Acum 600 de ani pe locurile pe care astazi se ridica

cladirile Iasilor, calatorul ce cobora dinspre Polonia

spre Marea Neagra intilnea un tirgusor mic si prafuit,
la capatul caruia se ridica o curte domneasca, cu
aspect de cetatuie. Aceasta mica asezare, aflata la
margine de codri, la o raspintie de drumuri, pe terasa
unui deal ce domina valea mlastinoasa a Bahluiului,
se va dezvolta pina la a deveni capitala Moldovei. In
rindurile care urmeaza, ne propunem sa prezentam
povestea inceputurilor Iasului. Vom lasa deoparte
celebrele biserici si manastiri ale urbei si ne vom
referi mai mult la oras si la orasenii sai, asa cum se
prezentau pina la inceputul secolului al XIX-lea. Nu
vom lasa deoparte controversele istoricilor legate de

prima datare, de numele Iasului sau de functia initiala

a asezarii.

Orice discutie privitoare la istoria Iasilor nu poate

porni trecind cu vederea inceputurile sale. Orasul nu a
aparut intimplator. Locul in care se afla a fost locuit
din vechime, mai multe asezari umane fiind
descoperite in aceasta zona, unele urme fiind din
paleolitic.
Dintre dealurile din zona, oamenii au fost atrasi in
mod special de unul, si anume de cel care domina
dinspre nord valea riului Bahlui si se prelungea spre

aceasta printr-o terasa cu o inclinare molcoma, dar

mai accentuata in evul mediu decit vedem noi astazi.
La marginea dinspre sud-est a acestei terase, s-a
ridicat curtea domneasca.
Ce a fost intii: orasul sau curtea domneasca

Ca si in alte cazuri,
istoricii au pareri impartite cind vine vorba de ce a fost

aici mai intii, asezarea urbana sau curtea. Unii sustin

ca prezenta unui oras in devenire ar fi determinat pe
vechii voievozi sa instaleze aici o mica resedinta, in
timp ce altii cred ca prezenta curtii ar fi dus la
dezvoltarea in preajma a unui oras.
O asezare rurala exista aici cu siguranta cu mult timp
inainte de ridicarea unei resedinte voievodale, insa
instalarea acesteia din urma a dat un impuls decisiv
urbanizarii. Ramine un mister ctitorul acestei curti, cu
toate ca ipotezele nu lipsesc. Probabil, dupa cum
crede prof. I. Caprosu in lucrarea Iasii vechilor zidiri
(scrisa impreuna cu D. Badarau), este vorba de unul
din voievozii sau boierii de dinainte de formarea tarii
Moldovei. Domnii de mai apoi au refacut si extins
curtea, ce a devenit una dintre cele mai importante din
zona. Sapaturile arheologice, inclusiv cele ce se vor
incepe cu ocazia constructiei complexului Palas, din
imediata apropiere a vechii curti, pot confirma aceasta
teorie.
Se pune fireasca intrebare: de ce s-ar fi construit o
curte in acest loc? Pe linga faptul ca pozitia
geografica era prielnica, izvoarele istorice arata ca aici
s-a stabilit si o importanta rascruce de drumuri. Un
mare drum comercial venea dinspre Polonia, dupa ce
trecea prin Hotin, Dorohoi, Botosani si Hirlau si intra
in oras, ca si astazi, prin Pacurari. Dinspre nord, mai
venea un drum, ce patrundea pe la Sararie si care
mergea de-a lungul Prutului spre stefanesti si Hotin.

Din Iasi se mergea spre sud pe doua cai. Negustorii

puteau alege sa treaca Prutul pe la tutora spre Cetatea
Alba sau sa mearga spre Vaslui si Galati traversind
Codrii Iasilor, pe la Scinteia. Cel din urma drum
cobora dinspre oras nu pe actuala strada Palat (fostul
Pod al Spinzuratorilor, apoi al Gunoaielor), ci pe
strada Sfintul Lazar de azi (Podul Lung). Pina la
mijlocul secolului al XIX-lea, riul Bahlui curgea mult
mai aproape de dealul pe care se afla orasul, de-a
lungul sau fiind amenajate mai multe iazuri.
Prima atestare: 1395 sau 1408

Ample discutii s-au dus in jurul datei cind Iasii au

fost mentionati pentru prima data. S-au vehiculat mai
multi ani, printre care si 1395, ce este prezent pe o
inscriptie din biserica armeana Sf. Maria, refacuta in
1803.
O buna parte din specialisti contesta validitatea
acestei inscriptii, pentru ca armenii consemnau
trecerea timpului dupa calendarul lor, ce incepe la
anul 551 al calendarului gregorian. Desi inscriptia este
probabil falsa, acest lucru nu inseamna ca armenii nu
erau deja prezenti la Iasi la sfirsitul secolului al XIVlea. Ei erau deja sositi si in alte orase ale Moldovei,

unde au venit la chemarea domnilor ce aveau nevoie

de mesteri si negustori specializati.
Toti istoricii sint de acord ca anul 1408, cind Iasii
figureaza ca loc de taxare pentru negustorii polonezi
carora Alexandru cel Bun le daduse un privilegiu
comercial, reprezinta data cea mai sigura pentru prima
pomenire a asezarii. Probabil la 1408, Iasii erau cel
putin un tirg, loc de schimb al produselor venite pe
drumurile tarii, altfel domnia nu ar fi stabilit aici un
punct vamal. Citeva decenii mai tirziu, in 1434,
asezarea apare numita sub forma tirgul Iasilor".
Cum arata Iasul la inceput

In primele sale doua secole de existenta certa

(secolele XV-XVI), orasul a cunoscut o dezvoltare
lenta. In perioada sa de inceput, orasul nu era foarte
intins si nici populat peste masura. Vatra asezarii era
in apropierea curtii domnesti, iar prima ulita mai
importanta pornea de la poarta acesteia si mergea
spre rasarit. Este vorba de Ulita Ruseasca, ce se
continua cu Ulita Trapezeneasca (sau a
schimbatorilor de bani", actualele strazi Grigore
Ureche si Grigore Ghica Voda), al caror vechi traseu a
fost schimbat de constructiile din zona Teatrului
Luceafarul de azi. Aici se afla piata orasului (dricul"

tirgului), unde negustorii isi vindeau marfurile, dar si

vama (linga biserica Sfintul Lazar).
Strainii au reprezentat un izvor permanent de
populatie pentru oras, ca si o sursa de venituri pentru
domnie. Pe linga romani, au venit aici armeni, unguri,
polonezi, nemti sau rusi, grupati in functie de religie si
ocupatie.
Armenii, sositi in a doua jumatate a secolului al XIVlea, locuiau in mahalaua din jurul bisericii Sf. Maria de
linga Hala Centrala de azi, zona care, in momentul
asezarii lor aici, se afla la marginea orasului. Catolicii
stateau in mahalaua din jurul bisericii catolice, tot la
periferia orasului de atunci. Se pare ca se ocupau cu
viticultura, caci toponime ca ticau, Copou sau Ciurchi,
unde erau multe vii, au rezonanta maghiara. O a treia
strada importanta apare acum, Podul Vechi (azi
Costache Negri), ce ducea spre iesirea dinspre nordest a orasului. Intre Ulita Ruseasca si Podul Vechi
exista o alta strada, veche si ea, Sfinta Vineri (azi
Anastasie Panu).
Reperele amintite arata intinderea destul de redusa a
Iasilor in secolul al XV-lea. Orasul nu se mai putea
intinde spre rasarit, deoarece era oprit de valea
Cacainei (actualul bulevard Tudor Vladmirescu), al
carei nume vine tocmai de la faptul ca aici se aruncau
gunoaiele. Singurele spatii ramase disponibile se
aflau spre nord si vest.
Iasul devine capitala

Un moment important in istoria Iasilor il reprezinta

alegerea de catre domnie a curtii de aici ca principala
resedinta domneasca a tarii. Pina la jumatatea
veacului al XVI-lea, domnii au stat temporar in Iasi, ca
si in Vaslui, Hirlau sau Husi. Se pare ca Stefan Rares a
urmarit sa intareasca curtea de la Iasi, pe care o vedea
ca o potentiala cetate, cu doi pircalabi in frunte.
In a doua sa domnie, Alexandru Lapusneanu decide
sa se stabileasca aici, in defavoarea Sucevei, ce
ramine resedinta secundara. Alegerea Iasilor ca
resedinta principala confirma cresterea in importanta
a orasului. Daca privim o harta a Moldovei medievale,

observam ca Iasii sint situati aproximativ in centru,

astfel ca, pentru o administrare mai eficienta a
statului, domnia a preferat acest loc.
Decizia lui Lapusneanu nu face din asezarea de pe
Bahlui capitala Moldovei, caci vreme de inca un secol
asistam la un duel" pentru intiietate intre Iasi si
Suceava, din care invingator va iesi, inevitabil, cel
dintii. Abia din momentul in care si mitropolitul tarii se
muta la Iasi (1687) putem vorbi de acest oras ca fiind
capitala Moldovei.
Statornicirea domnului in Iasi duce in mod firesc la
stabilirea aici a tot mai multi boieri. Apare astfel o
noua strada, dominata de casele boierilor, Ulita Mare,
actualul Bulevard stefan cel Mare. Orasul capata o
noua directie de dezvoltare, spre nord si vest, si
ocupa treptat restul spatiului dintre capatul Ulitei Mari
si Manastirea Golia. Marginea de nord va fi
reprezentata de o noua strada, Ulita Hagioaiei
(Bulevardul Independentei), dincolo de care se
formeaza o mahala, ce urca pe pantele Copoului,
Muntenimea. Iasii aveau acum doi poli comerciali,
Tirgul Vechi sau de Jos, lateral de curte, si Tirgul Nou
sau de Sus, de pe Ulita Hagioaiei. Alte piete mai mici
se aflau in preajma celor doua, Tirgul lui Barnovschi,
respectiv Tirgul Fainei (Tirgul Cucului, mai tirziu).
Extinderea orasului

Pe strazile orasului, pe linga romani si mai vechii

armeni si unguri, s-au stabilit si alti straini, ca in orice
oras medieval european. Sporeste numarul grecilor,
dar vin si turci, polonezi, italieni, raguzani (provenind
din Raguza, Dubrovnik-ul de astazi) si evrei.
Pina in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, cei
din urma erau in numar mic, insa din momentul in
care incep sa soseasca in numar mai mare, se
stabilesc in mahalaua din Tirgul Fainii spre Cacaina,
unde se aflau si principalele sinagogi. tiganii erau
prezenti la marginea tirgului, bordeiele lor din
Brosteni, aproape de intrarea in Iasi dinspre vama,

impresionind neplacut pe calatori. Cu totul, in oras in

secolul al XVII-lea nu erau mai mult de 4-5.000 de case
si 20-25.000 de locuitori. Populatia creste in secolul
urmator, insa cifre precise nu avem la dispozitie.
Faptul ca orasul incepe din a doua parte a secolului
al XVII-lea si in secolele urmatoare sa urce lent spre
Copou arata ca terasa pe care s-a format nucleul
urban nu mai era suficienta. Cacaina limita extinderea
spre rasarit, Bahluiul spre sud, in timp ce ripe adinci
(Ripa Pevetoaiei si Ripa Galbena) margineau asezarea
spre sud-vest. Copoul si strada sa centrala
(Bulevardul Carol - Podul Verde) sint ocupate insa
incet, orasul apropiindu-se de locul viitoarei Gradini
Publice imediat dupa 1800.
Expansiunea Iasilor continua dincolo de hotarele
sale naturale si spre rasarit si sud. Tatarasii devin
mahala a orasului, iar in jurul manastirii Frumoasa se
formeaza un nou cartier. In preajma sau sub controlul
unor manastiri apar asa-numitele tirgusoare", in
realitate asezari gindite ca locuri de negot, cu regim
administrativ si fiscal separat de oras. La marginea de
nord, se afla tirgusorul Copou (de aici numele
Tirgusorului de azi), alte doua fiind spre sud,
tirgusoarele Socola si Nicolina.
Indeletnicirile orasenilor

Locuitorii din Iasi aveau ocupatii dintre cele mai

diverse. Majoritatea erau negustori si mesteri, insa
orasenii nu se fereau sa practice si agricultura. Printre
mesteri intilnim arcari, caldarari, potcovari, sabieri,
dar si pietrari, dogari, blidari, blanari, croitori sau
cizmari.

