am.
in
mare
masura,
difere :e~e
~
aptitudinile oamenilor in tip
de coordonare depind de grad
pot concentra pentru a-~l deZYO~2 programe.
=--:=._-_
CAPITOLUL 5
SISTEMUL
ENDOCRIN
Multe din functiile organismului sunt
controlate de glandele endocrine, care
ajuta la mentinerea conlucrarii armonioase
dintre diferitele parti ale organismului.
Prin secretarea in sdnge a unor substante
chimice denumite hormoni, ele sunt
capabile sa transmita mesaje la organe $i
stimuleaza indeplinirea unor functii
specifice cum ar fi cre$terea $i
reproducerea. Deoarece toti hormonii sunt
implicati in metabolism, ei au tendinta de a
interactiona intre ei pentru obtinerea
rezultatului dorit.
Hidrogen
Hormonii
Hormonii sunt mesagerii chimici ai
organismului. Ei sunt sintetizati in glande
speciale situate in diferite locuri din corp ~i
circula prin sange catre celule ale
organismului - denumite celule tinta - unde
i~i exercita efectul. Glandele responsabile in
cea mai mare masura pentru producerea ~i
eliberarea majoritalii hormonilor sunt
grupari de celule denurnite glande endocrine
datorita faptului ca i~i descarca produ~ii
direct in fluxul sanguin, ~i nu prin
intermediul unui duct, cum fac glandele
exocnne.
Modul de actiune al hormonilor
comparati~ cu nervii, hormonii tind sa
actioneze mai lent ~i, de asemenea, sa aiM 0
actiune prelungita in timp. Nu toti hormonii
actioneaza atat de lent, dar multi din cei cu
actiune prelungita sunt implicati in activitati
\'itale fundamentale, cum ar fi cre~terea ~i
reproducerea.
In
general,
hormonii
actioneaza controlfmd sau influentand
metabolismul celulelor tinta, de exemplu,
prin determinarea gradului in care ele
utilizeaza substantele nutritive ~i elibereaza
energie sau daca aceste celule ar trebui sa
produca sau nu lapte, par sau orice alt
produs al metabolismului corpului.
Deoarece au efecte pe 0 arie larga,
hormonii produ~i de glandele endocrine
in
Hipotalamus
(recePlioneaza mesajele de stres)
Pupile dilatate
Fala devine palida
Inima
(tensiune arteriala,
frecven!a cardiaca ~i
pulsul sunt crescute
Rinichi
Ficat
(cre~terea
glucozei ~i a
acizilor gra~i)
Stomac
(se contracta 0 data/
cu scaderea aportului sanguin)
Vasoconstric!ie superfciala
(scaderea aportului sanguin)
Proteinele ~i steroizii
Toti hormonii sunt activi In cantitiiti foarte
mi~i. In multe cazuri, mai putin de 0
rnilionime dintr-un gram este suficientii
pentru Indeplinirea unei actiuni.
Ca structurii chimicii, hormonii se Impart
in douii categorii: cei care sunt proteine sau
derivati proteici ~i cei care au 0 structurii
steroidicii ce contin
inele steroidice.
Hormonii sexuali ~i hormonii produ~i de
portiunea extemii sau cortexul glandei
suprarenale sunt toti hormoni steroizi.
Insulina este 0 proteinii, iar hormonii
tiroidieni sunt produ~i pe baza unei
proteine ~i sunt derivati proteici.
Cand fiecare hormon ajunge la celula
tintii, poate actiona doar dacii se fixeazii de
un receptor al acesteia. Odatii ce s-a legat
de receptor, hormonul actioneazii prin
stimularea
formiirii
unei
sub stante
denumitii Al\1P-ciclic (adenozin monofosfat ciclic). Se crede cii actiunea AMP-ciclic
se datoreazii activiirii unui numiir de
sisteme enzimatice din interiorul celulei,
astfel incat reactiile specifice sunt
stimulate, obtinandu-se produ~ii necesari.
Reactiile fieciirei celule tintii depind de
procesele chimice specifice. Astfel, AMPciclic, produs de prezenta insulinei,
deterrninii prelucrarea ~i utilizarea glucozei
.de ciitre celulii, ill timp de glucagonul, de
asemenea produs de pancreas, determinii
eliberarea glucozei din celule ~i cre~terea
nivelului ei In sange pentru a putea fi
folositii ca substrat energetic pentru
activitatea fizicii.
Dupii ce ~l-au illdeplinit functia,
hormonii sunt inactivati de insii~i celulele
tintii sau sunt transportati la ficat pentru
inactivare, apoi degradati ~i fie executati,
fie folositi pentru producerea unor nO!
molecule hormonale.
RoluI hipotalamusului
Hipotalamusul
realizeazii
coneXlUnea
dintre sistemul nervos ~l glandele
endocrine. Una din functiile sale majore
este cea de releu pentru impulsurile dintre
creier ~i alte organe cum ar fi rinichiuL
Acest lucru se realizeazii prin intermediul
unora dintre mediatorii chimici eliberati de
celulele nervoase din creier ~i, ca riispuns
la stimulare, se elibereazii hormoni.
Cei doi hormoni produ~i In hipofiza
posterioarii, hormonul antidiuretic, ADH ~i
oxitocina, sunt eliberati din hipofizii sub
controlul direct al impulsurilor nervoase
generate ill hipotalamus.
Existii de
asemenea 0 legaturii lntre celulele nervoase
din hipotalamus ~i secretia hipofizei
anterioare. La fel, celulele nervoase
specializate din hipotalamus produc factori
de eliberare care trebuie sii actioneze
asupra celulelor hipofizei anterioare Inainte
ca acestea sii-~i elibereze hormonii.
PROLACTINA
OXITOCINA
Iniliaza procesul na~terii
HORMONUL ANTIDIURETIC
Menline volumul apei in organism
HORMONUL TIROIDIAN
Menline toate sistemele
corpului in activitate
HORMONUL PARATIROIDIAN
Menline nivelul sanguin al calciului
ADRENALINA
Slimuleaza actiunile
organismuui
.
CORTIZON
Ajula la controul situajiibr
de stress
ALDOSTERON
Controleaza nivelul sodiului in sange
INSULINA
Menline nivelul glucozei
in sfmge
ESTROGENII $1
PROGESTERONUL
Controleaza menstrualia ~i
menline sarcina
(testosteronul controleaza
caracterele sexuale
masculine)
Glandele endocrine
Glanda pituitara (hipofiza) este principala
glandii. a organismului. Ea nu numai ca i~i
produce proprii hormoni, dar influenteaza,
de asemenea, secretia hormonala a altor
glande. Glanda hipofiza se gase~te la baza
creierului.
Ea
este
conectatii. cu
hipotalamusul printr-o tija de tesut nervos
~i functioneaza in stransa le~atura cu
aceasta zona a creierului. Impreuna,
hipofiza ~1 hipotalamusul controleaza
multe
aspecte
ale
metabolismului,
intelegand prin aceasta diferitele procese
chimice al caror rol este de a mentine in
functie fiecare parte a organismului.
Structura ~ifuoctie
Glanda hipofiza e~te situata in interiorul
unei "~ei" osoase protective denumita sella
turcica (0 expresie latina ce inseamna ~aua
turceasca).
~aua turceasca poate fi
observata clar pe 0 radiografie a craniului,
marirea acesteia indica existenta unui
Corpul mamilar
....--[
~
---
....-
---Artera
pulmonara
Respiratia
In stare de veghe sau de somn, respiram in
medie de 12 ori pe minut ~i in 24 de ore
inspiram ~i expinlm mai mult de 8.000 litri
de aer. In cursul efortului fizic intens,
frecventa
respiratorie
va
cre~te
considerabil: pana la 80 respiratii pe minut.
Scopul acestui flux aerian inspre ~i in
afara corpului este de a abilita plamanii sa
efectueze doua functii: de a extrage
oxigenul necesar pentiu mentinerea vietii
~i de a elirnina din organism dioxidul de
carbon, produsul
de degradare
al
proceselor chimice interne.
Oxigenul reprezinta aproximativ a
cincea parte din aerul pe care 11respiram ~i
activitatea plamanilor, inimii ~i vaselor
sangume
are drept
scop principal
transportul oxigenului din aer la tesuturi,
unde este necesar pentru producerea
energiei de care organismul are nevoie
pentru mentinerea vietii.
in acela~i mod in care un automobil arde
benzina cu ajutorul oxigenului ~i soba cu
carbuni utilizeaza atat carbunele, cat ~i
oxigenul din camera .pentru a produce
caldura, celulele organismului folosesc
oxigenul exact m acela~i mod:. ele i~i
degradeaza substratul energetic - care, de
obicei, este sub forma de glucoza - cu
ajutorul oxigenului, pentru a produce
Pozilia diafragmului
in expiratie
Pozitia diafragmului
in inspiralie
______
Icoaste
Inima
Diafragm
Vena cava
Aorta
Atriul
drept
f
Ventric I I
stang
Sus:
CAPITOLUL 7
SISTEMUL
CARDIOVASCULAR
Sistemul cardiovascular este alcatuit din
inima i re/eaua de vase sanguine. Compusa
aproape in intregime din /esut muscular,
inima este responsabila pentru pomparea
sdngelui in organism. Sdngele nu numai ca
transporta substan/e nutritive, oxigenul i
dioxidul de carbon de la 0 parte a corpului la
alta, ci actioneaza, de asemenea, ca un
mijloc de comunica/ie prin transmiterea
mesajelor chimice hormonale de la
glande Ie endocrine la organe i
tesuturi.
)
I~
(,
Valva
pulmonara
Sept
interventricular
Sangele
Sangele este esen~ial pentru func~iile
organismului. El este pompat de catre
inima in re~eaua intema de artere ~i vene
inca dinaintea na~terii ~i pana la moarte,
fumizand oxigen, hrana ~i alte substan~e
esentiale pentru tesuturi ~i, la intoarcere,
extragand dioxidul de carbon ~i al~iprodu~i
de degradare care ar putea deveni toxici
pentru sistem. Sangele ajuta, de asemenea,
la distrugerea microorganismelor patogene
~i, datorita capacita~ii de coagulare, joaca
un rol important in mecanismele naturale
de aparare ale organismului.
Sangele nu este doar un lichid.
Vascozitatea sa proverbiala se datoreaza
prezentei milioanelor de celule ale caror
activitii~i 11 fac sa tie un tesut al
organismului, la fel ca oasele sau m~chii.
Este constituit dintr-un lichid incolor in
care plutesc globule ro~ii (cunoscute ~i ca
eritrocite), globule albe sau leucocite ~i
celule foarte mici numite plachete.
Ca majoritatea organismului, plasma
consista, in principal, din apa. Fiind un
lichid, ea poate difuza prin peretii vaselor
sanguine mici, cum ar fi capilarele. Este
astfel in directa legatura cu lichidul
extracelular - lichidul prezent in spatiile
dintre celulele corpului. Aceasta inseamnii
ca mineralele ~i alte substante pot fi
transportate de la celula la celula in tot
organismul, prin plasma.
Plasma
Plasma reprezinta un vehicul pentru
transportul
substantelor
energetice
importante, cum sunt glucoza ~i grasimile.
Alte substante transportate de plasrnii
includ fierul, care este esen~ial pentru
sinteza
hemoglobinei
ce transporta
oxigenul ~i a unui numar de hormoni
importanti, cum ar fi cei tiroidieni. In
consecinta, plasma reprezintii 0 solutie
apoasa de minerale, substan~e nutritive ~i
mici cantitati de componente esentiale,
cum ar fi hormonii, plus un alt component
esential - 0 proteina care reprezinta un
element major.
Fiecare
litru de plasma
contine
aproximativ 75g (2 1/2 unci i) de proteine.
Acestea se impart in doua tipuri principale:
albumina ~i globulinele. Albumina este
sintetizata in ficat. Fiind, pe de 0 parte, 0
sursa nutritiva pentru tesuturi, ea asigura,
de asemenea, ~i presiunea osmotica, care
men~ine partea fluida a sangelui in
interiorul vaselor sanguine' ~i opre~te
ie~irea lui catre tesuturi ~i apoi catre celule.
Albumina ar putea fi considerata ca un fel
de burete circulant, care mentine volumul
necesar de apa in flull:ulsanguin.
Probabil,
sunt cele
impotriva
globuline
cheagurilor
Plachetele
Plachetele sunt cele mai micl celule din
organism. Un mililitru de sange con~ine
aproximativ 250 milioane plachete ~i
Vena
pulmonara
Venele hepatice
Vena cava
inferioara
Artera brahial"
Rinichi
Artera
spermatica
Arterele radiala
fl
~i
'
Inima
ena cefalica
Artera renala
IJ
Vena bazilica
Vena renala
Artera mezente'c2
.';
~;.
Aorta abdominala
ulnara
Vena safena
mare
Stanga: Sistemul
cardiovascular este compus ;c.....
vase Ie sanguine ~i inima,
amtindouii avtind rollll de a
asigura circulalia stingellii fn
organism. Circulalia sdngel ,
are dOllapiirfi: circlilalia
pulmonara, care vehiclile
stingele intre inimii ~i plam ~i circulalip sistemicii, prin
:
se asiguriilcirculalia sdnge 1;"
tot organismul ~i intoarcerea
din nou la inimii.
Factorul
tisular al
coagularu
cl ~
...-.
9..
8Cll -"8 () .
6,..
........
- &---$
----=S .
.~V'.
121
('!J
8.
--.!..
-~=-
Inima
Inima este un organ muscular cavitar de
dimensiuni mari, situat in regiunea
mediana a toracelui. De~i de obicei este
considerata ca fhnd situata in partea stanga
a corpului, ea trece linia mediana spre
dreapta, cea mai mare parte ramanand,
totu~i, in stanga. Are 0 greutate de
aproximativ 340 g (12 uncii) la biirbati ~i
ceva mai putin la femei.
Marginea dreapta a inirnii se gase~te,
mai mult sau mai putin, in spatele marginii
drepte a sternului. Proiectia la suprafata a
inimii de partea stanga a sternului are
aproximativ forma unui triunghi cu varful
rotunjit,
acesta
fiind
imediat
sub
mamelonul stang. Pulsatia sa poate fi
palpata la fiecare bataie a inimii. Aceasta
poarta numele de ~oc apexian.
