PREFAT

Alimentarea aparaturii radioelectronice este o problem deosebit de important care

conditioneaz functionarea acestei aparaturi si care de cele mai multe ori se asigur de la
reteaua electric de curent alternativ . Transformatorul este una din verigile importante din
lanul de alimentare electric a aparaturii radioelectronice ; de acea , s-a apreciat c necesit
tiprirea acestei brosuri .
Brosura explic rolul, principiul de funcionare i principalele caracteristici ale
transformatorului de retea .
Se dau indicaii i exemplificri de calcul simplificat, de calcul cu ajutorul
nomogramelor si de calcul amanuntit al transformatorului, avndu-se in vedere materialele
existente n tara. Se au n vedere i transformatoarele speciale:
-autotransformatorul,
-transformatorul pentru vibrator,
-transformatoare pentru retele de fregvente diferite de 50Hz,
-transformatoare cu miezuri cu particule orientate.
n brour se descrie procesul tehnologic de fabricatie a diferitelor transformatoare. De
asemenea , ea contine indicatii de intretinere a transformatoarelor.
n partea finala se dau date concreteasupra transformatoarelor care intra in
compunerea:radioreceptoarelor,televizoarelor, combinelor muzicale, amplificatoarelor audio
si magnetofoanelor.
Brosura intereseazaatat pe radioamatori cat si pe constructorii transformatoarelor de
retea pe scara industriala.

I. Rolul, functionarea si caracteristicile

Transformatorului de retea
1.Rolul transformatorului de retea
n aparatura radioelectronica
Orice aparat care contine tuburi electronice are nevoie, pentru a putea functiona, de o
anumita cantitate de energie. Aceasta energie este luata in majoritatea cazurilor de la o retea
de curent alternativ.Deoarece aparatul electric nu poate utiliza energia electrica sub forma care
o absoarbe de la retea, se impune existenta unui element care sa transforme energia retelei de
alimentare in energie corespunzatoare pentru alimentarea aparatului respectiv. Acest rol este
indeplinit de transformatorul de retea. El transforma energia retelei in energie cu o tensiune
mai inalta (de ordinul sutelor de volti), necesita alimentarea etajului redresor, si in energie cu
o tensiune mai joasa (de ordinul voltilor), necesara incalzirii filamentelor tuburilor si
alimentarii beculetelor de semnalizare. n cazul electrofoanelor(sau picupurilor) si
magnetofoanelor, transformatorul alimenteaza si motorul electric .
Transformatorul de retea este astfel realizat, incit permite ca aparatul sa fie alimentat
de la retele cu tensiuni diferite. n anumite situatii el se prezinta sub forma de
autotransormator, care are unele avantaje. De asemenea in functie de natura retelelor de
alimentare (retele de bord ale avioanelor sau autovehiculelor terestre) si in functie de anumite
conditii de lucru impuse(conditii climatice severe) ,transformatorul de retea prezinta anumite
particularitati.
n trecut doar aparatele cu alimentare de la baterie nu foloseau transformator de retea .
In prezent, tranzistorizarea aparaturii electronice a inceput sa restranga oarecum domeniul de
utilizare a transformatoruli de retea, care continua sa aiba o mare importanta.
Defectarea transformatorului duce la imposibilitatea folosirii aparatului. De calculul
corect si constructia judicioasa a transformatorului depind in mare masura economicitatea,
dimensiunile si greutatea aparatului respectiv.
nultimul timp se remarca si in acest domeniu tendinta de tipizare, cea ce va usura
mult intretinrea si depanarea aparaturii radioelectronice.

