CALCUL DIFERENT

IAL S
I INTEGRAL
coordonator Paul Flondor
Radu Gologan, Gavriil Paltineanu, Mircea Olteanu ,
Antonela Toma, Tania-Luminita Costache,
Jenica Cranganu, Marcel Roman,
Monica Burlica , Vilhelm Kecs

2
*

3
*

Cuprins
1 Spatiul Rn

2 Elemente de topologie a spatiului Rn

3 Functii continue

11

4 Derivate partiale, diferential

a

14

5 Extremele functiilor, formule Taylor

20

6 Serii numerice

26

7 Integrale improprii

31

8 S
iruri si serii de functii. Serii de puteri

35

9 Functii definite prin integrale

39

10 Integrala curbilinie

41

11 Integrala dubl
a si integrala tripl
a

45

12 Integrala de suprafat
a

49

13 Formule integrale

52

14 Exercitii rezolvate
14.1 Spatiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . .
14.2 Elemente de topologie a spatiului Rn .
14.3 Functii continue . . . . . . . . . . . . .
14.4 Derivate partiale, diferentiala . . . . .
14.5 Extremele functiilor, formule Taylor .
14.6 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . .
14.7 Integrale improprii . . . . . . . . . . .
14.8 S
iruri si serii de functii. Serii de puteri
4

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.

56
56
58
61
64
75
95
101
105

CUPRINS
14.9 Functii definite prin integrale . .
14.10Integrala curbilinie . . . . . . . .
14.11Integrala dubl
a si integrala tripla
14.12Integrala de suprafat
a . . . . . .
14.13Formule integrale . . . . . . . . .

5
. . .
. . .
. .
. . .
. . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

110
117
123
128
131

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146

CUPRINS
*

Capitolul 1

Spatiul Rn
Prin definitie, Rn ={ x = (x1 ,x2 ,...,xn ) ; xi R, i=1,2,...,n}. Pentru o
mai bun
a ntelegere preciz
am c
a : daca x = (x1 ,x2 ,...,xn ), y= (y1 ,y2 ,...,yn ),
atunci x=y dac
a si numai dac
a x1 = y1 , x2 = y2 ,..., xn = yn (n multimea
numerelor reale R).
In particular: R1 = R (dreapta reala ), R2 este planul (euclidian), iar R3
spatiul.
Avand n vedere structura algebrica definita de operatiile mai jos introduse
vom numi multimea Rn spatiul euclidian n-dimensional si elementele
sale puncte sau vectori. In acest context, numerele reale x1 ,x2 ,...,xn sunt
componentele lui x. S
a mai precizaam ca , n cazul planului (R2 ), vom
nota x, y componentele (deci vom scrie, de exemplu, a= (x,y) ), iar n cazul
R3 vom nota componentele cu x ,y ,z etc. Aceste notatii sunt traditionale
si au avantajul simplific
arii notatiilor indiciale.
Adunare. Dac
a x,yRn , x = (x1 ,x2 ,...,xn ), y= (y1 ,y2 ,...,yn ), definim
n
x+ yR prin x+ y= ( x1 + y1 , ,x2 + y2 ,..., xn +,yn ).
Inmultire cu scalari. Dac
a x Rn , x = (x1 ,x2 ,...,xn ) si R definim
x Rn prin x =( x1 , x2 ,..., xn ).
Se poate ar
ata, cu usurint
a , ca Rn mpreuna cu aceste doua operatii
formeaz
a un spatiu vectorial (peste R) de dimensiune n. In particular,
x-y= ( x1 - y1 , ,x2 - y2 ,..., xn - yn ). Vom nota (ambiguu) 0 vectorul (0, 0..., 0)
si-l vom numi origine. Vectorii e1 =(1,0, ..., 0),..., en =(0, 0,...,1) formeaza o
baza n Rn numit
a baza canonic
a . Componentele unui vector coincid cu
coordonatele acestuia n baza canonica .
Produs scalar. Dac
a x,yRn definim x y = x1 y1 + x2 y2 +, ..., xn yn .
Norm
a . Dac
a x Rn definim kxk=( x1 2 +,x2 2 +...+ x2 )1/2 (se observa
ca pentru n=1 se reg
aseste modulul unui numar real).
Inegalitatea lui Cauchy. |x y|=kxk kyk pentru orice x,yRn .
Propriet
atile normei. Pentru orice x,yRn si R:
1. kxk =0 ; kxk=0 dac
a si numai daca x=0.
7

CAPITOLUL 1. SPAT
IUL RN

8
2. kx + ykkxk+ kyk .
3. kxk = || kxk .

In timp ce i) si iii) se obtin cu usurinta , demonstratia lui ii) foloseste

inegalitatea lui Cauchy.
Distanta (euclidian
a ). Daca x,yRn se defineste d(x,y) = kx yk.
In plan, distanta dintre doua puncte reprezinta lungimea segmentului de
dreapt
a care uneste cele doua puncte (distanta din geometria analitica ).
Analog n spatiu. Se observa ca norma unui vector este distanta acestuia la
origine. Din propriet
atile normei rezulta , fara dificultate, proprietatile de
baz
a ale distantei:
Propriet
atile distantei. Pentru orice x,y,z Rn :
1. d(x, y)0 ; d(x, y) =0 daca si numai daca x=y .
2. d(x, y) = d(y, x) .
3. d(x, z) d(x, y) + d(y, z) .
Ultima proprietate poarta numele de inegalitatea triunghiului preluand
astfel numele unei binecunoscute inegalitati din geometria plana .
Impreun
a cu distanta introdusa , Rn este un spatiu metric. In general,
un spatiu metric este o multime pe care s-a introdus o functie (de perechile
de elemente din multime) care satisface conditiile i), ii). iii) de mai sus
(verific
a propriet
atile distantei).

Capitolul 2

Elemente de topologie a
spatiului Rn
Bil
a deschis
a . Dac
a aRn si r>0, bila
deschis
a de centru a si de

raz
a r este B(a, r) = x; x Rn , d(x, a) < r .
In R bilele deschise sunt intervale deschise, n R2 discuri fara circumferinta
care le m
argineste, iar n R3 bile fara sfera care le margineste. Astfel, de
exemplu, n R2 , (x,y)B(0, 1) daca si numai daca x2 +y2 <1; n R3 (x,y,z )
B(0,1 ) dac
a si numai dac
a x2 +y2 +z2 <1.
Bil
a nchis
a . Dac
a aRn si r>0, bila nchis
a de centru a si de
raz
a r este B(a,r )={x ; x Rn , d(x,a)r }.
Astfel, n R2 , (x,y)B(0,1) dac
a si numai daca x2 +y2 1 etc.
Vecin
atate. O multime V Rn este o vecin
atate a punctului aRn
daca exist
a B(a,r ) V (o vecin
atate a lui a este o multime care contine o
bila deschis
a centrat
a n a).
Este evident c
a orice vecin
atate a unui punct contine punctul respectiv si ca
orice bil
a (deschis
a sau nchis
a ) centrata n a este o vecinatate a lui a. De
asemenea se observ
a , f
ar
a dificultate, ca intersectia a doua vecinatati ale
unui punct este o vecin
atate a acelui punct. Ideea de vecinatate se leaga de
studiul propriet
atilor locale ale functiilor.
Multime deschis
a . O submultime ARn este deschis
a (n Rn ) daca
pentru orice aA exist
a B(a,r ) A.
Multimea vid
a si ntreg spatiul Rn sunt deschise. Un exercitiu simplu
arata ca orice bil
a deschis
a este o multime deschisa .
Multime nchis
a . O submultime A Rn este nchis
a (n Rn ) daca
multtimea Rn \ A (complementara multimii A) este o multime deschisa .
Evident, si Rn sunt nchise. Se arata ca bilele nchise sunt multimi
nchise.
S
ir convergent. S
irul (xj )j n Rn are limita x Rn (se scrie xj x)
daca : > 0 J astfel nc
at daca j J sa rezulte d(xj , x) < .
Un sir care are limit
a se zice convergent.
9

10

CAPITOLUL 2. ELEMENTE DE TOPOLOGIE A SPAT

IULUI RN

Se observ
a c
a din xj x si xj y rezulta x=y (unicitatea limitei).
Forma geometric
a a definitiei limitei (cum rezulta cu usurinta ) este:
pentru orice bil
a deschisa centrata n x exista un rang astfel ncat termenii
de rang mai mare ai sirului apartin bilei. Se remarca folosirea exclusiva a
distantei pentru definitia limitei; deci aceasta definitie poate fi data n orice
spatiu metric. Evident, n cazul R definitia de mai sus coincide cu cea data ,
n liceu, pentru siruri de numere reale. Convergenta sirurilor n Rn se reduce
la convergenta (simultana a mai multor) sirurilor n R. Vom descrie acest
fenomen doar n cazul particular R2 pentru a evita complicarea scrierii din
cauza indicilor. Rezultatul este valabil n cazul general.
Propozitia 2.1. (xk , yk ) (x, y) n R2 dac
a si numai dac
a xk x si
yk y n R.
1

Demonstratia se bazeaza pe inegalitatile |x|, |y| (x2 + y 2 ) 2 |x| + |y|

pentru orice numere reale x,y.
Este usor de generalizat inegalitatile de mai sus la cazul general Rn .
In fond, putem afirma ca atat convergenta cat si limita sunt pe componente.
Punct aderent unei multimi. Un punct aRn este aderent multimii
ARn dac
a exist
a un sir de puncte din A cu limita a.
Desigur, orice punct din A este aderent multimii A (se poate lua un sir
constant etc.). Este simplu de vazut ca 0 este aderent intervalului deschis
(0,1 ) dar nu apartine acestui interval.
Leg
atura dintre puncte aderente si multimi nchise este data de :
Teorema 2.1. O submultime ARn este nchis
a dac
a si numai dac
a pentru
orice punct a aderent multimii A avem aA.
Frontier
a . Dac
a ARn , se defineste frontiera FrA a multimii A ca
fiind multimea punctelor aderente atat multimii A cat si multimii Rn \ A.
FrA este o multime nchisa .
Vom reveni cu notiuni importante de topologie n sectiunea urmatoare.

Capitolul 3

Functii continue
In studiul calculului diferential al functiilor de mai multe variabile vom
considera functii f : Rn Rm sau, mai general, functii f : A Rm ,
unde A este o submultime n Rn . Ca un prim exemplu de astfel de functii,
util n cele ce urmeaz
a , vom considera proiectiile canonice ale spatiului
n
R .
Proiectii canonice. Pentru i=1,2,..n vom nota pi functia, definita pe
si cu valori n R, pi (x1 ,x2 ,...,xn )=xi si o vom numi proiectia canonic
a
de ordin i . Este clar c proiectiile canonice sunt functii liniare.
Componentele unei functii. Fie f : A Rm (ARn ). Pentru
fiecare j=1,2...m definim fj : A Rn prin fj = pj f , unde pj este proiectia
canonic
a de ordin j n Rm , iar reprezinta compunerea functiilor.
Functiile fj sunt componentele functiei f ; se scrie f=(f1 ,f2 ,...fm ).
Pentru a l
amuri mai bine cele spuse sa notam cu x=(x1 ,x2 ,...,xn ) variabila n Rn si cu y=( y1 ,y2 ,...,ym ) variabila n Rm . Daca , pentru x A notam
y=f(x), atunci se vede usor c
a avem y1 =f1 (x1 ,x2 ,...,xn ), ..., ym =fm (x1 ,x2 ,...,xn ).
In particular rezult
a c
a dou
a functii f,g : A Rm sunt egale daca si
numai dac
a f1 =g1 , ..., fm =gm . Multe proprietati ale functiilor se reduc la
propriet
ati analoage ale componentelor.
Astfel, de exemplu, o functie f : Rn Rm este liniara daca si numai
daca are (toate) componentele liniare.
Functie continu
a . Fie f : A Rm (A Rn ) si aA. Spunem ca
functia f este continu
a n (punctul) a daca : > 0 > 0 astfel ncat
daca x A, d(x, a) < s
a rezulte d(f (x), f (a)) < . (s-a notat, pentru
simplitate, cu d at
at distanta n Rn cat si cea n Rm ).
Dac
a f este continu
a n orice punct din A atunci se zice continu
a pe
A.
Se poate reformula conditia din definitia continuitatii ntr-o forma geometrica astfel: pentru orice bil
a deschisa B(f (a), ) exista o bila deschisa
B(a, astfel nc
at dac
a x A B(a, ) atunci f (x) B(f (a), ).
Rn

11

12

CAPITOLUL 3. FUNCT
II CONTINUE

Remarc
am c
a definitia continuitatii poate fi data , fara modificari formale,
pentru functii definite pe un spatiu metric cu valori ntr-un spatiu metric.
Propozitia 3.1. Compunerea a dou
a functii continue este o functie continu
a.
O caracterizare util
a a continuiatii este cea cu siruri :
Teorema 3.1. Functia f : A Rn (A Rn ) este continu
a n punctul aA
dac
a si numai dac
a pentru orice sir (xk )k n A , xk a avem (f (xk ))k
f (a).
Folosind teorema si caracterizarea convergentei sirurilor (a se vedea Capitolul 2) obtinem:
Corolarul 3.1. Dac
a f : A Rm (A Rn ), f=(f1 ,f2 ,...fm ), atunci f este
continu
a n aA dac
a si numai dac
a functiile f1 ,f2 ,...fm sunt continue n a.
Exemple.
i) Orice functie constanta este continua .
ii) Fie s : R2 R functia suma s(x,y)=x+y ; s este continua . In
adev
ar totul revine, folosind teorema de mai sus, la binecunoscuta afirmatie
limita sumei este suma limitelor din teoria sirurilor de numere reale.
iii) Analog pentru functia produs.
iv) Dac
a f,g : A R sunt continue, atunci functiile f + g si f g sunt
continue.
v) Orice functie liniar
a f : Rn Rm este continua .
2
vi) Fie functia f : R R definita prin f(x,y)= x2xy
daca (x,y)6=(0, 0) si
+y 2
f(0, 0)=0. S
a ar
at
am c
a f nu este continua n (0, 0). In adevar, fie sirul
(1/n,2/n)n n R2 . Evident, acest sir are limita (0,0). Dar (f(1/n,2/n))n =2/5
pentru orice n si deci nu tinde la 0. Pe de alta parte, este usor de vazut ca
f este continu
a n orice alt punct.
Multime compact
a . O (sub)multime KRn se zice compact
a orice sir
n K are (cel putin) un subsir convergent cu limita n K.
Teorema 3.2. Fie f : K Rm o functie continu
a si K Rn o multime
compact
a . Atunci f(K)={ f(x) ; xK } este compact
a.
Demonstratia este o simpla aplicatie a definitiilor, dar rezultatul este important, at
at prin faptul ca proprietatile care se pastreaza prin continuitate
sunt topologic interesante, cat si prin aplicatiile la problemele de extrem
(optimizare). Pentru a preciza acest ultim aspect este utila o caracterizare
a compacit
atii n termeni de marginire a multimilor.
Multime m
arginit
a . O submultime A Rn este marginita daca exista
M>0 astfel nc
at kxkM pentru orice x A.
Teorema 3.3. O multime este compact
a dac
a si numai dac
a este nchis
a
si m
arginit
a.

13
Pentru cazul dreptei reale R teorema de mai sus este o varianta a rezultatului cunoscut drept lema lui Cesaro.
Exemple.
i) Rn nu este compac
a.
ii) Orice bil
a nchis
a este compacta .
Teorema 3.4. (Weierstrass). Fie f : K R o functie continu
a si
K Rn o multime (nevid
a ) compact
a . Atunci f este m
arginit
a si isi atinge
marginile.
Preciz
am c
a f m
arginit
a nseamna ca f (K) este marginita n R iar ca
f isi atinge marginile nseamn
a c
a f are o cea mai mare si o cea mai mica
valoare pe K.
Uniform continuitate. O functie f : A Rm (A Rn ) este
uniform continu
a dac
a : > 0 > 0 astfel ncat daca x, y A,
d(x, y) < , avem d(f (x), f (y)) < .
Semnificatia definitiei este c
a pentru un > 0 acelasi este bun
pentru toate punctele din A. In mod evident o functie uniform continua
este continu
a . Reciproca nu este, n general, adevarata .
Exemplu. Functia f : R R f(x)=x2 nu este uniform continua .
Teorema 3.5. Dac
a f : K Rm este o functie continu
a si K Rn o
multime compact
a , atunci f este uniform continu
a.

Capitolul 4

Derivate partiale, diferential

a
In acest capitol vom prezenta elemente de calcul diferential pentru functii
de mai multe variabile. Avem n vedere functii definite pe multimi deschise
(nevide) ale spatiului Rn .
Directie. Se numeste directie (n Rn ) orice vector sRn astfel ncat
ksk=1.
Exemplu. In R exista doar doua directii 1 si 1, n R2 multimea
directiilor este cercul cu centrul n origine si de raza 1 iar n R3 sfera cu
centrul n origine si de raza 1. Vectorii e1 ,e2 ,...,en ai bazei canonice n Rn
sunt directii.
Derivata unei functii dup
a o directie. Fie f : A R, A Rn , A
n
deschis
a , aA si sR o directie. Spunem ca f este derivabil
a n punctul
a dup
a directia s daca exista si este finita (i.e numar real) limita:
lim

t0

f (a + ts) f (a)
df
= (a)
t
ds

df
(egalitatea fiind o notatie) ; ds
(a) este derivata functiei f dup
a directia
s.
0
df
Se observ
a c
a ds
(a) este derivata (0) a functiei (t)=f(a+ts) definita
ntr-o vecin
atate a lui 0R. De aici rezulta ca derivata dupa o directie are
propriet
atile bine cunoscute ale derivatei functiilor de o variabila (regulile de
derivare a sumei, produsului etc.). De o deosebita importanta sunt derivatele
dup
a directiile bazei canonice.
df
Derivate partiale. de
(a) se numeste derivata partial
a a functiei
i

f n raport cu variabila xi n punctul a;

f
xi (a).

df
dei (a)

se noteaza traditional

f
Functia f are derivate partiale n punctul a daca exista x
(a) , i =1,2...,n.
i
Dac
a f are derivate partiale n orice punct din A atunci spunem ca f are
f
derivate partiale pe A. In acest caz sunt definite functiile x
: A R, n
i
mod evident.

14

15
Derivatele partiale definite sunt, mai precis, derivate partiale de ordinul
ntai dar cum, n aceast
a sectiune nu vom considera alt tip de derivate
partiale vom folosi terminologia de mai sus. Conform definitiei avem:
f
f (a1 , ..., ai + t, ..., an ) f (a1 , ..., ai , ..., an )
(a) = lim
t0
xi
t
Din definitii, rezult
a urm
atoarea regula practica de calcul al derivatei
partiale n raport cu xi pentru functiile elementare: se tin fixe celelate
variabile si se deriveaz
a n raport cu xi .
Exemplu. i) Fie f : R2 Rn , f(x,y)=x2 y. Avem f
si
x (x,y)= 2xy
f
2.
(x,y)=
x
y
daca (x,y)6=(0, 0)
ii) Fie functia f : R2 R definita prin f(x,y)= x2xy
+y 2
f
si f (0,0)=0. Folosind definitia se constata usor ca f
x (0, 0)= y (0, 0)=0.
Exemplul ii) de mai sus este interesant de comparat cu un exemplu din
Capitolul 3 n care s-a ar
atat c
a aceeasi functie nu este continua n (0, 0).
Deci existenta derivatelor partiale ntr-un punct nu asigura continuitatea
functiei n acel punct dec
at n R (unde derivata partiala coincide cu derivata
obisnuit
a ).
In cazul R2 vom folosi si notatiile fx0 , respectiv fy0 pentru f
x , respectiv
f
0
0
0
3
n cazul spatiului R .
y . Analog fx , fy , fz
Pentru a introduce notiunea de diferentiala a unei functii de mai multe
variabile este util s
a revedem cazul functiilor de o variabila . Daca f este
o functie cu valori reale definit
a ntr-o vecinatate a punctului a si deriv0
(a)
abila n a, atunci avem, prin definitie, lim f (a+h)f
= f (a) sau, echivah
0

lent,

lim f (a+h)fh(a)f (a)h

h0

h0

= 0 (). (folosirea lui h n notatie este oarecum

0

traditional
a n acest context). Functia liniara h f 0 (a)h este diferentiala
functiei f n punctul a. Retinem ca diferentiala unei functii, ntr-un punct,
este o functie (aplicatie) liniar
a si legatura dintre diferentiala si derivata
poate fi exprimat
a spun
and c
a functia este derivabila ntr-un punct daca si
numai dac
a este diferentiabil
a n acel punct (adica exista o aplicatie liniara
satisfac
and (*)) iar derivata este matricea diferentialei n baza canonica (a
lui ). Intuitiv, relatia (*) poate fi interpretata ca posibilitatea de a aproxima functia f n vecin
atatea punctului a cu functia h f(a)+ f00 (a)h (o
functie afin
a ), sensul aproxim
arii fiind ca diferenta f(a+h)- (f(a)+ f00 (a)h)
tinde la 0 (c
and h tinde la0) mai repede decat h.
Este remarcabil faptul c
a notiunea de diferentiala se poate extinde la cazul
functiilor de mai multe variabile producand efecte notabile.
Diferential
a . Fie f o functie definita ntr-o vecinatate a punctului
aRn si cu valori n Rm . Functia f este diferentiabil
a n a daca exista o
aplicatie liniar
a : Rn Rm astfel ncat :
kf (a + h) f (a) (h)k
=0
h0
khk

() lim

16

CAPITOLUL 4. DERIVATE PART

IALE, DIFERENT
IALA

(evident, norma de la numitor este cea din Rn iar la numarator cea din Rm ,
iar conditia h 0 n Rn nseamna khk 0 n R ). Se arata ca , daca
exist
a , o aplicatie liniara care satisface conditia de mai sus, atunci aceasta
este unic determinat
a . Daca functia f este diferentiabila n punctul a, vom
numi aplicatia liniar
a diferentiala functiei f n punctul a si o vom nota
Df(a).
Matricea diferentialei n bazele canonice va fi numita matricea iacobian
a
0
0
a functiei f n punctul a si se va nota f (a). Deci f (a) este o matrice cu
m linii si n coloane. Daca m=n, atunci determinantul matricei iacobiene se
numeste iacobianul functiei f n punctul a.
In sf
arsit, dac
a functia f este definita pe multimea deschisa A si este diferentiabil
a
n fiecare punct din A spunem ca f este diferentiabil
a pe A.
Propozitia 4.1. Dac
a f este diferentiabil
a n a, atunci este continu
a n a.
Demonstratia rezult
a din conditia (**) si din faptul ca aplicatiile liniare
sunt continue.
Exemple. i) Dac
a f este constanta n vecinatatea punctului a, atunci
Df(a)=0 (adic
a f este diferentiabila n a si diferentiala este aplicatia liniara
identic nul
a ).
ii) Dac
a f : Rn Rm este liniara , atunci este diferentiabila pe Rn si
Df(a)=f pentru orice aRn .
iii) Functia s : R2 R, s(x,y)=x+y, este diferentiabila pe R2 si
Ds(a, b) = s n orice punct (a,b) din R2 .
iv) Functia p : R2 R, p(x,y)=xy este diferentiabila pe R2 si p0 (a,b)=(b,a).
Exemplele rezult
a din simpla verificare a conditiei (**).
Astfel, pentru
iv), avem : p(a+h,b+k)-p(a,b)-bh-ak=(a+h)(b+k)-ab-bh-ak=hk
hk
si k(h, k)k= h2 + k 2 si deducem
lim
= 0 , caci |hk| h2 +k 2 ,
h2 +k2
(h,k)(0,0)

ceea ce implic
a (**).
Vom enunta principalele rezultate privind diferentiala si legatura acesteia
cu derivatele partale. Pentru usurinta scrierii vom considera ca domeniul de
definitie al functiilor este ntreg spatiul.
Teorema 4.1. (a functiei compuse). Fie f : Rn Rm , g : Rm Rp ,
aRn , astfel nc
at f este diferentiabil
a n a si g este diferentiabil
a n f(a)
Rm . Atunci functia g f : Rn Rp este diferentiabil
a n a si avem
(regula diferentierii functiilor compuse) Dg f (a) = Dg(f (a)) Df (a) sau,
la nivel de matrice iacobiene, (g f )0 (a) = g 0 (f (a)) f 0 (a).
Teorema 4.2. Functia f : Rn Rm , f=(f1 ,f2 ,...fm ) este diferentiabil
a n
punctul a dac
a si numai dac
a functiile componente f1 ,f2 ,...fm sunt diferentiabile
n punctul a. Componentele diferentialei sunt diferentialele componentelor.
Teorema 4.3. Dac
a functia f : Rn Rm este diferentiabil
a n punctul
a, atunci componentele f1 ,f2 ,...fm sunt diferentiabile n punctul a si

17


0
fi
f (a)= x
(a)
. (putem identifica liniile matricei iacobiene cu mai=1,..,m
j
j=1,...,n

tricele iacobiene ale componentelor).

Exemplu. In calculul diferential se noteaza , traditional, proiectiile
canonice, n Rn , cu dx1 , dx2 , ..dxn . Fie f : Rn R, diferentiabila n a. Din
f
f
f
teorema de mai sus rezult
a : Df (a) = x
(a)dx1 + x
(a)dx2 +, ..., + x
(a)dxn .
n
1
2
Aceast
a teorem
a ofer
a un algoritm pentru stabilirea diferentiabilitatii
unei functii ntr-un punct (considerand doar cazul m=1, la care ne putem
reduce ): dac
a functia nu admite derivate partiale n punctul respectiv,
atunci nu este diferentiabil
a iar daca admite derivate partiale acestea ofera
candidatul pentru diferential
a urmand a se decide prin verificarea conditiei
(**).
p
Pentru o ilustrare simpl
a s
a relu
am exemplul iv) de mai sus : avem x
=
p
y, y = x etc.
Combin
and teorema precedent
a cu teorema functiei compuse se obtine regula important
a a calculului derivatelor partiale ale functiilor compuse.
Corolarul 4.1. Fie f : Rn Rm , g : Rm R functii diferentiabile si
F= gf. Dac
a not
am x1 ,x2 ,...,xn variabilele n Rn si cu y1, y2, ...,ym variabilele
m
n R avem :
F
g
f1
g
f2
g
fm
(x) =
(f (x))
(x) +
(f (x))
(x) + ... +
(f (x))
(x)
xi
y1
xi
y2
xi
ym
xi
pentru orice i=1,2,...n.
Demonstratia este imediat
a aplic
and teoremele precedente si tinand cont
de faptul c
a matricea compunerii a doua aplicatii liniare este produsul matricelor aplicatiilor care se compun.
Exemplu.
i) O functie f : Rn R este (pozitiv) omogena de grad R daca
pentru orice xRn si orice t>0 avem f (tx) = t f (x) (sau f(tx1 ,tx2 ,...,txn )=
t f (x1 ,x2 ,...,xn )). Presupunem c
a f este diferentiabila . Derivand aceasta
identitate n raport cu t (folosind corolarul precedent) si apoi punand t=1
se obtine relatia lui Euler :
x1

f
f
f
(x) + x2
(x) + ... + xn
(x) = f (x), x Rn .
x1
x2
xn

ii) Fie f : Rn R diferentiabila , aRn si s=(s1 ,s2 ,...,sn ) o directie.

Atunci :
df
f
f
f
(a) = s1
(a) + s2
(a) + . . . + sn
(a).
ds
x1
x2
xn
f
f
f
Vectorul ( x
(a), x
(a), ..., x
(a)) se numeste gradientul functiei f n
n
1
2
punctul a si se noteaz
a (gradf )(a) sau (f )(a). Aplicatia a 7 (gradf )(a)
este un exemplu de c
amp vectorial si se noteaza gradf sau f .

18

CAPITOLUL 4. DERIVATE PART

IALE, DIFERENT
IALA

iii) Fie (f )(a) 6= 0 si sa consideram directia na = (f )(a)/k(f )(a)k.

0
df
Dac
a (t) = f (a + tna ), atunci avem (0) = dn
(a) = k(f )(a)k > 0.
a
Intuitiv, este restrictia functiei f la dreapta care trece prin punctul a si are
directia na si rezultatul obtinut arata ca f creste pe directia gradientului,
n vecin
atatea punctului a. Mai
 mult,
 sa observam ca (inegalitatea lui
 df

Cauchy), pentru orice directie s,  ds (a) k (f )(a k.
Acest rezultat simplu este nceputul unor tehnici de optimizare numite
metode de gradient. Notatia na se explica prin faptul ca acest vector este
normal (perpendicular pe planul tangent) la (hiper)suprafata definita prin
ecuatia f = 0. De altfel ecuatia hiperplanului tangent la hipersuprafata f
= 0 este (x a) (f )(a) = 0.
O alt
a teorem
a privind legatura dintre derivatele partiale si diferentiala este:
Teorema 4.4. Fie f : Rn Rm , f = (f1 , f2 , ...fm ) si a Rn Dac
a
functiile f1 , f2 , ...fm au derivate partiale ntr-o vecin
atate a punctului a si
aceste derivate partiale sunt continue n a, atunci functia f este diferentiabil
a
n punctul a (si, evident, matricea iacobian
a a functiei f n a este matricea
derivatelor partiale ale componentelor).
O functie f : A R, A Rn , A multime deschisa nevida , se zice de
clas
a C 1 pe A dac
a admite derivate partiale continue pe A. Cu aceasta
terminologie, din teorema de mai sus rezulta ca functiile de clasa C 1 sunt
diferentiabile. Reciproca nu este adevarata , dar n general, n analiza se
lucrez
a cu functii de clasa C 1 . Suma, produsul si compunerea functiilor de
clas C 1 sunt functii de clasa C 1 . O functie f : Rn Rm este, prin definitie,
de clas
a C 1 dac
a toate componentele sale sunt de clasa C 1 .
Pentru teorema care urmeaza notam variabilele n Rn+m cu
(x1 ,x2 ,...,xn , y1, y2, ...,ym ).
Teorema 4.5. (functiilor implicite). Fie f : Rn+m Rm o functie
de clas
a C 1 n vecin
atatea punctului (a,b), astfel nc
at f(a,b)=0. Dac
a
fi
n
det yj (a, b) i=1,..,m 6= 0 , atunci exist
a o multime deschis
a A R , aA, o
j=1,...,m

multime deschis
a B Rm , bB si o unic
a functie g : A B, de clas
a C1
astfel nc
at f(x,g(x))=0 pentru orice xA (si g(a)=b). (evident, f1 ,f2 ,...fm
sunt componentele functiei f).
Asfel, teorema functiilor implicite da un raspuns problemei rezolvarii
ecuatiei f(x,y)=0 n sensul obtinerii variabilei y ca functie de x. Mai pe larg,
avem sistemul de ecuatii: f1 (x1 ,x2 ,...,xn , y1, y2, ...,ym )=0 ,..., fm (x1 ,x2 ,...,xn ,
y1, y2, ...,ym )=0 n necunocutele y1, y2, ...,ym . In conditiile teoremei, acest
sistem se poate rezolva n vecinatatea unui punct care verifica ecuatiile, n
plus, solutia este unic
a si de clasa C 1 .
Desigur c
a rezolvarea sistemului este teoretica , functia g neputandu-se,
n general, obtine efectiv. Totusi derivatele partiale ale solutiei se pot obtine

19
efectiv. Vom ar
ata aceasta n cazul particular n=2, m=1, cazul general fiind
analog.
Exemplu. In conditiile teoremei sa presupunem ca avem f(x,y,g(x,y)0
pe o multime deschis
a din R2 pe care avem si f
and
z (x, y, g(x, y)) 6= 0. Deriv
identitatea n raport cu x obtinem:
f
f
g
(x, y, g(x, y)) +
(x, y, g(x, y)) (x, y) 0.
x
z
x
Deducem

f
g
x (x, y, g(x, y))
.
(x,
y)=x
f
z (x, y, g(x, y))

Analog pentru

g
y

etc.

Dac
a o functie are derivate partiale pe o multime deschisa , se pune
problema dac
a aceste derivate partiale au, la randul lor, derivate partiale
etc. Se ajunge astfel la derivatele partiale de ordin superior. Ne
vom limita, pentru usurinta scrierii, la cazul functiilor de doua variabile.
Fie f : A R , A R2 , A multime deschisa ; sa presupunem ca
f
iale de ordinul 2 se definesc astfel:
exista f
x , y pe A. Derivatele part
2f
x2

2f
f
x ( x ), yx

2f
f
y ( x ), xy

2f
f
x ( y ), y 2

f
y ( y )
00
x2
00

00

(desigur daca
00

00

exista , punctual sau global). Vom folosi si notatiile f , fxy , fyx , fy2 pentru
00

aceste derivate partiale de ordinul 2. Derivatele fxy , fyx se numesc derivate

partiale mixte. In general derivatele partiale mixte nu sunt egale, ordinea
de derivare este important
a.
Teorema 4.6. (egalitatea derivatelor mixte) Fie f o functie care are
00
00
derivate partiale mixte fxy , fyx ntr-o vecin
atate a punctului (a,b) R2 continue n (a,b). Atunci
00
00
fxy (a, b) = fyx (a, b).
Pentru functii de trei sau mai multe variabile notatiile sunt similare
celor de mai sus iar teorema asupra independentei de ordinea de derivare se
extinde cu usurint
a . Vom spune c
a o functie, definita pe o multime deschisa
este de clas
a C 2 dac
a toate derivatele partiale pana la ordinul 2 exista si sunt
continue (pe multimea respectiv
a ). Rezulta ca pentru functii de clasa C 2 ,
ordinea de derivare este neimportanta . Analog se definesc functiile de clasa
C k , k natural k =3; functiile continue se zic de clasa C 0 iar functiile de clasa
C k pentru orice k natural se zic de clasa C . De exemplu, polinoamele sunt
functii de clas
a C pe ntreg spatiul.