Functia inimii este de a pompa sangele
in douB.circulatii separate. In prirnul rand,
pompeaza sangele catre artere prin aorta,
principala artera a organismului.
Sangele ajunge la organe ~i tesuturi,
furnizandu-Ie oxigen ~i substante nutritive.
Dupa aceea, sang~le se reintoarce la inima
prin vene, oxigenul din el fiind complet
absorbit.
Inima pompeaza sangele in al doilea
circuit, de aceasta data catre plamaru,
pentru a inlocui oxigenul. Dupa aceea,
sangele incarcat cu oxigen este retrimis
catre inima.
Inima are patru camere principale, care
asigura functia de pompa. Fiecare dintre
ele are pereti musculari care se contracta
pentru a asigura circulatia sangelui.
Grosimea peretilor musculari depinde de
sarcina pe care fiecare camera 0 are de
indeplinit. Ventriculul stang are cei mai
gro~i pereti, intrucat pompeaza cea mai
mare cantitate de sange.
Camerele inirnii sunt aranjate in perechi,
fiecare avand un atriu cu perete subtire, ce
prime~te sangele de la vene. Fiecare atriu
pompeaza sangele printr-o valva in
ventricul, ce are peretii mai gro~i, care, la
randul lui, 11 pompeaza intr-o artera
principala.
Cele doua atrii se gasesc in spatele ~i
deasupra celor doua ventricule. AmandouB.
atriile ~i amandoua ventriculele sunt
alaturate. Portiunile din perete care Ie
separa sunt denumite septuri: interatrial ~i
interventricular.
Mecanismul de function are
Sangele revine la inim~ de la plamani prin
venele pulmonare, aducand 0 noua
cantitate de oxigen. Patrunde in atriul
stang, care se contracta ~i impinge sangele,
printr-o valva denumita valva mitrala, in
ventriculul stang.
Valvele
Ca multe sisteme de pompare, functia
normala a inimii depinde de 0 serie de
valve. In partea dreapta a inimii exista
valvele pulmonare ~i tricuspida, la cea
stanga se afla valvele aortice ~i rnitrala.
Cele patru valve se deschid ~i se inchid
automat pentru a prirni ~i descarca sangele
de la ~i catre camere, astfel incat el poate
curge doar intr-o singura directie.
Valvele pulmonara ~i aortica au 0
structura similara. Ele au trei cuspide sau
foite alcatuite din tesut fibros dens, dar
subtire. Valvele mitrala ~i tricuspida sunt
mai complicate, de~i ~i structura lor este
asemanatoare. Valva rnitrala are douB.foite
(cuspide); valva tricuspida are trei foite.
Valvele sunt prevazute cu un inel situat
intre atriu ~i ventricul. Bazele foitelor se
ata~eaza de inel, in timp ce marginile libere
vin in contact ~i asigura inchiderea
comunicarii intre ventricule ~i atrii.
/,f /\
\
Valva tricuspida
Vena cava
inferioara
'\,
\
Atriile se contracta \
~iventriculele se
umplu cu
sange
Valva
pulmonaia
pompeaza sangele la
plamani ~i in tot
organismul
Ritmul cardiac
Cu fiecare bataie a inimii, cele doua atrii se
contracta impreuna ~i incarca ventriculii cu
sange. Dupa aceea are loc contrac~ia
ventriculelor.
Sincronizarea
acestor
contrac~ii este dependentii de un sistem
electric de control al ritrnului. Principalul
centru de control este nodul sinoatrial, din
atriul drept. De aici, impulsurile sunt
conduse la cele doua atrii, determinand
contracfia acestora. Exista ~i un alt nod,
atrio-ventricular, situat la jonc\:iunea dintre
atrii ~i ventriculi. Acesta intarzie impulsul
de contrac\:ie, dupa care 11 conduce printr-un fascicul de fibre denumit fasciculul
His. Dupa ce a fost condus prin fascicul,
impulsul se raspande~te prin ventriculi,
determinand contrac\:ia acestora imediat
dupa cea a celor douii atrii.
Pozitia
valvelor vizute din fati'
,
Vena cava
superioara
!
Arterele
pulmonare
Valva aortica, ~
Atriu stang
Atriu drept
Valva
\~
tricuspida ,
Vena cava \
Inferioara ---
Valva
mitrala
Vasele sanguine
Arterele ~i venele sunt cele doua tipuri de
vase sanguine mari din organism. Arterele
transporta sangele de la inima la tesuturi,
in timp ce venele transporta sangele pe
drumul de intoarcere.
Principala cavitate a inimii, ventriculul
st~ng, expulzeaza sangele in principala
artera din organism - aorta. Primele ramuri
ale aortei se desprind din ea imediat ce
parase~te inima. Ele sunt arterele coronare,
ce asigura aportul de sange la inima.
Aproape imediat dupa desprinderea din
aorta, artera coronara stanga da na~tere la
doua ramuri. De aceea, de fapt, exista trei
artere coronare: cea dreapta ~i cele doua
ramuri ale arterei coronare stangi. Traiectul
lor acopera aproape toata suprafafa inimii,
asigurand aportul de sange la fiecare zona.
Restul arterelor transporta sangele la toate
celelalte paI1i ale organismului, dand
na~tere, mai inmi, unor ramuri denumite
arteriole ~i, in final, capilarelor.
Ventriculul stang produce 0 presi:me
considerabila pentru a impinge sangele
prin reteaua arteriala. Presiunea pe care 0
atinge man~onul tensiometrului folosit la
masurarea presiunii arteriale este aceea~i
cu presiunea maxima aparuta in ventriculul
stang la fiecare biitaie a inimii.
Structura arterelor
Deoarece arterele sunt supuse acestei
presiuni cu fiecare contractie a inimii, ele
trebuie sa aibii un perete solid pentru a
rezista. Peretele extern al unei artere este
un strat de tesut fibros lax. Sub acesta
existii straturi elastice ~i musculare groase,
care confera rezistenta arterelor. Exista, de
asemenea, fibre musculare ill interiorul
mucoasei, care prezinta la suprafata ei un
strat celular neted care permite circulatia
continua ~i libera a sangelui.
Peretii elastici sunt foarte importanti
pentru functionarea sistemului vascular. 0
mare parte din foI1a fiecarei contractii este
preluata de peretii elastici ai arterelor mari.
Ace~tia continua sa impinga sangele in
pauza dintre doua biitai ale inimii.
Pulsul arterial
Cand un doctor ia pulsul, el percepe
actiunea inimii ce pompeaza sangele in tot
organismul
cu fiecare bataie
prin
intermediul arterelor.
F0I1a fiecarei contractii cardiace se
trans mite de-a lungul peretilor arteriali la
fel cum 0 unda se transmite la suprafata
unui lac. Peretii arterelor sunt elastici ~i se
destind pentru a prelua foI1a initialii a
batailor cardiace. Mai tarziu, in cursul
ciclului cardiac, ei se contracta ~i, in acest
Venele
Venele se aseamanii cu arterele prin aceea
cii au 0 distribu~ie similarii - arterele ~i
venele unui anumit organ sau 1:esut au,
deseori, un traseu comun. Totu~i, existii
diferen~e majore. De exemplu, multe vene
au valve in interiorul lor care nu se
intalnesc la artere, iar perefii unei artere
sunt intotdeauna mai gro~i decat cei ai unei
vene de 0 miirime coresplU1Ziitoare,in timp
ce canalul central, sau lumenul, va fi mai
mare la vene decat la artere.
Venele sunt alciituite din ~esut muscular
~i fibras. Peretele venelor prezintii un strat
extern - tunica adventiiia ., un strat mediu
de fibre musculare - tunica medie - ~i un
strat intern - tunica intima. Unele con~in
doar un strat foarte sub~ire de mu~chi.
Direcjia fiuxului
sanguin
Artera coronara
dreapta
Circulatia sangelui
Sangele i~i Incepe circuitul prin organism
para sind ventriculul stang prin aorta. In
acest stadiu, sangele este bogat In oxigen,
substante nutritive ~i alte substante
importante, cum ar fi hormonii.
Dupa ce da na~tere arterelor coronare,
aorta are un traiect ascendent Inainte de a
se curba, pentru a forma arcul aortic. In
acest arc I~i au originea cele doua artere
principale ale corpului, arterele carotide
stanga ~i dreapta, ~i cate 0 artera pentru
fiecare brat. Artera aorta coboara apoi prin
torace In abdomen.
La nivelul abdomenului exista trei artere
principale catre intestine ~i ficat ~i cate una
pentru fiecare rinichi, Inainte ca aorta sa se
divida In arterele iliace stanga ~i dreaptii,
care duc sangele la pelvis ~i membrele
inferi oare.
De la artere, sangele curge prin arteriole
care conduc la fiecare organ sau tesut din
organism, incluzand chiar ~i inima, ~i apoi
pa!runde In vasta retea de capilare.
In capilare, celulele sanguine se a~aza pe
un singur strat, cedand oxigenul ~i alte
substante ~i preluand dioxidul de carbon ~i
produ~ii metabolici.
In repaus, sangele are tendinta sa curga
.prin a~a-numitele cai preferentiale. Acestea
sunt capilarele care au dobandit un calibru
mai mare decat media. Dar daca exista 0
nevoie sporita de oxigen In orice zona a
corpului, sangele circula In aproape toate
capilarele din acea zona.
Dupa trecerea prin capilare, sangele intra
in sistemul venos. El patrunde Intai In vase
foarte mici denumite
venule, care
reprezinta
echivalentul
venos
al
arteriolelor. Trece apoi In venele mici ~i
Inapoi la inima prin vene care au
dirnensiuni destul de mari pentru a putea fi
observate sub piele. Venele de acest
calibru contin valve care previn curgerea
sangelui Inapoi spre tesuturi. Valvele au 0
forma semilunara care proemina In
lumenul venei ~i fac ca sangele sa circule
Intr-o singura directie.
Toate venele din diferite parti ale
organismului se varsa, in final, In doua
mari vase de sange, una denumitii vena
cava superioara ~l alta vena cava
inferioara. Prima prime~te sangele de la
cap, brate ~i gat ~i cea de a doua prime~te
sangele din partea irlferioara a corpului.
Amandoua venele transporta sangele la
partea dreapta a inimii ~i de aici el este
pompat In artera pulmonarii (singura artera
care transporta sange rara oxigen). Aceasta
artera duce sangele la plamani.
Faza finala a circulatiei este reprezentata
de transportul sangelui bogat In oxigen
Derivatii
Parasind intestinele, sangele nu se Intoarce
direct la inima, ci este drenat In sistemul
venos
port-hepatic.
Ace~ta permite
sangelui, care poate fi bogat In hrana
digerata, sa fie transportat direct la ficat.
Artera mezenterica
superioara
Distribu!ie ~i flux
Sangele nu este repartizat uniform in tot
organismul. In orice moment, aproximativ
12 la suta se gase~te in arterele ~i venele
care 11 transporta la ~i de la plamani.
Aproximativ 59 la suta se gase~te in vene,
15 la sum in artere, 5 la sutii in capilare ~i
restul de 9 la suta in inima. De asemenea,
sangele nu curge cu aceea~i viteza in toate
regiunile organismului. El este expulzat
din inima prin artera aorta cu 0 vitezii de
33 em (13 inci) pe secunda, dar in
momentul eand ajunge in eapilare viteza
scade la 0,3 cm (aproximativ 0 zeeime de
inei) pe secunda.
Viteza cireulatiei venoase de intoareere
cre~te astfel ineat sangele este transportat
inapoi la inimii eu 20 em (aproximativ 8
inci) pe secunda.
Controlul circulatiei
Exista
;\\1ecanismele compensatorii
In unele parti ale corpului, cum ar fi
mflinile ~i picioarele, arterele ~i ramurile
lor sunt conectate astfel incat se pot suplini
una pe cealalta, formand 0 cale altemativa
pentru sange daca una dintre ele este
lezata: aceasta se nume~te circulatie
colaterala.
Cand exista 0 leziune a unei artere,
ramura celeilalte artere, care a preluat
fluxul sanguin, i~i mare~te calibrul. Dadi
organismul se gase~te intr-o stare de stres
fizic, ca atunci cand incepem brusc sa
alergam, vasele sanguine din mu~chii
membrelor inferioare i~i maresc calibrul ~i
cele din intestine se lnchid, astfel incat
sangele este dirijat in locurile in care
necesitatile sunt crescute. Cand va odihniti,
Mai jos: in ilustratie, venele pro..membrului inferior sunt colorofR albastru fnchis ~i cele superjici ","
albastru deschis. 0 serie de valk
fnchid i se deschid, ca riispw15.~
schimbarea continua a presiuni;
circulant, asigura unflux COllSt
jos, cu litere mici) . ..4ceasta ani' 1.E
efectele gravitatiei. Sectillnea fr,
prin portiunea inferioara a gam raporturile dintre venele profimti... ...
sllperjiciale.
CAPITOLUL 8
SISTEMUL
VASCULAR
LIMFATIC
Sistemul vascular limfatic este
un alt sistem de vase care
transportafluidele in tot
organismul. Vasele limfatice
realizeaza transportul excesului
de lichid, particulelor straine i
altor materiale de la tesuturile i
celulele corpului. De aceea acest
sistem este, deci, implicat in
vehicularea reziduurilor i a
particulelor cu potential
daunator. Pentru aceasta
conlucreaza indeaproape cu
sangele i, in special, cu
globulele albe, cunoscute sub
numele de limfocile, care sunt
atat de esentiale pentru apararea
organismului impotriva
fmbolnavirii.