2.Principiulde functionare
a transformatorului
La baza functionarii transformatorului sta legea inductiei. Aceasta lege, sub diferitele
ei aspecte, este una din legile importante cu aplicatii atit in domeniul curentilor tari, cat si ai
curentilori slabi.
Conform legii inductiei electromagnetice , n orce circuit nchis (de exemplu o spir) strbtut
de un flux magnetic variabi n timp ia nastere o forta electromotoare. n fenomenul inductiei ,
rolul principal il are variatia n timp a fluxului magnetic, forta electromotoare fiind
proportionala cuviteza de variatie a fluxului. n practica, ns, n marea majoritate a cazurilor ,
intervin marimi care variaz sinusoidal in timp, iar la aceste mrimi viteza de variatie este
proportionala att cu frecvena ct i cu amplitudinea.
Dac cmpul magnetic variabil n timp este produs de un curent variabil, fora
electromotoare de inductie apare i n nsui circuitul parcurs de curent. Experienta arat c
aceast for electromotoare este de asa natur, nct curentul cruia ei i d natere n circuit

produce un cmp care se opune variaiilor cmpului inductor.Deci cnd curentul crete (i
odat cu el i fluxul magnetic) , cresterea se va fi ncetinita de curentul indus, care va fi de
sens contrar. De asemenea, niciodat, ntr-un circuit n care se petrece fenomenul de inductie,
curentul nu poate nceta instsntaneu. Acest aspect al fenomenuluio de inductie
electromagnetica se numeste inductie proprie sau autoinductie.
Autoinductia face ca n cazul curentului alternativ, unde variatia n timp a fluxului este
nentrerupta, curentul rezultat s fie mai mic dect cel pe care l-ar determina numai rezistenta
circuitului ; el va fi cu att mai mic, cu ct fluxul magnetic creat de curentul din circuit este
mai mare. Acest fenomen este caracterizat de un parametru al circuitului numit inductanta si
definit ca raportul dintre fluxul magnetic care strabate circuitul si curentul care l-a produs :
L= / I
Considernd un circuit care are o bobina, cu cit bobina are un numar mai mare de
spire, cu atat fluxul produs de curentul care o strabate va fi mai mare, caci campurile
magnetice care le produce curentul prin fiecare spira, se aduna, iar fenomenul de autoinductie
are loc n fiecare spir. Astfel, inductanta bobinei creste mult cind creste numarul de spire.
Relatia dintre inductanta si numarul de spire depinde de foarte multi factori, ca de pilda forma
carcasei, modul de bobinare, diametrul conductorului etc. n general ns, se poate considera
ca inductia variaza proportional cu patratul numarului de spire.
Circuitul format ntr-o bobina prrezinta o impedanta (se opune trecerii curentului) la
care contribue atit rezistenta conductorului din care este alcatuita bobina, ct i inducia
bobinei. Fireste, efectul induciei va fi cu att mai pronunat, cu ct variaia curentului va fi
mai rapid (cu ct frecventa va fi mai mare), deoarece f.e.m. de autoinductie va fi mai mare .
Acest lucru este exprimat matematic prin formula reactantei inductive din care rezulta ca ea
este direct prioportionala cu frecventa.
Principiul de funcionare a transformatorului . Pentru a indeplini rolul de adebita
consumatorului energie sub formele care i sunt necesare, transformatorul nmagazineaz
energia electrica absorbit sub form de energie a cmpului magnetic i o retransform n
energie electric dar cu alte caracteristici. Transferul de energie din circuitul care o absoarbe
(circuitul primar) n circuitul de utilizare (circuitul secundar) se face prin inductie
electromagnetica. Cuplajul dintre circuitul primar si cel secundar se face prin intermediul
campului electromagnetic.
Din cele mentionate rezulta necesitatea existentei unor rezervoare de energie si anume
a unor rezervoare capabile sa inmagazineze sub forma de energie a cmpului magnetic. Astfel
de rezervoare snt bobinele a caror inductanta va trebui sa fie de valoare cu att mai mare cu
ct energia de transfer este mai importanta.
In principiu, transformatorul consta dintr-o bobina primara care se conecteaza la sursa
de energie (n cazul transformatoarelor de reea sursa este reeaua electric) i una s-au mai
multe bobine secundare care se conecteaza la consumator ; cuplajul intre bobine este prin
cimp magnetic(fig.I.1 i figI.2.) .
Se va considera nti c transformatorul lucreaza in gol (fara conservarea sarcinii) i ca
nu are nici un fel de pierderi (rezistena conductorului este neglijabila, iar toate liniile de fora
care strabat bobina primara strabat si bobina secundara) .

