Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Rezolvate
Subiecte Rezolvate
Burbionul reprezinta miezul necrotic al leziunii si este format din puroi, detritusuri celulare si sange;
In cursul evolutiei furunculul se insoteste de durere care este foarte intense pana in momentul eliminarii
burbionului, dupa eliminarea secretiei purulente durerea se atenueaza, uneori chiar dispare; Furunculul poate sa
fie uni sau pot fi leziuni multiple, caz in care afectiunea poarta numele de furunculoza;
Forme clinice de furuncul:
1. Furuncule deosebit de dureroase: sunt localizate pe tegumentele aderente la planurile profunde (nas, conduct
auditiv extern) starea generala poate sa fie afectata cu febra, frison, curbatura;
2. Furuncul malign al fetei: se localiz in 2/3 sup ale fetei :buza sup, santul nazogenian, obraz; poate determina:
tromboflebita, septicemie;
Clinic: se remarca pe langa lez caracteristica prezenta unui edem important al reg afectate cu modif fizionomiei,
stare generala alterata cu febra, frison;
3. Furunculul antracoid: este o forma particulara de furuncul care consta in interesarea mai multor foliculi
pilosebacei, mergand in profunzime pana la niv hipodermul; in faza de supuratie secretia se elimina prin mai
multe orif, rezultand un aspect clinic de stropitoare; burbionul insa nu se poate elimina prin orif multiple dat
dimensiunilor sale, din acest motiv tes dintre aceste orif se rup lasand sa se elim burbionul rezultand in final o
ulceratie profunda anfractuoasa crateriforma; aceasta ulcertie se vindeca lent cu cicatrice;
4. Furunculoza recidivanta: se caract prin multiple furuncule care apar succesiv peparcursul mai multor ani,
apare la purtatori cronici de stafilococi cu imunitate deprimata;
5. Furunculul: tratament
1. Trat sistemic: antib active pe stafilococ:
-Oxacilina caps de 500 mg, 1 cps la 6 ore timp de 5-7 zile;
In formele severe se admin oxacilina injectabila 500 mg/la 6 h tot 5-7 zile;
-Ceftriaxona (Cefort, Rocefin) flacoane de 1 gram, se admin i.v 1 flacon la 12 h timp de 5-7 zile;
-Cefalexin cps de 500 mg, 1 cps la 6 h;
-Claritromicina (Klabax, Fromilil) cps de 500 mg, 1cps/12 h
-Eritromicina- numai in cazurile de alergie sau intoleranta la celelalte antib; 1 comprimat la 6h timp de 7-10 zile
uneori cu protective gastrica ;
2. Tratamentul local:
-comprese umede reci cu solutii antiseptice: acid boric 3%; rivanol, betadina, hipormanganat de poasiu- se
folosesc comprese umede reci in toate fazele clinicoevolutive: de la debut in faza de mica fistula foliculara
=>coctiune=>pana in faza de supuratie;
Se aplica un strat gros de complexe sterile 6-8 straturi de tifon, acest pansament se uda foarte des cu una din sol
antiseptic enumerate(20-20 minute) aceste comprese trb sa ramana ude si reci in permanenta; ele calmeaza
durerea si trag colectia din profunzime in timpul fazei de supuratie;
-incizia leziunii furunculoide: se poate efectua electrocauterul;
Dupa incizie se elimina secretia purulenta si burbionul iar durerea inceteaza;
-crme ( BANEOCIN UNGUENT, FUCIDIN CREMA) sau pomezi cu antibiotic, le folosim dupa eliminarea
secretiei purulente, se aplica in strat subtire pe ulceratia crateriforma reziduala si se acop cu comprese sau
pansament uscat;
-vaccin stafilococic sau autovaccin in caz de furunculoza recidivanta;
9. Erizipelul : tratament
Tratament:
1. General: antibiotice active pe streptococ: Penicilina G este antibioticul de electie in erizipel; se administreaza
in doza de 1-2 mil u.i la 6h; intravenous sau i.m; timp de 7-10 zile; se continua tratament cu Benzantin
penicilina (Moldamin, Retarpen, Extenciline;) se admin in doza de 1.200.000 u.i la 2-5 zile timp de 2 luni se
continua apoi cu 1.200.000 u.i la 6-7 zile timp de inca 3-4 luni;
Alte alternative terap: Ceftriaxon( Cefort 1 fl la 12 h timp de 7 zile, admin i.m) Gentamicina (1 fiola de 80 mg
la 8 h sau 12 h i.m timp de 5-7 zile), Eritromicina 500 mg la 6 h timp de 7-10 zile;
La aceste antibiotic dozele vor fi maxime daca starea generala este alterata iar durata de tratament va fi
prelungita din acelasi motiv;
2. Local: comprese umede reci cu solutii antiseptice( vezi trat loc al furuncului)
3. Tratamentul portii de intrare: trat micozei interdigitale etc;
10. Ectima: aspect clinic si tratament
Este o streptodermie profunda, ulceroasa.
Clinic debuteaza cu bule si/sau pustule pe fond eritematos, care cresc pana la 2-4 cm si se acopera cu cruste
aderente, brun-negricioase. La periferie se observa un halou eritemato-edematos, iar la baza este indurate. Dupa
indepartarea crustei ramane o ulceratie cu fundul anfractuos, acoperit cu puroi galben-verzui, care se vindeca
lent, in cateva sapt, lasand o cicatrice pigmentara. Lez sunt multiple si se localiz la nivelul mb inf, unde se poate
asocial cu insuf venoasa cronica si poate evolua spre ulcer de gamba.
Trat consta in badijonari cu sol antiseptic, urmate de topice cu AB si dermatocorticoizi. In formele axtinse,
antibioterapia sistemica, 5-7 zile si prednisone in doze mici(30 mg/zi, 5-7 zile). Trat local va dura si dupa
vindecarea lez, pt a preveni recidivele.
11. Clasificarea tuberculozelor cutanate tipice si a tipice
Tipice
De reinfectie: lupusul vulgar, goma tuberculoasa, tuberculoza verucoasa, tuberculoza vegetanta, ulcerul
tuberculos, tuberculoza miliara cutanata acuta
Atipice(tuberculide)
Dermice papulonecrotice
Nodulare hipodermice
12. Infectiile mycobacteriene : etiologie si manifestari morbide (enumerare)
Mycobacteriile sunt bacilli acido-acloolo-rezistenti, gram-poz, imobili, nesporulati. Familia Mycobacteriaceae
cuprinde Mycobacteria, care include specii patogene p tom(M tuberculosis, bovis, africanum si leprae) si specii
facultative patogene sau nepatogene numite atipice.
Manifestarile morbide determinate sunt tuberculozele cutanate, lepra si mycobacteriozele atipice.
13. Manifestari cutaneo- mucoase determinate de dezoxiribovirusuri : etiologie si forme clinice
( clasificare)
Verucile vulgare
Papilomatoza perianogenitala(16,18,31,32)
c.
Poxvirusuri:
Moluscum contagiosum
Virusul variolei
Vaccine
Paravaccinei
Ectimei contagioase
Nodulii mulgatorului
d.
Adenovirusurile det:
Rash
Eriteme exudative
e.
Parvovirusuri (B19) det:
Eruptii veziculoase
Sd purpuric
f.