Vasele limfatice
Sistemul vascular limfatic sau sistemul
limfatic este compus din vase limfatice,
organe ~l tesuturi
limfoide
foarte
specializate, incluzand timusul, splina ~i
amigdalele,
Vasele limfatice mici - cele mai mici
denumite capilare limfatice - urmeaza
traiectul arterelor ~i venelor corpului, Ele
colecteaza surplusul de lichid denumit
limra de la tesuturi, Peretii capilarelor
limfatice sunt foarte subtiri ~i permeabili,
astfel incat moleculcle man ~l alte
particule, incluzand bacteriile, care nu pot
patrunde in capilarele sanguine, sunt de
asemenea indepartate prin limra,
Unele vase limfatice contin un mu~chi
involuntar, care se contracta ritmic intr-o
singura directie, determinand circulatia
limfei, De asemenea, ele au valve pentru a
preveni refluxullimfei,
Vasele limfatice se gasesc in toate
regiunile corpului, cu exceptia sistemului
nen'os central, al oaseloL cartilajelor ~i
dintilor, Compozitia limfei din vasele
limfatice este dependenta de localizarea
acestora, De exemplu, vasele care dreneaza
membrele contin surplusul de fluid fata de
necesitatile organismului, care parase~te
celulele ~i vasele sanguine; .limfa este, de
Imunoglobuline
(anticorpl)
---
Celule Killer
Organe i tesuturi
Splina este 0 parte integranta a sistemului
limfatic. Functia ei principala este de a
filtra sangele ~i de a produce anticorpi. In
plus, 0 splina marita, care poate fi simtitii.
la
palparea
abdomenului,
reprezinta
""-""- ...
=t...<~<!.;.,,"-"-..,;.,,"-"-'."h"-;.,,"-t:."-~;.,,'=-;.,,'.~'Z....
'bt...~
Functiile sJllinei
Splina reprezinta unul din principalele
organe care filtreaza sangele. Celulele
reticulare nu numai ca indeparteaza
celulele sanguine imbiitranite sau uzate,
dar ele pot indeparta, de asemenea, orice
celule anormale. Acest lucru este valabilin
special in cazul globulelor ro~ii, dar
globulele albe ~i plachetele sunt filtrate
selectiv de catre splina atunci cand acest
lucru este necesar,
Splina va elimina, de asemenea,
particulele straine din fluxul sanguin, de
aceea ea joaca un rol major in eliminarea
.
t...
...t...~
<!..
.
"h'=>."'''' ......."6~"'''''''- ~
~'"
Palparea splinei
Splina nu poate fi palpata la 0 persoana
sanatoasa, dar exista diverse boli ce
determina marirea splmei, care astfel
devine palpabila prin peretele abdominal.
Tehnica este simpla: cu pacientulintins pe
spate, doctorul incepe sa palpeze din
regiunea inferioara a abdomenului illspre
partea superioara stanga a abdomenului
<h~~\..
'fu
Timusul
Structurli ~ifuoctie
Timusul contine multe din limfocitele care
au un rol important in apararea
organismului impotriva imbolnavirilor.
Aceste celule se gasesc in sange, maduva
osoasa, ganglionii limfatici ~i splina ~i
migra~ia lor catre tesuturi poate fi
observata in cazul unei reac~ii inflamatorii
(vezi pag. 89). Stratul extern al timusului,
denumit cortex, contine multe limfocite.
Amigdalele
Amigdalele fac parte dintr-un inel de fesut
(inelul
Waldeyer),
care
circumscrie
intrarea spre caile aeriene ~i alimentare.
De~i sunt prezente incii de la na~tere, ele
sunt relativ mici, dar cresc rapid in cursul
primilor ani de viafii, pentru a involua dupii
pubertate. Totu~i, ele nu dispar complet.
Funcfia exactii a amigdalelor nu este
cunoscutii, dar s-a sugerat cii ele joaca un
rol semnificativ in menfinerea apiiriirii
organismului impotriva bolilor. Ele au 0
pozifie idealii pentru a depista substanfele
care reprezintii 0 ameninfare pentru
organism. Aceastii proprietate este conferitii de limfocitele care se giisesc la acest
nivel. Amigdalele produc ~i anticorpi cu
rolin apiirarea impotriva infecfiilor locale.
Aproape fiecare persoanii a avut 0
amigdalitii intr-un anumit moment al viefii.
Microorganismul care produce de obicei
infectia este un streptococ. Infectarea
amigdalelor produce miirirea ~i inflamatia
Infectie cu bacterii,
micr~bi ~i virusuri
Produce rea de
limfocite B
(plasmocite) in
maduva osoasa
.,
---'
Produc\ie de
limfocite T in
ganglionii
limfatici
Celule Helper
care transmit mesaJe la ganglionii
limfatici
CAPITOLUL 9
SISTEMUL
DIGESTIV
Digestia produce nutrimente Ie i
substanteIe furnizoare de energie
necesare celulelori tesuturilor
organismului. Pentru a transforma hrana
ingerata in componente separate, care pot
fi pre luate cu uurinta de catre sdnge din
intestinul subtire pentru a fi transportate
in vederea utilizarii imediate sau a
stocarii lor, sistemul digestiv conlucreaza
cu un numar de organe, glande i
enzimele lor.
Mu~chlul
temporal
Mu~chiul
buccinator
Localizarea
glandelor salivare
Digestia
Digestia este procesul care descompune
hrana in substan~e ce pot fi absorbite ~i
utilizate de organism pentru energie,
cre~tere ~i regenerare.
Digestia depinde de ac~iunea unor
substan~e denumite enzime asupra hranei
ingerate. Acestea sunt produse de organe
ata~ate la tractul digestiv ~i ele sunt
responsabile pentru multe din reac~iile
chimice implicate in digestie.
Aceste modificiiri lncep In gurii. Cand
hrana este mestecatii, glandele salivare de
la nivelul cavitii~ii bucale i~i incep secre~ia
~i ptialina, 0 enzimii produsii de ele, incepe
sii descompunii 0 parte din hidrocarbonafi
(glucide) in molecule mai mici, cum ar fi
maltoza ~i glucoza.
Hrana
traverseazii
apoi
esofagul,
ajungand in stomac, unde un complex de
substan~e chimice - mucus, acid clorhidric
~i enzima pepsina - acfioneaza asupra ei.
Ac~iunea ptialinei inceteazii, dar lncepe 0
noua serie de reactii chimice declan~ate de
stimuli nervo~i. Cantitatea de suc gastric
eliberat este controlata atat aici, cat ~i in
intestin de impulsuri nervoase, prezenfa
hranei ~i secretiile hormonale.
Gastrina,
un
hormon,
stimuleaza
eliberarea de acid clorhidric ~i pepsinii din
celulele gastrice dupa ce hrana a ajuns in
stomac, astfel incat aceasta poate fi
degradatii parra la peptone. Secretia de
mucus previne lezarea mucoasei gastrice
de catre acidul clorhidric. Cand aciditatea
atinge un anumit nivel, producerea de
gastrirra inceteazii.
Intestinul subtire
Hrana care pa;ase~te stomacuI - 0 pasta
consistenta, acidii, numitii chim - intra apoi
in duoden, portiunea inifiala a intestinului
subfire. Duodenul produce ~i elibereazii
cantitafi mari de mucus, care 11protejeaza
impotriva lezarii de catre acidul clorhidric
~i de enzimele din chim. Duodenul
prime~te, de asemenea, sucuri digestive de
la pancreas ~i cantitiiti importante de bila,
care este produsa in ficat ~i stocatii in
vezica biliara, pana cand este nevoie de ea.
Dreapta: Canalul alimental' este un
conduct muscular lung de aproximativ 10
m (33 picioare), care fncepe de la gura ~i
se tennina la anus. Canalul este, defapt, .
compus din doua sisteme diferite. Primul,
sistemul digestiv, include structurile dintre
gura ~i capatul intestinului subtire. Cel de
al doilea, de la intestinul gros la amlS, are
roful de a expulza alimentele nedigerate
din organism ~i este 0 parte a sistemului
excretor.
Intestin
subiire
Cecul
-{
Secretia
sucului
pancreatic
este
declan~ata de doi hormoni. Secretina
stimuleaza producerea unor cantitati mari
de sucuri alcaline care neutralizeaza
aciditatea
chimului
partial
digerat.
Enzimele pancreatice se produc ca raspuns
la eliberarea unui al doilea hormon,
pancreozimina. Bila este, de asemenea,
eliberata in duoden din vezicula biliara,
pentru a fragmenta particulele de grasimi.
Enzimele pancreatice ajuta la digestia
hidratilor de carbon ~i a proteinelor pe
langa cea a grasimilor. Aceste enzime
includ tripsina, care desface peptonele in
componente mai mici, peptidele; lipaza
care des face grasimile in molecule de
glicerol ~i acizi gra~i; amilaza care desface
hidratii de carbon pana la maltoza.
Hrana digerata piitrunde apoi in jejun ~i
ileon, portiuni ale intestinului subtire
situate in continuarea duodenului, unde au
loc stadiile finale ale modificarilor
chimice. Enzimele sunt eliberate de
celulele unor mlci indentatii numite
criptele Lieberkuhn,
Cea mai mare parte a absorbtiei are loc
in ileon, care pe peretele interior prezinta
milioane de proeminente
minuscule,
denumite vilozitati. Fiecare vilozitate
contine un capilar ~i 0 mica ramura
limfatica, chili fer. Cand hrana digeratii
vine in contact cu vilozitatile, glicerolul,
acizii gra~i ~i vitaminele dizolvate intra in
chilifere ~i sunt transportate in sistemul
limfatic ~i, apoi, in flull:ulsanguin.
Aminoacizii
rezultati
din digestia
proteinelor ~i zaharurilor din hidratii de
carb'~,
plus vitamine
~i minerale
importante cum ar fi calciu, fier, iod, sunt
absorbite difect, in capilarele vilozitatilor.
Aceste capil~re duc la vena port-hepatica,
care transporta hrana direct la ficat. Acesta,
la randul lui, retine unele sub stante pentru
necesitatile proprii ~i pentru stocare, iar
restul acestora sunt trecute mai departe in
circulatia generala a organismului.
Degradarea amidonului
Una dintre functiile sistemului digestiv
este degradarea alimentelor ce contin mult
amidon, cum ar fi cartofii sau painea, pana
la monozaharide. Acest proces incepe in
cavitatea bucala, unde existii 0 enzima (sau
ferment chimic) denumita amilaza, care se
gase~te in saliva ~i care degradeaza
amidonul. 0 cantitate mai mare de amilaza
vine in contact cu hrana atunci cand
aceasta trece prin stomac catre intestin.
Amilaza desface amidonul in dizaharide
(perechi de molecule de zahar), care apoi
sunt desfacute de alte enzime in intestinul
subtire, astfel incat numai moleculele
individuale
de
monozaharide
sunt
absorbite.
Glanda salivara
parotida
Glucoza
Glicogen (forma de
stocare a glucozei)
Glande salivare
submandibuiare
~i
sublinguale
Sus: in timpul digestiei, amidonul este degradat pdna la glucoza de cafre amilaza.
Glucoza este transportata de sdnge la
jicat. Daca nivelul glucozei este crescut,
insulina, hormon pancreatic, determina
Amiiaze
(enzime)
Glucoza
Fructoza
Lactoza
Amidon
Sucroza
Lactoza
Cavitatea bucala
Guraomului este un fel de cavema ce
contine limba ~i dintii Este delimitatii de
buze, in timp ce la parte a posterioara se
deschide in caile ce conduc la tractul
digestiv ~i la plamani. Datorita acestei
conexiuni cu doua din circuitele vitale ale
organismului, gura este implicata inevitabi1
atat in digestie, cat ~i in respiratie. Are, de
asemenea, un rolin vorbire.
Buzele sunt cele care dau expresia gurii.
Ele sunt alcatuite din fibre musculare
intretesute cu fibre elastice ~i au 0 inervatie
bogata, care Ie confera 0 sensibilitate
deosebita. La suprafata buzelor se gase~te
o forma particulara de tesut epitelial cu 0
structura intermediara intre pielea fetei ~i
membrana ce delimiteaza cavitatea bucala.
Spre deosebire de piele, buzele nu au peri,
glande sudoripare sau sebacee.
Cavitatea bucala este captu~ita cu 0
membrana mucoasa ce contine glande
producatoare de mucus. Secretia continua a
acestor glande mentine umiditatea cavitatii
bucale, impreuna cu secretia glandelor
salivare. Mucoasa obrajilor este supusa
unei uzuri permanente ~i are 0 remarcabila
capacitate de regenerare.
Cavitatea bucala este delimitata superior
de palatul dur, care se continua posterior
cu palatul moale. Palatul dur, format de
baza osului maxilar, permite ca limba sa
preseze asupra unei supra fete ferme ~i,
astfel, face ca hrana sa fie inmuiata ~i
mixata. Sensibilitatea palatului moale este
esentiala. deoarece ii favorizeaza mi~carea
supenoara cand hrana este inghititii,
prevenind astfel refluxul hranei in nas, care
seAdeschidein partea posterioara a gurii.
In m~ilocul palatului moale se gase~te 0
formaiiune numita uvula sau "a treia
amigdala". Functia ei reprezinta un mister,
dar unii cred ca are un rol in inchiderea
cailor aeriene in timpul deglutitiei,
Limba
Limba are 0 forma asemanatoare unui
triunghi - cu 0 baza larga ingustandu-se
treptat catre varf. Este ata~ata 1a baza, sau
radacina, de maxilarul inferior, sau
mandibula, ~i de osul hioid. Pe pafiile
lateraIe, radacina limbii este unita cu
peretii faringelui, cavitate ce formeaza
partea posterioara a gurii.
POfiiunea mijlocie a limbii are 0
suprafata convexa superior, In timp ce fata
inferioara este legata de plan~eul bucal
printr-o banda subtire de tesut, numitii
frenul limbii. Varful limbii are mi~cari
libere, dar cand 0 persoana nu mananca sau
nu vorbe~te, el se afla in mod normal in
repaus inapoia dintilor.
Mi~carile limbii sunt determinate de
mu~chii ce intra in alcatuirea sa ~i de care
este conectata ~i de modul in care este
pozitionata limba in gura.
Limba contine fibre musculare dispuse
atM in plan longitudinal, cat ~i transversal,
care sunt capabi1e sa produca mi~carea, dar
contractia unui numar de mu~chi situati pe
pafiile laterale ale mandibulei pot conferi
mi~carilor limbii 0 mobilitate remarcabila.
Mu~chiul stiloglos, de la nivelu1 gMului, de
exemplu, mobilizeaza limba in sus ~i
inapoi, in timp ce hiog1osul, de asemenea
de 1ani,-elul gatului, aduce limba in pozitia
normala de repaus.