Dupa specificul vremii, nu lipseau mestesuguri mai

putin cunoscute astazi, precum cel al sahaidacarilor,
ce confectionau tolbele de piele in care se puneau
sagetile, cel al cepragarilor, ce faceau podoabe din
matase, lina sau bumbac pentru vestmintele boierilor
sau cel al poturarilor, ce confectionau nadragii pentru
arnauti.
Putini stiu ca in Iasii evului mediu existau si multi
berari. Chiar si Manastirea Galata avea instalatii de
preparat bere. Paul de Alep ne spune ca lui Vasile
Lupu ii placea berea: de fiece data dupa ce golise
mai multe pahare de vin, domnul mai bea un pocal de
bere, caci aceasta era rece". Bere se dadea si
bolnavilor, dupa cum aflam dintr-un act din 1799, in
care o anume Tudora se obliga sa dea bere pacientilor
de la Sfintul Spiridon. Femeile erau implicate si in
facerea rachiului. Ion Neculce ne spune ca o tinara
rachierita de pe Podul Vechi l-ar fi atras in mrejele ei
pe batrinul domn Dumitrascu Cantacuzino.
In secolul al XVIII-lea, se inmulteste numarul
cafegiilor si al cofetarilor, ce raspund dorintelor tot
mai rafinate, dar si mai orientalizate ale boierilor si
domnilor. In rindul mestesugurilor mai noi intra si
ceasornicaria, practicata de obicei de straini, precum
Petru neamtul sau francezii Gaspar Caill si Jean
Violier, ultimul numit Ioan Violie" in documentele
veacului al XVII-lea.
Primul orologiu din tarile Romane a fost cel instalat
pe la 1638 de acelasi Vasile Lupu in turnul de la Trei

Ierarhi. Domnii tarii aveau medic personal, care

acorda consultatii si in oras, primind in schimb
favoruri si bani.
Au existat si situatii cind medicii straini adusi de
domni au dat gres, precum in 1753, cind diagnosticul
gresit al lui Giuseppe Pisani a dus la moartea
Doamnei Sultana a lui Constantin Racovita. Doctorul
vinovat a sfirsit in lanturi, nefiind eliberat nici macar la
insistentele ambasadorului Frantei la Istanbul sau ale
electorului Saxoniei.
Razboaie si molime

In lunga sa istorie, orasul nu a fost scutit de

nenorociri, caci atacurile si jafurile tatarilor sau ale
altor neamuri, precum si incendiile si cutremurele au
fost frecvente. O buna bucata de vreme, tatarii au fost
o adevarata calamitate pentru Iasi. Uciderea tragica a
lui Ion voda, in 1574, a fost urmata de un atac tatarasc,
ce a devastat regiuni intregi si a ars majoritatea

oraselor, motiv pentru care Petru schiopul, domnul ce

a urmat la tron, a fost numit si voda al cimpurilor".
Unul din cele mai dramatice momente pentru oras a
fost distrugerea din 1650, cind cazacii si tatarii au
atacat Moldova, raspunzind refuzului lui Vasile Lupu
de a-si casatori fiica cu Timus Hmelnitchi. Miron
Costin ne spune ca au ars atunce tot orasu", curtea
fiind abandonata de darabanii lasati de domn pentru
paza. Singura salvare a locuitorilor erau Codrii Iasilor,
din apropiere.
De obicei, astfel de atacuri erau urmate de perioade
de foamete si saracie. In a doua domnie a lui
Dumitrascu Cantacuzino, dupa citiva ani de razboaie,
sint pomenite cazuri de canibalism, dupa cum ne
spune tot Neculce: era oameni tot lesinati si morti pe
drumuri si pe uliti, cit sa minca om pe om". Din cind in
cind bintuia ciuma, flagel de care spatiul romanesc nu
a scapat decit in secolul al XIX-lea, care insa a adus
holera. De obicei, cei atinsi de ciuma erau izolati in
Codrul Iasilor, la schitul lui Tarita.
Pirlea voda

Expeditiile tatarilor, polonezilor sau cazacilor, dar si

lipsa de organizare si neglijenta orasenilor duc
deseori la incendii, ce au efecte devastatoare, in
conditiile in care majoritatea cladirilor erau ridicate
din lemn si erau o prada usoara pentru foc.
Dupa jaful si incendiul din 1650, orasul trece printrun alt mare incendiu, provocat de polonezi in 1686.
Oamenii se ascundeau prin manastiri, singurele locuri
fortificate din oras, alaturi de curte, insa chiar si asa
nu scapau de foc sau de pericolul robiei.

Un alt incendiu devastator a fost in 1723. Focul a

izbucnit de la o casa din sus de biserica Sfintul
Dumitru-Bals, de unde intr-un ceas s-a intins spre
curte. Incendii de acest fel aveau loc in fiecare
deceniu, uneori si mai des.
Marele incendiu din 1785 preface in scrum palatul
principelui. Urmarit parca de foc, domnul de atunci,
Alexandru Mavrocordat, zis si Pirlea voda, se va muta
in mai multe rinduri. Mai intii, pleaca la resedinta
mitropolitului, ce arde la putin timp, apoi la manastirea
Galata, ale carei case egumenesti iau si ele foc, pentru
ca in cele din urma sa ajunga la asa-numita Curte din
Sararie" (Casa Mavrocordat), unde s-a semnat pacea
din 1792. Curtea Veche este abandonata, fiind
darimata si refacuta in 1806 sub alta forma.
Iasul subteran

Incendiile frecvente au imprimat un anumit specific

asezarii. Dupa ce focul le mistuia casele, chiar si
orasenii mai instariti, dar si boierii, preferau sa isi
refaca locuintele tot din lemn, pentru ca era mai ieftin
si casa se ridica mai repede.
Daca la suprafata orasul aparea ca fiind din lemn, in
subteran el era din piatra. Sub casele de lemn se aflau

imense pivnite de piatra, unele intinse pe doua sau

chiar trei niveluri. Orasenii au dat o folosinta acestor
pivnite, in care se vindea vin. Asa se explica si de ce
aproape peste tot in centrul vechi al Iasilor de azi se
descopera pivnite.
Din secolul al XVIII-lea, situatia cladirilor din oras
incepe incetul cu incetul sa se schimbe, boierii
ridicindu-si case din piatra si caramida. Orasenii mai
saraci isi ridica in continuare case din nuiele acoperite
cu stuf sau sindrila. Nici dughenile negustorilor,
inghesuite la strada in front continuu, nu sint facute
altfel.
In afara bisericilor, Iasii nu au cladiri mai vechi de
veacul al XVIII-lea. Din acest secol dateaza mai multe
cladiri civile, ce au suferit insa diverse transformari
datorita distrugerilor si renovarilor, astfel incit nici una
nu mai pastreaza infatisarea originala.
Cladirile care ne-au ramas

Cei cu mai putina stare isi ridicau case cu parter

simplu, cu cerdac lung si deschis, sprijinit pe stilpi de
lemn, aproape la nivelul solului. In schimb, marii
boieri preferau case cu parter inalt, cu scara interioara
si cu bolta de trasuri incorporata in constructie.
Ultimul element amintit este un specific al caselor
nobile din Moldova, fiind prezent in Iasi la Curtea din

Sararie" (azi cladire in cadrul Liceului Mihai

Eminescu), Casa Catargi (corpul H al Universitatii), dar
si la palatul Roznovanu (azi Primaria). Boierii si
boieroaicele nu mergeau prea mult pe jos, fapt vazut
ca o rusine, si aveau pretentia de a urca in trasura
direct din casa.
De altfel, nici cumparaturile nu si le faceau dindu-se
jos din trasura, dupa cum cu ironie amintesc unii
calatori straini. Mai mult, moda orientala introdusese
obiceiul ca boierii importanti sa fie urcati tinuti de
subsuori la sala principala de la curte, obicei extins
apoi prin aducerea de la trasura in casa tot de
subsuori.
O alta cladire veche a orasului se afla la maternitatea
de pe strada Cuza-Voda. Constructia dateaza din 1745,
dar forma ce o vedem azi se datoreaza lui Alexandru
Ghica, care a cumparat-o pe cind era in ruina in 1849
si a modernizat-o. In zona Copoului, s-au ridicat dupa
1800 mai multe case boieresti, cunoscute astazi
publicului larg dupa sediile de institutii, firme sau
restaurante pe care le gazduiesc, dar mai putin dupa
originea lor.
Sediul Junimii se afla in casa vistiernicului Dimitrie
Ghica, in timp ce Casa Universitarilor este gazduita de
cladirea ridicata inainte de 1800 pentru logofatul
Neculae Canta si refacuta complet pe la 1840. Mai in
centru, Filarmonica se afla in casa Alecu Bals, Starea
Civila in casa Cantacuzino-Pascanu, iar Universitatea
Veche" (cea de la 1860, azi corp al Universitatii de

Medicina) in fosta casa a lui Matei Cantacuzino,

resedinta temporara a domnilor dupa 1795. Acestea
sint doar citeva frinturi din istoria tumultuoasa a
Iasilor, istorie ce ne rezerva inca multe surprize.
De unde vine numele orasului

Numele orasului Iasi reprezinta o alta sursa de

controversa pentru istorici. Dintre teoriile fanteziste,
unele pun originea numelui pe seama tribului iazigilor
(populatie iraniana), altele cauta o origine slava, insa
trei sint ipotezele demne de a fi luate in seama.

