Sunteți pe pagina 1din 424

©P

General de corp de armata

CONSTANTIN PANTAZI

cut

NEM/

RC 11 `

-'1*

NILNLS NINNj

k

A

4101,

.11)

341178

p

Memoriile ministrului de Razboi

S:

al Romaniei in anii 1942-1944

O

E

www.dacoromanica.ro

o 1

ACADEMIA ROM/14i' NA

INSTITUTUL NATIONAL PENTRU

STUDIUL TOTALITARISMULUI

CONSTANTIN PANTAZI

Cu Mareplul Nina la mourte

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL NATIONAL PENTRU

STUDIUL TOTALITARISMULUI

© Editura PUBLIFEROM 1999

ISBN: 973 - 97351 - 1 - 8

www.dacoromanica.ro

CONSTANTIN PANTAZI

Ministru de RAzboi 1942-1944

Cu illareplui

pihni la mane

memorei

Text stabilit, editie de ALEXANDRU V DITA-

Studiu introductiv

i note de ADRIAN PANDEA

CUVii NT NAINTE

de

DAN PANTEA

Editura PUBLIFEROM

. Bucurqti 1999

www.dacoromanica.ro

Redactare, tehnoredactare §i conceptie grafica:

CEZAR-OCTAVIAN DITA

www.dacoromanica.ro

CUVANT INAINTE

Cu prezentul volum Editura Publiferom deschide un

program editorial prin care dore§te sa aduca la cuno§tinta

publicului cititor §i cercetatorilor lucrari destinate a fi de referinta

in domeniul istoriei. Deoarece personal apartin unei confrerii

intelectuale fara legaturi evidente cu mediul umanist, istoria ma

intereseaza doar in masura in care imi poate oferi explicatii viabile

pentru start de lucruri contemporane perioadei de Limp in care

traim. Prin urmare, nu am in lumea trecutului nici simpatii nici

antipatii, ci manifest doar o acuta dorinta de cunoa§tere prag-

matics asupra celor intimplate, cunoa§tere pe care simt Ca

istoricii nu mi-o pot satisface in deplinatate, pentru ca istoricilor

le place istoria. Iar cand in fiinta exists sentiment, rezultatul

cercetarii implica subiectivitate, deci este viciat, cum viciat este

atunci cand istoricul suprapune moralitatea timpului sau peste moralitatea inaintgilor. Substratul emotional, chiar necon§fienti-

zat, directioneaza cercetarea §fiintifica spre un rezultat previzibil

chiar din momentul initial al demersului.

Este motivul pentru care Editura Publiferom, prin aparitiile

sale editoriale, va incerca, in principal, nu sa recompund trecutul,

ci sa-1 translateze in prezent. Caci inainte de a intelege, trebuie

sa §tim! Iar in istorie a

inseamna a avea marturia oamenilor

din trecut: izvorul istoric! $i cum, prin natura sa izvorul istoric

www.dacoromanica.ro

VI

CONSTANTIN PANTAZI

de once fel este referential, iar memoriile Si jurnalele, in masura

in care apartin unor mime de marca din sfera politicii, economiei

§i culturii sunt, nu odata, revelatoare §i relevante pentru spiritul

§i istoria unor intregi epoci, am hotarat ca inceputul

facem

sa-1

cu un astfel de document: Memoriile generalului Constantin

Pantazi

intim al Mare§alului Ion Antonescu §i, ca urmare,

participant §i cunoscator al resorturilor intime ale unuia din

momentele cheie ale trecutului romanesc, ale carei reverberatii

le simtim Inca puternic not cei de astazi.

Alegerea nu are nici un fel de semnificatie sentimentala

si

cu atat mai putin politica, ci se datoreaza intamplarii, care a

facut ca preocuparea declarata a editurii noastre sa se intersecteze

la momentul potrivit cu preocuparile dintr-un anume moment

ale istoricului Alexandru V. DO. Singurul subiectiv in aceasta intreprindere este doar Constantin Pantazi, care explicandu-se

pe sine, ne ofera una din cheile importante de acces intr-o lume

pe care trebuie s-o intelegem doar in coordonatele date de timpul

§i parametrii care au dinamizat-o. Subiectivitatea lui Constantin

Pantazi este justificarea existentiala a omului de atunci

nu are

nimic comun cu lentila deformanta a subiectivismului istoricului

si

de astazi.

Prin marturia sa, generalul Pantazi a§aza o noua caramida

la reconstituirea edificiului ce va putea capata contur tarziu, spre

amurgul secolului ce sta sa inceapa. Iar eu personal ma bucur ca

am putut mijloci pentru contemporani §i posteritate, prin

memoria cartii prezente, intiparirea gandului de ieri al unui om

ce §i-a incheiat viata cu convingerea ca destinul sau este parte

din destinul Mare§alului Ion Antonescu, alaturi de care a inteles

sa fie

din cel mai groaznic marasm al istoriei: Bolwvismul.

si sa

lupte pand in ultima clips pentru salvarea Romaniei

DAN PAMEA

Director

Editura Publiferom

www.dacoromanica.ro

Prefata

de ADRIAN PANDEA

In anii din urma, in Romania §i nu numai, s-a scris foarte

mult despre mare§alul Ion Antonescu: cu admiratie, cu veneratie,

cu ura, cu lipsa de respect §i, uneori, chiar cu obiectivitate.

Istorici, publici§ti, romancieri, jur4ti, oameni politici, condeieri

de toate calibrele au simtit nevoia sa-§i spun parerea, mai mult

sau mai putin avizatd, despre ce ainserrmat Ion Antonescu pentru

roman. Intr-un cuvant, a devenit un subiect la mods, cu toate

avantajele §i dezavantajele generate de asemenea pozitie.

Avantaje pentru ca forta de penetrare a unui asemenea subiect

a facilitat priza la public a tuturor acestor contributii; dezavantaje

fiindcd a atras o multime de aborddri pentru care epitetul

"ridicol" este un simplu eufemism.

Desigur, istoricii au fost cei care au declan§at toga aceasta

patima, prin publicarea documentelor care pe timpul comu-

nismului au fost interzise marelui public. In scurt timp, ei au

fost insd aproape ingropati sub avalan§a pe care o starniserd,

indfaznim sa spunem, Ears voia lor. Pentru ca dezvdluirile produse

de documentele publicate au reamorsat o "bombs" ce se parea

ca nu va mai exploda niciodatd: legenda Antonescu. Cre§terea

indicelui de popularitate a acestui personaj istoric a atras,

inevitabil, luarile de pozitie politicianiste. Instantaneu, "vigilentii"

au i Vazut un mare pericol plaiAnd asupra bietului popor roman,

abi a recent reconvertit la democratie (in opinia lor). Peste catva

www.dacoromanica.ro

VIII

CONSTANTIN PANTAZI

timp, probabil ca tot acest spectacol va fi privit cu detasare si cu

o note consistenta de umor. Nita atunci insk primul rezultat

notabil al acestei agitatii a fost un adevarat recul al cercetarii

istorice asupra acestui subiect. Timorati de etichetarile politi-

cianiste, istoricii au devenit foarte prudenti in aprecierile acute

asupra personalitatii lui Ion Antonescu. Refugiati sub pretextul obiectivitatii, cu cateva exceptii ei s-au ferit si se feresc Inca sa

concretizeze cercetkile arhivistice intr-o monografie consistenta

consacrata lui Ion Antonescu.

Judecand dupe tiparele lumii occidentale, spre care ne

indreptkn cu atata fervoare, retinerea istoricilor este justificatsk

In Vest, ate ocupa de un asemenea subiect in alti termeni decat

cei consacrati la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial

care au delimitat foarte clar Invinsii" de "invingatori", "binele"

de "rau" si "eroii" de "criminali" insearrma a fi un "revizionist".

Situatia este cu atat mai dificila pentru istoricii roman care, in

opinia noastrk in subiectul in cauza ca si in multe altele, nu pot

fi decat "revizionisti". Cealalta cale le este pur si simplu inchisk dad vor sa -si respecte statutul de oameni de stiinta. Cu atat mai penibile au fost, in toiul polemicii despre Antonescu, izbucnirile

unor persoane publice, chiar ale unor istorici (e drept, nu specia-

listi ai perioadei respective), care au readus pe tapet asa-zisele

argumente ale rechizitoriilor si actelor de acuzare din "procesul marii traddri nationale".

Pe de alts parte, nu putem sa nu observam ca deschiderea

arhivelor determind o permanents schimbare a datelor de baza

si este foarte posibil ca o lucrare elaborate in aceasta faze a

cercetkilor se fie infirmata de descoperirea unui nou document.

Orice subiect de istorie, si cele de istorie a secolului al XX-lea in special, sunt supuse acestui rise. Recent, un istoric italian, Renzo

de Felice, autorul unei impresionante monografii despre Benito

Mussolini a rastumat tot ceea ce se cunostea despre executia

"Ducelui". in opinia lui de Felice, grupul de partizani comunisti

www.dacoromanica.ro

CU MARE,SALUL PANA LA MOARTE

IX

condus de "colonelul Valerio" (Walter Audisio) nu a fost decat simplul executant al unor ordine care nu veneau de la "poporul

italian" §i nici macar de la Partidul Comunist, ci direct de la

Londra. Eliminarea lui Mussolini ar fi fost impusa de inst4i

premierul britanic Winston Churchill Si push" in aplicare- de

Serviciile Secrete britanice care

devansandu-le pe cele ame-

au rewit sä se infiltreze in mi§carea de partizani Si sä

determine deznodamantul cunoscut. Motivul? Mussolini /Astra

asupra sa corespondenta pe care o purtase cu Churchill §i care

continea cel putin cloud piese compromitatoare pentru liderul

britanic. Este vorba despre cloud scrisori din 1939: in prima

Churchill ii cerea dictatorului italian sä. intre in razboi alaturi de

Germania (pentru ca in cazul unei victorii a Axei sa obtin'aconditii

favorizante pentru Marea Britanie), iar in cea de-a doua ii

propunea ca, dupaincheierea conflictului, sapomeasca impreund o campanie antibol§evical

Este adevarat ca Renzo de Felice nu a publicat cele cloud

ricane

scrisori incriminate, dar a anuntat ca scoaterea for la lumina nu

va intarzia. Or, in cazul in care teoria istoricului italian se va

dovedi exacta, cate pagini de istorie §i memorialistica vor deveni,

brusc, inutile?

Cartea de fata constituie o contributie remarcabila la

elucidarea problemelor legate atat de personalitatea mare§alului

Antonescu, cat Si de guvemarea sa din anii 1940-1944. Valoarea acestei marturii este data, in primul rand, de autorul ei, generalul

Constantin Pantazi, ministru de Razboi in anii 1942-1944, deci

unul din personajele-cheie ale echipei Mare§alului. Nu putem

sa nu remarcam ca, dupa Radu Lecca §i Eugen Cristescu2,

Constantin Pantazi este cel de-al treileainalt demnitar al regimului

' Vezi Pierre Milza, Churchill a-t-il fait assasiner Mussolini, in

"L'Histoire", nt 198 / aprilie 1996.

Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din Romania, editie A1.V.

Dip,

Editura Roza Vanturilor, Bucuresti, 1994; Cristian Troncota, Eugen Cristescu,

www.dacoromanica.ro

X

CONSTANTIN PANTAZI

Antonescu ale carui memorii sunt publicate, cei trei fiind tocmai

supravietuitorii sentintei pronuntate in faimosul "proces al marii

tradari nationale", prin care au fost condamnati la moarte mare-

salul Antonescu si sase din cei mai apropiati colaboratori ai sai

(Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin Z. Vasiliu si

cei trei amintiti mai sus).

In pofida functiei pe care a indeplinit-o, generalul Constantin

Pantazi este prea putin cunoscut opiniei publice din Romania,

numele sau razbatand foarte rar din lucrarile de istorie si chiar

din ce memorialistice. Doar fiul sau, Ion Pantazi, a reusit o repa-

ratie necesara in cele cloud volume ale lucrarii Am trecut prin

iad(aparute la Miinchen, in 1989; primul volum a fost retiparit

si in Romania in 1992).

Este neindoios faptul ca Ion Pantazi s-a inspirat din lucrarea

tatalui sau, dar tinem sy precizam, de la inceput, ca exists

deosebiri sensibile intre cele cloud "versiuni".

Constantin Pantazi s-a nacut la 26 august 1888 la Calarasi.

0 prima surpriza pe care ne-o rezerva dosarul sau personal este

faptul ca in foaia matricola, la rubrica parintilor, viitorul general

este inregistrat ca fiu al "capitanului Constantinescu (sic!) din

Pitesti" (locul de nastere al Maresalului), si al Eufrosinei. De altfel, primele notari de serviciu, din anii 1908-1909, sunt pe

numele Constantin Constantinescu. Se stie, de asemenea, cape

fratele sau, ajuns si el general in timpul celui de-al doilea razboi

mondial, it chema Vladimir Constantinescu. Nu am gasit insa

nici o precizare cu privire la momentul si motivul schimbarii

numelui de familie din Constantinescu in Pantazi.

Asemenea lui Ion Antonescu, Constantin Pantazi a facut

$ coala Military de Ofiteri de Infanterie si Cavalerie de la

Bucuresti (1906-1908). Dupd inaltarea la gradul de sublo-

asul Serviciilor Secrete romcinefti. Memorii, Marturii, Documente, Editura

Roza V'anturilor, Bucure§ti, 1994.

www.dacoromanica.ro

CU MAREML UL PANA- LA MOAR TE

XI

cotenent, prima sa unitate a fost Regimentul 9 Rosiori, pe care it

va aminti cu veneratie in memoriile sale. A urmat apoi cursurile

Scolii Speciale de Cavalerie (1909-1910), fiind repartizat

succesiv la Regimentele 11 Rosiori si 8 CAlarasi. S-a distins pentru

prima oars pe campurile de lupta din Bulgaria, in campania din

1913. Era pe atunci locotenent (din 1912), comandant al

Plutonului II din Escadronul 2 al Regimentului 11 Rosiori,

regiment aflat in compunerea Diviziei 2 Cavalerie a generalului

Alexandra Mustata, in al carei Stat Major se gasea Ion Antonescu. Episodul in care cei doi s-au acoperit de glorie este pe larg descris

in aceastd lucrare. Retinem din notarea de serviciu pe care i-a

Intocmit -o col onelul Constantinidi, ca s-a remarcat Intr -o

"recunoastere specialatrimisa de domnul comandant al Diviziei

2 Cavalerie" si ulterior la fortareaintrarii in defileul Vraces, unde

a dovedit "mult curaj, strabatand sub impuscaturile ce primea

de pe ambii versanti, o distanta de 500 m, dupa care, nemaiputand

inainta, s-a retras la pas, dand un exemplu frumos trupei care

incepuse sa se dezorganizeze". Superiorul sau it aprecia ca pe

"un ofiter ce nu cunoaste frica, de o temeritate impinsa pans la

exces [

]

o fire impulsiva sub un aspect calm, insa cu un surplus

de energie fizica si intelectuala". Pentru faptele sale de arme a

fost decorat cu "Steaua Romaniei", clasa a V-a.

Daca vitejia sa nu era contestata, documentele de arhiva

atesta insa ca tanarul cavalerist nu isi manifesta intotdeauna

benefic surplusul de energie. In consecintA, capitolul "pedepse"

era destul de incarcat, motivele fiind cel mai adesea legate de comportarea neconformista in societate. I se reprosa faptul ca

s-a "afisat" cu femei de o moralitate dubioasa, ca s-a adresat "In

termeni nemilitaresti" unui superior, sau ca a provocat pe un

"domn" care it reclamase pentru conduita sa incorecta. Caracterul

era apreciat cand "independent si spontaneu", cand "intepat si

lipsit de deferents" si, cu.savoarea limbajului de epoch", se aprecia

ca "are nevoie a-si reface firea".

www.dacoromanica.ro

XII

CONSTANTIN PANTAZI

"Defectele" lui Pantazi faceau insa parte din etalonul de

comportare al impetuosilor cavaleristi. Oricum, dincolo de aceste

pacate de tinerete, dosarul personal a retinut si manifestari mult

mai interesante ale independentei in gandire a tandrului ofiter.