Capitolul 5

Extremele functiilor, formule

Taylor
Vom reaminti, pentru nceput, problematica extremelor functiilor de o variabil
a.
Extrem local. Fie f : A R, A R, multime deschisa si aA..
Spunem c
a punctul a este un minim local (maxim local) pentru functia f
dac
a exist
a o vecin
atate V a punctului a astfel ncat f(a)=f(x) (f(a)f(x))
pentru orice xV. Un punct de minim local sau de maxim local se numeste
punct de extrem local .
Teorema 5.1. (Fermat) Fie a un punct de extrem local pentru functia f
derivabil
a n a. Atunci f0(a)=0.
Demonstratie. S
a presupunem ca a este un minim local. Atunci f (x)
(a)
f (a) = 0 ntr-un interval deschis centrat n a. Rezulta ca f (x)f
0 penxa
tru x<a si

f (x)f (a)
xa

= 0 pentru x>a. Trecand la limita obtinem rezultatul.

Demonstratia simpl
a de mai sus este importantaa pentru ca arata rolul
jucat de faptul c
a functia este definita pe o multime deschisa . Anularea
derivatei este doar o conditie necesara de extrem pentru functii derivabile.
Astfel functia f, f(x)=x3 are derivata nula n a=0, dar 0 nu este un extrem
local pentru f. Din teorema de mai sus rezulta ca , pentru functii derivabile
pe multimi deschise rezolvarea ecuatiei f0 (x)=0 ofera puncte candidate la
a fi extreme locale, dar pentru stabilirea celor care sunt extreme locale este
nevoie de noi rezultate.
Pentru a obtine conditii suficiente de extrem vom folosi formula Taylor (important
a si n alte contexte).
Polinom Taylor. Fie f o functie cu valori reale si aR astfel ncat
exist
a derivata de ordin n=1, f(n) (a). Polinomul
0

00

f (a)
f (a)
f (n) (a)
Pn (a, x, f ) = f (a) +
(x a) +
(x a)2 +, ..., +
(x a)n
1!
2!
n!
20

21
se numeste polinomul Taylor de ordin n al functiei f n a. Polinomul
Taylor de ordin n are aceeasi valoare si aceleasi derivate pana la ordinul n,
cu f, n punctul a. In acest sens poate fi considerat o aproximare a functiei
f n vecin
atatea punctului a.
Diferenta Rn (a, x, f ) = f (x) Pn (a, x, f ) este restul n aceasta aproximare.
Rn (a,x,f )
n
xa (xa)

Propozitia 5.1. Fie f ca n definitia de mai sus. Atunci lim

= 0.

Formula Taylor-Young. Fie f ca mai sus. Sa definim functia punand

n (a,x,f )
(x) = R(xa)
dac
a x 6= 0 si (x) = 0 daca x = 0. Atunci este continua
n
n a si:
0

00

f (a)
f (a)
f (n) (a)
f (x) = f (a)+
(xa)+
(xa)2 +, ..., +
(xa)n +(x)(xa)n
1!
2!
n!
(formula Taylor-Young).
Formula Taylor-Lagrange. Fie f : I R, I un interval deschis si
a,x I. Dac
a f este de clas
a C n+1 , n=0, atunci exista un punct c ntre a
si x astfel nc
at:
0

(n)

n+1

(c)
(xa)n+1 ( formula
f (x) = f (a)+ f 1!(a) (xa)+. . .+ f n!(a) (xa)n + f(n+1)!
Taylor-Lagrange).
Remarc
am c
a , pentru n=0, reg
asim formula de cresteri finite Lagrange.
Revenind la problema extremelor functiilor avem:

Propozitia 5.2. (conditie suficient

a de extrem). Fie functia f derivabil
a de n ori, n=2, n punctul aR astfel nc
at f0 (a)=0, f000 (a)=0,...,
(n1)
(n)
f
(a)=0, f (a)6=0. Dac
a n este num
ar par, atunci a este un punct de
(n)
extrem local pentru f ( pentru f (a)>0, minim local iar pentru f(n) (a)<0
maxim local). Dac
a n este impar, atunci a nu este punct de extrem local.
Demonstratie. Cu o evident
a modificare de notatie formula Taylor-Young
f n (a)
n
se scrie f (x) = f (a) + n! (x a)n + (x)
n! (x a) , (x) 0, (a) = 0.
n

xa

Deducem f (x) f (a) =(f n (a) + (x)) (xa)

n! .
Dac
a n este num
ar par f n (a)+(x) are semnul lui f n (a) ntr-o vecinatate
a punctului a etc.
Vom trece la studiul extremelor locale ale functiilor de mai multe variabile. Definitia punctelor de extrem local este analoaga celei din cazul unei
singure variabile.
Extrem local. Fie f : A Rn , A Rn , multime deschisa si aA.
Spunem c
a punctul a este un minim local (maxim local) pentru functia f
daca exist
a o vecin
atate V a punctului a astfel ncat f(a)f(x) (f(a)f(x))
pentru orice x V. Un punct de minim local sau de maxim local se numeste
punct de extrem local.

22 CAPITOLUL 5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR
Teorema 5.2. (Fermat). Fie a un punct de extrem local pentru functia
f diferentiabil
a n a. Atunci Df(a)=0 sau, echivalent,
()

f
f
f
(a) =
(a) = ... =
(a) = 0
x1
x2
xn

Demonstratie. Rezult
a imediat din definitia derivatelor partiale si teorema
lui Fermat pentru functii de o variabila .
Desigur, teorema de mai sus ofera doar conditia necesara de extrem
local pentru functii diferentiabile definite pe multimi deschise. Un punct
care verific
a (*) nu este necesar un punct de extrem local.
Puncte critice. Un punct a se zice punct critic (pentru functia f )
dac
a Df(a)=0.
Punem astfel spune ca punctele de extrem local ale unei functii diferentiabile
sunt puncte critice. Primul pas n algoritmul de determinare a punctelor
de extrem ale unei functii diferentiabile este rezolvarea sistemului:
()

f
f
f
(x) =
(x) = ... =
(x) = 0
x1
x2
xn

Presupun
and acest sistem rezolvat este nevoie de un criteriu care sa disting
a punctele de extrem local. Pentru obtinerea unui asemenea criteriu este
nevoie de unele preg
atiri.
Form
a p
atratic
a . Data o matrice simetrica (aij )i,j=1,...,n ai,j R,
n
X
numim form
a p
atratic
a functia : Rn R, (x )=
aij xi xj . Forma
i,j=1

p
atratic
a este pozitiv (negativ) definit
a daca (x ) >0 (<0) pentru orice
x 6= 0. Forma p
atratic
a este pozitiv (negativ) definita daca si numai daca
valorile proprii ale matricei (aij )i,j=1,...,n sunt strict pozitive (strict negative).
Hessian
a . Fie f : A  R, A Rn , multime deschisa , o functie de
2f
2
clas
a C si aA. Matricea xi x
(a)
se numeste hessiana functiei
j
i,j=1,...n

f n punctul a. Vom nota functia patratica asociata cu D2 f(a).

Teorema 5.3. (conditie suficient
a de extrem). Fie f : A R,
n
A R , multime deschis
a , o functie de clas
a C 2 si aA un punct critic
pentru f.
i) Dac
a a este un minim local pentru f, atunci D2 f(a)(x) 0 pentru orice
x.
ii) Dac
a forma p
atratic
a D2 f(a) este pozitiv definit
a a este minim local.
iii) Analog pentru maxim local nlocuind cu si pozitiv definit
a
cu negativ definit
a .
Demonstratia acestei teoreme este similara celei pentru functiile de o
variabil
a si se bazeaz
a pe o formula Taylor. Vom arata cum se obtine o

23
formula Taylor pentru functii de mai multe variabile din formula Taylor
pentru functii de o variabil
a limit
andu-ne la functii de clasa C 2 .
Segment. Dac
a a, x sunt n Rn se defineste segmentul de extremitati
a si x [a, x] ={a + t(x a); t real t[0, 1] }.
Fie f : A R, A Rn , multime deschisa , o functie de clasa C 2 si a,x A
astfel nc
at segmentul [a, x] A.
Sa consider
am functia (t) = f (a + t(x a)), t [0, 1]. Aplicand functiei
0

00

formula Taylor-Lagrange n 0 obtinem (1) = (0) + 1!(0) + 2!() , ntre 0

si1. Folosind regula de derivare a functiilor compuse si notand c=a+(xa)
avem.
n
n
X
1 X 2f
f
f (x) = f (a) +
(a)(xi ai ) +
(c)(xi ai )(xj aj )
xi
2!
xi xj
i=1

i,j=1

care este un exemplu de formula Taylor-Lagrange pentru functii de mai

multe variabile. Folosind acelasi tip de rationament se obtin formule Taylor
implicand ordine superioare de derivare.
Pentru demonstrarea teoremei precedente formula obtinuta este suficienta
urmandu-se liniile demonstratiei de la cazul unei singure variabile.
Vom rescrie conditiile de extrem pentru functii de doua variabile si vom
0
0
prezenta un exemplu. Introducem notatiile traditionale: p = fx , q = fy , r =
00
00
00
fx2 , s = fxy , t = fy2 .
Din considerente elementare (semnul functiei de gradul 2) rezulta ca forma
patratic
a D2 f(a,b) este definit
a (pozitiv sau negativ) daca si numai daca n
punctul (a,b) avem rt s2 > 0 . In aceste conditii, daca (a,b) este un punct
critic el este minim local dac
a r(a, b) > 0(sau s(a, b) > 0) si este maxim local
daca r(a, b) < 0(sau s(a, b) < 0). Daca , n punctul critic (a,b), rt s2 < 0,
atunci (a,b) nu este punct de extrem local. Cazul rts2 = 0 nu este acoperit
de rezultatele expuse.
Exemplu.
i) Fie functia f : R2 R, f (x, y) = xy(l x y), l > 0. Problema este
de a determina extremele locale ale acestei functii. Se observa ca functia este
de clasa C 2 pe multimea deschis
a R2 , deci vom putea aplica algoritmul
0
0
descris mai sus. Avem fx = y(l 2x y), fy = x(l x 2y) si obtinem
punctele critice (0, 0), (l, 0), (0, l), ( 3l , 3l ). Vom testa doar punctul ( 3l , 3l )
pentru a vedea dac
a este punct de extrem local. Avem r = 2y, s =
(l 2x 2y), t = 2x. Evalu
and n ( 3l , 3l ) obtinem pentru rt s2 valoarea
2
l
l l
a avem
3 > 0, deci punctul este de extrem local. Din r( 3 , 3 ) < 0 deducem c
un maxim local.
ii) Vom modifica functia din i) schimband domeniul de definitie. Fie deci
g : T R, g(x, y) = xy(l x y), l > 0 unde T={(x, y); x > 0, y >
0, x + y < l}. Punem aceeasi problema : a extremelor locale. Calculele de
mai sus r
am
an valabile: singurul punct critic al functiei g este ( 3l , 3l ) si este

24 CAPITOLUL 5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR
un maxim local. In noua formulare problema pusa are o interpretare geometric
a simpl
a g(x,y) este volumul paralelipipedului (dreptunghic) de muchii
x,y, l x y. S
a observam ca suma muchiilor este l. Avem oare dreptul
s
a afirm
am c
a dintre toate paralelipipedele cu suma muchiilor constanta cel
mai mare volum l are cubul? Din cele de mai sus maximul este doar local
iar ntrebarea noastr
a cere un raspuns global. Vom da acest raspuns consider
and o nou
a functie g 1 definita pe T1 ={(x, y); x 0, y 0, x + y l}
prin aceeasi formul
a (T este interiorul unui triunghi, iar la T1 s-au adaugat si
laturile). Functia g 1 este continua pe multimea compacta T1 deci, conform
teoremei lui Weiestrass (a se vedea Capitolul 2), este marginita si si atinge
marginile pe T1 . Din cauza ca g 1 este nula pe laturile triunghiului T1 si
strict pozitiv
a n interior maximul este atins n interior si astfel (n lipsa altui punct de extrem) nu poate fi decat ( 3l , 3l ). Se remarca rolul compacitatii
n trecerea de la local la global.
Am studiat aplicatiile calculului diferential la determinarea extremelor locale
ale functiilor definite de multimi deschise (asa numitele extreme libere).
Extrem conditionat. Fie f : Rn R si M Rn o multime care nu
este deschis
a . Un punct aM este punct de minim local (maxim local)
pentru f conditionat de M daca exista o vecin
Tatate V a punctului a
astfel nc
at f(a)f(x) (f(a)f(x)) pentru orice x V M. Un punct de minim
local (maxim local) pentru f conditionat de M se zice punct de extrem local
conditionat de M .
In general, pentru functii diferentiabile, un punct de extrem local conditionat
nu mai este punct critic. Pentru teorema urmatoare vom folosi notatiile din
teorema de functii implicite (a se vedea Capitolul 3).
Teorema 5.4. (de multiplicatori Lagrange).Fie g : Rn+m Rm ,g =
(g1 , g2 , ...gm ) o functie de clas
a C 1 , M= {(x, y); g(x, y) = 0} si (a,b)M un
punct de extrem local conditionat pentru functia de clas
a C 1 f : Rn+m
R. Dac
a functia g satisface conditiile teoremei de functii implicite n (a,b),
atunci exist
a (si sunt unice) numerele reale 1 , 2 , ..., m (multiplicatori
Lagrange) astfel nc
at punctul (a,b) este punct critic pentru functia
F = f + 1 g1 + 2 g2 , ..., +m gm .
Teorema de mai sus stabileste o conditie necesara de extrem local conditionat
si constituie primul pas n algoritmul de determinare a extremelor conditionate
pentru functii diferentiabile (daca multimea M este multimea pe care se anuleaz
a m functii g1 g2 , ..., gm ). Ecuatiile g1 = 0, g2 = 0, ..., gm = 0 se mai
numesc leg
aturi.
Teorema se aplic
a n felul urmator:
Se formeaz
a functia F = f +1 g1 +2 g2 , ..., +m gm n care multiplicatorii
sunt considerati necunoscuti. Se rezolva sistemul de n+2m ecuatii cu n+2m

25
necunoscute x1 , ..., xn , y1 , ..., ym , 1 , ..., m :
0

Fxi = 0, Fyj = 0, g1 = 0, g2 = 0, ..., gm = 0, i = 1, ...n, j = 1, ...m.

Daca (, a, b) este o solutie, atunci punctul (a,b) este un posibil punct de
extrem local conditionat.
Exemplu. S
a se determine extremele functiei f : R2 R, f (x, y) =
x + y cu leg
atura x2 + y 2 1 = 0 (extremele locale ale functiei f pe cercul
unitate).
Observam c
a teorema de functii implicite se poate aplica ecuatiei x2 + y 2
1 = 0, n raport cu x sau cu y n fiecare punct. Consideram functia F =
0
0
x + y + (x2 + y 2 1) si rezolv
am sistemul Fx = 0, Fy = 0, x2 + y 2 = 1, deci
1 + 2x = 0, 1 + 2y= 0, x2 + y 2 =
obt
1. Din x = 1/2 si y = 1/2

inem
22 = 1, deci

=
2/2,

2/2.
Se
obt

in
punctele
(
2/2,

2/2),
2
1
respectiv ( 2/2, 2/2) care pot fi puncte de extrem local conditionat. Daca
observam c
a cercul unitate este o multime compacta si folosim teorema lui
Weierstrass: functia f este m
arginita si si atinge marginile pe cerc. Fiind
neconstant
a , deducem c
a primul punct obtinut este de minim (chiar global),
iar cel de-al doilea de maxim (global). O reprezentare geometrica simpla
arata ca aceste puncte sunt chiar punctele de tangenta ale cercului cu drepte
paralele cu dreapta x + y = 0.

Capitolul 6

Serii numerice
Serie n R. Fie (un )n un sir n R. Consideram sirul (Sn )n definit prin

X
Sn = u0 + u1 + ... + un . Se numeste serie n R si se noteaza
un perechea
n=0

de siruri (u n )n , (S n )n . Termenii u n se numesc termenii seriei, iar termenii

S n sumele sale partiale.

X
Serie convergent
a . Seria
un se zice convergent
a daca sirul (S n )n
n=0

este convergent. In acest caz, daca Sn S, numarul real S se numeste

X
suma seriei si se noteaza la fel ca seria nsasi
un (ambiguitatea dinn=0

tre notatia pentru serie si notatia pentru suma se nlatura cu usurinta din
context). O serie care nu este convergenta se zice divergent
a.
Natura unei serii se refera la convergenta ei. Modificarea unei multimi finite
de termeni ai unei serii nu modifica natura acesteia. Astfel vom considera

X
si serii
un lu
and, de exemplu, termenii pana la ordinul k -1 egali cu 0.
n=k

Propozitia 6.1. (conditie necesar

a de convergent
a ) Dac
a seria

un

n=0

este convergent
a , atunci un 0.

Reciproca propozitiei de mai sus nu este adevarata . De exemplu, daca

lu
am un = n + 1 n, atunci un 0, dar seria
( n + 1 n) este
n=0

divergent
a (c
aci Sn = n + 1, Sn ).

X
Vom nota seria
un si u0 + u1 + ... + un + ....
n=0

Exemplu. Pentru x R, consideram seria

xn (numita serie geo-

n=0

26

27
metric
a de ratie x ). Se arat
a cu usurinta ca aceasta serie converge daca
1
si numai dac
a |x|<1. In acest caz suma seriei este 1x
.

X
X
Spatiul vectorial al seriilor convergente. i) Daca
un ,
vn sunt
serii convergente, atunci seria

(un + vn )=

n=0

ii) Dac
a

un +

n=0

n=0

(un + vn ) este convergenta si

n=0

vn .

n=0

un este o serie convergenta si R, atunci seria

n=0

convergent
a si

un =

n=0

n=0

un este

n=0

un .

n=0

Criteriul lui Cauchy. Seria

un este convergenta daca si numai daca

n=0

> 0 N astfel nc
at pentru n N si p, |un+1 + un+2 + ... + un+p | < .
Acest criteriu rezult
a din criteriul lui Cauchy pentru siruri aplicat sirului
(Sn )n .
Un sir (an )n este sir Cauchy daca > 0, N astfel ncat pentru n N
si orice p rezult
a |an+p an | < . Criteriul lui Cauchy pentru siruri n
R afirm
a c
a un sir n R este convergent daca si numai daca este sir Cauchy.
Seria armonic
a . Seria 1 + 21 + 13 + ... + n1 + ... se numeste serie
armonic
a . Seria armonic
a este divergenta . In adevar avem S2n Sn =
1
1
1
1
+
+
...
+
>

s
acut.
n+1
n+2
2n
2 i criteriul lui Cauchy nu este satisf

X
Serii cu termeni pozitivi. O serie
un este cu termeni pozitivi
n=0

daca un 0 pentru orice n. Pentru o serie cu termeni pozitivi convergenta

este echivalent
a cu m
arginirea (superioara ) a sirului de sume partiale (acesta
este cresc
ator).
Pentru seriile cu termeni pozitivi avem criteii de comparatie, dintre care
vom prezenta pe cele mai simple. Trebuie atentie n a nu aplica criterii de
comparatie seriilor care nu satisfac aceasta conditie.

X
X
Criteriul de comparatie I. Fie
un ,
vn serii cu termeni pozitivi
n=0

n=0

astfel nc
at un vn pentru orice n. Daca seria
atunci seria

un este convergenta . Daca

n=0

vn este divergent
a.

n=0

vn este convergenta ,

n=0

un este divergenta , atunci

n=0

28

CAPITOLUL 6. SERII NUMERICE

Criteriul de comparatie II. Fie

un ,

n=0

serii cu termeni pozitivi,

n=0n

vn >0 pentru orice n. Sa presupunem ca exista si este finita limita L =

lim uvnn .
n

i) Dac
a seria

vn este convergenta , atunci si seria

n=0

un este conver-

n=0

gent
a.
ii) Dac
a L 6= 0 seriile au aceeasi natura .
1
Exemplu. Fie seria 1 + 212 + 312 + ... + n12 + .... Daca luam vn = n(n+1)
deducem imediat, din criteriul comparatiei, convergenta primei serii.
Din comparare cu seria geometrica , se obtin urmatoarele doua criterii. Le
enunt
am doar n forma II.

X
Criteriul r
ad
acinii. Fie
un o serie cu termeni pozitivi astfel ncat
n=0

exist
a limita L = lim n un . Atunci:
n

i) Dac
a L < 1, seria

un este convergenta .

n=0

ii) Dac
a L > 1, seria este divergenta .
iii) Dac
a L = 1 nu se poate conchide (a se vedea seriile cu un = n1 , vn =
1
).
n2

X
Criteriul raportului. Fie
un o serie cu un > 0 pentru orice n si
n=0
un+1
.
Atunci:
n un

astfel nc
at exist
a L = lim

i) Dac
a L < 1, seria este convergenta .
ii) Dac
a L > 1, seria este divergenta .
iii) Dac
a L =1 nu se poate conchide.
1
Exemplu. Fie seria 1+ 1!1 + 2!1 +...+ n!
+.... Folosind criteriul raportului
se deduce imediat convergenta acestei serii. Se poate arata ca suma acestei
serii este num
arul e= lim (1 + n1 )n . Mai general, folosind acelasi criteriu se
n

arat
a c
a pentru orice x R seria

X
|x|n

este convergenta .
n!
Criteriul integral. Fie f : [1, ) R o functie pozitiva si descrescatoare.

X
In aceste conditii seria
f (n) este convergenta daca si numai daca sirul
1
Rn
Rn
( 1 f )nR este convergent (am notat, pentru simplitate, 1 f integrala Rien
mann 1 f (x)dx).
Exemplu. Fie seria 1 + 21 + 31 + ... + n1 + ...(numita serie Riemann
de exponent ). Aplic
and (si) criteriul integral se deduce ca seria Riemann
de exponent este convergent
a daca si numai daca > 1.
Revenim la seriile cu termeni oarecari (nu neaparat pozitivi).
n=0

29

Criteriul lui Abel. Fie seria

un cu sirul sumelor partiale marginit si

n=0

(n )n un sir descresc
ator cu limita 0. Atunci seria
n un este convergenta
n=0
.
Exemplu (serie Leibniz). Daca (n )n este un sir descrescator cu limita

X
0 numim serie Leibniz seria
(1)n n . Din criteriul de mai sus rezulta ca
n=0

seriile Leibniz sunt convergente. In particular, este convergenta seria

armonic
a alternat
a 1 21 + 13 ... + (1)n+1 n1 + ....

X
Calcul aproximativ ( al sumei unei serii convergente). Daca
un este
n=0

o serie convergent
a de sum
a S, atunci Rn = SSn este restul seriei. Evident,
sirul (Rn )n tinde la 0 c
and n . Problema calculului aproximativ al
sumei S este nlocuirea sa cu o suma partiala Sn si estimarea erorii |Rn |
care se produce n acest caz. Pentru seriile Leibniz estimarea erorii este
deosebit de comod
a . Astfel avem, pentru o serie Leibniz, |Rn |<n+1
(a se vedea notatia din exemplul precedent). Mai mult, la seria Leibniz,
subsirul (S2n )n este descresc
ator, iar subsirul (S2n+1 )n este crescator, astfel
ca putem afirma c
a sumele partiale de ordin par aproximeaza suma seriei
prin adaos n timp ce sumele partiale de ordin impar aproximeaza suma
seriei prin lips
a.

X
Absolut convergent
a . O serie
un este absolut convergent
a
daca seria

n=0

|un | este convergenta . Orice serie absolut convergenta este

n=0

convergent
a (consecintz
a imediat
a a criteriului lui Cauchy). Seria armonica
alternat
a este convergent
a dar nu este absolut convergenta .
Importanta seriilor absolut convergente rezulta (si) din:
Teorema 6.1. i) Intr-o serie absolut convergent
a de suma S orice schimbare
a ordinii termenilor transform
a seria ntr-o serie absolut convergent
a de
sum
aS.
ii) Dat
a o serie convergent
a dar nu absolut convergent
a si un numsr real
A se poate schimba ordinea termenilor astfel nc
at s
a se obtin
a o serie de
sum
a A.
Prin termenul oarecum imprecis schimbarea ordinii ntelegem nlocuirea
termenului un cu u(n) , nN, unde :NN este o bijectie.
Teorema 6.2. (nmultirea seriilor). Fie seriile

un ,

n=0

vn ; definim

n=0

30

seria produs

CAPITOLUL 6. SERII NUMERICE

wn al celor dou serii prin wn =

n=0

n. Dac
a seria

n
X
uk vnk pentru orice
k=0

un este absolut convergent

a cu suma S si seria

n=0

convergent
a cu suma T, atunci seria

vn este

n=0

wn este convergent
a cu suma ST.

n=0

Observatia 6.1. Definitia seriei, a convergentei, conditia necesara de

convergent
a , criteriul lui Cauchy se extind cu usurinta pentru serii n
C (cu coeficienti numere complexe). Totul se bazeaza pe notiunea de sir
convergent de numere complexe; definitia limitei pentru siruri n C este
perfect analoag
a celei din R nlocuind modulul din R cu modulul n C. Am
preferat limitarea la cazul R pentru o mai buna fixare a ideilor.

Capitolul 7

Integrale improprii
Vom presupune (am si facut-o la criteriul integral) notiunea de integrabilitate (Riemann) a functiilor pe intervale compacte cunoscuta . Scopul
acestui capitol este de a extinde integrala la cazul functiilor definite pe intervale necompacte. Teoria prezinta analogii importante cu teoria seriilor
ceea ce justific
a prezentarea ei dupa sectiunea dedicata acestora. Pentru
comoditatea cititorului vom enunta principalele proprietati ale integralei.
Aceste propriet
ati vor fi utilizate, n repetate randuri.
Propriet
atile functiilor integrabile. Fie f, g : [a, b] R, functii
marginite,
i) Daca f, g sunt integrabile, atunci functia f + g este integrabila si
Z b
Z b
Z b
(f + g)(x)dx =
f (x)dx +
g(x)dx
a

ii) Dac
a f este integrabil
a si R, atunci functia f este integrabila si
Z b
Z b
(f )(x)dx =
f (x)dx
a

Rb
Rb
iii) Dac
a f, g sunt integrabile si f g, atunci a f (x)dx a g(x)dx .
iv) Dac
a f este integrabil
a , atunci |f | este integrabila si
Z b
 Z b



f (x)dx
|f (x)| dx

a

v) Daca c [a, b], atunci f este integrabila pe [a, b] daca si numai daca f este
Rb
Rc
integrabil
a pe [a, c] si pe [c, b]. In acest caz avem a f (x)dx = a f (x)dx +
Rb
c f (x)dx.
Rx
vi) Dac
a functia f este continu
a pe [a, b], atunci functia F (x) = a f (t)dt
0
este derivabil
a si F = f .
Rb
vii) Dac
a F este o primitiv
a a functiei continue f, atunci a f (x)dx =
F (b) F (a).
31

32

CAPITOLUL 7. INTEGRALE IMPROPRII

Clase de functii integrabile.
i) Orice functie continu
a este integrabila .
ii) Orice functie monoton
a este integrabila .

Rb
Rb
Asa cum am f
acut si n capitolul anterior, vom nota a f n loc de a f (x)dx
de c
ate ori nu este pericol de confuzie.
Functie local integrabil
a . O functie este local integrabil
a pe un
interval I dac
a este integrabila pe orice interval compact continut n I.
Exemplu. Functiile continue si functiile monotone sunt local integrabile.
In restul acestui capitol vom nota variabila atat cu t cat si cu x.
Integrala improprie I. Daca functia f este local integrabil
a pe [a, ),
Rx
a R se poate defini functia F : [a, ) R, F (x) = a f (t)dt. Perechea
de
improprie a funct
R functii f, F se numeste integrala
R
R iei f si se noteaza
f
(t)dt
sau,
mai
simplu,
f
.
Integrala
improprie
a
a
a f se zice convergent
a dac
a exist
a si este finita limita lim F (x).
x R

a , de asemenea,
In
acest
caz
valoarea
integralei
improprii
a f se noteaz
R
si este lim F (x). O integrala improprie care nu este convergenta se
a f
x
zice divergent
a.
Natura unei integrale
R Daca
R improprii se refera la convergenta acesteia.
b [a, ), atunci a f este convergenta daca si numai daca b f este
convergent
a.
Exemplu.
i) Fie f : [0, ) R, f (t) = et ; rezulta F (x) = 1ex si lim F (x) = 1.
x
R
R
Deci 0 et dt este convergenta si 0 et dt = 1.
ii) Fie g; [0, ) R, g(t) = cos t; rezulta G(x) = sin x si lim G(x) nu
x
R
exist
a , deci 0 cos tdt este divergenta .
R
iii) Fie f : [1, ) R, f (t) = 1/t , R. Se arata cu usurinta ca 1 tdt
este convergent
a dac
a si numai daca > 1.
Remarc
a . In analogia serii, integrale improprii, careRa fost desigur

observat
a , criteriul necesar de convergenta n forma dac a f este convergent
a , atunci lim f (t) = 0 nu are loc. In adevar, se poate considera
n

exemplul unei functii f definita pe intervalul [0, ) astfel

 ncat f (n) = n
pentru orice natural n, al carei grafic pe fiecare interval n 2n1 3 , n + 2n1 3 ,
n 1 este format de laturile triunghiului isoscel de naltime n si care este
nul
a n rest.
R
a (de reamintit interpretarea integralei ca arie), dar nu
a f este convergent
tinde la 0 c
and t tinde la infinit.
Spatiul vectorial al functiilor cu integrala convergent
a . Daca f,
g sunt local integrabile pe [a, ) , atunci:
R R
R
i) Dac
sunt Rconvergente, atunci a (f + g) este convergenta
Ra a f , a Rg

si avem: a (f + g)= a f + a g.

33
R
R
ii) Dac
a
f
este
convergent
a

s
i

R,
atunci
a
a f este convergent
R a
R
si rezult
a a f = a f .
R
Criteriul lui Cauchy. a f este convergenta daca si numai
 daca :
R x00 
0
00
> 0, B , a < B astfel nc
at x , x > B sa avem  x0 f  < .
Remarc
a . Dac
a functiaR f , local integrabila este pozitiva , atunci

pentru convergenta integralei a f este suficienta marginirea functiei F. Se

pot obtine astfel criterii de comparatie.
Criteriul
de comparatie I. Fie 0R f g local integrabile pe [a,R ).
R

Daca a g este convergent

, atunci si a f este comvergenta . Daca a f
Ra
este divergent
a , atunci si a g este divergenta .
R
2
2
Exemplu. 1 et dt este convergenta caci et et pentru t [1, )
etc.
Criteriul de comparatie II. Daca f, g sunt local integrabile pe [a, )
(t)
f 0, g > 0 si exist
a limita finit
a L = lim fg(t)
atunci:
x R
R

i) Dac
a a g este convergent
R si a f este convergenta .
R a , atunci
ii) Dac
a L 6= 0 integralele a f , a g au aceeasi natura .
Putem reformula si:
Criteriul integral. Fie f : [1, ) R o functie pozitiva si descrescatoare.

X
R
In aceste conditii seria
f (n) este convergenta daca si numai daca 1 f
1

este convergent
a.
Observatie. Cu modific
ari evidente se definesc integralele improprii pe
intervale (, a] si convergent
R a acestora. Fie acum f : (, ) R local
integrabil
a . Spunem c
a f este convergenta daca exista c astfel ncat
R
R
Rc
a fie convergente. In acest caz definim f =
integralele f, c f s
R
Rc
ia este corecta , atat convergenta cat si valoarea
f + c f . Definit
integralei fiind independente de punctul c.
Integrala improprie
II. Vom considera functii local integrabile
pe
Rb
Rb
(a, b] , a, b R, a < b . a f se zice convergenta daca functia F (x) = x f (t)dt
are limit
a finit
a pentru x a si valoarea integralei improprii este aceasta
limita . Am considerat util de separat cazul intervalului marginit de cazul
intervalului nem
arginit pentru c
a , pentru functii marginite pe (a, b], integrala improprie nu aduce ceva nou: daca f este local integrabila si marginita
atunci d
andu-i o valoare oarecare n punctul a se obtine o functie integrabila pe [a, b] a c
arei integral
a este independenta de valoarea data si egala cu
Rb
valoarea integralei improprii convergente a f .
R1
Exemplu. Fie f : (0, 1] R, f (t) = t , R. Se arata usor ca 0 tdt
converge dac
a si numai dac
a t < 1.
Nu vom mai descrie toate tipurile de integrale improprii corespunzatoare
diferitelor tipuri de intervale necompacte. Cititorul le poate defini cu usurinta
folosind cazurile tratate mai sus. De asemenea nu vom mai enunta criterii

34

CAPITOLUL 7. INTEGRALE IMPROPRII

de tip Cauchy sau criterii de comparatie etc. Acestea sunt adaptari ale
rezultatelor corepunz
atoare de mai sus.
Absolut convergent
a . Integrala improprie a unei functii local integrabile f este absolut convergent
a daca este convergenta integrala functiei
|f |. O integral
a absolut
convergent
a este convergenta . Reciproca nu este
R sin t
adev
arat
a : astfel 0 t dt este convergenta dar nu este absolut convergenta

Capitolul 8

S
iruri si serii de functii. Serii
de puteri
Vom considera siruri (fn )n de functii fn : I R, unde I este un interval n
R.
Convergent
a simpl
a. S
irul (fn )n converge simplu (punctual) catre
functia f : I R dac
a , pentru orice x I sirul (fn (x))n converge la f (x).
s
In acest caz scriem fn f . Dezvoltat:
(*) x I, > 0, Nx, astfel ncat daca n > Nx, atunci |fn (x) f (x)|
.
Exemplu. Fie fn (x) = xn , x [0, 1] si f : [0, 1] R, f (x) = 0, x <
s
1, f (1) = 1. Atunci fn f (rezult
a ca un sir de functii continue poate converge simplu c
atre o functie care nu este continua ).
Convergent
a uniform
a. S
irul (fn )n converge uniform catre functia
u
f : I R ( si scriem fn f ) dac
a:
(**) > 0, N astfel nc
at daca n > N atunci |fn (x) f (x)| , x
I.
Se observ
a c
a dac
a
u
s
fn f atunci fn f . Reciproca nu este adevarata .
Exemplu. Relu
and exemplul precedent, se arata ca sirul fn nu converge
uniform c
atre f .
Propozitia 8.1. Dac
a (fn )n este un sir de functii pe I si f : I R not
am
u
mn = sup |fn (x) f (x)| , mn [0, ]. Atunci fn f dac
a si numai dac
a
xI

mn 0.