Hepatovirusuri
Tratamentul local: Aciclovircrema unguent sau chair solutii :zovirax crema, Aciclovir crema, Avyclor crema,
Cyclovir crema, Euvirox crema, toate se aplica de 2-4 ori pe zi;
Colorantii :badijonari cu violet de gentian sau solutie castellani;
Tratamentul local difera de la o forma clinica la alta
17. Zona zoster : etiologie, manifestari clinice, complicatii, forme clinice
Este o neuro-ectodermoviroza care se manifesta printr-o eruptive veziculoasa cu elemente grupate in buchete,
aparand succesiv la cateva zile, unilateral; pe traseul diferitilor nervi senzitivi, mai frecv intercostali; cervicobrahiali, auriculari, ramura oftalmica a trigemenului;
Afectiunea debuteaza de cele mai multe ori prin dureri sau senzatia de arsura localizata in teritoriul unui nerv
senzitiv; dupa aprox 24 ore in acest loc apare o placa sau placard eritematos; pe suprafata acestui placard
eritematos care este dispus zoniform in teritoriul unui nerv senzitiv apar dupa inca 24-36 ore numeroase
vezicule grupate in buchete;
Veziculele se rup determined aparatia de lez postveziculoase care evolueaza de cele mai multe ori spre
cicatrizare;
Formeclinice de boala:
1. Zona zoster intercostala: este cea mai frecventa forma clinica de zona zoster si cu cele mai putine complicatii;
Debuteaza ptrintr-un placard eritematos dispus zoniform pe traseul unui nerv intercostal sau uneori pe latimea a
2-4 spatii intercostale. Placardul este unilateral, si este foarte bine delimitat atat posterior cat si anterior la
nivelul sternului, nici o vezicula nu trece contralateral; toate sunt localiz unilateral;
Are o evolutie de cele mai multe ori favorabila, singura complicatie :nevralgia sau algiile postzosteriene; este
meteosensibila;
2. Zona zoster oftalmica: este cea mai severa forma clinica de zona zoster, se localiz la nivelul extremitatii
cefalice unilateral: ocupand: jumatate din zona frontala, jumatate din pirmamida nazala, jumatate din buza
superioara, placardul se exitinde si in zona capului; in formele severe de boala ocupa jumatate din cap;
Boala se insoteste de dureri intense si determina cele mai severe complicatii ale zonei zoster: ulceratii,
corneene, irita, iridociclita, nevrita optica cu atrofie secundara;
Poate sa apara sindromul Ramsay-Hunt ( dureri puternice la nivelul pavilionului si conduct auditiv extern)
3. Zona zoster cervico-brahiala;
4. Zona zoster a membrului superior: ocupa mb superior in intregime
5. Zona zoster a mb inferior
6. Zona zoster generalizata la pers imunodeprimate
7. Zona zoster ulceronecrotica
Etiopatogenie:
Boala este produsa de virusul unicVaricelo-Zosterian, virus care in copilarie determina varicella si ramane
cantonat in cordoanele post ale maduvei spinarii in stare de latenta; se reactiveaza dupa o perdioada lunga de
timp; Intervalul de la primoinfectie este imprevizibil: uneori dureaza 20-30 ani;
La unele cazuri, zona zoster are caracter de afectiune paraneoplazica; este corelata cu un cancer visceral
necunoscut;
18. Zona zoster : tratament
Tratamentul general:
1.Antivirale: Aciclovir ( vezi herpes )
Este o micoza frecvent intalnita determinata de Malassezia furfur care in cultura a fost identiicat cu
Pityrosporum orbiculare; contagiozitatea este redusa;
Manifestari clinice: se prezinta sub forma unor pete de marimi variabile deculori diferite, mergand de la galbui
pana la maron inchis, leziunile sunt localizate mai ales la nivelul trunchiului, in timpul verii aceste pete capata
culoarea alba contrastand puternic cu tegumentul perilezional bronzat;
DD: cu Pitiriazisul rozat Gibert;
Tratament
-local: preparate clasice(alcool iodosalicilic); azi se folosesc spray, creme cu antimicotice(clotrimazol,
ketoconazol)
-general: ketoconazol(nizoral) 200 mg/zi timp de 14-21 zile, fluconazol(diflucan) 400 mg doza unica sau
itroconazol(orungal) 200 mg/zi timp de 7-14 zile.
31. Candidozele : factori favorizanti
Candidozele: sunt infectii cutaneo-mucoase provocate de levuri din genul candida: candida albicans;
Candida este un saprofit al mucoaselor tubului digestiv si vaginului;
In unele conditii: candida trece din starea saporfita in forma patogena determinand manifestari de boala;
1. Factorii: fiziologici: sarcina, varstele extree, sugari, batrani,
2. Factorii patologici: DZ, malabsorbtie, hipovitaminoze, obezitate, tulb tigestive (hepatite croncie, gastrite,
colite) tulb endocrine (hipotiroidie, insuf gonadice) deficite imune ( hemopatii maligne, neoplazii, SIDA, boli
cornice debilitante, pemfigusuri)
3. Factorii iatrogeni: tratamentele cu antibiotice, tratamentele cu cortizon de lunga durata, cu citostatice,
anticonceptionalele, antitricomonas;
4. Fcatorii de mediu si ocupationali: caldura excesiva, umiditate, maceratie (cofetarii, bucatari, menajere)
32. Candidozele cutaneo- mucoase: forme clinice (enumerare)
a) C. Buco-digestive: cheilita angulara, stomatita angulara
b) C. genitale
c) Intertrigo unghiale
d) C. mucocutanate cronice
33. Urticaria : factori etiologici sau declansatori ai urticariei
1. Fact exogeni:
-alimentele:ouale(mai ales albusul), laptele, cioco, capsiunile, rosiile, condim, pestele, icrele, fructele de mare,
mezelurile, aditivii alimentari
-penumalergenii: polenul , mucegai, praf de casa, scuame si par de animale
-medicamentele: antibioticele (din grupa penicilina-moldamin, extensilin, retarpen; cefalosporinele au si ele un
potential alergizant), AINS, codeina, morfina, xilina
-agentii fizici: soarele, caldura, frigul
-veninuri de insecte
-produse iritante: prod. Cosmetice, vopseaua de par, textile, metale din protezele dentare;
-factorii psihici, stress, implicati in o treime din cazurile de urticarie cronica
2.Factorii endogeni:
-genetici
-bolile sistemice
-bolile infectioase (mai ales parazitare)
-bolile autoimune (lupus, dermatomiozita, neoplaziile)
-bolile endocrine:hipertiroidism
-bolile metabolice: DZ
34. Clasificarea etiopatogenica a urticariilor
Urticarii imunologice
-Prin mecanisme LgE dependente declansate de factori externi : medicamente , vaccinuri, alergeni
inhalati , alergeni de contact, stimuli mecanici, frig ;
-Prin mecanisme LgE dependente declansate de factori interni : infectii parazitare, infectii micotice,
infecttii bacteriene, hormoni, implate ;
-Prin mecanisme de activare a complementului : boala serului, vasculita urticariana, urticaria la caldura
(unele forme)
Urticarii produse de substante eliberatoare de histamina
-Medicamente : alcaloizi (morfina, codeina, atropina, papaverina, chinima), tiamina, substante
radiologice de contrast ;
-Alimente : capsuni, citrice, crustacee, albumina, vin rosu ;
-Alti agenti : toxine bacteriene, polipeptie artificiale, veninuri de insecte ;
Urticarii fizice
-La factori mecanici : dermografismul, urticaria facticiala, urticaria la presiunen urticaria la vibratii ;
-La factori termici ; urticaria la frig, urticaria la caldura, urticaria colinergica ;
-La radiatii electromagnetice : urticaria solara ;
Reactii anafiloctoide (medicamente, substante radioopace de contrast, aditivi alimentari : coloranti,
conservanti)
mastocitoze
-Mastocitom solitar sau mastocitoame multiple ;
-Mastocitoza generalizata cutana si/sau sistemica.