Astfel colonelul Popovici, comandantul Brigazii 4 Cavalerie, it

acuza direct ca "are idei de socialist", iar colonelul Constantinidi,

comandantul sau de regiment, nota ca "sentimentul umanitatii it

doming vorbind la conferinta ca ovreii trebuie stransi a-si face

datoria, a ripostat ca nu poate

umileasca si ea trebuie sa le

scoata in relief meritele for in diferite imprejurari". Ne intreb am

ce i s-ar fi intamplat colonelului Constantinidi clack in 1946, ar

fi depus o astfel de marturie la "procesul marii tradari nationale",

unde Constantin Pantazi era facut raspunzator, intre altele, de

deportarea si masacrarea evreilor

sa -i

Declansarea Razboiului de intregire nationala 1-a gasit pe

Constantin Pantazi la comanda Sectiei de Mitraliere a Regi-

mentului 11 Rosiori, in fruntea caruia s-a distins in luptele de la

Oituz, Cain si Fata Moarta.

In consecinta, a fost inaintat capitan si decorat cu "Coroana Romaniei" cu spade, in grad de cavaler. A trecut apoi in cadrele primei unitati de vanatori de munte organizate in armataromana,

unitate comandata formal

de nabadaiosul print Carol.

La 6 august 1917 a condus, ca ajutor, un grup de 4 compa-

nii in atacul purtat impotriva Regimentului 22 Brandenburg, fapta

de arme care i-a adus promovarea la exceptional la gradul de

maior si decorarea cu ordinul "Mihai Viteazul", clasa a III-a.

La inceputul anului 1918 a revenit la arma de origine, fiind numit comandant de escadron in Regimentul 2 Rosiori, dislocat in Basarabia, calitate in care s-a impus prin fermitatea cu care a

tinut la respect trupele rusesti bolsevizate in zona Bender,

Chitcani.

Dupd razboi, in 1919, se va casatori cu Adriana Poenaru

(era a doua casatorie, prima find in 1915, la Tecuci, cu Beatrice

www.dacoromanica.ro

CU MAREMLUL PAM LA MOARTE

XIII

Chitu), iar apoi va pleca la un stagiu de pregatire in Franta, la

Regimentul 7 Dragoni de la Fontainebleau. Desi n-aputut urma

cursul de comandanti de escadroane de la Saumur suspendat

pe doi ani , a facut o build impresie si datorita unei conferinte

despre Romania pe care a tinut-o acolo.

Dupa absolvirea Scolii Superioare de Razboi (1923), a fost

catva timp la Regimentul 9 Calarasi (1924), iar apoi a devenit

seful de Stat Major al Diviziei 3 Cavalerie (1925-1931), coman-

date de generalul George Moruzi, una din marile personalitati

ale armatei in epoca, supranumit si "printul cavaleriei". In aceasta

calitate, pentru o sutra perioada

descrisa de altfel in carte

1 -a avut in subordine pe colonelul Ion Antonescu, care comanda

Regimental 9 Rosiori.

Locotenent-colonel (1925), colonel (1929), Constantin

Pantazi s-a aflat in anii 1931-1937 in structurile de comanda ale

Regimentului 3 Calk*, Inspectoratului General al Cavaleriei,

Brigazii 4 Cavalerie si Diviziilor 2 si 1 Cavalerie. Avansat general

de brigada (1 aprilie 1937), a comandat apoi Brigada 8 Cavalerie

(1938) si Divizia 3 Cavalerie (sept. 1939

fruntea acestei divizii, pe care o cunostea foarte bine din anii

august 1940). In

cand fusese sef de stat major, a trait drama retragerii din Basa-

2 iulie 1940) ca urmare a ultimatumurilor

sovietice din 26-27 iunie 1940. A fost una din putinele man

unitati care, in situatia extrem de dificila de atunci, a reusit sa se

retraga in ordine si fara, pierderi, lucru remarcat si de comandantul

rabia (28 iunie

Corpului de Cavalerie, generalul Constantin Atanasescu: "Aflat

in situatia cea mai grea in care s-a gasit vreo unitate, pe portiunea

cea mai lata a Basarabiei, cu o populatie minoritara indarjita

contra trupelor noastre, a stiut grape tariei de caracter, priceperii

sa-si retraga divizia in cele mai bune conditiuni la vest de Prut."

Atragem atentia asupra paginilor din memorii consacrate

retragerii din Basarabia, ele find poate singurele, provenite de

[

]

www.dacoromanica.ro

XIV

CONSTANTIN PANTAZI

la un participant de asemenea rang, care surprind intreaga tragedie

a acelor zile.

Numit la inceputul lunii septembrie 1940 la comanda

Diviziei Blindate, generalul de divizie (din iunie 1940) Constantin

Pantazi avusese, pand la aceasta datA, o biografie aproape

standard pentru comandantii de frunte ai epocii. 0 rupturd

decisiva se va produce la 7 septembrie, cand va fi convocat la

Presedintia Consiliului de Ministri de generalul Antonescu,

imediat dupa preluarea puterii, si numit subsecretar de stat al Armatei de Uscat, functie in care a ramas 'And la 22 ianuarie

1942, cand a fost investit ministru de Razboi. A fost inaintat

general de corp de armata in 1943.

Arestat la 23 august 1944 la Palatul Regal, detinut in

U.R.S.S. incepand din septembrie 1944, intr-un lot care i-a mai

cuprins pe mare,salul Ion Antonescu, Mihai Antonescu, generalul

C.Z. Vasiliu si colonelul Mircea Elefterescu, a fost adus in tara

in aprilie 1946 pentru a fi unul din principalii acuzati in faimosul

proces din 6-7 mai 1946.

Din 17 posibile capete de acuzare cuprinse in Decretul-lege

312 din 21 aprilie 1945 privind "urmarirea celor vinovati de

dezastrul tarii §i de crime de razboi", in sarcina generalului

Pantazi au fost retinute nu mai putin de unsprezece. Dupa farsa

judiciary care s-a numit pompos "procesul marii traddri natio-

nale", el a fost gAsit vinovat pentru sapte din cele unsprezece

capete de acuzare initiale. Condamnarea la moarte i-a fost adusa

de acuzatia de a fi "hot:drat declararea sau continuarea razboiului

contra U.R.S.S. si a Natiunilor Unite", pozitia sa fiind aceea de

"instigator sau coautor" la aceste fapte. In fond, insa, singura

proba palpabila pentru stabilirea acestei vine a fost o cuvantare

pe care generalul o tinuse in decembrie 1940 in fata lui Ion

Antonescu si a membrilor Misiunii Militare Germane. Este si

motivul pentru care acest eveniment este relatat si justificat pe

larg in paginile memoriilor.

www.dacoromanica.ro

CU MARE, AL

PANA LA MOARTE

XV

Oricum, sä mentionam ca, in pofida stradaniilor acuzatorilor

publici, generalul Pantazi a fost exonerat de paLru capete de

acuzare: nerespectarea regulilor de conducere a razboiului, impli-

carea prin ordin in "acte de teroare, cruzime sau de suprimare

asupra populatiei", in "munci excesive sau transport de persoane

in scopul exterminkii acestora", respectiv in "represiuni colective

sau individuale in scop de persecutie politica sau din motive

rasiale asupra populatiei civile".3

Dupa respingerea la 31 mai 1946 a recursurilor Inaintate Inaltei Curti de Casatie §i Justitie, sentinta de condamnare la

moarte va fi comutata in munch silnica. pe viata pentru Constantin

Pantazi, Eugen Cristescu §i Radu Lecca prin Decretul Regal din

1 iunie 1946. Nu sunt nici pans astAzi cunoscute "inaltele ratiuni

de Stat", invocate de ministrul de Justitie, Lucretiu Patrk,canu,

in raportul sau adresat Regelui, care au determinat aceastA decizie

survenita efectiv in ultimul moment. Ion Pantazi sustinea ca daca

Eugen Cristescu a fost salvat de comuni§ti pentru ale organiza

serviciile secrete, iar Radu Lecca de evrei, tatal sau fusese salvat

de regele Mihai I. Dar singura proba pe care o aduce in sprijinul

acestei afirmatii este demersul pe care generalul Constantin

Niculescu

pretindea

fost camarad al lui Constantin Pantazi

ca 1-a intreprins pe langa suveran. S-ar mai putea aduce in

sprijinul acestei ipoteze §i faptul ca generalul fusese "prieten

intim" cu regele Carol al II-lea §i se bucurase §i de aprecierea

fiului acestuia.4

Fostul ministru de Razboi a fost detinut pentru inceput la

penitenciarul Vacarqti, locul in care a reu§it sa intocmeasca

lucrarea sa memorialistica §i sa o transmits familiei prin interme-

3 Procesul Maresalului Antonescu. Documente, editie Marcel-Dumitru

Chick vol. 2, Editurile Saeculum I.O. si Europa Nova, Bucuresti, 1995, p.

237-240, 283-284.

4 Ion Pantazi, Am trecut prin lad, vol. 1, Editura Constant, Sibiu, 1992,

p. 304-305; Procesu! Maresalului Antonescu. Documente, ed. cit., vol. III, Bucuresti, 1998, p. 490.

www.dacoromanica.ro

XVI

CONSTANTIN PANTAZI

diul celor pe care Ion Pantazi ii numqte "vechii gardieni", apoi

la Aiud, pana la sfar§itul anului 1957, cand a fost transferat la

Ramnicu Sa

rat,

unde, supus din nou la anchete epuizante, a

Incetat din viata in ianuarie 1958. Dupd intemarea la Aiud, singu-

rul moment in care generalul a reuOt sa mai is legatura cu fiul

sau a fost atunci cand acesta a fost adus §i el la aceea§i Zarca,

schimbul de mesaje intre cei doi fiind inlesnit de un alt detinut,

medicul Come! Petrasievici.5

In fond, la procesul din mai 1946, dincolo de capetele de

acuzare, i s-a imputat in primul rand generalului Constantin

Pantazi ca fusese "unul din cei mai apropiati colaboratori ai lui

Ion Antonescu, fiind adeptul

si

devotatul lui coautor

si

complice

la toate actiunile criminale ale guvernului Antonescu, in care a

jucat §i un rol de prim ordin §i datoritd importantei, in limp de

razboi, a departamentului ce 1-a condus".6

Ada cum se poate lesne observa din paginile aceste card,

generalul nu s-a dezis nici o clips de solidarizarea la guvernarea Maresalului, deli, in realitate, in deciziile majore nu a fost decat

rareori implicat. In special numirea sa in postul de minstru de

Razboi a fost cea care a generat opinia generals ca generalul

Pantazi era "omul de paie" al Maresalului. Cum se intampla de

obicei pe la noi, dar §i aiurea, investirea unui general destoinic,

dar tanar7

dupa formularea lui Ion Gheorghe cu o asemenea

demnitate a fost greu digerata de corpul de comanda. De

exemplu, generalul Constantin Sanatescu noteaza in Jurnalul

sau ca numirea s-ar fi datorat faptului ca Pantazi era prieten cu

colonelul Mircea Elefterescu8, la acea data ref al Cabinetului

5 Ibidem, p. 307 si 188.

6 Procesul Maresalului Antonescu, ed. cit., vol. 1, p. 130.

7 Generalul Ion Gheorghe, Un dictator nefericit. Maresalul Ion

Antonescu (Calea Romaniei spre Statul Satelit), editie Stelian Neagoe,

Editura Machiavelli, Bucuresti, 1996, p. 164.

8 Constantin Sanatescu, Jurnal, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993,

p. 28.

www.dacoromanica.ro

CU MARESALUL PAM' LA MOARTE

XVII

Militar al Conducatorului Statului. Prietenia celor doi este

incontestabila, dar Sanatescu omite sä consemneze in Jurnalul

sau ca si el era un vechi prieten al generalului Pantazi, care

asa

cum amid cel din urma

1-a ajutat de cateva on pe timpul

razboiului, inclusiv la numirea ca sef al Casei Militare Regale.

Nici una din interventiile favorabile ale ministrului de Razboi nu

este confirmata inJurnalul lui Sanatescu

La interogatoriul care i s-a luat in aprilie 1946, Intrebat de

ce s-a oprit asupra lui Pantazi pentru postul de subsecretar de

Stat, Ion Antonescu a raspuns sec: "El era de o corectitudine

exemplara"9. 0 confirmare in plus a faptului ca Maresalul

si-a

dorit o echipa de oameni tineri, necompromisi, capabili sa-i duce

la Indeplinire ordinele.

Dupe cum afirmd Constantin Pantazi in paginile acestei carti,

deli legatura sa cu Maresalul debutase Inca Inainte de primul

razboi mondial, ea totusi nu se manifestase cleat sporadic de-a

lungul anilor. De aceea, a fost surprins atunci and a fost chemat

in septembrie 1940 la Presedintia Consiliului de Ministri si i s-a

Incredintat conducerea Subsecretariatului de Stat al Armatei de

Uscat. S-a comportat insa ca un ostas disciplinat si a acceptat

numirea fare retineri. Conform organizarii de atunci a armatei,

subsecretariatul se ocupa in special cu cheltuielile legate de

aprovizionarea armatei si nu putea fi decat eventual consultat in

conducerea operative a armatei. De aceea, implicarea generalului

Pantazi in decizia de chemare a Misiunii Militare Germane in

tara si de angaj are a armatei romane in razboi, incriminate in

"procesul marii tradari nationale", a fost o simple speculatie a

acuzarii. De altfel, Pantazi explica destul de exact modul in care

a aflat despre aceste decizii, confirmand ceea ce maresalul Ion

Antonescu a afirmat in nenumarate randuri, si anume ca nu avea

obiceiul sa-si consulte ministrii in luarea unor decizii de asemenea

importanta.

9 Procesul

,

ed. cit., vol. III, p. 361.

www.dacoromanica.ro

XVIII

CONSTANTIN PANTAZI

In privinta numirii in fruntea Ministerului de Razboi, in

ianuarie 1942, situatia este insa ceva mai complicate. Eveni-

mentul s-a produs in circumstantele tensionate ale demiterii

§efului Marelui Stat Major, generalul Iosif Iacobici, demitere

provocatd de divergenta intre acesta §i Marepl cu privire la

folosirea trupelor romane pe frontul rusesc in campania anului 1942. Dupd cum este indeob§te cunoscut, la 17 ianuarie 1942,

generalul Iosif Iacobici a adresat un rap ort mare§alului Ion

Antonescu prin care solicita acceptarea demisiei sale, deoarece

nu fusese nici macar consultat in privinta deciziei de angaj are a

majoritatii trupelor romane in campania Wehrmachtului din

194210. In replica, la 20 ianuarie 1942, Mare§alul it anunta pe

generalul Iacobici ca dispusese inlocuirea sa din functie Inca

inainte de a primi cererea de demisie. Intre motivele hotaririi

sale, Ion Antonescu mentiona in primul rand faptul ca "v-ati

mentinut intr-o grave §i permanentaneintelegere cu subsecretarul

de stat al Arrnatei de Uscat

si

ati facut demersuri pentru inlocuirea

lui"." Iacobici a adnotat pe marginea acestui ordin ca intentia sa

era de a -1 numi pe generalul Pantazi ministru de Interne, titularul

de atunci al acestui post, Dumitru Popescu, urmand sa preia

Ministerul de Razboi. Rocada era necesara, in opinia sa, datorita faptului ca "generalul Pantazi stied mai mult decat face bine".12

Ulterior, la 18 februarie 1942, Iacobici a revenit asupra

acestei probleme inLamuririle pe care le-a intocmit pe marginea

demiterii sale din functie. Debi incepe prin a afirma ca, in nici un

caz, conflictele sale cu Pantazi nu puteau fi calificate "grave

permanente", fostul §ef al Marelui Stat Major adauga not argu-

mente impotriva numirii acestuia ca titular al Ministerului de

Razboi. Astfel, el sustinea ca Pantazi suferise dupe inabu§irea

rebeliunii legionare pentru ca, in noul guvern alcatuit la 27

si

10 $efii

Marelui Stat Major roman. 1941-1945. Destine la rascruce,

Editura Militara, Bucurqti, 1995, p. 88-95.

" Ibidem, p. 95

12 Ibidem.

www.dacoromanica.ro

CU MAREPLUL PANA LA MOARTE

XIX

ianuarie 1941, nu primise acest portofoliu

Iacobici

ce revenise chiar lui

"purtandu-se vreo 10 zile cu gandul demisiei din

armata"". Destul de putin voalat, el sustinea ca investirea in

functie a lui Pantazi nu facea decat sa incalce "ierarhia

mai ales in timp de razboi, strans legata §i exteriorizata de

galoanele ce le purtam, greu muncite, pe umeri"I4.