Prima deriva numele de la iasi, numire data alanilor

(tot populatie iraniana) de rusi, iar o a doua leaga
toponimul Iasi de un nume de persoana, de un anume
Ias (derivat de la Ioan sau Iacob), intemeietorul sau
stapinul asezarii, intr-o perioada greu de determinat.
Constantin Cihodaru, in Istoria orasului Iasi, avansa
o alta teorie: numele de Iasi ar deriva din numele dat
in evul mediu unei categorii de luptatori cu arcul.
Indiferent ca e nume etnic sau cu origine ce deriva din
numele de persoane, toponime cu aceasta denumire
sint prezente in tot spatiul romanesc (in Arges, Gorj
sau Brasov).
Pornind de la izvoarele pe care le avem la ora
actuala, nici in aceasta privinta si nici in chestiunea
inceputurilor orasului nu se pot da raspunsuri
definitive.
Locurile temute ale Iasului

In apropierea portii principale a curtii domnesti, se

afla un loc ce avea o faima trista, locul unde se faceau
executiile. Oamenii din popor erau executati prin
spinzurare, in timp ce in cazul boierilor se proceda la
taierea capului, vazuta in epoca ca o pedeapsa mai
nobila. Calatorii straini se aratau mirati sa vada
spinzuratorile atit de aproape de palatul domnesc.
Ion Neculce scrie ca Mihai Racovita ar fi hotarit sa se
instaleze patru furci linga curte, de care in mai toate
dzilele spinzura tilhari de picioare sau de susiori, cu

capetele in gios cu pielea goala". In cadrul curtii se

afla si temnita in care erau tinuti cei ce asteptau
judecata, insa in anumite perioade aceasta s-a aflat in
oras.
In secolul al XVII-lea, temnita era intr-o cladire din
perimetrul gradinii din fata Mitropoliei de azi, iar la
sfirsitul secolului urmator o gasim in zona intersectiei
Bulevardului stefan cel Mare cu strada Palat. si aici se
facea deosebire intre boieri si oamenii din popor, ce
nu erau amestecati unii cu ceilalti.
Monumente statuare pentru Koglniceanu i
Cuza
nceputul secolului XX este marcat i de
iniiativele de a fixa memoria marilor
personaliti ieene care au schimbat faa
Romniei. Iaul se mbogete n perioada
1911 1912 cu dou monumente statuare
nchinate marilor ieeni Mihail Koglniceanu
i Alexandru Ioan Cuza. Inaugurrile sunt
momente de mare srbtoare i, din nou,
ieenii caut apropierea de Rege pentru
recunoaterea importanei oraului
Jubileul Universitii prilejuiete inaugurarea statuii
lui Koglniceanu

n
1911,
jubileul universitii ieene este privit ca o mare
srbtoare a oraului. Primria pregtete festiviti
somtuoase, mai ales c se anuna vizita Familiei
Regale. Sfritul lunii septembrie 1911 aduce astfel
Iaul la mult regretatul statut de capital.
Potrivit programului, n 26 septembrie, la ora 11, se
ntlneau delegaii universitilor; seara se aprindeau
focuri de artificii la Copou; mari, 27 septembrie, la ora
10, se inea festivitatea Jubileului, la Teatrul Naional,
urmat, dup amiaz, de curse hipice la Hipodromul
din cartierul Abator i un fastuos bal, seara, la Teatru.
Miercuri, 28 septembrie, se dezvelea statuia marelui
om politic, Mihail Koglniceau, sculptat de Rafaello
Romanelli, joi, 29 septembrie, urma deschiderea

solemn a cursurilor universitare, iar vineri, 30

septembrie, orele 5 p.m. plecarea familiei regale.
Neprecupeind nici un efort, Primria fcuse pregtiri
minuioase: se construiser numeroase arcuri
mpodobite n diferite regiuni ale oraului, se
decoraser pieele, stradele principale i diferite case
mari cu drapele, ramuri de brad i de stejar etc. (N.A.
Bogdan, Regele Carol i a doua sa Capital).

Spre prerea de ru a multor ieeni, din motive

politicianiste, la dezvelirea statuii lui Mihail
Koglniceanu participau doar principii Ferdinand i
Carol, regele evitnd festivitatea. n numele su,
marealul Curii i un adjutant regal au depus o
coroan cu inscripia: Regele, neuitatului su sfetnic,
Mihail Koglniceanu, recunosctoare amintire.

Totodat a trimis o scrisoare fiului su, Constantin M.

Koglniceanu.
Statuia fusese propus imediat dup decesul eroului,
n edina de doliu a Consiliului comunal din 22 iunie
l891, cu ocazia pregtirii ceremoniei de nhumare.
Aurel Vlaicu zbura deasupra Cetuii

Vineri, 30 septembrie, n ultima zi a vizitei, la ora 10,

musafirii urcau la Mnstirea Cetuia unde se punea
piatra fundamental pentru construcia noilor chilii i
a colii de pictur. Aflndu-se la Iai, pe dealul Copou,
cu aeroplanul su nzdrvan, Aurel Vlaicu fcea cteva
viraje pe deasupra Cetuii, uimind participanii
nclinai s cread c prin vzduh zbura o pasre
cereasc cu cloni de fier. Drept mulumire aviatorul
avea s primeasc o decoraie.
Dei s-au deschis fr vlv, prin iunie 1912 intrau n
activitate marile Antrepozite i Vama de Mrfuri ale
Ministerului de Finane, construite peste drum de
gar, pe terenul de 48232 m.p. druit de Primrie
(1906). Vechiul deziderat al edililor ca oraul Iai i
Gara s capete importan n schimbul internaional
de mrfuri dintre est i vest ( nscut odat cu linia
larg Iai-Ungheni), se mplinea. n marile magazii, cu
linii ferate i rampe de ncrcare i descrcare a
vagoanelor, soseau cantiti uriae de sare, cereale,
cherestea, pcur i fin, destinate porturilor de la
Marea Neagr.
Istoria amplasrii statuii lui Cuza
Observndu-se uitarea n care czuse domnitorul
Alexandru Ioan Cuza, furitorul Unirii, n vara anului
1903, un Comitet de iniiativ condus de Grigore
Ghika-Deleni, propunea ridicarea unui monument
(discutat n edina Consiliului comunal nc din anul
1891).

Fondurile urmau a se strnge prin subscripie public.

Din acest motiv entuziasmul cu care s-a pornit
aciunea, pe parcurs, a nceput a se tempera.

Existau i unele reineri printre guvernani, socotinduse c s-ar putea supra familia regal. Aa a aprut
mai acceptabil ideea ridicrii unei statui simboliznd
Unirea cu amplasare n Piaa Unirii pe locul destinat
iniial fostului domnitor: Forurile legiuitoare votaser
chiar i suma de 300.000 lei, anunndu-se i un
concurs internaional.

Astfel statuia domnitorului Cuza urma a fi amplasat

n Piaa Nou deschis n faa Primriei (astzi sediul
Strii Civile), la rspntia strzilor tefan cel Mare,
Vasile Alecsandri i Golia (prevzut a lua numele
Cuza Vod). n acest scop, pentru lrgirea spaiului,
Consiliul comunal aproba cumprarea (prin decizia
428 din 12 septembrie l909) i demolarea caselor
Rosetti-Solescu aflate cam pe locul din faa hotelul
Continental. Fluturnd argumentul c domnitorul
nfiinase Primriile i locuise aproape, primarul N.
Gane ncepuse construcia soclului, dar se opuneau
cu nverunare profesorii A.D. Xenopol, Nicolae Iorga
i A.C. Cuza, aprigi susintori ai aezrii statuii n
Piaa Unirii (septembrie 1910), lng rspntia vechiului
han Petre Bacalu, unde ncepuser manifestaiile
patriotice pentru Unirea Principatelor i se jucase
Hora Unirii ntre anii 1857-1859. Cum era de ateptat,
pe aceast tem s-au iscat controverse publice, locale
i n ar, alimentate de jurnalele partidelor. Unii
susineau statuia domnitorului Cuza, iar alii pe cea a
Unirii. Pentru a scoate din discuii Casa Regal i a
potoli spiritele, regele Carol a donat i el o sum n
contul statuii lui Cuza. Lumea ns nu se linitise.
Sosind, ntre timp, i statuia, aceasta a fost depozitat
ntr-o magazie a Primriei. Chemat telegrafic
sculptorul Raffaello Romanelli (din Firenze, Piaza
Spirito 26), accepta Piaa Nou ca i Grigore Ghica,
soluia fiind sprijinit i de Consiliul comunal, prin
decizia 504 din 9/ 22 octombrie 1910, spre bucuria
primarului N.Gane.

Cuza Vod se aeaz n Piaa Unirii

Schimbndu-se ns conducerea politic a oraului, n
edina noului Consiliu comunal din 2 mai 1911, sub
preedinia lui D.A. Greceanu, recent ales primar, se
hotra ca statuia domnitorului Al. I. Cuza s se aeze
n Piaa Unirii. Zadarnic protestau preedintele i o
parte din Comitetul su de iniiativ. Sculptorul, iari
chemat s dea detaliile pentru acest amplasament,
primea o comand pentru coroanele de bronz i
plcile de marmur.

Soclul din Piaa Nou, numit Piaa Cuza Vod,

rmnea gol propunndu-se ocuparea lui cu un
monument al eroilor de la Plevna sau cu o cimea
artistic, pentru care soseau i oferte din ar i din
strintate. Toate fiind pregtite, se fixa data dezvelirii
monumentului

n 27 mai 1912. La festivitti era invitat i suveranul

Carol I, care sosea dimineaa, mpreun cu principele
motenitor Ferdinand i fiul acestuia Carol. Au fost
ntmpinai la gar de toate autoritile, bucuroase c
s-a ncheiat btlia statuilor ce nveninase viaa
politic a oraului. Ceremonia ncepea la ora 12 cu un

serviciu religios, dup care suveranul, trgnd de un

cordon, lsa s se vad frumoasa statuie, n aplauzele
participanilor. Au vorbit, apoi, mitropolitul Pimen al
Moldovei, preedintele Comitetului
Grigore Ghica-Deleni, primarul Gh. N. Botez, un
student, profesorul A.D. Xenopol din partea
Universitii ieene, N. Iorga n numele Universitii
bucuretene, ministrul C.C. Arion, un veteran
Skeletti, i steanul Dumitru Solomon.

Lund cuvntul, suveranul arta semnificaia revenirii

n iubita Mea a doua Capital, subliniind meritele
domnului Unirii i declarnd: Primul Rege al

Romniei i ndeplinete o sfnt datorie ctre

vrednicul Domnitor al rilor surori unite aducnd n
faa acestui monument prinosul de cinstire ce se
cuvine memoriei lui Cuza Vod. Urma defilarea
colilor, a unitilor militare i a veteranilor venii din
toat ara (participau peste 6000 de steni avnd ntre
ei pe Nstase Roat , fiul lui Mo Ioan Roat). Cu acest
prilej se lua cunotin de hotrrea ca Regimentul 7
Roiori, n care servise fostul domnitor, s poarte
numele de Regimentul 7 Roiori Cuza Vod.
Festivitile se ncheiau cu banchetul oferit
oficialitilor la Mitropolie i o mas comun, n
Grdina Copou, destinat stenilor.
Pentru suveran aceasta a fost ultima sa vizit la Iai,
ntruct n dimineaa zilei de 27 septembrie/10
octombrie l9l4 , dup nceperea rzboiului, se pierdea,
la Sinaia, mcinat de gnduri. Rmnea urma
principele Ferdinand.

Pretutindeni, n ar i la Iai, se svreau triste

ceremonii religioase.
n edina din 1 noiembrie 1914, Consiliul comunal din
Iai hotra s i se nchine o lucrare , pe care o alctuia
N.A. Bogdan, autorul i a monografiei Oraul Iai.
Lucrarea nchinat fostului rege se tiprea n anul
1916, cu titlul Regele Carol I i a doua sa capital.
1911 Apa vine de la Timieti
Apa potabil era o mare
problem a btrnului Iai. Fr surse care s fac fa
nevoilor oraului, primria ncepea studiile pentru
aducerea apei fie de la Prut fie de la Timieti.