35. Urticaria : manifestari clinice
Afectiunea debuteaza de cele mai multe ori brutal, prin papule sau placi eritemato-edematoase care pot
fi localizate oriunde pe suprafata pielii. De cele mai multe ori eruptia eritemato-edematoasa este
generalizata. Fiecare element apare brutal, persista cateva minute, ore sau zile si dispare fara a lasa
semne, pentru ca, concomitent sa apara elemente asemanatoare si in alte teritorii. La pleoape, buze si
organele genitale, placile urticariene sunt insotite de edem subcutanat important.De obicei urticaria de
natura alimentara este consituita de placi si placarde de dimensiuni mari, confluate, ocupand suprafete
mari de tegument, in timp ce urticaria medicamentoasa este constituita din elemente de dimensiuni mici,
milimetrice, dar eruptia este generalizata.Dupa morfologia leziuniloe s-au descris doua forme
particulare: Urticaria buloasa, Urticaria hemoragica.Dupa evolutie, putem distinge, Urticarie acuta, in
care surata de evolutie este de sub 6 saptamani si Urticarie cronica, in care leziunile sunt mai vechi de 6
saptamani.Starea generala a bolnavului este de cele mai multe ori buna. In umele forme generalizate,
instalate brusc, se pot asocia febra, cefalee, hTA, tahicardie. Artralgii, dureri abdominale.
36. Urticaria : principii de tratament
Indepartarea agentului cauzal, alimentar sau medicamentos, daca acesta se cunoaste. (vezi factori
etiologici).Antihistaminice: se sdministreaza in toate formele clinico-evolutive si etiologice de
urticarie.Exista doua grupe:1.Antihistaminice din prima generatie: au efecte sedative foarte importante
si din acest motiv nu le recomandam unor categorii socio-profesionale in timpul activitatii (soferi,
mecanici de locomotiva, persoane care lucreaza la inaltime). Aceste medicamente din prima generatie au
efecte asupra glaucomului si nu sunt recomandate persoanelor care au glaucom (CLORFENIRAMINA
2-3 cpr/zi, ROMERGAN 2-3 cpr (sau fiole)/zi, PERITOL 2-3 cpr/zi (stimuleaza posta de mancare)
PERITOL sirop 5 ml x 2/zi la copii pentru pofta de mancare, HIDROXIZINA (are efect pe receptorii H1
H2, scos din uz de 1 an si jumatate),KETOTIFEN 1cpr/zi. 2.Antihistaminice din generatia a doua. Nu
au efect sedativ. (AERIUS 1 cpr/zi la adulti sau 5 ml/ zi la copii, CLARITINE (idem), ZIRTEC 1cpr/zi
Cortoicoterapia.In formele severe de urticarie acuta si edem Quincke, sunt indicati corticosteroizii cu
administrare intravenoasa HHC iv. sau in perfuzie 200-400 mg/zi.In formele subacute care nu au si
manifestari de edem Quincke se pot folosi corticosteroizi administrati im. (HHC 100-200 mg/zi im,
Diprophos 1 fiola la 2-3 zile im, Dezametazona 1 fiola/zi
In formele usoare sau cu evolutie medie de urticarie sunt preferate medicamentele cu administrare orala
daca nu exista contraindicatiile administrarii acestui medicament (gastrita, UGD, DZ, HTA, tulburari
psihice) : Prednison la adult 5-8 cpr/ zi in doua prize
Tratamentul local.Tamponari cu mixturi calmante.
CALAMINE
Rp:/ Talc + oxid de Zn- anaparte 17 g, Glicerina 10g, Alcool 10 grame, Apa distilata add 100 g
37. Eczema : stadiile eczemei si clasificarea clinico-evolutiva a eczemelor
1. Stadiu eritematos- eritem si edem discret insotit de prurit
2. Stadiu veziculos- pe suprafata placii eritematoase apar numeroase vezicule de dimensiuni variabile
3. Stadiu de zemuire- veziculele se rup, iar continutul lor confera un aspect umed al zonei afectate (puturile
Devergie)
4. Stadiu de crustificare-urmare a exudaului
5. Stadiu de descuamare- apar scuame subtiri, alb-cenusii, usor detasabile, acoperind un tegument rosu,
neted si lucios.
6. Stadiu de lichenificare-placarde circumscrise cu tegument ingrosat si infiltrat
Parcurgerea acestor stadii nu este obligatorie.Clasificarea clinico-evolutiva:Eczema acuta- debuteaza
brusc prin placi sau placarde eritematoase cu limite imprecise pe suprafata carora apar vezicule. Prin
ruperea veziculelor, rezulta o suprafata zemuinda. Eczema subacuta-apar placarde eritematoase,
acoperite de cruste si scuameEczema cronica placi sau placarde eritematoase, imprecis delimitate,
acoperite de scuame, uneori furfuracee, alteori scuame groase, dar mai ales la nivelul suprafetelor
palmare. In forma lichenificata se gasesc placarde de lichenificare
38. Clasificarea etiopatogenica a eczemelor
1. Exeme exogene- sunt produse de factori din mediul extern( Eczema de contact prin iritatie, Eczema de
contact alergica,Eczema de contact pe cale sistemica
2. Eczeme mixte (exo-endogene): Eczema numulara (de marimea unei monede),Eczema dishidrozica,
Eczema microbiana, Eczema fisurara, Eczema de staza ,Dermatita seboreica
3. Eczema constitutionala (dermatita atopica) Apare in jurul varstei de 10 saptamani-3 luni. Intai apar placi
eritematoase pe zonele convexe ale fetei. (este respectat conturul perioral). Apoi leziunile se extind, apar
pe obraji, pe umeri, regiunea medio-frontala, iar cele care apar pe fata se intind, dar este respectat
conturil perioral.
- Dermatita atopica a sugarului
- Dermatita atopica a copilului de 5-7 ani
- Dermatita atopica a adultului are aspect de eczema cronica, leziunile fiind localizate la nivelul
antebratelor, palmelor, pliurilor. Caracteristic este xeroza cutanata
39. Tratamentul eczemelor : principii
1. Corticoterapia. Este preferata corticoterapia orala cu Prednison 5-8 cpr/zi in functie de greutatea
corporala si de severitatea eczemei. Preparatele injectabile sunt folosite mai rar in eczema.
2. Antihistaminice. (vezi antihistaminice la urticarie)
3. Tratamentul local
- In eczemele acute unde este prezenta veziculatia si zemuirea, se folosesc compresele umede cu solutii
slab antiseptice (HB 3%, Rivanol, ceai de musetel rece, apa fiarta si racita). Pansamentul se face in strat
gros si se uda foarte des c solutii slab antiseptice.
- In formele acute dupa remisiunea veziculatiei, vom continua tratameentul cu dermatocorticoizi creme
- In eczemele subacute se folosesc dermatocorticoizi creme de la inceputul tratamentului fara a fi precedat
de comprese umede, iar in eczemele cronice se folosesc dermatocorticoizi unguent
40. Scabia : etiologie si forme clinice
Sarcoptes Scabie : femelele sapa tunele la nivelul carora fiecare depune 10-25 de oua. Datorita spinilor
dorsali cu concavitatea inapoi, femelele nu mai pot iesi in tunelul sapat, sfarsind in aceste tunele. Din
oua dupa 3-4 zile apar larvele care ies la suprafata pielii, se transforma in nimfe ce vor devenii adulti
Parazitul traieste departe de gazda 2-3 zile.Foarte contagioasa
Forme clinice de boala
Scabia clasica Bolnavul prezinta o eruptie pruriginoasa patognomonica contituita din tunele acariene si
vezicule perlate reprezinta capatul tunelului unde isi depun femelele ouale. Concomitent bolnavul are
excoriatii datorita gratajului. Eruptia are o topografie evocatoare: la nivelul mainilor interdigital, zona
articulatiilor pumnilor, fata anterioara a axilelor, zona periombilicala, fese , regiunea perimamelonara la
femei, teaca penisului si scrotul la barbati (Dx cu sifilis primar, herpes genital preputial, carcinom
spinocelular la debut ) si suprafetele plantare la sugari. Caracteristica principala a pruritului in scabie
este intensificarea nocturna
Scabia oamenilor curatiPrurit prezent cu intensificare nocturna dar leziunile cutanate sunt minime.