Mai mult, Iaccibici nu omite sa sublinieze ca niciodata nu

s-a simtit pe aceegi treapta ierarhica cu generalul Pantazi, ci

numai deasupra lui, atat ca pozitie in armata, cat §i ca grad,

vechime, valoare profesionala §i merite."

In paginile memoriilor sale, Pantazi nu ramane nici el dator,

realizand un portret destul de acid al lui Iacobici. Fara a Incerca

sa impartim dreptatea in aceasta polemica, trebuie sa precizam

ca dam credit lui Pantazi in ceea ce prive§te rolul pe care orgoliul

§i dorinta de putere ale lui Iacobici le-au jucat in disputa sa cu Mare§alul. Documentele de arhiva confirms faptul ca Iacobici

i§i dorea cu pasiune functia, de el inventata, de "loctiitor al

comandantului de capetenie al armatei", un argument constituin-

du-1 §i organizareape care o daduse Marelui Stat Major, calchiatd

dupamodelul Inaltului Comandament al Wehrmachtului (0KW

Oberkommando der Wehrmacht)16 Convins ca noile puteri pe

care §i le atribuise erau reale, este firesc ca s-a simtit frustrat

atunci cand o decizie de importanta celei a angajarii armatei

roman pe frontul de est in 1942 a fost luata fard a fi macar

consultat formal. In limp, pozitia lui Iacobici a fost asimilata cu

modelul exemplar al rezistentei corpului de comanda roman fats

de mare§alul Ion Antonescu. Dar, judecand astfel evenimentele

din 1942, devine extrem de dificil sa explici de ce, in vara

aceluigi an, Iosif Iacobici a acceptat numirea sa la comanda

E§alonului 2 (de fapt, Armata 3), adica tocmai a trupelor la a

" Midem, p. 12.

" Ibidem, p. 13.

15 Ibidem.

16 Generalul Ion Gheorghe, op. cit., p. 225.

www.dacoromanica.ro

XX

CONSTANTIN PANTAZI

caror trimitere pe front se opusese in ianUarie 1942. Mai mult,

atunci cand Ion Antonescu a revenit asupra deciziei initiale, a

considerat aceasta drept o "lovitura morals "".

Cu toate ca in vara lui 1942 Marele Stat Major a revenit

formal in subordinea Ministerului Apararii Nationale, trezind

protestele generalului Ilie Steflea, succesorul lui Iosif Iacobici,

generalul Pantazi nu si-a putut revendica, oricat si-ar fi dorit,

atribute de conducere operativa a armatei. A fost, in schimb, de

foarte multe on prezent pe front. Misiunile sale, inaugurate in decembrie 1941, au avut insa un caracter primordial de infor-

mare. De pe aceasta pozitie a incercat sä determine anumite

decizii ale Conducatorului Statului, dupd propriile-i spuse,

influenta sa resimtindu-se mai ales in toamna lui 1943, in

chestiunea retragerii diviziilor romane din Crimeea, si in prima-

vara lui 1944, cu prilejul remobilizarii armatei.

Pentru a intregi portretul generalului Pantazi, asa cum a fost

transmis el de atm contemporanii sai, trebuie sa spunem ca, in

timp, el si-a "castigat" un adversar de calibru in persoana vice-

presedintelui Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu. Pantazi

nu este singurul militar care 1 -a considerat pe tandrul avocat drept o figura deplorabila, ba chiar malefica, ale carui actiuni au condus

la sfarsitul tragic al maresalului Ion Antonescu. Generalul Ion

Gheorghe, atasat militar si ulterior ministru al Romaniei la Berlin,

nu s-a sfiit sa scrie ca alegerea lui a reprezentat o nenorocire nu

numai pentru Maresal, ci si pentru lard. Asimilat lui Farfuridi,

pitorescul personaj al lui Caragiale, Mihai Antonescu a fost, in

general, blamat de catre militari pentru oportunismul sau. De

altfel, chiar Gheorghe Barbul, fostul sau sef de cabinet, despre

care se poate presupune ca era strain de prejudecati

considera ca in timp ce "Maresalul vorbea intruna dand istoria

drept martor", "colaboratorul cel mai apropiat vedea in oportu-

nism singura atitudine demna de urmat pentru un om politic".

17 Sefii MSt.M, p. 107.

www.dacoromanica.ro

CU MARE,SALUL PANA LA MOARTE

JOil

Pentru ca apoi sa scrie o fraza care poate fi pusa ca moto Intregii

perioade 1940 -1945: "Istoria le dor dreptate celor din categoria

Mareplului, chiar daca succesul le scapa. Contemporanii care

suporta direct consecinfele insuccesului urmeaza neclintili

directivele oportunigilor"."

Dupd cat se pare, animozitatea Intre Pantazi §i Mihai

Antonescu s-a declan§at Inca din 1942, cand, in octombrie,

vicepre§edintele Consiliului de Min4tri i-a trimis o scrisoare

ministrului de Razboi, in care incrimina amestecul Marelui Stat

Major in domenii politice care ii depa§eau competenta. Intr-un limbaj ales §i foarte "diplomatic", pornind de la acest fapt, real

de altfel, Mihai Antonescu nu se sfia sa afirme ca "Marele Stat

Major a angaj at discutiuni §i a stabilit trimiterea a peste 400.000

de oameni pe front, fara macar sa faca curtuoazia (sic!), §i nu

datoria, de a trimite un singur cuvant Ministrului de Afaceri

Straine". Era vorba chiar de faimosul de acum E§alon 2, la a

carui trimitere in Est se opusese generalul Iacobici, or acest

eveniment se produsese cu luni in urma, Este adevarat ca la 20

iunie 1942, informat despre conventia incheiata intregeneralii Steflea §i Becker cu privire la aprovizionarea trupelor romane

trimite pe front, Ion Antonescu condamnase in termeni dun

atitudinea Marelui Stat Major, care Incheiase o conventie ce in

mod normal trebuia tratata de Mihai Antonescu cu Karl Clodius,

reprezentantul Germaniei la Bucure§ti in chestiuni economice.2°

Dar afinnand in octombrie 1942 ca nu tianimic despre trimiterea

pe front a unui important contingent romanesc, Mihai Antonescu

producea o mistificare importanta, al carei singur scop nu putea

fi decat crearea unui alibi pentru viitor. Pentru ca este un lucru

de notorietate ca scrisoarea din 5 ianuarie 1942 a Mare§alului

" Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al treilea om al Axei, editie

V.F. Dobrinescu, Editura Institutului European, Ia0, 1992, p. 125.

19 Arh. M.Ap.N., fond Ministerul de Razboi

dosar nr. 3.474, f 94.

Secretariatul General,

20 Ibidem, fond Cabinetul Militar, dosar nr. 23, f. 65.

www.dacoromanica.ro

XXII

CONSTANTIN PANTAZI

catre Adolf Hitler, prin care se declara de acord sa trimita pe

front majoritatea armatei romane, fusese alcatuitd cu contributia

majors a vicepre§edintelui Consiliului de Mini§tri. Cel putin a§a

sustine generalul Hie Steflea, §eful Marelui Stat Major, in faimosul

sau "memoriu nr. 1", intocmit la 15 martie 1945.21 Chiar daca

nu ar fi fost a§a, oricum Mihai Antonescu a fost cel care a

intermediatpolemica dintre lacobici

si

Marepl, in care se faceau

referiri precise la continutul scrisorii adresate de Maresal lui Adolf

Hit ler22. Intr-un alt memoriu, generalul Steflea sustinea ca aflase

despre decizia Conducatorului Statului dintr-o scrisoare

expediata de Mihai Antonescu lui Iosif Iacobici, scrisoare care

avea anexat un fragment al documentului din 5 ianuarie 194223.

Este deci mai mult decat improbabil ca Mihai Antonescu anti

fi §fiut de promisiunea facuta de Marepl Fiihrenilui. Ca nu fusese

avertizat de conventia incheiata de generalul Steflea decat prea

farziu este adevarat, dar a§a cum prezenta el lucrurile in scrisoarea

din 23 octombrie 1942 reie§ea ca decizia apartinuse Marelui

Stat Major roman, ceea ce era fals.

Tentativa lui Mihai Antonescu de a se deroba de faspunderile

ce-i reveneau a fost imediat folosita de varfurile ierarhiei militare

dezavueze cel mai apropiat

colaborator. Din relatarea lui Pantazi reiese ca in acest "complof'

au fost implicati, alaturi de el, generalii Ilie Steflea §i Gheorghe

Dobre (ministrul Inzestrarii Armatei §i Productiei de Razboi),

cat §i §eful Cabinetului Militar, colonelul Radu Davidescu. Proba

incriminatoare a fost produsa de generalul Steflea §i era chiar

scrisoarea amintita de acesta in memoriul intocmit dupa

terminarea razboiului. Interventia "in§ilor manunchiului militar

din conducere", dupa expresia lui Pantazi, a provocat o criza a

relatiilor intre cei doi Antonescu, soarta vicepre§edintelui

pentru a-ldetermina pe Marepl

sa-si

21 Ibidem, fond Marele Stat Major, dosar nr. 811, 1 218.

22 ,5'efii MSt.M, p. 95.

" Arh. M.Ap.N., fond Marele Slat Major

25-37.

Sec*: 3, dosar nr. 3.474, f.

www.dacoromanica.ro

CU MARE,S'ALUL P:4NA LA MOARTE

XXIH

Consiliului de Min4tri parand a fi pecetluita. In cele din urma insa, conflictul s-a aplanat §i Mihai Antonescu a ramas alaturi

de Mares al.

Acela§i episod este relatat in memoriile lui Gheorghe

Magherescu, pe atunci capitan §i aflat la Cabinetul Militar al

Conducatorului Statului. Deosebirea esentiala consta in faptul

ca Magherescu sustine ca

si

el a participat la conspiratie §i chiar

ea a fost cel care a adus documentul incriminator. Versiunea lui

Pantazi ne pare insa molt mai plauzibila, inclusiv in privinta datarii

ei (sfar§itul anului 1942 la Magherescu; iunie 1943 la Pantazi).

El arata clar ca diferendul intre cei doi s-a declan§at dupd

intoarcerea Mare§alului de la o intrevedere cu Hitler, in care

acesta din urma ceruse"capul" lui Mihai Antonescu. Or, aceasta

intalnire a avut loc la Klessheim in zilele 12-14 aprilie 1943.24

Pantazi §i Magherescu sunt insa solidari in a afirma ca Mihai

Antonescu a scapat de demitere printr-o scend melodramatics, in care a implorat iertare

Culmea ironiei este ca, in procesul din 1946, acuzarea a

folosit scrisoarea lui Mihai Antonescu din octombrie 1942 drept

proba pentru "vinovatia" lui Constantin Pantazi pentru "trimiterea

la moarte a sute de mii dintre cei mai buni fii ai poporului roman

pentru slujirea telurilor criminale ale lui Hitler §i Antonescu."25.

Adversitatea dintre Mihai Antonescu Si Pantazi s-a accentuat

dupd 23 august 1944, chiar in perioada detentiei in U.R. S. S., §i

a atins, punctul maxim in timpul procesului din mai 1946. Atunci,

generalul Pantazi a cerut o confirmare din partea lui Mihai

Antonescu pentru poziti a sa fats de incheierea armistitiului. Fostul

vicepre§edinte, razbunandu-se pentru nu se §tie ce, nu numai ca

24 Antonescu, Mareplul Romciniei

fi

razboaiele de reintregire, editie

Iosif Constantin Dragan, Editura Nagard, Cannaregio, Venetia, 1986, p. 167

si

urm.; pentru intrevederea de la Klessheim, vezi AnionescuHitler. Cores-

pondenki si intdlniri inedite (1940-1944), editie V. Arimia, I. Ardeleanu,

St. Lache, Editura Cozia, Bucuresti, 1991, p. 63-75. 25 Procesul Mare0dului Antonescu, ed. cit., vol. 1, p. 131.

www.dacoromanica.ro

XXIV

CONSTANTIN PANTAZI

a infirmat spusele lui Pantazi, dar 1 -a si pus intr-o posturaridicola,

afirmand ca acesta ii ceruse "sa ia legatura cu Sovietele cu cinci

zile inainte de armistitiu". Si, de parca nu ar fi fost de ajuns, a

adaugat ca "in foarte multe imprejurari nu i-a facut un serviciu

mares alului Antonescu, intarziindu-1 in hotararea pe care cred ca era bine sa o ia pentru incheierea razboiului si prezentand ca

dorinta si vointa a armatei altceva decal ceea ce, in realitate,

voia armata tarii ".26 In fine, mergand pe linia scrisorii din o ctom-

brie 1942, Mihai Antonescu a contestat si ca ar fi cunoscut

promisiunea facutd de Maresal lui Hitler in privinta trimiterii

trupelor pe front in 194227.

In memoriile sale, fard a incerca sa se prezinte drept unul

din partizanii armistitiului cu Aliatii, Pantazi tine sä revizuiasca

imaginea care i-a fost atribuita de Mihai Antonescu la proces,

aceea a unui general total depasit de evolutia evenimentelor. Din

argumentatia sa reiese ca, in pofida faptului ca a sesizat corect

evolutia evenimentelor militare si politice, el a considerat, ca si

maresalul Ion Antonescu, solutia compromisului politic (armisti-

tiul) doar o variants de ultima instants. Discutiile sale cu Mare-

salul din vara lui 1944 sunt, din acest punct de vedere, extrem

de interesante pentru a intelege contextul in care s-a produs

lovitura de stat de la 23 august.

Este momentul sa aratar. n caprestatia generalului Constantin

Pantazi la procesul din mai 1946 apare drept deplorabild. Asa

reiese din transcrierea placilor inregistrate in timpul procesului

si chiar din opinia editorului acestui document care a simtit nevoia ca in introducerea sa sa includa o apreciere nu tocmai magulitoare

facuta de publicatia "Liberalul" cu privire la depozitia lui

Constantin Pantazi din a doua zi a procesului". 0 asemenea

apreciere este infanta si de afirmatiile fa' cute de presedintele

26 Ibidem, p. 284-285.

27 Ibidem, p. 300-302.

28 Ibidem, p. 28. www.dacoromanica.ro

CU MARE$ALUL PANA- LA MOARTE

;ON

completului de judecata, Al. Voitin-Voitinovici, care sustinea ca

atat in interogatoriile preliminare, cat

si

in timpul procesului,

generalul Pantazi nu a facut decat sa se "acopere personal",

afirmand ca nu a facut decal sa execute ordinele29.

Parerea lui Pantazi despre prestatia sa la proces este cu totul

alta, in memoriile sale el accentuand asupra faptului ca nu s-a

desolidarizat nici o clips de Mare§al.

Credem ca, in general, a§teptarile noastre cu privire la

desfa§urareaprocesului ignord realitatea, §i anume ca a fost vorba

de o trista farsa judiciard. Nici acuzatii, nici martorii nu au fost lasati sa-§i exprime ideile pand la capat, pentru ca, de fapt, toti

erau in ochii acuzatorilor vinovati. Daca mai adaugam §i presi-

unea exercitata de un public ales "pe spranceand", trebuie sa

admitem ca era dificil sa impresionezi intr-o asemenea atmosfera.

Nu este in intentia noastra sa-i gasim scuze generalului Pantazi,

dar nu putem sa nu remarcam ca el nu a fost singurul care a

dezamagit. Debateuri mult mai redutabili, ca Mihai Antonescu

sau Gheorghe Bratianu, nu au reu§it sa pard credibili. Nici macar

Iuliu Maniu, un politician cu o statura morals incontestabila, nu

a fost scutit de ridicol atunci cand a sustinut, din ratiuni nedesci-

frate pand acum, ea s-a intalnit cu mare§alul Antonescu in seara

zilei de 22 august 1944 §i ca a doua zi a sosit la Palat imediat

dupa arestarea Conducatorului Statului, ambele informatii

neconfirmate nici atunci, nici mai tarziu".

In once caz, cartea de fats Constantin Pantazi a scris-o la

cateva luni dupa proces §i ea ne arata un om stapan pe sine, cu o

memorie excelenta

si

nu strain de subtilitatile scrisului. Se afla,

cu alte cuvinte, intr-o perfecta forma intelectuala daca era capabil

sa scrie, in detentie, o lucrare de asemenea dimensiuni cu o

coerenla remarcabild.