Variantele ncep a fi discutate n 1897, dar abia n 1904,

dup ndelungate discuii i proiecte, decizia final este
aduciunea de la Timieti. Dei este varianta cea mai
scump este preferat pentru o ap de calitate.
Furnizarea apei ncepe n 1911, iar conducta este
inugurat cu fast cu ocazia serbrilor Jubileului
Universitii

n perioada marilor transformri, alturi de asfaltri,

aducerea tramvaiului, iluminatul public i restaurarea
monumentelor, revine pe agenda public problema
apei potabile. Cimelele publice i fntnile nu fac fa
cererii tot mai mari, la fel fiind i cazul conductei pe

apeduct care lega valea Ciricului de casa de ap de la

Golia. Primarii de la sfritul secolului XIX i nceputul
secolului XX, ntre care Gh. Lascr (1904-1907), urmau
s poarte btlia apei, luptnd pentru aducerea
acesteia de la Timieti, potrivit proiectului propus de
W. Lindley.
Soluiile locale

Apa fiind cerina cea mai important a btrnului Iai,

aa cum s-a mai artat, problema ei a stat mereu n
atenia administraiei locale nc de la nfiinarea
Primriei i merit a fi reamintit. Toi primarii au avuto n fa, cutndu-se mereu surse pentru creterea
debitului livrat consumatorilor, folosindu-se cele
aproximativ 1200 fntni i 65 cimele cu 14 havuzuri
(bazine) alimentate din izvoarele locale de la
Aroneanu, Ciric, apte Oameni, Galata, Copou,
Repedea.
Astfel, sub primariatul lui Dimitrie Gusti, se mrea
capacitatea conductei dintre Ciric i Golia, aeznduse, peste podul de fier ce tocmai se construia n josul
strzii Cucu, o conduct de 25 cm diametru, cu tuburi
din font, aduse din Frana. Lucrrile le supraveghea
inginerul Fragneau, care construise podul peste Prut.
n noiembrie 1882 se termina aezarea tuburilor, dar,
din cauza iernii, podul nou de fier ce avea s dea
numele zonei (Podul de Fier) se definitiva abia n vara
anului 1883. Vechiul apeduct pe care trecea conducta,
cu diametrul doar de 18 cm, urma a se drma (1887).

Lucrari in Pacurari la conducta de apa de la

Timisesti
Arhitectul Fragneau, n numele casei G. Eiffel & Comp,
mai propusese, nc din 1874, suplimentarea cantitii
de ap cu circa 3000 m.c., folosind pnza freatic (de
mare adncime 120 m.) gsit n preajma Grii de
mrfuri (pe unde este acum Fabrica de igarete).
n alt soluie propunea i o aduciune de la Prut
pentru 6000 m.c.
Studii pentru apa ieenilor

Primarul N. Gane i Consiliul comunal, dup o atent

analiz, acceptau pe aceea a celebrului hidrolog
englez W.H. Lindley, proiectant al mai multor lucrri de
aduciune (Varovia, Manhein, Hamburg, Wurzburg,
Samara, Craiova, Elberfeld) La 3 mai 1897, Primria
ncheia contractul pentru furnizarea a circa 10.000
m.c. ap de izvor pe zi. Pornindu-se la treab, s-au
fcut sondaje n zona Prutului, Bahluiului, Siretului,
Moldovei, ajungndu-se la concluzia c cea mai bun
ap era cea din zona Timieti, unde se putea colecta
15.000 m.c. ntr-o prim faz i circa 30.000 m.c.
ulterior. Singurul cusur era acela c, pentru a ajunge

la Iai trebuia parcurs o distan de aproximativ 100

km. Exista posibilitatea realizrii aceluiai debit i din
Prut, printr-o priz cu instalaii de pompare.
Aduciunea de la Timieti avea avantajul unei ape de
izvor pure, ct i a cderii natural datorit diferenei
de altitudine dintre surs i oraul Iai.

Raportul hidrologului, naintat primarului Al. Bdru,

n septembrie 1899, cu dou variante de traseu, era
primit cu rezerve, cci aduciunea presupunea
cheltuieli de peste 12 milioane lei i unii consilieri
considerau planul fantezist sau utopic pentru
posibilitile financiare ale comunei.

Relund o idee mai veche, inginerul ef al Comunei,

Ch. Chaigneau, propunea o aduciune de la Prut
(Ungheni) pentru circa 10.000 m.c. pe zi.
La 9 iulie 1900, Consiliul comunal aproba soluia
Prutului, dar nu avea perspective dei proiectantul
gsise punct de priz mai aproape, la uora. Ziarele
intraser iar n rzboi, fiecare variant avnd partizani
vehemeni. Schimbarea primarului, n ianuarie 1901,
ngropa proiectul. Erau pe tapet: proiectul inginerului
Bejan pentru colectarea apei din valea Ciricului; al
inginerului Savul cu aduciune de la Ghereti; al
hidrologului Lindley de la Prut i tot al lui Lindley
de la Timieti, dei acesta costa de aproape trei ori
mai mult dect celelalte.
Timieti utopia devine realitate

Ghe. Lascar - n timpul primariatului sau se ia

decizia aductiunii de la Timisesti

n anul 1904, primarul C.B. Pennescu opta pentru

soluia aduciunii de la Timieti, pe care o punea n
lucru urmaul su, primarul Gh. Lascr. Inginerul A.
Savul din Serviciul Tehnic al Primriei primea sarcina
adoptrii soluiei lui Lindley la posibilitile practice i,
n septembrie 1905, Consiliul comunal aproba
demararea lucrrilor. Proiectul inginerului Savul era i
el mbuntit prin varianta Cantacuzino-Papadopol.
Au urmat mai multe licitaii (cu discuii i acuzaii n
pres), ncheiate cu aceea din 27 ianuarie/9 februarie
1907, ctigat de firma Union Baugesellschaft din
Viena.
n fine, la 9 februarie 1907, se ncheia contractul de
execuie ntre constructor i Primria Iailor, dar
primarul Gh Lascr nu avea ansa s vad sfritul
lucrrii sub conducerea sa, cci cdea guvernul
conservator i locul lui l lua N. Gane, iniiatorul
proiectului.

Dup multe eforturi, prin noiembrie l9l0 , conducta de

aduciune a apei n Iai, lung de aproximativ 103 km,
ajungea n ora, iar la 6 ianuarie 1911 aprea i apa
Moldovei, fcndu-se sfinirea. Distribuia ncepea
dup 5 aprilie 1911. Primar devenise D.A. Greceanu,
dar inaugurarea urma a se face n perioada serbrilor
Jubileului Universitii, prevzut toamna.
Srbtoarea, stabilit pentru zilele de 26-29
septembrie 1911, aducea la Iai invitai din ntreaga
ar, reprezentani ai universitilor europene, pe
suveranul cu regina i principii motenitori. Ca
ntotdeauna, programul oficial al serbrilor se
ntocmise de Primrie i prevedea ca familia regal s

fie ntmpinat la gar, n ziua de duminic, 25

septembrie, orale 4 p.m., de toate autoritile oraului
cu Doamnele lor . Pentru ca primirea s fie ct mai
clduroas populaia era informat cu ntiinarea:
Ceteni! Dup 7 ani laul are din nou
fericirea de a primi ntre zidurile sale pe
iubiii notri Suverani i Augusta Dinastie:
M.M.L.L. Regele i Regina, A.A.L.L. R.R.
Pricipele i Principesa Romniei, A.S.R.
Principele Carol, A.S.R. Principesa Elisabeta.
Vor sosi n oraul nostru n ziua de duminic,
25 septembrie a.c., orale 4,30 p.m. pentru a
lua
parte
la
serbrile
jubiliare
ale
Universitii. Ceteni! E de datoria tuturora
fr nici o deosebire, s Le ieim ntru
ntmpinare, urndu-Le bun venire, i s-l
nconjurm cu aceeai dragoste nemrginit
i adnc ncredere de care ntotdeauna cea
de a doua Capital a rii a tiut s dea
dovad fa de Tron i Dinastie. Primar, D.A.
Greceanu.
Ion Mitican
Electricitate, tramvai i monumente
nceputul secolului XX
nseamn pentru Iai continuarea modernizrilor. Aducerea
tramvaiului electric reconfigureaz strzile din centru. n
1904 sunt inaugurate dup restaurare Sf Nicolae Domnesc
i Trei Ierarhi. n 1906 statuia lui Vasile Alecsandri
nlocuiete statuia lui Gheorghe Asachi n faa Teatrului
Naional

Tramvaiul electric apare la Iai

Semnndu-se, la 19 martie 1898, contractul ntre
Primrie i Societatea Algemeine Electricitts
Gesellschaft (AEG) din Berlin pentru aducerea
tramvaiului electric la Iai, strzile fiind ntortochiate,
urmau numeroase probleme cu alinierea, retragerea
caselor pe noile poziii indicate de planul inginerului
Gr. Bejan, pentru a se da drum liber trsurilor fr
cai.

Se fceau exproprieri, se cumprau terenuri de la

proprietarii aliniai, altora, dup caz, vnzndu-li-se , se
mutau ziduri i garduri, nu fr ponoase electorale la
adresa nlocuitorilor lui Nicolae Gane, care fcuse
pozna aducerii tramvaiului, lsnd urmailor bti de
cap.

Totodat, se executau i lucrrile de electrificare a

oraului, contractate de Primrie cu Societatea
Continentale
Gesellschaft
fr
Electriche
Unternehmungen din Nrnberg, la 15 noiembrie 1897.
n ziua de 8 septembrie 1898 se punea piatra
fundamental la cldirea Uzinei, iar peste vreo 8 luni,
mai bine zis la 6 mai 1899, Uzina de lumin, cum se
mai numea, furniza curentul alternativ, cu tensiune
nalt de 3000 V i tensiune joas de 300/150 V, n
reelele oraului. Se afla pe strada Mooc, numit apoi
strada Uzinelor, fiindc tot acolo se construia i

Uzina electric a tramvaielor, ce avea s fie dat n

exploatare la 1 martie 1900.
Societatea de Electricitate i organizase un birou
comercial n Casa Neuchtz din strada tefan cel Mare
nr. 1 unde este acum restaurantul Select. Luni
dimineaa, n ziua de 24 ianuarie 1900, ncepeau
voiajurile experimentale ale primelor tramvaie, la 17
februarie/1 martie 1900 punndu-se n circulaie,
pentru public, linia Gar-Hal, la 6/19 martie linia
Pcurari, iar la 7/20 martie tronsonul Hal-Socola i
apoi celelalte.
Cu fast sunt redeschise Sf. Nicolae Domnesc i Trei
Ierarhi

Pe la nceputul anului 1903, anunndu-se vizita de

cteva zile (din 14 ianuarie), a principelui motenitor
Ferdinand, se continua aciunea apropierii augustei
sale persoane de fosta capital a Moldovei i de aleii
si. n acest scop, seara, dup efectuarea inspeciilor
protocolare, lua masa n localul Primriei (din strada
Golia), laolalt cu oficialitile i personalitile locale.
Primarului C.B. Pennescu, i revenea plcuta misiune
de a reda oficiilor religioase biserica Sfntul Neculai
cel Mare sau cel Bogat, n care se ungeau vechii
domni ai Moldovei, ct i biserica Trei Ierarhi.
Terminndu-se lucrrile principale ncepute prin anul
1884 la prima i n 1882 la a doua, cu toate c mai
erau de fcut clopotniele, grilajul i Sala gotic din
fostul Palat al lui Vasile Lupu, s-a hotrt sfinirea i
deschiderea lor.

n acest scop, vineri, 1 octombrie 1904, la ora 4 p.m.,

sosea la Iai, pentru o sptmn ntreag, familia
regal cu regele Carol, regina Elisabeta, principele
Ferdinand, principesa Maria i motenitorii lor.
Potrivit obiceiului, lumea fusese anunat prin ziare
i afie s le ias nainte pe ntreg parcursul, la gar
ntmpinndu-i, cu pine i sare, primarul, Consiliul
comunal i toi oficialii i demnitarii locali. Ca
ntotdeauna, ntreg cortegiul de trsuri a mers mai nti
la Mitropolie i apoi la sediul Comandamentului
Corpului IV(din Copou), unde s-a stabilit reedina

suveranului. Seara a avut loc o mas de gal ,la care

primarul i-a artat recunotina pentru sprijinul
acordat terminrii celor dou monumente. A doua zi,
smbt, 2 octombrie, s-a svrit sfinirea ctitoriei lui
tefan cel Mare, iar duminic, 3 octombrie, sfinirea
ctitoriei lui Vasile Lupu. Participau sumedenie de
invitai, trimiii Rusiei i Austriei, Corpul Consular,
minitri, ofieri i muli ieeni.
Biserica Trei Ierarhi, abia scoas dintre schele,
impresiona ntreaga asisten cu dantelria exterioar
de piatr, catapeteasma din marmur de Carara,
mozaicul Sfintei Paraschiva i podoabele sale
strlucitoare, fiind considerat o capodoper. n
aceeai zi de duminic, dup amiaz, invitaii vizitau
coala Militar.