In timpul hranirii, una din functiile
principale ale limbii este de a prezenta
hrana dintilor pentru masticatie ~i in
formarea bolului alimentar, pregatindu-l
pentru inghitire. Aceste actiuni sunt
realizate printr-o gama de ml~cari
ondulatorii: in sus ~i in jos. Cand aceastii
actiune a fost indeplinita (sau cand 0
persoana mananca in grabi'i), limba
Papile
fungiforme
(in forma de
ciuperca
Muguri gustativi
Papile valate de la
baza limbii
Artera, vena ~i
nervullingual
Membrana mucoasa
Dinte
Buza
Palatul moale
Ulvula
Limba
Palatul dur
Deschiderea
ductului
glandei
sublinguale
Fixarea dintilor
Fiecare dinte 'este ataat prin radacina sa de
oasele maxilare; partile din maxilare care
contin dintii sunt denumite procese
alveolare. Modul de fixare al dintilor este,
totui, complex, iar din~ii sunt ataati prin
fibre ce formeaza ligamentul periodontal.
Acesta este alcatuit dintr-o serie de fibre de
colagen rezistente, care se intind de la
cementul ce acopera radiicina la osul
alveolar adiacent. Aceste fibre sunt
intretesute cu fibre de tesut conjunctiv i
contin, de asemenea, vase sanguine i fibre
nervoase.
Modul de fixare al dintilor are drept
rezultat un grad foarte mic de mobilitate
spontana. Acesta are rolul unui tampon
care poate proteja dintii i osul in timpul
masticatiei.
),()1TIl?1?11"~\~) ~'t;ll\'b.'I..
oe
a.e e"\1()\\l\\'e', ~e
AI doilea premolar
(10-12 ani)
Primul molar
(6-7 ani)
J \
Incisivi centr~1i
(6-8Iuni)
~.~
-Ik 1
AI doilea molar
(6-7 ani)
Incisivi laterali
(8-10Iuni)
Maseaua de minte
(peste 17 ani)
Canini
(16-20Iuni)
Molar anterior
(12-16Iuni)
Molar posterior
(20-40 lun!)
avltatea/
pulpara,,4
/
{
Coroan \
Molar
-~~.,
-
Esofagul i stomacul
Faza orala a digestiei se termina atunci
cand limba impinge bolul alimentar de
palatul gurii spre ca"itatea musculara a
faringelui mainte de a intra in esofag.
POI1iunea inferioara a faringelui este
implicata in intregime in degluti~ie.
Aceasta poI1iune este situata imediat
posterior fa~a de laringe ~i mucoasa ei se
continua cu cea a cartilaj elor cricoid ~i
tiroid, ale caror mi~cari contribuie la
emiterea sunetelor. Ac~iunile acestor
mu~chi ajuta la propulsarea alimentelor
prin aceasta zona a faringelui pe tractul
digestiv.
Primul timp al degluti~iei este un act
voluntar asupra caruia avem un control
con~tient. Odata ce hrana a depa~it baza
Orofaringe
Esofagul
Partea superioara a esofagului se gase~te
imediat posterior de trahee. Sub nivelul
manubriului sternal, esofagul are un traseu
u~or catre stanga ~i trece in spatele
bronhiei stangi. Dupa aceea, traverseaza
diafragmul ~i se deschide in pOI1iunea
superioara a stomacului,
Esofagul este un tub elastic cu 0 lungime
de aproximativ 25 cm (10 inci) ~i 2,5 cm (1
inci) m diametru. La fel ca ~i restul
tractului alimentar, esofagul este alcatuit
din patru straturi - 0 membrana mucoasa ce
permite trecerea alimentelor, un strat
submucos care ii men~ine pozi~ia, un strat
muscular relativ gros ce con~ine atat fibre
circulare, cat ~i longitudinale ~i, in sIar~it,
un strat extern protectiv
Palatul moate
-:'1
Epiglotci! JJ
;
Laringofaringe, -
Bolul alimentar
Epiglota se indoaie in jos
inchizand traheea
Esofag
Trahee
Bolul alimentar
in faringe,
4i inchipuie
Plamani
--I
Stomacul
Straturile musculaturii
longitudinale ~icirculare
Intestinul subtire
,
Unit cu partea superioara a stomacului.
duodenul
este portiunea
initiala ~
intestinului subtire cu rol in digestia
eficienta a hranei. Are 0 forma de potcoava
ce inconjoara capul glandei pancreatice.
Peretele duodenal are douii straturi
musculare care se contracta ~i se relaxeaza
alternativ,
contribuind
la deplasarea
continutului alimentar in timpul digestiei.
Deasupra stratului muscular se gase~te
submucoasa ce contine multe glande
(glande Brunner) care secreta mucusul
protectiv. Acesta previne autodigestia
duodenului sau lezarea lui de catre
compu~ii acizi veniti din stomac.
In stratul supe~ficial al duodenului,
mucoasa, se gasesc glande care secreta un
suc alcalin ce contine unele dintre
enzimele necesare pentru digestie. Sucul
actioneaza, de asemenea, pentru a.
neutraliza secretia gastrica acida. Celulele
mucoasei necesita 0 remnoire constanta.
Ele se multiplica mai rapid dedit orice alte
celule ale organismului: din 0 suta de
celule, una este inlocuita la fiecare ora pe
tot parcursul vietii.
Digestia
Hrana partial digerata care ajunge in
duoden contine mult acid clorhidric. In
duoden, aciditatea este neutralizata de catre
secretiile proprii ale duodenului ~i de
actiunea bilei ~i a sucurilor pancreatice,
care se'varsa in duoden din vezicula biliara
~i pancreas. Aceste trei secretii continua
Duodenul
conecleaza
stomaculla prim
parte a intestlnului
subjire Uejun)
Intestinul subtire ~i
gros
Jejun
Colon
Stanga: Duodenul,jejzl1lul ~i
ileonulformeaza intestinul
subfire, structurajinala a
sistemului digestiv. Intestinul
gros face parte din canalul
alimentar. dar are fimcfie
doar in procesul de excretie.
procesul de digestie.
Duodenul masoara aproximativ 25 cm
(10 inci). In continuarea duodenului se
gase~te jejunul, care se intinde pe 0
lungime de aproximativ 2,5 m (8 picioare)
inainte de jonctiunea cu ileonul. Nu exista
diferentiere neta intre jejun ~i ileon, ci mai
mult 0 schimbare graduala. Jejunul are un
diametru in jur de 3,8 cm (l 1/2 inci) , in
timp ce ileonul are un diametru mai mic.
Jejunul are, de asemenea, pereti mai gro~i
dedlt ileonul, de~i ambii au peretele format
din doua straturi musculare ~i structuri
mucoase interne care delimiteaza lumenul
intestinal.
Ve ica biliara
Fica!
Colon
Duoden
Mezenterul
Spre deosebire de duoden, care este mai
mult sau mai putin ferm fixat de peretele
abdominal posterior, jejunul ~i ileonul sunt
sustinute de 0 membrana numita mezenter.
Aceasta structura este alcatuita din doua
straturi de peritoneu. Are 0 lungime de
aproximativ 15 cm (6 inci) ~i este ata~ata
de peretele posterior al abdomenului.
Foita care acopera intestinele are 0
suprafata
de
5,5 m2
Adarrcimea
mezenterului, masurata de la baza parra la
intestine, este de aproximativ 20 cm (8
inci), ceea ce permite atM jejunului, cat ~i
ileonului sa se mi~te relativ liber in
cavitatea abdominaIa.
Rolul jejunului
Jejunul reprezinta sediul de absorbtie al
alimentelor nutritive utilizabile din hrana,
lasand sa treaca apa ~i produ~ii de
degradare. Procesul de absorbtie este
finalizat in ileon.
Pentru a indeplini acest rol, jejunul are 0
structura specializata, pentru a asigura 0
suprafata maxima de contact cu lumenul,
astfel incat sa poata asigura 0 absorbtie
crescuta.
Mucoasa jejunala prezinta 0 serie de
pliuri circulare. Observand la microscop
suprafata interna, se vede ca intreaga
suprafata
este
alcatuita
din
mici
proeminente
digitiforme,
denumite
Vena
mezen!erica
Jejun
Intestin
sub1ire
Artera mezenterica
Vezica
urinara
vilozitati.
Fiecare
vilozitate
are
aproximativ un milimetru.
Suprafata de contact cu hrana digerata
cre~te ~i mai mult, deoarece inveli~ul
celular al fiecarei vilozitati are 0 structura
specifica, cu "margine in perie".
Absorbtia hranei
Intrucat 'jejunul are rolul de a permite
trecerea hranei din intestin in sange,
necesita 0 irigatie eficienta. Arterele ~i
venele ce transporta sangele catre ~i de la
peretii jejunali trec prin mezenter. Venele
care dreneaza jejunul, ca ~i venele care
dreneaza restul intestinului, nu ajung direct
la inima, ele conflueaza pentru a forma
vena porta, care ajunge la ficat.
Aceasta
inseamna
ca
substantele
nutritive
absorbite
in
sange
sunt
transportate
intai
la ficat,
pentru
metabolizare, inainte de a ajunge in restul
organismului.
Grasimile din alimente sunt absorbite in
sistemullimfatic concomitent cu absorbtia
lleonul
Ileonul reprezinta portiunea terminala a
intestinului subtire, in care hrana ajunge, in
drumul ei, de la stomac la colon. Are 0
lungime de 3,5 m (12 picioare) - conectand
duodenul ~i jejunul cu intestinul gros - ~i
reprezentand aproximativ jumatate din
lungimea totala a intestinului subtire.
Ileonul are 0 structura asemanatoare cu
celelalte doua segmente ale intestinului
subtire. Suprafata externa este protejata de
peritoneu - 0 membrana care ciiptu~e~te
cavitatea
abdominala.
Peretele
este
alciituit, in principal, din straturi musculare
responsabile pentru transportul hranei
digerate
~i straturi
mucoase
care
delimiteazii lumenu!.
limfatic
posibila
de fluid
dreneaza
Stratul
muscular
Stratul
mucos
Celule epiteliale
Ficatul
Ficatul are doua roluri vitale: producerea
(sau metabolizarea) unor noi substanre
chimice ~i neutralizarea produ~ilor de
degradare ~i a celor toxici.
Acest organ reprezinta un loc de tranzit
pentru fiecare picatura de sange care
sose~te de la intestin - sange ce transporta
toate substanrele nutritive din hrana. Cu
alte cuvinte, sangele sa intoarce inapoi la
inima ~i plamani din stomac numai trecand
printr-un sistem venos hepatic, denumit
sistemul port.
Ficatul este eel mai mare organ al
corpului, avand 0 greutate intre 1,36 - 1,81
kg (3-4 livTe). Este situat sub diafragm,
fiind protejat de traumatisme de catre
coastele inferioare. Are doua parri sau lobi,
denumiri lobul stang ~i drept, eel drept
fiind eel mai mare ~i care ocupa in
intregime partea superioara dreapta a
abdomenului. Lobul stang este mai mic,
uneori trecand peste linia mediana in
partea stanga. De obicei, ficatul nu poate fi
palpat, dar cand este marit, ca rezultat al
unei boli, depa~e~te rebordul costal ~i
poate fi u~or simrit.
Functii
Ca i~ orice aha parte a organismului,
celulele
sunt cele care efectueaza
activitatile vitale la nivelul microscopic.
Celulele din ficat sunt denurnite
hepatocite. Ele sunt specializate pentru
manipularea substanrelor de baza pe care
organismul nostru Ie \'ehiculeaza
proteine, hidrati de carbon ~i grasimi.
Metabolismul
proteinelor: Proteinele
sunt esentiale pentru reinnoirea
~i
diviz;iunea celulara oriunde in organism,
pentru
formarea
hormonilor,
care
reprezinta
mesagerii
chimici
ai
organismului, ~i pentru sinteza enzimelor.
Proteinele sunt ingerate sub diferite
forme, atat de origine vegetala, cat ~i
anima1a ~i din proteinele initiale, ficatul
trebuie sa sintetizeze proteine specifice
pentru organism, degradandu-1e intai pe
cele absorbite ~i apoi sintetizandu-le.
In esenta, acest proces de sinteza
inseamnii ca proteinele preluate din
sangele adus de vena porta la hepatocite
sunt sintetizate de enzimele hepatice ~i
apoi eliberate in noua lor forma.
Reziduurile, totu~i, nu se intorc in fluxul
sanguin.
Metabolismul hidrocarbonatilor: Ace~tia
sunt 0 clasa importanta de substante
chimice, alcatuite din trei tipuri de atomi,
constituentii de baza ai oricarei substante
organice: carbon, hidrogen ~i oxigen.
.
Acestea apar tipic in hrana ce contine
zaharuri sau amidon ~i avem nevoie de ele
pentru energie. Mu~chii no~tri ard pur ~i
simplu
zaharurile
sau
substanrele
Vena intralobulara ce
conduce la vena
colectoare
vezica
biliara
Nutrimentele ~I de~eurile
intrand din sinusoide
----.",
Hepatocitul elibereaza
substan\ele sintetizate
-------",..--------',....-
---------..".---
Bila
Bila este un fluid consistent, amar, de
culoare galben verzuie, produs in ficat ~i
stocat in vezicula biliara. Este eliberata din
vezicula in intestinul sub~ire, ca raspuns la
prezen~a alimentelor, ~i este esen~iala
pentru digerarea grasimilor.
Face parte, de asemenea, din sistemele
excretorii ale corpului, deoarece contine
produ~ii de degradare a celulelor uzate.
in fiecare zi, ficatul produce aproximativ
un litru (1,7 pinte) de bila. De~i con~ine
peste 95 la sutii apa, are in compozi~ie 0
gama larga de substan~e chimice ce inc1ud
saruri biliare, saruri minerale, colesterol ~i
pigmenti biliari ce ii confera culoarea caracteristica. Este produsa. continuu in
cantita~i mici de catre fiecare celula
hepatica. Pe masura ce este produsa de celule, este colectatii in mici canale prezente
intre cordoane de celule hepatice, denumite
canalicule biliare, care se varsa in ductele
biliare pIasate intre lobulii hepatici.