Corolarul 8.1. Dac

a exist
a un sir (xn )n n I astfel nc
at sirul (fn (x))n nu
tinde la 0 atunci sirul (fn )n nu tinde uniform c
atre functia identic nul
a 0.
u

Teorema 8.1. (transfer de continuitate). S

a presupunem c
a fn f si
c
a toate functiile fn sunt continue n punctul a I. Atunci functia f este
35

36 CAPITOLUL 8. S
IRURI SI SERII DE FUNCT
II. SERII DE PUTERI
u

continu
a n a. Rezult
a c
a dac
a fn f si functiile fn sunt continue pe I,
atunci f este continu
a pe I.
Teorema 8.2. (integrare termen cu termen). Fie (fn )n un sir de functii
Rb
Rb
u
continue, fn f pe un interval compact [a, b]. Atunci a fn a f (integrala
limitei este limita integralelor).
Teorema 8.3. (derivare termen cu termen). Fie (fn )n un sir de functii
0 u
s
derivabile pe intervalul I astfel nc
at fn f si fn g. Atunci functia f este
0
derivabil
a si f = g.
Serie de functii. Daca (fn )n este un sir de functii pe I consideram sirul

X
de functii (Sn )n , unde Sn = f0 + f1 + ... + fn . Seria de functii
fn este
perechea de siruri (fn )n , (Sn )n . Spunem ca seria

n=0

fn converge simplu

n=0

(uniform) dac
a sirul (Sn )n converge simplu (uniform). In acest caz limita
simpl
a (uniform
a ) a sirului (Sn )n este suma seriei.

X
Criteriu (Weierstrass). Daca exista o serie convergenta
an astfel
nc
at |fn (x)| an , x, atunci seria

n=0

fn converge uniform.

n=0

Remarc
a . Teoremele de transfer de continuitate, integrare termen cu
termen, derivare termen cu termen se extind imediat la serii de functii. De

X
exemplu, dac
a
fn este o serie uniform convergenta de functii continue pe
n=0

Z b
X
Rb X
fn ) etc.
(
intervalul [a, b], atunci a ( fn ) =
n=0

n=0

Serie de puteri. Se numeste serie de puteri (n R) o serie de functii

X
de forma
an xn , an R. Numerele reale an se numesc coeficientii seriei.
n=0

Raz
a de convergent
a . Fie

an xn o serie de puteri. Exista (si este

n=0

unic) R [0, ], numit raza de convergent

a a seriei

an xn , astfel

n=0

nc
at
i) Dac
a |x| < R, atunci seria de numere
particular, seria de functii

an xn converge absolut. In

n=0

an xn converge simplu pe (R, R). In cazul

n=0

R = 0 singurul punct de convergenta al seriei este x = 0.

37

ii) Dac
a 0 < r < R atunci seria

an xn converge uniform pe [r, r].

n=0

In particular, dac
a R = , atunci seria converge uniform pe orice interval
compact.
p
iii) Dac
a exist
a limita l = lim n |an |, atunci rezulta :
n

R=

1
l

1
(cu conventia 10 =,
= 0).

|an |
,
n |an+1 |

X
n

iv) Dac
a exist
a limita l = lim
Exemplu. Seria geometric
a
n
X
x
n=0

n!

atunci avem R=l .

x are raza de convergenta R=1. Seria

n=0

are raza de convergent

a R=.

Teorema 8.4. Fie seria de puteri

a de convergent
aR>0
an xn cu raz

n=0

si fie f suma seriei pe intervalul de convergent

a (R, R). Atunci:
i) Functia f este de clas
a C si derivatele sale se obtin prin derivare

X
0
termen cu termen. De exemplu, f (x) =
nxn1 etc. (seriile derivatelor
n=1

au aceeasi raz
a de convergent
a ca seria initial
a ).
ii) Functia f se poate integra termen cu termen pe orice interval compact

X
Rb
bn+1 an+1
an
[a, b] (R, R). Astfel a f (x)dx =
.
n+1
n=0

X
xn+1
iii) Dac
a F este o primitiv
a a functiei f, atunci F (x) = F (0)+ an
.
n+1
n=0

Dezvoltare n serie de puteri. Daca o functie f este suma unei serii de

puteri (pe intervalul de convergent
a al acesteia) spunem ca f este dezvolta
X
bil
a n serie de puteri (pe intervalul respectiv). Daca f (x) =
an xn , x
n=0

(R, R), atunci an = f n!(0) , n . In particular, seria de puteri cu suma f

este unic determinat
a de f.
Exemplu. FolosindPteorema de mai sus, deducem, pornind de la seria
n+1 xn pentru |x| < 1.
geometric, ln(1 + x) =
n=1 (1)
n
Remarc
a . Seriile de puteri sunt utile n definirea unor functii foarte
importante. Astfel, putem lua prin definitie:
exp(x) = ex = 1 +
cos(x) = 1

x
x2
xn
+
+ ... +
+ ... pentru x R
1!
2!
n!

x2 x4
x2n
+
... + (1)n
+ ...x R.
2!
4!
(2n)!

38 CAPITOLUL 8. S
IRURI SI SERII DE FUNCT
II. SERII DE PUTERI
sin(x) = x

x3 x5
x2n+1
+
... + (1)n
+ ...x R.
3!
5!
(2n + 1)!

Este de preferat a se lucra cu serii de puteri n C definind exponentiala

complex
a prin aceeasi formula ca cea reala si, apoi, functiile trigonometrice
pe baza relatiei lui Euler : eix = cos x + i sin x, x R. In acest mod toate
formulele trigonometrice se deduc din relatia lui Euler folosind proprietatea
fundamental
a a exponentialei: exp(z1 + z2 ) = exp(z1 ) exp(z2 ).
Teorema 8.5. (Abel). Fie

an o serie convergent
a de numere reale.

n=0

X
Dac
a not
am f suma seriei de puteri ( an xn n intervalul (1, 1), atunci
n=0
P
a
.
lim f (x) =
n
n=0
x1

P
n+1 xn ,
Exemplu. Am obtinut, mai sus, dezvoltarea ln(1+x) =
n=1 (1)
n

X
|x| < 1. In acest caz seria
an din teorema precedenta este seria armonica
n=0

alternat
a . Deducem c
a suma seriei armonice alternate este ln 2.

X
Se consider
a , mai general, serii de puteri de forma
an (x a)n numite
n=0

serii Taylor (centrate n a). Teoria acestor serii se este analoaga teoriei
discutate mai sus.
Functie analitic
a O functie definita pe o multime deschisa A din R
se zice (real) analitic
a daca , n vecinatatea fiecarui punct a A, este suma
unei serii Taylor centrate n a.

Capitolul 9

Functii definite prin integrale

Functie definit
a printr-o integral
a proprie. Fie f : [a, b](c, d) R. Sa
presupunem c
a pentru orice y (c, d) functia x 7 f (x, y) este integrabila
pe [a, b]. Este deci bine definit
a , printr-o integrala , functia () F (y) =
Rb
a f (x, y)dx
Continuitate. Dac
a functia f este continua , atunci functia F este
continu
a.
Derivabilitate. Dac
a f este continua si exista f
si este continua ,
y
R b f
0
atunci functia F este derivabil
a si F (y) = a y (x, y)dx. Ultima formula
poarta numele de regula lui Leibniz.
Functie definit
a printr-o integral
a improprie. Fie f : [a, b)
(c, d) R (b real sau ). S
a presupunem ca pentru orice y (c, d) functia
Rb
x 7 f (x, y) este local integrabil
a pe [a, b] si a f (x, y)dx este convegenta
. Este bine definit
a , printr-o integrala improprie, functia ()F (y) =
Rb
ii analoage pentru celelalte tipuri de intervale
a f (x, y)dx. Se dau definit
necompacte.
Convergenta uniform
a . In conditiile definitiei de mai sus spunem ca
integrala () converge uniformn raport cu
 y daca : > 0, B < b

R b
astfel nc
at B < u < b s
a implice  u f (x, y)dx < , y (c, d).
Continuitate. Cu notatiile de mai sus daca f este continua si integrala
() converge uniform, atunci functia F este continua .
Derivabilitate. S
a presupunem ca f este continua , f
a si este
y exist
R b f
continu
a si functia F din () este definita . Daca integrala G(y) = a y (x, y)dx
0

converge uniform, atunci F este derivabila si F = G.

Criteriu de convergent
a uniform
a . Daca |f (x, y)| g(x) pentru
Rb
Rb
orice x [a, b) si y (c, d) si a g este convergenta , atunci a f (x, y)dx
converge uniform.
Functiile B si . Exemple importante
ii definite prin integrale
R 1 p1 de funct
q1 dx,p, q > 0
sunt
funct

iile
B

s
i
:
B(p,
q)
=
x
(1

x)
si () =
0
R 1 x
x
e
dx,
>
0.
Avem:
0
39

40

CAPITOLUL 9. FUNCT
II DEFINITE PRIN INTEGRALE
i) (1) = 1
ii) ( + 1) = ()
iii) B(p, q) = (p)(q)
(p+q)
iv) B(p, 1 p) = sinp , 0 < p < 1.

Capitolul 10

Integrala curbilinie
Drum parametrizat. Se numeste drum parametrizat de clas
a C k (pe
k
n
k
scurt, drum de clas C ) n R o aplicatie de clasa C : [a, b] Rn
([a, b] R). Imaginea intervalului [a, b] prin functia este o submultime
compact
a n Rn care se numeste si imaginea drumului si va fi notata I .
Vom nota, n leg
atur
a cu o posibila intuitie cinematica , variabila n [a, b]
cu t. Punctele A = (a) ,B = (b) sunt extremit
atile drumului. Daca
1
A = B drumul se zice nchis. Dac
a = (1 , 
2 , ..., n ) si este de clas
 aC ,
0
0
0
0
atunci exist
a o identificare naturala (t) = 1 (t) , 2 (t) , ..., n (t) . Este
util de scris drumul desf
asurat: x1 = 1 (t) , x2 = 2 (t) , ..., xn = n (t).
Conexiune prin arce. O multime MRn este conex
a prin arce daca
pentru orice dou
a puncte A, B M exista un drum continuu cu imaginea
n M si de extremit
ati A, B. Se zice, pe scurt, ca orice doua puncte din M
pot fi unite printr-un drum n M.
Propozitia 10.1. i) Fie M conex
a prin arce si f : M R o functie continu
a
care nu se anuleaz
a . Atunci f p
astreaz
a un semn constant pe M.
ii) Dac
a M este deschis
a , conex
a prin arce si f : M R o functie
diferentiabil
a astfel nc
at f = 0, atunci f este constant
a.
Lungimea unui drum. Fie : [a, b] Rn un drum parametrizat si fie
= {t0 , t1 , ..., tk }, a = t0 < t1 < ... < tk = b o diviziune a intervalului [a, b].
k1
X
Definim L () =
k (ti+1 (ti ))k (lungimea liniei poligonale dei=0

terminate de punctele (t0 ) , (t1 ) , ..., (tk )).

Fie L () = sup L (),

marginea superioar
a a multimii numerelor L () cand parcurge multimea
tuturor diviziunilor intervalului [a, b]. In general L() [0, ]. Daca L()
spunem c
a drumul este rectificabil si numarul L() este, prin definitie,
lungimea drumului .
Teorema 10.1. Dac
a drumul este de clas
a C 1 , atunci este rectificabil si
41

42

CAPITOLUL 10. INTEGRALA CURBILINIE

Rb
0
avem L () = a (t) dt. (reamintim c
a avem

q
02
02
0
02
(t) = 1 (t) + 2 (t) + ... + n (t) ).
Exemplu. Fie drumul : [0, 2] R2 , (t) = (cos t, sin t). Imaginea
drumului este cercul unitate. Un calcul simplu arata ca L()=2 .
Integrarea functiilor. Fie : [a, b] Rn un drum si f :R I R
o functie continu
a . Integrala functiei f pe drumul este f ds =


Rb
0


ang este o notatie). Se observa ca lungimea
a f ((t)) (t) dt (membrul st
drumului este integrala functiei constanta f 1 pe drumul respectiv. Integrala functiilor pe drumuri parametrizate se mai numeste integal
a curbilinie de primul tip. Interpretarea fizica a integralei este, de exemplu,
calculul masei unui fir descris de parametrizarea atunci cand se cunoaste
densitatea f.
C
amp vectorial. Se numeste c
amp vectorial pe multimea ARn
orice functie V : A Rn . Daca V = (V1 , V2 , ..., Vn ) atunci functiile reale
V1 , V2 , ..., Vn sunt componentele campului. Un camp se zice de clasa C k
dac
a toate componentele sunt de clasa C k . In cazul planului vom nota
componentele unui c
amp cu P, Q iar n cazul spatiului cu P, Q, R.
Exemplu. Dac
a f : A R este o functie de clasa C 1 pe multimea deschis
a A Rn atunci gradientul f al functiei f este un exemplu important
de c
amp vectorial (a se vedea si Capitolul 4).
Circulatia unui c
amp. Fie : [a, b] Rn un drum si V un camp
vectorial continuu pe I . Se defineste circulatia c
ampului V pe drumul
prin:
Z
V dr =

Z b


0
0
0
V1 ((t))1 (t) + V2 ((t))2 (t) + ... + Vn ((t))n (t) dt

S
a observ
am c
a dac
a scriem V d r = V 1 dx 1 +V2 dx2 +...+ V n dx n si folosim
forma desf
asurat
a de scriere a drumului formula de mai sus se retine cu
usurint
a.
Circulatia unui c
amp vectorial se mai numeste integral
a curbilinie de al
doilea tip.
Dac
a V este un c
amp de forte, atunci circulatia se interpreteaza ca lucru
mecanic.
y
x
Exemplu. S
a consideram campul vectorial V =( x2 +y
2 , x2 +y 2 ) definit
pe R2 -{0} si de clas
a C . Sa calculam circulatia acestui caRmp pe drumul
(t) = (a cos t, a sin t), t [0, 2] , a > 0. Se obtine imediat V dr = 2.
Poate p
area surprinz
ator ca circulatia nu depinde de a (imaginea drumului
este cercul cu centrul n 0 si de raza a). Acest fapt se explica prin aceea
c
a , n acest caz, circulatia exprima marimea unghiului parcurs la o rotire
complet
a.

43
C
amp de gradienti. Un c
amp vectorial V pe o multime deschisa se
zice c
amp de gradienti dac
a exista o functie de clasa C 1 astfel ncat V
= f . In acest caz functia f este un potential scalar al campului V .
Independent
a de drum. Fie V un camp de gradienti pe multimea
deschisa Rn si f un potent
R ial scalar al campului V . Pentru orice drum
astfel nc
at I avem V dr = f ((b)) f ((a))(circulatia depinde
doar de extremit
atile drumului; sa observam ca daca este conexa prin
arce dou
a potentiale ale unui c
amp difera printr-o constanta ). In particular
circulatia unui c
amp de gradienti pe un drum nchis este nula .
Exemplu. C
ampul vectorial din exemplul precedent nu este un camp
de gradienti; ntegrala pe drumul nchis din exemplu nu este nula .
Remarc
a . Integrala curbilinie de al doilea tip a fost prezentata ca
circulatie a c
ampurilor vectoriale. Un mod echivalent de prezentare utilizeaza formele diferentiale.
Fie V = (V1 , V2 , ..., Vn )= f un c
amp de gradienti de clasa C 1 . Din egaliV
Vi
tatea derivatelor partiale mixte ale functiei f obtinem () x
= xji : i, j =
j
1, 2, ..., n. Aceste conditii sunt deci necesare pentru ca un camp de clasa C 1
sa fie camp de gradienti.
Teorema 10.2. (Poincar
e). Fie V un c
amp de clas
a C 1 satisf
ac
and
conditiile () pe bila deschis
a B(0,R). Atunci V este un c
amp de gradienti pe
n
R1 X
B(0,R). In plus, un potential scalar este f (x) = 0 ( xi Vi (tx1 , tx2 , ..., txn ))dt.
i=1

Teorema poate fi enuntat

a si sub forma: daca V este un camp de clasa C 1
satisfac
and conditiile () pe multimea deschisa , atunci V este local un
camp de gradienti (fiecare punct are o vecinatate pe care exista un potential
scalar). In general V nu este global un camp de gradienti. Un bun exemy
x
plu n acest sens l constituie c
ampul V =( x2 +y
ntr-un
2 , x2 +y 2 ) discutat
exemplu anterior.
Multime stelat
a . O multime M Rn se zice stelat
a n raport cu
a M dac
a pentru orice x M segmentul de dreapta [a, x] M . Spunem
ca M este stelat
a dac
a este stelata n raport cu un punct al ei.
Exemplu. R2 -{0} nu este stelata .
Teorema 10.3. Fie V un c
amp de clas
a C 1 satisf
ac
and conditiile () pe
multimea deschis
a si stelat
a . Atunci V este un c
amp de gradienti pe .
In particular, aceasta se nt
ampl
a pentru = Rn .
Schimbare de parametru (variabil
a ). Se numeste schimbare de
1
parametru o aplicatie de clas
a C , bijectiva : [a, b] [c, d] astfel ncat
inversa 1 este de clas
a C 1 . O schimbare de parametru este fie strict
crescatoare (direct
a ) fie strict descrescatoare.
Arc. Dou
a drumuri parametrizate de clasa C 1 : [a, b] Rn , :
[c, d] Rn se zic echivalente, , daca exista o schimbare de parametru

44

CAPITOLUL 10. INTEGRALA CURBILINIE

: [a, b] [c, d] astfel ncat = . Doua drumuri echivalente au aceeasi

imagine. Relatia este o relatie de echivalenta (reflexiva , simetrica ,
tranzitiv
a ). Se numeste arc (de clas
a C 1 ), n Rn , o clasa de echivalenta
fat
a de relatia . Daca spunem ca este o parametrizare
admisibil
a pentru arcul . Vom nota cu I imaginea comuna a drumurilor
din si o vom numi imagine a arcului .
n
Integrala functiilor pe arce. Fie un
R arc n RR si f : I R o functie
continu
a . Atunci dac
a , rezulta f ds = f ds. Se poate defini
R
deci, f
ar
a ambiguitate, integrala functiei f pe arcul prin f ds =
R
a . In particular, putem vorbi
f ds pentru o parametrizare admisibil
f
ar
a ambiguitate de lungimea unui arc.
Arc orientat. Dou
a drumuri parametrizate de clasa C 1 : [a, b] Rn ,
n
: [c, d] R se zic direct echivalente, , dac exista o schimbare
direct
a de parametru : [a, b] [c, d] astfel ncat = . Doua drumuri
direct echivalente sunt echivalente. Relatia este o relatie de echivalenta
Se numeste arc orientat (de clas
a C 1 ), n Rn , o clasa de echivalenta
fat
a de relatia . Daca spunem ca este o parametrizare
admisibil
a pentru arcul .
Circulatia unui c
amp vectorial pe un arc orientat. Fie un arc
n
orientat n R siR V un camp
R continuu pe imaginea arcului. Atunci daca
, rezult
a V dr = V dr. Se poate defini deci, fara ambiguitate,
R
R
circulatia c
ampului V pe arcul prin V dr = V dr pentru o
parametrizare admisibil
a .

Capitolul 11

Integrala dubl
a si integrala
tripl
a
Integrala dubl
a
Fie A=[a, b] [c, d] , a b, c d un dreptunghi n R2 . Definim aria
dreptunghiului A ca fiind (A)=(b a) (d c). O diviziune a dreptunghiului A este o pereche 1 , 2 , unde 1 este o diviziune a intervalului
[a, b], iar 2 o diviziune a intervalului [c, d]. Prin paralele la laturi, o diviziune mparte dreptunghiul n subdreptunghiuri
X si vom nota un asemenea
subdreptunghi generic cu S . Avem (A)=
(S).
S

Este evident ce se ntelege spun

and ca o diviziune este mai fin
a decat alta
si este usor de v
azut c
a , date doua diviziuni, exista una mai fina decat
ambele.
Sume Darboux. Fie f :A R o functie marginita si o diviziune a
dreptunghiului A. Pentru fiecare S notam MS (f ) = sup f, mS (f ) = inf f
S

si definim sumele Darboux

X
X
U (, f ) =
MS (f )(S), L(, f ) =
mS (f )(S).
S

Propozitia 11.1. Fie 1 , 2 diviziuni ale dreptunghiului A.

i) Dac
a 2 este mai fin
a dec
at 1 , atunci L(1 f ) L(2 f ) si U (2 , f )
U (1 , f ).
ii) L(1 , f ) U (2 , f ) (1 , 2 arbitrare).
Integrabilitate (pe dreptunghi). Fie f o functie m
arginit
a pe
dreptunghiul A. Spunem c
a functia f este integrabil
a pe A daca (*)
sup L(, f ) = inf U (, f ). In acest caz, se defineste integrala (dubl
a )

RR
a functiei
RR f pe A, A f (x, y)dxdy, ca fiind valoarea comuna din (*). Vom
nota si A f integrala functiei f. Remarcam ca integrala functiei f 1 este
(A).
45

46

SI INTEGRALA TRIPLA

CAPITOLUL 11. INTEGRALA DUBLA

Exemplu. Fie (a,b) : A R, (a, b) A functia definita astfel: (a,b) (x, y) =

0, (x, y) 6= (a, b), (a,b) (a, b) = 1. Functia este integrabila si are integrala nula
Teorema 11.1. Functia m
arginit
a f este integrabil
a pe A dac
a si numai
dac
a > 0, astfel nc
at U (, f ) L(, f ) < .
Propriet
atile functiilor integrabile. Fie f, g : A R functii marginite,
i) Dac
a f, g sunt integrabile, atunci functia f + g este integrabila si
ZZ
ZZ
ZZ
g(x, y)dxdy.
f (x, y)dxdy +
(f + g)(x, y)dxdy =
A

ii) Dac
a f este integrabila si R, atunci functia f este integrabila si
ZZ
ZZ
(f )(x, y)dxdy =
f (x, y)dxdy.
A

iii) Dac
a f, g sunt integrabile si f g, atunci
ZZ
ZZ
f (x, y)dxdy
g(x, y)dxdy.
A

iv) Dac
a f este integrabila , atunci |f | este integrabila si
 ZZ
Z Z



f (x, y)dxdy 
|f (x, y)| dxdy.

A

v) Dac
a este o diviziune, atunci f este integrabila pe A daca si numai
dac
a pentru orice S restrictia f/S a functiei f la S este integrabila pe
S. In acest caz avem:
ZZ
X
f (x, y)dxdy =
f/S (x, y)dxdy.
A

SA

Teorema 11.2. Functiile continue sunt integrabile.

Teorema 11.3. (integrale iterate). Dac
a f : A R este o functie continu
a atunci:
ZZ
Z d Z b
Z d Z b
()
f (x, y)dxdy =
(
f (x, y)dx)dy =
dy
f (x, y)dx
A

ultima egalitate fiind o notatie.

Aceast
a teorem
a reduce calculul unei integrale duble la doua integrale
simple. Putem interpreta rezultatul ca o teorema de integrare a unei
functii definite printr-o integrala .
Vom extinde definitia integrabilitatii pentru functii definite pe multimi
mai generale dec
at dreptunghiurile.

47
Fie K R2 o multime compacta si f ; K R o functie marginita . Daca
A este un dreptunghi, K A definim functia fA : A R egala cu f pe K
si 0 n rest.
Integrabilitate (pe multimi compacte). Spunem ca functia f este
integrabil
a pe K dac
a exist
a un dreptunghi A K astfel
RRncat functia fA
sa fie integrabil
a pe . In acest caz punem, prin definitie A f (x, y)dxdy =
RR
f
(x,
y)dxdy.
At
at integrabilitatea cat si valoarea integralei sunt indeA A
pendente de dreptunghiul A.
M
asur
a Jordan nul
a . O multime MR2 are masur
nula
S a (Jordan)
P
daca > 0, dreptunghiuri A1 , ..., An astfel ncat M Ai , n1 (Ai ) <
i

Multime m
asurabil
a (Jordan). O multime MR2 este m
asurabil
a
(Jordan) dac
a este m
arginit
a si frontiera (a se vedea Capitolul 2) FrM are
masura nul
a.
Teorema 11.4. Fie KR2 o multime compact
a m
asurabil
a si f ; K R o
functie continu
a . Atunci f este integrabil
a RR
pe K. In particular functia 1
(constant egal
a cu 1) este integrabil
a pe K si K 1dxdy este,
RR prin definitie,
aria (K) a compactului K ; de obicei, se scrie (K) = K dxdy.
Propriet
atile functiilor integrabile. Proprietatile i),ii),iii),iv) ale
functiilor integrabile pe dreptunghi raman valabile si n cazul functiilor integrabile pe multimi compacte.
T Pentru proprietatea v) avem : daca L, K
sunt compacte astfel nc
at L K are m
Sasura nula si f este integrabila pe L
si pe K, atunci f este integrabil
a pe L K si
ZZ
ZZ
ZZ
f
=
f
+
f.
S
L

Intergrafic. Fie , : [a, b] R de clasa C 1 si . Intergraficul

determinat de , este multimea compacta
K = {(x, y) : x [a, b], (x) y (x)}.
Intergraficul K este o multime m
asurabila . Fie f : K R o functie continua
Avem:
ZZ
Z b Z (x)
( )
f (x, y)dxdy =
dx
f (x, y)dy.
K

(x)

Rb

Rezulta , n particular (K) = a ((x) (x))dx.

Exemplu. Fie intergraficul K determinat de functiile , : [0, 1] R,
(x) = x2 , (x) = x si functia f ; K R ,f (x, y) = y. Avem :
ZZ

Z
ydxdy =

dx
0

x2

1
ydy =
2

Z
0

(x2 x4 )dx =

1
.
15

48

SI INTEGRALA TRIPLA

CAPITOLUL 11. INTEGRALA DUBLA

Schimbare de variabile. Fie W, multimi deschise n R2 ; o aplicatie

: W este o schimbare de variabile daca : este bijectiva , de
clas
a C 1 si 1 este de clasa C 1 .
Teorema 11.5. (schimbarea de variabile). Fie : W o schimbare de variabile (vom nota variabilele cu u,v n W si cu x,y n ), L o
submultime compact
a n W , K= (L) si f ; K R o functie. Dac
a L,K
sunt m
asurabile si f este integrabil
a pe K, atunci f este integrabil
a pe L
si
ZZ
ZZ
f (u, v) |J (u, v)| dudv

f (x, y)dxdy =
L

K
0

unde J (u, v) =det (u, v)(determinantul matricei iacobiene).

Exemplu. Fie W =(0, )(0, 2). Notand, traditional, cu r,t variabilele n W (numite coordonate polare), aplicatia , (r, t) = (r cos t, r sin t)
este o schimbare de variabile; J (r, t) = r. In conditiile teoremei de mai sus
avem:
ZZ
ZZ
f (x, y)dxdy =
f (r cos t, r sin t)rdrdt
K

Integrala tripl
a
Integrala tripl
a se refera la integrarea n R3 . Teoria urmeaza pas cu pas
teoria f
acut
a pentru integrala dubla nlocuind dreptunghiurile cu paralelipipede:
A= [a1 , b1 ] [a2 , b2 ] [a3 , b3 ], ai bi , i = 1, 2, 3. Volumul unui paralelipiped
se defineste ca (A) = [b1 RRR
a1 ] [b2 a2 ] [b3 a3 ] etc.
Vom nota integrala tripl
a cu
imi compacte
K f (x, y, z)dxdydz pentru mult
3
K R .
Intergrafic. Fie , : L R , L un dreptunghi n R2 , , de clasa
C 1 si . Intergraficul determinat de , este multimea compacta
K = {(x, y, z) : (x, y) L, (x, y) z (x, y)}. Intergraficul K este o
multime m
asurabil
a . Fie f ; K R o functie continua . Avem:
ZZZ
ZZ
Z (x,y)
( )
f (x, y, z)dxdydz =
dxdy
f (x, y, z)dz.
K

(x,y)

RR
Rezult
a , n particular, (K) = L ((x, y) (x, y))dxdy.
Schimbare de variabile (exemple). Fara sa mai insistam asupra
multimilor deschise respective vom da doua schimbari de variabile clasice.
i) Coordonate cilindrice:
x = r cos t, y = r sin t, z = z, r > 0 etc (r, t sunt coordonatele polare n plan).
Iacobianul este J =r .
ii) Coordonate sferice: x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos , r >
0, (o, ), (0, 2), etc (r este distanta la origine, unghiul razei vectoare u axa Oz, iar unghiul polar al proiectiei punctului pe planul x Oy.
Iacobianul este J= r2 sin etc.

Capitolul 12

Integrala de suprafat
a
Vom considera doar cazul suprafetelor n R3 . Prezentarea este apropiata
n spirit, de cea a arcelor. O deosebire este definirea parametrizarilor pe
multimi deschise pentru a lucra cu functii de clasa C 1 fara conventii suplimentare.
P
anz
a parametrizat
a . Vom numi p
anz
a parametrizat
a de clas
a
C k o functie : R3 , de clas
a C k , pe multimea deschisa si conexa (prin
arce) R2 .
Vom nota, n general, variabilele n R2 cu u,v si componentele functiei
prin X,Y,Z, deci (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)). A spune ca
k
este de clas
a C k revine la faptul ca X,Y,Z sunt
P de clasa C . Imaginea
p
anzei parametrizate este, prin definitie, = (). Vom considera,
n problema integr
arii, restrictia p
anzei la submultimi compacte masurabile.
Desfasurat o p
anz
a se scrie x = X(u, v), z = Z(u, v), y = Y (u, v). In cele ce
urmeaz
a vom considera doar p
anze parametrizate de clas
a C k , k 1. De
asemenea vom spune p
anz
a n loc de panza parametrizata .
Exemplu.i) =(0, ) (0, 2) si (u, v) = (sin u cos v, sin u sin v, cos v).
Imaginea p
anzei este o parte a sferei centrate n origine si de raza 1.
ii) Fie deschis
a si conex
a n R2 si f : R o functie de clasa C k .
Folosind, pentru simplitate x, y pentru notarea parametrilor definim panza
pe prin: (x, y) = (x, y, f (x, y)). Imaginea panzei este graficul functiei
f . Vom numi acest tip de p
anz
a cartezian
a.
3
1
iii) Fie F :R R o functie de clasa C , M = {(x, y, z); F (x, y, z) = 0}
0
si a M astfel nc
at Fz (a) 6= 0. Atunci, nr-o vecinatate a punctului a,
multimea M este imaginea unei panze carteziene (teorema functiilor implicite).
Normal
a . Dac
a : R3 este panza parametrizata , definim:

X Y Z
X Y Z
si functia normal
a N =
u = ( u , u , u ), v = ( v , v , v )
u v ,
D(Z,X)
unde este produsul vectorial. Punand A = D(Y,Z)
D(u,v) , B = D(u,v) , C =
 Y Z 


D(X,Y )
D(Y,Z)
 u u  etc avem N = (A, B, C).
Z 
D(u,v) cu D(u,v) =  Y
v

49


CAPITOLUL 12. INTEGRALA DE SUPRAFAT
A

50

Exemplu. In cazul unei panze carteziene (x, y) 7 (x, y, f (x, y)) vom
0
0
avea N = (p, q, 1), unde s-a notat, traditional, p = fx , q = fy .
Aria unei p
anze. Daca : R3 este panza parametrizata si K este
o multime compact
a m
asurabila K definim aria panzei |K : .
ZZ
kN (u, v)k dudv.

()S(|K ) =
K

RR
RR p
Astfel avem: S(|K ) = K A2 + B 2 + C 2 dudv sau S(|K ) = K 1 + p2 + q 2 dudv
(n cazul unei p
anze carteziene).
IntegralaPunei functii. Cu notatiile de mai sus fie f o functie continua
pe imaginea |K . Definim integrala functiei f pe panza |K ca fiind:
ZZ
()

ZZ
f (u, v) kN (u, v)k dudv

f d =
|K

integrala din dreapta fiind integrala dubla . Mai dezvoltat:

ZZ
ZZ
p
f d =
f (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) A2 (u, v) + B 2 (u, v) + C 2 (u, v)dudv
|K

Se remarc
a faptul c
a aria este integrala functiei constanta 1. Daca f reprezinta
o densitate, atunci integrala ei este masa corespunzatoare.
Integrala unui c
amp. Cu P
notatiile de mai sus fie V =(P,Q,R) un camp
vectorial continuu pe imaginea |K . Definim integrala c
ampului V pe
p
anza |K ca fiind:
ZZ
( )

ZZ
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =

|K

(P A + QB + RC)dudv
K

Evident, membrul st
ang este o notatie n timp ce membrul drept este integrala dubl
a.
Normala unitar
a . Cu notatiile de mai sus, sa presupunem ca functia
normal
a N este diferit
a de 0 n orice punct definim functia normal
a uniN
tar
a n = kN k .
Flux. Cu notatiile de mai sus, daca normala unitara este definita pe K,
este evident c
a putem aduce integrala (***) a campului V la forma:
ZZ
ZZ
( )
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
V n d
|K

|K

Sub aceast
a form
a integrala campului V poarta numele de flux al c
ampului
V prin p
anza |K . Daca V este campul de viteze al unui fluid care traverseaz
a imaginea p
anzei, fluxul poate fi interpretat ca fiind cantitatea de
fluid care trece n unitatea de timp.