Scabia incognitaLa persoanele care au utilizat dermatocorticoizi (crme cu cortizol care reduc fen
inflamatorii cutanate dar nu si pruritul) pt combaterea pruritului
Scabia norvegianaLa casectici cu raspuns imunologic slabBolnavii sunt intens parazitati cu scoamocruste groase predominand pe extremitati si cu tendinta la eritrodermizarePrurit redus iar contagiozitatea
f mare
Scabia nodularaTabloul clinic consta in nodului rosii , bruni, infiltrati, intens pruriginosi acoperiti de
cruste hematice datorita gratajului.Eruptia este localizata pe fese, flancuri , organele genitale , coapse.
41. Scabia : tratament
Local : este suficient la formele corect diagnosticate si prin urmare tratate adecvat si precoce. Sulful
- reprezinta medicatia clasica eficienta a unei scabii necomplicate. Exista sub forma de unguent cu sulf la
tuburi , conc 8-10 % dar o putem prepara si noi cu formula magistrala (tratamentul e mai ieftin cu
formula magistrala)
- Pt adultul de talie medie formula : Rp/ Sulf pp 10 gr
Lanolina 10 gr
Vaselina ad 100 gr
ad= pana la
DS ext seara 5 zile consecutiv
- Sulful precipitat se aplica de la umeri in jos in tot corpul peste tot, o singura data pe zi, seara timp de 5
zile consec.Tratamentul trebuie facut concomitent de toti membrii familiei in aceeasi perioada de timp
- In perioada tratamentului si mai ales la terminarea lui , lenjeria de corp si de pat va fi schimbata cu
lenjerie care a fost fiarta sau calcata cu fierul incins. Hainele care nu pot fi fiarte se vor pune la aer
parazitul moare neavand cu ce se hranii.
1. Permetrina (scabex, Spregal)
2. Lindan
3. Benzoat de benzil
4. Crotamiton
Tratamentul cu sulf, crotamiton si eurax e pt adult. La copii se poate folosii unguent cu sulf ,
concentratia de la 1-10 % in functie de varsta. Astfel, la un copil de 1 an putem folosi pomada cu sulf
1% , la 3 ani se foloseste 3%, la 9 ani 9% (restul, Lanolina si Vaselina raman la aceleasi doze de 10 gr si
100 gr)
42. Pediculozele : etiologie si forme clinice
Sunt dermatoze produse de pediculus humanus si de phtirius pubis. Pediculus humanus curpinde doua
varietati : P. capitis si P.corporis (vestimenti).
Pediculoza capuluiEste produsa de P.capitis, parazit lung de 1 2 mm si lat de 1 mm . prezinta 3
perechi de picioare care-1 ajuta sa se fixeze de firele de par. Femela este mai mare decat masculul si are
medie de viata de 2 luni, timp in care depune 100-300 oua. Acestea sunt fixate de tija firelor de par cu
ajutorul unui material secretat de gladele salivare ale femelei.Parazitarea se face prin contact direct cu
parul parazitat sau indirect prin pieptene, perii, caciulite, etc.Localizarea electiva este in regiunea
occipitala, unde parazitul traieste pe firel de par si inteapa pielea pentru a se hrani. Ariile parazitate sunt
intens pruriginoase. Bolnavul prezinta papulo- vezicule, excoriatii, cruste hematice si frecvent cruste
melicerice, datorate suprainfectiilor streptococice. Pot fi prezente de asemenea, adenite si limfangite
cervicale.
Pediculoza corpuluiPediculus corporis, responsabil de producerea acestei dermatoze, traineste in cutele
hainelor si vine pe piele pentru a se hrani. Are mare capacitate de migrare, trecand usor de la o persoana
la alta.Bolnavul prezinta papulo vezicule pruriginoase la locul intepaturilor. Cu timpul tergumentele
bolnavului iau aspect de piele de vagabond , datorita hiperpigmentarilor ,excoriatiilor, cicatricilor
linare si lichenificarilor . Eruptia are topografie in pelerina : regiunea cervicala, umeri, toracele
posterior. P. corporis pate transmite tifosul exantematic, febra recurenta si febra de transee.
Ftiriaza pubiana Este produsa de phtirius pubis (paduchele lat), care are marime de 1,5 mm si 3 perechi
de picioare, din care ultima pereche este prevazuta cu ghiare, cu care se fixeaza de firele de par. Din
oua , apar dupa 7-8 zile , nimfe, care , dupa doua saptamani se transforma in adulti.Boala este usor
transmisibila, practic upa un contact infectant , nesana de a o contacta este aproape 100%.
bolnavul prezinta papulo- vazicule pruriginoasa la locul intepaturilor. Cu timpul tegumentele bolnavului
iau aspect de piele de vagabond , datorita hiperpigmentarilor, excoriatiilor, cicatricilor liniare si
lichenrificarilor. Eruptia are topografie in pelerina : reguinea cervicala, umeri, toracele posterior.
P. corporis poate transmite tifosul exantematic, febra recurenta si febra de transee.
43. Pediculozele : tratament
Tratament : Lindan. Malation, Carboril. Permetrinele (Pedimor, Pedex- crema), Paraplus cel mai
folosit la ora actuala , e sub forma de spray
44. Pruritul generalizat : factorii etiopatogenici
In functie de localizare se descriu:
1. Pruritul generalizat ce insoteste diverse dermatoze: urticaria, dermatita atopica, dermatita perpetiforma,
penfigoidul bulos, dermatozele parazitare
2. Pruritul generalizat din diverse maladii nedermatologice:endocrinopatiile(DZ, hipertiroidia, pruritul din
al treilea trimestru de sarcina, pruritul de la menopauza) afectiuni hepatice (hepatite cronice, ciroze,
neoplazii, obstructia biliara extrahepatica) insuficienta renala cronica, afectiuni hematologice (boala
Hodkgin, LL, micozis fungoides, limfoame, mielom multiplu, anemia feripriva, PV) afectiuni
neoplazice (prurit paraneoplazic) afectiuni neurologice, afectiuni psihice, pruritul senil (la persoane de
peste 60 de ani, la barbati, nu se insoteste de leziuni cutanate, decat de eventuale leziuni de grataj, nu se
depisteaza nicio cauza, exceptand Xeroza cutanata)
45. Vasculitele : etiopatogenie
Vasculitele sunt procese inflamatorii care intereseaza peretii vaselor mici si mijlocii ale dermului si
hipodermului si care se pot extinde si la organe si tesuturi profunde. Au la baza reactii imuno-alergice si
inflamatorii fata de agenti etiologici variati.
Etiopatogenia se stabileste numai la 40-60% din cazuri. Vasculitele sutn declansate de infectii virale,
bacteriene, medicamente, trofalergene, neuralergene. Pot sa apara in cursul unor afectiuni autoimune
(LES, PR, sdr Sjogren ). In etiopatogenia vasculitelor pot interveni ca factori predispozanti,
predispozitia genetica, staza si frigul.
46. Eritemul polimorf : etiologie
Sunt incriminati mai multi factori: Infectiile virale: herpes simplex, hepatitice, adenovirusuri, Infectii cu
micoplasme, Infectii streptococice, Infectii micotice, Medicamente (AINS, sufamide, antibiotice,
barbiturice), Boli generale (LES, periarterita nodoasa, limfoame, cancere)
47. Eritemul polimorf : manifestari clinice si forme clinice
Coexistenta lesiunilor de varste si dimensiuni si forme diferite, justifica termenul de eritem polimorf
Boala debuteaza prin maculo-pustule rosu inchis de cativa milimetrii diametru care cresc pana la 1-2 cm
si imbraca aspect caracteristic in cocarda. Cand in centru se formeaza o bula iar la periferie o coroana de
vezicule, intre ele existand o zona rosie sau purpurica, aspectul este de herpes iris. Se asociaza cu placi
urticariene si cu bule. Localozarea de electie este la nivelul mainilor, picioarelor, antebrate, coate,
genunchi.