De la ductele biliare, bila dreneaza in
ductele hepatice. in afara de cazul in care
bila este necesara imediat pentru digestie,
ea se scurge in vezicula biliara, care este
un loc de stocare situat imediat sub ficat.
Bila ramane in vezicula biliara pana
cand devine necesara in procesul de
digestie. Pe masura ce hrana - ~i in special
cea care con~ine grasimi - patrunde din
stomac in duoden (prima po~iune a
intestinului), duodenul produce un hormon
denumit colecistochinina.
Acest hormon ajunge pe cale sanguina la
vezicula biliara ~i determina contrac~ia
pere~ilor acesteia, astfel inciJ.t bila este
eliminata. Dupa aceea, bila se scurge
printr-un alt duct, ductul biliar comun
(coledoc)
~i printr-un orificiu ingust,
sfincterul Oddi, care permite sa patrundii in
intestinul sub~ire.
Functia bilei
Sarurile minerale din bila, ce includ ~i
bicarbonatul,
neutralizeaza
aciditatea
hranei pa~ial digerate in stomac.
Sarurile biliare, substan~e chimice
denumite glicocolat de sodiu ~i taurocolat
de sodiu, descompun grasimile astfel incat
enzimele digestive i~i pot exercita
ac~iunea.
Pe langa actiunea de emulsionare, se
;i,
favorizeaza
crede ca sarurile biliare
absorbtia
griisirnilor
prin
peretele
intestinal. Ele transporta de asememia
vitaminele A, D, E, K.
Organismul
i~i conserva
sarurile
biliare.Ele nu sunt distruse dupa utilizare,
80-90 la sutii dintre ele fiind transportate
inapoi la ficat prin sange, unde stimuleaza
secretia de bila ~i sunt refolosite de
organism.
Coloratia bilei
Culoare~ bilei se datoreaza pigmentului
denurnit bilirubinii. Una din functiile
principale ale ficatului este de a lisa
globulele ro~ii uzate. In cursul acestui
proces, hemoglobina,
pigmentul
din
eritrocite, este descompus chimic ~i
formeaza biliverdina, un pigment verde
care este rapid convertit in bilirubina' de
culoare galben-maro.
CAPITOLUL 10
SISTEMELE
EXCRETOARE
Organismul are mai multe metode de a elimina
produii de degradare - substante care tl"ebuie
fndepartate datorita toxicitatii lor pentru
organism. Acest lucru este realizat prin diferitele
sisteme de excretie care depind de diverse organe
i glande pentru eliminarea de~eurilor:
sistemul urinal"ale carui componente
principale sunt rinichii i
vezica urinara; colonul
sau intestinul gros;
glande Ie sudoripare
din piele.
Veziea
urinara
Duel
deferent
Gla da
prostata
Excretia
:I
Excrefia este procesul prin care organismul
elimina produ~ii de degradare. Diferitele
componente ale corpului genereaza in
continuu produ~i secundari specifici ~i
ace~tia trebuie eliminafi, pentru a nu
deveni toxici pentru organism. Diferite
organe - incluziind plamiinii, rinichii,
ficatul ~i colonul - vegheaza la buna
desra~urare a acestei acfiuni.
Pare ciudat sa ne giindim la plamiini ca
la un organ de excretie, dar dioxidul de
carbon este cel mai important produs de
degradare care trebuie' eliminat .din
organism. Daca dioxidul de carbon este
dizolvat in siinge in cantitati mai mari
deciit cele normale, atunci siingele devine
foarte acid. Acest lucru, la riindul sau,
poate paraliza multe reactii chi.mice din
corp, mergand pana la posibila aparitie a
=- .~
___ =
Vezicula biliara
Bila este depozitata in vezicula biliara.
care 0 elimina in intestin. Datorita
substantelor pe care Ie contine, bila desface
picaturile mari de grasimi in picaturi mai
rnici - proces denurnit emulsionare u~uraHd absorbtia acestora. Bila furnizeaza
o cale utila de eliminare a produ~ilor de
degradare hepatici ~i, de asemenea, joaca
un rol important in digestia hranei.
Tractul intestinal
Cand hrana patrunde in stomac, este
desfiicuta ~i degradata pana cand devine
fluida. Patrunde apoi in intestinul subtire,
unde are loc, de fapt, adevaratul proces de
digestie ~i toate substantele nutritive
dezirabile din hrana sunt absorbite. In
final, ajunge in colon, denumit ~i intestinul
gros. Acesta este un organ lung ~i larg,
care incepe in partea inferioara dreapta a
Glandele sudorillare
Intr-o zi calduroasa, corpul pierde 0 mare
cantitate de sodiu ~i apa prin transpiratie.
Aceasta este produsul glandelor sudoripare
din piele ~i unicul rol al ei este de a regIa
temperatura constanta a corpului, intrucat
caldura se pierde 0 data cu evaporarea
transpiratiei de la suprafata pielii. Daca
cmeva nu ar transpira deloc, atunci orice
exces de sodiu ~i apa ar fi eliminat cu
u~urinta de catre rinichi. De aceea,
transpiratia nu are 0 functie esentiala in
eliminarea produ~ilor metabolici. .
~l
Intestinul gros
Anatomi~tii impart intestinul gros in patru
regiuni: cecul, colonul, rectul ~i canalul
anal, care se deschide prin anus. Cecul ~i
apendicele vermiform, care se desprinde
din el, sunt ambele cai oarbe, lara nici 0
funqie cunoscuta la om.
Prima parte a intestinului gros este
denumita colon ascendent. Are un traiect
ascendent catre partea dreapta superioara a
cavitafii abdominale. La aproximativ doitrei centimetri de extremitatea inferioara
exista 0 joncfiune in forma de T cu ileonul
(porfiunea finala a intestinului subfire).
La nivelul hipocondrului drept, colonul
face 0 curbura catre stanga, imediat sub
ficat. Traverseaza cavitatea abdominal a
sub stomac ~i, apoi, ia un traiect
descendent in partea stanga a corpului,
pana ill pelvis, unde se continua cu rectul.
Curbura colonului din partea stanga este
denumita flexura hepatica; cea de a doua,
cand capata un traiect descendent, se
nume~te fle:\l1ra splenica.
POrfiunea
colonului
ce
traverseaza
cavitate a
abdominala este denumita colon transvers
~i, bineinfeles, segmentul cu traiect
descendent se nume~te colon descendent.
Colonul reprezinta, de departe, cea mai
mare pOrfiune a intestinului gros, masurand
1,3 m (4 1/2 picioare). Func\ia colonului
este de a transporta materia Ie solide la anus
prin procesul de peristaltism ~i de a absorbi
sodiul ~i apa, care ajung la el din intestinul
subfire. Apa este absorbita in sange din
Colon
ascendent
Coloana
vertebrala
Colon
descendent
Colita
Colita este 0 inflama\ie a mucoasel
colonice. Exista doua tipuri: colita acuta
este frecvent rezultatul unei infecfii sau al
unei alergii ~i nu dureaza mult timp; colita
cronica sau ulcerativa este mult mai
severa. Poate avea complicafii serioase ~i
necesita tratament prelungit. Colita cronica
este mai frecventa la persoanele in varsta
de la 20 la 40 de ani, dar poate aparea la
orice varsta.
=-== ~:
Anusul
Anusul sau canalul anal are 0 lungime de
aproximativ 10 cm (4 inci) ~i reprezinta
orificiul prin care de~eurile solide din
organism . denumite fecale - sunt
excretate.
Intestin subtire
Colon
sigmoid
Apendicita
Datele despre apendice par sa fie
contradictorii, Pe de 0 parte, se pare ca a
reprezentat un organ adaptat pentru
pratecfie
impotriva
infecfiilor
la
extremitatea inferioara a intestinului, Ca ~i
amigdalele, confine, in acest scop, 0
cantitate mare de fesut lirnfoid; daca
apendicele devine inflamat, rezulta 0
afecfiune denumita apendicita, ceea ce
poate necesita excizia organului, Pe de alta
parte, apendicele nu pare sa fie esenfial
pentru starea de sanatate, Ne putem lipsi de
el de la 0 varsta mica, tara nici 0
consecinfa aparenta, iar in jurul varstei de
40 de ani se sclerozeaza,
Rinichii
Fiecare om are doi rinichi, situati pe
peretele posterior al abdomenului. Din
interiorul fiecarui rinichi coboara pe
peretele posterior al cavitatii abdomina Ie
un conduct, numit ureter, ce se deschide in
vezica urinara. Conductul care pleaca de la
vezica urinara se nume~te uretra. La femei,
aceasta se deschide in fata vaginului ~i la
barbati - la extremitatea distala a penisului.
Rinichii contin mii de mici unitati
filtrante - nefronii. Fiecare nefron are doua
componente principale - parte a filtrantii
sau glomerulul ~i tubii, unde apa ~i
nutrimentele esentiale sunt extrase din
sange. Glomerulul reprezintii un ghem de
mici capilare sanguine cu pereti foarte
subtiri. Apa ~i reziduurile dizolvate in ea
pot difuza prin ace~ti pereti in sistemul
tubilor colectori, situat de cealaltii parte.
Aceastii retea de capilare este atat de
intinsii incat poate contine - in orice
moment - aproximativ 130 ml de sange in
fiecare minut.
Porii peretilor capilari formeazii 0 "sitii
biologicii" ~i sunt atat de mici, incat
moleculele peste 0 anumitii dimensiune nu
pot trece. Cand apare 0 infecfie a
Sange cu
presiunea
scazuta
Retentie cu sare
la nivelul tubilor
renali
Presiune arteriala
crescuta
'it
Renina
Angiotensina
e A!dosteron
Constricjia arteriolelor
~i cre~terea preslunii
arteriale
Cre~terea
presiunii
(presiunea sangelui)
alieriale
SISTEMELE EXCRETOARE/127
Sistemul de filtrare al rinichiului
Glomerul
Arteriola aferenla
Vezica urinara
Vezica urinara este un organ muscular
cavitar, cu perefi gro~i, situat in regiunea
inferioara a bazinului, intre oasele pubice
~i rect. Este 0 cavitate in forma de palnie
asermlnatoare unei piramide rasturnate.
Baza piramidei reprezinta suprafafa care
vine in raport cu intestinul subfire sau, la
femei, cu utem!.
Peretii vezicii urinare sunt alcatuiti dintr-un numar de straturi musculare care sunt
capabili de relaxare in timp ce vezica se
umple ~i, apoi, de contractie pentm a 0
goli. Rinichiul elimina un flux continuu de
urina catre vezica. Totu~i, vezica urinara
nu se comporta ca un balon, a carei
presiune cre~te constant in timpul umplerii,
fibreIe musculare ale vezicii fiind capabile
de extensie considerabila, adaptandu-se la
volumul de urina parra cand vezica este
aproape plina. Cand aceasta capacitate este
depa~ita, apare necesitatea de a urina.
Cele doua uretere - conductele prin care
urina ajunge de la rinichi la vezica patrund prin partea posterioara. La nivelul
deschiderii ureterelor in vezica urinara
exista valve care previn refluxlll urinii
inapoi catre rinichi, daca vezica este prea
plina.
Urina este eliminata din corp prin uretra,
care i~i are originea In pOrfiunea inferioara
Uretra
prostatica
Vezica
urinara
Ii
Urina
Compozifia fluidului din celule es e
menfinuta in limite foarte stricte. Une e
substanfe toxice, cum ar fi ureea ~i aciz':.
se formeaza in mod constant ~i trebuie
eliminafi pentru a menfine 0 concentraf e
sanguina acceptabila. Alte substante, cue
ar fi sodiul ~i apa, trebuie de asemenee
menfinute in limite precise ~i acest proce-.
homeostazia, este una din functiile majore
ale rinichilor. In mod clar, estenecesar ur.
sistem extrem de flexibil - mai ales datorita
faptului ca aportul de lichide variaza de a
zero pana la 10 litri (2 1/2 galoane) pe zi.
Compozitia urinei excretata in fina~
depinde de natura substanfelor toxice
produse in organism. Virtual, once
componenta a urinei este prezenta
sange: doar concentratiile difera, cele din
urina fiind extrem de variabile pentm a e
menfine pe cele din sange In limite precise.
Intregul mecanism este extrem de subti:
~i complex, dar rezultatul final este
reprezentat de formarea unui fluid in care
produ~ii de degradare ~i cantitati e
variabile din alte substante cum ar fi sodi
pot
fi indepartate
din
organism.
Aproximativ 1.200 litri (250 galoane) cie
sange trec prin rinichi zilnic ~i se formeaza
aproximativ 110 litri (25 galoane) de
filtrat. Aproape tot filtratul este reabsorbit,
rezultand doar un litm (2 pinte) de urina.
Aceasta curge continuu de la rinichi prin
uretere la vezica urinara ~i este cantitatea
medie de urina produsa pe zi.
Controlul vezicii urinare
In mod normal, vezica adulta poate retine
aproximativ 250 ml de urina inainte de a
aparea orice disconfort ~i golirea e
(mictiunea) apare inainte de retinerea une:
cantitati ce atinge 0 pinta intreaga (500
ml). Pe masura ce vezica urinara se umpie,
distensia peretilor musculari transmite
semnale la miiduva spinarii.
La un copil mic, aceasta determine
golirea automata prin mecanism reflex. Pe
parcursul vietii, acest reflex este suprimat
treptat de catre controlul centrilor nervo;i
superiori. Daca senzatia de umplere apare
intr-un moment neconvenabil, creien:
comanda relaxarea mu~chilor vezicali.
permifand astfel 0 umplere sup limen tara
inainte de reaparitia senzatiei de micfiune.
Stanga: Uretl'a masculina ~ifeminina sun!
desenate la scara. Observati distanta
vezicii urinare fata de orificiuluretralla
fiecare sex: lafemeie, uretra este mult mai
scurta ~i, de aceea, mult mai expusa ~i
vulnerabila la infecfii.