29 Ion Antonescu. Citifi, judecali, cutremurati-vd, editie Ion Ardeleanu

§i

Vasile Arimia, Editura Tinerama, Bucuresti, 1991, p. 93.

" Vezi, pe larg, la Gheorghe Buzatu, Romania si riaboiul mondial din

1939-1945, Centrul de istorie

si

civilizatie europeana, Iasi, 1995, p. 158.

www.dacoromanica.ro

AXVI

CONSTANTIN PANTAZI

Intentia lui Pantazi a fost sä scrie o carte despre Maresal,

ceea ce ii aparea ca o datorie de onoare fata de cel recent disparut.

In acest mod putea totodata sa justifice participarea sa la guver-

narea Antonescu si sa raspunda la acuzatiile care ii fusesera aduse.

Neputand face apel decat la propria sa memorie, el a comis evident si unele erori de datare pe care insa le apreciem insigni-

fiante in raport cu marea cantitate de informatii care isi gasesc

confirmarea in documentele de arhiva sau in alte lucrari memo-

rialistice.

Vadit impresionat de personalitatea.Maresalului, pe care

uneori it imita involuntar

vezi pasajele in care scrie despre sine

la persoana a treia singular , Pantazi consacra prima parte a

cartii sale biografiei lui Ion Antonescu pans la preluarea puterii

in septembrie 1940. In aceste pagini referirile la propria sa

persoand sunt destul de rare, la majoritatea evenimentelor pe

care le relateaza nefiind martor ocular. Proportia se schimb a in

mod sensibil in partea consacrata perioadei 1940-1946, cand

lucrarea capata un caracter preponderent memorialistic. Sunt si paginile care vor punc, nu ne indoim, o sumedenie

de not probleme cercetarii istorice. In cele ce urmeaza, vom

evidentia doar cateva din punctele nevralgice pe care generalul Pantazi le atinge in memoriile sale si care atesta fard putinta de

tagada ea istoriografia perioadei 1940-1944 se afla abia intr-o

faza incipienta. 0 prima chestiune ar fi aceea a datei la care Hitler 1-a infor-

mat pe Antonescu despre declansarea ofensivei Wehrmachtului

impotriva U.R.S.S. (planul "Barb arossa"). Varianta general

acceptata este aceea ca Fuhrerul i-a anuntat official lui Ion

Antonescu intentiile sale abia la 12 iunie 1941, in cadrul intalnirii

de la Munchen. Pantazi afirma ca el a aflat despre ofensiva

germand si participarea armatei romane in mai 1941, de la

generalul Alexandru Ioanitiu

seful Marelui Stat Major roman

la acea data

care it insotea pe Maresal la o intrevedere cu

www.dacoromanica.ro

CU MARE,SALULPAWA LA MOARTE

XXVII

Adolf Hitler. In aparentd ar fi vorba doar de o simpla eroare de

datare, explicabila mai ales prin faptul ca Pantazi nu a fost

implicat direct in west eveniment. Si in declaratia sa din 7 ianuarie

1946, inclusa de sovietici in probatoriul procesului de la

Nurnberg, Pantazi sustinea in esenta aceeasi versiune, adaugand

insa ca Inca dupd Intrevederea cu Hitler din ianuarie 1941, Ion

Antonescu le comunicase membrilor Comitetului Coordonarii

intentia Germaniei de a ataca U.R.S .S.31

Problema sa complied insa atunci cand rasfoim memoriile

generalului Ion Gheorghe, atasatul militar roman la Berlin in

acea perioada, care plaseaza aceasta intalnire la "inceputul lui

aprilie'32. Cum nici Ion Gheorghe nu a fost prezent la intalnire,

s-ar parea ca este vorba de o noua festa jucata de memorie. Si

asta cu atat mai mull cu cat ambasadorul Romaniei la Berlin,

Raoul Bossy, dateaza corect in Jurnalul sau Intrevederea de la

Munchen. Insa el afirma ca imediat dupa sosirea sa la Munchen,

Ion Antonescu i-a spus ca razboiul contra U.R.S.S. era un lucru

hotarat si ca el fusese pus la curent, "in cele mai mici detalii", de

catre generalul Erik Hansen (inclusiv data si ora declansarii

operatiilor), seful Misiunii Militare germane". Asertiunea lui

Bossy a fost confirmata, indirect, de calm Andreas Hillgruber care, in prefata editiei a doua a cunoscutei sale lucrari Hitler,

Regele Carol

marecalul Antonescu, arata ca Hansen ii

destainuise ca Inca din decembrie 1944 it pusese la curent pe

Maresal despre liniile generale ale planului "Barbarossa"m.

Totusi, aceastA variants are un "adversar" pe misura chiar

in maresalul Antonescu! Astfel in timpul interogatoriului pre-

3' Idem, Maresalul Antonescu in jaja istoriei, vol. 2, B.A.I., Iasi, 1990,

p. 463.

32 Generalul Ion Gheorghe, op. cit., p. 178.

33 Apud Ibidem, p. 27.

34 Andreas Hillgruber, Hitler, regele Carol §1 mareplul Antonescu.

Relalfile germano-romcine (1938-1944), Editura Humanitas, Bucuresti, 1994,

p. 29.

www.dacoromanica.ro

XXVIII

CONSTAIVTIN PANTAZI

liminar luat la Bucuresti, inainte de deschiderea "procesului marii

tradari nationale", el afirma ca generalul Hansen "persevera in

atitudinea sa de a afirma ca Germania nu se mentine decat intr-o

atitudine defensive fata de Rusia "35. Din modul in care prezenta

faptele, se deduce ca acest lucru se petrecea dupe!' intrevederea

sa cu Hitler, in care acesta ii destainuie planul ofensivei contra

U.R.S.S. Mai mult, atat in acest interogatoriu, cat si in dezbaterile

din timpul procesului, el a insistat asupra faptului ca, la solicitarea

sa, cel care i -a transmis data exacta a debutului operatiilor militare

fusese ministrul Germaniei la Bucuresti, Manfred von Killinger.

Evenimentul s-a produs la Predeal si a fost plasat de Maresal la

9 sau 10 iunie 1941.

Cum intalnirea dintre Hitler si Antonescu din 12 iunie 1941

nu poate fi contestata, rarnane sa aflam dace nu cumva in lunile

aprilie sau mai nu a avut loc o alts intrevedere sau, mai plauzibil,

un schimb de mesaje intre cei doi lideri (nici el atestat in vreun

fel pans acum). Momentul ar putea fi legat de sosirea in tara, in

mai 1941, a comandamentului Armatei 11 germane, in frunte

cu generalul Eugen von Schobert. Este doar o simple supozitie

care porneste insa de la neconcordanta intre marturiile

principalilor participanti la evenimentele evocate si ceea ce

istoriografia a admis pang acum, pe baza documentelor de arhiva.

Unul din raspunsurile posibile ar fi ceea ce generalul Hansen i-a

spus lui Andreas Hillgruber: unele evenimente pur si simplu nu

au fost consemnate in scris

Valoarea si slabiciunea memoriilor celor care au facut istoria

sunt date tocmai de suplinirea "petelor albe" lasate de docu-

mentele de arhiva. Nici cartea generalului Pantazi nu face rabat

de la aceasta caracteristica, ea avand calitatea de a facilita sau,

dimpotriva, de a complica elucidarea unor aspecte ale guveniarii

Antonescu.

" Loan Dan, "Procesul" maresalului Ion Antonescu, Editura Tempus,

Bucuresti, 1993, p. 29.

www.dacoromanica.ro

CU MARE,,S'ALUL PANA LA MOARTE

XXIX

0 alta problems care va suscita un interes deosebit este §i

marturia lui Pantazi despre atentatul de la Odessa din octombrie

1941 §i, mai ales, despre represaliile care au urmat. Marturisim

sincer ca, in ciuda faptului ca generalul Pantazi nu a fost implicat

direct in derularile din octombrie 1941, ne a§teptam la ceva mai

multe precizari din partea sa. Aceasta cu atat mai mult cu cat

din actele procesului din mai 1946 rezulta ca el si -ar fi asumat

un rol deosebit in disparitia urmelor materiale ale consecintelor

nefericitelor intamplari de la Odessa. Dincolo de faptul ca

jongleaza nonplant cu cifra victimelor represaliilor (17.500-

18.500, "peste 15.000", "peste 10.000") in decursul a numai

doud-trei pagini, nu gasim in memoriile generalului nici cea mai

mica referinta asupra a ceea ce Mareplul a declarat la proces.

Intr-adevar, in mai 1946, Ion Antonescu, relatand imprejurarile

in care a aflat despre dimensiunea reala a represaliilor pe care le

ordonase, spunea: "In iulie sau iunie a venit la mine, la Pre§e-

dintie, g-ral Pantazi §i mi-a spus: d-le Mare§al, am dat dispozitii

ca sa dispara cadavrele celor masacrati la Odessa. I-am raspuns

imediat: ce este asta, Pantazi? niciodata nu mi-ai vorbit despre

aceasta chestiune §i la care el mi-a raspuns: nici eu n-am tiut,

am aflat-o acum din bro§ura care a aparut la Stockholm §i in

care se afirma ca au fost masacrati 27.000.'36 Despre aceasta

discutie §i despre faimoasa bro§ura dupd cat se pare, un produs

al propagandei sovietice

Pantazi nu sufla nici un cuvant.

Oricum, actiunea de eliminare a presupuselor "probe incrimi-

natorii" nu putea sa aiba loc in iunie sau iulie 1944, ci doar pand

la inceputul lunii aprilie, §tiut fiind faptul ca Odessa a fost

recucerita de sovietici la 10 aprilie 944. Este drept ca in inregis-

trarea interogatoriului luat lui Ion Antonescu la proces Pantazi

precizeaza ca nu era vorba in nici un caz de luna iulie, dupa ce,

initial, prin intermediul acuzatorului public Vasile Stoican,

" Midem, p. 139.

www.dacoromanica.ro

XXX

CONSTANTIN PANTAZI

laspunsese intrebarii Maresalului ("Cand ai venit d-ta la mine?")

cu un simplu "nu stiu"37.

Tacerea lui Pantazi asupra acestei chestiuni lass loc oricarei

interpretari, consideratiile sale asupra evenimentelor de la

Odessa, desi interesante mai ales in privinta structurii psihice a

Maresalului, fiind doar o palida consolare pentru cercetatorul

istoric. Ne sunt necunoscute cauzele pentru care generalul a

refuzat ca incredinteze hartiei motivele si caracterul interventiei

sale in primavara-vara anului 1944, dupa cum nu putem exclude

si posibilitatea ca o eventuala explicatie asupra acestui moment

sa fi fost pur si simplu exclusa din textul initial in varianta

dactilografiata (singura care acopera perioada anilor 1944-1946).

Mult mai interesante si mai consistente sunt dezvaluirile lui

Pantazi despre ultimele doua luni al guvernarii Antonescu.

Paginile respective ne arata un general Pantazi extrem de implicat

in toate deciziile maj ore ale Conducatorului Statului in zilele

care au premers lovitura de stat de la 23 august 1944. Marturiile

sale, in general concordante cu ceea ce se stie despre aceasta

perioada, sunt insa in masura sa aduca modificari importante

cronologiei evenimentelor si sa ridice not semne de intrebari.

Dar ce aflam de la generalul Pantazi? In primul rand, despre

desele sale convorbiri cu generalul Constantin Sanatescu in lunile

iulie si august cu privire la necesitatea incheierii unui armistitiu

cu rusii. Maresalul Palatului de la acea data si principalul lider

militar al conspiratorilor reuniti in jurul regelui Mihai I nu a

catadicsit sa aminteasca despre aceste conciliabule inJurnalul

sau. Exists insa o insemnare tarzie, din 22 august 1944, in care

Sanatescu confirms o Intrevedere cu Pantazi, despre care certified faptul ca "este acum [subl. ns.] pentru armistitiu"38. Atat si nimic

mai mult.

Cum nimic n-a fost consemnat in scris, totul consumandu-se

Intre patru ochi, afirmatiile celor doi sunt greu de confirmat sau

' Procesul Marqalului Antonescu, ed. cit., vol. 1, p. 205-206.

38 Constantin Sanateseu, op. cit., p. 160.

www.dacoromanica.ro

CU MAREPILUL PANA LA MOARTE

XXXI

de infirmat. Mult mai importanta este marturia lui Pantazi,

conform careia mare§alul Ion Antonescu a fost cel care a realizat

concentrarea in capitals sau in apropierea ei a trupelor care,

incepand cu 23 august 1944, au inlaturat rezistentele germane.

Pantazi recunoa§te ca vrand sa procedeze la noua dislocare a

trupelor, ca masura de prevedere pentru situatia in care Germania

s-ar fi opus cu fortaincheierii armistitiului de are guvemul de

la Bucure§ti, a constatat ca majoritatea dispozitiilor fuseseadate de mareplul Ion Antonescu. Ulterior, conspiratorii §i-au asumat

in intregime §i meritul acestor masuri, refuzand sa recunoasca

once colaborare cu Mare§alul

Un lucru cu totul nou pe care it aflam este ca inainte de a

pleca la ultimaintrevedere cu Hitler. (5-6 august 1944), Mareplul

i-a lasat, practic, tam pe mans generalului Pantazi, insarcinandu-1

ca, in cazul in care ar fi fost arestat la cartierul Ftihrerului, sa

garanteze, de comun acord cu Regele, instalarea "noului guvern".

Or, potrivit tot dezvaluirilor sale, nu putea fi decat cel instaurat

la

23 august, avandu-1 in frunte pe generalul Sanatescu. Facem

o

paranteza aici pentru a aminti ca fiul generalului, Ion Pantazi,

spune tran§ant in lucrarca sa memorialistica ca se &este in pose-

sia unei scrisori a mareplului Ion Antonescu prin care acesta con-

ferea "plenipotenta" tatalui sau". Acesta din urma nu aminte§te

insanimic despre existenta vreunui document scris care sä ateste

misiunea cu care a fost investit in seara zilei de 4 august 1944.

Para pentru a complica §i mai mult lucrurile, generalul

Pantazi se simte dator sa precizeze ca in dimineata plecarii lui

Ion §i Mihai Antonescu spre Rastenburg, ace§tia au avut o intre-

vedere cu Regele §i generalul Sanatescu, suveranul facand o

ultima tentative de a-1 opri pe Marepl sa-i declare lui Hitler

intentia de a incheia armistitiul. Informatia, in aparenta surprin- zato are, este confirmata de Mihai Antonescu, cel care a descris

cu lux de amanunte intalnirea din dimineata de 5 august 1944,

de la Snagov. Dezvaluirea a fost facuta cu ocazia unui intero-

" Ion Pantazi, op. cit., p. 142.

www.dacoromanica.ro

XXXII

CONSTANTIN PANTAZI

gatoriu din aprilie 1946 §i i-a dat ocazia lui Mihai Antonescu sa

afirme ca Regele §i generalul Sanatescu au venit la Snagovpentru

a-lvedea pe el, Mareplul "surprinzandu-i" in timpul discutiilor.

Oricare ar fi fost desfa§urarea Intrevederii, ea probeaza ca, la acea data, cele doua "tabere" care aveau sa se confrunte la 23

august lucrau Inca de comun acord.4°

Noua pozitie dobandita de generalul Pantazi in timpul

ultimelor zile ale guvernarii Antonescu este confirmata §i prin

prezenta sa la Intrevederea intre Ion Antonescu §i Karl Clodius,

care a avut loc in seara zilei de 22 august 1944, la putin Limp

dupaintoarcerea Mare§alului de pe frontul din Moldova. Referin-

du-se la aceastaintrevedere, Ion Antonescu a certificat la procesul

din mai 1946 ca ea s-a desfa§urat cu participarea lui Pantazi, in

calitate de "exponent al armatei", tinand sa adauge "De obicei,

nu bagam mini§tri in conversatiile acestea. Si atuncea 1-am

chemat expres [

]

armistitiul era o consecinta a infrangerii pe

front §i atuncea generalul Pantazi a asistat la aceasta discutie"41.

Atat in versiunea Antonescu, cat §i in cea a lui Pantazi,

continutul mesajului transmis de Mare§al lui Clodius este, in

esenta, acela§i: Berlinul trebuie avertizat ea Romania este

obligata sa Incheie armistitiul, once intarziere fiindu-i fatala, in

condiliile strapungerii frontului din Moldova. Aceasta convorbire

§i de alti actori sau istorici

este amintita

cu diferente minore

ai evenimentelor; dintre ei amintim pe dr. Henrik Klugkist42,

colaborator economic al legatiei germane, George I. Duca43,

omul opozitiei la Ambasada romans din Stockholm, istoricii Andreas Hillgruber" §i Gheorghe Buzate.