Forme clinice
1. Eritemul polimorf minor-forma papuloasa in care intalnim leziuni papuloase care palesc in 7-10 zile,
lasand hiperpigmentatie reziduala
2. Eritemul polimorf minor, forma veziculo-buloasa, in care leziunile cutanate sunt de tipul herpes iris si
sunt insotite de vezicule la nivelul mucoaselor si urmate de eroziuni dureroase. In majoritatea cazurilor
starea generala este buna. Remisia bolii se produce in 2-5 saptamani, lasand mici macule acromice sau
pigmentate
3. Eritemul polimorf major (sdr Steven Jonson) debustul este brusc, precedat la unele cazuri de semne
prodromale care sugereaza o IACRS. Bolnavul este febril, iar starea generala este alterata.
Interesarea mucoasei orale este constanta, fiind prezente bule care se rup rapid, lasand eroziuni
sangerande care se acopera de pseudomembrane.Leziunile oculare sunt prezente la 90% dintre cazuri si
imbraca aspect de conjunctivita catarala sau purulenta, insotita de keratita. Leziunile genitale erozive
sunt frecvente si se pot complica cu fimoza, respectiv cu benzi cicatriciale vaginale.Leziunile cutanate
sunt polimorfe si sunt reprezentate de veziculo-bule, placi eritematoase, placi edematoase, avand
tendinta la generalizare. Atingerile pulmonare se intalnesc la 50% dintre cazuri si sunt determinate de
infectiile cu micoplasme.Manifestari renale (hematurie, rareori IR)Manifestarile digestive, miocardice,
neurologice. Evolutia bolii este la 85 % dintre cazuri favorabila, dar prognosticul ramane rezervat la
15% dintre cazuri.
48. Reactii cutaneo- mucoase post medicamentoase : manifestari clinice ( enumerare)
Prin reactie adversa la medicamente se intelege orice manifestare clinica nedorita, aparuta ca o
consecinta a folosirii medicamentului respectiv. Reactiile adverse la medicament reprezinta 50% dintre
totalul manifestarilor iatrogene.
Manifestarile clinice care apar ca urmare a reactiilor cutanate postmedicamentoase sunt numeroase
polimorfe. Exprimarea clinica este polimorfa si nespecifica unei anumite etiologii. Cele mai importante
tipuri morfologice sunt urmatoarele:EXANTEM. URTICARII POSTMEDICAMENTOASE,
ERITRODERMII, ERITEM FIX, VASCULITE, ERITEM POLIMORF, ERUPTII BULOASE,
PUSTULOZE AMICROBIENE, ERUPTII LICHENOIDE, ERUPTII ACNEIFORME, ERITEM
NODOS, TULBURARI DE PIGMENTARE, NECROZE CUTANATE
Psoriazis inelar-au forma unui inel si sunt mai active la periferie, iar centrul este palid
Psoriazis figurat/geografic-placile sau placardele au un contru neregulat, policiclic
Psoriazisul scalpului
Poate imbraca aspect de placi eritemato-scuamoase, circumscrise, bine delimitate, sau poate sa fie difuz
cu afectarea intregii calote. Leziunile sunt de obicei net delimitate de interlinia paroasa. (spre deosebire
de dermatita seboreica)
Psoriazisul unghiilor
Modificarile unghiale se intalnesc la circa 50% dintre bolnavi, punand problema de diagnostic
diferential cu onicomicoza.
Psoriazisul mucoaselor
Leziunile mucoaselor se intalnesc rar in psoriazis si sunt localizate de obicei atunci cand exista la nivelul
glandului sau la nivelul cavitatii orale (pe limba si palat)
Evolutie si prognostic
Este o boala cronica cu evolutie imprevizibila. Exista cazuri cu evolutie severa in ciuda terapiei
instituite, dar si cazuri cu o evolutie blanda, desi bolnavul nu face niciun tratament.
62. Psoriazisul vulgar : forme clinice functie de dimensiunea, forma si localizarea leziunilor
Leziunile de psoriazis vulgar pot afecta: pielea glabra, scalpul, fanerele si uneori mucoasele.
Psoriazisul pielii glabre
Se manifesta cinic prin placi sau placarde eritematoase foarte bine delimitate, acoperite cu scuame albsidefii, uscate, pluristratificate si usor detasabile. Leziunile debuteaza de cele mai multe ori la nivelul
coatelor, genunchilor si regiunii dorso-lombare. In cursul evolutiei, apar leziuni noi si in alte zone
topografice, iar cele vechi isi maresc dimensiunile, determinand la un moment dat in cursul evolutiei
generalizarea leziunilor.
Uneori, leziunile de psoriazis sunt localizate la nivelul pliurilor (axile, regiunea inghinala, perianala sau
periombilical). La aceste cazuri vorbim de psoriazisul inversat. (invertit)
Dupa forma si dimensiunile leziunilor, se descriu mai multe forme clinice:
- Psoriazis in picatura (gutat)-leziuni de 3-4 mm diametru
- Psoriazis numular-apar placi rotunde sau ovalare de marimea unei monede
- Psoriazis in placarde-leziunile sunt foarte mari in diametru, peste 30-40 cm
- Psoriazis inelar-au forma unui inel si sunt mai active la periferie, iar centrul este palid
- Psoriazis figurat/geografic-placile sau placardele au un contru neregulat, policiclic
Psoriazisul scalpului
Poate imbraca aspect de placi eritemato-scuamoase, circumscrise, bine delimitate, sau poate sa fie difuz
cu afectarea intregii calote. Leziunile sunt de obicei net delimitate de interlinia paroasa. (spre deosebire
de dermatita seboreica)
Psoriazisul unghiilor
Modificarile unghiale se intalnesc la circa 50% dintre bolnavi, punand problema de diagnostic
diferential cu onicomicoza.
Psoriazisul mucoaselor
Leziunile mucoaselor se intalnesc rar in psoriazis si sunt localizate de obicei atunci cand exista la nivelul
glandului sau la nivelul cavitatii orale (pe limba si palat)
Evolutie si prognostic
Este o boala cronica cu evolutie imprevizibila. Exista cazuri cu evolutie severa in ciuda terapiei
instituite, dar si cazuri cu o evolutie blanda, desi bolnavul nu face niciun tratament.
1.
KERATOLITICE- aplicarea lor are drept scop indepartarea scuamelor si favorizarea patrunderii
medicatiei active antipsoriazice.
o Acid salicilic, conc 3-10%
o Uree, 3-5%, ambele incorporate intr-o baza grasa
2. CIGNOLIN (ANTRALIN SAU DINTRANOL) are actiune antimitotica, se foloseste dupa terapia
keratolitica. Se incepe cu o conc mica, (0.15-0.25%) care se creste progresiv pana la 3-5%
Rp./
Acid salicilic 5g, Cignolin 0,25g, Lanolina 10 g, Vaselina ad 100 g
3. GUDROANELE NATURALE- cele mai folosite sunt : COALTAR, IHTIOL, TUMENOL, PIXLIGVIDA,
OLEUM CADINI (au un miros greu si pateaza lenjeria)
5. RETINOIZI
6. ANALOGII VITAMINEI D3: Daivonex, Daivobet (unguent sau gel)- pe pielea glabra, Xamiol gel- pe
scalp; o singura aplicare pe zi
7. FOTOTERAPIE NATURALA SAU ARTIFICIALA (lampi UV)
8. FOTCHIMIOTERAPIA metoda PUVA
68.Lichen plan: manifestari clinice
Manifestari clinice :
Manifestari cutanate :Poate debuta acut sau insidios. Apar papule de 1-3 mm de culoare rosie-violacee,
stralucitoare, intens pruriginoase, poligonale uneori ombilicate in zona centrala. Pe suprafata acestor
papule poate fi observata uneori o retea albicioasa. Lichenul plan poate afecta orice regiune
topografica.Zonele cele mai frecvent implicate sunt : articulatia pumnului, regiunea maleolara, regiunea
lombara. Ocazional in lichenul plan pot sa apara vezicule sau bule.