51
Suprafat
a . Dac
a : R3 , : R3 sunt panze, spunem ca
ele sunt echivalente, , dac
a exista o schimbare de variabile :
, = .
O suprafat
a este o clas
a de echivalenta de panze. Daca S este o suprafata
si S spunem c
a este o parametrizare admisibil
a pentru S. P
anzele
P
echivalente au aceeasi imagine deci definim imaginea unei suprafete S ca
imaginea comun
a a parametriz
arilor sale admisibile.
P
Integrala unei functii. Fie f o functie continua pe imaginea S a
suprafetei S,, parametriz
ari admisibile si K,L multimi compacte
RR masurabile
care se corespund prin schimbarea de variabila . Atunci f d =
|K
RR
ara ambiguitate integrala unei functii pe
|L f d. Se poate defini, deci, f
RR
RR
o suprafat
a S f d = f d, S. Pentru a nu complica notatia am
|K
scris S n locul imaginii compactului K. Vom folosi si denumirea de suprafata
compact
a n aceast
a situatie.
Suprafat
a orientat
a . Dac
a este o schimbare de variabila atunci,
avand n vedere c
a domeniile de definitie ale parametrizarilor sunt conexe,
iacobianul J este fie strict pozitiv fie strict negativ. Schimbarea se zice
direct
a dac
a iacobianul este strict pozitiv.
Scriem o dac
a = cu directa . O suprafat
a orientat
a
este o clas
a de echivalent
a n raport cu relatia o . Daca S este o suprafata
orientat
a si S spunem c
a este o parametrizare admisibil
a pentru S.
Se arata c
a dac
a o si normalele unitare sunt definite, atunci ele coincid
pe imaginea comun
a . Deci normala unitara caracterizeaza orientarea.
Integrala unui c
amp. Fie V =(P,Q,R) un camp vectorial continuu pe
imaginea unei suprafete orientate compacte S. Definim integrala c
ampului
V
RR pe S prin:
RR
S P dy dz + Qdz dx + Rdx dy =
P dy dz + Qdz dx + Rdx dy,
unde P,Q,R sunt componentele c
ampului si o parametrizare admisibila .
Definitia se dovedeste a fi corect
a valoarea integralei fiind independenta de
parametrizarea admisibil
a aleas
a.
Flux. Cu notatiile de RR
mai sus este clar ca integrala campului se poate
scrie, ntr-un sens evident, S V nd purtand numele de flux al c
ampului
V prin suprafata orientat
a S.

Capitolul 13

Formule integrale
Aceast
a sectiune este dedicata formulelor Green-Riemann, Gauss - Ostrogradski si Stokes. Felul n care vor fi prezentate aceste formule (de fapt
cazuri particulare ale unei formule Stokes generale) este mai mult intuitiv
dec
at riguros. Motivul l constituie dificultatea de a dezvolta o teorie a
variet
atilor cu bord n contextul unui text adresat mai ales celor ce aplica
matematica. O tratare riguroasa ar implica notiuni de algebra si topologie
care dep
asesc nivelul acestui text.
Drum C 1 pe portiuni. Un drum continuu : [a, b] Rn se zice C1
pe portiuni dac
a exista o diviziune a = t0 < t1 < ... < tn = b astfel
nc
at pe fiecare interval [ti1 , ti ] , i = 1...n functia sa fie de clasa C 1 .
Integralele functiilor si circulatia campurilor se extind la cazul drumurilor
C 1 pe portiuni nsum
and integralele pe intervalele diviziunii. Extinderea se
dovedeste corect
a fiind independenta de diviziunea folosita . Se trece, n
mod natural, la arce si la arce orientate etc.
Compact cu bord orientat n R2 . Vom numi compact cu bord
orientat o multime compacta K R2 astfel ncat frontiera sa sa fie (local)
imaginea unui drum C 1 pe portiuni, orientat n sens trigonometric. Vom
nota aceast
a frontier
a cu K si o vom numi bord orientat si compactul cu
bord orientat cu (K, K).
Asa cum am menionat mai sus, definitia este mai mult intuitiva decat riguroas
a.
Exemplu. Intergraficul determinat de , este un compact cu
bord orientat definind bordul ca format din graficele functiilor , si din
segmentele de dreapt
a {(a, y} : (a) y (a)}, {(b, y) : (b) y (b)}
orientarea pe fiecare portiune fiind astfel ncat orientarea ntregului bord sa
fie n sens trigonometric.
Formula Green-Riemann. Fie (K, K) un compact cu bord orientat
n R2 si V =(P, Q) un c
amp de clasa C 1 pe o multime deschisa care contine
K. Atunci :
52

53

ZZ
V dr =

Q P

)dxdy (formula Green-Riemann).

x
y

Calculul ariei. Fie (K, K) un compact cu bord orientat . Atunci:

Z
1
xdy ydx
(K) =
2 K
2

Exemplu. Fie compactul cu bord orientat K = {(x, y); xa2 +

x2
a2

y2
b2

y2
b2

1}

+
= 1; a, b > 0 orientata n sens trigonometric.
cu bordul elipsa
Aplicand formula de mai sus se obtine (K) = ab.
Vom stabili formula Gauss-Ostrogradski doar n cazul simplu al unui
intergrafic. Formula se generalizeaza pentru compacti cu bord orientat n
R3 dar nu vom intra n detalii privind aceasta notiune. Un alt mod de a
extinde formula este de a considera compacti care se pot descompune, prin
plane paralele cu planele de coordonate compacti de tip intergrafic.
Fie un intergrafic K n R3 determinat de doua functii de clasa C 1 , :
L R, , unde L este un compact masurabil n R2 . Deci K =
{(x, y, z) : (x, y) L, (x, y) z (x, y)}. Frontiera compactului K
este compus
a din graficele functiilor , si din multimea C a punctelor de
forma (x, y, z), unde punctul (x, y) apartine frontierei compactului L, iar
(x, y) z (x, y). Vom considera graficele functiilor , ca imagine de
suprafete orientate corespunz
atoare parametrizarilor carteziene respective
alegand, pe fiecare, orientarea data de normala exterioara (sensul acesteia
indicand p
ar
asirea compactului sau altfel spus, pe graficul functiei normala are sensul cresterii lui z iar pe graficul functiei sensul descresterii
lui z). Not
am aceste suprafete orientate cu S 1 respectiv S 2 . Vom considera
si multimea C ca imaginea unei suprafete orientate dupa normala exterioara
S3 . Suprafetele S 1 , S 2 , S 3 formeaza bordul orientat K al compactului K.
Perechea (K, K) este un compact cu bord orientat. Fluxul unui camp
prin K este, prin definitie, suma fluxurilor prin cele trei componente ale
bordului.
Propozitia 13.1. Fie c
ampul vectorial V=(0,0,R), unde functia R este de
1
clas
a C n vecin
atatea compactului K. Atunci:
ZZ
ZZZ
R
V nd =
dxdydz
K
K z
Consider
and compacti cu bord orientat proveniti din intergrafice n raport
cu celelalte axe vom obtine formule analoage celei de mai sus.
Divergenta unui c
amp. Daca V = (P, Q, R) este un camp de clasa
Q
R
1
C divergenta sa divV se defineste prin divV= P
x + y + z .
Formula Gauss-Ostrogradski. Fie (K, K) un compact cu bord orientat, intergrafic n raport cu toate axele, cu bordul orientat dupa normala

54

CAPITOLUL 13.

FORMULE INTEGRALE

exterioar
a , si V = (P, Q, R) un camp de clasa C 1 n vecinatatea lui K.
Atunci:
RR
RRR
K V nd =
K divV dxdydz (formula Gauss-Ostrogradski)
Formula de mai sus se numeste si formula flux-divergent
a.
Calculul volumului. Fie (K, K)un compact cu bord orientat ca n
formula de mai sus. Atunci
Z Z pentru volumul compactului K obtinem:
1
xdy dz + ydz dx + zdx dy.
v(K) =
3 K
Asa cum am afirmat mai sus, formula Gauss-Ostrogradski se extinde la o
clas
a mai general
a de compacti cu bord orientat; o extensie rapida se poate
face la acei compacti care se pot descompune, prin plane paralele cu planele
de coordonate n compacti de tip intergrafic.
Pentru prezentarea formulei Stokes vom considera un caz simplu. Fie
(L, L) un compact cu bord orientat n R2 si f o functie de clasa C 2 n
vecin
atatea multimii L. Vom considera suprafata orientata S indusa de
p
anza cartezian
a determinata de f cu orientarea normalei n sensul cresterii
variabilei z (functia normala fiind, cu o notatie mai sus folosita , (p, q, 1)).
Restrictia parametriz
arii la L determina un arc orientat (C 1 pe portiuni)
astfel nc
at orientarea suprafetei sa fie compatibila cu cea a arcului n sensul
regulei burghiului.
Vom numi bord al suprafetei S acest arc orientat iar perechea (S, S) va fi
o suprafat
a orientat
a cu bord orientat.
Rotor al unui c
amp vectorial. Fie V =(P, Q, R) un camp vectorial
de clas
a C 1 . Vom numi rotor al campului V campul vectorial
Q P
R Q
P
rotV= ( R
y z , z x , x y ).
Se retin, cu usurint
a , componentele rotorului daca se considera determinantul
formal:


 i
j
k 




 x y z  care se dezvolt dup prima linie (a bazei canonice, sau
 P Q R 
a versorilor axelor) i n care nmulirea unui operator de derivare cu o funcie
nseamn aplicarea operatorului funciei respective.
Formula Stokes. Fie (S, S) o suprafata orientata cu bord orientat
si V un c
amp vectorial de clasa C 1 n vecinatatea imaginii suprafetei S.
Atunci:
R
RR
S V dr =
S rotV nd (formula Stokes).
Formula Stokes se extinde la suprafete orientate cu bord orientat mai generale dar nu vom intra n detalii.

i + y
j + z
k.
Operatorul nabla. Definim operatorul nabla = x
Putem interpreta formal gradientul unei functii, divergenta si rotorul unui
c
amp astfel:
gradf = f produsul operatorului cu campul scalar f.
divV= V produsul scalar al operatorului cu campul vectorial V.

55
rotV = V produsul vectorial al operatorului cu campul vectorial
V.
Desigur produs nseamn
a aplicarea operatorului iar justificarea formala
a acestei scrieri este usor de intuit. Prin camp scalar ntelegem functie cu
valori reale.
Remarc
a . Operatorii gradient, divergenta , rotor se pot aplica succesiv
obtinandu-se noi operatori importanti. Astfel, daca f este de clasa C 2 atunci
2
2
2
div(gradf ) = f este laplacianul functiei f , f = xf2 + yf2 + zf2 .

Capitolul 14

Exercitii rezolvate
14.1

Spatiul Rn

1. S
a se calculeze normele vectorilor:
a) x = (1, 3)
b) y = (2, 1, 5)
c) z =

1 1 1 1
2, 3, 4, 6

d) u = (0, 1, 0, 1, 0, 1)

Solutie

1 + 9 = 10

b) kyk = 4 + 1 + 25 = 30
q
1
1
c) kzk = 14 + 19 + 16
+ 36
=

d) kuk = 1 + 1 + 1 = 3
a) kxk =

65
12

2. S
a se calculeze produsul scalar x y daca:
a) x = (3, 4, 5, 4); y = (3, 0, 3, 3)




b) x = 12 , 21 , 41 , 14 ; y = 13 , 16 , 16 , 31
c) x = (1, 2, 3, 1, 4); y = (1, 2, 1, 3, 4)

Solutie
a) x y = 3 3 + 4 0 + 5 3 4 3 = 12
b) x y = 61

1
12

1
24

1
12

= 18

c) x y = 1 + 4 + 3 + 3 + 16 = 27
56

14.1. SPAT
IUL RN

57

3. Sa se arate c
a pentru orice doi vectori x, y Rn au loc relatiile:


a) kx + yk2 + kx yk2 = 2 kxk2 + kyk2
b) kx + yk2 = kxk2 + kyk2 + 2x y
c) kx + yk2 kx yk2 = 4x y

Solutie
a) kx + yk2 + kx yk2 = (x + y) (x + y) + (x y) (x y) =
= x x + 2x y + y y + x x 2x y + y y = 2 kxk2 + 2 kyk2
b) kx + yk2 = (x + y)(x + y) = xx+2xy +y y = kxk2 +2xy +kyk2
c) kx + yk2 kx yk2 = (x + y) (x + y) (x y) (x y) =
= x x + 2x y + y y x x + 2x y y y = 4x y
4. Sa se scrie ecuatiile parametrice ale dreptelor ce trec prin punctul x0
si au directia v, unde:
a) x0 = (1, 3, 1) ;

v = (5, 2, 3)

b) x0 = (1, 2, 3, 1) ;
c) x0 =

21 , 12 , 14 , 14

v = (3, 4, 5, 4)

v=

1
1 1
1
3, 6, 6, 3

Solutie
Un punct oarecare de pe dreapta care trece prin x0 si are directia v
este de forma: x = x0 + tv, t R.

x = 1 5t
y = 3 2t
a) (x, y, z) = (1, 3, 1) + t (5, 2, 3) sau
, tR

z = 1 + 3t

x = 1 + 3t

y = 2 + 4t
b)
, tR
z
= 3 + 5t

u = 1 4t

x = 12 + 3t

y = 21 6t
c)
, tR
z = 14 + 6t

u = 41 3t
5. Sa se afle cosinusurile unghiurilor triunghiului de varfuri:
A (2, 1, 1) ; B (1, 3, 5) ; C (3, 4, 4)

58

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

Solutie AB = (1 2, 3 + 1, 5 1) = (1, 2, 6),

AC = (3 2, 4 + 1, 4 1) = (1, 3, 5)
r

35
AB AC
1 + 6 + 30
35
=

=
=
cos A =

41
1+4+36 1+9+25
41 35
AB AC
r

6
22+6

BA = (1, 2, 6) ; BC = (2, 1, 1) , cos B =

=
41
1+4+36 4+1+1

2+35

CA = (1, 3, 5) ; CB = (2, 1,1) , cos C =

=0
1+9+25 4+1+1


C = 90

14.2

Elemente de topologie a spatiului Rn

1. S
a se precizeze valoarea maxima a razei r a bilei deschise cu centrul
n x0 care este inclusa n multimea S, unde:
a) x0 = (1, 2, 1, 3); S este bila deschisa cu centrul n a = (0, 3, 2, 2)
si de raz
a 7.



b) x0 = (1, 2, 1, 3); S = (x1 , x2 , x3 , x4 )  |xi | 5, i = 1, 4


c) x0 = 3, 52 ; S este triunghiul (plin) de varfuri A (2, 0), B (2, 2) si
C (4, 4).
Solutie

n
o

a) S = B(a, 7) = (x1 , x2 , x3 , x4 ) x21 + (x2 3)2 + (x3 + 2)2 + (x4 2)2 < 49

n
o

2
2
2
2
2
B(x0 , r) = (x1 , x2 , x3 , x4 ) (x1 1) + (x2 2) + (x3 + 1) + (x4 3) < r

d (a, x0 ) = 1 + 1 + 1 + 1 = 2 < 7, deci x0 S.

Dac
a x B (x0 , r), atunci d (x, x0 ) < r. Pe de alta parte,
d (x, a) d (x, x0 ) + d (x0 , a) < r + 2 < 7,
de unde rezult
a c
a r < 5, deci max {r |B(x0 , r) S } = 5.
b) S reprezint
a un cub (n R4 ) cu centrul n origine si de latura 10.
Evident, x0 este un punct interior lui S. Cea mai mica distanta de la
x0 la fetele cubului este 2, deci max {r |B(x0 , r) S } = 2.
c) Ecuatiile laturilor triunghiului sunt:
AB : x = 2; BC

: y = x; AC : y = 2x 4. Se observa ca
5
punctul x0 = 3, 2 se afla la dreapta lui AB, sub BC si deasupra lui
AC, deci n interiorul triunghiului. Cea mai mica distanta de la x0 la
1
laturile triunghiului este distanta de la x0 la AC, care este 2
, deci
5

max {r |B(x0 , r) S } =

5
10 .

14.2. ELEMENTE DE TOPOLOGIE A SPAT

IULUI RN
2. Precizati frontiera (S), interiorul
(Ext S) multimii S:
a) S = {(x, y, z) | |x| < 1, |y| < 1,



b) S = (x, y, 1)  x2 + y 2 1

59

 


S , nchiderea S si exteriorul
z R}

Solutie
a) S = {(x, y, z) | |x| = 1, |y| < 1, z R }{(x, y, z) | |x| < 1, |y| = 1, z R }
{(x, y, z) | |x| = 1, |y| = 1, z R }
S = {(x, y, z) | |x| 1, |y| 1, z R }

S=S
Ext S = {(x, y, z) | |x| > 1, y, z R } {(x, y, z) | |y| > 1, x, z R }

b) S = S; S = S; S =

Ext S = (x, y, z)  x2 + y 2 > 1 sau z 6= 1
3. Precizati dac
a multimile urmatoare sunt deschise, nchise, nici deschise, nici nchise:
a) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | |x1 | > 0, x2 < 1, x3 6= 2 }
b) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x1 = 1, x3 6= 4 }
c) S = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x1 = 1, 3 x2 1, x4 = 5 }
Solutie
a) Fie:
S1 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | |x1 | > 0 }
S2 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x2 < 1 }
S3 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) | x3 6= 2 }
S = S1 S2 S3 . Cum S1 , S2 si S3 sunt evident multimi deschise si
o intersectie finit
a de multimi deschise este deschisa, rezulta ca S este
deschis
a.
b) Nici deschis
a si nici nchisa.
c) Fie (1, uk , vk , 5) S,

k N . Atunci 3 uk 1, k Nsi
R4

vk R. Dac
a (1, uk , vk , 5) (1, u, v, 5), atunci 3 u 1 si
v R, deci (1, u, v, 5) S. Rezulta ca S este o multime nchisa.
r) = {x | kx ak r } este o multime
4. Sa se arate c
a bila nchis
a B(a,
nchis
a.
Solutie
r) = {x | kx ak > r }
Vom ar
ata c
a multimea complementara C B(a,
r) oarecare. Atunci kb ak > r.
e deschis
a. Intr-adev
ar, fie b C B(a,
Fie 0 < < kb ak r si x B(b, ). Atunci kx bk < si avem:
kb ak kb xk + kx ak < + kx ak < kb ak r + kx ak, de

60

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
r), deci b este
unde rezult
a c
a kx ak > r. Asadar, B(b, ) C B(a,
un punct interior.
5. S
a se arate c
a nchiderea bilei deschise coincide cu bila nchisa, adica:
r)
B(a, r) = {x | kx ak < r } = {x | kx ak r } = B(a,
Solutie
r) si B(a,
r) este nchisa, rezulta ca B(a, r)
Cum B(a, r) B(a,

B(a, r). R
am
ane sa dovedim incluziunea inversa. Pentru aceasta este
suficient s
a ar
at
am ca orice b cu proprietatea kb ak = r apartine
multimii B(a, r). Fie b un astfel de punct , fie {n } un sir de numere
pozitive astfel nc
at 0 < n < 1, n 0 si fie xn = n a + (1 n ) b.
Atunci kxn bk = n ka bk = n r 0, de unde deducem ca xn b.
Pe de alt
a parte, kxn ak = (1 n ) kb ak = (1 n ) r < r, deci
xn B(a, r). Cum xn B(a, r) si xn b, rezulta ca b B(a, r).
6. S
a se studieze daca urmatoarele multimi din R2 sunt deschise, respectiv nchise. Pentru fiecare multime sa se determine nchiderea si
frontiera.
a) A = [0, 3) (1, 2];
b) A = {(x, y) R2 : x2 y 2 < 1}.
Solutie. a) Multimea A este marginita, nu este deschisa, nici nchisa;
A = [0, 3] [1, 2], F rA = ([0, 3] {1, 2}) ({0, 3} [1, 2]).
b) Multimea nu este marginita, este deschisa, dar nu este nchisa;
A = {(x, y) R2 : x2 y 2 1}, F rA = {(x, y) R2 : x2 y 2 = 1}.
7. Fie A, B Rn doua submultimi nevide. Sa se arate ca:
a) A B = A B ;
b) A B A B.
Solutie. a) Dac
a x A B atunci pentru orice vecinatate V a lui x
avem (A B) V 6= , sau echivalent (A V ) (B V ) 6= , de unde
(A V ) 6= sau (B V ) 6= , adica x A sau x B. In concluzie
x AB. Incluziunea inversa rezulta din faptul ca A AB implica
A A B si analog B A B implica B A B.
b) Se procedeaz
a similar. Sa remarcam ca incluziunea inversa nu este
n general adev
arata. In acest sens consideram multimile A = (0, 1),
B = (1, 2).

14.3. FUNCT
II CONTINUE

14.3

61

Functii continue

1. Sa se arate c
a functia:
3
x + y3
, daca (x, y) 6= (0, 0)
f (x, y) =
x2 + y 2

0,
daca (x, y) = (0, 0)
este continu
a pe R2 .
Solutie
In orice punct (a, b) 6= (0, 0), functia este continua, asa cum rezulta cu
usurint
a din definitia cu siruri.
Pentru a dovedi continuitatea n (0, 0), observam ca:
 3

3  

3
x  x2 + y 2 2 si y 3  x2 + y 2 2 , de unde rezulta:
2 x2 + y 2
|f (x, y)|
x2 + y 2

3

p
= 2 x2 + y 2 , (x, y) R2 {(0, 0)} .

Dac
a (xn , yn ) (0, 0) atunci
lim

p
x2n + yn2 0, deci:

f (x, y) = 0 = f (0, 0). Asadar f este continua si n (0, 0).

(x,y)(0,0)

2. Fie f : R2 R. Spunem ca f este continua partial n raport cu x

(respectiv y) n punctul (a, b), daca functia de o variabila x f (x, b)
este continu
a n a (respectiv functia y f (a, y) este continua n b).
Sa se arate c
a functia
(
f (x, y) =

xy
, daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 + y 2
0,
daca (x, y) = (0, 0)

nu este continu
a n (0, 0), dar este continua partial n (0, 0), atat n
raport cu x, c
at si n raport cu y.
Solutie
Functia f nu este continu
a n (0, 0) deoarece nu exista limita

lim

f (x, y).

(x,y)(0,0)

Intr-adev
ar, pentru sirul (x0n , yn0 )= n1 , n1 (0, 0) rezulta f (x0n , yn0 )= 21 ,
n, deci f (x0n , yn0 ) 12 .


Pentru sirul (x00n , yn00 ) = n2 , n1 (0, 0) rezulta f (x00n , yn00 ) = 52 , n,
deci f (x00n , yn00 ) 52 .
Pe de alta parte, f este continua partial n raport cu x n origine,
deoarece functia de o variabila x f (x, 0) = 0 : R R este evident
continu
a n 0. Analog, functia de o variabila y f (0, y) = 0 : R R
este continu
a n 0, deci f este continua partial n raport cu y n origine.

62

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
3. O functie f : A R R se numeste lipschitzian
a pe A daca exista o
constant
a L > 0 astfel ncat




f (x0 ) f (x00 ) L x0 x00  , x0 , x00 A
a) S
a se arate c
a daca f este lipschitziana pe A atunci f este uniform
continu
a pe A.
b) S
a se arate c
a daca f : I R are derivata marginita pe intervalul
I, atunci f este uniform continua pe I.
c) S
a se arate c
a functia f (x) = 2x + 3 sin2 x,
continu
a pe R.

x R, este uniform

d) Exist
a functii uniform continue care nu sunt lipschitziene?
Solutie
a) Fie > 0 oarecare si fie = L . Atunci, daca x0 , x00 A si
|x0 x00 | < , rezulta |f (x0 ) f (x00 )| < L L = , deci f este uniform
continu
a pe A.
b) Afirmatia rezulta din teorema lui Lagrange. Fie M > 0 astfel ncat
|f 0 (x)| M, x I. Pentru x0 , x00 I, exista ntre x0 si x00
astfel nc
at


f (x0 ) f (x00 ) = f 0 () x0 x00 .
In continuare avem:




f (x0 ) f (x00 ) M x0 x00  ,

x0 , x00 I,

deci f este lipschitziana pe I. Din a) deducem ca f este uniform

continu
a pe I.
c) f 0 (x) = 2+6 sin x cos x, x R, deci |f 0 (x)| 8, x R. Afirmatia
rezult
a acum din b).
d) Fie functia:
(
f (x) =

1
, daca x (0, 1]
x
0,
daca x = 0

x sin

1
= 0, rezulta ca f este continua si n 0, deci f
x
este continu
a pe multimea [0, 1]. Cum [0, 1] este o multime compacta,
rezult
a c
a f este uniform continua pe [0, 1].
Deoarece lim x sin
x0

Vom ar
ata c
a f nu este lipschitziana pe [0, 1], deci ca L > 0, exista
x0L , x00L [0, 1] astfel ncat |f (x0L ) f (x00L )| > L |x0L x00L |.
1
Fie k N cu proprietatea ca 4k + 2 > L si fie x0L =
,
(4k + 1) 2

14.3. FUNCT
II CONTINUE

63

1
4
. Evident, x0L , x00L [0, 1] si |x0L x00L | =
.
(4k + 3) 2
(4k + 1)(4k + 3)
Pe de alt
a parte,



 

f (x0L ) f (x00L ) = x0L sin x00L sin 3  = x0L + x00L =

2
2 
x00L =





4(4k + 2)
= (4k + 2) x0L x00L  > L x0L x00L  .
(4k + 1)(4k + 3)

4. Sa se arate c
a functia
f : (1, ) R,

f (x) =

x2 + 1
x1

nu este uniform continu

a pe (1, ).
Solutie
Trebuie s
a ar
at
am c
a 0 > 0 astfel ncat > 0, x0 , x00 (1, )
cu proprietatea c
a |x0 x00 | < si |f (x0 ) f (x00 )| 0 .
2
Evident, f (x) = x + 1 +
, x (1, ).
x1
1
Fie 0 = 1, > 0 oarecare si n N astfel ncat
< .
n (n + 1)
1
1
si x00 = 1 +
si observam ca |x0 x00 | < ,
Alegem x0 = 1 +
n + 1
n
1
iar |f (x0 ) f (x00 )| = |x0 x00 + 2| = 2
> 1 = 0 , deci f
n (n + 1)
nu este uniform continu
a pe (1, ).
5. Sa se arate c
a functia f : R2 R, f (x, y) = x2 + y 2 nu este uniform
continu
a pe R2 .
Solutie
1

< .
2
n + n + 1

Dac
a alegem (x0 , y0 ) =
n + 1, n + 1 si (x00 , y00 ) =
n , n ,

atunci |x0 x00 | = |y0 y00 | = n + 1 n =

<
2
n + 1 + n
si |f (x0 , y0 ) f (x00 , y00 )| = 2 > 0 = 1.
Fie 0 = 1, > 0 arbitrar si n N astfel ncat

Asadar, 0 = 1 astfel nc
at > 0, (x0 , y0 ) R2 , (x00 , y00 ) R2 cu
d ((x0 , y0 ), (x00 , y00 )) < si |f (x0 , y0 ) f (x00 , y00 )| > 0 = 1, deci f nu
este uniform continu
a pe R2 .
6. Fie f, g : Rn Rm dou
a functii continue. Sa se arate ca multimea
A = {x Rn : f (x) = g(x)} este nchisa n Rn .

64

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Solutie. Fie a A si (xn ) Rn astfel ncat xn a. Cum f, g
sunt functii continue vom avea f (xn ) f (a), g(xn ) g(a) si cum
f (xn ) = g(xn ) va rezulta ca f (a) = g(a), deci a A, adica multimea
A este nchis
a.
7. Fie A Rn si f : A R o functie continua n punctul a A, iar
f (a) > 0. S
a se arate ca exista o vecinatate V a punctului a astfel
nc
at f (x) > 0, pentru orice x V A.
Solutie. Fie r > 0 astfel ncat 0 < r < f (a). Cum f este continu
a n punctul a exista > 0 astfel ncat pentru orice x A cu
d(x, a) < avem d((f (x), f (a)) = |f (x) f (a)| < r, de unde rezulta
c
a f (x) > f (a) r > 0, pentru orice x B(a, ) A.
8. Fie f, g : Rn R doua functii continue. Sa se arate ca multimea
A = {x Rn : f (x) < g(x)} este deschisa n Rn .
Solutie. Fie a A. Folosind problema 2 exista > 0 astfel ncat
f (x) < g(x), pentru orice x B(a, ), deci B(a, ) A, adica A este
deschis
a.
9. S
a se arate c
a functia f : Rn R, f (x) = kx ak, unde a Rn , este
uniform continu
a.


Solutie. Rezult
a din inegalitatea kx ak ky ak kx yk, pentru
oricare x, y Rn .

10. S
a se arate c
a functia f : (0, ) (0, ) R, f (x, y) =

x+1
nu este
y

uniform continu
a.

Solutie. Consider
am sirurile (xn , yn ) =




1
2
0
0
1,
, (xn , yn ) = 1,
si
n
n

1
0, pentru n , iar
n
0
0
|f (xn , yn ) f (xn , yn )| = n . Folosind definitia rezulta imediat ca
f nu este uniform continua.
0

evident avem k(xn , yn ) (xn , yn )k =

14.4

Derivate partiale, diferential

a

1. Fie functia:
f (x, y) =

x2 y + xy 2 sin(x y)
x2 + y 2
0

daca (x, y) 6= (0, 0)

daca (x, y) = (0, 0)


14.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA
Sa se calculeze

65

f
f
2f
2f
(0, 0) ,
(0, 0) ,
(0, 0) ,
(0, 0).
x
y
xy
yx

Solutie




2xy + y 2 sin(x y) + x2 y + xy 2 cos(x y)
f
(x, y) =

x
x2 + y 2


2x x2 y + xy 2 sin(x y)
, daca (x, y) 6= (0, 0);

(x2 + y 2 )2
f
f (x, 0) f (0, 0)
00
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
x0
x0 x 0
x
x0
f
f
(0, y)
(0, 0)
y 2 sin y
2f
x
(0, 0) = lim x
= lim
= 1.
y0
y0
yx
y0
y3




x2 + 2xy sin(x y) x2 y + xy 2 cos(x y)
f
(x, y) =
y
x2 + y 2


2
2
2y x y + xy sin(x y)

, daca (x, y) 6= (0, 0);

(x2 + y 2 )2
f
f (0, y) f (0, 0)
00
(0, 0) = lim
= lim
= 0.
y0
y0 y 0
y
y0
f
f
(x, 0)
(0, 0)
2f
x2 sin x
y
y
(0, 0) = lim
= lim
= 1.
x0
x0
xy
x0
x3
Rezult
a c
a

2f
2f
(0, 0) 6=
(0, 0).
xy
yx

2. Sa se calculeze derivatele partiale de ordinul I ale urmatoarelor functii:

 z
x
, x > 0, y > 0
a) f (x, y, z) =
y
y

b) f (x, y, z) = x z ,
yz

c) f (x, y, z) = x ,

x > 0, z 6= 0
x > 0, y > 0

Solutie
 z1
 z1 

 z  
f
x
1 f
x
x
f
x
x
a)
=z
=z
=
;
2 ;
ln
x
y
y y
y
y
z
y
y


y
y
y
y
f
1
f
y
f
b)
= x z 1 ;
= x z ln x;
= x z 2 ln x
x
z
y
z
z
z
f
f
f
z
z
z
= y z xy 1 ;
= xy zy z1 ln x;
= xy y z ln y ln x
c)
x
y
z
(
2
2
xy sin xx2 y
daca (x, y) 6= (0, 0)
+y 2
3. Fie functia f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. S
a se arate c
a f este de clasa C 1 pe R2 .

66

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
b. S
a se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n
2f
2f
si
n origine; este functia f
orice punct si s
a se calculeze
xy
yx
2
2
de clas
a C pe R ?
Solutie
a. Derivatele partiale de ordinul ntai sunt:
(
2 y 2
4x2 y 3
x2 y 2
f
y sin xx2 +y
daca (x, y) 6= (0, 0)
2 + (x2 +y 2 )2 cos x2 +y 2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
(
2 y 2
4y 2 x3
x2 y 2
f
x sin xx2 +y
daca (x, y) 6= (0, 0)
2 (x2 +y 2 )2 cos x2 +y 2
(x, y) =
y
0 daca (x, y) = (0, 0)
Se demonstreaz
a ca

f
f
si
sunt continue, deci f este de clasa C 1
x
y

pe R2 .
b. Evident, functia are derivate partiale de ordinul al doilea n orice
punct (x, y) 6= (0, 0); studiem existenta derivatelor mixte n origine
(cu definitia):
x sin 1
2f
y sin(1)
2f
(0, 0) = lim
= sin 1;
(0, 0) = lim
= sin 1.
x0
y0
xy
x
yx
y
Functia nu este de clasa C 2 pe R2 ; daca ar fi fost, atunci, conform teoremei de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul
al doilea ar fi trebuit sa fie egale.
(

xy 3
x2 +y 2

daca (x, y) 6= (0, 0)

0 daca (x, y) = (0, 0)
a. S
a se arate c
a f este de clasa C 1 pe R2 .
b. S
a se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea n
2f
2f
si
n origine; este functia f
orice punct si s
a se calculeze
xy
yx
de clas
a C 2 pe R2 ?
Solutie
Derivatele part
de ordinul ntai sunt:
( iale
y 5 x2 y 3
f
daca (x, y) 6= (0, 0)
(x2 +y 2 )2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
( 3 2 4
3x y +xy
f
daca (x, y) 6= (0, 0)
(x2 +y 2 )2
(x, y) =
x
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele partiale de ordinul al doilea n origine:

4. Fie functia: f (x, y) =

2f
(0, 0) = lim
x0
xy

f
y (x, 0)

= 0,


14.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA
2f
(0, 0) = lim
y0
yx

f
x (0, y)

67

= 1,

deci functia nu este de clas

a C 2 (R2 ).