40

Procesul Mareplului Antonescu, ed. cit., vol. III, p. 173-174.

41

Procesul Mareplului Antonescu, ed. cit., vol. 1, p. 215.

42

Apud Gheorghe Buzatu, Romdnia ssi reizboiul mondial 1939-1945,

p. 188.

43 Apud Antonescu. Mareralul Romeiniei fi reizboaiele de reintregire,

ed. cit., p. 359.

44 A. Hillgruber, op. cit., p. 256.

45 Gh. Buzatu, op. cit., p. 173.

www.dacoromanica.ro

CU MAREsSALUL PAMI LA MOARTE

Din ce se cunogte pana la aceastA data, mesajul transmis

de Mare§al prin Karl Clodius on nu a existat (ceea ce este foarte

putin probabil), on nu a parvenit liderilor germani (sau daca a

parvenit, nu a fost luat in seams). In aparenta deci

la proces, Mare§alul a sustinut ca ministrul german i-a transmis

la 23 august un raspuns pozitiv de la Berlin la solicitarile sale

cu toate ca,

intrevederea AntonescuClodius a rarnas rara nici un rezultat

practic. Spunem in aparentA, pentru ca, in opinianoastra, mesajul

transmis de Marepl prin Clodius in seara de 22 august 1944 a

fost unul din elementele care au contribuit decisiv la hotarirea

intempestiva luata de Rege a doua zi, la sugestia anturajului sau.

Cercurile Palatului au fost informate de aceastaintrevedere Inca

Inainte de audienta din dupa-amiaza zilei de 23 august, a.5a cum

confirms Jurnalul generalului Sanatescu47. Informatiile de pe

front care au sosit a doua zi §i care na§teau o indoiala serioasa

asupra capacitatii armatpi roman de a stabiliza frontul, corobo-

rate cu vestea anuntului facut de Ion Antonescu lui Karl Clodius

au condus la precipitarea evenimentelor. Mare§alul dorea sa plece

pe front pentru a stavili Inaintarea sovietica pe linia Foc§ani

NamoloasaGalati, §i apoi sa ceara Incheierea armistitiului. Or,

in acest moment se iveau cloud mari pericole: in primul rand

mar§ul tancurilor sovietice sa nu fie stavilit §i, in al doilea rand,

Berlinul putea decide o interventie in forts asupra autoritatilor

de la Bucure§ti. In ambele cazuri, se pierdeau avantajele pe care

conspiratorii sperau ca le-au obtinut de la partea sovietica pe

filiera George I. Duca (filiera Stockholm). Varianta care s-a ales

a fost sacrificarea Mareplului §i renuntarea la rezisienta armata

pe F.N.G.

In acest caz, schimbul de replici Intre Sanatescu

§i

Ion Anto-

nescu care a urmat arestarii Mare§alului, aka cum este redat el

de generalul Pantazi, capata o anumita consistenta: "Nu vreau

46 Procesul Marefalului Antonescu, ed. cit., vol. 1, p. 216.

07 Constantin Sanatescu, op. cit., p. 160.

www.dacoromanica.ro

JOOLIV

CONSTAIVTIN PANTAZI

sa Inchei armistitiul? Sa-ti fie ru§ine, general batran!", i-ar fi

spus Mare§alul lui Sa'natescu, confirmand Inca o data ca, la 23

august 1944, Conducatorul Statului era hoar& RI Incheie

armistifiul, cu sau faro acordul Germaniei, dar numai dupl. stabilizareafrontului

In fine, partea cea mai interesanta §i mai captivanta a

memoriilor generalului Constantin Pantazi o constituie cea

dedicata perioadei in care a fost detinut in U.R.S.S., alaturi de Mare§al, Mihai Antonescu, generalul Constantin Z. Vasiliu §i

colonelul Mircea Elefterescu. Dupa §tiinta noastra este singura

relatare detaliata §i inchegata asupra detentiei in U.R.S.S. a ceea

ce am putea numi grupul Antonescu. Referiri fugare asupra

acestui rastimp mai gasim doar la Eugen Cristescu48, dar acesta

a fost predat autoritatilor sovietice mult mai tarziu §i nu s-aintalnit

cu grupul Antonescu.

De asemenea, Ion Pantazi, care rara indoiala ca a avut acces

la memoriile tatalui sau, a facut publics marturia tatalui sau,

mai intai in presa" §i apoi in memoriile publicate in 1989".

Nedispunand insa de textul memoriilor tatalui sau, Ion Pantazi a

oferit o variants care difera sensibil de cea originala (vezi, spre

exemplu, data la care s-a produs tentativa de sinucidere a

Mare§alului) §i este mult mai saraca in amanunte.

Data find noutatea absoluta a acestei probe de evidenta §i

absenta aproape totals a altor informatii, din surse memorialistice

sau arhivistice, nu putem decat sa subliniem dramatismul acelor

zile, cu sperantele §i dezamagirile lor, excelent infati§ate de

generalul Pantazi. Din pacate, consecvent subiectului pe care §i

1-a ales, evocarea mare§alului Ion Antonescu, generalul Pantazi

i§i intrerupe amintirile in momentul in care membrii grupului Antonescu au fost izolati unul de altul §i transferati in sinistra

48 Cristian TroncotA, op. cit., passim.

49 Gh. Buzatu, Mareplul Ion Antonescu in faja istoriei, vol. 2, p. 243-

246.

5° Ion Pantazi, op. cit., p. 307-310.

www.dacoromanica.ro

CU M_AREMLUL PANA- LA MOARTE

xioat

inchisoare Lubianka din Moscova. Intervalul 17 iunie 1945

aprilie 1946 este astfel expediat intr-o singura fraza, cel putin in

varianta dacfilografiata a memoriilor sale, singura pe care am

avut-o la dispozitie pentru aceasta perioada §i care este posibil

sa fi fost "periata" de stili§tii Securitatii roman.

6

Cartea scrisa de generalul Constantin Pantazi in primii ani de detentie va fi o adevarata smpriza atat pentru istorici, cat §i pentru publicul larg, dincolo de problemele pe care ea le ridica

§i pe care, cel putin cateva dintre ele, am incercat sa le punem in

evidenta in paginile anterioare. Imaginea generalului Pantazi,

a§a cum razbate ea din aceste memorii, difera substantial de

ceea ce se §fia despre personalitatea sa pand la aceasta data. El

dovede§te pe deplin ca a fost unul din personajele-cheie ale

guvernarii Mare§alului, §i nu unul insignifiant, de conjuncture,

caracterizare acreditata, in special, de prestatia sa la procesul

din mai 1946.

Mult mai important este plusul de infonnatie pe care

generalul it pune in circulatie pentru elucidarea asp ectelor mai

putin cunoscute ale actiunii politice §i militare a lui Ion Antonescu

§i a echipei sale in anii de rascruce 1940-1944. Marturiile

generalului Pantazi vor trezi, suntem siguri, interesul "adver-

sarilor" §i "partizanilor" Mare§alului, dar, mai presus de Coate,

vor fi una din "cheile" esentiale Si imposibil de ignorat pentru

oricine vrea sa patrunda "secretele"guvernarii Antonescu.

www.dacoromanica.ro

NOTA ASUPRA EDITIEI

Paginile pe care le publicam aici sub titlul Cu Mare ,calul

pang la moarte au fost scrise de generalul Constantin Pantazi

incepand cu a doua perioada a anului 1946 in timp ce se afla in

detentie la inchisoarea Vacare§ti. La un moment dat, prin

complicitati azi greu identificabile, ele au ajuns

redactarii, sau toate o data in mainile fiului sau, Ion Pantazi,

care le-a trecut "pe curat", actiune cu prilejul careia a mai stilizat

textul, pe alocuri facand §i unele mici intregiri, din dorinta de a

veni cu unele precizari. Este explicatia cea mai plauzibila a

existentei acestei copii.

pe masura

In imprejurari legate de perioada detentiei lui Ion Pantazi,

ambele variante au fost "arestate" de Securitate, prilej cu care,

probabil, s-a elaborat o copie integrala. dactilografiatainsumand

165 de pagini.

In momentul in care am consultat in Arhiva Serviciului

Roman de Informatii aceste variante, completa nu era decat cea

dactilografiata, din varianta Constantin Pantazi nemaigasind decat

cinci caiete tip "vocabular" numerotate in continuare de la pagina 11a 172 Si un caiet format 21 x 16 cm numerotat de la pagina 97

la 204 (singurul din presupusa copie a fiului, Ion Pantazi). Copiile

acestora se afla astazi in Arhiva Institutului National pentru

Studiul Totalitarismului din Bucurqti.

Cum era firesc, pentru editia de fats am folosit ca text de

baza cele cinci caiete originale ale generalului Constantin Pantazi,

completand lipsurile cu textul din copia de Ingrid, §i in ultimul

rand din dactilograma.

Este dinamica acestei editii pe care cititorul o va avea

permanent sub control datorita indicatiilor exacte pe care le vom

www.dacoromanica.ro

CU MAREPLUL PAM' LA MOARTE

JOOCVII

nota sub forma" de asterisc in subsolul paginii. In felul acesta

cercetatorii vor putea avea la indem5na un text esential pentru

studiul istoriei primei jumatati a secolului al XX-lea, in speranta

ca descoperiri viitoare vor aduce la lumina

textele generalului

si

Constantin Pantazi aflate in celelalte caiete autografe, pentru

mine de negasit. Abia atunci vom putea stabili cu siguranta

masura in care dactilograma a respectat sau nu in integralitate

cuprinsul caietelor acolo unde Inca nu avem textul acestora.

Deocamdata pot sa afirm ca in urma comparatiei Intreprinse de

in portiunile cu text comun am putut

not pe cele trei variante

observa ca dactilograma, deli cateodata prezinta unele eveni-

mente mai abreviat

pe alocuri are derapaje stilistice de la

si

original, nu denatureaza informatia manuscrisului.

Cum am mai spus deja, titlul dat volumului ne apartine,

manuscrisul nepurtand nici un titlu. Am respectat cu fidelitate

textul, interventiile noastremarginindu-se doar la cele de unificare

redactionala

si

actualizare a ortografiei limbii roman. Toate

sublinierile sunt conforme cu textul memoriilor, iar Intregirile

editoriale sunt indicate prin paranteze drepte

si

ascutite.

Dr. ALEXANDRU V. DV

www.dacoromanica.ro

Cu Mare lain!

paid la mane

www.dacoromanica.ro

Desfaprarea* misiunii de viata a mareplului Antonescu se poate insemna servindu-ne drept puncte pentru marcarea liniei

acestei misiuni diferitele posturi de comanda din care §i-a

exercitat o influents caracteristica, in cariera sa, atat in conducerea

armatei, cat §i a tarii.

Ionel Antonescu este fiul capitanului Ion Antonescu, din

Cavalerie, §i s-a nascut in anul 1882.

In 1904, primqte primul grad ofiteresc in armata: sublo-

cotenent de Cavalerie.

In 1913 in campania contra Bulgariei, it gasim ofiter de stat

major la Divizia 2 Cavalerie.

In 1916, pe timpul razboiului european, ocupa locul principal

in conducerea operatiilor, la inceput ale Armatei de Nord, apoi

din octombrie 1916, la conducerea de capetenie a intregii armate.

In 1940 este Conducatorul Statului i prim-ministru al tar. ii

cu depline puteri dictatoriale.

Nascut din tats militar, iar mama sa aristocrats din boieria

de provincie; educatia copilului Ion Antonescu a fost facuta

deosebit de ingrijit. Fostul Mare§al insa lega amintirile educatiei

sale de mama-sa mare, o femeie la care a stat de copil, pand

cand, ajungand in clasa a V-a de liceu, a fost dus la Scoala Fiilor

de Militari, din Craiova.

* in deschiderea textului se aflA mentiunea "Cap. I" $iinsemnarea "2.1X:946"

n. ed.

www.dacoromanica.ro

2

CONSTAIVTIN PANTAZI

intrecerea in afirmarea aptitudinil or fizice, prima incercare

naturals de manifestare de barbatie a oricarui copil, a fost §i o

ambitie a copilului blond cu figura deschisa §i sincera. Mu§chii

sai insa par a nu fi fost dintru inceput dezvoltati dupa inderrmul

inimii, iar Ionel Antonescu, in clasa I de liceu, intr-un conflict

pe care 1-a avut la Liceul "Matei Basarab", cu un coleg de clasa,

evreu, nu a putut fi invingator in lupta in care i§i pusese toata

nadejdea fortelor.

Fiind invins, prima incaierare a fost urmata de un armistitiu

care, dupa povata mamei-mari, a tinut timpul necesar de a se

remedia slabiciunea mu§chilor prin gimnastica, de unde a

provenit imediata echipare a curtii din strada Calargilor

. (Bucure0), cu toate mijloacele tehnice certificate in epoca aceea,

ca fiind generatoare de energie musculard.

La sfar§itul anului §colar, Ionel, socotindu-se destul de tare,

a reluat lupta contra evreului, soldand-o cu o victorie stra-

lucitoare, in fata prietenilor de varsta §i studii. Dar mama-mare

se ocupa §i de studiile copilului, indemnandu-1 0 cu vorba §i cu

faptele ei modeste, de cinstita §i saraca gospodinaromanca.

Desigur, capitanul Ion Antonescu, fatal, 0 mama Mare-

§alului, oameni tineri §i cu dar spre viataveseld, nu aveau dorinta

ca chiar din prima tinerete sa fie sclavii lui Ionel §i nici nu simteau

in ei porunca unei misiuni. Iar mama-mare, ca mai batrana, a

gasit in inchisoarea timpului ei educatiei copilului Si un imbold al datoriei, dar §i o placere de bunica.

Ionel Antonescu, Inca de copil, avea pornirea de a observa totul §i de a cantari cu mintea, insa mai avea innascuta §i o alts

porunca a firii sale: a nu ierta niciodata acelora ce nu dakleau

cuvenita atentie lui lonel Antonescu. Cand Mare§alul i§i amintea

copilaria sa, adesea reamintea ora§e de provincie pe unde

cerintele militare purtau familia capitanului Ion Antonescu, in

care Ionel aparea in tovara§ia tatalui sau. Mama-mare a lui lonel Antonescu, chiar dupa spusele sale,

nu §tia carte, fiind fiica de tarani avuti din Fundenii lui Gherase,

www.dacoromanica.ro

CU MAREYALUL PANA LA MOARTE

3

sosid in Bucure§ti dupd casatoria sa. Felul cum a fost educata

onoarea lui Ionel Antonescu atesta cu siguranta prezenta in

cre§terea copilului §i a tatalui §i a mamei Mare§alului.

Corpul ofiteresc al armatei romane, pe timpul copilariei lui

Ion Antonescu §i a mea

suntem din aceea§i generatie

caci it urmez la §ase ani in viata §i

incepuse sa-§i statomiceasca

temeinic insu§irile morale ale ofiterului de cariera. Armata fiind

o institutie nobila, desigur §i la noi in tad, ca §i in toate tarile din

Apus, cariera militara era imbrati§ata de vlastarele familiilor

indeosebi cavaleria era bogata in exemplare de

na§tere aristocratica, ai caror parinti Si ei inse§i i§i facusera

educatia in strainatate §i in armata cu trecut §i traditii istorice.

Tocmai ace§ti aristocrats au dat in armate pilda gesturilor de

onoare, lealitate §i generozitate care au fost imitate la inceput in

aparenta §i apoi indemnul a mers pars la maduva fundului.

boiere§ti.

Si

Nu pot §i nu voi putea niciodata uita pe tatal meu';

dintotdeauna, am deschis ochii pe un om de onoare in Intreg

intelesul cuvantului; §i tatal meu, §i tata-mare au fost ofiteriofite roman. Imi reamintesc de cate on dupa dejun, fratii mei §i eu,

patru copii, impreuna cu mama (ea insa§i fiica de ofiter de cava-

lerie), 11 ascultam pe tatal meu citind ve§ti dintr-un ziar zilnic

(sic!). Voi reaminti chiar un fapt divers, citit in ziar intr-o dupa- amiaza de vara: sotialocotenentului M., mergand intr-o sear% la

balul de la Palatul Regal din Bucure§ti, a imprumutat salba de perle a prietenei sale, d-naR., care tocmai nu putea lua parte la

acel bal. Dupd cateva zile, la inapoierea colierului, doamna R. a

remarcat ca perlele nu aveau luciul caracteristic §i mergand la

bijutier, acesta a gasit ca perlele fuseserainlocuite cu altele false.