Glandele sudoripare
Temperatura normala a corpului este,
traditional, de 37" C (98,6 F), de~i exista
variatii ~i fluctuatii zilnice de la persoana
la persoana. Totu~i, este esential ca
temperatura normala sa fie mentinuta mai
mult sau mai putin constanta. Daca
temperatura
mediului
extern
cre~te
excesiv,
temperatura
corpului
este
mentinuta datorita pierderii de caldura prin
glandele sudoripare, prin perspiratie.
o cantitate mica de caldura se pierde
direct in fiecare zi prin plamani ~i prin
piele, rara a implica direct glandele
sudoripare. Dar, dupa cum ne putem
imagina, acesta este un mod ineficient de a
pierde caldura. Nu este un mecanism
flexibil, deoarece nu putem cre~te
frecventa
respiratorie
daca
suntem
supraincalziti.
De fapt, majoritatea caldurii pierdute
zilnic rezulta din perspiratie. Totu~i,
sudoarea se evapora de la suprafata pielii
inainte de a putea fi observatii. ~i din acest
motiv
este
denumita
"perspiratie
insensibila". Aceasta evaporare permite
pierderea de caldura. Functioneaza pe
principiul ca lichidul are nevoie de energie
pentru evaporare - la fel cum are apa cand
fierbe ~i se transforma in vapori. La
oameni, aceasta energie provine din pie Ie
~i efectul sudorii care se evapora se
realizeaza prin utilizarea unei parti din
energia ~i caldura pielii, scazand prin
aceasta temperatura corpului. Odatii. ce
temperatura corpului a crescut atat de mult,
incat transpiratia devine excesiva, acest
mecanism a atins un nivel care nu mai
poate face fata - el lucreaza la capacitatea
maxima, in a~a-numitul stadiu "insensibil".
Tipurile de glande sudoripare
Organismul este acoperit de glande
sudoripare ce produc transpiratia. Inaintea
pubertatii,
doar
unul
din
tipuri
functioneaza - glandele ecrine intalnite pe
tot corpul, cu exceptia buzelor ~i a unor
regiuni ale organelor sell.l.lale.Existii. multe
glande de acest tip in zone cu tegument
gros, cum ar fi palmele ~i plantele, ~i
activitatea lor este controlata atat de
sistemul nervos, cat ~i de hormoni. Aceasta
inseamna ca la fel de bine cum raspund la
modificarile de temperatura, tot a~a
reactioneaza ~i in alte conditii, aparand
prin urmare transpiratia palmelor in emotii
sau bufeele de la menopauza.
Glandele apocrme sunt mult mai
complicate
decM cele
ecrine.
La
mlCroscop, au un aspect serpentiform. Se
dezvolta ~i incep sa functioneze in timpul
adolescentei ~i se gasesc la nivelul axilelor
CAPITOLUL 11
SISTEMULDE
REPRODUCERE
Activitatea sexualii este 0 funcfie de bazii care nu
se fntdlne$te doar lafiinfele umane, ci $i la
celelalte vietuitoare. Este necesarii datoritii nevoii
speciei de a se reproduce pentru a supraviefui. La
oameni, organele $i glandele de reproducere incep
sii se dezvolte in timpul pubertiifii. Lafemei,
evenimentele majore implicate in procesul de
reproducere sunt sub controlul unor mecanisme
reglatoare deosebit define, acest lucrufiind
evident in procesul menstruafiei, concepfiei $i
sarcinii.
}
Prepu1
Corp
sponqios
Uretra
Glanda
Cowper
Ureter
Orificii ale ductelor
eiaculatoare
Vezicule semina!e
Organele de reproducere
Organele de reproducere la cele douii sexe
- masculin ~i 'eminin - sunt de doua tipuri:
organele genitale interne ~i externe; ~i
gonadele. Gonadele sunt reprezentate la
sexul masculin de testicule ~i la sexul
feminin de ovare.
Pubertatea este momentul in care incep
sa creascii gonadele ~i devin active sub
influenta hormonilor gonadotropi produ~i
de glanda hipofiza. Ace~ti hormoni, la
randul
lor,
stimuleaza
productia
hormonilor sexuali: testosteronul sau
androgenii - la barbati - ~i estrogenii ~i
progesteronul - la femei. Ace~ti hormoni
stimuleazii cre~terea glandelor genitale, ca
~i a caracterelor sexuale secundare, cum ar
fi cre~terea laringelui la sexlll masculin
(care determinii ingro~area vocii) ~i
aparitia menstruatiei sau menarha - la sexul
feminin.
Sexul masculin
La biirbati, organele genitale sunt scrotul ~i
penisul, situate in exteriorul corpului, ~i
glanda prostatica, veziculele seminale ~i
diferitele conducte ale tractului genital care
sunt
situate
in
interiorul
cavitatii
Cordon
spermatic
Epididim
Celule interstitia Ie
Preputu1 ~i glandul
Glandul este protejat de un phu tegumentar
denumit preput. Pe masura ce penisul se
mare~te in timpul erectiei, acesta se
retrage, lasand glandul expus stimuhlor
care, in final, conduc la orgasm.
Testiculele
Adultul normal de sex masculin are doua
testicule care se dezvolta in embrion dintr-o creasta de ~esut in partea posterioara a
apul
, spermatozoidUI~itocondrii
-Piesa
intermediara (mediana)
Tubii seminiferi
Spermatozoidul - produsul
final al diviziunii celulare
Spermatide - dupa al doilea
stadiu al diviziunii celulare
Spermatocitul- dupa primul
stadiu al diviziunii celulare
SJlerm~tozoizii
Acesta este numele conferit celulelor
reproductive masculine. Singura lor functie
este de a realiza fertilizarea (fecundatia)
prin unirea cu celula feminina, ovulul.
Fiecare spermatozoid are 0,05 mm
lungime ~i 0 forma de flagelat. Are trei
secfiuni principale reprezentate de cap,
sectiunea mediana ~i coada (flagelul).
Partea anterioara a capului - acrozomul contine enzime specifice, care permit
penetratia spermatozoidului
in ovul,
realizand astfel fertilizarea. Partea mediana
contine structuri denumite mitocondrii,
care fumizeaza energia necesara pentru a
asigura mobilitatea spermatozoidului catre
ovul.
Sexul feminin
Sistemul de reproducere al femeii are 0
dubla functie: prime~te spermatozoizii ~i
produce ovulele care pot fi fertilizate, dand
na~tere unui copil.
.
Organele genitale exteme ale femeii sunt
clitorisul ~i labiile, care, impreuna,
formeaza vulva. Parfile proeminente ale
vulvei sunt cele doua perechi de labii. Cele
situate in exterior ~i cu dimensiuni mai
mari - labiile majore - sunt pliuri
tegumentare care acopera ~i protejeaza
celelalte structuri. La baza, ele devin mai
subtiri ~i fuzioneaza cu perineul. La
extremitatea superioanl, labiile majore se
continua cu pielea ~i parul, care acopera
straml de tesut adipos situat deasupra
osului pubian, muntele pubian sau veneric
- denumit frecvent muntele lui Venus.
Intre labiile majore sunt situate labiile
minore. Ele se unesc deasupra clitorisului,
formand 0 gluga protectoare pentru
clitorisul sensibil, divizandu-se in pliuri ce
il inconjoara. De asemenea, ele protejeaza
deschiderea uretrei. Aria dintre labiile
minore este ocupata de un spatiu denumit
vestibul. Inainte de debutul activitatii
Vaginul
Vaginul este canalul care une~te vulva de
uter. In timpul vietii unei femei, vaginul
sufera mai multe modificari. Vaginul unei
fetite este, in mod evident, mai mic decat
cel al unei femei mature. Mucoasa
vaginala este mai subtire in copilarie ~i la
menopauza decat la femei de varsta fertila.
Aceste modificari sunt influentate, in mare
masura, de catre hormonii secretati de
ovar; ace~tia sunt denumiti estrogeni.
Vaginuljoaca un rol important in timpul
actului sexual ~i al na~terii. In cursul
na~terii are loc un rol relativ pasi\',
formand pOrfiunea inferioara a canalului
na~terii, fiind capabil sa se dilate suficient
pentru a permite expulzia copilului. Doar
recent am inceput sa intelegem unele din
modificarile ce apar in vagin in timpul
actului se>-.llal.
Structura
Vaginul este un canal cu 0 lungime de 7
cm (2 3/4 inci) pana la 9 cm (3 1/2 inci),
inconjurat
de tesuturi
fibroase
~i
musculare, dar captu~it cu un strat celular
numit epiteliu scuamos. Peretii canalului
sunt de obicei alipiti unul de celalalt ~i
prezinta multe pliuri. Aceste caracteristici
u~ureaza distensia vaginului in tirnpul
actului sexual ~i al na~terii. Vretra este
situatii pe peretele anterior al vaginului, iar
rectul - posterior de treimea superioara a
peretelui vaginal.
Ovarele
Ovarele sunt componente ale sistemului de
reproducere feminin, care au rolul de a
produce ~i elibera o"1l1ul matur (sau oul).
Momentul cand ovulul este fertilizat de
catre un spermatozoid marcheaza inceputul
unei noi vieti umane. De la prima
menstrua tie pana la menopauza, ovarele
elibereaza un ovulin fiecare lUc'la.Ele sunt,
de asemenea, componente esentiale ale
sistemului hormonal sau endocrin a1
organismului.
Lo.:alizarea, structura ~i
functia ovarelor
Tuba FaIiOPiO/
Foliculi primari
"::''<_ I
Corp galben in
dezvoltare
Menstruatia
,
Dezvoltarea ovarelor este incheiata atunci
cand wtul de sex feminin este in varsta de
3 luni ~i pana la pubertate se petrec putine
schimbari majore, La na~tere, ovarele
fetitei contin aproximativ 40,000 pana la
300,000 de foliculi priman,
fiecare
continand un o\ul imatur, Cel mult 500
dintre ace~tia vor fi eliberati ~i nu mai mult
de 0 jumatate de duzina - in cel mai bun
caz - vor deveni noi fiinte umane,
Cand ovarele i~i incep productia de
estrogeni, nu sunt capabile inca de a
elibera
ovule
mature,
Estrogenii
declan~eaza schimbarile fizice ce apar la
pubertate, cum ar fi cre~terea sanilor, a
parului pubian ~i largirea bazinului, Aceste
modificari debuteaza cu cel putin un an
inainte de aparitia primului ciclu menstrual
~i reprezinta un semn ca estrogenii au
inceput sa stimuleze eliberarea ovulelor
mature,
Menarha
Debutul hemoragiei uterine periodice
(menstruatia) este denumita menarhii ~i
reprezinta doar 0 faza a ciclului menstrual
ce este controlat de hormonii produ~i de
glanda hipofiza ~i de ovare,
Cu patru sau cinci ani inainte de
menarhii,
hipotalamusul
stimuleaza
secretia hipofizara a hormonilor de
cre~tere, ceea ce duce la 0 cre~tere brusca
in inaltime, Aceastii secretie atinge un
maxim cu aproximativ doi ani inainte de
menarhii ~i scade dupa aparitia ciclului,
Hormonii
hipofizari
stimuleaza,
de
asemenea, secretia de estrogeni a ovarului,
hormonii sexuali, care sunt responsabili in
mare masura de cre~terea sanilor, de
stimularea cre~terii parului pubian ~i
pentru dezvoltarea mueoasei uterine,
Cu aproximativ un an inainte de aparitia
menarhei, fetitele pot observa miei scurgeri
Zilele 25/26
Corpul galben degenereaza in
absenta sarcinii
Ziua 1 a ciclului:
Foliculul ovarian in cepe
sa se dezvolte.
Zilele 4/5
Foliculul in maturare
Ziua 12/13
Foliculul ovarian este complet dezvoltat
Concep!ia ~i reproducerea
Conceptia reprezinta unirea dintre un
spermatozoid ~i un ovul. Este un proces
complex, pentru succesul caruia sunt
necesare 0 multitudine de conditii.
Dad. actul sexual se petrece in perioada
ovulatiei, conceptia este foarte probabila,
Un barbat produce aproximativ 400
milioane de spermatozoizi la fiecare
ejaculare. Ace~tia sunt inconjurati de
lichidul seminal, care protejeaza spermatozoizii impotriva aciditatii vaginale.
Odata depu~i in vagin, spermatozoizii
incep sa se deplaseze de-a lungul vaginului
~i, prin cervix, la uter. Mobilitatea este
asigurata de mi~carile viguroase ale
flagelilor. 0 parte din spermatozoizi nu
ajung sa faca acest traseu ~i ei VOl' fi
distru~i de mediul acid din vagin. Acesta
este un mod natural de selectie pentru a
asigura inlaturarea de la fertilizarea ovulului a spermatozoizilor lezati sau bolnavi,
Fertilizarea (fecundatia)
Milioanele de spermat~zoizi care au ajuns
in uteI' sunt hriiniti de mucusul alcalin al
canalului
cervical. Dupa aceea, ei
calatoresc pana in tubele Fallopio, Acest
traseu de aproximativ 20 cm (8 in.)
dureaza 45 de minute ~i doar in jur de
2.000 de spermatozoizi VOl' supravietui in
final. Spermatozoizii pot trai in tubele
Fallopio cel mult trei zile, fiind gata de a
fuziona cu un ovul, daca ovulatia are loc.
Daca un ovul este prezent deja in tuba,
fertilizarea are loc imediat.
Fertilizarea este realizata atunci cand un
spermatozoid
penetreaza
suprafata
ovulului, Fiecare spermatozoid transporta
o enzima (0 substanta responsabila pentru
catalizarea proceselor chimice ce sustin
viata), care ajuta la lichefierea inveli~ului
extern al ovulului, facilitand penetratia
unui singur spermatozoid. Odata ovulul
fecundat, restul spermatozoizilor mor.
Ovulul ~i spermatozoidul (care ~i-a
pierdut flagelul) fuzioneaza, formand un
singur nucleu (centru), care, apoi, incepe
sa se divida in doua celule. Timp de 72 de
ore, celulele continua sa se divida, pana
cand se produce un ou cu 64 de celule, Oul
calatore~te catre uteI' in aproximativ 7 zile
(ziua a 21-a a unui ciclu de 28 de zile). In
acest timp, dezvolta mici proiectii care
ajuta la nidarea in mucoasa uterina, unde
poate fi hranit ~i astfel debutand 0 sarcina,
o data cu nidatia, s-a produs procesul de
conceptie complet.
