limba ingerilor

mestecata si înghitita de gura noastra lipita de limba noastra spânzurata de

limba noastra limba unui înger
era iarna si vorbeai cu oameni de zapada despre frigul ce ne-a cuprins din moart
a zapada
umerii tai ieseau din iarna si mâinile tale de zapada degetele de zapada
te iubeam si brusc cadeam în luna oarba cu ochii întorsi
umblam întorsi si albi înspre tine de zapada
era iarna de tot
si cine mai încearca sa traiasca în altul din altul prin altul
era iarana într-o poezie scrisa pe zapada si umerii tai de zapada
n-am stiut
nu stiu daca viata vine sau pleaca îti spun ca îmi plac apele care curg si nicio
data
n-am stiut
nu stiu daca ele urca ori coboara vin ori se duc
n-am stiut
nu stiu daca ele stau doar stau si eu curg precum apa
din care ochii mortilor ma privesc tot mai adânc
îti spun sigur ca îmi repet copilaria când ninge si nu
mai stiu daca trebuie sa ma bucur ori trebuie sa plâng sa fiu norul ce se stoarc
e de vlaga
sa fiu cerul ce se lasa peste ocean ca o pleoapa
hei
cred ca ti-ai amintit ceva ceva dintr-o poveste cu îngeri
eu astazi nu sunt nu mai sunt decât cel care te scriu pe zapada
cu mâini de zapada