Prin justitie, s-a constatat ca faptul se datora unui furt savar§it

de do amna M. Parchetul militar a eliberat imediat pe locotenentul

M., sotul doamnei, deoarece a vazut temeinic ca nu aveanici un

soi de vinovatie. Locotenentul M. s-a dus acasa §i si -a tras imediat

un glont in creier. 5tirea diVersa o as' cultam noi, toti copiii, cu

www.dacoromanica.ro

4

CONSTANTIN PANTAZI

emotie, intrucat cunosteam cu totii foarte bine si pe locotenentul

M. si pe doamna M.

Taal meu a fault o pauza, a sorbit din cafea, a tras un fum

din tigaa si apoi, adresandu-se mamei:

N-avea alta solutie, onoarea militara ii ramasese patata.

Nenumarate sunt imprejurarile cand astfel de afirmatii au

fost tumate in sufletele noastre naive, formand pentru mai tarziu

izvor de ponmca.

Acest sistem constituia, desigur, unirea sugestiilor cu

emotiile; iar ceea ce ramanea in suflet era Inca intkit mai mult

prin repetarea ideii. De multe ori, cand fapte importante impu-

neau, ca argument decisiv mi se cerea, copil fiind, sa-mi dau

cuvantul de onoare, care o data dat Inchide once discutie.

Ion Antonescu avea crescut in el simtul onoarei, in mod

acaparant si cred ca acest fapt nu era posibil decat prin sugestii primite de copil si transformate in credinte, prin sudarea for cu

emotii. Ele n-au putut sa-i fie redate decat de tatAl sau. Sigur,

mama-mare a Maresalului a avut si ea o mare influent& in creste-

rea lui. Desi in marile caracteristici ale unei personaliati sunt

dominante innascute, nu este mai putin adevarat ca ele sunt §i

educate.

Ceea ce cred ca poarta in caracterul lui Ion Antonescu

pecetea mamei-mari sunt marea lui credinta si spiritul de ordine.

Fiind Conducatorul Statului a restaurat biserica din str.

Calarasilor, unde, copil find, mergea cu mama-mare, regulat,

duminicile si sarbatorile. Credinta este o mare si marcanta

caracteristica a Maresalului. Ea se manifesta sub toate aspectele:

credinta in Dumnezeu, in insusirile si ursita neamului romanesc,

in virtutea si curatenia sufleteasca a taranului roman, in vorba

data, credinta in puterile si destinul propriu.

Credinta sa era atat de Intreaga, atat de vasa, incat in ea

angrena si puterile onoarei, ale lealitatii si ale fidelitatii.

Ionel Antonescu ascundea o delicatete sufleteasca pe care

nu o arata decal prin iubirea florilor si duiosia pornirilor intime,

www.dacoromanica.ro

CU MAREMLUL PA la LA MOARTE

5

care, sigur, purtau urma doamnei Baranga, mama Mare§alului.

De altminteri, cand era ofiter in 1904, Ion Antonescu merge la

un regiment din orgul Galati §i sta in casa mamei sale pans

infra in Scoala Superioara de Razboi, locuind impreuna cu

doamna Baranga Si colonelul Baranga, al doilea sot al mamei

sale.

Tatal Mare§alului avea trei frati. Cel mai mare dintre ei, tot

cu par ro§u ca §i Mareplul, a avut o personalitate militara de

mare relief in annatd. In epoca cat a fost ref de stat major batranul

general Taarescu2, conducerea efectiva a statului major a avut-o

colonelul Dumitru Antonescu, unchiul Mare§alului. A murit

tandr, in urma unei boli, lasand un regret unanim, deoarece era

deja crescut ca o mare autoritate3.

Colonelul Ilie Antonescu, fost adjutant regal, a fost apreciat

indeosebi pentru aria de caracter. A cazut in 1916, fiind coman- dant de brigada, gray rant. Evacuat in gara Fetqti, moare inainte

de a fi putut fi dus cu trenul la un spital chirurgical pentru ajutoare.

Al treilea unchi al lui Ion Antonescu, fost profesor de

geografie la liceul din Campulung, era pensionar in acel oral.

Om modest, nu 1-am vazut niciodata §i nici n-a venit sa-1

vada sau sa-i ceara ceva nepotului sau cat timp acesta a fost

Conducatorul Statului.

Am pomenit pe ace§ti trei frati, fiindca doi din ei 7 militarii

au avut influenta asupra Mare§alului cand era copil. In vizitele

ce ei faceau mamei-mari, it puneau pe Ionel sa recite poezii

patriotice, ii exaltau sentimentele nationale, discutand cu el despre

Transilvania §i Basarabia, provincii romariqti care trebuiau

neaparat luate de Romania prin pret de sange.

Mama-mare asista la toate aceste sugestii ce se faceau

copilului §i accentua §i ea educatia patriotica cu toata nadejdea. Pare ca ambii frati colonei, tatal lui Ion Antonescu §i insu§i

Ion Antonescu, semanau cu batrana, avand toti par ro§u §i ochi

deschi§i la culoare. De altminteri, o nepoata de sora a Mareplului,

www.dacoromanica.ro

6

CONSTANTIN PANTAZI

singura mWenitoare, cognate, are tot par aramiu deschis. Dar

colonelul Ilie Antonescu mort eroic in Dobrogea

, pe timpul

cat a fost aghiotant regal la regele Carol I, 0-a mentinut

neschimbata directia caracterului sau §i in raport cu membrii

familiei regale. Motive pentru care a §i fost indepartat de la Palat.

Intrand in Scoala de Fii de Militari de la Craiova, in clasa a

V-a liceala, Ion Antonescu ia un contact mai strans cu educatia

militard. In liceele militare (erau 2 in tars), educatia atingea o

deosebita dezvoltare §i severitate. Deprinderile de ordine §i de

disciplind erau urmarite cu scrupulozitate, fare insa a se strivi

personalitatea copilului. Ceva mai mult, sugestiile educative

urmarind dezvoltarea insu§irilor particulariste de initiative

independents, curajul opiniei, etc. erau bine incuraj ate §i armonic

dezvoltate. Toata instructia §i educatia urmareau realizarea unui

ins de elite, cu puternice porniri de patriotism.

Ion Antonescu ajuns la varsta de 17 ani, prin introspectie

incepuse sa ia cuno§tinta de insusirile sale inn5scute §i

sa-si

indrepte puterile pentru realizarea unei personalitati, urmarind

idealul de a-§i duce insu§irile morale spre eroism, iar insu§irile

intelectuale spre telul de a deveni adevarat educator §i conducator

de oameni.

Spiritul sau de observatie innascut aduna material §i din

studii, dar §i din viata organizata redusa ce i se oferea.

Studiile claselor a VI-a §i a VII -a de liceu scosesera la iveala

o inteligenta care in wide directii scormonea in adancime, insotita

de o atentie care putea prelungi meditatia pans la inraptuirea

complete a fenomenelor de analiza si sinteza,.

In inmanunchere cu studiile, viata in comun a elevilor,

secretul conducerii, reactiunile educative ale instructorilor, mani-

festarea particularismelor constituiau pentru el atatea ispite de

observatie §i inmagazinare de cuno§tinte, incat doi ani mai tarziu,

cand find elev al Scolii de Ofiteri, la sfar§itul anului prim de

studii este considerat pe departe cel mai bun din promotia sa si

www.dacoromanica.ro

CU MAREMLUL PAM- LA MOARTE

7

devine sergentul major al clasei; el are prilejul sa detind o prima

comanda §i sä face o oarecare practiva in conducerea oamenilor.

Sergentul major al companiei de elevi trebuia sä infati§eze

tuturor celorlalti elevi exemplu in discipline, exactitate, punctu-

alitate, executarea §i controlul executarii ordinelor date, atitudine

§i tinuta militare, vigoare fizica, indurare fizica Si rezistenta la

oboseli fizice, la intemperii, vigoare morals, control neobosit.

Pentru realizarea acestui model cumul, in afara de insu§iri

innascute, era nevoie de desfaprarea unei man energii, stimulate

de o putenfica vointa §i o neintrerupta persistenta.

Oricine a fost elev in colile militare nu va putea uita

niciodata primele acorduri ale trompetului pentru invariabila

dWeptare din somn dimineata, la ora 5, cand ele trebuiau urmate

de sarirea din pat a elevilor, in impulsia cu care este aruncata

sageata din arc. Si fiindca se mai gaseau unii retardatori

desigur

din acei care erau colegi de class ai lui Ion Antonescu prezenta

sergentului major la capataiul acestor profitori la ora 5 se realiza

cu preciziune de cronometru. Dar prezenta lui se simtea peste

tot unde se incercamanifestare de delasare sau se vedeau semne

de oboseala. I s-a dat din cauza aceasta porecla de "chine row", porecla

ce nu 1-a parasit toata viata.

Activitatea zilnica fizica, ajunsa istovitoare, aducea elevul

la ora 18, cand incepeau pregatirile intelectuale pentru studiile

de a doua zi, in situatie de a se degaja prin invatarea pe de rost a

lectiilor din cursul zilei unnatoare; pe cand ceilalti memorau,

Ion Antonescu studia, gandea, cauta sa inteleaga atat studiile de

tactics cat

prezentau in conditiuni de categorica superioritate in raport cu

§i

cele de istoriamilitard, iar rezultatele lui la studii se

cele ale marii majoritati a camarazilor, Si incontestabil superioare

calitativ rezultatelor celor mai buni dintre camarazii

sai.

La 1 iulie 1904 Ionel Antonescu urma sa fie inaintat la gradul

de sublocotenent.

www.dacoromanica.ro

8

CONSTANTIN PANTAZI

Inaintarea avea loc dupa examenul de sfar§it de an al $colii

de Ofiteri, examen la care pe vremuri asistau Regele §i printul

mo§tenitor.

In epoCa anului 1904 regele Carol I avea doi aghiotanti,

rude ale lui Ion Antonescu: colonelul Antonescu, unchiul direct

al sau,

0 colonelul Baranga, fratele celui de-al doilea sot al mamei

Mare§alului. Ambii cunosc foarte bine pe sergent-major elev

Ion Antonescu; ambii cunosc proaspetele lui succese militare;

ambii cunosc elanul §i pornirile lui spre ideal.

Este absolut sigur ca aghiotantii regali au vorbit atat Regelui

cat §i printului mo§tenitor de inswirile §i promisiunile in cariera

ale nepotului lor, primul la clasificatie in Scoala de Ofiteri §i

element de care se vorbe§te bine, cum nu s-a spus Inca de altii.

Desigur, regelui Carol nu se putea indrazni a i se spune prea

mult, deoarece acesta Linea la mare distanta chiar §i pe cei mai

apropiati colaboratori ai sai. Dupa decesul regelui Carol I,

amiralul Gratoschi, fost adjutant al regelui Carol I limp de 28 de

ani, om cu care am fost inrudit §i oarecum prieten, mi-a povestit

multe din legaturile sale cu decedatul Rege.

El mi-a istorisit ea regele Carol I, in semn de salut, nu dadea

niciodata in intregime manamini§trilor sau aghiotantilor sai. Cand

tra multumit de atitudinea unuia din apropiati, ii &idea 2 degete:

aratatorul i mijlociul de la mana dreapta; cand era nemultumit,

un singur deget. Daca un guvern, fiind la putere, era atacat cu

insistenta in chestiuni de incurie sau necinste, primul-ministru la

vizita sa la palat primea un singur deget al Regelui in mans,

drept buns ziva; daca acest fapt se repeta, demisia cabinetului

devenea fapt cert.

Amiralul Gratoschi m-a incredintat ca pe Limp de 28 de ani

Regele i-a dat numai un deget, doar in doua randuri. Astfel find, desigur ca unchii lui Ion Antonescu de la Palat

nu puteau vorbi prea mult despre el Regelui. Insa printul

Ferdinand era apropiat, cald i comunicativ, avand chiar el insu§i

www.dacoromanica.ro

CU MARE$ALUL PANA- LA MOARTE

9

nevoie de aghiotantii Regelui in rhulte imprejurari. In entuziasmul

pentru valorosul for nepot, au fost de buns seams mai sugestivi cu principele de coroana.

La examenul de fine de an, inainte de promovarea promotiei

[lui] Ion Antonescu, Regele §i printul Ferdinand au voit sa vada

personal valoarea lui Ion Antonescu §i elevul a fost interogat

indeosebi. Ion Antonescu nu avea in fire intimidarea provenitA

din prezentaunor personalitati de mare autoritate si infatis area

lui a impresionat.

Inaintat sublocotenent la 1 iulie 1904, Ion Antonescu este

repartizat la Regimentul 1 Ro§iori, in orgul Galati, unde locuie§te

impreuna cu mama sa §i colonelul Baranga, tatal vitreg. Acum

tat' land sublocotenent infra in adevaratul contact cu viata. In ziva

de 1 august 1904, ca'nd se prezinta colonelul G. Bogdan, co-

mandantul regimentului, acesta din urma are in fata sa un tank

in clocot de patriotism, doritor de a se instrui §i a instrui, cu o

vointa §i o perseverenta mai presus de once incercare; cu o

incredere nemarginita in virtutile neamului romanesc, dar Si cu

o mare credinta in destinul §i insu§irile sale personale.

Tananil sublocotenent i§i ia plutonul in primire §i tintind

departe, isi da toate silintele sa instruiasca §i mai ales sa faca

educatie military §i nationals a tot atat de tinerilor t'arani ca §i el,

osta§ii sai. Acum el i§i incepe adevkata experienta de viata;

acum incepe cu tot dinadinsul sä patrunda in sufletul omului;

acum incepe sa ia cuno§finta de particularismul sufletului

romanesc, prin cunoa§terea a din ce in ce mai multi §i mai diferiti

osta§i, fii de plugari. Dar sublocotenent Antonescu i§i studiaza

§i i§i cunogte atat camarazii cat §i §efii sai. Cu ofiterii din

regiment este prieten, insa nu are timp de pierdut in risipa de

tinerete §i de exuberanta ce o fac tinerii la ie§irea for in viata. El

simte ca are ,so misiune, iar pentru realizarea ei trebuie sa se

pregateasca. In toiul entuziasmului sau, el intrevedea apropierea fiirtunii europene, cu care ocazie Romania trebuie neapkat sa-§i

www.dacoromanica.ro

10

CONSTANTIN PANTAZI

realizeze idealul national piin incorporarea provinciilor

romanesti. Timpul ce camarazii sai it petreceau prin viata de

desfatari, el it monopoliza pentru studii, pregatireaprogramelor de instructie si meditatii asupra problemelor tactice, de organi-

zare, de mobilizare, transporturi, etc. Linia imperative a caracte-

rului incepe sa is dezvoltare. A citit desigur: non multa sed

multum. Cititul sau Indeosebi Il racea pentru a putea gandi si

intelege. Vrea sa cunoased si sa priceapa in adancime resortul

actiunilor marilor capitani ai timpului: Alexandru Macedon;

Anibal; Scipio Africanul; Cezar; Gingis Han; Napoleon, Moltke.

A meditat serios la portretele lui Plutarh si a intrat in toate

amantmtele stiintei, artei si vietii lui Foch, Ludendorff, Main,

Hindenburg, Napoleon. Studiile sale mergeau la insusirile

oamenilor marl, la personalitatea si forta caracterului lor; la

mediul si imprejurarile in care au activat, la mijloacele ce au

avut la dispozitie.

Locuind la doamna Baranga, cunostea si societatea gala-

teana. A avut chiar si o adiere de dragoste, pentru o evreica,

domnisoara Mendel,. cu proiecte scrioase, nerealizate dupe o

hotarata deliberare.