Anul 1905 aducea o mare realizare economic:

deschiderea Atelierelor C.F.R. Nicolina, sorocite s
dea Iaului putere industrial i peste 1000 de locuri
de munc.
Alturi de elevii aezai n flancuri, pentru defilare i
exerciii militare, nalii oaspei gseau i pe micul
principe Carol (viitorul rege Carol al II-lea), fiul lui

Ferdinand, nscris la coala ieean. Luni, 4

octombrie, se vizita Seminarul Veniamin Costache,
aflat n srbtorile Centenarului i apoi restul
instituiilor i al colilor principale, miercuri, 6
octombrie, cltoria la Iai ncheindu-se.
Vasile Alecsandri ia locul lui Gheorghe Asachi n faa
teatrului

La 15 octombrie 1906 fosta capital a Moldovei tria

din nou bucuria unei srbtori. Se dezvelea statuia din
bronz a poetului Vasile Alecsandri. O realizase
sculptorul Wladislav Hegel, fondurile obinndu-se prin
subscripia public deschis n luna august 1890, n

timpul primariatului lui Vasile Pogor. Statuia era

aezat pe soclu nc din anul precedent i i se mai
anunase o deschidere fastuoas prin luna august.
Pn atunci locul ei fusese ocupat de statuia din
marmur de Carara a crturarului Gh. Asachi,
dezvelit n 14 octombrie 1890 la Trei Ierarhi, adus
aici n septembrie 1897, dup terminarea Teatrului
drept recunotin pentru realizarea primului
spectacol n limba romn i iari mutat, dar n
faa colii de lng vechiul amplasament (1905).
Ca de obicei, operei lui Hegel gazetele i I descopereau
cusururi: nici atitudinea, nici chipul, luminos ce avea
marele nostru poet nu se regsesc n I bronz , scria
Ecoul Moldovei din 13 decembrie 1905.
Fiindc se ntrzia dezvelirea, aceeai gazet i *
publica presupusele gnduri (n 11 iunie 1906), scriind
c eroul vrea s ias de sub giulgiul acoperitor i I
ntreba dregtorii oraului pe cnd, tiranilor, mi j
ridicai muamaua sub care m nduii ? .
La inaugurare participau delegai din toate prile rii
i un mare grup de rani bucovineni -brbai i femei
mbrcai n frumoase costume naionale -, condui de
vreo 30 de preoi, nvtori i scriitori bucovineni.
Defilarea lor prin faa statuii strnea un mare
entuziasm, nlcrimnd ochii privitorilor. ntre
coroanele depuse la picioarele poetului se afla i una
a regimentului vasluian Racova, pe care scria Statuia
poetului Vasile Alecsandri : Urmaii celor nou i cu
sergentul zece.

Cuvntau 15 oratori ntre care i tipograful I.S.

Ionescu, din partea fostei tipografii a Junimii, ct i
veteranul junimist Nicolae Gane. Prin vorbe calde i
emoionante, acesta evoca amintirea poetului care a
ntruchipat toate dorinele i speranele neamului
nostru .
Socotind c vajnicii bucovineni ce nfruntaser
oprelitile autoritilor de ocupaie austriac i
trecuser cordunul (grania) pentru a veni n
Romnia vor pstra semnele de iubire freasc, le
amintea versurile poetului:

Amndoi sntem de-o mam,/ De-o fptur i

de-o sam./ Ca doi brazi dintr-o tulpin,/ Ca
doi ochi ntr-o lumin./ Amndoi avem un
nume/ Amndoi o soart-n lume./ Eu i-s frate,
tu-mi eti frate,/ n noi doi un suflet bate.

Rpa Galben sau Podul lui Eminescu

n 1897, primarul Gane demareaz
construcia Rpei Galbene, menit s estetizeze malurile
lutoase pline de ap dinspre Gar. La 7 martie 1902 este
inaugurat esplanada ce devine punct de atracie pentru
ieeni. Versantul alunector pune probleme noii construcii.

Preocupat s elimine i zona urcioas a Rpei

Galbene, cu maluri rupte de apele coborte dinspre
dealurile Muntenimii (Copoului) ca ntr-o cascad
lutoas, primarul Nicolae Gane iniia construirea unei
esplanade.
Inspirat de Eminescu

Dei mrturisise unui jurnal c ideea i venise ntr-o

noapte senin din luna august , de fapt aceasta
aparinea poetului Mihai Eminescu. Vistor i
nostalgic, profund impresionat de trecutul i
frumuseea btrnului Iai, poetul avea uneori plcerea
s priveasc imensa vale ce se ntindea prpstioas,
la poalele trgului, de-a lungul Bahluiului. necat de

uvoaie i npdit de nesfritele pduri de rogoz,

trestie i ppuri, miunnd de psri, peti i felurite
gngnii, prea o adevrat delt n mijlocul creia se
ridica Palatul Nemesc al Grii.
Cercetnd ncnttoarea privelite, rezemat cu
coatele pe bara de lemn, ntins ca parapet, la
marginile malurilor abrupte dinspre Cimeaua
Pcurari, uneori putea fi vzut poetul Mihai Eminescu.
Acolo l gsea ntr-o zi Gh. Popa Radu. Privea spre
Galata. ntrebat ce face, avea s rspund: Ce s
fac admir natura; uite domnule Radu, spune-mi, cine
ar fi n stare s-mi puie pe hrtie tabloul acesta care ni
se prezint naintea ochilor. Doamne! exclam el, ce
poziie frumoas are Iaul! De a avea eu bani, a
pune s se fac un pod de aici pn pe dealul Galata.
nchipuie-i, cnd acest pod ar exista, s stai n
mijlocul lui, ce privelite frumoas ai avea. Cred c n
lumea ntreag nu s-ar mai gsi pereche! (O amintire
din viaa lui Eminescu, Arhiva: nr. 5-6, 1900).

Zona este transformat total

Malul rpei sfrtecat de ape urca mereu spre trg,
mucnd n fiecare primvar i toamn ogrzile
caselor apropiate, nct unii trgovei, mai sperioi,
vedeau sfritul capitalei prbuit n uriaele
prpstii de la Rpa Galben i pn la Rpa
Pivigheoaiei (cscat n preajma uliei Talpalarilor,
zis apoi Sulescu), ce se adnceau mereu. Dup mai
multe ncercri de a nchide aceast ran a Iaului,
primarul Nicolae Gane n cel de-al patrulea mandat
demareaz procedurile pentru construcia Rpei
Galbene. Lucrarea gndit de primar avea menirea s
igienizeze locul npdit de necurenii, s-l
nfrumuseeze i s creeze o legtur direct, printrun bulevard modern, ntre Gar i strada Copoului
(Carol), aflat, de asemenea, n prefaceri. La cererea
sa, inginerul ef Charles Chaigneau din Serviciul

Tehnic al Primriei, prezenta planul general al noii

strzi cu raportul nr. 4269 din 5 septembrie 1897 pe
care primarul punea apostila: La Consiliu i data de
9 septembrie 1897. Odat aciunea pornit, urmau
discuiile de rigoare, inginerul Chaigneau ntocmind
planurile lucrrilor de canalizare, iar arhitectul I.
Vignali pe cele ale unei esplanade ce avea s
nlocuiasc rpa cea hd. La 3 martie 1898, Consiliul
comunal le ddea girul, astfel c a doua zi porneau
spre Bucureti. Dei lipseau fondurile, circa 400.000
lei, la cererea primarului, Ministrul de Interne i
Consiliul Tehnic Superior prin Jurnalul din 9 aprilie
1898 -ncuviinau execuia proiectelor.

Construcia dura pn n 1902

Urmau licitaiile ctigate de inginerul Virgil Hlceanu
pentru zidul de susinere i scri, de M. Manoliu
pentru canalizare, inginerul I. Petrazoli prelund
supravegherea tehnic. Prin august, lucrrile erau n
toi, cu acest prilej deschizndu-se i dou strzi noi:
Regimentul 13 (astzi Silvestru) i Grivia (acum
Strpungerea Silvestru), pentru trecerea canalelor
spre Bahlui. Primarul Gane nu mai apuca s
inaugureze frumoasa zidire cci, n aprilie 1898,
Consiliul era dizolvat i n locul celui vechi se instala
altul, conducerea oraului lund-o, ca primar, Al.

Bdru (conservator). Noii demnitari socoteau

operele naintailor gesturi de propagand
electoral, costisitoare pentru contribuabili. Dei mai
temperate, lucrrile continuau. la 1 martie 1901,
svrindu-se recepia provizorie sub conducerea lui
Constantin B. Pennescu, ales preedinte al Comisiei
Interimare doar de cteva zile. Esplanada, cu cerdac
nalt de Belvedere, balcoane, nie i monumentale
scri laterale, mrginite de balustrade pentru lmpi i
statui , domina ntreaga vale lipsit pe atunci de mari
cldiri i nlesnea o ncnttoare privelite ctre
Gar. Fntnile arteziene susurau necontenit, iar stropii
unui izvora limpede jucau printre pietricelele
minicascadei de sub corpul central.
O inscripie plnuit mai jos, cu stema vechiului Iai,
urma s consacre numele realizatorilor i al celor doi
primari rivali politici -, care n-au avut fericirea
inaugurrii cnd se aflau n scaunul crmurii oraului.
Cu acest prilej s-au amenajat o strad de legtur spre
Pcurari, una spre Copou i alta ctre Gar.

Esplanada deschidea privelistea catre Gara

Alunecarea terenului pune probleme
Dup terminare s-a constatat c marele edificiu rezista
cu greu presiunii dealului i, precum ncepuser
crpturile , putea s devin o ruin. Un raport al
inginerului Anton S. Savul, din 31 octombrie 1904,
arta primarului c denot o micare att a terenului
ct i a zidului din Rpa Galben. i mai sever, un
proces verbal din 26 ianuarie 1905 informa Consiliul
comunal c ntreaga lucrare e ameninat cu
prbuirea . Specialitii propuneau drenri multiple
i stvilirea alunecrii prin nite contraforturi sau
pinteni adnci din beton i armturi. Acestea necesitau
fonduri mari.