5. Sa se studieze existenta derivatelor

( 2 2partiale si a diferentialei n origine
xy yx
daca (x, y) 6= (0, 0)
x2 +y 2
pentru functia: f (x, y) =
0 daca (x, y) = (0, 0)
Solutie
Functia are derivate partiale n orice punct, dar nu este diferentiabila
n origine.



6. Fie multimea A = (x, y) R2 | x 0, y 2 si functiile



p
p
x2 + 3y 2 , y + 2 ,

f : A R3 ,

f (x, y) =

g : R3 R2 ,

g(u, v, w) = u2 + v 2 + 2w2 , u2 v 2 ,

x,

h = g f : A R2 R2 .
Not
am cu a = (1, 1) A si cu b = f (a) = (1, 2, 1).
Sa se verifice c
a h0 (a) = g 0 (b) f 0 (a) si dh(a) = dg(b) df (a)
Solutie

1
0
2

3y
1
3

p
0
0

p
f (x, y) =
si f (1, 1) =

x2 + 3y 2
x2 + 3y 2
2
2

0
1
2 y+2
0



 2
2u 2v 4w
2 4 4
0
0
g (u, v, w) =
si g (1, 2, 1) =
2u 2v 0
2 4 0

2 x
x

h(x, y) = g (f (x, y)) = g

x,

x2 + 3y 2 ,


y+2 =

= x + x2 + 3y 2 + 2y + 4, x x2 3y 2

h (x, y) =

1 + 2x 6y + 2
1 2x 6y

, h (1, 1) =

3 4
1 6


.

68

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Pe de alt
a parte avem:
1
2



2 4 4
1
g 0 (1, 2, 1) f 0 (1, 1) =
2 4 0
2



3 4
3

=
1 6
2

1
2

In continuare avem:

df (1, 1) =

1
3
1
1
dx, dx dy, dy
2
2
2
2

dg(1, 2, 1) = (2du + 4dv + 4dw, 2du 4dv)

dh(1, 1) = (3dx 4dy, dx + 6dy)

dg(1, 2, 1) df (1, 1) =





1
3
1
1
1
3
1
dx dy + 4 dy, 2 dx 4
dx dy
=
2 dx + 4
2
2
2
2
2
2
2
(3dx 4dy, dx + 6dy)
x2 y
daca (x,y)6=(0, 0) si f (0,0)=0.
x6 + y 2
S
a se arate c
a f nu este continua n punctul (0, 0) dar este derivabila
n (0, 0) dup
a orice versor s = (s1 , s2 ) R2 .


0
0
1 1
Solutie.
Consider
a
m

s
irurile
(x
,
y
)
=
,
n
n
n n (0, 0), (xn , yn ) =



7. Fie functia f : R2 R, f (x, y) =

1 , 1
n n

(0, 0), iar f (xn , yn ) 0, f (xn , yn ) 1, deci f nu este

continu
a n punctul (0, 0). Evident

df
ds (0, 0)

= 0.

8. Fie functia f : R2 R, f (x, y) = cos(2x+3y). Sa se calculeze

, unde s = (s1 , s2 ) R2 este un versor.
f (( 4 , 0) + t(s1 , s2 )) f ( 4 , 0)
df
( , 0) = lim
=
t0
ds
4
t
cos( 2 + 2ts1 + 3ts2 )
lim
= (2s1 + 3s2 ).
t0
t
Solutie.

df
( , 0)
ds 4


14.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

69

9. Fie f : R3 7 R ; f (x, y, z) = x2 + yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se

df
determine versorul s stiind ca
(a) este maxim.
ds
Solutie
df
(a) = s grada f =k s k k grada f k cos (s, \
grada f ) =
ds
=k grad f k cos (s, \
grad f ).
a

Deci maximul se obtine atunci cand s are aceeasi directie si acelasi

1
sens cu grada f. Rezult
a : grada f = (1, 1, 1) s = (1, 1, 1).
3
10. Sa se calculeze laplacianul urmatoarelor functii:
a. f : R2 \ {(0, 0)} 7 R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ).
1
b. k : R3 \ {(0, 0, 0)} 7 R, k(x, y, z) = p
.
x2 + y 2 + z 2
Solutie
Laplacianul unei functii f de n variabile, este, prin definitie:
f =

2f
2f
2f
.
+
+
...
+
x2n
x21
x22

O functie al c
arei laplacian este nul se numeste functie armonica .
a. Calcul
am derivatele partiale:
f
2x
(x, y) = 2
,
x
x + y2
2y
f
(x, y) = 2
y
x + y2
2f
2y 2 2x2
(x,
y)
=
,
x2
(x2 + y 2 )2
2f
2x2 2y 2
(x,
y)
=
,
y 2
(x2 + y 2 )2
si deci f = 0.
b. Derivatele partiale:
k
x
(x, y, z) = q
,
x
3
2
2
2
(x + y + z )
2k
2x2 y 2 z 2
q
(x,
y,
z)
=
,
x2
(x2 + y 2 + z 2 )5
si deci k = 0.

70

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

11. Fie a R si fie g si h doua functii de clasa C 2 pe R. Sa se demonstreze

c
a f (x, y) = g(x ay) + h(x + ay) verifica ecuatia coardei vibrante:
2
2f
2 f

a
= 0.
y 2
x2

Solutie Calcul direct.

12. S
a se afle f C 2 (R) stiind ca functia u(x, y) = f (x2 y 2 ) este armonic
a pe R2 .
Solutie
2u 2u
O functie este armonica daca satisface relatia
+ 2 = 0.
x2
y
u
2u
= 2xf 0 (x2 y 2 ) ;
= 2f 0 (x2 y 2 ) + 4x2 f 00 (x2 y 2 ).
x
x2
u
2u
= 2yf 0 (x2 y 2 ) ;
= 2f 0 (x2 y 2 ) + 4y 2 f 00 (x2 y 2 )
y
y 2
2u 2u
+
= 0, rezulta 4(x2 + y 2 )f 00 (x2 y 2 ) = 0; n final
x2 y 2
se obtine f (t) = at + b, cu a, b R arbitrar fixate.
Inlocuind n

13. S
a se afle f C 2 (R) stiind ca functia v(x, y) = f ( xy ) este armonica .
Solutie
v
y
y
2v
2y 0 y
y 2 00 y
= 2 f 0( ) ;
=
f
(
)
+
f ( )
x
x
x
x2
x3
x
x4
x
v
1
y
2v
1
y
= f 0( ) ;
= 2 f 00 ( ).
y
x x
y 2
x
x
Inlocuind n ecuatia data , rezulta :
x2 + y 2 00 y
2y
y
f ( ) + 3 f 0 ( ) = 0.
4
x
x
x
x
Not
and t =

y
x

se obtine (dupa calcule):

f 00 (t)
2t
= 2
,
0
f (t)
t +1

si deci
f (t) = a arctg(t) + b
cu a, b R arbitrar fixate.


14.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

71

14. Sa se demonstreze c
a laplacianul n coordonate polare este:
f =

2f
1 2f
1 f
+
+
.
2
2
2

Solutie
Fie f C 2 (R2 ), x = cos , y = sin .
x
y
y
x
= cos ,
= sin ,
= sin ,
= cos .

f
f x f y
f
f
=
+
=
cos +
sin

x
y
x
y
f
f x f y
f
f
=
+
=
( sin ) +
cos .

x y
x
y
Rezolv
and sistemul, (n necunoscutele

f
x

si

f
y ),

rezulta :

f
f
f sin f
f
f cos
=
cos
,
=
sin +
.
x

 
 
 
2f
f
f
sin
f
=
= cos

=
2
x
x x
x
x
=

2f
2 f sin cos 2 f sin2 f sin2
2
cos

2
+
+
+
2

2 2

+2

f sin cos
.

2f
2 f sin cos 2 f cos2 f cos2
2f
2
=
sin

+
2
+
+

y 2
2

2 2

2
In concluzie:
f =

f sin cos
.

2f
1 2f
1 f
+
+
.
2
2
2

d2 y
dy
+ x + 2y = 0. Ce devine ecuatia daca
dx2
dx
se face schimbarea de variabile (x, y) 7 (t, y), unde x = et ?
Solutie
2
dy
d2 y
Calcul
am dx
si dx
n functie de dy
si ddt2y . Din x = et , rezulta t = ln x
2
dt
dt
si deci dx
= x1 = et ; rezult
a:

15. Fie ecuatia diferential

a x2

dy
dy dt
dy t
=
=
e ,
dx
dt dx
dt

72

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
d2 y
d
=
2
dx
dx

Ecuatia devine:

dy t
e
dt

d
=
dt

dy t
e
dt

dt
= e2t
dx

d2 y dy

dt2
dt


.

d2 y
+ 2y = 0.
dt2

16. Operatori diferentiali. Fie V = P i + Qj + Rk un camp de vectori

de clas
a C 2 pe un deschis U R3 si f C 2 (U ) (camp scalar). Operatorii diferentiali de ordinul ntai sunt gradientul, divergenta si rotorul,
definiti pentru orice a U astfel:
(gradf )(a) = (f )(a) =

(divV )(a) = (V )(a) =


=

f
f
f
(a)i +
(a)j +
(a)k.
x
y
z
P
Q
R
(a) +
(a) +
(a).
x
y
z

(rotV )(a) = ( V )(a) =

 



R
Q
P
R
Q
P
(a)
(a) i+
(a)
(a) j +
(a)
(a) k.
y
z
z
x
x
y

In cele
a vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozitie si cu
p ce urmeaz
r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un c
amp scalar.
Pentru orice c
ampuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g
2
de clas
a C , au loc relatiile:
a. grad(f g) = f gradg + ggradf .
b. div(f V ) = f divV + V gradf .
c. div(V W ) = W rotV V rotW .
d. rot(f V ) = f rotV V gradf .
dV
W
e. grad(V W ) = W rotV + V rotW +
+
,
dW
dV
dV
unde,
este derivata dupa directia W a lui V .
dW
dV
dW
f. rot(V W ) = V divW W divV +

.
dW
dV
df
g.
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
da
h. gradr = r2 r, R.
i. rot(gradf ) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
2f
2f
2f
k. div(gradf ) = f =
+
+
.
x2
y 2
z 2
Solutie
Calcul direct.


14.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IALA

73

17. Sa se arate c
a ecuatia:
ln

x2 + y 2 2arctg

y
=0
x

defineste intr-o vecin

atate a punctului (1, 0) o functie implicita y =
f (x). S
a se calculeze f 0 (1) si f 00 (1).
Solutie
p
y
x2 + y 2 2arctg , atunci
x
F
x + 2y
F
y 2x
= 2
si
= 2
.
x
x + y2
y
x + y2
Verific
am conditiile teoremei functiilor implicite:

Dac
a not
am F (x, y) = ln

F (1, 0) = 0
F
(1, 0) = 2 6= 0
y
Din teorema functiilor implicite rezulta ca exista o vecinatate deschisa
U a punctului a = 1, o vecinatate deschisa V a punctului b = 0 si o
functie implicit
a unic
a f : U V cu proprietatile:
f (1) = 0
xU
F
(x, f (x))
x + 2f (x)
F C (U ) si f 0 (x) = x
=
, x U .
F
2x f (x)
(x, f (x))
y
0
In particular avem f (1) = 1 .
2
Deriv
and nc
a o dat
a, obtinem:
(1 + 2f 0 (x)) (2x f (x)) (x + 2f (x)) (2 f 0 (x))
f 00 (x) =
, deci
(2x f (x))2
5
f 00 (1) = .
8
Pentru calculul derivatelor f 0 si f 00 putem proceda si n modul urmator:
deriv
am succesiv identitatea F (x, f (x)) = 0, x U , adica derivam
identitatea


1
f (x)
ln x2 + f 2 (x) 2arctg
=0
2
x
si obtinem:
x + 2f (x) + f 0 (x) (f (x) 2x) = 0 si
1 + 2f 0 (x) + f 00 (x) (f (x) 2x) + f 0 (x) (f 0 (x) 2) = 0
1
Pentru x = 1 obtinem 1 2f 0 (1) = 0, deci f 0 (1) = , iar din a doua
2
relatie,


1
1 1
5
2 = 0, de unde deducem ca f 00 (1) = .
1+2 +f 00 (1) (2)+
2
2 2
8
F (x, f (x)) = 0,

74

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

18. S
a se arate c
a sistemul:
 2
x + y 2 + z 2 4x 9 = 0
x3 y 3 + z 3 3z
= 0


defineste ntr-o vecinatate a punctului 3, 3, 3 functiile implicite
y = f (x), z = g(x). Sa se calculeze f 0 (3) si g 0 (3).
Solutie
Not
am cu

F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 4x 9
G(x, y, z) =
x3 y 3 + z 3 3z




Constat
am c
a F 3, 3, 3 = 0, G 3, 3, 3 = 0.

 F

D(F, G)  y
=
 G
D(y, z)


y


F 

z   2y
2z
 
=
2 3z 2 3
3y
G 

z

  6
D(F, G) 
2 3

3, 3, 3 = 
27
6
D(y, z)


 = 18(2 3 3) 6= 0.


Din teorema functiilor implicite rezulta ca exista o vecinatate deschisa

U a punctului a = 3, o vecinatate deschis
a V a punctului b = 3, o
vecin
atate deschis
a W a punctului c = 3 si doua functii implicite
unice:
f :U V ; g:U W
cu propriet
atile:

a) f (3) = 3 , g(3) = 3

F (x, f (x), g(x)) = 0
b)
, x U , adica
G (x, f (x), g(x)) = 0
 2
x + f 2 (x) + g 2 (x) 4x 9 = 0
, x U
x3 f 3 (x) + g 3 (x) 3g(x) = 0
Deriv
and identit
atile de mai sus, obtinem

2x + 2f (x)f 0 (x) + 2g(x)g 0 (x) 4
= 0
2
3x 3f 2 (x)f 0 (x) + 3g 2 (x)g 0 (x) 3g 0 (x) = 0
Pentru x = 3 obtinem


6 + 6f 0 (3) 2 3g 0 (3) 4
= 0
0
0
0
27 27f (3) + 9g (3) 3g (3) = 0

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

75

si, mai departe,



3f 0 (3) 3g 0 (3) = 1
9f 0 (3) 2g 0 (3) = 9

Rezolv
and acest sistem, obtinem:

2+9 3
0

f (3) =
,
3(3 3 2)

12
g 0 (3) =
3 32

19. Sa se arate c
a ecuatia x3 y 3 + x + y = 10 defineste functia y pe o
vecin
atate a punctului (2, 1). Sa se calculeze y 0 (2), y 00 (2) .
Solutie. Ecuatia este de forma f (x, y) = 0, unde f : R2 R, f (x, y) =
x3 y 3 + x + y 10. Evident f (2, 1) = 0, f C 1 (R2 ), f
y (x, y) =
3y 2 +1, de unde f
iilor
y (2, 1) = 2 6= 0 , deci ipotezele teoremei funct
implicite sunt ndeplinite. Conform teoremei ecuatia f (x, y) = 0 defineste functia y pe o vecinatate a punctului (2, 1), adica exista o
multime deschis
a A R, 2 A, o multime deschisa B R, 1 B
si o unic
a functie y : A B, de clasa C 1 , cu valorile y = y(x) astfel
nc
at y(2) = 1 si f (x, y(x)) = 0, ()x A, adica x3 y 3 (x)+x+y(x) =
10, ()x A. Deriv
and n raport cu x obtinem
3x2 3y 2 (x)y 0 (x) + 1 + y 0 (x) = 0, ()x A. (1)
Pentru x = 2 avem y(2) = 1 si atunci 12 3y 0 (2) + 1 + y 0 (2) = 0,
and din nou n raport cu x n relatia (1)
de unde y 0 (2) = 13
2 . Deriv
obtinem
6x 6y(x)(y 0 )2 (x) 3y 2 (x)y 00 (x) + y 00 (x) = 0, ()x A.
x = 2 vom obtine y 00 (2) = 483
4 .

14.5

Extremele functiilor, formule Taylor

1. Folosind formula lui Taylor cu restul

Lagrange de ordinul 2, sa se
gaseasc
a o valoare aproximativa pentru 4 260 si sa se precizeze eroarea.
Solutie
Observ
am c
a 256 = 44 este cel mai apropiat numar de 260 de forma
4
n .

Scriind formula lui Taylor pentru functia f (x) = 4 x, x > 0, n jurul

punctului a = 256, obtinem:
f (260) = f (256) +

260 256 0
(260 256)2 00
f (256) +
f (256) +
1!
2!

76

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

(260 256)3 000

f () ,
3!

unde 256 < < 260.

Efectu
and calculele, rezulta:
f (256) = 4; f 0 (256) =

3
1
1
(256) 4 = 4
4
4

7
3
3
(256) 4 = 9
2
4
4
11
21
21
f 000 (256) = 3 (256) 4 = 14 > f 000 ()
4
4

f 00 (256) =

Asadar, avem:
f (260) = 4 +

1
3
43 000

+
f () .
43 2 47
3!

Valoarea aproximativa cautata este 4 +

=

1
3

, iar eroarea este

3
4
2 47

43 000
43
7
1
f () < f 000 (256) =
< 6.
3!
3!
2 411
10

2. S
a se scrie explicit formula lui Taylor cu restul de ordinul 1 pentru
2
2
functia f (x, y) = ex y n jurul punctului (1, 1).
Solutie
Formula cerut
a este:



f
f
f (x, y) = f (1, 1) +
(1, 1) (x 1) +
(1, 1) (y 1) +
x
y


1 2f
2f
2f
2
2
+
(, ) (x 1) + 2
(, ) (x 1) (y 1) + 2 (, ) (y 1)
2! x2
xy
y
unde (, ) este un punct interior pe segmentul de dreapta de capete
(1, 1) respectiv (x, y). Facand calculele, obtinem:
f
2
2
= 2xex y ;
x

f
2
2
= 2yex y ;
y

2

x2 y2 2 f

2 2
2f
2
x2 y 2 f
=
2
+
4x
e
;
=
4xye
;
= 4y 2 2 ex y .
2
2
x
xy
y

Inlocuind n formula de mai sus, rezulta:

ex

2 y 2

= 1 + [2 (x 1) 2 (y 1)] +
h
i 2 2




1
2 + 4 2 (x 1)2 8 (x 1) (y 1) + 4 2 2 (y 1)2 e
+
2!

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

77

x+y
. Sa se aprox1 xy
imeze functia f printr-un polinom de grad doi n vecinatatea punctului
(1, 1).

3. Fie functia f : D R2 R, f (x, y) = arctg

Solutie. Din formula lui Taylor avem aproximarea


f
1 2f
f (x, y) ' f (1, 1)+ f
x (1, 1)(x1)+ y (1, 1)(y+1)+ 2 x2 (1, 1)(x

2
1
f
2f
1)2 +2 xy
(1, 1)(x1)(y+1)+ yf2 (1, 1)(y+1)2 . Cum
=
,
x
1 + x2
2
2
2
f
2x
f
2y
f
1
f
,
=
,
=
rezulta
=
= 0,
2
2
2
2
2
y
1 + y x
(1 + x ) xy
y
(1 + y 2 )2
ca functia f se aproximeaz
a n vecinatatea punctului (1, 1) prin polinomul
1
1
1 1
1
1
P = (x1)+ (y+1)+ [ (x1)2 + (y+1)2 ] = (y 2 x2 +4x+4y).
2
2
2 2
2
4
4. Sa se studieze extremele locale ale functiei f : D R2 R,
f (x, y) = x2 + xy + y 2 4 ln x 10 ln y + 3.
Solutie. Determin
am mai ntai punctele critice. Rezolvam sistemul:
f
f
4
10
= 0,
= 0, sau echivalent 2x + y = 0, x + 2y
= 0, cu
x
y
x
y
solutia (x, y) = (1, 2), care este punct critic. Vom calcula derivatele
4
2f
2f
10
2f
=
2
+
,
s
=
=
1,
t
=
= 2+ 2.
partiale de ordinul doi: r =
x2
x2
xy
y 2
y
9
Atunci r0 = r(2, 1) = 6, s0 = s(2, 1) = 1, t0 = t(2, 1) = 2 , de unde
r0 t0 s20 = 26 > 0, si cum r0 > 0 rezulta ca punctul (2, 1) este punct
de minim local.
5. Sa se afle punctele de extrem local ale functiei:
f (x, y) = x3 + y 3 + 21xy + 36x + 36y
Solutie
Pentru nceput, afl
am punctele critice rezolvand sistemul

= 3x2 + 21y + 36 = 0

= 3y 2 + 21x + 36 = 0
y
Punctele critice sunt (4, 4) si (3, 3).
2f
= 6x;
x2

2f
= 21;
xy

2f
= 6y
y 2

78

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

d2 f (4, 4) = 24dx2 + 42dxdy 24dy 2

a11 = 24;

a12 = 21 :

a22 = 24


 24 21
1 = 24 < 0; 2 = 
21 24



 = 135 > 0


Deci forma p
atratica d2 f (4, 4) este negativ definita, de unde rezulta
c
a (4, 4) este un punct de maxim local.
d2 f (3, 3) = 18dx2 + 42dxdy 18dy 2

 18 21
2 = 
21 18



 = 117 < 0


Deoarece d2 f (3, 3) este alternanta, rezulta ca punctul (3, 3) nu

este punct de extrem local.
6. Metoda celor mai mici p
atrate
Presupunem c
a pentru o functie f : I IR 7 IR valorile n punctele
(distincte) x0 , x1 , ..., xp sunt cunoscute:
f (x0 ) = y0 , f (x1 ) = y1 , ..., f (xp ) = yp
In general, punctele Mi (xi , yi ) nu sunt coliniare, ceea ce nseamna ca
nu exist
a a, b IR astfel ncat yi axi b = 0, i = 0, 1, ..., p.
Intr-adev
ar, c
aut
am a, b IR astfel ncat suma patratelor
p
X
(yi axi b)2
i=0

s
a fie c
at mai mic posibila . Mai precis, consideram functia
2

E : IR 7 IR, E(a, b) =

p
X

(yi axi b)2

i=0

Problema este de a gasi punctele de minim ale functiei E. Folosind

E
E
algoritmul de mai sus, rezolvam mai ntai sistemul:
= 0,
= 0;
a
b
sistemul liniar:
p
p
X
X
(yi axi b)xi = 0,
(yi axi b) = 0
i=0

i=0

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

79

are o unic
a solutie (a0 , b0 ). Acum calculam
r=

i=0

i=0

X
X
2E
2E
2E
2
=
2
x
,
s
=
=
2
x
,
t
=
= 2(p + 1)
i
i
a2
ab
b2

Folosind inegalitatea lui Schwartz se poate verifica rt s2 > 0 si r > 0,

deci (a0 , b0 ) este un punct de minim pentru E. Dreapta y = a0 x+b0 se
numeste dreapta de regresie a punctelor (x0 , y0 ), (x1 , y1 ), ..., (xp , yp ).
7. Sa se determine extremele functiei y = y(x) definite implicit de ecuatia
x3 + y 3 2xy = 0.
Solutie
Fie F (x, y) = x3 + y 3 2xy. Functia y = y(x) este definita n
vecin
atatea punctelor pentru care F
a 3y 2 2x 6= 0. In
y 6= 0, adic
aceast
a ipotez
a , se determina punctele critice ale functiei y:
3x2 + 3y 2 y 0 2y 2xy 0 = 0 y 0 (x) =

2y 3x2
.
3y 2 2x

Punctele critice sunt solutiile sistemului:

2
2 = 0

y
=
0
y
= 3x2
2y

3x

F = 0
x3 27x3 16 = 0
x3 + y 3 2xy = 0
.
F

F
2

=
6
0
3y

2x
=
6
0
=
6
0
y
y
Unica solutie este (x, y) =


232 234
,
.
3
3

Pentru a decide daca x =



3
este punct de extrem local pentru y, vom calcula y 00 2 3 2 :
6x + 6y y

deci x =

0 2

232
3

232
3

232
+ 3y y 2y 2y 2xy = 0, y (
) = 3 < 0,
3
2 0

00

00

este maxim local pentru y si y( 2 3 2 ) =

234
3 .

8. Sa se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de

ecuatia z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0.
Solutie
Fie F (x, y, z) = z 3 +z+20(x2 +y 2 )8(xy+x+y); conditia de existenta
2
a functiei z este F
ia este
z 6= 0, adica 3z + 1 6= 0. Evident, condit
ndeplinit
a pentru orice x, y, z R. Derivatele partiale de ordinul ntai
ale lui z:
3z 2

z
z
z
8(y + 1) 40x
+
+ 40x 8(y + 1) = 0
=
.
x x
x
3z 2 + 1

80

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
z
z
z
8(x + 1) 40y
+
+ 40y 8(x + 1) = 0
=
.
y y
y
3z 2 + 1
Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului:

8(y+1)40x
z

= 0
=
0

x
3z 2 +1
z
8(x+1)40y
=
0

= 0
y
3z 2 +1

3
F (x, y, z) = 0
z + z + 20(x2 + y 2 ) 8(xy + x + y) = 0
3z 2

Unica solutie a sistemului este (x, y, z) = ( 41 , 14 , 1). Pentru a decide

dac
a el este punct de extrem local, se calculeaza derivatele partiale ale
functiei z.
 2
z
2z
2z
2z
40
6z
+ 3z 2 2 + 2 + 40 = 0
= 2
.
2
x
x
x
x
3z + 1
 2
2z
2z
40
z
2z
.
6z
+ 3z 2 2 + 2 + 40 = 0 2 = 2
y
y
y
y
3z + 1
6z

2z
z z
2z
2z
8
+ 3z 2
+
8=0
= 2
.
y x
xy xy
xy
3z + 1

Rezult
a
2z 1 1
2z 1 1
2z 1 1
(
,
)
=
10,
(
,
)
=
10,
( , ) = 2,
x2 4 4
y 2 4 4
xy 4 4
deci n punctul ( 41 , 14 ), functia z are un maxim local.
9. Fie a R, a 6= 0; sa se determine extremele locale ale functiei z =
z(x, y) definite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 x2 z 2 .
Solutie
Fie F (x, y, z) = (x2 + y 2 + z 2 )2 a2 + x2 + z 2 ; Conditia de existenta a
functiei z este F
a z 6= 0. In aceasta ipoteza , se calculeaza
z 6= 0, adic
derivatele partiale ale functiei z:


z
z
z
x
2
2
2
2(x + y + z ) 2x + 2z
+ 2x + 2z
=0
= .
x
x
x
z


z
z
2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z
+ 2z
= 0,
y
y
2y(x2 + y 2 + z 2 )
.
z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1)
= 0
= 0 are solutiile
= 0
s

2
1 + 1 + 4a
(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0,
si
2

z
de unde rezult
a
=
y

x
z
Sistemul
y

F (x, y, z)

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0,

1 +

1+
2

4a2

81

Se observ
a c
a este verificat
a conditia z 6= 0. Derivatele partiale de
ordinul al doilea:




z 2
z
z
2z
2
2
2
2
2x + 2z
+(x +y +z ) 2 + 2
+ 2z 2 +2+2 +2z 2 = 0,
x
x
x
x
x
3z 2 + y 2 + z 2 + 1
2z
=

.
x2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)


2z
2z
2
2
2
2
4y + (x + y + z ) 2 + 2z 2 + 2z 2 = 0,
y
y

de unde rezult
a

de unde rezult
a

x2 + 3y 2 + z 2
2z
=

.
y 2
z(x2 + y 2 + z 2 + 1)



z
z
2y + 2z
+
2x + 2z
x
x



z z
2z
z z
2z
+(x + y + z ) 2
+ 2z
y + 2
+ 2z
= 0,
x y
x
x y
xy
2

2z
2xy
=
.
2
xy
z(x + y 2 + z 2 + 1)
Calcul
and derivatele partiale de ordinul al doilea n punctul critic
(0, 0), rezult
a:
de unde rezult
a

r=

2z
1
2z
2z
z
(0,
0)
=

,
s
=
(0,
0)
=
0,
t
=
(0, 0) = 2
.
2
2
x
z
xy
y
z +1

Deoarece rt s2 = z 21+1 > 0, (si pentru z1 si pentru z2 ), rezulta

ca at
at z1 c
at si z2 au extreme locale n (0, 0). Functia z1 satisface
conditia r < 0, deci are un maxim local n (0, 0), iar valoarea ei n
acest punct este
s

1 + 1 + 4a2
.
z1 (0, 0) =
2
Functia z2 satisface conditia r > 0, deci are un minim local n (0, 0),
iar valoarea ei n acest punct este
s

1 + 1 + 4a2
z2 (0, 0) =
.
2

82

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

10. S
a se determine extremele locale ale functiei y = y(x) definite implicit
de ecuatia x3 + y 3 3x2 y 3 = 0.
Solutie
Fie F (x, y) = x3 + y 3 3x2 y 3. Conditia de existenta pentru y este
F
a 3y 2 3x2 6= 0. In aceasta ipoteza , se calculeaza y 0 :
y 6= 0, adic
3x2 + 3y 2 y 0 6xy 3x2 y 0 = 0 y 0 (x) =

2xy x2
,
y 2 x2

deci punctele critice ale functiei y sunt

3
x1 = 0, y1 (0) = 3, x2 = 2, y2 (2) = 1.
6x + 6y(y 0 )2 + 3y 2 y 00 6y 12xy 0 3x2 y 00 = 0
y 00 (x) =

2x + 2y 2y(y 0 )2 + 4xy 0
.
y 2 x2

2
> 0, deci x1 = 0 este minim local si y 00 (2) = 23 ,
Rezult
a y 00 (0) =
3
3
deci x2 = 2 este maxim local.

11. S
a se determine punctele de extrem ale functiei y = y(x) definite
2arctg x
y , y 6= 0.
implicit de ecuatia x2 + y 2 e
Solutie
Conditia de existenta a functiei y este
y(x2 + y 2 ) + xe
Se obtine

2arctg x
y

6= 0.

arctg xy
2ye
x(x2 + y 2 )
y =
;
2arctg x
y
y(x2 + y 2 ) + xe
0

punctele critice sunt:

s
x1 =

e2
e2
, x2 =
.
2
2

In aceste puncte y(x1 ) = x1 si y(x2 ) = x2 . Se calculeaza y 00 (x1,2 ), etc.

12. S
a se determine cea mai mare si cea mai mica valoare a functiei:

1
1
f (x, y) = x2 + 3xy y 2
2
2
n domeniul m
arginit



D = (x, y) R2  x2 + y 2 1 .

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

83

Solutie
Pentru nceput c
aut
am punctele de extrem local n interiorul domeniului, adic
a n:



D = (x, y) R2  x2 + y 2 < 1
Avem:

= x + 3y = 0

= 3x y = 0
y

Punctul (0, 0) este unicul punct critic.

d2 f (0, 0) = dx2 + 2 3dxdy dy 2



 1
3 
Deoarece 2 = 
= 4 < 0, rezulta ca forma patratica
3 1 
d2 f (0, 0) este alternant
a, deci (0, 0) nu este punct de extrem local.
In continuare c
aut
am punctele de extrem local pe frontiera domeniului
D, adic
a pe cercul



= (x, y) R2  x2 + y 2 = 1
Am obtinut astfel o problema de extrem cu legaturi, si anume:
13. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 = 1.
Solutie
Problema este echivalent
a cu a gasi valorile extreme ale functiei f (x, y) =
xy cu leg
atura g(x, y) = x2 + 2y 2 1.
Consider
am functia F (x, y) = xy + (x2 + 2y 2 1). Din sistemul:
F
y + 2x =
0
x =
F
=
x + 4y =
0
y
2
2
g = x + 2y 1 = 0

2
.
4
2
Pentru = 4 , rezult
 a:



(x1 , y1 ) = 22 , 21 si (x2 , y2 ) = 22 , 12 .

Pentru = 42 ,rezult
a:



2 1
(x3 , y3 ) = 2 , 2
si (x4 , y4 ) = 22 , 12 .

rezult
a=

Valorile extreme ale functiei continue

f pe elipsa (care este
multime

2
2
compact
a ) sunt: f (x1 , y1 ) = 4 ( minim) si f (x3 , y3 ) = 4 ( maxim).

84

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

14. S
a se afle valorile extreme ale functiei

1
1
f (x, y) = x2 + 3xy y 2 , cu legatura x2 + y 2 1 = 0.
2
2
Solutie
Consider
am functia auxiliara

1
1
F (x, y, ) = x2 + 3xy y 2 + x2 + y 2 1
2
2
Punctele sale critice se afla rezolvand sistemul
F

3y + 2x = 0
=
x
+

=
3x y + 2y = 0

F = x2 + y 2 1 = 0

Primele dou
a ecuatii se scriu


(1 + 2) x + 3y = 0

3x + (2 1) y = 0
Cum (x, y) 6= (0, 0) pe , determinantul acestui sistem trebuie sa fie 0:



 1 + 2


3 

= 4 2 1 = 0, deci = 1.