A sosit momentul sa dezbat in treacat si procesul lui Ion

Antonescu cu parintii

Taal sau se despartise de mama sa si se Inamorase de o

tandra evreica, cu care de altminteri s-a si casatorit. Greutatile

vigil 1-au facut nu numai sa-si risipeasca neinsemnata avere ce

avea de la parinti, dar sa face Inca si multe datorii. Ion Antonescu

a platit cum a putut obligatiile de onoare ale tatalui sau, insa nu

aceasta era ceea ce el nu i-a iertat, dar faptul ca nu intelegea

cum un om poate sa traiasea lard sa realizeze prin fortele sale un

bine, un progres pentru societate. Nu putea sa inteleaga cum a

putut dezerta de la datoria de a-1 educa pe el, fiul sau

dandu-i

exemplu de a-i da lui toata afectiunea

si mai ales de a se dosi

de indatorirea de a munci si a produce ceva pentru societate,

-Areia el totdeauna ii spunea "neamul romanesc".

www.dacoromanica.ro

CU MAREL,S'ALUL PAW LA MOARTE

11

Candl-am insotit la o inspectie la Valenii de Munte, in 1943,

mi-a istorisit ca tatal sau era inmormdntat in acel ord§el, rard sa

tie anume unde.

Doamna Baranga it pierdea cu dragostea pe Ionel, rosy avea

nevoie sa se distreze §i de aceea avea reuniuni cu joc de carp,

caldrea de pldcere etc. Ionel nu intelegea cum mama sa, Lisa

cum ii spunea el , se putea risipi in nimicuri, dupd aprecierile

sale. El ar fi vrut s-o vada muncind in opere de binefacere, pentru

ajutorarea bolnavilor, a suferinzilor. Ar fi vrut s-o vada conver-

tindu-se spre satisfactiile §i idealismul unei vieti interioare.

Mama-mare avusese trei fii §i o fats, to

cu personalitate

diferitd §i la unii puternic marcatd. El, Ionel, §i fi-atii tatalui sau

semanau bunicii careia ii past-au din timpul vietii ei un cult

adorator. Femeia bdtrdna, sigur foarte inteligentd, voluntary §i

muncitoare, i§i continua o viata in care nu-§i putea gdsi clipe de

odihnd din cauza grijilor ce o napadeau. De la ea socotea

Mare§alul ca a primit totul. Ea era aceea care reprezentape Laetitia Buonaparte in viata

lui Ion Antonescu.

Insu§irile fizice §i le pasta prin antrenament §i pregatirea

fizica de rdzboi atat a sa, cat §i a soldatilor de sub ordinele sale. Educatia trupei o numea educatie spartand. lama, oricat de mare

ar fi fost gerul, instructia unitatii sale se facea afard; §i nu s-a

pomenit manta nici peel, nici pe oamenii sai pe timpul exercitiilor.

Unitatea ce avea sub comanda fusese dusa la un mare

progres prin exemplul dat §i munca stdruitoare a §efului ei.

Oamenii de sub comanda sa erau totodeauna bine echipati, curati,

dormitoarele plutonului sau, curate Si bine aerisite, cu paturile, paturile §i cear§afurile albe, de parea ca erau spalate la fabrics.

Caii plutonului sau, gra§i §i bine intretinuti; armamentul, efectele,

in ordine, de curatenie desavar§ite. Iar mai presus de toate,

oamenii sai aveau un aer de mdndrie, veselie §i erau intr-adevar

disciplinati Si con§tienti. Nu mai era posibil ca la unitatea sa sa

www.dacoromanica.ro

12

CONSTAIVTIN PANTAZI

nu se primeasca toate drepturile, iar hrana oamenilor sa nu fie

indestulatoare §i bine pregatita. Pentru acesterealizari, mult Limp,

la inceput, prezenta lui in mijlocul unitatii era neintrerupta, de la

pana la adormirea for pentru repaosul

de noapte. In momentul cand s-a realizat o ordine desavarOtA

dqteptarea oamenilor

si

intrata in obicei, cand cadrele in subordine

si-au

apropriat

desavarOt insarcinarile for §i oamenii in buns parte au devenit

con§tienti, prezenta sa in mijlocul unitatii in afara de program a

fost inlocuita doar printr-un constant control. De altminteri,

controlul s-a erij at la Ion Antonescu in principiu de conducere §i

a fost aplicat toata viata sa cu o energie statomica. In armata

noastra se spune ca. "trupa este oglinda §efului care o instruie§te".

Om prin excelenta ordonat, nu putea avea sub comanda decat o

trupa dusa la perfecta forma de ordine.

Viata de mulled serioasa pe care o ducea ii invedera sie insu§i

progresele ce facea §i dovedea camarazilor §i §efilor sai pana la

evidenta, mersul constant al unei personalitati spre implinire.

Intre anii 1905-1906, Ion Antonescu merge la Targovi§te,

unde urmeaza cursurile $colii Speciale de Cavalerie. Aici traiqte

un an de zile de viata de [cuvant indescifrabil] violente, §i

punandu-§i la contributie vointa sa perseverenta isi cultiva

vigoarea, sprinteneala §i indrazneala. Dar mai presus de toate la

aceasta §coala cuno§tea asul §i §eful innascut al Cavaleriei noastre,

pe nobilul George Moruzi, care it impresioneaza adanc prin

[cuvant indescifrabil] sa personalitate. Intre ei se leaga o prietenie

de-o viata. Printul Ferdinand, care era §i inspectorul Cavaleriei,

s-a dus in 1907, spre toamna, sa faca inspectia Regimentului 1

Ro§iori. Sublocotenentul Antonescu era adjutantul regimentului

§i §ef de pluton, iar la inspectie plutonul sau s-a remarcat cu

brio. La ora amiezii are loc un pram in cazinoul regimentului. In

astfel de prilejuri, Printul mo§tenitor petrecea camaradere§te cu

pentru a fi §i mai mult

sinceritatea pornirilor sale de cavalerist

si

nivelate diferentierile, se tuma plusul de pahar necesar crearii

www.dacoromanica.ro

CU MAREsS'ALUL PANA LA MOARTE

13

unei atmosfere de intimitate. Printul se afla la masa in fata

colonelului [George] Bogdan, comandantul regimentului si

prieten apropiat, foarte de demult; sublocotenent Antonescu, [era

asezat] tocmai inspre marginea mesei, printre cei mai tineri oflteri

din regiment. Toti erau bine dispusi, numai el observa. Principele

it cauta la masa cu ochii,

§i intalnindu-i

privirile, Tidied un pahar

in sariatatea lui Ion Antonescu, insotit de cuvintele:

Pana la fund, came rosu.

In sarcina pe care o avea

de adjutant al regimentului

gaseste prilejul de a-si ctmoaste bine seful.

El isi observa seful, ii scruteaza caracterul, ii interpreteaza

poruncile si de om si de sef, sj desi Bogdan avea in cavalerie o reputatie temeinica, Ion Antonescu, prin obiectiva comparatie,

i§i

da seama de superioritatea proprie sff it doming. De altminteri,

toata viata, unde a fost, a vrut si a dominat.

In 1907 intervin rascoalele tHanesti. Rascoala pornita de la

cerinte sff cauze juste ameninta, prin proportiile ce luase, ins*

situatia tariff. Interventia militara austriaca era in pregatire, jar

oamenii politici in unanimitate hotaraserarepresiune. La Galati,

o mare multime de oameni era stansa, amenintatoare, furioasa.

Strigate, focuri de revolver, bastoane ridicate. "La Primarie, la

Primarie."

Ion Antonescu, cu 7 oameni, pazea piateta ce duce spre

Primarie. El are consemnul sa traga in cazul cand s-ar incerca a

se ajunge la Primarie prin forts.

Manifestatia

compusa din aproximativ 2.000 oameni

merge spre Primarie. Incercarea legala a procurorului de oprire

este inutila. Un glont de revolver, trimis lui Ion Antonescu din

multime, ii trece pe langa ureche. Acesta ordona a se deschide

focul; 20-25 oameni cad, manifestatia se imprastie, fugind in

toate partile. Purtarea sublocotenentului este socotita drept un

fapt de mare indrazneala5. Ea face ocolul tariff, jar camarazii de

regiment nu mai ostenesc, vOrbind tuturor cunoscutilor de perso-

nalitatea tanarului sublocotent.

www.dacoromanica.ro

14

CONSTANTIN PANTAZI

Ion Antonescu iii dezvolta acum cultura dupa un program

precis intocmit. Timpul liber it dedica studiilor. Cunostintele

militare si le dobandeste dupa cerintele de specialitate necesare unui militar, pentru a-si apropia conducerea in batalie a marilor unitati. Programul sau intercala insa in studiile militare dezvol-

tarea culturii generale in domeniul istoriei politice si al geografiei,

alternate cu lecturi literare care se ocupau indeosebi cu studiul

eroilor. El mergea insa la studii acute de genii sau, in once caz,

de mari talente. Teatrul lui Shakespeare, Corneille si V. Hugo it captivase.

Chiar in ultimul Limp cat am stat impreuna, imi recita versuri

din Corneille si din Shakespeare [Hamlet, Iuliu Cezar, Antoniu

§q Cleopatra, Regele Lear, Macbeth, Coriolan, Henric al

VIII-lea].

Talbot, Henricii

si

Ricarzii teatrului elisabetan ii erau apro-

piate cunostinte. Desigur, Shakespeare studiaza eternul om, dar

infatiseaza si mai cu relief, eroul-om. Eroii lui Carlyle si viata

lui Napoleon ii sunt cartile la capatai de pat.

In anul 1908, locotenentul Antonescu da examen pentru

intrarea in $coala Superioara de Razboi la care reuseste primul.

In 1909 se deschid cursurile scolii; tot in 19091-am cunoscut

personal pe Ion Antonescu la cursele de cai, unde tocmai

incalecasem intr-o cursa de Steeple, parcursa cu o indrazneala

9i

energie hotarata cu un pur-sange care sarea obstacole man

prima data in viata lui.

Prin intrarea in Scoala de Razboi, el incearca o mare

deceptie. In afara de invatamantul tacticii generale, conduse de

generalul Constantin Christescu, nu vede interes pentru nici un

alt curs. De aici impotrivire. In general ofiterii participanti ai

Scolii Superioare de Razboi sunt elemente disciplinate; ei sunt

veniti pentru

a-9i

inlesni drumul carierei si de aceea nu exista

din partea for nici un fel de manifestatii de impotrivire. De altmin-

teri comandantul scolii are puteri [cuvant neidentificat] si mai

mult chiar decat ignoranta, impotrivirea este sanctionata dur.

www.dacoromanica.ro

CU MAREPILUL PAM- LA MOARTE

15

Cu toate acestea, profesorului de istorie militara Ion

Antonescu ii spune Ca el n-a venit in Universitatea Militara ca sa

Invete pe dinafara pentru a treia oars cursul de istorie, pe care

1-a mai facut o data la $ coala de ofiteri Si a doua oars la Scoala

de aplicatie a armei.

Celui de geografie ii spune Ca invatamantul pe care acela it

da a mai fost o data memorat in liceu. Pe un alt profesor, care

observa ca citqte jurnalul pe timpul orei, it apostrofeaza: "N-am

sa mai citesc jurnalul cand dumneata ai sa vii pregatit la curs."

Astfel de neintelegeri are cu aproape toti ofiterii profesori

ai §colii, care se multumeau sa-§i fach explicatiunile §i intero-

gatiile dupani§te cursuri vechi litografiate ale

Dar ceea ce

scolii.

era mai "tragic", era faptul ca aceste cursuri "erau predate de

cei mai autorizati

si

mai cunoscuti din ofiterii Marelui Stat Major

al Armatei"; izbucnirea lui a fost atat de categorica incat a fost

eliminat din coala in trei randuri

asupramasurii luate. Totu§i §coala a folosit, pentru ragazul de meditatie ce i-a

dat, pentru un adaos de autoritate

un surplus de faima. Iar

si

in trei randuri s-a revenit

si

increderea ce o avea in el insu§i a sporit prin superioritatea

ce-si

afirma nu numai in raport cu camarazii, dar mai indeosebi in

lupta cu profesorii.

Dupa terminarea $ colii de Razboi este trimis sa faca stagii

in arena straing. Cere Regimental 38 Infanterie Braila, pentru a

se duce sa locuiasca iard§i cu doamna Baranga, al carei sot

comanda brigada in acel oral. Inca incepanid din Scoala de Rkboi

el nu mai are stapan. Judecata §i parerea sa se exprima absolut

liber; iar omul ce el are in fata, indiferent de situatie §i rang,

pretuie§te atat cat it apreciaza el. Sinceritatea, care a fost

totdeauna o trasaturd caracteristica a firii sale, devine o porunca

a datoriei. El este sigur ca vede clar Si scormone la radacina; adevarul pe care-1 descoperkil spune categoric oricui in fata,

fiindca nu poate altfel.

www.dacoromanica.ro

16

CONSTANTIN PANTAZI

La Regimentul 38 Infanterie i se da comanda unei companii.

Instruieste aceasta companie desavarsit. Nici un alt ofiter din

regiment nu-i poate atinge rezultatele, fiindca nici unul ca el nu

are focul sacru; el are o misiune. La un moment dat, se anunta la

regiment inspectia generalului Constantinescu Achil, comandan- tul Diviziei 10 Infanterie, din care fa cea parte Regimentul 38. In

regiment, mare fierbere, generalul era foarte sever si temut.

Magaziile corpurilor pe vremea aceea nu posedau echipamentul

complet dupa nevoile regimentelor; saturalia in necesar de efecte

era satisfacuta abia in proportie de 1/3. De aceea se obisnuia ca

la inspectii regimentele sa-si impnunute, "pe cauza", unul altuia efectele. Desi procedeul constituia o nesinceritate si o inselare a sefilor mai man asupra realitatii, totusi reusita inspectiei asigura linistea comandantului de regiment, faima regimentului; proba-

bilitatea dobandirii de not galoane, concedii, decoratii. Toate

companiile s-au prezentat, sub raportul aspectului, admirabil la

inspectie. Cand vine randul companiei locotenentului Antonescu, oamenii sai suntimbracati cu vestoane si pantaloni vechi, peticiti;

bocancii desigur lustruiti spilca, insa impodobiti cu fel de fel de

manifest:1H de arts de-ale cismarului companiei.

La apropierea generalului, locotenentul Antonescu ii da

raportul. Colonelul Cratero, comandantul regimentului, maiorul

batalionului si o suits intreaga de ofiteri Ingalbenesc. Toti vad

nereusita inspectiei si in aceasta nereusita, evaporarea planurilor

de liniste si inaintare, disparitia iluziilor de decoratie, spulberarea

concediilor, incondeierea memoriilor; toti vad catastrofala

nereusita a regimentului in inspectie.

Dupd primirea raportului, generalul it intreaba pe Antonescu:

Ce este aceasta, domnule locotenent? Realitatea, domnule general. Colonelul Cratero se apropie de general si ii sopteste:

Dar ati vazut, domnule general, celelalte companii cum

s-au prezentat. Locotenentul este un ofiter strain de arms, venit pentru stagiu.

www.dacoromanica.ro

CU MAREMLUL PAM' LA MOARTE

17

Toata noaptea, replica Antonescu, furgoanele regimentului

au carat echipament de la celelalte regimente din garnizoana.

Nimeni n-a dormit asta-noapte pentru pregAtirea inspectiei; realitatea este insa ca regimentul nu poseda efecte, iar not la

inspectii cautAm sa ne foram caciula. Generalul se intoarse catre colonel §i restul ofiterilor Si spune:

Mi-a fost dat s-o vad §i pe aceasta. De and sunt in armata,

mereu am asistat la spectacolul acesta al inwlarii realitatii. Sunt

foarte multumit ca macar acum, la sfar§itul carierei, am intalnit

un om care nu se fere§te de a spune adevarul. Colonele Cratero,

euil felicit pe locotenentul Antonescu. *

in toamna anului 1912 locotenentul Antonescu este chemat

la Marele Stat Major al armatei pentru a urma disciplinele

cursului zis "complementar". Acest curs consta dintr-o practice

in sectiile care constituiesc organizarea acestui inalt comanda-

ment, pentru familiarizarea participantilor cu toate lucrarile

importante ale fiecarui compartiment (sectie) in parte; Si, prin

terminarea cursului, se realizeaza cunoagerea de sintcza a

functionarii intregului organ, a arui organizare existainminiatura

la toate comandamentele militare superioare: armata, corp de

armata, divizie de uscat; aer; maritime.

Acest stagiu la Marele Stat Major permite meditarea §i

aprofundarea problemelor celor mai importante: de organizare, datare §i instructie, mobilizare, acoperirea mobilizarii, concen-

trarea

ji

acoperirea armatei in raport cu ipoteza de razboi;

informatiuni

si

contrainformatiuni; fortificatii; transporturi pe

cale ferata, automobile, aeronautice, navale.