Conectarea bobinei primare la retea va determina aparitia unui curent I1care vacreste
pina la o astfel de valoare incit f.e.m.de autoinductie care va lua nastere sa fie egala cu
tensiunea aplicata U1.F.e.m. de auto inductie E1 are expresia E1=11n1 unde 1 este pulsatia
reelei, 1 fluxul produs de curent printr-una din spirele bobinei primare. Acelas flux 1
strbate i spirele bobinei seundare si induce n fiecare spira o tensiune electromotoare
E2=11 . Deoarece fenomenuf de inducie se oetrece in fiecare spira, f.e.m. totala din
secundar, deci tensiunea la bornele bobinei secundare, va fi U 2= 11n2 unde n2 este nr de spire
al bobinei secundare. Facnd raportul dintre tensiunea din secundar si tensiunea din primar se
obtine relatia foarte importanta
U2/U1=n2/n1=n,
Care exprima faptul ca tensiunile la bornele bobinelor transformatorului sunt proportionale cu
nr. de spire al bobinelor. Marimea n se numeste raport de transformare.
Datorita limpsei de curent in circuitul secundar, bobina secundara nu produce un flux
si prin urmare secundarul nu va influenta cu nimic fenomenele in circuitul primar. Curentul
abserbit de la retea, numit curent de magnetizare , va fi defazat cu 90 fata de tensiunea
retelei, caci transformatorul nu consuma putere.

Considerind apoi ca se conecteaza sarcina , fenomenele se complica, deoarece, datorita

curentului care-l strabate, secundarul va influenta la rindul sau primarul prin f.e.m. care o
induce in primar, ceea ce va modificasi curentul absorbit deprimar de la retea.
Pentru a putea aprecia cantitativ schimbarile produse ar trebui facute calcule in care sa
se tina seama de sarcina complexa pe care o prezinta acum secundarul si deci de defzajul
existent intrecurentul secundar si cel primar. De asemenea in calul intervine inductanta
mutuala intre circuitul primar si cel secundar. Pentru a evita eventualele complicatii de calcul
si pentru a mentine rationalmentul aproape de esenta fizica a fenomenelor, se vor deduce
schimbarile care intervin prin conectarea sarcinii, pe baza unor consideratii energeticesimple.
Astfel carcina din secundar reprezinta un consumator de putere. Acesta putere nu poate fi
obtinuta in ultima instanta decit de la retea. Deoarece la retea este conectat doar circuitul
primar, rezulta ca el absoarbe putera iar apoi o transmite in secundar.
Puterea absorbita este cu atit mai mare, cu cit curentul primar este mai mare, CU alte
cuvinte cu cit impedanta pe care o prezinta primarul este mai mica. Puterea aborbita in primar
se regaseste integral in secundar (Transformatorul fiind fara pierderi), rezultind U 1I1=U2I2.
Raportul curentilor va fi inversul raportului tensiunilor, deci, inversul raportului de
transformare.De asemaenea, sarcina din secundar R2=U2/I2 va fi transferata in primar sub
forma:

Pentru un transformator ideal (fara pierderi) sint, asadar, valabile egalitatile:

Rolul miezului feromagnetic .S-a mentionat mai inainte c, pentru a putea transfera
mai multa putere secundarului, este nevoie ca bobinele sa aiba o inductanta mai mare pentru a
crea un cimp magnetic mai puternic. n principiu, acelas efect s-ar obtine si daca bobinele ar
avea o inductanta mica, dar ar fi strabatute de un curent de magnetizare mai mare. Acest lucru
este insa foarte neeconomic din urmatoarele motive :
- curentul fiind mare, trebuie ca si sectiunea conductorului prin care circula sa fie mare,
deci se mareste mult consumul de cupru ;
- puterea pierduta inutil prin incalzirea conductorului Creste proportional cupatratul
curentului, deci randamentul cu care ar functiona transformatorul ar fi foarte scazut ;
- puterea aparenta absorbita de la retea pentru producerea fluxului magnetic, desi nu
prezinta un consum propriu-zis, mpiedica utilizarea rationala a retelei, nrutind-ui factorul
de putere ; acest dezavantaj devine important doar la trnsformatoarele de putere mare, iar
celalalte doua conteaza foarte mult si la transformatoarele mici.
Rezulta ca reactanta inductiva trebuie sa fie cit mai mare, astfel incat acelas flux
magnetic sa se obtina cu un curent cit mai mic, adica fenomenul de inductie electromagnetica
sa fie cit mai intens.
n cazul frecventelor nalte, reactanta este mare chiar cind inductanta este
neinsemnata. La frecventele audio, Si cu atat nai mult la frecventa retelelor electrice
industriale (care in marea majoritate a cazurilor este de 50Hz) , singura solutie este marirea
inductantelor bobinei. A mari inductanta inseamna a face ca acelas curent sa creeze un flux
mai intens, cea ce se poate realiza fie marind numarul de spire, fie facand ca prin fiecare spira
fluxul sa fie mai puternic . Marirea numarului de spire conduce la dezavantajele care au mai
fost mentionate: Consum exagerat de cupru si randament mic. Ramine cealalta cale, in prezent
universal adoptata, si anume intensificarea fluxului magnetic printro singura spira prin
marirea densitatii liniilor de forta care o strabat, marire care se obtine prin utilizarea unui

material feromagnetic numit in mod curent miez de fier (deoarece aliajele de fier sint
corpurile cu permeabilitatea magnetica cea mai mare). Permeabilitatea magnetica relativa
poate fi considerata ca aratand de cate ori inductia magnetica este mai intensa in interiorul
corpului decat in vid sau in aer, in aceleasi conditii. Avantajul utilizarii bobinelor cu miez de
fier apare foarte clar : daca se folosesteun material cu =1 000, Fluxul magnetic obtinut va fi
de 1 000 de ori mai mare decit Fluxul aceleiasi bobine fara miez(fig.I.3.)

Utilizarea miezului de fier mai prezinta un avantaj : Prin concentrarea liniilor de forta in
interiorul miezului si folosirea aceluias miez atat pentru bobina primara cit si pentru bobina
secundara se obtine un cuplaj foarte strans intre bobine ; o parte mica a fluxului produs de
curentul primar nu stabate si spirele bobinei secundare si deci nu este util . Prin fluxul util se
intelege fluxul produs de curentul primar care, strabatind spirele bobinei secundare, induce in
ele forta electromotoare si deci produce efectul urmarit. O parte din liniile de forta ale
campului magnetic produs de curentulprimar nu trec insa prin spirele bobinei secundare sau
trec doar printr-o fractiune din numarul de spire al bobinei secundare. Aceste linii de forta,
neutilizabile din punct de vedere al scopului urmarit, alcatuiesc fluxul de scapari (numit si
flux de dispersiune).
Exista insa si dezavantaje legate de folosirea mizului de fier. Astfel, in fier, datorita
fenomenului de inductie electromagnetica ce are loc in orce conductor masiv, apar curenti
paraziti numiti curenti turbionari sau Faucault care consuma inutil putere si incalzesc miezul .
Une feect asemanator il are fenomenul de histerezis, specific materialelor feromagnetice. Un
ultim dezavantaj il constitue volumul, greutatea si pretul de cost al miezului de fier. Aceste
dezavantaje s-au micsorat continuu in decursul timpului astfel incit in prezent avantajele
precumpanesc in mod hotaritor .
Deosebirile dintre transformatorul real si cel ideal. Transformatorul real difera de
cel ideal prin faptul ca : transferarea energiei din primar in secundar nu se face itegral din
cauza pierderilor in cupru si fier (randamentul transformatorului este subunitar) ;transmiterea
nu este perfect fidela din cauza inductantei infinite a bobinei primare, inductantei de scapari si
capacitatilor parazite.
La transformatoarele de retea care au rolul de a transfera numai energie nu si
informatie importanta este doar problema pierderilor nu si a fidelitatii.
Pierderile sint periculoase prin supraincalzirea pe care o produc, chiar daca din punct
de vedere al randalimentului valoarea lor este acceptabila. Supraincalzirea produsa dauneaza
atit transformatorului (distrugerea izolatiei, impregnatului,etc) cat si a pieselor din apropiere
(de exemplu condensatoare electrolitice sau tuburi redresor, care la majoritatea receptoarelor
se gasesc in imediata vecinatate a transformatorului de retea).
Pierderile in cupru se datoresc rezistentei conductorului. Ele nu sunt legate decit de
prezenta curentului, nu depind de defazajul ditre curent si tensiune si apar in toate infasurarile
transformatorului.
Pierderil in fier au doua componente : pierderile prin curenti turbionari si pierderile
prin histerezis.