3
2 1
Pentru = 1 obtinem sistemul


3x + y = 0
+ y2 1 = 0
!
!
1
3
1 3
,
, ,
.
2
2
2 2
x2

care are solutiile

Asadar, punctele critice pentru = 1 sunt

!
1
3
,
si
2
2

!
1 3
,
.
2 2

1 2
1
x + 3xy y 2 + x2 + y 2 1 si fie
2
2
(x, y) = x2 + y 2 1. Atunci:

d2 F1 (x, y) = 3dx2 + 2 3dxdy + dy 2 si

Fie F1 (x, y) = F (x, y, 1) =

d (x, y) = 2xdx + 2ydy = 0

!

1
3
Deoarece d
,
= dx 3dy, deducem ca dx = 3dy si,
2
2
!
1
3
2
mai departe, c
a forma patratica d F1
,
= 16dy 2 este pozitiv
2
2

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

85

!
1
3
este un punct de minim local
definit
a. Rezult
a c
a punctul
,
2
2
!

1
3
conditionat. Avem f
= 1.
,
2
2
!
1 3
La aceeasi concluzie ajungem pentru punctul critic ,
.
2 2
!
!

3 1
3 1
Pentru = 1 se obtin punctele critice
si
.
,
,
2 2
2
2

1
1
Dac
a not
am cu F2 (x, y) = F (x, y, 1) = x2 + 3xy y 2 x2 y 2 +1,
2
2

atunci d2 F2 (x, y) = dx2 + 2 3dxdy 3dy 2 .

!
!

3 1
3
1
Cum d
,
=2
dx + dy = 3dx + dy = 0, rezulta ca
2 2
2
2
!

3 1
2
dy = 3dx si, mai departe, ca forma patratica d F2
,
=
2 2
!

3
1
16dx2 este negativ definit
a. Rezulta ca punctul
,
este un
2 2
!

3 1
punct de maxim local conditionat si f
,
= 1.
2 2
!

3 1
,
concluzia este aceeasi.
Pentru punctul
2
2
In concluzie, valorile extreme ale functiei f n domeniul D sunt:
fmin = 1 si fmax = 1.
15. Sa se determine triunghiul de perimetru dat 2p, care printr-o rotatie
n jurul uneia din laturi, genereaza un corp de volum maxim.
Solutie
Dac
a not
am cu x, y si z lungimile laturilor triunghiului, atunci
x > 0, y > 0, z > 0 si x + y + z = 2p.
Conform formulei lui Heron, aria triunghiului este :
p
S = p (p x) (p y) (p z),
deci n
altimea corespunz
atoare bazei de lungime z este
p
p (p x) (p y) (p z)
S
h= =
z
z

86

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Prin rotirea triunghiului n jurul laturii z se obtine un corp format
din dou
a conuri de raza r = h si naltimi z1 si z2 cu proprietatea ca
z1 + z2 = z.
Volumul corpului de rotatie obtinut este

V =

h2 z
p (p x) (p y) (p z)
=
3
3
z

Se obtine astfel urm

atoarea problem
a de extrem cu leg
aturi:
16. S
a se afle valoarea maxima a functiei
V (x, y, z) =

p (p x) (p y) (p z)

, cu legatura
3
z
x + y + z = 2p,

x > 0, y > 0, z > 0

Solutie
Consider
am functia auxiliara
F (x, y, z, ) =

p (p x) (p y) (p z)
+ (x + y + z 2p)
3z

Rezolv
and sistemul

obtinem x =

p (p y) (p z)
+=0
3z

p (p x) (p z)
+=0
3z

p2 (p x) (p y)
+=0
3z 2

x + y + z 2p = 0

3p
p
p2
3p
, y=
, z= , =
.
4
4
2
12

In continuare avem:
2F
2F
=
=0;
x2
y 2

2F
2p2 (p x) (p y)
=
z 2
3z 3

2F
p (p z) 2 F
p2 (p y) 2 F
p2 (p x)
=
;
=
;
=
xy
3z
xz
3z 2
yz
3z 2

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

87



p2
Fie F1 (x, y, z) = F x, y, z,
12




3p 3p p
2p 1 2
2
d F1
, ,
=
dz + dy + dxdz + dydz
4 4 2
3
2
Diferentiind leg
atura x + y + z 2p = 0 obtinem:
dx + dy + dz = 0 si mai departe dz = dx dy.
Inlocuind n diferentiala de ordinul II rezulta ca:




p
3p 3p p
2
=
dx2 + dy 2 este negativ definita. Asadar
, ,
d F1
4 4 2
 3
3p 3p p
punctul
este un punct de maxim conditionat. Triunghiul
, ,
4 4 2
3p
3p
p
cautat are dimensiunile laturilor: x =
, y=
, z= .
4
4
2
17. O companie aerian
a a impus ca pentru bagajul de mana suma dintre
lungime, l
atime si n
altime sa nu depaseasca 1 m (se presupune ca
forma bagajului este rectangulara). Ce dimensiuni ar trebui sa aiba
bagajul pentru a avea volumul maxim?
Solutie
Fie x, y, z lungimea, l
atimea si respectiv, naltimea bagajului de mana,
x > 0, y > 0, z > 0. Restrictia din problema se scrie x + y + z = 1.
Functia ce trebuie maximizata este data de volumul paralelipipedului
V = xyz. T
in
and cont de acestea, rezulta ca trebuie sa gasim maximul
functiei:
f (x, y) = xy(1 x y) pe (0, ) (0, ).
Determin
am punctele stationare ale functiei rezolvand sistemul dat de
derivatele partiale ale functiei:

= y(1 2x y) = 0

x = y = 0 (nu convine)
x
sau

x=y=

= x(1 x 2y) = 0
3
y
Singurul punct stationar este M ( 31 , 31 ).
Matricea Hessian
a este:

2y

1 2x 2y

H(x, y) =

1 2x 2y

iar n M :

2
3
1 1
HM ( , ) =
3 3
13

2x
31
32

88

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
2f
1
T
in
and cont de faptul ca A =
|M = < 0 si AC B 2 =
2
x
3
2
 2
2f 2f
f
1
|M
|M
|M
= > 0, obtinem ca M ( 13 , 13 ) este punct
x2 y 2
xy
3
de maxim iar maximul functiei este
1 1
1
fmax = f ( , ) =
0, 037 m3 = 37 dm3 = 37 litri.
3 3
27
In concluzie, bagajul are volumul maxim de 37, 037 litri daca dimen1
siunile sale sunt x = y = z = 0, 33 m.
3

18. Dimensionati un acvariu cu volumul de 500 m3 pentru care sa se consume minimum de material.
Solutie Dac
a not
am cu x si y dimensiunile bazei si cu z naltimea,
atunci suprafata acvariului este S = xy + 2xz + 2yz iar restrictia
problemei este data de volumul acvariului xyz = 500 m3 .
Substituind z din restrictie obtinem functia ce trebuie minimizata pe
(0, ) (0, ):
f (x, y) = xy +

1000 1000
+
.
x
y

Punctele critice se determina din sistemul:

f
1000

= y 2 = 0,

x
x

f
1000

= x 2 = 0.
y
y
Scot
and y din prima ecuatie si nlocuind n cea de-a doua, obtinem:


x3
x 1
= 0,
1000
din care rezult
a x = 0 sau x = 10. Singura valoare acceptabila este
x = 10, de unde avem y = 10. Deci singurul punct critic este M (10, 10).
Matricea Hessian
a este:

2000
x3

2000
y3

H(x, y) =
iar n M :


HM (10, 10) =

2 1
1 2


.

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

89

 2 2
2f 2f
f
2f
2
= 2 > 0 si AC B =

= 3 > 0,
Cum A =
x2
x2 y 2
xy
punctul M (10, 10) este punct de minim iar minimul functiei este
fmin = f (10, 10) = 300.
Pentru x = 10 si y = 10 obtinem z =

500
1010

= 5.

Asadar acvariul trebuie construit cu baza de 10 m pe 10 m si naltimea

de 5 m, caz n care suprafata minima este de 300 m2 si consumul de
material este minim, implicit costurile de realizare sunt minime.
19. Problema de mai sus poate fi formulata n situatia n care consumul
de materiale este limitat, metoda de rezolvare fiind diferita (metoda
multiplicatorilor lui Lagrange):
Sa se dimensioneze un acvariu paralelipipedic de volum maxim, stiind
ca avem disponibili numai 48 m2 de material disponibil.
Solutie. Dac
a not
am cu x si y dimensiunile bazei si cu z naltimea,
atunci dorim s
a maximiz
am volumul acvariului V = xyz, avand restrictia
dat
a de suprafata de material folosit:
S = xy + 2xz + 2yz = 48 m2 .
Evident, x > 0, y > 0 si z > 0.
Dac
a not
am restrictia cu F (x, y, z) = xy + 2xz + 2yz 48 = 0, atunci
functia de maximizat este
f (x, y, z) = xyz

pe

(0, ) (0, ) (0, ).

Consider
am functia lui Lagrange:
L(x, y, z, ) = f (x, y, z) + F (x, y, z) = xyz + (xy + 2xz + 2yz 48).
Determin
am punctele stationare rezolvand sistemul

=0

f (x, y, z) = F (x, y, z)

=0

y
F (x, y, z) = 0

F (x, y, z) = 0.
Obtinem

yz = (y + 2z)

xz = (x + 2z)
xy = (2x + 2y)

xy + 2xz + 2yz = 48

90

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Elimin
and din primele doua ecuatii avem:
yz
xz
=
xz(y + 2z) = yz(x + 2z).
y + 2z
x + 2z
Urmeaz
a c
a z = 0(nu convine) sau x = y.
Inlocuind n ecuatia a treia se obtine x = 0(nu convine ) sau x = 4.
Din cea de-a doua ecuatie rezulta 4z = (4 + 2z) = 42 + 2z, de
unde z = 0 (nu convine) sau z = 2.
Asadar, x = y = 4 si z = 2 mpreuna cu ultima ecuatie conduc la:
162 + 162 + 162 = 48.
Obtinem = 1 si n consecinta x = y = 4 si z = 2, adica punctul
stationar este M (4, 4, 2).
d2 L(x,y,z) =

2L
2L
2L
2
2
(dx)
+
(dy)
+
(dz)2 +
x2
y 2
z 2

+2

2L
2L
2L
dxdy + 2
dydz + 2
dzdx =
xy
yz
zx

= 2(z )dxdy + 2(x 2)dydz + 2(y 2)dzdx.

d2 L(=1) (4, 4, 2) = 2dxdy + 4dydz + 4dzdx

d2 L(=1) (4, 4, 2) = 6dxdy + 12dydz + 12dzdx
Diferentiind restrictiile avem:
(y + 2z)dx + (z + 2z)dy + 2(x + y)dz = 0.
Pentru punctul stationar M (4, 4, 2) se obtine: 8dx+8dy +16dz = 0, de
unde dx = dy2dz. Atunci d2 L(=1) (4, 4, 2) = 2(dy+dz)2 6(dz)2 ,
respectiv d2 L(=1) (4, 4, 2) = 6(dy + dz)2 18(dz)2 .
In consecint
a, M (4, 4, 2) este punct de maxim, valoarea maxima a
functiei fiind
fmax = f (4, 4, 2) = 32 m3 .
Deci acvariul trebuie sa aiba baza patrata de latura 4 m si naltimea
de 2 m, pentru avea volumul maxim de 32 m3 .

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR

91

20. Presupunem c
a temperatura unei placi de metal n fiecare punct al sau
este dat
a de functia
T (x, y) = 1 + x2 y 2 .
Sa se determine traiectoria unei particule de caldura, ce are originea
n punctul (2, 1).
Solutie.
Particula se misc
a n directia vectorului gradient
T = 2xi 2yj.
Vom determina curba
C : r(t) = x(t)i + y(t)j,
cu originea in punctul (2, 1), cu proprietatea ca n fiecare punct exist
a vector tangent n directia T. Pentru prima conditie trebuie sa
impunem ca
x(0) = 2, y(0) = 1,
iar pentru a doua
x0 (t) = 2x(t), y 0 (t) = 2y(t).
Prima ecuatie este echivalenta cu
x0 (t)
= 2 ln |x(t)| = 2t + C1 , C1 R, x(t) = Ce2t , C R.
x(t)
Intruc
at x(0) = 2, deducem ca C = 2. Deci,
x(t) = 2e2t .
Analog se obtine
y(t) = e2t .
Elimin
and t, deducem
xy = 2.
In concluzie, particula se deplaseaza din punctul (2, 1) pe una din
ramurile hiperbolei de ecuatie xy = 2, n directia n care x descreste.
21. Sa se arate c
a, dintre toate triunghiurile nscrise ntr-un cerc de raza
R, triunghiul echilateral are cel mai mare perimetru.
Solutie.

92

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Fie 4ABC nscris ntr-un cerc de raza R si notam cu x, y, z unghiurile
la centru care subntind laturile BC, CA respectiv AB. Se stie din
Teorema sinusurilor ca
BC
CA
AB
=
=
= 2R.
sin A
sin B
sin C
Dar, sin A = sin x2 , sin B = sin y2 , sin C = sin z2 .
Din cele de mai sus deducem ca perimetrul 4ABC este dat de functia
f (x, y, z) = 2R(sin

y
z
x
+ sin + sin ),
2
2
2

cu conditia x + y + z = , x > 0, y > 0, z > 0.

Definim functia auxiliara (functia lui Lagrange):
F (x, y, z) = 2R(sin

y
z
x
+ sin + sin ) + (x + y + z ).
2
2
2

Consider
am sistemul

F
x

= R cos x2 + = 0

F
y

= R cos y2 + = 0

F
z

= R cos z2 + = 0

=x+y+z =0

(14.1)

, n ipoteza
de unde obtinem relatia cos x2 = cos y2 = cos z2 = R
x, y, z (0, ].

Asadar, punctul stationar M are coordonatele x = y = z =

corespunz
ator lui = R cos

si este

R2 3 .

Derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei F sunt

2F
R
x 2F
R
y 2F
R
z
=

sin
,
=

sin
,
= sin ,
2
2
2
x
2
2 y
2
2 z
2
2
2F
2F
2F
=
=
= 0.
xy
yz
zx

Fie functia F1 (x, y, z) = F (x, y, z, R 2 3 ).

d2 F1

 
R

R
, ,
= sin (dx2 +dy 2 +dz 2 ) = (dx2 +dy 2 +dz 2 ) < 0.
3 3 3
2
6
4

14.5. EXTREMELE FUNCT

IILOR, FORMULE TAYLOR
Deci, d2 F1

3, 3, 3

93

este forma patratica negativ definita, ceea ce ne


asigur
a c
a M 3 , 3 , 3 este punct de maxim conditionat.


In concluzie, triunghiul cu perimetru maxim nscris n cercul de raza

R are proprietatea
m(A) = m(B) = m(C) =

,
3

adic
a este triunghi echilateral.
22. Sa se determine extremele functiei f (x, y, z) = x3 +y 3 +z 3 pe multimea
{(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}.
Solutie
Functia f este continu
a , iar multimea data este compacta , deci exista
cel putin dou
a puncte de extrem (n care f si atinge valorile extreme).
Fie F (x, y, z) = x3 + y 3 + z 3 + (x2 + y 2 + z 2 1); rezulta sistemul
sistemul
F
= 3x2 + 2x = 0

x
F
2
y = 3y + 2y = 0
F
2

z = 3z + 2z = 0

2
2
x + y + z2 1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuatii are solutiile x = y = z = 0 si
x = y = z = 23 . Prima solutie nu verifica ultima ecuatie; cea de a

doua, nlocuit
a n ultima ecuatie da 1 =

3
3

3
2

si 2 =

33 .

3
2 .

Se obtin

si x2 = y2 = z2 =
Calculand valorile
solutiile x1 = y1 = z1 =
functiei f n aceste puncte, rezulta valorile extreme ale lui f .
23. Fie a, b, c R, a2 + b2 + c2 6= 0; sa se determine valorile extreme ale
functiei
f : R3 7 R, f (x, y, z) = ax + by + cz,
pe multimea D = {(x, y, z) R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }.
Solutie
Se aplic
a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 r2 si F (x, y, z) = f (x, y, z) g(x, y, z)
Multimea D este compact
a . Deoarece f este continua , rezulta ca f
este si atinge marginile pe D. In concluzie, f are cel putin un punct de
minim global conditonat de g si un punct de maxim global conditionat
de g.
Sistemul
F
a 2x =
0

x =

F
=
b

2y
=
0
y
F

=
c 2z =
0

z
2
2
2
2
g = x +y +z r = 0

94

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

2
2 +c2
a
b
c
are solutiile = a +b
, (x, y, z) = 2
, 2
, 2
.
2r
Deoarece f are cel putin doua puncte de extrem
globale
pe D, de
2
2
2
ducem c
a valoarile extreme ale lui f sunt r a + b + c .

24. Fie matricea (simetrica de ordinul n),

A = (aij )ij , aij = aji , i, j {1, 2, ..., n}.
S
a se determine valorile extreme ale functiei (formei patratice)
f (x1 , x2 , ..., xn ) =

n
X

aij xi xj

i,j=1

pe sfera x21 + x22 + ... + x2n = 1.

Solutie
Construim functia lui Lagrange
F (x1 , x2 , ..., xn ) = f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ...x2n 1).
Rezult
a sistemul:

f
F

x1 = x1 2x1 = 0

f
F

= x
2x2 = 0
x
2
2
.....

= x
2xn = 0

n
n
x

F
= 1 (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0

Sistemul se scrie sub forma echivalenta :

(a11 )x1 + a12 x2 + ... + a1n xn

a21 x1 + (a22 )x2 + ... + a2n xn

...................................................

a x + an2 x2 + ... + (ann )xn

n1 1
x21 + x22 + ... + x2n

= 0
= 0
= 0
= 1

Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule
dac
a si numai dac
a este valoare proprie a matricei A (valorile proprii
sunt reale deoarece A este matrice simetrica ). In acest caz, pentru a
calcula valorile extreme ale functiei f , se nmulteste prima ecuatie de
mai sus cu x1 , a doua cu x2 , s.a.m.d., a n-a ecuatie cu xn si se aduna
membru cu membru cele n relatii obtinute; rezulta :
f (x1 , x2 , ..., xn ) (x21 + x22 + ... + x2n ) = 0
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 , x2 , ..., xn ) = .
Rezult
a c
a valorile minima si maxima ale functiei f sunt cea mai mica
si (respectiv) cea mai mare valoare proprie ale matricei A.

14.6. SERII NUMERICE

14.6

95

Serii numerice

1. Sa se afle suma seriei


ln 1 +

2
n (n + 3)

n=1

Solutie

un = ln 1 +

2
n (n + 3)


= ln

(n + 1) (n + 2)
n (n + 3)

Folosind propriet
atile functiei logaritm deducem ca:
un = ln n + ln (n + 1) + ln (n + 2) ln (n + 3)
D
and valori particulare lui n, rezulta:
u1 = ln 1 + ln 2 + ln 3 ln 4
u2 = ln 2 + ln 3 + ln 4 ln 5
u3 = ln 3 + ln 4 + ln 5 ln 6
u4 = ln 4 + ln 5 + ln 6 ln 7

un3 = ln (n 3) + ln (n 2) + ln (n 1) ln n
un2 = ln (n 2) + ln (n 1) + ln n ln (n + 1)
un1 = ln (n 1) + ln n + ln (n + 1) ln (n + 2)
un = ln n + ln (n + 1) + ln (n + 2) ln (n + 3)
n+1
sn = u1 + u2 + . . . + un = ln 3 + ln
ln 3
n+3
Asadar seria este convergenta si suma sa este ln 3.
2. Sa se afle natura seriilor:

a)
cos 2 ;
n

b)

n=1

sin

n=1

n2

Solutie

= 1 6= 0.
n2
b) Este o serie cu termeni pozitivi si aplicam criteriul II de comparatie:

a) Seria este divergent

a pentru ca lim cos
n

lim

sin n2
1
n2

= (0, )

P
P

este
convergent
a
,
rezult
a
c
a

s
i
seria
sin 2 este
2
n
n
n=1
n=1
convergent
a.

Cum seria

96

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
3. S
a se afle natura seriei

n n

n ,
a + n1

X
n=1

a > 0.

Solutie
Este o serie cu termeni pozitivi si aplicam criteriul radacinii:
lim

n
1
n n
=
un = lim
n a + 1
a
n

(n + 1) n + 1
n

(Am folosit faptul ca lim

n n = lim
= 1.)
n
n
n n
Dac
a a > 1 rezult
a ca seria este convergenta.
Dac
a a < 1 seria este divergenta.

P
n n

, care este divergenta deoarece
Dac
a a = 1 seria devine
1 n
n=1 1 + n

n n

n = .
lim
n 1 + 1
n
4. Fie f : [1, ) R+ o functie descrescatoare si fie
an =

n
X

Z
f (k)

f (x) dx
1

k=1

a) S
a se arate c
a sirul {an } este descrescator si
0 an f (1) ,

n N

b) S
a se arate c
a sirul
1 1
1
+ + + ln n
2 3
n

bn = 1 +
este convergent.

c) S
a se arate c
a seria armonica generalizata
dac
a > 1 si divergenta daca 1.

1
P
este convergenta

n=1 n

Solutie
a) Deoarece f este descrescatoare rezulta ca este local integrabila si
Z

f (k)

f (x) dx f (k 1)
k1

14.6. SERII NUMERICE

97

D
and valori particulare lui k, obtinem:
f (2)
f (3)

R2
1
R3

f (x) dx f (1)
f (x) dx f (2)

.......................................
Rn
f (n)
f (x) dx f (n 1)
n1

In urma sum
arii rezult
a:
f (1) +

n
X

f (x) dx

f (k)
1

k=1

n
X

f (k) f (n)

k=1

si mai departe,
0 f (n)

n
X

f (k)

k=1

f (x) dx f (1) , deci

1

0 an f (1) ,

n.

Pe de alt
a parte,
Z

n+1

an+1 an = f (n + 1)

f (x) dx 0,
n

de unde deducem c
a sirul {an } este descrescator.
1
b) Pentru cazul particular al functiei f (x) =
,
x
devine:

x [1, ), sirul

1 1
1
+ + + ln n
2 3
n
Din a) deducem c
a acest sir este descrescator si marginit, deci convergent. Limita sa se noteaz
a cu C (sau ).


1
1
Asadar lim 1 + 2 + 3 + + n1 ln n = C.
an = 1 +

Acest num
ar este irational si este egal aproximativ cu 0, 577 (C 0, 577).
Dac
a not
aam cu n = an C, atunci n > 0, lim n = 0 si are loc
n
formula
1+

1 1
1
+ + + = ln n + C + n
2 3
n

c) Din formula precedent

a deducem ca

98

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE



1 1
1
lim 1 + + + +
= ,
n
2 3
n
1
P
este divergenta.
n=1 n
1
1
Dac
a 1, atunci si din criteriul I de comparatie rezulta ca
n
n
1
P
seria
este divergenta n acest caz.

n=1 n
1
Fie > 1 si f (x) =
x
Rn dx
1
1
Cum
=

, din a) rezulta ca

1 ( 1) n1
1 x

deci seria armonic

a

1+

1
1
1
1
1
+
+ +
+
1,
2 3
n
1 ( 1) n1

deci
1+

1
1
1
1
+ + + 1 +
,

2
3
n
1

n.

Rezult
a c
a sirul sumelor partiale este marginit, deci seria

1
P
este

n=1 n

convergent
a dac
a > 1.
5. S
a se afle natura seriilor:

a)

X
1
;
n

b)

n=1

X
n=2

1
;
n (ln n)

c)

X
n=3

1
n ln n [ln (ln n)]

Solutie
Din criteriul integral al lui Cauchy rezulta ca aceste serii au aceeasi
natur
a cu integralele improprii

Z
1

dx
,
x

Z
2

dx
,
x (ln x)

dx
x ln x [ln (ln x)]

care sunt divergente pentru 1 si convergente pentru > 1:

a) Natura primei integrale este cunoscuta, fiind una din integralele
improprii test.
b) Dac
a 6= 1,
Z
2

dx
=
x (ln x)

Z
2


+1 u
(ln
x)

(ln x) (ln x) dx =
 =
+ 1 
0

14.6. SERII NUMERICE

99

1
1

1
1
1
(ln 2)
(ln u)1


.

In continuare avem:
u

Z
lim

u 2

dx
=

x (ln x)

1
( 1) (ln 2)1

daca < 1
daca > 1

Dac
a = 1, atunci
u

Z
2

Asadar,
1.

R
2

dx
= ln (ln x)|u2 = ln (ln u) ln (ln 2) .
x ln x

dx
este convergenta daca > 1 si divergenta daca
x (ln x)

c) Dac
a = 1, atunci

Ru
3

dx
= ln [ln (ln x)]|u3
x ln x [ln (ln x)]

Ru

u
1
dx
1 
=
[ln
(ln
x)]
 . Rezulta

1
3
3 x ln x [ln (ln x)]
ca integrala este divergent
a pentru 1 si convergenta pentru > 1.
Dac
a 6= 1, atunci

6. Sa se studieze natura seriilor

a)

arctg

n=1

1
2
n +n+1

b)

( n + 2 2 n + 1 + n)
n=0

c)

sinn

n=1

1
Solutie. a) Termenul general se scrie sub forma un = arctg n2 +n+1
=
n
X
1
1
, care
arctg n1 arctg n+1
, si atunci Sn =
uk = arctg1 arctg
n+1
k=1

este convergent si are limita , deci seria este convergenta si are suma
4

.
4

b) In acest caz Sn =

n
X

uk =

n+2

n + 1 1, care este conver-

k=0

gent si are limita 1, deci seria este convergenta si are suma 1.

c) Se arat
a c
a un = sinn 9 0, deci seria este divergenta.
7. Sa se studieze natura seriilor

100

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

a)

X
n=1

n!
,a > 0
a(a + 1)...(a + n 1)

b)

X
n=1

n
n2
, a > 0.
n+a

Solutie. a) Aplic
and criteriul raportului obtinem
un+1
n+1
= lim
= 1,
n un
n a + n
lim

deci nu se poate decide natura seriei. Vom aplica criteriul lui RaabeDuhamel:


un
n(a 1)
lim n
1 = lim
= a 1.
n
n n + 1
un+1
Dac
a a 1 > 1, echivalent a > 2, seria este convergenta, iar daca
a 1 < 1, echivalent a < 2 seria este divergenta. Pentru a = 2 se
obtine seria armonica, o serie divergenta.
b) Aplic
am criteriul raportului: lim
n
deci seria este convergenta.

un = lim

n n
n+a

= ea < 1,

8. Folosind eventual seriile, sa se arate ca:

nk
n
n a

a) lim

= 0, unde k > 0, a > 1,

b) sirul cu termenul general xn =

n
X
k=1

cos

k!
, este convergent.
2k
k
X
n

este
an
convergent
a. Din conditia necesara de convergenta va rezulta ca termenul general are limita 0.
Solutie. a) Aplic
and criteriul raportului se arata ca seria

n=1

b) Folosind criteriul de comparatie cu inegalitati se arata ca seria

X
n!
cos n este absolut convergenta, deci convergenta. Conform definitiei,
2
n=1
sirul sumelor partiale, adica (xn ), este convergent.
9. Folosind faptul c
a seria 1 + 1!1 + 2!1 + ... +
are suma e s
a se arate ca e
/ R \ Q.

1
n!

+ ... este convergenta si

Solutie. Presupunem prin reducere la absurd ca e = pq , unde p, q

1
1
1
N , (p, q) = 1 si fie Sn = 1 + 1!1 + 2!1 + ... + n!
, rn = (n+1)!
+ (n+2)!
+ ...

14.7. INTEGRALE IMPROPRII

Evident avem 0 < rn <

1
(n+1)!

101
1+

1
n+2

1
(n+2)2

+ ... =

1
n+2
(n+1)! n+1

1
n! n ,

de unde 0 < e Sn < n!1n , ()n 1. Pentru n = q

0 < e Sq < q!1q , de unde 0 < (e Sq )q! < 1q , contradictie,
(e Sq )q! N .

14.7

<

obtinem
deoarece

Integrale improprii

1. Sa se studieze convergenta urmatoarelor integrale improprii:

R1
R1
dx
x
a)
dx;
b)
.
sin
x
x
1
0 e
0 e 1 sin x
Solutie

x
0, x (0, 1] .
esin x 1
1
f (x)
x
Fie g(x) = , x (0, 1] . Observam ca lim
= lim sin x
=
x&0 g (x)
x&0 e
1
x

R1 dx
R1
x
1
= 1. Cum este convergenta, rezulta ca
dx
lim sin x
sin
x
x0 e
cos x
1
x
0
0 e
este convergent
a.
a) f (x) =

b) Din inegalitatea ex 1 + x deducem ca:

ex 1 sin x x sin x 0, x (0, 1] .
Fie g (x) =

1
, x (0, 1] . Deoarece
x2

x2
2x
2
f (x)
= lim x
= lim x
= lim x
=2
x&0 e 1 sin x
x&0 e cos x
x&0 e + sin x
x&0 g (x)
lim

si

R1 dx
R1
dx
este
divergent
a
,
rezult
a
c
a
este divergenta.
2
x
0 x
0 e 1 sin x

2. Sa se studieze convergenta, si n caz afirmativ sa se calculeze urmatoarea

integral
a:
Z
1

Solutie
Fie 1 < u < oarecare.

dx
.
x (x2 + 1)

102

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

Zu

dx
=
x (x2 + 1)

Zu 

1
x
2
x x +1


dx =

ln x|u1


1
ln u2 + 1 ln 2 = ln u ln
= ln u
2
Zu
lim

u
1



u
1
2
ln x + 1  =
2
1

u2 + 1
u 2
= ln
.
2
u2 + 1

dx
u 2
1
= lim ln
= ln 2 = ln 2.
2
x (x + 1) u
2
u2 + 1

3. S
a se calculeze:
Z
1

x ln x
(1 + x2 )2

dx

Solutie
Integr
and prin p
arti obtinem:
Zu
1


Zu
dx
ln x u 1
2 = x (1 + x2 )  + 2
2
x (1 + x2 )
(1 + x )
1
xdx

1
0
f (x) = ln x,
f (x) =

x
0

x
1
g (x) =
2 , g (x) = 2 (1 + x2 )
2
(1 + x )

Din exercitiul precedent deducem ca: lim

Ru

u 1

1
dx
= ln 2.
2
x (x + 1)
2

Asadar, avem:
Zu
lim

u
1

x ln x
(1 +

dx
x2 )2

ln u
1
+ ln 2.
2
u 2 (1 + u )
4

= lim

R x ln x
ln u
1
= 0, rezulta ca
2 dx = 4 ln 2.
2
2
u 2 (1 + u )
1 (1 + x )

Cum lim

14.7. INTEGRALE IMPROPRII

103

4. Sa se calculeze:

arctg x
(1 + x2 )3/2

dx.

Solutie
Fie f : [a, b) R continu
a si : [, ) [a, b], o functie de clasa C 1 ,
strict cresc
atoare cu proprietatile: () = a si lim (t) = b.
t%

Rb

R
Se stie c
a dac
a una din integralele a f (x) dx, respectiv f [ (t)]
0
(t) dt este convergent
a atunci si cealalta este convergenta si are loc
egalitatea:
b

f [ (t)] (t) dt.

f (x) dx =

Fie x = (t) = tg t, t [0, /2).

Z
0

arctg x
(1 + x2 )

dx =
3/2

Z
=

/2

/2

t cos tdt =
0

1
2 dt =
3/2
cos t
(1 + tg 2 t)

/2
t sin t|0

Z
0

/2

sin tdt =
0

/2

t
1
cos2 t
cos3 t

1.
2

5. Sa se studieze convergenta absoluta a integralei:

Z

sin x
dx, p > 0.
xp

Solutie
Dac
a p > 1 atunci

R dx
este convergenta.
p
1 x



 sin x 
R | sin x|
1

Cum  p  p , x [1, ), deducem ca
dx este converx
x
xp
1
gent
a.
R sin x
Asadar
dx este absolut convergenta si n particular convergenta
p
0 x
dac
a p > 1.

dt =

104

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Dac
a p = 1 atunci avem:
Zk

| sin x|
dx >
x

Zk

k1

X
| sin x|
dx =
x
i=1

(i+1)
Z
i

k1

X
| sin x|
1
dx >
x
(i + 1)
i=1

(i+1)
Z

| sin x|dx =
i

k1
P



2
2
1 1
1
=
cand k .
=
+ + ... +

2 3
k
i=1 (i + 1)
R | sin x|
Rezult
a c
a
dx este divergenta.
x
1
R | sin x|
| sin x|
| sin x|
Dac
a 0 < p 1 atunci

de
unde
deducem
c
a
dx
xp
x
xp
1
este divergent
a daca 0 < p 1.