Construcia cldirilor CFR (1922) ajuta la

stabilizarea versantului
Salvarea venea abia prin februarie 1922, cnd
Regionala C.F.R. Iai cerea terenul grdinii prsite de
la picioarele Esplanadei, pentru construirea unui
cartier modern, cu coal, bibliotec, sala de
conferine i alte nlesniri. Cererea a fost aprobat de
Consiliul comunal, avizat de forurile guvernamentale
i, la 21 septembrie 1922, odat cu inaugurarea
cartierului C.F.R. din Nicolina, se punea piatra
fundamental a noului aezmnt. Dup trei ani de
lucrri, cu mari cheltuieli pentru stabilizarea
pmntului i ntrirea zidurilor, la 20 decembrie 1925
se inaugura Cminul Cultural C.F.R. Rpa

Galben, ce avea s devin un Ateneu al zonei i un

reazem al Copoului i al Esplanadei numite de unii
Podul lui Eminescu. Prin masivitatea i soliditatea
sa, prentmpina fuga terenului, rmnnd neclintit la
toate seismele ce i-au ncercat puterile.
Ion Mitican

Pe urmele lui Ion Mitican Transformarea Iaului

modernizri, dar i demolri (2)
Prin ziarele locale, i
mai ales n Ecoul Moldovei (4 februarie 1891), apruse
ideea realizrii unei piee cu statuia Unirii n mijlocul ei
pe locul rspntiei hanului Petre Bacalu (format din strzile
Golia, Academiei i Tlplari zis Sulescu), unde se
jucase mai nti Hora Unirii. Pentru aceasta se cerea
desfiinarea grdinii din faa Hotelului Traian, ct i
demolarea ctorva cldiri vechi din partea opus, ntre care
i bolile unei vechi crciume. Acolo urma s se ridice o
statuie nchinat Unirii. Drept consecin, n zilele de 5 i 6
februarie 1897, Consiliul comunal luase n dezbatere

aceast dolean, n aprilie se vota exproprierea bolilor, iar

prin mai 1897 se i ncepea, drmarea lor cu tnguirile de
rigoare, fiind socotite istorice , aparinnd vechiului Iai.

ntre timp se votase i legea revoluionar a roilor

(Partidului Liberal) i anume Legea repausului
duminical (din 6/18 martie 1897), cu aplicare din ziua
de duminic, 16/ 28 martie 1897. Rspunznd

cerinelor miilor de angajai comerciali i lucrtori

care nu aveau dect 5-6 zile libere pe an, muli trebuind
s lucreze pn la 14 ore pe zi, Parlamentul hotrse
introducerea repausului duminical obligatoriu. Cu
toat opunerea unor politicieni care socoteau c se va
provoca srcirea rii i a proprietarilor ,
duminicile, ct i cele 14 srbtori declarate legale,
urmau s fie nelucrtoare. Aa cum susinuser
deputaii i arta Ecoul Moldoveidin 20 martie 1897,
legea i propunea s elimine excesul de munc ,
care ducea la degenerarea fizic i intelectual a
populaiei, cci nici o parte (proprietarii) nici alta
(angajaii) nu mai gseau ocazia s citeasc ceva s
mearg la un teatru, s se instruiasc, crendu-se
sumedenie de suflete monstruoase , fr vreo
credin , preocupate doar de bani, de afaceri uneori
necinstite.
Legea era primit cu manifestaii de recunotin ale
tinerilor vnztori, meseriai, lucrtori, calfe i ucenici,
care, adesea, nu aveau timp nici s se spele i
trebuiau s mearg la baie doar smbta noaptea, cnd
aceste aezminte funcionau pn dimineaa.

Unii stpni i negustori se opuneau la aplicarea noii

legi
Cum era de ateptat, unii stpni i negustori se
opuneau la aplicarea ei, gsindu-se destui opozani i
printre trgovei nemulumii c nu-i vor mai putea
face cumprturile duminica ori speriai c i vor
pierde serviciile sau li se vor micora simbriile.

Primarul i Consiliul comunal nu se lsau intimidai,

aa c din prima duminic o puneau n aplicare,
funcionarii Primriei, agenii i poliitii efectund
controale. Unii negustori de alte credine religioase,
socotindu-se scutii de prevederi, cci srbtoreau
zile diferite , ncercau s fac not discordant, dar
fr efect. Scriitorul Nicolae Gane primarul era
hotrt s introduc legea fr excepii i team de
reclamaii , dei muli dintre oponeni aveau cetenie
strin (fiind paaportari sudii) i la anumite
srbtori arborau ostentativ, cele mai felurite drapele
(austriece, ruse, turce, prusace, franceze, spaniole,

engleze) ,dnd Iaului un caracter de ora

internaional (Ecoul Moldovei , 10 aprilie 1897).
Spiru Haret, ministru al Instruciunii i Cultelor n
guvernul condus de Dimitrie Sturza -ieean la origine-,
cerea s se organizeze, duminica, cursuri i excursii
n mprejurimile oraului, pentru educarea tinerilor
eliberai de sclavie . Prins de curentul noii liberti i
al schimbrilor spirituale, Consiliul comunal se
preocupa de nfiinarea unei staiuni balneare la
Ungheni, dorind prefacerea micului sat de pe malul
romnesc al Prutului, ntr-o suburbie a Iaului, precum
Versailles la Paris, ori Spandau la Berlin. Se proiectau
plaje, cu cabine pe uscat i pe plute.
Un antreprenor, Antoniade, deschisese un mare
restaurant, al cror clieni beneficiau de bilete gratuite
pentru trenul de plcere, ce pleca din Iai, zilnic, la ora
16, dup terminarea lucrului.
Strmoetile scldtori din apele Bahluiului,
amenajate cu plaje i cabine, ntre Podu de Fier C.F.R.
i Fabrica de igarete, fuseser necate de canalizrile
oraului i interzise de Serviciul Sanitar, spre durerea
trgoveilor sraci.
O staiune montan se proiecta n jurul fostelor bi de
la Repedea (unde este acum Motelul) pentru care se
dorea i o linie ferat.

Se nate aezmntul pentru boli nervoase de pe

valea Socolei
Pe valea Socolei se preconiza, de asemenea, un
aezmnt: Spitalul pentru boli nervoase. Dup mai
multe intervenii, guvernul czuse de acord cu cerina
Iailor i, la 8 martie 1896, i aprobase construirea, n
curtea fostului Seminar Veniamin Costache de la
Mnstirea Socola. Lucrarea avea s fie executat de
srguincioii arhiteci Trolli i Scolari, pe baza
proiectelor arhitecilor Svulescu i Arnold.
Edilii cutau i un teren ncptor pentru zidirea
Palatului comunal, astfel nct jurnalele propuneau
vasta grdin a cafenelei Chateau aux fleurs, cu
intrare prin strzile Golia (Cuza Vod), coala de Arte
(Teodor Burada) i, eventual, prin strada Primriei (azi,
Gh. Brtianu).

Urmnd licitaia pentru nzestrarea Iaului cu surse de

bogate ape, n iunie 1897 sosea hidrologul Lindley cu
oferta izvoarelor Moldovei.
Toamna anului 1897 aducea i ea o srbtoare, i
anume inaugurarea noului palat al Universitii.
Trecuser 37 de ani de la nceperea activitii sale, n
fostul palat al Ocrmuirii, din Ulia de Sus cumprat
de la urmaii lui Alexandru Rosetti-Roznovanu.

Spaiul restrns al cldirii cu numai 26 ncperi, Aula i

dotrile minime mpiedicau dezvoltarea i mrirea
numrului de studeni. De aceea, diriguitorii oraului
ineau mereu n faa ochilor cerina ridicrii unui nou

local, cuprinztor mai ales dup deschiderea

cursurilor Facultii de Medicin (1 decembrie 1879).
Rspunznd nenumratelor intervenii, Camerele
aprobau, n aprilie 1886, proiectul de lege necesar,
cldirea urmnd a se ridica pe terenul Teatrului i al
colii de Belle-Arte sortite demolrii.
Cu toate c planurile ntocmite de arhitectul Louis
Blanc fuseser terminate nc din anul 1888, piatra
fundamental se aezase abia duminic, 23 mai 1893,
la ora 11. De fa se aflau: principele motenitor
Ferdinand, preedintele Consiliului de Minitri
Lascr, Catargi, ministrul Instruciunii i Cultelor
Take Ionescu, rectorul Universitii bucuretene Titu
Maiorescu, profesori, studeni i un numeros public.
Momentul s-a srbtorit apoi printr-un fastuos
banchet, organizat n sala cea mare a Primriei,din
palatul Roznovanu, unde principelui i-au fost
prezentai consilierii comunali i ali dregtori din
capitala a doua a rii .
Executate dup moda timpului, pe ndelete, i numai
vara, de antrepriza arhitecilor milanezi Trolli i
Scolari, inui din scurt de gazetele locale ce le gseau
mereu cusururi, lucrrile se terminau n octombrie
1897, cnd se svrea inaugurarea.
Dnd importana cuvenit faptului, la festiviti
participa familia regal cu regele Carol I, regina
Elisabeta care nu mai fusese la Iai din anul 1880 -,
preedintele Consiliului de Minitri Dimitrie A.
Sturza, ministrul Lucrrilor Publice Ion C. Brtianu,

reprezentani ai Universitii din Bucureti, membri ai

Corpului didactic i studeni.

Festivitile, ncepute duminic 19 octombrie, la ora

10, cnd sosise trenul regal salutat, dup tradiie de
Consiliul comunal i primarul N. Gane, aveau s in
pn joi seara, 23 octombrie. Regele i regina, cartiruii
la comandamentul Corpului IV de Armat (unde este
acum Palatul Copiilor), urmau s viziteze mai multe
instituii i monumente i s se ntlneasc cu
cetenii ce i ateptau pe strzi i n fosta rspntie

istoric a hanului Petre Bacalu, tocmai prefcut i

botezat Piaa Unirii.
Mari, 21 octombrie, la ora 10, n prezena familiei
regale, de fa cu minitrii, primarul, prefectul,
Consiliul comunal, Corpul profesoral, Corpul consular,
(format din consulii Rusiei, Austriei, Germaniei,
Franei si Turciei), guvernatorul Basarabiei i ambelanul arului Nicolae al Rusiei, studeni i
sumedenie de ieeni se oficia sfinirea zidirii de
ctre mitropolitul Iosif. Spiru Haret ministru al
Instruciunii, Nicolae Culianu rectorul Universitii i
studenii au subliniat nsemntatea cldirii devenit
Palat al Literelor i al tiinei. Rspunznd ovaiilor i
mulumirilor, ntr-o scurt replic, suveranul arta c
puterea statelor st nu numai n numrul soldailor i
n viaa economic: Un factor de cpetenie, poate cel
mai nsemnat, este gradul de cultur. O direciune
sntoas i naional a naltelor studii, ce se
urmresc n Universitate, este dar, condiiunea
neaprat a adevratei propiri. Contiina naional.
ateapt conductori nelepi i cumptai. .
Ion Mitican
Academicienii Iaului Anton Naum, un
academician dedicat literaturii
Curierul de Iai v prezint un nou serial,
dedicat
academicienilor
Iaului,
elitei
intelectuale care a conferit strlucire oraului,
sporindu-i prestigiul tiinific i cultural n
ntreaga lume.

Academicianul Anton Naum a avut o prodigioas

activitate ca traductor i cadru didactic.