Pierderile prin curenti turbionari sint proportionale cu patratul frecventei, patratul

grosimii conductorului si patratul inductantei magnetice. Pentru reducerea caestor pierderi,
miezul defier nu se foloseste sub forma unui conductor masiv ci sub forma de tole izolat intre
ele, iar materialul folosit se alege cu rezistivitate foarte mare ; potrivite pentru acest scop sunt
aliajele de fier cu siliciu. Un material bun pentru tole este aliajul de fier cu citeva procente de
siliciu, care are rezistivitatea ridicata fara ca permeabilitatea lui sa fie scazuta.
Pierderileprin histerezis sint proportionale cufrecventa si cu patratul inductiei. Ele sunt
micsorate alegind un material care sa aiba un ciclu de magnetizare de suprafata cat mai
redusa.
La marimea pierderilor contribuie indirect si fluxul de scapari si valoarea finita a
inductantei primarului, deoarece ele determina valoarea curentului de magnetizare care
produce pierderi in cuprul infasurarii primare.
inind seama de toate elementele parazite, care fac ca transformatorul real sa se
deosebeasca de cel ideal, se poate alcatui o schema echivalenta a transformatorului real
(fig.I.4.) , adica o schema cu rezistente , bobine si condensatoare , care se comporta ca si
transformatorul. Echivalenta consta in cea ca alimentind montajul corespunzator schemei

Echivalente cu energia avind aceias parametri ca si energia de la care primarul

transformatorului o absoarbe de la retea, montajul va debita la bornele de sarcina energie
avind aceias parametri ca si energia secundarului transformatorului.
Schema echivalenta a transformatorului de retea obisnuit (fig.I.5.) este considerabil
mai simpla, deoarece nu intervin capacitatile parazite si inductantele de scapari (inductante
care au in schema echivalenta acelasi efect ca si fluxul de scapari in transformatorul real).

3. Principalele caracteristici ale

Transformatorului de retea
n general ,in legatura cu transformatoarele de retea se pun 2 categorii mari de
probleme.
Avand un transformator, se pune problema obtinerii cat mai multor date despre el : ce
performanta are, unde se poate utiliza, cit este de economic realizat, etc.
O alta problema care se pune si mai frecvent is care este mai greu de rezolvat : calculul
si constructia transformatorului pentru a obtine anumite performante.
Pentru rezolvarea ambelor probleme este esentiala cunoasterea principalelor
caracteristici ale transformatorului. Aceste caracteristici sint : puterea, tensiunile de
alimentare, tensiunile infasurarilor secundare, curenti din fiecare infasurare, randamentul,
rezistentele infasurarilor, supraincalzirea, factorul de umplere, rigiditatea dielectrica, raportul
de transformarepentru diverse infasurari secundare, greutatea, pretul de cost, etc.
Evident, modul de abordare si rezolvare a problemelor va diferi in mare masura la
transformatoarele de retea fata de transformatoarele cu functii mai complexe cum ar fi de
exemplu transformatoarele de iesire. Chiar in cadrul categoriei transformatoarelor de retea va
exista o mare varietate de probleme, datorita particularitatilor pe care le prezinta diversele
tipuri de transformatoare de retea, in functie de destinatie si conditiile de lucru. De la caz la
caz, unele din marimile enumerate isi pierd insemnatateasau, dimpotriva, devin mai
importante. Astfel, la transformatoarele de retea de putere mai mare are in valoare
randamentul si supraincalzirea, la aparatura miniatura gabaritul, la productia de serie, pretul
de cost, la aparatura avioanelor, fluxul de scapari, la aparatura tropicalizata, calitatea
materialelor folosite sitehnologia transformatorului. n sfrsit, pentru radioamator conteaza
obtinerea performantelor dorite cu ajutorul pieselor pe care le are la ndemn.
Caracterul variat al problemei se va repercuta si asupra criteriilor de calcul, care vor
diferi mult in functie de cerintele impuse transformatorului.