Afectarea mucoasa :Este prezenta la 50% din cazuri si se poate asocia sau nu cu leziuni cutanate . Pot fi
afectate : mucoasa orala, limba, mucoasa perianala, mucoasa genitala, esofagiana, laringiana. Leziunile
de la nivelul mcoaselor au aspectul clinic al unui reticul albicios, asemanator unei dantele fine sau
asemanator cu frunzele de feriga. Uneori leziunile de la nivelul mucoasei orale se pot eroda.
Afectare unghiala: Diagn dif : onicomicoza
Afectarea parului :
Lichenul plan cu localizare la scalp poate determina aparitia unor placi atrofice cicatriceale, determinand
aparitia unor zone de alopecie.
69. Ulcerele mb. Inferioare : factorii determinanti
Ulcerele membrelor inferioare pot avea cauze multiple .Cea mai frecventa este insuficienta
venoasa cronica (85%), insuficienta arteriala (10%), neuropatia diabetica. Acesti factori
frecvent asociati pot fi grupati astfel :
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
1. Flebedem
2. Dermatita pigmentara si purpurica (placard eritemato-pigmentar neomogen mai intens in extremitatea
distala ocupand 2/3 distale ale gambelor)
3. Dermatita eczematiforma (placi sau placarde eritemato-veziculoase)
4. Dermohipodermita varicoasa (eczema varicoasa)
5. Tromboflebita varicoasa superficiala
6. Ulcerul varicos (complicatia majora a IVC)
Aceste manifestari sunt rareori unice, de obicei fiind asociate 2 sau mai multe tipuri de leziuni
in functie de vechimea bolii si de tratamentele aplicate anterior.In general ulcerul de natura
venoasa are suprafata curata uneori acoperit de depozit purulent dar de cele mai multe ori
este nedureros. Ulcerul de natura venoasa devine dureros doar in caz de suprainfectie.
Tratament : Detralex.Ulcerul arterial este un ulcer extrem de dureros, este acoperit de cruste
brun-negricioase aderente. Tratament : Pentoxifilina.
-tratament compresiv sau contentia elastica- au rol in ameliorarea circulatiei venoase contribuind la
reducerea edemului, durerii si senzatiei de tensiune in molet.
Alte tratamente pentru reducerea hipertensiunii venoase: repausul, fizioterapia, mersul pe jos sau pe
bicicleta, oxigenoterapia hiperbara, ultrasunete, ultravioletele.
b. tratamentul general al leziunilor cutanate: flebotonice, venodilatatoare, anticoagulante si antiplachetare
c. tratament local:
-debridarea medicamentoasacu enzime fibrinolitice sau colagenolitice de tipp Debrisanului, alfachemotripsinei sau chirurgicala prin indepartarea tesuturilor necrotice sau devitalizate
-combaterea infectiei
-stimularea granularii solutie de nitrat de argint 1 % sau pomezi de Ag, sulfat de Cu0,5-1%, solutie de
glucoza, solutie de hialuronat de zinc
-stimularea epitelializarii
-grefarea este rezervata ulcerelor mari
73.Acneea : etiopatogenie
Acneea = dermatoza caracterizata prin aparitia de fenomene retentionale si/sau inflamatorii
ale foliculilor pilosebacei. Este extrem de frecvent intalnita.
Etiopatogenie :Etiologia este multifactoriala. Patogenia poate fi sintetizata astfel :
1. Predispozitia genetica
2. Factorul hormonal : hormonii androgeni cresc secretia glandelor sebacee in timp ce hormonii estrogeni o
scad.
3. Factorul microbian
4. Factorul imunologic
5. Stresul : STRESIUNE !!!
6. Medicamente : Cortizon , Iodul, Bromul (Antitusin, din expectorant sau din sedative), vitamina B12,
anticonvulsionante, Rimfampicina)
7. Unele produse cosmetice
8. Substante chimice clorate : acneea la clor.
9. Factorii fizici : radiatiile ionizante
10. Perioada menstruala
11. Profesia (contact prelungit cu uleiuri minerale si gudroane minerale : ex : mecanicii,
infirmierele,menajerele)
12. Alimentatia : ciocolata, Cola, Ness, alimentele picante, grasimile
74. Manifestri clinice in acne:
Manifestari clinice :
Acneea se caracterizeaza prin polimorfism lezional. Se intalnesc urmatoarele tipuri de leziuni :
1. Leziuni primare neinflamatorii : comedoane deschise (puncte negre), comedoane inchise (puncte albe)
2.
3.
sustinerea caracterului benign al unei formatiuni tumorale este necesara biopsierea ei si examenul
histopatologic.Tumori cutanate benigne se clasifica dupa tesutul de origine in :
1. Tumori epiteliale : care se dezvolta din epidermul de suprafata sau din epidermul anexelor.
2. Tumori conjunctive : care se dezvolta din tesutul conjunctiv propriu-zis sau din alte tesuturi derivate din
mezoderm (tesut adipos, vase, nervi, muschi netezi).
3. Tumori ale tesutului melano-formator (nevii pigmentari)
1.
2.
3.
4.
Aceste categorii de epitelioame nu dau metastaze, malignitatea lor este in situ, adica numai
acolo unde a aparut leziunea.
BTS, cunoscute sub vechea denumire de boli venerice sunt afectiuni contagioase a caror
transmitere se face predominant sau aproape in exclusivitate pe calea contactului sexual.
Grupul acestor boli este diferentiat de OMS in doa categorii de afectiuni si anume:
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
Aceste boli sunt importante nu numai prin frecventa lor foarte ridicata si mai ales prin repercursiunile mari
asupra sanatatii publice.
2. Sifilisul etiologie si patogenie
Sinonim: lues
Este o boala cu transmitere sexuala, produsa de o spirocheta-Treponema pallidum (spirocheta palida)
Etiologie
T. pallidum este o bacterie care apartine ordinului Spirochetalae, familia Treponemacee.T.pallidum etse un
bacil spiralat, nu este vizibila la MO, dar poate sa fie observata prin ultramiscropie sau in ME.
Patogenie
Pielea si mucoasele intacte reprezinta o bariera protectoare impotriva infectiei cu t. Pallidum. Patrunderea in
organism are loc probabil la nivelul unor leziuni cu pierdere de substanta, micro sau macroscopice, produse
in timpul contactului sexual.
3. Stadii clinico-evolutive in sifilis
Manifestari clinice
In functie de tipul manifestarilor clinice, sifilisul este impartit in urmatoarele stadii:
Transmiterea sexuala este cea mai frecventa. Alte modalitati de contaminare sunt:
Transfuzii de sange
Transplacentar de la mama la fat
Contactul direct cu secretiile infectante
Transmiterea indirecta, prin obiecte este mai mut ipotetica. (t. Pallidum persista in secretiile infectante
numai 20 de minute, apoi se autodistruge)La locul inocularii, dupa o perioada medie de 21 de zile (cu limite
intre 10 si 90 de zile) se dezvolta leziunea primara (sancrul dur sau sifilomul). Netratat, sifilomul rezista 6
zile pana la 6 saptamani si se vindeca fara cicatrice. Leziunile de sifilis secundar apar dupa 3-6 saptamani de
la debutul leziunii primare, dar acest interval este variabil.Sifilisul latent urmeaza stadiului secundar si la 2/3
din pacienti poate sa persiste intreaga viata. Numai 15-40% dintre bolnavii netratati dezvolta sifilis tertiar.