R sin x
dx nu este absolut convergenta daca 0 < p 1.
Asadar
p
1 x
R sin x
Vom ar
ata ns
a c
a
dx este convergenta pentru 0 < p 1.
p
1 x
Ru sin x
Ru cos x
cos u
Intr-adev
ar,
dx
=

+
cos
1

dx.
p
p+1
up
1 x
1 x
 cos x 
R 1
1


dx este convergenta pentru p > 0,
Deoarece  p+1  p+1 si
p+1
x
x
1 x
R cos x
rezult
a c
a
dx este absolut convergenta si deci convergenta.
p+1
1 x
Mai departe avem:
R cos x
Ru sin x
lim
dx
=
cos
1

dx < , daca p > 0.

p+1
u 1 xp
1 x
6. Folosind definitia sa se studieze natura integralelor si n caz de convergenta
s
a se calculeze:
Z
Z 1
Z 2
arctg x
1
1
a)
dx
b)
dx c)
dx.
2
2
1+x
0
x x + 1
1 x ln x
Z x
Z x
1
arctg t
dt = arctg2 x si lim F (x) =
Solutie. a) F (x) =
f (t)dt =
2
x
1
+
t
2
0
0
Z
2

arctg
x
2

a si
dx =
.
8 , deci integrala este convergent
2
8
0 Z1 + x
Z 1
Z 1
1
1
1
b) F (x) =
f (t)dt =
dt
=
1
3 dt =
2
2
x
x t t+1
x (t 2 ) + 4
2
1
2
2x 1
4
si lim F (x) = , deci integrala
= arctg arctg
x
3
3
3
3
3 3
Z
1
1
4
este convergent
a si
dx = .
2
3 3
x x + 1

14.8. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II. SERII DE PUTERI

105

f (x) = , unde
Z 2
f (t)dt =
. In acest caz F (x) =

c) Este o integral
a improprie de al doilea tip,
1
f : (1, 2] R, f (x) =
x
ln
x
Z 2
1
dt = ln(ln 2) ln(ln x) si cum
t
ln
t
x
integrala este divergent
a.

lim

x1,x>1

lim

x1,x>1

F (x) = , rezulta ca

7. Sa Zse arate c
a urm
atoarele Zintegrale sunt convergente si sa se calculeze:

1
2x
e
cos 3xdx b)
dx
a)
(1
+
x2 )2
0
0
Solutie. R
Rx
x
3 2x
2 2x
a) F (x) = 0 f (t)dt = 0 e2t cos 3tdt = 13
e
sin 3x
cos 3x+
13 e
R

2
2
2x cos 3xdx =

s
i
lim
F
(x)
=
,
deci
integrala
este
convergent
a

s
i
e
13
13
0
x

2
13 .

1
1
1 x

dt = arctgx
si lim F (x) = ,
2 )2
2
x
(1
+
t
2
2
1
+
x
4
0
0
Z

1
dx = .
deci integrala este convergenta si
(1 + x2 )2
4
0
b) F (x) =

f (t)dt =

8. Folosind criteriile de convergenta sa se studieze natura integralelor:

Z

a)
0

x+1

dx,
3
2x7 + 3x + 1

Z
b)
0

1
dx.
1 x3

x+1
q
x 7 3
x 3 2 + x36 +

Solutie. a) lim x f (x) = lim

x

4
3

1
, pentru =
=
3
2

> 1, deci integrala este convergenta.

b)

lim (1 x) f (x) =

x1,x<1

tru =

14.8

1
x7

(1 x)
1
, pen=
3
1
x1,x<1
3

(1 x) 3 3 1 + x + x2
lim

1
< 1, deci integrala este convergenta.
3

S
iruri si serii de functii. Serii de puteri

1. Sa se studieze convergenta simpla si uniforma a sirului de functii:

r
fn (x) =
Solutie

x2 +

1
, x R.
n

106

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
1 2
= x = |x|, x R, rezulta ca sirul {fn }n1
n
n
converge simplu la functia f (x) = |x|, pe R.
r

Deoarece lim

x2 +

Pe de alt
a parte observam ca:
1
r


x2 + x2

1
1

n
, x R.
|fn (x) f (x)| =  x2 + x2  = r


n
n
1
x2 + + x2
n
Rezult
a c
a:
1
mn = sup |fn (x) f (x)| 0.
n
xR
Asadar, lim mn = 0, deci {fn }n1 converge uniform pe R la functia
n
f.
2. S
a se studieze convergenta simpla si uniforma a sirului de functii:
fn (x) = xn (1 xn ) , x [0, 1] .
Solutie
Dac
a x [0, 1) atunci lim xn = 0 si deci lim fn (x) = 0.
n

Dac
a x = 1 atunci fn (1) = 0, n.
Rezult
a c
a {fn }n1 converge simplu pe [0, 1] la functia f , unde
f (x) = 0, x [0, 1] .
Pe de alt
a parte avem:
0

fn (x) = nxn1 (1 2xn ) si, mai departe,

fn0 (x)
fn (x)

+
0

n
2
0
1
4

&

1
Rezult
a c
a mn = sup |fn (x) f (x) | = sup fn (x) = , n.
4
x[0,1]
x[0,1]

14.8. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II. SERII DE PUTERI

107

1
6= 0, rezulta ca {fn }n1 nu converge uniform pe
4
[0, 1] la functia f = 0.
Cum lim mn =
n

3. Sa se studieze convergenta uniforma a urmatoarei serii de functii;

X
n=1

x
, x R.
1 + n4 x2

Solutie




x

 1 , x R.
Observ
am c
a
4
2
1 + n x  2n2

P
1
este convergenta, din criteriul lui Weierstrass rezulta
Cum seria
2
n=1 2n

P
x
ca
este uniform convergenta pe R.
1
+
n4 x2
n=1

4. Sa se afle raza de convergenta, multimea de convergenta si suma

urm
atoarei serii de puteri:

X
(1)n x3n+1
n=0

3n + 1

Solutie
|an |
3n + 4
(1)n
an =
si R = lim
= lim
= 1. Rezulta ca seria
n |an+1 |
n 3n + 1
3n + 1
este absolut convergent
a pentru |x| < 1 si divergenta pentru |x| > 1.
(1)n
P
, care este o serie
n=0 3n + 1
alternat
a, convergent
a conform criteriului lui Leibniz.

Pentru x = 1 obtinem seria numerica

(1)4n+1

P
P
1
=
care este
3n
+
1
3n
+1
n=0
n=0
divergent
a. Rezult
a c
a multimea de convergenta este A = (1, 1] .

Pentru x = 1, obtinem seria

Fie functia
f (x) =

X
(1)n x3n+1
n=0

3n + 1

, x (1, 1] .

Folosind proprietatea de derivare termen cu termen deducem ca:

108

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
0

f (x) =

(1)n x3n = 1 x3 + x6 ... =

n=0

Z
f (x) =

dx
=
1 + x3

1
, x (1, 1), deci
1 + x3

dx
.
(1 + x) (1 x + x2 )

Pentru calculul integralei descompunem functia de sub integrala n

fractii simple:
1
A
Bx + C
=
+
=
2
(1 + x) (1 x + x )
1 + x 1 x + x2
=

(A + B) x2 + (A + B + C) x + A + C
.
(1 + x) (1 x + x2 )

Identific
and coeficientii obtinem sistemul:

A+B =0
A + B + C = 0

A+C =1
1
1
2
care admite solutia A = , B = , C = .
3
3
3
In continuare avem:
Z
Z
dx
1
1
x2
= ln (1 + x)
dx =
2
2
(1 + x) (1 x + x )
3
3
x x+1
Z


1
1
2x 1 3
1
1
= ln (1 + x)
dx = ln (1 + x) ln x2 x + 1 +
2
3
6
x x+1
3
6
Z
1
dx
1
(1 + x)2
1
2x 1
+
== ln 2
+ arctg
+ C.

2
2
6
x

x
+
1
3
3
3
1
x
+
2
4
(1 + x)2
1
2x 1
1
ln 2
+ arctg
+ C, x (1, 1) .
6 x x+1
3
3

Cum f (0) = 0, deducem ca C = .

6 3
(1)n
P
In particular avem: lim f (x) =
, de unde rezulta ca
x%1
n=0 3n + 1
Asadar, f (x) =

1
(1)n
1

= ln 2 + + = ln 2 + .
3n + 1
3
3
6 3 6 3
3 3
n=0

14.8. SIRURI S
I SERII DE FUNCT
II. SERII DE PUTERI

109

5. Sa se g
aseasc
a raza de convergenta, multimea de convergenta si suma
urm
atoarei serii de puteri:

n2 xn1 .

n=1

Solutie
n2
|an |
= 1. Pentru
= lim
n (n + 1)2
n |an+1 |
x = 1 seria este divergent
a pentru ca termenul general nu converge
la 0.
Avem an = n2 si R = lim

Rezult
a c
a multimea de convergenta este A = (1, 1) . Fie
f (x) =

n2 xn1 , x (1, 1) .

n=1

Folosind proprietatea de integrare termen cu termen a seriilor de puteri

obtinem:
Zx
f (t) dt =

nx = x

n=1

Fie g (x) =

nxn1 , x (1, 1) .

n=1

nxn1 , x (1, 1).

n=1

Printr-o nou
a integrare obtinem:
Zx
g (t) dt =

xn = x + x2 + ... =

n=1

x
, x (1, 1) .
1x

Deriv
and aceasta relatie obtinem:
1
g (x) =
si mai departe avem:
(1 x)2
Zx
f (t) dt =
0

x
, x (1, 1) .
(1 x)2

Deriv
and nc
a o dat
a obtinem:
f (x) =

1+x
, x (1, 1) .
(1 x)3

110

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
1
arctg xn . Sa se arate ca (fn ) converge
n
uniform iar (fn0 ) converge neuniform.

Solutie. a) Cum |fn (x)|

, ()x R+ si
0, rezulta ca
2n
2n
u
fn 0.
xn1
b) lim fn0 (x) = lim
= g(x), unde g : R+ R, g(x) = 0,
n
n 1 + x2n
pentru x 6= 1 si g(1) = 21 , care nu este continua, deci (fn0 ) converge
neuniform.

6. Fie fn : R+ R, fn (x) =

7. S
a se studieze convergenta simpla si uniforma a urmatoarelor siruri de
functii pe intervalele indicate:
1
cos nx
a) fn (x) =
, x [0, )
b)fn (x) = 2
,x R
n
1+x
n +1
n
X
x
, x [0, ) d) fn (x) =
kxk , x (1, 1).
c) fn (x) =
x+n
k=1
Solutie. a) lim fn (x) = g(x), unde g : [0, ) R, g(x) = 1, pentru
n

x [0, 1), g(1) = 21 si g(x) = 0 pentru x > 1. Rezulta ca fn g, dar

neuniform, cum g nu este continua.
b) |fn (x)| n21+1 0, deci (fn ) converge simplu si uniform catre
g = 0, pe R.
s
c) lim fn (x) = 0, ()x 0, deci fn 0 pe [0, ). Cum mn = sup |fn (x)| =
n

xI

1, rezult
a c
a sirul nu este uniform convergent.

14.9

Functii definite prin integrale

1. S
a se calculeze:
Z2
lim

y0

x2 cos xydx, y R.

Solutie
Dac
a not
am cu f (x, y) = x2 cos xy, x [0, 1] , y R, si cu
R2
F (y) = f (x, y) dx, y R, atunci din teorema de continuitate de0

ducem c
a F este continua pe R. Rezulta ca:
Z2
lim F (y) = F (0) =

y0

8
x2 dx = .
3

14.9. FUNCT
II DEFINITE PRIN INTEGRALE

111

Rby
2. Fie f C 1 R2 si F (y)= f (x + y, x y) dx, y R; a, b R, a 6= b.
ay
0

Sa se calculeze F (y).

Solutie
Din teorema de derivare a lui Leibniz rezulta:
Zby 

F (y) =


f
f
(x + y, x y)
(x + y, x y) dx+
x
y

ay

+b f (by + y, by y) a f (ay + y, ay y) , y R

3. Sa se calculeze:
Z
F (y) =

ln (1 + y cos x)
dx, |y| < 1.
cos x

Solutie
ln (1 + y cos x)
, |y| < 1.
cos x
R f
R
1
Observ
am c
a
(x, y) dx =
dx este uniform convery
1
+
y
cos x
0
0
gent
a pe orice interval (a, b) (1, 1), deci pe (1, 1).
h i
Intr-adev
ar, dac
a x 0, , atunci cos x 0 si
2
Not
am cu f (x, y) =

0<

1
1

, pentru 1 < a < y < b < 1.

1 + y cos x
1 + a cos x

/2
R
dx
dx
este o integrala proprie, rezulta ca
0 1 + a cos x
0 1 + y cos x
este uniform convergent
a pe (a, b).
In mod analog avem:

Cum

/2
R

0<

h i
1
1
<
,x
, , y (a, b) .
1 + y cos x
1 + b cos x
2

112

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Rezult
a c
a

dx
este uniform convergenta pe (a, b).
1 + y cos x

/2

Din teorema de derivare rezulta ca

Z

F (y) =

1
dx, y (1, 1) .
1 + y cos x

Dac
a facem schimbarea de variabila tg
Z

F (y) =

2
1y

t2

1t2
1+t2

1+y

dt
+ 1+y
1y

x
= t, rezulta:
2

dt = 2
1 + t2

dt
=
(1 y) t2 + 1 + y

2
1y
t 

arctg q
=p
.
1+y 
1y
1+y
1 y2
1y 0

In continuare avem:
F (y) = arcsin y + C.
Cum F (0) = 0 deducem ca C = 0 si deci F (y) = arcsin y, y (1, 1).

4. S
a se calculeze:
Z/2


F (y) =
ln y 2 sin2 x dx, y (1, ) .
0

Solutie


Dac
a not
am cu f (x, y) = ln y 2 sin2 x , y > 1 atunci
Z/2
0

Observ
am c
a

/2
R
0

y2

(a, ) dac
a a > 1.

f
dx =
y

Z/2
y2

2y
dx.
sin2 x

dx
este uniform convergenta pe intervalul
sin2 x

14.9. FUNCT
II DEFINITE PRIN INTEGRALE

113

/2
R
1
dx
1
<
,
1
<
a
<
y

s
i
2
2
2
2
2
2
y sin x
a sin x
0 a sin x
este integral
a proprie.

Intr-adev
ar,

Din teorema de derivare rezulta:

Z/2

F (y) = 2y

y2

dx
.
sin2 x

Dac
a facem schimbarea de variabila tgx = t, obtinem:
Z

F (y) = 2y

y2

2y
1

y2

dt
t2

y2
y 2 1

t2
1+t2

dt

= 2y
1 + t2

Z
(y 2

dt
=
1) t2 + y 2

p
t
2y
y2 1

arctg y
= 2

y 1
y
2
y




 =p
.

y2 1
1 
0

Mai departe avem:



p
F (y) = ln y + y 2 1 + C.
Pentru a determina constanta C, scriem functia F sub forma echivalent
a:




Z/2
Z/2
Z/2 
sin2 x
sin2 x
2
2
F (y) =
ln y 1
ln
y
dx+
ln
1

dx
=
dx =
y2
y2
0


Z/2 
sin2 x
= ln y +
ln 1
dx.
y2
0

In continuare avem:



p
C = F (y) ln y + y 2 1 = ln

Cum lim

/2
R

y 0

sin2 x
ln 1
y2


y
p
+
y + y2 1


dx = 0, deducem ca


Z/2 
sin2 x
ln 1
dx.
y2
0

114

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

y
1
C = lim ln p
= ln = ln 2.
2
y
2
y 1
p
y + y2 1
, y (1, ).
Asadar, F (y) = ln
2

5. S
a se arate c
a

R1 arctg x

dx este convergenta si sa se calculeze.

2
0 x 1x

Solutie
Z1
0

Z1/2

arctg x

dx =
x 1 x2

arctg x

dx +
x 1 x2

Z1

arctg x

dx.
x 1 x2

1/2

1/2
R arctg x
arctg x

Deoarece lim
= 1,
dx este convergenta.
2
x&0 x 1 x2
0 x 1x

Pe de alt
a parte,

arctg
x

x 1x2
lim
x%1 1
1x

= .
4 2

R1 arctg x
dx

este convergenta, rezulta ca

dx este con2
1x
1/2 x 1 x
1/2
R1 arctg x

dx este convergenta.
vergent
a. Asadar
2
0 x 1x
Pentru a o calcula consideram urmatoarea functie:

Cum

R1

Z1
F (y) =
0

Dac
a not
am cu f (x, y) =
Z1
0

f
dx =
y

arctg (yx)

dx, y R.
x 1 x2

arctg (yx)

, atunci
x 1 x2
Z1
0

(1 +

dx

, y R.
1 x2

y 2 x2 )

R1
1
1
dx

, x [0, 1] , y R si
=
2
2
2
2
(1 + y x ) 1 x
1x
1 x2
0
R1 f

este convergent
a, rezulta ca
dx este uniform convergenta pe R,
2
0 y

Cum

14.9. FUNCT
II DEFINITE PRIN INTEGRALE

115

deci se poate aplica teorema de derivare. Rezulta:

Z1

F (y) =
0

(1 +

dx

y 2 x2 )

1 x2

, y R.

Dac
a facem schimbarea de variabila x = sin t, obtinem
Z/2

F (y) =

cos tdt


=
1 + y 2 sin2 t cos t

Z/2

dt
.
1 + y 2 sin2 t

F
ac
and schimbarea de variabila tgt = u obtinem:
Z

F (y) =
0

=
1 + y2

Z
0

1
1+

y2

u2
1+u2

du
=

1 + u2

du
=
1 + (1 + y 2 ) u2

 p

p
du
1
2
2
=
1 + y arctg u 1 + y  =
1
1 + y2
u2 + 1+y
2
0

= p
2 1 + y2

In continuare rezult
a:
F (y) =


p

ln y + 1 + y 2 + C.
2

Cum F (0) = 0, deducem c

a C = 0.

p

Asadar F (y) = ln y + 1 + y 2 si
2
Z1
0



arctg x

dx = lim F (y) = ln 1 + 2 .
y1
2
x 1 x2

6. Folosind proprietatea de derivare n raport cu parametrul, sa se calculeze integrala

Z
I(y) =
0

1
arctg (ytg x) dx, y 0.
tg x

1
arctg (ytg x) pentru x 6= 0, f (0, y) = y
tg x

si f ( 2 , y) = 0. Functia f este derivabila n raport cu y pentru orice

Solutie. Fie f (x, y) =

116

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
1
0
0
pentru x 6= 0, fy (0, y) = 1, fy ( 2 , y) = 0.
1 + y 2 tg 2 x
Derivata este continua n raport cu ambele variabile pentru y 6= 0
si x [0, 2 ]. Folosind derivarea n raport cu parametrul si utilizand
substitutia tg x = t, obtinem
0

x [0, 2 ] si fy =

I (y) =

1
dx =
1 + y 2 tg 2 x

Z
0

1
1

dt
2
2
1 + y t 1 + t2

Descompun
and n fractii rationale simple, se obtine
Z
Z
y2
1
1
1
0
I (y) = 2
dt
+
dt
y 1 0 1 + y 2 t2
1 y 2 0 1 + t2
=

y2

y
1
1
arctg t|
arctg (yt)|

.
0 =
0 +
2
1
1y
2 1+y

Prin integrare, obtinem I(y) = 2 ln(1 + y) + C. Facand pe y 0,

obtinem I(0) = C si cum din definitie I(0) = 0, rezulta C = 0.
Deci, I(y) =

ln(1 + y).

7. Utiliz
and functiile B si , sa se calculeze urmatoarele integrale:
Z 1
Z
4
x
dx

a) I1 =
; b) I2 =
dx.
6
(1 + x)2
1 x6
0
0
1

Solutie. a) Folosim schimbarea de variabila x6 = t. Avem x = t 6 ,

1
dx = 16 t 6 1 dt, iar integrala devine
1

(1 t)

I1 =

16

1 1
1
t 6 1 dt = B
6
6

b) Folosim schimbarea de variabila

dx =

1
dt si integrala devine
t2
Z
I2 =
1

0

1t
t

1

1
1
,1
6
6

.
=
6 sin 6
3

1
1t
= t. Avem x =
,
1+x
t

1
t 2 dt =
t
2

t 4 (1 t) 4 dt





 
1 14 1 + 41
1
1
1 1
1
= B 1 ,1 +
=
= 1

=
4
4
(2)
4 4
4
=

= .
4 sin 4
2 2

14.10. INTEGRALA CURBILINIE

14.10

117

Integrala curbilinie

1. Sa se calculeze

Z
xyds,

unde este portiunea din primul cadran a elipsei

x2 y 2
+ 2 = 1.
a2
b

Solutie
O reprezentare parametric
a a arcului de curba este:

h i
x = a cos t
, t 0,
.
y = b sin t
2
Conform definitiei integralei curbilinii de speta I, avem:
Z

Z/2
p
xyds =
ab sin t cos t a2 sin2 t + b2 cos2 t dt.

Dac
a facem schimbarea de variabila


u = a2 sin2 t + b2 cos2 t , t 0, 2 , obtinem:
Z

ab
xyds =
2
2 (a b2 )

Za2
b2

a2

ab a2 + ab + b2
ab
3/2 
udu =
u  =
3 (a2 b2 )
3 (a + b)
b2

2. Sa se calculeze
I

2y 2 4y + x dx + 4x (y 1) dy

unde este cercul de ecuatie x2 + y 2 2y = 0.

Solutie
Dac
a not
am cu P (x, y) = 2y 2 4y + x si cu Q (x, y) = 4x (y 1),
atunci
Q
P
= 4y 4 =
.
y
x

118

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE


Rezult
a c
a V (x, y) = 2y 2 4y + x, 4x (y

1)
este un camp de gradienti.
H
Cum este o curba nchisa, rezulta ca V dr = 0.

3. S
a se calculeze:

I
ydx + zdy + xdz,
+

x2 + y 2 + z 2 = R 2
, parcurs n sens invers acelor
x+y =R
unui ceasornic, daca privim din centrul sferei.


unde + este cercul

Solutie
Elimin
and y ntre ecuatiile curbei obtinem
R2
z2
=
,
x2 Rx +
2
2


R 2 z2
R2
sau x
+
=
.
2
2
4
R
R
R
Not
and x = cos t si z = sin t, obtinem urmatoarea reprezentare
2
2
2
parametric
a a curbei + :

x = (1 + cos t)

R
, t [0, 2]
y = (1 cos t)

z = sin t
2
In continuare avem:
I
ydx + zdy + xdz =
+

Z2 







R
R
R
R
R
R
(1 cos t) sin t + sin t
sin t + (1 + cos t) cos t dt =
2
2
2
2
2
2


Z2 
R2
R2
R2
R2
R2
2
2
=

sin t +
sin t cos t + sin t + cos t + cos t dt =
4
4
2 2
2 2
2 2
0

14.10. INTEGRALA CURBILINIE


=

119

2

R2
R2
R2
R2
R2
2

cos t +
sin t +
t+
sin t  =
4
8
2 2
2 2
2
0

4. Sa se arate c
a V = y cos xy, x cos xy + 2yz 3 , 3y 2 z 2 este un camp de
gradienti. S
a se determine o functie f astfel ncat V = f si sa se
calculeze
ZB

y cos xydx + x cos xy + 2yz 3 dy + 3y 2 z 2 dz,

p p

unde A
si B (0, 2, 1).
2,
2,0

Solutie
Not
am cu P (x, y, z) = y cos xy, Q (x, y, z) = x cos xy + 2yz 3 ,
R (x, y, z) = 3y 2 z 2 .
Constat
am ca:

Q
R
= 6yz 2 =
y
z
P
R
=0=
z
x
Q
P
= cos xy xy sin xy =
,
x
y

deci V este un c
amp de gradienti. Din egalitatea
V = f
deducem c
a:
f
f
f
= y cos xy,
= x cos xy + 2yz 3 ,
= 3y 2 z 2 .
x
y
z
Integr
and prima relatie n raport cu x obtinem:
f (x, y, z) = sin xy + g (y, z), unde g este o functie oarecare de clasa
C 1.
T
in
and seama de a doua relatie rezulta
x cos xy +

g
= x cos xy + 2yz 3
y

120

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
g
= 2yz 3 . Integrand n raport cu y obtinem:
y
g (y, z) = y 2 z 3 + h (z), unde h este o functie arbitrara de clasa C 1 .

si, mai departe,

Asadar, f (x, y, z) = sin xy + y 2 z 3 + h (z).

In sf
arsit, din a treia relatie deducem:
3y 2 z 2 + h0 (z) = 3y 2 z 2
Rezult
a c
a h0 (z) = 0, deci h (z) = C si functia ceruta este
f (x, y, z) = sin xy + y 2 z 3 + C
R

V dr depinde numai de capetele arcului, deci are sens

d
AB

ZB
V dr = f (B) f (A) = 4 + C 1 C = 3
A

5. S
a se calculeze
Z
(z y) dx + (x z) dy + (y x) dz
MABC

unde A (a, 0, 0) , B (0, b, 0) , C (0, 0, c) ,

a > 0, b > 0, c > 0

Solutie
Ecuatiile parametrice ale segmentului de dreapta [AB] sunt:

x = a (1 t)
y =
bt
, t [0, 1]

z =
0
Rezult
a c
a:
Z1

Z
(z y) dx+(x z) dy+(y x) dz =
AB

(bt (a) + a (1 t) b) dt = ab
0

In mod analog, [BC] are reprezentarea parametrica

0
x =
y = b (1 t) , t [0, 1]

z =
ct

14.10. INTEGRALA CURBILINIE

121

si
Z1

(ct (b) + b (1 t) c) dt = bc.

=
0

BC

In sf
arsit, [CA] are reprezentarea parametrica

at
x =
y =
0
, t [0, 1]

z = c (1 t)
R
si
= ac.
CA

In final avem:
Z

Z
=

Z
+

AB

MABC

Z
+

BC

= ab + bc + ac

CA

6. Sa se calculeze integrala
Z
I=

(x2 + y 2 ) ln z ds

x = et cos t
y = et sin t ; t [0, 1].
unde este dat
a parametric prin :

z = et
0

Solutie. Avem x = et cos t et sin t, y = et sin t + et cos t si z = et .

p
ds =p (x0 )2 + (y 0 )2 + (z 0 )2

= et cos2 t 2 sin t cos t + sin2 t + sin2 t + 2 sin t cos t + cos2 t + 1 = et 3.

Prin urmare
Z 1

Z 1 3t
2t
2
2t
2
t
t
I=
(e cos t + e sin t) ln e e 3 dt = 3
te dt
0

Z
= 3
0


t

3 3t
e3t 1 Z 1 e3t
3e
3e 1
dt = 3t |0 3
dt =

| =
3
3
3
9 0
0

3 3
3e
3e
3
3 3
=

+
=
(2e + 1).
3
9
9
9

e3t
3

0

7. Sa se calculeze integrala curbilinie de tipul doi

Z p
I=
1 x2 dx + xdy

unde este portiunea din elipsa de ecuatie x2 + y4 = 1, corespunzatoare

restrictiei x 0 si parcurs
a n sens direct.

122

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Solutie. O reprezentare parametrica a curbei este


x = cos t
:
; t [ , ].
y = 2 sin t
4 4
Aplic
and formula de calcul pentru integrala de tipul doi obtinem:
Z
I=

Z
p
2
2
( 1 cos t sin t+2 cos t) dt =

Z
| sin t| sin t dt+2

cos2 t dt

Prima integrala este 0 deoarece functia de sub integrala este impara,

2t
iar pentru a doua, folosim formula cos2 t = 1+cos
. Prin urmare
2
Z
I=

(1 + cos 2t) dt = (t +

sin 2t 2
)| = .
2
2

8. S
a se calculeze urmatoarea integrala, aratand n prealabil ca este independent
a de drum.
Z
I=
yzdx + xzdy + xydz; A(1, 1, 0), B(2, 3, 1).
d
AB

Solutie. Deoarece V1 = yz, V2 = xz, V3 = xy si

V1
V2
V2
V3
V3
V1
=
= z,
=
= x,
=
= y,
y
x
z
y
x
z
rezult
a c
a integrala este independenta de drum.
Rezult
a c
a un potential scalar este
Z 1
Z
f (x, y, z) =
(x tytz + y txtz + z txty) dt = xyz
0

3t2 dt = xyz.

Prin urmare I = f (2, 3, 1) f (1, 1, 0) = 6.

9. Densitatea de mas
a a unei sarme semicirculare de raza a variaza proportional
cu distanta fat
a de diametrul care uneste cele doua capete ale sarmei.
(a) Determinati masa sarmei;
(b) Stabiliti coordonatele centrului de masa.
Solutie.
Firul poate fi parametrizat prin
r(t) = a cos ti + a sin tj, t [0, ],

14.11. INTEGRALA DUBLA

I INTEGRALA TRIPLA

123

iar densitatea de mas

a este de forma (x, y) = ky.
0
Intruc
at r (t) = a sin ti + a cos tj, obtinem s0 (t) = kr0 (t)k = a.
(a) Masa s
armei este dat
a de:
Z
Z
Z
ky ds =
(x, y) ds =
M=

k(a sin t)a dt

0

= ka2

ky(t)s (t) dt =

sin t dt = 2ka2 .

(b) Datorit
a simetriei configuratiei, xM = 0.
Z
Z
Z
Z
2
2 0
yM M =
y(x, y) ds =
ky ds =
[ky(t)] s (t) dt =
C

C
3

= ka

Intruc
at M =

2ka2 ,

1
sin2 t dt = ka3 .
2

rezult
a yM = ( 12 ka3 )/(2ka2 ) = 41 a.

Deci, centrul de mas

a se afla pe mediana firului, la distanta
diametru.

14.11

k(a sin t)2 a dt

1
4 a

Integrala dubl
a si integrala tripl
a

1. Sa se calculeze

ZZ
xdxdy,
K

unde K = (x, y)

x 1, 2x y x2 + 1

R2  0

Solutie

ZZ

Z
xdxdy =

Z
dx

x2 +1

xdy =
2x

2. Sa se calculeze

Z
0

ZZ

5
x3 + x + 2x2 dx =
12

x2 + y 2 dxdy,


unde =

(x, y)

R2 

x2

y2

a2 , 0

x
yx 3 .
3

de

124

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

Solutie
Fie W =

si : W schimbarea de variabile
,
6 3 [0, a]
(t, r) = (r cos t, r sin t) .

Cum det 0 (t, r) = r, rezulta ca

ZZ

x +y

ZZ
dxdy =

Z/3 Za
a4
dt r3 dr =
r rdrdt =
24
2

/6

3. S
a se calculeze
ZZ
I=

xy(1 + x2 + y 2 ) 2 dxdy

pe domeniul dreptunghiular D = [0, 1] [0, 1].

R1 R1
3
Solutie. Avem I = 0 dx 0 xy(1 + x2 + y 2 ) 2 dy.
R1
R
2
2 32 dy = x 1 (1 + x2 + y 2 ) 32 (1 + x2 + y 2 )0 dy
y
2 0
0 xy(1 + x + y )
2

= x2 (1+x +y1

1
2 ) 2

|10 = x(1+x2 +y 2 ) 2 |10 = x(2+x2 ) 2 +x(1+x2 ) 2

2

R1
1
1
Deci I = 0 x(1 + x2 ) 2 x(2 + x2 ) 2 dx
R1
R1
1
1
0
0
= 12 0 (1 + x2 ) 2 (1 + x2 ) dx 21 0 (2 + x2 ) 2 (2 + x2 ) dx

= 1 + x2 |10 2 + x2 |10 = 2 2 3 1.
4. S
a se calculeze

ZZ
xy dxdy
D

domeniul D fiind marginit de parabola y = x2 si dreapta y = 2x + 3.

Solut
am
y = x2 cu dreapta y = 2x + 3:
 parabola
 ie. 2Intersect
2
y=x
y=x

A(1, 1), B(3, 9)

x2 2x 3 = 0
y = 2x + 3
Z 3
R 3 R 2x+3
R3
R 2x+3
y2
I = 1 x2 xy dxdy = 1 dx x2 xy dy =
[(x )|2x+3
] dx
2
2 x
1
Z 3
Z 3
x
x
=
[(2x + 3)2 (x2 )2 ] dx =
(4x2 + 12x + 9 x4 ) dx
2
2
1
1
Z 3
x5
9x
x6 x4
9x2 3
=
( + 2x3 + 6x2 +
) dx = ( +
+ 2x3 +
)|
=
2
2
12
2
4 1
1
301
6

14.11. INTEGRALA DUBLA

I INTEGRALA TRIPLA

125

5. Folosind coordonatele polare sa se calculeze


ZZ p
2 x2 + y 2 4
2
2
I=
x + y dxdy, unde D :
x+y 0
D
Solutie.
Facem schimbarea de variabila


x = r cos t
y = r sin t

D(x, y)
= r.
D(r, )

Utiliz
and desenul deducem r [ 2, 2] si r [ 4 , 3
4 ].