Studii la Academia Mihilean

Anton Naum, fiu al unui negustor originar din
Macedonia, stabilit n Iai, s-a nscut n capitala
Principatului Moldovei n data de 17 ianuarie 1829.
Biatul Anton copilrise n oraul de pe Bahlui, dar i
n mediul rural nvecinat Iaului, unde printele su,
ntr-o vreme, luase n arend mari suprafee arabile,
crendu-i o foarte ndestultoare situaie material.
Micul Anton ncepuse nvtura n casa printeasc
cu dascli angajai de familie. Dup deprinderea
scrierii, cititului i iniierea n limba francez a urmat

clasele colii primare la Iai, completate apoi la

Academia Mihilean timp de patru ani ct durau
cursurile inferior i cel superior. Cu doi ani mai
nainte de Unirea Principatelor ara Romneasc i
Moldova a mers s studieze n Frana. n Paris a urmat
i absolvit Facultatea de Litere, dup care a mai
studiat i la Collge de France, totaliznd aproape un
deceniu de colarizri universitare (nou ani, n.n.).
Revine n oraul natal, la anul 1865, fiind numit
profesor provizor la Liceul Central, unde a predat
istoria i limba francez. Peste trei ani, n 1868, era
numit revizor pentru colile din districtul Romanului,
post pe care l-a prsit, fiind destituit n anul 1870.
Dup o contestare a motivelor destituirii a revenit ca
revizor pentru judeele Botoani, Iai, Neam i
Suceava. Devenise membru al Societii Literare din
Iai, a crei existen a nceput n anul1863 i al crei
organ de pres era periodicul Convorbiri Literare.

Perioada junimist
Este de menionat faptul c Junimea i
Convorbirile literare au creat cel mai mare i mai
valoros curent literar din cadrul micrii noastre
culturale. La Convorbiri literare au debutat i s-au
lansat scriitori care, fr acest periodic junimist ar fi
fost posibil de a nu se fi putut afirma niciodat. ntre
acetia figureaz i Anton Naum. El a debutat n 1872
(anul primirii sale n societatea respectiv, n.n.) la
Convorbiri literare cu un grupaj de traduceri din La
Fontaine, Lamartine, Victor Hugo, Jean Reboul .a. n
1875 a ajuns din nou profesor la Liceul central, ns
nu pentru mult vreme. n urma campaniei
antijunimiste dus de ministrul Christian Tell (18071884) a fost iari destituit. De abia n anul 1879 a
reuit s revin n nvmnt ca profesor la coala
militar din Iai, la care a profesat ceva mai mult de

zece ani. Cariera didactic universitar din Iai o

ncepuse n anul 1892 ca suplinitor la Catedra de
Istoria literaturilor moderne (neolatine) pe durata
absenei profesorului titular tefan G.Vrgolici (18431897). Acest interimat a durat pn n anul 1895. A
obinut titularizarea la Universitatea din Iai n 1897, la
Catedra de limb francez, prednd cursuri pn n
anul 1908 cnd, la etatea de aptezeci i nou de ani,
s-a retras din nvmnt. Pe cnd funcionase ca
profesor al colii pregtitoare a cadrelor militare, n
data de 28 martie 1887 a fost ales membru
corespondent al Academiei Romne, instituie a
crei preedinie
o
deinea
reputatul
scriitor,
economist i om politic Ion Ghika (1816-1897).

Onoarea primirii n Academie

Dup un stagiu de aproape ase ani n care a fost
situat
pe
treapta
academic
a
membrilor
corespondeni, n edina planului academic din 11
martie 1893, tot sub preedinia lui Ion Ghika,
deintorul celui de-al doilea mandat, lui Anton Naum i
s-a acordat, n urma votului secret al membrilor titulari
ai academiei, fotoliul de academician titular. Opera sa,
pe ct de cuprinztoare pe att de diversificat,
impunea un cuvenit respect autorului i ca urmare
Seciunea literar din care fcea parte a propus
conducerii academice s i acorde profesorului
universitar, academician titular Anton Naum, onoarea

de a prezenta n plen un discurs de recepie. n data

de 2 aprilie 1894 a prezentat n edin solemn
discursul intitulat Cuvnt de primire la Academia
Romn. Cuvenitul rspuns din partea Academiei
Romne i-a fost dat de ctre Titu Maiorescu. A activat
n cadrul Seciunii Literare, fiind ales preedinte al
seciei n perioadele 1896-1898 i 1909-1910. A tradus
pentru prima oar n limba romn i a aprut la Iai,
n anul 1875, importanta creaie a poetului francez
Nicolas Boileau (1636-1711), Arta poetic, Paris, 1674,
un veritabil ndreptar poetic n care susine primatul
raiunii i al msurii n art, realismul psihologic,
fixnd clasicisul ca un ideal literar demn de urmat.
Tot ca traductor a reuit performana de a transpune
n limba romn primul cnt din poemul Mireille
(Mirio) al poetului francez de expresie provensal
Frdric Mistral (1830-1914), laureat al premiului Nobel
pentru literatur din anul 1904. Pentru aceast reuit
literar i s-a acordat nalta distincie Pana de aur
ornat cu briliante n anul 1887, n cadrul
Jocurilor Florale de la Forcalquier (Provence). Ca poet
liric s-a situat pe ideatica meditativ ai cror iniiatori
au fost n poezia romn Alexandru Beldiman (17601826, Iai), Barbu Paris Mumuleanu (1794-1836) i
ieeanul Vasile Pogor (1833-1906). i sunt foarte
reuite creaiile poetice n care natura este descris n
momentele ei delinite fortifiant i maiestuoas, cu
accentuate note bucolice. Dar a abordat i registre
satirice n poemul Povestea vulpei, n care este
vizibil influena din Istoria ieroglific a lui Dimitrie

Cantemir. A ncetat din via la etatea de optzeci i opt

de ani, n 28 august, anul 1917, la Mreti, i a fost
nmormntat la Cndeti, n judeul Neam.

Transformarea Iaului modernizri, dar i

demolri
Curierul de Iai continu
seria de evocri din istoria Iaului, adunate i
ngrijite de Ion Mitican. Rubrica Cronica unui
vechi ieean va gzdui, n memoria sa
fragmente din volumele publicate pe parcursul
anilor la Editura Tehnopress. Materialele au fost
puse la dispoziie prin bunvoina editorului
Ionel Scleanu.

Sfritul secolului XIX prinde Iaul ntr+o perioad de

mari transformri. Pe de o parte ncep pregtirile
pentru aducerea tramvaiului, a curentului electric i
pentru dezvoltarea economic. Pe de alt parte, sunt
restaurate bisericile Trei Ierarhi i Sf. Nicolae
Domnesc i este construit Institutul de Anatomie.

Institutul de Anatomie la 1900

Teatrul Naional era inaugurat cu fast la
sfritul anului 1896, semnnd o perioad de
mari transformri i modernizri ale Iaului.
Oraul se pregtete pentru infrastructur
modern, strzile sunt ndreptate, nu fr
conflicte i multe cldiri dispar n praful
demolrilor. Mai erau de terminat sau de
pornit i alte nzestrri pentru aezarea
oraului n rndul marilor centre culturale,
aa cum se dorise dup cedarea capitalei n
favoarea Bucuretilor.

Unele erau n plin execuie, precum Atelierele de la

coala Belle Arte, aezat lng cldirea Academiei
Mihilene i nlate, n noiembrie 1895, de arhitectul
Jean Catargiu. Peste drum, cu un an mai nainte
(1894), se inaugurase localul modern al Liceului
Naional, iar la Copou, Liceul Internat (1895), vizavi de
cldirea colii Centrale de nvtoare, terminat n
1890. Un grup de ase coli primare erau n lucru,
Consiliul votnd nc zece (12 septembrie 1896). La
noul Palat al Universitii ce se ridica, de arhitecii
Trolli i Scolari, n Copou, pe locul fostului Teatru ars
ct i al colii de Belle Arte, profesorul Al. Petrescu i
cu ajutoarele sale decorau sala Pailor pierdui,

aula i tavanul bibliotecii (mai-iulie 1896). Cam odat

cu instalaiile de ventilaie aduse la Teatru sosise i
instalaia de iluminat furnizat de casa Wolff din Paris.
Lng cldirea vechii Universiti din Strada de Sus,
(astzi Bd. Independenei) se construia un mic palat,
n stil doric, pentru Institutul Anatomic, dup proiectul
arhitectului ieean, tefan Emilian (Evenimentul , 19
februarie 1893). Era nzestrat cu instalaii frigorifice i
lumin electric, frontonul urmnd a fi sculptat de
artistul Hegel.
Meticulos, arhitectul Gh. Velescu, n mai 1896, ddea
n folosin Baia Turco-Romn, ce se zidise n locul
Bii Turceti, care ar fi trebuit s fie doar reparat, dar,
la nceperea lucrrilor (aprilie 1894) a fost drmat
pn la pmnt datorit putreziciunii zidurilor,
ndurernd nespus pe iubitorii vechiului Iai, dornici so pstreze ca o relicv istoric. Noile instalaii se
aduceau de la casa Balas din Paris inspiratoarea
planurilor i se instalau de Casa Koerting- Freres
(iunie 1897).

Trgul oraului face loc Atelierelor CFR

Dup mult lupt cu ali pretendeni, obinndu-se
construirea la Iai a marilor Ateliere CFR, n mai 1896,
Consiliul comunal le druia 25 hectare pe esul
fostului Iarmaroc de la Frumoasa (Ecoul Moldovei ,
19 mai 1896), sacrificnd trgul tradiional al fostei
capitale.
Se spera ca Atelierele s aduc mult dorita dezvoltare
industrial de care avea atta nevoie economia
oraului patriarhal. ncercnd o compensare, Primria
cumpra teren, de la Maria Xenopol, pentru o nou
pia n Pcurari.

Odat cu licitaia Teatrului avusese loc i aceea pentru

zidirea unui Abator modern i amenajarea unui Trg de
Vite, ambele ctigate tot de Societatea de Construcii,
lucrrile aflndu-se n mers, pn-n toamna anului 1897
urmnd a se executa i hala frigorific de ctre o
companie francez.
Sus, n dealul Copoului, lng bariera Potei, pe strada
Srriei se nlau acareturile colii de Arte i Meserii,
cu mai multe cldiri i un co nalt de aproape 30
metri, necesar turntoriei. Aici urmau s se mute
micile ateliere construite pe vremea domnitorului
Mihail Sturza, lng biserica Sf. Ilie (1841).

Turnul Mnstirii Trei Ierarhi i cldirile de la

strad nainte de restaurare
Restaurri i transformri la Trei Ierarhi i Nicolae
Domnesc

n refacere, dar mai ponderat cci se lucra cu

migal -, se afla i biserica Trei Ierarhi, ct i surata ei,
Sf. Neculai Domnesc.
Le nnoia celebrul arhitect francez Andr Lecomte du
Nouy, somitate a vremii n domeniul restaurrilor.
Lucrrile au fost ncepute din anul 1882, cu
drmarea pn la temelie a primeri Trei Ierarhi
ct i a ultimei Sf. Neculai (N.A. Bogdan Oraul
Iai). Cert este c restaurrile lui Lecomte modificau
substanial ambele lcauri bisericeti. O parte a
sclupturilor n piatr placajul deteriorat al ctitoriei lui
Vasile Lupu se modela din nou sub mna sculptorului
ieean D. Tronescu cu studii n Italia i a unor
studeni de la Artele Frumoase, pltii fiind cu bucata.
Timp de vreo 9 luni, lucrrile fuseser conduse de
talentatul arhitect N. Gabrielescu, considerat de unii
ieeni adevratul restaurator.

Gazetele timpului, nerbdtoare s vad mai repede

terminate cele dou vechi ctitorii, urmreau de
aproape mersul lucrrilor i mboldeau ntr-una pe
restauratori, cernd i refacerea Palatului lui Vasile
Lupu (Sala gotic) pentru un muzeu. Prin august 1895
sosise ua grea, din bronz, comandat la Viena i se
pregtea aezarea mozaicului Sfintei Paraschiva
realizat n Veneia. Se atepta i mobilierul comandat
tot la Viena. Acel vechi, cu unele picturi decupate i
ua din fier, sculptat, erau depozitate n trapezria
fostului palat al lui Vasile Lupu.