5.
Este o eroziune rotund ovalara cu diametrul de 1-2 cm, bine delimitata cu contur regulat, ale carei margini
se pierd in tesutul sanatos din jur. Suprafata sa este neteda, curata, acoperita de o secretie clara, bogata in
spirochete, dand impresia de lacuit
Este nedureros si neinflamator
El devinne dureros numai daca se suprainfecteaza sau daca este traumatizat
Baza sifilomului este indurata, induratia apare la 4-5 zile de la debutul leziunii si persista 2-3 luni dupa
epitelizarea ei, ceea ce permite un diagnostic retrospectiv
7. Localizarea sifilomului (sancrul dur)
Dpdv al localizarii, sancrele pot fi:
Peribucal
Regiunea mamelonara
Toracele
Abdomenul
Regiunea ano-rectala
Nivelul extremitatilor
8. Sifilomul (sancrul dur) : clasificare dupa numar, dimensiune si profunzime:
Dupa numar, sancrele pot fi:
Este variabila
Sancru pitic, de cativa mm
Sancru gigant, de 4-5 cm
Dimensiunea sancrelor:
Forme papulo-erozive
Forme ulcerate
Forme terebrante
Forme gangrenoase
9. Luesul decapitat
Lues decapitat. Este caracterizat prin absenta sancrului. Contaminarea se face fie prin sperma
sau transplacentar sau posttransfuzional
Apare la 7 zile de la constituirea sancrului, in teritoriul de drenaj limfatic al acestuia. Cel mai
frecvent apare in ggl inghinali. Are urmatoarele caractere:
Este unilaterala
Poliganglionara
Neinflamatorie
Este constituita din ggl elastici, bine delimitati, mobili, nedurerosi
Este spontan rezolutiva, la fel ca si sancrul
Uneori devine inflamatorie, rar, in caz de suprainfectie a sifilomului cu alti germeni
Adenopatia inghinala este insotita de limgangita dorsala a penisului si edem penian
12. Diagnosticul diferential in sifilisul primar
Diagnostic diferential al sifilisului primar:
Herpes simplex
Sancru moale
Ulcere traumatice
Limfogranulomatoza veneriana
Infectii bacteriene
Carcinom spino-celular
Balanita eroziva (psoriazis, lichen plan, sdr Reiter)
Eruptii postmedicamentoase
Sifilide papuloase
Lenticulare
Hiperkeratozice
Infiltrate
Seboreice
Papulo-erozive, localizate in zonele intertriginoase
Papulo-scuamoase
Foliculare
Pustuloase
Corimbiforme
Inelare
18. Evolutia sifilidelor
Toate tipurile de sifilide sunt spontan rezolutive. Pustulele se pot vindeca cu hipo sau hiperpigmentari.
Hipopigmentarea este rezultatul inhibarii partiale a melanogenezei si se observa mai frecvent in zona
gatului, de obicei la femei(colierul Venerei sau leucodermia sifilitica). Maculele depigmentate sunt
inconjurate de o areola hiperpigmentata si se aseamana cu leziuni de vitiligo. Sunt posibile si alterari ale
tesutului elastic, datorate distrugerii elastinei de catre procesul inflamator, avand drept consecinta formarea
de leziuni anetodermice.
19. sifilidele mucoaselor.
Leziunile mucoase,prezente la 20-70% din pacienti sunt bogate in spirochete si foarte contagioase. Clasic
se descriu urmatoarele forme : - placi mucoase, prezente la 20% din cazuri. Sunt arii denudate,
erodate,eritematoase sau acoperite de depozite cenusii pseudomembranoase care pot conflua in placi. Sunt
nedureroase si se pot localiza in regiunea cavitatii bucale (amigdale,limba,faringe,gingii,buze) sau genital
(labii,vagin,cervix). La nivelul comisurilor labiale placile mucoase sunt usor infiltrate, papuloase si prezinta
fisuri. Limba poate avea aspect depapilat. Datorita frictiunii, placile mucoase din regiunea genitala si anala
au caracter papulo-eroziv. Faringita luetica se intalneste la 25% din cazuri. Este caracterizata prin eritem
difuz faringo-amigdalian, asociat cu edem si eroziuni. Este nedureroasa. Se poate asocia cu
amigdalita,epiglotita si laringita,manifestate prin disfonie.
-condiloma lata. Sunt papule hipertrofice,rosii sau hipopigmentate,macerate,exudative. Suprafata lor este
neteda,rareori papilomatoasa. Apar de electie in regiunea genitala si anala, rareori afecteaza comisuile
bucale,axilele,reg submamara sau interdigitala. Cand se suprainfecteaza bacterian capata un miros neplacut.
Trebuie deosebite de condiloamele acuminate.
20. Afectarea fanerelor in sifilisul secundar
Alopecia apare la 3-7% din cazuri,este reversibila si se poate prezenta sub doua forme : a) alopecie in
luminisuri : placi alopecice neregulate, cu margini bine delimitate, localizate pe intregul scalp,
predominant parietal si occipital. Ocazional afecteaza barba, genele si alte regiuni paroase.
b) alopecie difuza, datorata efluviului telogen. Apare la 3-5 luni de la infectie.
-midificari unghiale- sunt rare. Se pot datora afectarii matricei unghiale sau a repliului unghial. La nivelul
lamei unghiale au fos descrise : onicoliza, depresiuni punctiforme, fisuri, leziuni distrofice. La ma unghiala
care creste in timpul infectiei poate fi casanta.ingrosata,inchisa la culoare,poate dezvolta liniile Beau sau
onico-madeza. Repliul unghial poate fi inflamat (paronichie) si chiar ulcerat (ulceratii in potcoava) .
Unghia noua care creste este deformata.
21. Manifestari sistemice in sifilisul secundar
Majoritatea bolnavilor cu sifilis secundar au stare generala buna. O parte pot prezenta fenomene de tip
gripal : inapetenta,cefalee,mialgii,artralgii,rinoree. Febra se intalneste rar,de obicei preeruptiv. Examenul
clinic evidentiaza : micropoliadenopatie ganglionii sunt mobili, fermi la palpare,elastici, nedurerosi.
Adenopatia este bilaterala si simetrica, Sunt afectati in ordinea frecventei,ganglionii inghinali, axilari,
cervicali ,epitrohleeni,femurali,supraclaviculari.
-splenomegalie:este de dimensiuni medii si se observa inconstant.
-afectare musculara si osoasa. Sunt citate : artralgii,artrita,bursita,sinovita,tenosinovita si osteita. Durerile
osoase pot fi un simptom important, afecteaza oasele lungi ale extremitatilor (in special tibia) si oasele
craniului, generand cefalee persistenta. Examenul radiologic obiectiveaza modificarile distructive osoase.
Mialgiile generalizate sunt relativ frecvente si pot fi insotite de astenie musculara care mimeaza o miopatie
inflamatorie.
Afectare hepatica. Modificarile tipice se datoreaza invaziei ficatului de catre T.pallidum si includ :
hepatomegalie dureroasa,crestere asimptomatica a fosfatazei alcaline si a transaminazelor. Examenul
histopatologic arata o hepatita reactiva nespecifica.
Afectare renala. Ocazional s_a descris sindrom nefrotic,reversibil sub tratament datorat glomerulonefritei
luetice,
Afectare gastrica. Durerile epigastrice si varsaturile sunt consecinta leziunilor erozive sau ulcerate de la
nivelul stomacului (gastrita luetica) .
Posibile: placenta cu greutate mare si nou-nascut mic, bolta palatine ogivala, semnul Dubois(deget mic
scurtat).