Oul poate fi hranit acum de catre reteaua
vasculara bogata a mucoasei uterine. Din
momentul formarii, oul produce un
hormon denumit gonadotrofina corionica
~r-
Vilozita\i coriole
(proeminente ale
Tnvell~ului blastocisi
/'~7'
Trofoblastul (Tnveli~ul
blastoclstulul)
--(
Mugure embrionar
l~
Placenta
Placenta se formeaza atunci cand 0 parte
specializata a oului, denumita trofoblast,
nideaza in peretele uterului matern. Pfma in
saptamana a 12-a, placenta devine un
organ separat; in momentul na~terii,
cantare~te aproximativ 500 g (putin mai
mult de 0 livra) ~i este de culoare ro~ie
inchis, spongioasa ~i de forma discoidala.
Doua straturi de celule mentin separata
circulatia sangelui fetal de a celui matern
din interiorul placentei, dar multe sub stante
pot trece de la mama la rat.
Funqia placentei
Toata hrana ~i oxigenul de care ratul are
nevoie sunt primite de la mama ~i el este
capabil sa elimine orice produ~i de
degradare inapoi in corpul matern. Aceasta
functie vitala de schimb este indeplinita de
placenta, de care ratul este ata~at prin
cordonul ombilical. Dioxidul de carbon,
produ~ii de degradare ~i hormonii trec de
Dezvoitarea fiitului
"Fat" este numele atribuit copilului
nenascut din momentul in care poate fi
recunoscut ca 0 fiinta umana in dezvoltare
(de la aproximativ doua luni dupa
fertilizarea ovulului). Inainte de aceasta
data, o\.ulul fecundat (oul) este denumit
embrion.
Un doctor trebuie sa dateze inceputul
sarcinii din prima zi a ultimului ciclu
menstrual,
adaugand
noua
luni
calendaristice ~i inca ~apte zile pentru a
estima data na~terii. Sarcina este divizata
in trimestre (perioade de trei llL'li in \iata
embrionului ~i a ratului), dar, de fapt,
conceptia are loc probabil intre a zecea ~i a
paisprezecea zi a ciclului menstrual, cand
o\ulalia
este cea mal probabila ~l
fertilitatea femeii este maxima; de aceea,
sarcina incepe, de fapt, in cea de-a doua
saptamana a primului trimestru. In acest
stadiu, sarcina este reprezentata de 0 celula
fertilizata sau ou. Timp de aproximativ trei
zile dupa fertilizare, oul se deplaseaza de-a
lungul tubei Fallopio, divizandu-se ~i
redivizandu-se, formand un mic grup de
celule numit morula.
Primul trimestru
Pentm inca aproximativ trei zile, morula
plute~te in utero Se divide ~i redivide
pentru a forma blastocistul, de-abia vizibil
cu ochiulliber.
Saptamana
a 2-a: Blastocistul se
ingroapa in endometru; aceasta se nume~te
nidatie. Vilozitatile coriale, proeminente
ale inveli~ului sau, patnmd in mucoasa
uterina
pentru
a
as:gura
nutritia
embrionului. Din inveli~ul extern al blastocistului, trofoblastul, incepe sa se dezvolte
placenta.
Incepe
formarea
celulelor
sanguine ~i diferentierea celulelor cardiace.
Saptamana a 3-a: Modificarile hormonale determina ingro~area endometrului ~i
vasele sanguine din el hranesc blastocistul.
Saptlimana a 4-a: Sacul amniotic este
bine dezvoltat. Embrionul ~i, mai tarziu,
ratul vor fi adapostiti in el pe tot parcursul
sarcinii, suspendati confortabil in lichidul
amniotic, la 0 temperatura constanta ~i
protejati impotriva ~ocurilor. Inima incepe
deja sa bata la inceput neregulat, dar in
cunlnd cu un ritm regulat ~i mai rapid
deeM eel al mamei.
Placenta este COllstituitadin vasele
sanguine materne din peretele uterin $i
vase Ie sanguine fetale din cordonul
ombilical. Schimbul de hrana, oxigen $i
produ$i metabolici are loc in sinusurile
placentare. Sdngele dezoxigenat (albastru)
pleaca de lafiit prill arterele ombilicale $i
sdngele oxigenat (ro$u) ajunge lafiit prin
vena ombilicalii.
Artere ombilicale
Vena ombilicala
cu
continua
cre~tere: toate
substantele
nutritive necesare, inclusiv oxigenul, trec
prin ea de la mama la fat ~i produ~ii de
degradare trec prin ea in circulatia
materna,
fiind excretati.
Circulatiile
materna ~i fetala raman relativ separate.
fatui nu este capabil inca de a exista
independent de mama, de~i in foarte rare
ocazii copiii nascu~i prematur la aceastii
Trimestrul at treilea
Ritmul de cre~tere al organismului fetal
atinge ritmul de cre~tere al capului ~i fatuI
are proportiile fizice ale unui nou nascut.
Corpul este mult mai slab, deoarece
grasimea subcutanata nu a inceput sa se
dezvolte. Cantitatea de vernix cre~te.
Lungimea corpului este acum in jur de 45
cm (17,7 inci) ~i copilul nascut prematur in
acest stadiu are ISla
sutii ~anse de
supravie~ire.
Sliptlimana a 36-a: in acest moment,
~ansa de supravie~ire cre~te pana la 90 la
suta, deoarece plamanii sunt complet
formati.
30 saptamani
40 em
28 saptamani
37 em
20 saptamani
21 em
8 saptamani
4em
Trimestrul al treilea
Pana in al treilea trimestru, uterul ~i-a
marit dimensiunile foarte mult ~i multe
femei prezinta dificuItati la mers daca nu
se apleaca pe spate, ceea ce poate
determina dureri lombare. Pot exista
contractii ocazionale nedureroase ale
uterului, care sunt normale ~i ajum
circulatia placentara.
StatuI pe burta va deveni inconfortabil.
Totu~i, dupa ce capul copilului SMa
"angajat" - a coborat in pelvis -multe femei
.se simt mult mai bine, deoarece presiunea
pe stomac ~i diafragm este mult mai
redusa. La un moment dat, in cursul celei
de-a 40-a saptamani va incepe travaliul.
Oasele pelvisului mamei s-au separat deja
36 saptamani
47 em
32 saptamani
43 em
34 saptamani
45 em
38 saptamani
50 em
Glosar
ABDOMEN - Cavitatea abdominala care se
ACETILCOLINA
Substanra chimica
eliberata din terminatiile nervoase ~i care este
"transmiratorul" nervilor parasimpatici. Printre
alte functii, determina contractia mu~chilor ~i
bronhoconstrictia.
ACTH - Hormonul
adrenocorticotrop. Un
hormon hipoftzar ce stimuleaza productia de
corticosteroizi. ACTH poate fi administrat prin
injectii.
ADENOIZI
ADRENALINA
- Hormonul organismului
implicat in reactia de "atac ~i aparare";
stimuleaza actiunea inimii, plamanilor ~i a altor
tesuturi. Este produsa de medulosuprarenala.
FEMURALA - Artera
vascularizeaza membrul inferior (coapsa).
ARTERA
TIBIALA
Artera
ce
vascularizeaza gamba. Are doua ramuri ~i se
desprinde din artera femurala, care se divide la
nivelul genunchiului.
ATP
BICEPS
- Mu~chiul flexor
din partea
anterioara a bratului. Impreuna cu tricepsul,
faciliteaza mi~carile cotului ~i umarului
(observatie: combinatia dintre biceps ~i triceps
este denumita "antagonista", adica au functie
opusa).
ce
a
a
sa
CARBOHIDRA'f1
ARTERA
contractia
Este
denumit
CLAVICULA
scapula
CRIPTELE LIEBERKUHN
Mici
depresiuni ale duodenului ce secretii enzime
digestive ~i suc alcalin ce neutralizeaza
aciditatea gastrica.
EREDITATE - Transmiterea
genetice de la parinti la copii.
structura
ce are legatura cu coastele (de exemplu, spatiile
intercostale sunt spaj:iile dintre coaste).
0
informatiei
lichidelor
~i
ECZEMA
Procesul
prin care
spermatozoidul penetreaza ovulul ~i fuzioneaza
cu acesta, formand oul care se va implanta
(nida) ~i se va dezvolta.
creierului.
- Parte
a sistemului
nervos controlata de creier ~i de partea
inferioara a maduvei spinarii, ce interactioneaza
cu sistemul nervos simpatic (controlat de
maduva spinarii) pentru a mentine echilibrul
functiilor vitale controlate involuntar (de
exemplu, respiratia, digestia ~i ritmul cardiac).
0
substanfii
produsa de organism, implicata in contractia
musculara ~iin perceperea durerii. Analgezicele
(ce calmeaza durerea) actioneaza prin inhibarea
productiei de prostaglandina.
PROTEINA
- 0 substanfii fundamentala
pentru organism. Este alcatuita din lanturi de
molecule de aminoacizi.
PUBERTATE
e;-..1:ern
sunt receptate prin organele de simt (in
special, ochii ~i urechile) ~i asamblate pentru a
forma 0 imagine a lumii exterioare. Acest
proces este denumit perceptie.
maturarea sexuala,
emotionale.
SEBUM - Substanta
glandele sebacee.
fizice
~i
PERISTALTISM
PIRIFORM
PITUITARA. (HIPOFIZA)
- 0
glanda
situata la baza creierului, ce controleaza
activitatea altor glande din organism ~i secreta
hormoni ce controleaza cre~terea ~i echilibrul
hidroelectrolitic.
grasoasa produs8. de
SISTEMUL
organismul
NERVOS
se
apara
SIMPATIC
CEREBRAL - Regiunea
TUBA
Conductul ce
conecteaza urechea medie (portiunea ureehii
dincolo de timpan) cu poqiunea posterioara a
faringelui. Ea permite egalizarea presiunii
aerului de ambele paqi ale timpanului.
- Vasul ce
transportii spermatozoizii de la testicule la
uretra. Este sectionat in vasectomie, stopand
astfel pasajul spermatozoizilor prin duct.
"sub piele".
VENELE JUGULARE
UMOAREA
a ochiului, dintre
VITROASA.
Substanta
gelatinoasa ce umple camera principala a
ochiului ~iii confera consistenta elastica, ferma.
responsabile
TESTOSTERON .
Hormonul
sexual masculin produs de testicule.
. Doua vene ce
dreneaza sangele de la cap. 0 leziune
aeeidentala a jugularelor poate permite intrarea
aerului in circulatie ~i, de aceea, poate fi fatala.
VEZICULA
UTER - Organ in forma de para, situat intre
rect ~i veziea urinara, eonectat de ovare prin
tubele Fallopio. Daea are loc coneeptia, fatui va
fi hranit ~i se va dezvolta in utero In eaz contrar,
mucoasa uterina (endometrul) va fi eliminata
impreuna cu 0 cantitate de sange.
BILIAR.A
Un organ
sacciform, ata~at de ficat ~i care colecteaza bila
~i apoi 0 elimina in intestinul subtire, ca raspuns
la 0 alimentatie bogata in grasimi.