II. Calculul transformatorului de retea

1. Modul de calcul
Se va trata cazul general al transformatorului de retea obisnuit, urmand ca
particularitatile de proiectare ale categoriilor speciale de transformatoare sa fie tratate le
descrierea acestora.
Deoarece gradul de precizie cu care trebuie proiectat transformatorul difera foarte mult
de la caz la caz, se va prexenta mai intii un calcul simplificat adecvat situatiilor cand nu se
cere o precizie deosebita, cind conteaza rapiditatea cu care se stabileste solutia, sau cand
calculul se face doar in scop orientativ . Un mare avantaj al acestui calcul este faptul ca se
preteaza la rezolvarea nomografica.
Pentru situatiile cind se impune o exigenta mai mare si aproximatia pe care o da
calculul simplificat nu este satisfacatoare, se va prezenta ulterior un calcul mai precis, in care
se vor determina si valorile marimilor care nu au fostcalculate anterior.
Marimile caracteristice ale transformatorului de retea.Se vor analiza pe rind
principalele caracteristici ale transformatoarelorde retea aratind valorile uzuale ale fiecaruia.
Puterea pe care transformatorul poate s-o debiteze consumatorului este o caracteristica
extrem de importanta, deoarece deea depind atit dimensiunile cit si greutatea
transformatorului , cit si pretul sau de cost. Valoarea ei este in general de ordinul zecilor sau
sutelor de wati.
Tensiunea sau tensiunile primare cu care se alimenteaza infasurarea primara a
transformatorului este totdeauna tensiunea retelei.Deoarece tensiunile de retea nu s-au unificat
inca, transformatoarelede retea sunt realizate astfel ca sa poata fi alimentate cu diferite
tensiuni de retea. n cazul cel mai general intilnit in practica, la transformatoarele de retea ale
aparaturii radio exsistente la noi in tara sunt urmatoarele tensiuni: 110, 120, 150, 185, 220, si
240V. Tensiunea de 240 V este intilnita cel mai rar. Tensiunile de 150 si 185V erau necesare
pina acum citva timp, deoarece unele orase din tara (Timisoara, Oradea) aveau retele electrice
cu astfel de tensiuni. n prezent ele au foost nlaturate, aftfel ca transformatoarele de retea ale
aparaturii radio puse in fabricatie in tara incepind din 1960 sint prevazute pentru 3 tensiuni de
retea:110,120si220 V. Cind in intreaga tara retelele electrice vor avea tensiunile de 220V,
Transformatoarele vor fi mult mai simple,ne mai fiind necesare prizele din primar prin care se
realizeaza in prezent posibilitatea de alimentare.
Tensiunile secundare, atit ca numar cit si ca valoare,difera mult de la caz la caz. In
cazul cel mai simplu exiata o singura infasurare pentru filamente, care in majoritatea cazurilor
aparaturii radio moderne are tensiunea 6,3V (cand se folosesc tuburi din seria E) i o
infasurare pentru alimentarea redresorului. Cind se face redresarea ambelor alternante,
infasurarea respectiva are o priza mediana care se pune la masa. Tensiunea infasurarii
secundare este de ordinul sutelor de volti.
Randamentul cu care se transfera energia in secundar este puterea livrata aparatului si
puterea absorbita de la retea =P2/P1 . Cand puterea transferata este mai mare, atunci si
importanta randamentului creste pentru ca puterea consumata inutilest mai mare cit si pentru
ca aceasta putere se transforma in caldura, in supraincalziri periculoase. La transformatoarele
nici de retea , randamentul poate fi intre 50 si 90%, iar la cele mai mari ajunge la 95%.