35. Metodele de diagnostic paraclinic al sifilisului
Metodele de diagnostic paraclinic al sifilisului pot fi grupate in:
Metode care evidentiaza prezenta T. Pallidum
Metode care detecteaza raspunsul immunologic al gazdei fata de infectie(metode serologice)
36. Metode de evidentiere a Treponemei pallidum
Cea mai utilizata este ultramicroscopia. Se bazaza pe examinarea la microscopul in camp intunecat a
produsului obtinut din leziunile eroziv-ulcerate. Treponemele apar argintiu-stralucitoare cu miscari
caracteristice de flexie si rotatie; se deosebesc de treponemele saprofite prin dimensiuni, forma spirelor si
tipul miscarilor.
Unele treponeme nepatogene umane sau animale sunt abundente in cavitatea orala( ex: T. microdentium,
macrodentium, vincentii) si de aceea ultramicroscopia efectuuata pe frotiuri recoltate din aceasta regiune nu
este recomandabila, avand o specificitate redusa.
Daca in leziunea primara nu se gasesc treponeme(datorita tratamentului antibiotic sau antiseptic local) se
poate incerca efectuarea ultramicroscopiei pe aspiratul din ganglionii afectati.
Treponemele mai pot fi vizualizate la microscopul optic (ex: impregnare argentica, coloratie Giemsa sau cu
rosu de Congo), la microscopul cu contrast de faza sau la microscopul electronic. Aceste metode se folosesc
rar in practica clinica.
37. Metode de diagnostic serologic in sifilis
Se bazeaza pe detectarea anticorpilor dezvoltati ca raspuns la infectia luetica. Dupa natura antigenelor
utilizate se subimpart in:
Teste netreponemice(lipoidice, cardiolipinice) - sunt de 2 tipuri: reactii de fixare a complementului si
reactii de floculare
Teste treponemice reactii de fluorescent, reactii de hemaglutinare, reactii imunoenzimatice(ELISA) si
de imobilizare a troponemelor.
38. Teste netreponemice in diagnosticul sifilisului
=lipoidice, cardiolipinice
Utilizeaza antigene lipoidice, nespecifice treponemelor si prin urmare si anticorpii pe care ii detecteaza
(numiti impropriu reagine) sunt nespecifici. Principalul antigen folosit contine cardiolipina, cholesterol si
lecitina.
Sunt 2 tipuri: reactii de fixare a complementului(Kolmer, Bordet-Wasserman) si reactii de floculare(VDRL,
RPR), cele din urma fiind mai frecvent folosite datorita simplitatii lor. Ambele tipuri pot si efectuate
calitativ sau cantitativ. Sunt utile pt screening si pt aprecierea eficacitatii tratamentului.
Testele netreponemice pot determina reactii biologice fals positive si sunt definite ca reactiile positive
aparute la personae fara istoric sau manifestari clinice de sifilis. In functie de durata se impart in acute(sub 6
luni) si cornice(peste 6 luni). Principalele cause ale reactiilor fals positive acute sunt: vaccinari recente,
gripa, mononucleoza infectioasa, hepatita, rujeola, varicela, malaria, sarcina. Reactii fals positive cornice
apar in: LES, artrita reumatoida, sd Sjogren, tiroidita, anemii hemolitice autoimmune.
39. Teste treponemice in diagnosticul sifilusului
Utilizeaza antigene specific treponemice si de aceea au sensibilitate si specificitate foarte mare. Se impart
in: reactii de fluorescent(testul FTA si FTA-abs; serul de testat este pretratat ca o suspensie de treponeme
nepatogene pt a indeparta gruparile antigenice nespecifice), reactii de hemaglutinare(TPHA), reactii
imunoenzimatice(ELISA) si de imobilizare a treponemelor.
Sunt utile pt clarificarea cazurilor in care serologia cardiolipinica este negative sau discordanta. Sunt mai
scumpe decat testele cardiolipinice si dupa infectie raman positive toata viata, ceea ce limiteaza utilizarea in
programe de screening sau pt aprecierea eficacitatii terapiei.
Tehnica acestor teste poate fi modificata pt a permite identificarea tipului de imunoglobulina(IgM sau IgG)
din structura anticorpilor antitreponemici. Prezenta predominanta de IgM semnifica la nou-nascut sifilis
congenital, iar la adult, siilis recent dobandit. In sifilisul tratat sau in cel vechi predomina IgG.
Testul de imobilizare a treponemelor(Nelson) se bazeaza pe identificarea Ac imobilizati (imobilizine) prin
incubarea serului de la bolnav cu o suspensie T. pallidum. Nu se mai foloseste datorita dificultatilor tehnice
si faptului ca se pozitiveaza tardive.
40. Cronologia pozitivarii testelor serologice in sifilis
Ordinea pozitivizarii este urmatoarea: FTA-abs si SPHA-IgM (25-30 zile), VDRL (30-40 zile), TPHA (3545 zile), testul de imobilizare a treponemelor (50-60 zile).
41. Sensibilitatea testelor serologice in sifilis
Sensibilitatea este redusa in stadiul primar (datorita perioadei de latent in sinteza anticorpilor), atinge
maximul (100%) in cel secundar si scade din nou in stadiul tertiar.
42. Fenomenul de prozona in sifilisul secundar
Existenta unor seruri nereactive in stadiul secundar se poate datora unei concentratii foarte mari de anticorpi
(fenomenul de prozona). La diluarea serului reactia devine pozitiva.
43. Schemele recomandate de OMS in tratametnul sifilisului
Pt sifilisul recent (cu vechime mai mica de un an): 2,4 * 10 la a 6-a UI benzatin penicilina, doza unica
Pt sifilisul tardive (cu vechime mai mare de un an), exceptand neurosifilisul: 2,4 * 10 la a 6-a UI
benzatin penicilina, repetat de 3 ori la interval de 7 zile
Pt neurosifilis: penicilina G 12-24 * 10 la a 6-a UI/zi, timp de minim 10 zile
Pt sifilisul congenital: penicilina G 50.000 UI/kg/zi, timp de minim 10 zile
Pacientii alergici la penicilina, exceptand gravidele si copiii mai mici de 8 ani, vor fi tratati cu tetraciclina,
500 mg * 4/zi, timp de 15 zile in cazul sifilisului recent si 30 zile in cazul celui tardive.
Pacientii care nu tolereaza tetraciclina, gravidele si copiii mici alergici la penicilina vor fi tratati cu
eritromicina, in aceleasi doze sip e aceleasi perioade ca in cazul tetraciclinei.
44. Reactia Jarisch Herxheimer
Este mai frecvent observata in sifilisul recent, Se datoreaza lizei brutale a unui nr mare de treponeme, cu
eliberarea unei cantitati crescute de endotoxine. Apare la cateva ore dupa prima prize de AB si se remite
spontan in 24 ore. Se manifesta prin semen sistemice (febra, cefalee, dureri osoase si musculare, greata,
tahicardie) si prin exacerbarea sau aparitia de noi leziuni cutanate. La gravide poate produce contractii
uterine si declansa un avort sau o nastere premature. Trebuie deosebita de o reactive alergica la penicilina.
45. Monitorizarea post terapeutica in sifilis
Desi penicilina este foarte eficienta, poate fi necesara reluarea tratamentului.
Sunt considerate esecuri terapeutice:
Persistenta sau recurenta manifestarilor clinice
Cresterea de 4 ori a titrului testelot treponemice
Mentinerea unui titru constant care nu s-a redus de cel putin 4 ori in primele 3 luni si de 8 ori in primele
6 luni de trat.
Monitorizarea clinica si serologica se face:
La pacientii cu sifilis recent sau congenital: lunar primele 3 luni, apoi la 6, 9 si 12 luni dupa trat.
Trat alternativ: procain penicilina 2.400.000 UI/zi i.m asociata cu 500 mg probenecid oral de 4 ori/zi,
ambele 10-14 zile. Dupa terminarea schemei de trat pt neurosifilis se va adm benzatin penicilina 2.400.000
UI in 3 prize la o sapt interval.