Fie D0 = [ 2, 2] [ 4 , 3
4 ].
AstfelRR
avem:
p
RR p
2 + y 2 dxdy =
I =
x
r2 cos2 t + r2 sin2 t| D(x,y)
D
D0
D(r,t) | drdt =
3

R
R
RR
R
2
2
2
2
2
4
r 2 dr = r |2
dr
= 2 (4 2)
3
3
r dt =
2
2
D0 r drdt =
2
4

6. Sa se calculeze momentul de inertie n raport cu originea unei placi

plane omogene m
arginit
a de curbele y = 0, x + y 6 = 0, y 2 = 8x.
Demonstratie. Intersect
and curbele obtinem punctele O(0, 0), A(6, 0), B(0, 6).
Momentul de inertie n raport cu originea este


RR
R 4 R 6y 2
2
2
2
I0 =
(x + y )dx dy =
y2
D (x + y )dxdy = 0
8

h

i
R 4 (6y)3
R4 3
2 (6 y) y 6 y 4 dy =
dy
=
+
y
= 0 x3 + xy 2 ) /6y
y2
3
8
0
383
= 136

128
5

32
21

7. Sa se afle coordonatele 
centrului de greutate al placii omogenecare
 x2 y 2
formeaz
a domeniul = (x, y) R2  2 + 2 1, x 0, y 0 .
a
b
Solutie
Coordonatele centrului de greutate sunt date de formulele:
RR
RR
xdxdy
ydxdy

xG = RR
, yG = RR
dxdy
dxdy

126

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Observ
am c
a domeniul plan este portiunea din primul cadran a
x2 y 2
elipsei 2 + 2 1.
a
b
ZZ
1
dxdy = aria () = ab.
4

Pentru calculul celorlalte doua integrale consideram schimbarea de

variabile
: W , (t, r) = (ar cos t, br sin t), cu (t, r) W =
 
0, 2 [0, 1].
Cum det J (t, r) = abr, rezulta:
ZZ

ZZ
xdxdy =

Z/2
Za
a2 b
ar cos t abrdrdt = a b
cos tdt r2 dr =
3
2

ZZ

Z/2 Za
ab2
ydxdy =
dt br sin t abrdr =
3
0


Asadar, G

4a 4b
,
.
3 3

8. S
a se calculeze volumul tetraedrului T R3 marginit de planele
x = 0, y = 0, z = 0, x + 2y + z 6 = 0.

Solutie
V
arfurile tetraedrului T sunt O (0, 0, 0) , A (6, 0, 0) , B (0, 3, 0) , C (0, 0, 6),
iar proiectia sa n planul xOy este triunghiul dreptunghic de varfuri
(0, 0), (6, 0) si (0, 3). Avem:



= (x, y) R2  0 x 6; 0 y 3 x2 si



T = (x, y, z) R3  0 z 6 x 2y; (x, y)

ZZZ
Vol (T ) =

dxdydz =
T

Z6 

(6 x 2y) dy =
0

ZZ
(6 x 2y) dxdy =

dz =

dx
0

dxdy

3 x2

Z6
=

6x2y
Z

ZZ

x2
9 3x +
4


dx = 18.

14.11. INTEGRALA DUBLA

I INTEGRALA TRIPLA
9. Sa se calculeze

127

ZZZ p
x2 + y 2 + z 2 dxdydz,
T




unde T este sfera (plin
a) T = (x, y, z) R3  x2 + y 2 + z 2 z .
Solutie



Fie W = (s, t, r) R3  0 s 2, 0 t 2 , 0 r cos t
si : W T , schimbarea de variabile:
(s, t, r) = (r sin t cos s, r sin t sin s, r cos t)
Cum det J (s, t, r) = r2 sin t, rezulta:
ZZZ
ZZZ p
2
2
2
x + y + z dxdydz =
r r2 sin tdsdtdr =
W

Z2
=
0

/2
Z/2 cos
Z t
Z/2 4
cos t sin t
cos5 t 

3
ds
dt
r sin tdr = 2
dt =
=

4
2
5 0
10
0

10. Sa se calculeze masa corpului V de densitate (x, y, z) = z marginit

de suprafetele x2 + y 2 + z 2 = 24, x2 + y 2 = 2z.
Demonstratie. Intersectia celor doua suprafete este cercul x2 + y 2 = 8
situat n planul z = 8


RRR
RR
R 24x2 y2
M=
zdz dxdy =
x2 +y 2
V zdxdydz =
x2 +y 2 8
2


2
RR
2 y 2 x2 +y 2
= 12
24

x
dxdy =
2
2
2
x +y 8



R 2 R 2 2
4
24 3 4 d = 176
= 12 0 d 0
3
11. Sa se determine coordonatele centrului de greutate al unui corp omogen
definit de x2 + y 2 2z, x + y z 0.


RRR
RR
R x+y
Demonstratie. M =
dxdydz
=
dz
dxdy =
x2 +y 2
V
x2 +y 2 2(x+y)0
2
R
R
= 12
(2x + 2y x2 y 2 )dxdy =
x2 +y 2 2(x+y)0

R
R
2
2
= 12 0 d 0 (22 3 )d =
(unde am folosit trecerea la coordonate polare x = 1 + cos , y =
= 1 + sin )

128

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
RRR
=
=

V xdxdydz =
R
R
1
2
1
2

RR


x2 +y 2 2(x+y)0

R x+y

x2 +y 2
2


xdz dxdy =

x(2x + 2y x2 y 2 )dxdy
x2 +y 2 2(x+y)0

R 2 R 2 2
3
0 d 0 (2 )(1 + cos )d =

Deci xG = 1


RRR
RR
R x+y
ydz dxdy =
x2 +y 2
V ydxdydz =
x2 +y 2 2(x+y)0
2
R
R
= 21
y(2x + 2y x2 y 2 )dxdy =
x2 +y 2 2(x+y)0

R 2 R 2
= 12 0 d 0 (22 3 )(1 + sin )d =
Deci yG = 1


RRR
RR
R x+y
zdz dxdy =
x2 +y 2
V zdxdydz =
x2 +y 2 2(x+y)0
2i
h
RR
(x2 +y 2 )2
2
= 12
dxdy
4
x2 +y 2 2(x+y)0 (x + y)


Trecem la coordonate polare x = cos , y = sin , 4 , 3
4 ,
0 2(sin + cos ) si obtinem

R 3
R 2(sin +cos )  2
RRR
2 sin 2 4 d = 5
4

zdxdydz
=

4
3

0
V
4

Deci zG =

5
3

12. S
a se calculeze momentul de inertie n raport cu axa Oz al corpului
omogen de densitate (x, y, z) = 0 marginit de suprafetele sferice
(S1 ) : x2 + y 2 + z 2 = 2z si (S2 ) : x2 + y 2 + z 2 = 1.
Demonstratie. Corpul este marginit inferior de S1 si superior de S2 .Suprafetele
S1 si S2 se intersecteaza dupa cercul x2 + y 2 = 34 din planul z = 12 .
RRR
RRR
2 + y 2 )(x, y, z)dxdydz =
2
2
IOz =
0
V (x 
V (x + y )dxdydz =


RR
R 1x2 y2

= 0
(x2 + y 2 )dz dxdy =
x2 +y 2 34
1 1x2 y 2

RR
1x2 y 2
2
2

= 0
x2 +y 2 43 (x + y )z/1 1x2 y 2 dxdy =
p
RR
2
2
2
2
= 0
x2 +y 2 34 (x + y )(2 1 x y 1)dxdy =
p
R 2 R 3
0
= 0 0 04 3 (2 1 2 1)dd = 53
480

14.12

Integrala de suprafat
a

1. S
a se calculeze aria torului.
Solutie
Consider
am n planul xOy un cerc de raza a, cu centrul n punctul
(b, 0) unde 0 < a < b.


14.12. INTEGRALA DE SUPRAFAT
A

129

y 6
'$
a
q u


&%

Torul este suprafata care se obtine cand rotim acest cerc, ca un corp
rigid, n spatiu, n jurul axei Oy. Daca notam cu v unghiul de rotatie
al cercului n jurul axei Oy atunci ecuatiile parametrice ale torului T
sunt:

x = (b + a cos u) cos v
y =
a sin u
, 0 u 2, 0 v 2.

z = (b + a cos u) sin v
Avem:

 a cos u
a sin u sin v
A = 
0
(b + a cos u) cos v



 = a (b + a cos u) cos u cos v;




a sin u cos v
a sin u sin v
B = 
(b + a cos u) sin v (b + a cos u) cos v



a sin u cos v
a cos u
C = 
(b + a cos u) sin v
0



 = a (b + a cos u) sin u;




 = a (b + cos u) cos u sin v


si A2 + B 2 + C 2 = a2 (b + a cos u)2 .
Dac
a not
am cu = [0, 2] [0, 2] atunci:

Aria (T ) =

ZZ p

A2

B2

C 2 dudv

Z2
=

Z2
dv

a (b + a cos u) du = 4 2 ab.

2. Sa se calculeze aria portiunii din emisfera superioara

x2 + y 2 + z 2 = R2 , z 0,
decupat
a de cilindrul x2 + y 2 Rx = 0.
Solutie

130

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Dac
a not
am cu S suprafata mentionata n enunt atunci S este graficul
functiei:
p



f (x, y) = R2 x2 y 2 , (x, y) D, unde D = (x, y) R2 x2 + y 2 Rx 0 .
RR p
f
f
1 + p2 + q 2 dxdy, unde p =
si q =
. Avem:
A = Aria (S) =
x
y
D
y
R2
x
, q=p
, 1 + p2 + q 2 = 2
p= p
R x2 y 2
R 2 x2 y 2
R 2 x2 y 2
si mai departe
ZZ
A=R
D

dxdy
p
.
R 2 x2 y 2


n
o


2
Fie W = (t, r) R  t ; 0 r R cos t si : W D
2
2
schimbarea de variabile (t, r) = (r cos t, r sin t).
Deoarece det J (t, r) = r, avem:
Z/2
A=R

RZcos t

dt
0

/2

Z/2
= R

dr = R
R2 r 2

Z/2 p
R cos t

R2 r 2 
dt =
0

/2

Z/2
(R| sin t| R) dt = 2R
(sin t 1) dt = ( 2) R2 .
2

/2

3. S
a se calculeze

RR

(xy + yz + zx) d, unde S este portiunea din conul

x2 + y 2 = z 2 , z 0, decupata de cilindrul x2 + y 2 = 2y.

Solutie
Observ
am c
a suprafata S este graficul
iei f (x, y)
 2 funct
=
2
2

(x, y) D, unde D = (x, y) R x + y 2y 0 .

p
x2 + y 2 ,

In continuare avem:
f
x
f
y
=p
, q=
=p
, 1 + p2 + q 2 = 2.
x
y
x2 + y 2
x2 + y 2
ZZ
ZZ h
i
p
(xy + yz + zx) d =
xy + (y + x) x2 + y 2
2dxdy.
p=

Fie W = (t, r) R2 |0 t ; 0 r 2 sin t si : W D schimbarea de variabile
(t, r) = (r cos t, r sin t) .


14.13. FORMULE INTEGRALE

131

In urma acestei schimb

ari de variabile obtinem:
ZZ

2Zsin t
Z
(xy + yz + zx) d = 2 dt
(r2 sin t cos t+r2 sin t+r2 cos t)rdr =
0

2Zsin t
Z
r3 dr =
= 2 (sin t cos t + sin t + cos t) dt
0

Z
4 2

sin5 t cos t + sin5 t + sin4 t cos t dt =

Z
Z
= 4 2 sin5 tdt = 4 2
0

14.13

1 cos t

2

64 2
.
sin tdt =
15

Formule integrale

1. Sa se calculeze:
I

y 2 dx + x2 dy

unde cu K am notat frontiera domeniului compact




K = (x, y) R2  x2 + y 2 1, y 0 .
Solutie
Dac
a not
am cu P (x, y) = y 2 si Q (x, y) = x2 atunci din formula
Riemann-Green rezult
a:
I
ZZ
2
2
y dx + x dy =
2 (x y) dxdy.
K

Dac
a facem schimbarea de variabile (t, r) (r cos t, r sin t) : W K,
unde W = [0, ] [0, 1] obtinem:
Z

ZZ
2 (x y) dxdy = 2
K

Z1
dt

2
r (cos t sin t) dr =
3
2

Z
0

4
(cos t sin t) dt = .
3

132

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE

2. S
a se calculeze direct si apoi sa se verifice rezultatul cu formula RiemannGreen:
I
(xy y) dx + (xy + x) dy
K

 2


x
y2
2
unde K este frontiera domeniului compact K = (x, y) R  2 + 2 1 .
a
b
Solutie
Pentru calculul direct folosim reprezentarea parametrica a elipsei:

x = a cos t
K :
, t [0, 2]
y = b sin t
Obtinem:
I
(xy y) dx + (xy + x) dy =
K

Z2
(ab sin t cos t b sin t)(a sin t)+(ab sin t cos t + a cos t)(b cos t) dt =

=
0

Z2

= a b

Z2

sin t cos tdt + ab

0

Z2

cos t sin tdt + ab

0

dt = 2ab.
0

Dac
a not
am cu P (x, y) = xy y si Q (x, y) = xy + x atunci
Q P

= x + y + 2 si din formula Riemann-Green deducem:

x
y
I
ZZ
(xy y) dx + (xy + x) dy =
(x + y + 2) dxdy.
K

Fie W = [0, 2][0, 1] si schimbarea de variabile (t, r) = (ar cos t, br sin t).
Deoarece det J (t, r) = abr avem:
Z1

ZZ
(x + y + 2) dxdy =

dr
0

Z2

Z1

Z2

r dr

=a b
0

Z1

Z2

r dr

cos tdt + ab
0

(ar cos t + br sin t + 2) abrdt =

= 2ab

Z1
rdr

sin tdt + 2ab

0

1
2 = 2ab.
2

Z2

dt =
0

14.13. FORMULE INTEGRALE

133

3. Sa se calculeze
atoarea integrala curbilinie aplicand formula GreenZ urm
x2
Riemann:
xydx + dy, unde = {(x, y) | x2 + y 2 = 1, x 0
2

y} {(x, y) | x + y = 1, x 0, y 0}.
Solutie
Curba nu este nchis
a , deci nu putem aplica direct formula GreenRiemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si fie [AB] segmentul orientat (de la
A catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci
este o curb
a nchis
a si deci, aplicand formula Green-Riemann, obtinem
(not
am cu K compactul m
arginit de ):
Z
Z Z
x2
xydx + dy =
0dxdy = 0.
2

K
Rezult
a deci:
Z
xydx +

x2
dy =
2

Z
xydx +
[AB]

x2
dy = 0,
2

ultima integral
a curbilinie calculandu-se imediat cu definitia.
2

4. Sa se calculeze aria multimii marginite de curba : x 3 + y 3 = 1.

Solutie
Z
1
xdy ydx. Cu
Aria multimii m
arginite de curba este A =
2
parametrizarea x(t) = cos3 t, y(t) = sin3 t, t [0, 2), obtinem:
Z
Z
1
3 2 2
3
A=
xdy ydx =
sin t cos2 tdt = .
2
2 0
8
5. Fie =

xy
x+y
dx + 2
dy.
2
2
x +y
x + y2
Z

a. S
a se calculeze integrala curbilinie

, unde, am notat cu
C(O,R)

C(O, R) cercul de centru

O si raza R > 0.
Z
b. S
a se calculeze
, unde, este o curba arbitrara nchisa astfel

nc
at O 6 .
Solutie
a. S
a observ
am, mai nt
ai ca C 1 (R2 \ {O}), deci pentru calculul
integralei de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann.
Folosim definitia integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = R cos t, y(t) = R sin t, t [0, 2)
si obtinem:
Z

Z
=

C(O,R)

dt = 2.
0

134

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
b. Not
am cu K compactul marginit de curba . Distingem doua
cazuri: dac
a O 6 K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau
dac
a O K (nu se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ntai ca O 6 K; atunci:




Z Z 
Z

x+y

xy
=

dxdy = 0.
x x2 + y 2
y x2 + y 2
K

Presupunem acum ca O K; fie R > 0 astfel ncat C(O, R) este inclus

n interiorul lui K. Notam cu D(O, R) discul deschis de centru O
si raz
a R. Fie A compactul A = K \ D(O, R). Bordul orientat al
lui A este reuniunea A = C(O, R), sensul pe cerc fiind sensul
trigonometric negativ. Deoarece O 6 A, avem:
Z Z
Z
0dxdy = 0.
=
A

Rezult
a:

Z
=

= 2.
C(O,R)

6. Fie a < b, fie : [a, b] 7 R2 , (t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat

nchis ((a) = (b)) , orientat n sens trigonometric pozitiv si fie K
compactul m
arginit de imaginea lui . Intr-un punct arbitrar (t) =
(x(t), y(t)), consideram vectorul normal la , n(t) = (y 0 (t), x0 (t)). Sa
se demonstreze c
a pentru orice camp de vectori V de clasa C 1 pe o
vecin
atate a lui K, avem:
b

Z Z
V ((t))n(t)dt =

div(V )dxdy.

Solutie
Din definitia integralei curbilinii, rezulta :
b

Z
P dy Qdx.

V ((t))n(t)dt =
a

Aplic
and ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obtinem:
Z

Z
P dy Qdx =

V ((t))n(t)dt =
a

Z Z 
=
K

P
Q
+
x
y

Z Z
dxdy =

div(V )dxdy.
K

14.13. FORMULE INTEGRALE

135

7. Formula de medie pentru functii armonice

O functie f : U R2 7 R se numeste armonica pe U daca
f =

2f
2f
+
= 0 pe U.
x2
y 2

Fie f o functie armonic

a pe discul unitate. Atunci:
Z 2
1
f ( cos t, sin t)dt, (0, 1),
f ((0, 0)) =
2 0
egalitate numit
a formula de medie pentru functii armonice.
Solutie
Fie (0, 1) si fie
Z 2
1
g() =
f ( cos t, sin t)dt.
2 0
Vom demonstra c
a functia g este constanta .
Pentru aceasta, calcul
am derivata sa:

Z 2 
1
f
f
g 0 () =
( cos t, sin t) cos t +
( cos t, sin t) sin t dt =
2 0
x
y

Z 2 
1
f
f
=
( cos t, sin t),
( cos t, sin t) ( cos t, sin t) dt.
2 0
x
y
Vom aplica acum rezultatul exercitiului de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul
f
f
de centru O si raz
a , iar c
ampul vectorial V =
i+
j. Obtinem
x
y
(not
am cu K discul de centru O si raza ):
Z Z
1
0
g () =
f dxdy = 0.
2
K
Rezult
a deci c
a functia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecinta
avem:
Z 2
1
f ( cos t, sin t)dt = g() = lim g() =
0
2 0
Z 2
1
=
f ((0, 0)) = f ((0, 0)).
2 0

8. Sa se calculeze, folosind formula Gauss-Ostrogradski, urmatoarea integral

a de suprafata:
ZZ
x2 dy dz + y 2 dz dx + z 2 dx dy
K

136

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE



unde K este bordul domeniului compact K = (x, y, z) R3  0 x, y, z a ,
orientat dup
a normala exterioara.
Solutie
Fie c
ampul V = (P, Q, R) unde P (x, y, z) = x2 , Q(x, y, z) = y 2 , R(x, y, z) =
2
z .
Atunci divV = 2 (x + y + z) si din formula Gauss deducem:
ZZ
ZZZ
2
2
2
x dy dz + y dz dx + z dx dy =
2 (x + y + z) dxdydz =
K

Za
=2

Za
dx

dy

Za

Za

=2

dx
0

Za

Za
(x + y + z) dz = 2

a
Za 
z 2 
dy =
dx
(x + y) z +
2 0
0



a
Za 

a2
y 2 a2
ax + ay +
dy = 2
axy + a
+
y  dx =
2
2
2
0
0

Za
=2

(a2 x + a3 )dx = 3a4 .

9. Legea lui Arhimede. Consideram un recipient (continut n semispatiul

z < 0) n care s-a turnat un lichid avand densitatea constanta c.
Scufund
am n lichid un corp pe care l asimilam cu un compact cu
bord orientat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid
asupra corpului scufundat creste proportional cu adancimea, obtinem
pentru c
ampul presiunilor formula V = czk. Forta ascensionala pe
care lichidul o exercita asupra corpului scufundat este, prin definitie,
egal
a cu fluxul c
ampului presiunilor prin suprafata (bordul) K, n raport cu normala exterioara , n. Aplicand formula Gauss-Ostrogradski,
obtinem:
Z
FK (V ) =

V nd =
Z Z Z
Z Z Z
=
divV dxdydz =
cdxdydz = c vol(K),
K

adic
a forta ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de corpul scufundat.
10. Legea lui Gauss. Pentru orice q > 0, consideram campul scalar
f (x, y, z) =

q
q
p
=
4r
4 x2 + y 2 + z 2

si fie c
ampul de gradienti:
E = gradf.

14.13. FORMULE INTEGRALE

137

C
ampul scalar f reprezint
a potentialul electric (sau potential Newtonian) asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul
electric generat (sau c
amp Newtonian).
a. S
a se expliciteze E si s
a se demonstreze ca este camp solenoidal,
adic
a : divE = 0.
b. S
a se demonstreze c
a fluxul campului E prin orice suprafata nchisa
ce nu contine originea n interior este nul.
c. S
a se demonstreze c
a fluxul campului E prin orice suprafata nchisa
ce contine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solutie
a. Putem calcula E direct cu definitia, sau aplicand proprietatile gradientului; obtinem:
q r
E = gradf =
.
4 r3
Ar
at
am acum c
a E este solenoidal:
divE = grad(divf ) = f =

q
3r3 3r(x2 + y 2 + z 2 ) = 0.
6
4r

b. Fie o suprafat
a nchis
a ce nu contine originea n interior. Deoarece
campul electric E este de clasa C 1 pe R3 \{O}, sunt ndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit
de si cu n versorul normalei exterioare la ), obtinem:
Z
Z Z Z
E nd =
divEdxdydz = 0.
F (E) =

c. Fie acum o suprafat

a nchisa ce contine originea n interior.
Deoarece E nu este de clas
a C 1 pe compactul K marginit de , (E nefiind de clas
a C 1 n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski
pentru a calcula fluxul lui E prin . Fie R > 0 astfel ncat sfera de
centru O si raz
a R (notat
a n continuare cu S), sa fie inclusa n interiorul lui . Fie suprafata (nchisa ) 1 = S, orientata dupa
normala exterioar
a (deci pe S este normala interioara la sfera ). Fie
K1 multimea compact
a m
arginita de 1 . Deoarece O 6 K1 , fluxul lui
E prin 1 este nul (conform (b)). Rezulta ca fluxul lui E prin este
r
egal cu fluxul lui E prin S (orientata dupa normala exterioara n =
R
la sfer
a ):
Z
Z 2
Z
q
F (E) =
E nd =
d
sin d = q.
4 0
S
0

11. Fie n N si fie q > 0, {1, 2, .., n}. Fie A , {1, 2, .., n}, n
puncte n R3 de coordonate (x , y , z ). Notam cu r vectorul de pozitie

138

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
al punctului A . Potentialul electric generat de sarcinile electrice q
plasate n punctele A este
f (x, y, z) =

n
q
1 X
,
4
k r r k
=1

unde, k k este norma euclidiana n R3 . Fie E = gradf campul

electric asociat potentialului f . Sa se demonstreze ca fluxul campului
electric E printr-o suprafata arbitrara nchisa ce contine toate punctele
n
X
A n interiorul ei este egal cu
q .
=1

Solutie
Se aplic
a rationamentul din exercitiul anterior.
12. Fie o suprafata nchisa si fie K compactul marginit de . Sa se
demonstreze c
a:
Z
1
r nd = vol (K) ,
3
unde, n este normala exterioara la .
Solutie
Se aplic
a formula Gauss-Ostrogradski:
Z
Z Z Z
Z Z Z
1
1
r nd =
div(r) dxdydz =
dxdydz = vol(K).
3
3
K
K
13. Fie c
ampul vectorial V = r +

kr
r si fie suprafata
r4

= {(x, y, z); z = 3 x2 y 2 , 1 z} {(x, y, z); x2 + y 2 2, z = 1}.

S
a se calculeze fluxul lui V prin , orientata dupa normala exterioara
.
Solutie
Se aplic
a formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculam


 
 
kr
kr
kr
divV = div r + 4 r = 3 +
divr + rgrad
=
4
r
r
r4


kr
1
4
=3+3 4 +r
grad(k r) + (k r)gradr
=
r
r4


kr
k
(k r)
=3+3 4 +r
4 6 r = 3.
r
r4
r
Not
and cu K compactul marginit de suprafata , rezulta :
Z
Z Z Z
F (V ) =
V nd =
3dxdydz = 3vol(K).

14.13. FORMULE INTEGRALE

139

1
14. Sa se calculeze fluxul c
ampului vectorial V = (r k) prin:
r
a. O suprafat
a nchis
a arbitrara ce nu contine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raz
a R.
Solutie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul
este nul deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, fluxul se calculeaza cu definitia integralei de
suprafat
a (nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski);
si n acest caz fluxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exterioar
a la sfer
a sunt ortogonali.
15. Formulele lui Green
Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 . Fie n normala exterioar
a la K si fie f, g doua functii de clasa C 2 pe o vecinatate a lui
K. ZS
a se demonstreze formulele
 Green:

Z Z Z lui
f g + (gradf )(gradg) dxdydz.
a.
f (gradg) n d =
K

ZK 
Z Z Z 
b.
f (gradg) g (gradf ) n d =
f gg f dxdydz.
K

Solutie
a. Pentru prima formul
a se aplica formula Gauss-Ostrogradski campului
de vectori V = f gradg:
Z
Z Z Z
f (gradg) n d =
div(f gradg) dxdydz =
K

Z Z Z 
=


f div(gradg) + (gradg) (gradf ) dxdydz =

Z Z Z 
=


f g + (gradg) (gradf ) dxdydz.

b. A doua formul
a rezult
a direct din prima.
16. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R3 si fie n versorul
normalei exterioare la suprafata K. Fie h o functie armonica pe o
dh
vecin
atate a lui K si fie
derivata dupa directia n a lui h. Sa se
dn
demonstreze
egalit
atile:
Z
dh
a.
d = 0.
ZK dn
Z Z Z
dh
b.
h
d =
k gradh k2 dxdydz.
dn
K
K

140

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Solutie
a. Se aplic
a prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h;
o alt
a metod
a este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului
V = gradh:
Z
Z
dh
(gradh) n d =
d =
K dn
K
Z Z Z
Z Z Z
h = 0.
div(gradh) dxdydz =
=
K

b. Se aplic
a a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o alta
metod
a const
a n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V =
h gradh:
Z
Z Z Z
dh
h
h gradh n d =
d =
dn
K
K
Z Z Z
=
div(h gradh) dxdydz =
K


Z Z Z 
=
h div(gradh) + (gradh) (gradh) dxdydz =
K


Z Z Z 
Z Z Z
2
=
h g + k gradh k
dxdydz =
K

k gradh k2 dxdydz.
K

Z
17. S
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie

urm
atorul caz :
= (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x2 + y 2 , z = 1.
Solutie
Fie suprafata = {(x, y, z); z = x2 + y 2 + z 2 , z 1}; atunci este
bordul lui si aplicand formula lui Stokes obtinem (lasam ca exercitiu
verificarea compatibilitatii orientarilor):
Z
Z
(yz)dx+(zx)dy+(xy)dz =
2(dydz+dzdx+dxdy) =

Z Z
= 2

(2x 2y + 1)dxdy,
D

unde D este discul unitate.

18. Z
S
a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:
y(y + 2z)dx + 2x(y + z)dy + 2xydz , : z 2 = x2 + y 2 , x2 + y 2 = 2x.

Solutie
Integrala este 0.

14.13. FORMULE INTEGRALE

141

19. Sa se calculeze circulatia c

ampului vectorial
V = (y 2 + z 2 )i + (x2 + z 2 )j + (x2 + y 2 )k
pe curba : x2 + y 2 + z 2 = R2 , ax + by + cz = 0.
Solutie
Curba este un cerc mare al sferei (intersectia sferei cu un plan ce
trece prin centrul sferei); consideram drept suprafata oricare din
cele dou
a semisfere determinate de plan pe sfera . Aplicand formula
lui Stokes, obtinem:
Z
Z
V dr = (rotV ) n d =

Z
(2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k)

1
(xi + yj + zk) d = 0,
R

deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera , n =

perpendiculari.

1
Rr

si rotV sunt

20. Sa se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie

Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz,

unde este poligonul de intersectie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si

3
planul x + y + z = .
2
Solutie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definitia trebuie parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul
xOy are parametrizarea:


3
1
x(t) = t, y(t) = t, t
,1 .
2
2
Calcul
am acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie portiunea
3
din planul x + y + z =
situata n interiorul cubului (interiorul
2
hexagonului). Proiectia lui pe planul xOy este multimea
D = {(x, y);
a c
arei arie este

1
3
x + y , 0 x 1, 0 y 1},
2
2

3
. O parametrizare (carteziana ) a suprafetei este
4
z=

3
x y, (x, y) D.
2

142

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Aplic
and formula lui Stokes, obtinem:
Z
(y 2 z 2 )dx + (z 2 x2 )dy + (x2 y 2 )dz =

Z
(x + y)dx dy + (y + z)dy dz + (z + x)dz dx =

= 2

Z Z
= 2

9
3dxdy = 6 aria(D) = .
2
D

21. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c).
Fie reuniunea
segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens). Sa
Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.

se calculeze

Solutie
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercitiu
calculul direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obtinem:
Z
Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz =
2dx dy + 2dy dz + 2dz dx.

Proiectia lui pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar

parametrizarea carteziana este

x y
z =c 1
.
a
b
Rezult
a:
Z
Z Z
(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2

OAB

c
a


c
+ 1 dxdy =
b

= ab + bc + ca.

1
22. S
a se calculeze circulatia campului de vectori V = (k r) pe curba
r
= 1 2 3 , unde:
1 = {(x, y, z); x2 + y 2 = 1, z = 0, x > 0, y > 0}
2 = {(x, y, z); y 2 + z 2 = 1, x = 0, y > 0, z > 0}
3 = {(x, y, z); z 2 + x2 = 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solutie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai
rotorul c
ampului V :
rotV =

1
1
rot(k r) (k r)grad =
r
r

14.13. FORMULE INTEGRALE

1
=
r

143

dk
dr
k divr r divk +

dr
dk


+ (k r)

r
2k
=
.
3
r
r

Fie suprafata = {(x, y, z); x2 + y 2 + z 2 = 1, x > 0, y > 0, z > 0};

evident, bordul lui este . Aplicand formula lui Stokes, obtinem:
Z
Z
V dr =
rotV nd,

unde, n = r este versorul normalei exterioare la . Pentru a calcula

integrala de suprafat
a , putem folosiZ atat parametrizarea carteziana
cat si coordonatele sferice; se obtine

V dr =

2.

23. Fie (, ) o suprafat

a cu bord orientat, fie n versorul normalei la
si fie c un vector constant. Sa se demonstreze c
Za circulatia campului
vectorial V = (c r) r pe curba este egala cu
c (r n) d.

Solutie
Aplic
am formula lui Stokes:


Z
Z
(c r) r dr =
rot (c r) r n d =


Z 
Z
Z
=
(c r) rotr r grad(c r) n d = (c r) n d =
c(r n)d.

24. Fie (, ) o suprafat

a cu bord orientat, fie n versorul normalei la
si fie f si g dou
a functii de clasa C 2 pe o vecinatate a lui . Sa se
demonstreze relatiile:

Z
Z 
f gradg dr =
(gradf ) (gradg) nd.







g
f
g
f
g
f
f
+g
dx + f
+g
dy + f
+g
dz = 0.
x
x
y
y
z
z

Solutie
Se aplic
a formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:
Z
Z
f grad g dr =
rot(f (grad g)) n d =

Z 
=


f rot(grad g) grad g grad f n d =


Z 
=
(gradf ) (gradg) nd.

144

CAPITOLUL 14. EXERCIT

II REZOLVATE
Pentru a doua egalitate, calculam rotorul:





 
g
g
g
f
f
f
rot f
i+ f
j+ f
k = 0,
+g
+g
+g
x
x
y
y
z
z
deci circulatia este nula (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).

25. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat si fie n versorul normalei la

suprafata .
a. Dac
a f este o functie de clasa C 1 pe (0, ), sa se calculeze circulatia
c
ampului vectorial V = f (r)r pe curba .
b. Dac
a g este o functie de clasa C 1 pe o vecinatate a lui si c este un
vector constant, s
a se demonstreze ca circulatia campului de vectori
W (x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este
Z
c (n gradg)d.

Solutie
a. Aplic
am formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f (r) rotr r gradf (r) = r

f 0 (r)
r = 0,
r

deci circulatia este nula .

b. Aplic
am formula lui Stokes; calculand rotorul campului W , obtinem
rotW = c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
26. Fie (, ) o suprafata cu bord orientat, fie f C 1 (R), a R3 si fie
V = (a gradf (r)) r, unde, r este vectorul de pozitie. Sa se demonstreze:
Z
Z
ar 0
V dr =
f (r) n d,
r

unde, n este versorul normalei la .

Solutie
Se aplic
a formula lui Stokes:
Z
Z
Z
ar 0
V dr =
f (r)n d =
rot ((a gradf (r)) r) n d.
r

Calcul
am acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai ntai:
r
gradf (r) = f 0 (r) gradr = f 0 (r) .
r

14.13. FORMULE INTEGRALE

145

Obtinem:



(a r) 0
rot (( a gradf (r) ) r) = rot
f (r) r =
r


(a r) 0
(a r) 0
=
f (r) rotr r grad
f (r)
r
r




(a r)
(ar)
0
0
= r f (r) grad
+
gradf (r) =
r
r
!
r a ( a r ) rr
r
( a r ) 00
0
=
= r f (r)
+
f (r)
r2
r
r
=
ceea ce ncheie demonstratia.

f 0 (r)
(a r),
r

Bibliografie
[1] K.R. Davidson, A.P. Donsig, Real Analysis with Real Applications,
Prentice Hall, 2002.
[2] B.P. Demidovitch, Culegere de probleme si exercitii de analiza matematica, Ed Tehnica, 1956. ( other editions, Mir Publishers).
[3] N. Donciu, D. Flondor, Analiza matematica, culegere de probleme, Ed
ALL, 2004.
[4] G. M. Fihtenholt , Curs de calcul diferential si integral (vol II-III),
Ed.Tehnic
a , 1964.
[5] P. Flondor, O. Stanasila, Lectii de analiza matematica si exercitii
rezolvate, Ed ALL, 2004.
[6] G.B. Folland, Advanced Calculus, Prentice Hall, 2002.
[7] M. Olteanu, Analiza Matematica - notiuni teoretice si probleme
rezolvate, Ed. Printech, 2005.
[8] Gh. Oprisan, O. Stanasila, Analiza matematica in 14 lectii, Ed.
Printech, 2006.
[9] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Mc Graw-Hill, 1976.

146