`
Curenti din infasurari au valori diferite. Valorile cele mai mari(de ordinul amperilor)
le au curenti din infasurarile de filament. n celalalte infasurari, curentul este in general de
ordinul sutelor de amperi.
Inductanta admisa in miezul de fier este limitatala vaoloare la care incepe saturarea
miezului. O marime a inductantei peste aceasta valoare ar produce o marire exagerata a
pierderilorfara a face posibila o reducere a numarului de spire, astfel incit transformatorul ar
deveni neeconomic.
Valoarea maximaadmisibila depinde de calitatea materialului feromagnetic. Pentru tole
obijnuite , valoarea ei este de 8-12kGs.
Raportul de transformare.exista mai multe rapoarte de transformare dupa cum se
considera unele sau altele din tensiunile secundare sau primare.
Frecventa de lucru . Transformatoarele de retea sunt destinate sa lucreze pe o singura
frecventa, care in majoritatea cazurilor 50Hz.La categoriile speciale de transformatoare, exista
si alte frecvente (de pilda transformatoarele aparatelor din avioane ale caror retele de bord au
frecvente mai inalte) . Faptul ca doar la o singura frecventa conteaza modul cum se comporta
transformatorul simplifica foarte mult din punct de vedere constructiv tranformatoarele de
retea si tot odata usureaza considerabil calculul lor.
Supraincalzirea se poate concretiza prin diferenta de temperatuda intre tranformator si
mediul inconjurator in timpul functionarii. Valoarea maxima care se admite este in general ,
50-55 C peste temperatura mediului ambiant(considerata ca fiind aproximativ 20 C).
Curentul de mers in gol reprezinta curentul din primar cind in secundar nu este legata
sarcina. El este compus din curentul de magnetizare si curentul corespunzator pierderilor in
fier. n practica, curentul de mers in gol are valori pina la 0,2-0,4 Din valoarea curentului din
primar.
Factorul de umplere a ferestrei reprezinta raportul dintre suprafata ferestrei ocupata de
infasurari si suprafata totala a ferestrei. Un factor de umplere apropiat de unitate dovedeste o
alegere rationala a tipului de tola si a grosimii pachetului. Un factor de umplere prea aproape
de unitate implica insa dificultati tehnologice.
Greutatea transformatorului este determinata de greutatea infasurarilor si de greutatea
miezului de fier.
Dimensiunile de gabarit ale transformatorului depind de tipul de tola ales, Grosimea
miezului si marimea bobinei.
Unitati de masura. Precizia unitatilor de masura este deosebit de important la
calculul simplificat, unde intervin formule care contin coeficienti numerici si la calculul
nomografic.
Unitatile de masura utilizate nu fac parte din acelas sistem de unitati, cea ce nu este
insa esential tocmai datorita coeficientilor numerici din formule. Au fost alese unitati de
masura cele mai raspindite sau, in special, unitatile cele mai adecvate pentru gama de valori
pe care o au marimile respective in cazul transformatoarelor de retea, astfel incit aplicarea
formulelor sa fie cat mai comoda. Pentru inlaturarea dubiilor, unitatile de masura au mai fost
precizate si in paranteze drepte pentru fiecare din marimile respective. Unitatile folosite sint
prezentatein tabelul II.1.

TABEL II.1.
Nr.
crt.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14

Marimea
Tensiunea
Curentul
Puterea activa
Puterea aparenta
Frecventa
Permeabilitatea
magnetica relativa
Inductanta magnetica
Rezistenta electrica
Densitatea de curent
Greutatea
Suprafata
Temperatura
Rezistivitatea lineara
Lungimea

Simbolul
marimii
U
I
P
P
F
r

Unitatea de masura
volt
amper
watt
voltamper
hertz
---

Simbolul unitatii de
masura
V
A
W
VA
Hz
---

B
R
i
G
S
t

kilogauss
ohm
amper/milimetru patrat
kilogram
centimetru patrat
grad Cesius
ohm/metru
centimetru sau milimetru

KGs

A/mm
kg
cm
C
/m
Cm sau mm

lin

La marimile alterntive se lucreaza cu valori eficace.