utero
Index
Numerele
scrise cu caractere
ita/ice se refer! la ilustratie
A
Acetabul28, 28
Acetilcolina 40, 67
Achilian, tendon 36, 40, 41
Acini 74,75
Acrosom 134, 134
Actina, filamente 38, 39, 40
Adenozin monofosfat, AMP 68
Adenozin trifosfat, AlP 40, 105,
105
Adrenalina 67, 68, 74, 76, 76
Albumina 87, 126
Alergie 101
Alveole 69, 82, 83, 84,85
Aminoacid 20,104
Amigdale 58, 80,81, 89, 100, 100,
107
Amigdaloid, corp 47
Amilaza 104, 104
Amniotic, sac 17
Ampula 56
Anabolism 20
Androgeni 131
Anticorpi 89
Antigen 89
Apa, continutul organismului In
21,21
Apendice 103,125,125
Arahnoida 13, 46
Aria olfactiva 57, 57
Artere 92, 93, 94, 94
- aorta 12,14,15,85,87,94
- arcuata 127
- bazilara 70
- brahiala 87, 94
- coronar! 93, 94
- carotida comuna 87
- femurala 87, 94
- hepatica 117
- hipofizara 70, 71
- iliaca 94
- linguala 106
- mezenterica 94
- pulmonara 85, 94
- renala 84, 87, 94, 118, 121, 127
- spermatica 75, 98, 98
- subclaviculara 87, 94
- tibiala 87
Articulatii 17, 17,30,31,30, 31
Articulatii mobile 30
Articulatii pivotante 30
Articulatii fibroase 31
Articulatia pumnului 28, 30
Artrita reumatoida 30
Astm83
Auz 46, 54-56, 54-56
Axon 42, 43
B
Bartholin, glande 136, 137
Bastona~e 51
Bazali, ganglioni 47, 48, 65
Bazofil 89, 89
Bila 103, 104, 113, 118, 118, 119,
122
Biliar
- canalicul117, 118
- duct 75
Bilirubina 118, 119
Biliverdina 118, 119
Blastocist 142, 143
Bowman
capsula 126, 127
- strat 50
Brat 26, 40
Bronhie 12, 14, 82, 83
Bronhiole 82, 83, 85
BroJ1~ita83
Brunner, glande 30,31,31
Bursa 30,31,31
C
Calculi biliari 119
Canal hialoid 50,51
Canale semicirculare 56, 56
Cancer pulmonar 83
Canini 109, 11 0
Capilare 92, 94
Carbohidrati 20, 116
Cartilaj 24, 26
- aritenoid 25, 61, 62
- articular 24-26
- cricoid 25
- de cre~tere 24, 25
- elastic 26
- fibros 25, 26
- hialin 25
- tiroid 25, 61, 61, 62, 72, 73, 81,
81
Catabolism 20
Cavitate
- abdominala 7,14,15,15
- craniana 13, 14
- nazala 14, 37, 78
- toracica 12, 14
Cec 103, 123
Celule 18, 19, 19,72
- alfa 75
- beta 75
- diviziune 19, 19
- epiteliale 88
- gliale (nevroglii) 43
- hepatice 116, 117
- macrofag 101
- mastoide 55
- melanocite 33, 35, 35
- monocite 88, 89, 89
- nervoase 18, 43
- neutrofile 88, 89
- olfactive 57, 57
- osteoblaste 25
- osteocite 24
- polimorfonucleare 88-9
Cerebel20, 42, 46, 47, 48, 56, 65
Cerebrospinal, lichidul 3, 46, 46
Cerebrum 42,47
Cervix 137, 137
Chiasma optica 52, 70
Chim 103, 112
Chordae tendinae 90-1,91
Ciclic AMP 68
Citoplasma 18, 18
Clitoris 136, 136
Clorura de sodiu 76-7, 77
Cohlee 54, 55, 56
Colagen 25, 31, 50
Colita 132
F
Falange 29
Fallopio, tuba 14, 137, 138, 139,
142
Faringe 61, 62, 80-1, 80, 81, 107,
111,111
Fertilizare 142
Fetus 17, 142-146
Fibrina 88
Fibre motorii 44
Fibre senzoriale 44
Fibre tendinoase 41,41
Fibroblast 25-26
Ficat 14, 15, 15, 18, 20, 27, 103,
104, 116-19,117-19
Focalizare 52
Foliculi pilo~i 33, 33, 34, 35
Foramen magnum 13,14
80
Cot 26, 28, 32
Cuticul! 34, 35
Cowper, glande 128, 131
D
Degete 29, 30, 35
Dendrite 43, 43
Derm 33,33
Descemet, membrana 50
Dezoxiribonucleic, acid (ADN) 18,
19,19
Deshidratare 21,21
Diabet 20, 70-5, 77
Diaftzi24
Digestie 103-5, 113
Dinti: 107, 108-10,109, 110
-Iapte (deciduali) 109, 110,110
Duct lacrimal 79
Duct limfatic 96, 97
Duct pancreatic 75
Duct toracic 96, 97
Dura mater 13, 14,46,70,71
Duoden 113, 113
Durere 60, 60
E
Echilibru 56
Elastin! 25, 26,31
Elastice, fibre 33, 33
Emfizem 82
Emotiile
- hormonii ~i 68-9
mirosul ~i, 58
Endolimfa 54, 55,55, 56, 56
Endometru 17, 137
Endoteliu 50
Energie 105
- metabolicii 20
Enzime 18,20,67,103,104,
116
Eozinofile 89, 89
Epicraniu 34
Epiderm 33, 33, 35
Epididim 130, 132, 134,135
Epiglota 25, 26, 58, 61, 61, 80,
107, 111,111
Epimisium 41
Epiteliu 50, 124
G
Ganglion 43, 44
Ganglioni autonomi 43
Ganglioni limfatici 89, 96, 97
Gastrina 103
Gene 18-19
Genunchi30-1,31,32,40
Glande
- apocrine 33, 33, 34
- ecrine 33
- endocrine 70, 77
- epifiza 24
- hipofiza 47, 68, 68, 70-2, 70, 71,
77, 140, 141
- hipofiza posterioarii 21
- pancreas 15, 15, 67, 68, 74-5, 74,
103,113
- parotide 106, 107
- prostata 121,128,131, 135
- salivare 102, 104, 106-7, 106,
108
- sebacee 33,33,34, 129
- sublinguale 106, 107, 107
- submandibulare 106, 107, 107
- sudoripare 33,33, 122, 129, 129
Glandul penisului 130, 131, 131,
132-3
Glicerol20
Glicogen 38, 76, 104, 105, 116
Globulina 87,101
Globule albe 88-9,89
Globule ro~ii 18, 85, 87, 88, 89,
98,116, 118
Glomerul120, 126,127
Glota 25,61,61
Glucide 74-5, 116
Glucoza 20, 77, 87, 103, 104, 105,
105, 116
Gonade 71,130, 131
Graviditate 137-8, 142-7
Graat: foliculul141
Gura (cavitate bucal!) 106-10
Gust 58, 58-9
Gu~a endemica 72
H
Havers, canale 24
Hemoglobina 88
Hemoroizi 147
I
Ileon 103, 103, 104,114,115
Imunoglobuline 97
Incisivi 109, 109
Interneuroni 43, 46, 47
Intestine 122
Intestinul gros 1235, 123-5
Intestinul subtire 103-4, 103-4,
113-15,113-15
Iod 72
Iris 50, 50, 51, 51
J
Jejun 103, 104, 113, 114,114
K
Keratina 33, 34, 35
Krause, corpuscul33
Kuppfer, celule 116
L
Labie 136, 136
Lacrimi 30
Lactatie 69, 71, 72, 146
Langerhans, insulele lui, 74, 105
Lapte matern 69, 72, 146
M
Macula, vezi fovea
Maleola28
Manubriu 27
Malpighi, corpuscul 98
Maltoza 103
Mamelon 69
Masticatie 102
Maduva spinarii 13, 14, 26, 26, 43,
44, 46-8, 60, 60
Marui lui Adam, vezi cartilajul
tiroid
Maseaua de minte 109
Mana 28-9, 30, 41, 44
Meaturi 79
Medulla oblongata 47, 48
Meissner, corpuscul 33
Melanina 35,35
Membrane 17, 17
- bucala 106
- mucoase 17, 17
- nazala 78, 79, 79
- sinoviala 17, 17,26, 30, 30, 31
- timpanica 56
Membre 28, 28-9
Membre inferioare 28, 28, 40
Memorie, miros ~i 58
Menarha 140
Meninge 17, 17,46,47
Menopauza 69
Merkel, corpuscul 60
Metabolism 20
Metabolismul amidonului 104-5,
104
Mezenter 15,15,114,114
Microtubuli 40
Miofibrile 38, 38
Miopie53
Miozina, filarnente 38, 39,40
Miros 57-8, 57
Mi~cari, coordonare, control 64-5,
64-5
Mitocondrii 18, 18, 38, 40,- 134,
134
Mitoza 19
Molari 109, 110
Mucus 57
Muguri gustativi 58, 59, 106, 107
8
Mu~chi 16, 18, 32, 36, 41, 36-40,
105
- adductor 40
- biceps 37, 38, 40
- buccinator 102
- cardiac 37,37,38,39,40
- ciliari 50, 50
- cremaster 132, 134
- deltoid 36
- diafragm 12, 14,14, 15,82, 84
- dreptul abdominal 36
- frontal 34, 36
- erectori 33
- gastrocnemian 31, 36, 40
- genioglos 63
- gluteus maximus 36, 37,38
- hioglos 63, 106
- iliac 40
- infraspinat 36
- intercostali 14, 42, 47, 63
-latissimus dorsi 27, 36
- maseteri 102
- occipitali 34, 36
- orbicularul ochiului 36
- orbicularul gurii 36
- palatoglos 63
- pectoralul mare 36, 38
- pectoralul mic 27
- psoasul mare 40
- pterigoizi 102
- sartorius 30, 40
- semitendinos 36, 41
- serratus anterior 27
- sternocledomastoidian 37, 80
- stiloglos 63, 106
- solear 40
- temporali 102
- trapez 36
- tensoru1 fasciei lata 40
- teres major 36
- trapez 36
- triceps 36, 38, 40
Mu~chi netezi 37, 38, 39, 40
Mu~chi voluntari 37, 38, 39, 40
N
Nas 79,79
Na~tere 146, 147
Nefroni 126
Nervi
- coccigieni 42
- cohleari 54, 54, 55, 55
- cervi cali 42, 45
- cranieni 44, 45
- frenici 84, 84
- glosofaringieni 58, 81
- lombari 42, 45
- motori 38, 46, 46
- olfactivi 57, 57
- optici 50, 51, 52-3, 52
- parasimpatici 44, 44
- sacrali 42, 45
- senzitivi 43, 46
- simpatici 44, 44
- spinali 44, 45
- toracici 42, 45
- vagi 44, 45, 80
- vestibulari 56
Neuroni42,43,46,47
Neuroni motori 43, 44
Nidatie 142
Nivelul sodiului, control 76-7, 77
Noradrenalina 76
Nucleol18
o
Oase 23-4, vezi articulatii, schelet
- calcaneu 29
- capitat 28
- clavicula 27, 28, 32, 82
- carpiene 29, 30
- coccis 26
cuboid 29
- cuneiform 29
- etmoid 57
- fibula 28, 28, 29, 51
- fata 23,26
- hamat 28
- hioid 61, 63, 106
- lacrimal 23
- humerus 26, 28, 32
- ilion 28, 28
- incus 54, 54, 55
- ischion 28, 28
- malleus 54, 55
- maxilar 23
- mandibula 14, 23, 26, 108
- metacarpiene 29
- metatarsiene 29
- navicular 29
- nazal23
- radius 26, 28
- patella 28
- piramidal 28
- pisiform 28
-pubic 15
- sacral 28, 28, 123
- scafoid 28
- stapedius 54, 54, 55
- stern 12
- talus 29
- tars 28
- tibia 28, 28, 29
- trapezoid 28
- ulna 26, 28, 32, 32
- zigomatic 23
Ochi 50-3, 51-3, 56
Oddi, sfincterullui, 118, 118
Oment 15
Organe 13-5
Organe sexuale 5
Orofaringe
Osicule 54
Ovare 14,137,138-40,139
Ovulatie 72, 139, 139
Oxigen 84, 87, 88, 94
p
Pacini, corpuscul33, 60
Palat dur 106,107
Palat moale 80, 80, 106, 107
Pavilionul urechii, 54, 54
Pancreozimina104
Par 33, 34-5, 34
Pelvis 22, 24, 28, 28
Penis 121,128,128,130-3,131-3
Pepsina 103
Peptide 104
Peptone 103
Pericondru 25
Pericraniu 34
Perimisium 41
Perineu 128,136,136
Periost 24, 32
Peristaltism 11, 37, 123
Peritoneu 15, 114, 115
Peritoneu visceral 15, 15
Pia mater 13, 46
Picior 29, 40, 41
Q
Quadriceps femoris 36
R
Radiatii optice 52
Ranvier, nod 42
Rani, leziuni 88, 88
Raspuns imun 77,88, 100-1, 101
Raspuns inflamator 89
Rect 15,103,123,
124,124
Reflexe 37,64-5
- actiuni 40, 46, 47
Reflux 112
Rejet tisular 101
Renina 77,126
Reproducere 142-7
Respiratie 27, 28, 84, 85
Reticul endoplasmic 18, 18
Retina 50, 50, 51-2, 53
Retea de fesut fibros 23
Ribozomi 18, 18
Rinichi 14, 15, 15,21,21, 71, 77,
118,119
Ruffini, corpuscu133
S
Sacula 56, 56
Saliva 59,59, 106-8
Siinge 21, 25, 87-9, 88, 89, 98,
116, 126
Scala timpanica 55
Scala vestibulara 55
Scalp 34
Schwann, teaca 43
Sclera 50, 51
Scrot 130,132, 135
Sebum 34
Secretina 67, 104
Sella turcica 70, 70
Seroase 17, 17
Setea 21,21
Sfincteranal103, 124, 125
Sfincter piloric 103, 112
Sigmoid, colon 123
Simfiza pubiana 28
Sinapse 43, 47
Sinoviala 30
Sinusoide 95,117
Sinusuri 14, 78, 79
Sinus sfenoidal 78
Sistem
- cardiovascular 16, 86, 96
- digestiv 16, 102-19
- endocrin 16, 21,48,66, 77
- excretor 16, 120-9
limbic 47, 58
- muscular 16, 30-40
- nervos 16,21,42,65
- nervos autonom 21,44
- nervos periferic 44, 44-5
- neuroendocrin 21
- osos 16, 22, 23
- port hepatic 94
- reproducere 16, 30, 47
- respirator 16, 78-85
- reticulat activator 47, 48
- somatic 43, 44
- vascular limfatic 16, 96-101
- urinar 120, 121-2, 121
Skene, glande 136
Somn 48,48
Spatiu sinaptic 38
Sperma 131
Spermatozoid 71, 133-5,134, 142
Splina 131
Stomac 15, 111, 112, 112
Stroma 50
Substanta alba 46, 47
Substanta cenu~ie 46, 47, 48
Substantia nigra 47
T
Tact 46, 49, 60, 60
Talamus 47, 48, 58, 60, 60
Teaca de mielina 42, 43
Tendon 17, 31, 31,40,41,41
Tendon - calcaneean 41
- ehiensor 36, 40, 41
- flexor 36, 40, 41
Tenosinovitii 41
Terminatii nervoase 33,33,60,60
Testicule 121, 130, 132, 133-5,
134
Timpan 54, 54, 55, 55
Timus 14, 61, 82, 98-9, 99
Tiroida 61,71,72-3, 72
Tirozina 35
Torace 12,14
Toxine 89, 116
Tract optic 52
Tract respirator 17
Trahee 12, 14,61,61,81,81
Tricuspide, valve 90, 90-1
Trofoblast 142, 143
V
Vagin 121, 128, 136, 136, 137,
137,138
Valve 136, 136
- cardiace 90, 90, 91
- ileocecala 103
- mitrala 90, 90, 91
- pulmonare 90,90, 91
Vase chilifere 104
Vas deferent 121, 130, 131, 132,
134, 135,135
Vase limfatice 96, 97, 97, 114, 115
Vedere 46, 50-3, 50-3
Vedere la distantii 53
Vedere periferica 52
Vene 93,94,95
- cava 14,15,87,95,95
- coronare 95
- bazilica 87, 95
- femurale 95
- hepatice 15,87,95,95,104,117
- hipofizare 70, 71
- iliace 94
- jugulare 12,80,87,95
- mezenterice 75
- peroniere 95
- poplitee 95
- porta 117
- pulmonare 83, 85, 87, 94,95
- renale 14, 87, 118, 121, 124
- safene 87, 95
- spermatice 87
- subclavie 95
- tibiale 95
varicoase 147
Venus, muntele lui, 136, 136
Vertebre 26, 26, 27, 43
Vertebre cervicale 13
Vertebre lombare 26
Vezicula biliara 15, 103, 103, 113,
113,118,118,119,119,122
Vezicule seminale 180
Viscere 15
Vitamine 118
W
Waldeyer, inel100
Tesut epitelial 16
Tesut fibros 23
T esut nervos
16
U
Umori 22,32
Umoarea apoasa 50,51
X
Xifoid, proces 27