Tot prin august 1895, Consiliul comunal hotrse

aezarea unui monument ( o cruce), pe locul unde
fusese pristolul bisericii Sfnta Vineri, lng zidul Halei
de pete. Urma s fie nconjurat cu un grilaj sau un
lan gros, fixat pe stlpii din piatr ce se construiau.
Srac i lipsit de bogie, ctitoria socotit a
logoftului Nestor Ureche , de la finele veacului al XVIlea, iar dup legend a lui tefan cel Mare, fuses
propus la demolare n anul 1878 dup un incendiu
nimicitor , pe timpul primariatului lui Scarlat Pastia .
Prul Calcaina, nchis sub bulevard
Urmtoarea problem, de mare urgen, era
canalizarea prului Calcaina, cu malurile glodoase,
acoperite de gunoaiele trgului i apa venic verzuie .
ce se putea considera punctul de plecare a tuturor
boalelor ce au bntuit oraul (Ecoul Moldovei , 23
ianuarie 1897). Pornea de la iazul Crlig i parcurgea
aezarea peste 3 km, primvara i toamna izolnd
mahalalele Morilor de Vnt i Ttrai de restul
trgului. Se umfla, rupea podurile i lua nainte casele
srccioase de pe malurile sale insalubre. Mai ales n
valea Trgului Finei, numit i Trgul Cucului, cu
coastele prpstioase i locuite de cei mai sraci
locuitori ai trgului, aciuai pe strzile Vntu i Cucu,
adesea l treceau oamenii cu copile sau plutele
njghebate din pori i garduri, pn a se face un pod
metalic, care avea s dea i numele locului: Podul de
Fier .
Situaia ajungnd insuportabil, edina Consiliului
comunal de mari, 21 ianuarie 1897, se nchina acestei

probleme i se hotra canalizarea. Lucrarea urma s

coste aproximativ 1,2 milioane de lei (ziarul se vindea
cu 25 bani), dar se prevedea acoperirea prului de la
Podul Barierei Albine pn la acel numit Bularga, cu o
plac lung de beton, menit s devin un bulevard
modern, nchinat unionitilor bucureteni: I.C.
Brtianu i C.A. Rosetti .

Conform anunurilor, la 28 iulie 1897, se inea licitaia,

ctigat de inginerul Gr. Bejan, iar cu ocazia
deschiderii lucrrilor (la 14 iunie 1898) ieenii puteau
s afle c podul cel mare (planeulj- lucrare
extraordinar, pe atunci i una dintre cele mai
importante din ar acoperea un canal larg de 2,5 m,

nalt de 4 m i lung de peste 3 km (Ecoul Moldovei ,

16 iunie 1898).
Strada tefan cel Mare este ndreptat
Autorul proiectului amplu de canalizare a prului
tocmai terminase ridicarea Planului Oraului, pe baza
licitaiei din 4 decembrie 1895. Msurtorile
ncepuser din februarie 1896, instalndu-se punctul
central n turnul Goliei i circa 11 piramide n restul
oraului, prin curile cetenilor (potrivit Publicaiei
Primriei, din 9 aprilie 1896).
Planul era necesar pentru a se croi traseul reelelor
electrice, de ap, canalizare i pentru liniile
tramvaielor, toate aflate la ordinea zilei. Ca nceput
trebuia tiat erpuirea strzii tefan cel Mare, ntre
fosta Curte Domneasc i Mitropolie, pentru a se
putea fixa trotuarul din faa bisericii Trei Ierarhi i
locul turnului clopotniei drmat ca i fostele cldiri
comerciale de la strad ce ascundeau privelitea
locaului (1892). Lumea cerea refacerea turnului odat
cu zidurile ctitoriei lui Vasile Lupu i socotea vinovat
pe arhitectul Lecomte du Nou pentru ntrziere, iar
dnsul arunca vina pe edili, c nu-i ddeau
amplasamentul, fapt pentru care lansase ideea
aezrii acestuia undeva, n curte. Trecndu-se la
treab, din iulie 1897 inginerii Primriei ncepeau
btlia primelor alinieri, pe strada tefan cel Mare,
somnd proprietarii i negustorii s-i retrag
acareturile pe noul fga al fostei ulie strmte i
strmbe. Se desfiinau ulucele i zidurile din jurul
caselor, ct i treptele de pe trotuare . Aducem la

cunostiinta onor public din Iasi, ca in ziua de 17

februarie
(1
martie)
1900,
vom
preda
circulatiunei prima linie a tramvaiurilor
electrice, dintre Gara si Hala. Primul vagon va
pleca in fiecare zi, la ora 7 dimineata de la
bariera Garei, iar cele lalte ii vor succeda in
intervale regulate de cate 7 jum.minute, in
fiecare directiune, inspre Hala si de la Hala spre
Gara, urmand astfel, pana la 11 noaptea.
Anunt din ziarul Ecoul Moldovei din 24 februarie

1900
La 25 februarie 1898 regele Carol I promulga legea
713 pentru concesionarea tramvaiului din Iasi,
lege ce reprezinta actul de nastere al tramvaiului
din
orasul
nostru.
In baza acesteia, la 19 martie 1898 se semneaza
contractul definitiv intre Primaria Iasi (primar

N.Gane) si firma A.E.G. Berlin, pentru realizarea

transportului cu tramvaiele electrice la Iasi. Din
partea AEG contractul a fost semnat de ing. Carol
Litarszek, numit in 1898 director al tramvaielor
din
Iasi
(1898-1901).
La 6 mai 1899 Iasul poseda prima uzina
electrica
comunala
(Uzina
de
lumina).
In 1900 pe strazile Iasului circulau tramvaie
electrice, prima linie fiind cea dintre Gara si Hala
(17 martie 1900) iar pretul unui bilet de calatorie
dus-intors
era
de
15
bani.
Urmare a mai multor modificari, in anul 1901
traseele, deservite de 19 vagoane, erau:

Gara

Piata
Unirii

Pacurari

Nicolina

Copou-Socola

Str.Alba-Abator

Tg.Cucu-Sararie
In anul 1901, la 31 ianuarie este numit la
conducerea Directiei tramvaielor din Iasi, ing.A
Grattian.
Prin definitivarea retelei de tramvaie, Iasul se
situa pe locul I, ca lungime de retea (17,307 km)
intre primele orase din tara in care s-a introdus
tramvaiul electric in perioada 1894-1901 (Iasi,
Braila,
Galati,
Timisoara,
Bucuresti).
Odata cu intrarea Romaniei in razboi, se trece la
preluarea de catre Comuna Iasi a averii fostei
societati AEG, la data de 8 iunie 1924 fiind
constituita Societatea comunala de electricitate
Iasi (SCEI) al carei director era ing. Mircea

Volanschi.
Pentru imbunatatirea transportului de calatori
la Iasi, incepind din1929 au fost aduse primele
autobuze iar primele trasee autorizate de
primarul
Oswald
Racovita
au
fost:
Nicolina (statia CFR tirgusorul Nicolina);
Pacurari (bariera Pacurari - tirgusor
Pacurari).
In perioada celui de-al doilea razboi mondial
pentru Societatea de Electricitate si Tramvaie Iasi
au fost ani dificili, fapt ce determina decaderea
acesteia,
inclusiv
demiterea
directorului
ing.Mircea Volanschi (in urma evenimentului
dramatic din 20 septembrie 1941 cind la uzina
electrica a fost un mare incediu, ing. Volanschi
impreuna cu intregul personal de exploatare fiind
acuzati de sabotaj, arestati si deferiti Curtii
Martiale) si inlocuirea acestuia cu ing.Anton
Motet.
Daca in anii 1938-1943 parcul inventar de
vagoane al uzinei era de 45, in anul 1945 acesta
scade
la
un
numar
de
19.
In perioada imediat urmatoare razboiului,
Societatea Comunala de Electricitate Iasi a suferit
numeroase modificari organizatorice. Astfel, in
anul 1961, la 1 iulie, se formeaza doua
intreprinderi separate: Intreprinderea Regionala
de Electricitate (IRE) Iasi si Intreprinderea de
Transport Iasi - director Nicoleanu Eugen.
Mentionat ca importanta perioada in care la
conducerea Serviciului Comunal de Electricitate

Tramvai a fost ing. Petre Nazarenco, care, ca si

ing.Volanschi, a fost mereu aproape de
problemele uzinei fiind numit tata Nazarenco.
Etapa 1961-1970 este marcata de importante
lucrari de investii, in anul 1970 parcul inventar al
intreprinderii fiind de: 128 tramvaie, 184
autobuze, 48 taximetre si 5 furgonete, conducerea
unitatii fiind asigurata din anul 1967 de ing.
Negulescu
Anghel.
Perioada 1971-1985 inseamna pentru Iasi,
modernizarea
transportului,
in
anul 1977 perfectindu-se
contractul
pentru
procurarea noilor tramvaie tip T4R (TATRA) din

Cehoslovacia.
Anul 1979 este anul infiintarii Intreprinderii
Judetene de Transport (IJTL) Iasi cu un numar
total de
2412
angajati, conducerea noii
intreprinderi fiind asigurata din anul 1980 de ing.
Cambose
Gheorghe.
In anul 1981 incepe livrarea noilor tramvaie
TIMIS 3, iar in anul 1985a fost data in functiune
prima linie de troleibuz Pacurari SIA Bahlui.

Dupa ce in luna septembrie a anului 1989

directorul general al intreprinderii este numit ing.
Urdaru Ioan, in anul 1991, la conducerea noii
Regii Autonome de Transport in Comun Iasi
vine ing.
Cuza
Constantin.
In perioada 1992-1997 parcul de tramvaie s-a
marit prin introducerea in exploatare a
tramvaielor V2A modernizate la S.C. Nicolina S.A,
in anul1995 recurgindu-se la procurarea din
Franta a 50 autobuze second hand tip SAVIEM.
Astfel, in anul 1997 parcul inventar fiind de: 159
tramvaie, 46 troleibuze si 147 autobuze.
Din luna februarie 1997 a fost numit director
general jr.Girlea Petrucare a asigurat conducerea
regiei pina in anul 2002, cind a fost numit
director, ing.
Abalasei
Neculai.
Pentru realizarea unui transport civilizat si
pentru imbunatatirea relatiei dintre regie si
calatori in perioada 1998-2004 s-au efectuat
demersurile pentru achizitionarea din Germania a
62 tramvaie GT4 de la Stuttgard si 14 tramvaie
T4R de la Halle in regim second-hand,
incepindu-se si executia lucrarilor de reabilitare a

caii de rulare.
In scopul imbunatatirii calitatii transportului si
pentru integrarea in Comunitatea Europeana s-au
desfasurat in perioada 01.05.2001-31.10.2003,
proiecte cum ar fi: Publicitatea si Educatia
privind
Constientizarea
Traficului
pentru
Sprijinul Strategiei de Transport Sustinute in
Europa (TAPESTRY) in valoare de 15.000 Euro
cu scopul de a promova un transport public
durabil
si
competitv.
Pe data de 18.11.2002 regia se divizeaza
raminind doar cu activitarea de transport electric
(cu tramvaie si troleibuze) sub denumirea de
Regia Autonoma de Transport Electric in Comun
Iasi, transportul auto fiind preluat de nou
infiintata S.C. Autobuzul S.A.
Publicat de emilian gelu la 08:15 3 comentarii:
Trimitei prin e-mailPostai pe blog!Distribuii pe TwitterDistribuii pe FacebookTrimitei
ctre Pinterest