2.calculul simplificat al transformatorului

Situatia cea mai des intilnita este acea cand se dau valorile tensiunilor si curentilor cu
care trebuie alimentat aparatul , datele retelelor de alimentare si cind se impun
transformatorului anumite conditii (in genereal supraincalzire, pret de cost sau randament).
Prin urmare, in secundar sunt date numarul infasurarilor , Tensiunile necesare la bornele lor si
curecti care le vor strabate, iar in primar sunt date tensiunile de retea de la care trebuie sa se
poata alimenta aparatul si frecventa retelei. Dupa cum s-au aratat in general , frecventa retelei
este de 50 Hz iar tensiunile 110,120 si 220V .De asemenea, se cunosc proprietatile magnetice
ale miezului si tipurile de tole standardizate.
Calculul care urmeaza presupune ca se lucreaza cu materialele existente in R.P.R.
Calculul se va face pe puncte :
a) Se determina puterea totala pe care transformatorul trebuie s-o debiteze aparatului.
Puterea totala se afla insumind puterile din toate infasurarile secundare.Deoarece se lucreaza
cu marimi eficace, Puterea debitata printr-o infasurare se obtine facind produsul dintre
valoarea curentului caretrece prin infasurare si tensiunea la bornele infasurarii respective

P[W]=U[V]I[A]
Astfel se pot calcula si apoi insuma puterile tuturor infasurarilor secundare, cu
exceptia infasurarii care alimenteaza etajul redresor. In cazul acestei infasurari nu numai c
nusunt date valorile tensiunii si curentului, dar insasi notiunea
de putere devine mai
complexa, prin faptul ca prin infasurare circula in afara curentului alternativ si curentuul
continuu redresat. Acesta impune introducerea unei marimi de calcul numita putere de gabarit
sau putere de calcul a transformatorului. Ea se defineste ca media aritmetica a puterilor
aparente ale infasurarilor secundare anodice si aleinfasurarii primare. n practicaputerea de
calcul a acestei infasurari se obtine cu o precizie suficienta cu formulele din tabelul II.2.
Curentul si tensiunea infasurarii secundare anodice depind de caracteristicile puterii
redresate (curentul continuu si tensiunea continua), de schema de redresare aleasa si de tipul

elementelor redresoare. Se vor considera situatiile cele mai raspindite si anume : filtrul e4ste
cu intrarea pe condensator , capacitatea condensatorului este destul de mare pentru a nu mai
influenta valoarea tensiunii redresate, iar in schema de redresare este una din urmatoarele:
montaj pentru redresarea unei singure alternante; montaj pentru redresarea ambelor
altelrnante(cea mai des intilnita,fig.II.1); montaj in punte; montaj de dublare a tensiunii.

FIG.II.1. Schema de redresare a ambelor alternante.

Pentru determinarea curentului si teniunii din infasurarea secundara, mai este necesara si
marimea Rf , numita rezistenta pe faza a redresorului, care depinde de rezistenta interna a
elementului de redresare (tub electronic, sau dioda semiconductoare), rezistentele infasurarii
Tipul
montajului

Tensiunea pe faz
Rf []
Ri[]+0,050[]

Tensiunea
Curentul secundar
Secundar
I2[A]
U2 [V]
0,75U0[V]+3,8Rf[]I0[A]

Puterea de
gaterit
P[VA]
0,95U2[V]T2[a]

Redresarea
unei singure
alternane
Redresarea
ambelor
alternane
n puncte

Ri[]+0,10[]

0,75U0[V]+1,9Rf[]I0[A]

1,7U2[V]T2[a]

2Ri[]+0,080[]

0,75U0[V]+1,9Rf[]I0[A]

U2[V]T2[a]

De dublare

Ri[]+0,020[]

0,75U0[V]+3,8Rf[]I0[A]

U2[V]T2[a]

transformatorului, raportul de transformare si montajul de redresare folosit. Acest fapt

complica oarecum calculele, Deoarece trebuie cunoscute date ale transformatorului inainte de
a-l proiecta.In practica insa , rezistenta pe faza a redresorului poate fi determinata cu ajutrul
marimii de calcul ro care depinde de curentul si tensiunea redresata si este data in curbele din
tabelul II.2.

Formulele cu ajutorul caruia se determina valorile curentului si tensiunii in infasurarea

secundara sunt date tot in tabelul II.2.