Acest curs este prilejul de studiu al functionarii creierului armatei, iar incheierea cursului atrage trierea ofiterilor, pentru

confirmarea acelora care intrunesc aptitudinile necesare pentru

a fi ofiteri de stat major.

.

* Mentiunea:Cap. II" si insemnarea "(6.IX.'946)"

n. ed.

www.dacoromanica.ro

18

CONSTANTIN PANTAZI

Ion Antonescu are ochii deschisi in 4 (patru); la terminarea

acestui curs i se deschide o problems de viitor la care el a avut

Inca timp de reflectat. Disciplina la Marele Stat Major este foarte

severs

si

numarul ofiterilor este foarte mare, multi fiind grade

mari; Antonescu este locotenent. Nu i-a placut viata de ofiter de

stat major; el a fost atras pentru viata de trupa, iar cand a fost in

statul major, n-a primit decat sa fie primul in ordineaimportantei.

Prezenta pentru participanti la acest curs a fost Indeosebi de

folositoare in anul 1912, intrucat razboiul balcanic fiind in toi,

nicaieri mai lesne ca la Marele Stat Major nu se putea avea stiri mai precise asupra desfasurarii razboiului7.

Razboiul din Balcani pusese probleme politice importante

pentru tara noastra, si era intrevazut

ca un protej al razboiului

si

european.

De aceea in Statul Major, [aveau loc] discutii zilnice

si

aprinse, iar in cercurile politice, cantareli asupra deplasarii

echilibrului politic in Peninsula BalcanicL

Tot in 1912, se implinisera 100 de ani de la pierderea

Basarabiei, care devenise provincie incorporate la rusi. Natio-

nalistul profesor Nicolae Iorga, profesor Honoris Causa al

Universitatilor din Paris, Roma, Londra si Philadelphia, avand atunci o mare influents asupra tineretului, era in capul miscarii care reamintea durerea neamului de pierderea Basarabiei. Ziva

comemorativa a acestei pierderi a fost o zi de doliu romaneasca;

drapele negre au fost arborate la aproape Coate casele de pe

teritoriul Romaniei. Desigur oficialitatile

institutiile statului

nu puteau sa se manifeste, Rusia fiind o tars mare si puternica.

si

In 1913, Turcia este rapuss de aliati

Bulgaria, Serbia si

Grecia

Europa da nastere unui nou razboi, de data aceasta intre fostii

aliati: Bulgaria de o parte, Serbia si Grecia de alts parte.*

In timpul cand razboiul dintre Bulgaria, Grecia si Serbia se

desfasura cu intensitate, la Bucuresti aveau loc negocieri

, iar mostenirea deschisa prin alungarea Turciei din

* Sraritul primului caiet

- n. ed.

www.dacoromanica.ro

CU MARESALUL PAM' LA MOARTE

19

diplomatice cu Bulgaria, Romania cerandu-i rectificarea fron-

tierei dintre Dobrogearomaneasca si Bulgaria, pentru a se obtine

ca aceasta frontiers sa indeplineasca

si

anumite conditiuni

strategice, asigurand unele inlesniri militare Romaniei in cazul unei porniri ofensive bulgare contra ei. Calitatea unei frontiere

de a fi

1i

strategics

desigur, in unele imprejurari

putea fi si o

manifestare de prestigiu. Negocierile diplomatice nu adusesera

un rezultat satisfacator cererilor Romaniei, iar prelungirea for

putand da posibilitatea Bulgariei sa termine victorios cu Serbia

Grecia

si

apoi sa faca razboi Romaniei, care ar fi tinut pentru

Europa un focar de razboi prea mult limp deschis, Romania a fost impinsa sa intervind cu armata pentru a restabili pacea in

Balcani. De aici hotararea ca armata romans sa treaca Dunarea

gi

sa intre pe teritoriul Bulgariei.

Capitanul Ion Antonescu este mutat de la Marele Stat Major

la comandamentul Diviziei 2 Cavalerie, general [Alexandra]

Mustata, mare unitate nou creata cu prilejul razboiului. Mutarea

de la Statul Major se face dupd cererea insistenta a capitanului

Ion Antonescu, care crede ca la un comandament mai mic poate

sa-si desfasoare mai cu inlesnire si mai folositor insusirile

personalitatii sale, avandsi un camp de actiune mai propriu pentru

a face o experienta reala a razboiului.

Divizia 2 Cavalerie se afla in curs de concentrare pe Dunare,

cand capitanul Ion Antonescu se prezinta la comandamentul

diviziei, unde i se incredinteaza conducerea Biroului 2 Informatii.

La divizie, tocmai se primise ordinul de trecere a Dunarii, care

se executa aproape de totalitatea fortelor romane pe un singur

pod. Divizia deci trebuia sa-si calculeze bine si repede oratrecerii

fiecareia din unitatile

hi

serviciile ce avea sub ordine, timpul

pentru aceasta efectuare fiind strict si pe sponci calculat. Trecerea

unui curs mare de apa, in prezenta inamicului, este o operatic

anevoioasa, deoarece acesta poate ataca in momentul cand sunt

in curs de trecere

si

prin o eventuala reusita, poate cauza man

www.dacoromanica.ro

20

CONSTANTIN PANTAZI

neajunsuri la continuarea trecerii, care poate fi chiar compromise.

Ordinul se primise de divizie la ora 20, iar la ora 21, generalul

chemase la el in camera pe seful de stat major al diviziei, §eful Biroului 3 Operatii §i seful Biroului 2. Intotdeauna cand luarea hotararii de sef si alcatuirea ordinelor se face in consiliu si prin

discutii, timpul trece Para realizari in lucru. Sosise ora 12 noaptea

(24) si din ordin nu se redactase decat primul punct, situatia

generals, adicatocmai punctul acela care de fapt era o parafrazare

a situatiei generale din ordinul primit de la comandamentul

suprem.

Atunci, cu ceasul in mans, Ion Antonescu se adreseaza

generalului Mustafa, cu unnatoarele cuvinte:

Domnule general, dupe exact 3 ore de discutii nu s-a

rezolvat din ordinul ce trebuia sa ajunga foarte rapid la timp

deck un paragraf lipsit de valoare pentru executanti, si divizia

trebuie sa inceapa trecerea peste pod dupe cinci ore, la ora 5

dimineata. Astfel fiind ordinul dat de noi, trebuie sa prescrie ce

trebuie ss face cele 7 regimente ale diviziei, plus serviciile §i

coloanele de hrana, servicii, ambulantele sanitare, trenurile

regimentare ale corpurilor. Ordinul trebuie citit, inteles de fiecare

din acqti executanti; oamenii trebuiesc sculati din somn, caii

hraniti si inseuati, corturile si conovetele ridicate si impachetate

si toate acestea astfel ca la 5 dimineata primul regiment hotarat

sa inceapa sa treaca peste pod. Aceasta nu este posibil decat in

cazul cand ordinul va fi ajuns la executanti la ora 2,30; altfel divizia compromite trecerea sa §i a tuturor marilor unitati ce

urmeaza sa treaca dupe ea.

Generalul Must*:

Desigur, tu ai dreptate, ma copilule.

Capitanul Ion Antonescu:

Dati-mi mie sa fac ordinul §i in cel mult un ceas el va fi in intregime gata.

Bine, ma, fa-1 tu!

www.dacoromanica.ro

CU MAREPILUL PAM. LA MOARTE

21

Generalul Mustata vorbea intentionat o romaneasca vulgara

si desigur nici nu se remarca printr-un exces de curtenie. Era

insa un om energic si cu mult bun simt. Capitanul Antonescu

paraseste imediat camera si cheama intai la el pe seful transmi-

siunilor, car' uiaii ordona satransmitatuturor unitatilor, telefonic,

urmatorul ordin: "Regimentele vor fi gata de mars, astazi, ziva "

Z la ora 4,30. Comandantul diviziei

General

La ora 2, ordinul de executare era gata alcatuit; el fusese

elaborat pe parti, citit de general pe parti, batut la sapirograf in

numarul de exemplare trebuincios, nemairamanand pentru ora

2 decat semnatura generalului. Toti agentii de transmisiuni ai

diviziei, pentru a duce ordinele la unitati, erau gata de plecare,

a,saincat angrenarea serviciului s-a facut normal, iar la ora 4,45

capitanul Ion Antonescu se afla la pod, cu ajutoarele necesare, pentru a supraveghea si indrepta executarea trecerii.

Operatiunea trecerii s-a executat in conditiunile de timp

fixate si divizia a fost indreptata prin ordine de urmare, pe directia

si cu insarcinarea ce i se fixase de comandamentul superior.

In timpul deplaskii in mars spre Lovcea, la 10 km departare

de aceasta localitate avangarda diviziei este oprita de focuri de

arma siintreaga divizie se opreste pe sosea. StAteam in asteptare

de mai bine de una ord. Deodata incepe sa se auda in coloana,

strigatul mereu repetat: "Faced loc pe mijlocul soselei."

Insemna ca trece cineva de la divizie in grabs spre inainte.

Energia ofiterilor face ca soseaua sa fie numaidecat eliberata

circulatiei, si nu mult dupa aceea un tank ofiter calare, capitanul

Ion Antonescu, trecea prin mijlocul soselei in galop mare,

mergand la avangarda. Acolo, apreciind ca inamicul nu este in

forts si ca gloantele primite sunt izolate si rare, impinge imediat

avangarda in mars, trimitand totodata ordin Inapoi si coloanei

pentru a relua inaintarea. Faceam parte din Regimentul 11

Rosiori, care se afla la 1 km in urma avangardei, in capul coloanei

diviziei de cavalerie. Ajunsa la Lovcea divizia, un ofiter de stat

www.dacoromanica.ro

22

CONSTANTIN PANTAZI

major este chemat la Mare le Stat Major pentru a primi un ordin

de operatii important. Se duce pentru aceasta insarcinare tot

capitan Antonescu.

Comandant suprem al Armatei de operatii era printul mo§te-

nitor Ferdinand, iar §ef al Marelui Stat Major, general [Alexandra]

Averescu. Ambii cuno§teau bine pe Ion Antonescu. Ofiterul este

chemat la general Averescu, care ii aduce la cuno§tinta ca

interesul operativ cere diviziei sä ajunga foarte repede la Orhania,

Distanta depa§ea etapa de 100 km.

Capitan Antonescu:

Domnule general, maine sears vom fi acolo.

Ar fi bine, insa cred foarte greu realizabil. In once caz

trebuie facuta o mare sfortare pentru o grabnica realizare.

Divizia de cavalerie Meuse deja de la Dunare mai multe

etape a 70 km pe zi, iar caii §i oamenii se resimteau; acum i se

cerea o sfortare de peste 100 km.

Capitanul Antonescu incredinteaza pe general ca angaja-

mentul ce §i-a luat se va infaptui.

Inapoindu-se la divizie, este atat de convingator incat

generalul Mustard ordond sa se reia mmul la ora 1 noaptea, in

directia Orhania.

A doua zi, la ora 18, Divizia 2 ajungea cu capul grosului

avangarzii, la podul ce se afla la gura defileului Orhaniei.

Comandantul diviziei telegrafiaza ca a ajuns la Orhania rad

lupta.

Oricine i§i poate u§or inchipui cum este apreciata de §efii

mari activitatea diviziei, §i care incepe sa fie autoritatea capi-

tanului Antonescu in comandamentul acelei Man Unitati. Trupele

diviziei sunt dispuse acum, ocupandu-se cu avanposturi podul

de la intrarea in defileu, iar cu grosul trupelor, bivuacuri §i

cantonamente Inapoia unei linii de rezistenta, care-§i sprijinea stanga pe orgul Orhania, iar dreapta se petrecea in prelungirea

unei linii calare pe §oseaua SofiaOrhaniaLovcea, pentru a se www.dacoromanica.ro

CU MARESALUL PANA- LA MOARTE

23

opri in fata acestei linii once atac inamic din defileu spre est.

Mi-au scapat din memorie datele zilelor §i aici, in afara de

memorie, nu posed nici un document.

Doua zile dupd ajungerea la Orhania, patrulele noastre

ai

dezertori bulgari ne fac cunoscut ca ambele versante ale defileului

Orhaniei sunt ocupate de cate un batalion de infanterie, insa ca

trupele bulgare, satule de razboi, sunt dispuse a se preda, daca li

se dau anumite garantii. Defileul de la Orhania impunea, pentru

a se merge la Sofia, ca mar§ul sa se execute numai pe Hosea de o

trupa de cavalerie; desigur ca batalioanele du§mane ar fi putut fi

dislocate prin lupta, insa se cerea desfa§urarea de operatiuni in

teren muntos §i paduros, operatiuni anevoioase, costisitoare §i

Indelungate.

Diviziahotar4te ca un ofiter sa faca o recunogtere in defileu pe directia Sofia, cautand a lua legatura cu unul din comandantii

batalioanelor bulgare, ;Cara insa a se incerca sistemul parlamen-

tarismului. Mi se incredinteaza mie aceasta misiune.

indrept

in mark, trecand repede podul care era batut de gloante du§mane.

Mare parte din ofiterii Regimentelor 11 RoOori §i 10 Calk*

erau in imprejurimi, culcati la pamant Inapoia trupelor for

desta§urate in tiraliori, iar comandantii regimentelor, locotenent-

In ziva de Z+2, incalec in capul plutonului meu si ma

eful meu, §i locotenent-colonelul

Murgescu, comandantul lui 10 Calara§i, de la postul for de

comanda imi urinareau actiunea. Progresez cu plutonul meu,

precedat de 4-5 oameni in avangarda, o distanta de 1.500 m de pod, cand deodata se deschide asupra plutonului un foc repede

de pe ambele versante ale dealurilor. Gloantele sunt neeficace

colonelul Constantinide,

fiindca sunt infipte (vin de sus in jos).

Orice Inaintare devine din cale afara de primejdioasa

1i

in

afara de misiune; de aceea am hotarat inapoierea plutonului.

Retragerea trupelor din lupta sa se faca numai in pas; am gandit

intr-o clipita ca. aplicarea acestei prescriptiuni ar produce pierderi

www.dacoromanica.ro

24

CONSTANTIN PANTAZI

nefolositoare. In acelasi timp insa, o retragere in fitga ar fi fcut

o impresie rea asupra trupelor bulgare si atunci am adoptat un

compromis. Am indreptat plutonul inapoi, ordonand ca pans

dincolo de pod sä mearga cu oamenii imprastiati si in galop

mare sub conducerea plutonului; iar eu am facut inapoi distanta

pana la pod, mergand pe mijlocul soselei in mersul la pas. S-a

tras asupra mea timp de 10.minute, nenumarat de multe gloante,

fara ca macar sa fi fost atins, nici eu, nici calul meu. Faptul s-a

petrecut sub privirea majoritatii ofiterilor din Regimentele 11

Rosiori si 10 Calarasi, asa incat s-a vorbit la divizie de acest

neinsemnat act de curaj. Peste 24 ore, diviziatrebuind sa trimita

prin [cuvant indescifrabil] Craiova spre pasul Craiova in Balcani,

generalul Mustafa si fac-totum-ul in divizie, capitanul Ion

Antonescu, ma insarcineaza pe mine cu executarea acestei grele

insarcinati. Am plecat cu 8 oameni in inima Bulgariei. Si am

executat o recunoastere la 200 km departare de flancul armatei

roman, care a tinut timp de 9 zile. Mai tarziu, Divizia 1

Infanterie, general Gardescu, intorcand defileul Orhaniei pe la

vest, Divizia 2 Cavalerie a iesit din defileu, mergand in zona

Zlatita, la 40 km de Sofia, unde am stat pang la primirea ordinului

de inapoiere in tara8.

S-au dat 10 decoratii mai man ca rezultat al operatiunilor

din Bulgaria; Regele Carol I era econom in toate si foarte zgarcit

in decoratii cu ofiterii.

Intre cei 10 beneficiari ai armatei au Meat parte si capitanul

Ion Antonescu si locotenent C. Pantazi9. Am fost oare atunci ambii insemnati spre un destin comun?

Timpul cat au durat operatiile, cat si acel trecut in jur de

Zlatita n-a fost prielnic studiilor.

El a fost intrebuintat pentru desavarsirea instructiei practicii

de razboi, lupta contra holerei si pentru realizarea unei aprovi-

zionari mai multumitoare. Molima de holera prezenta un spectra

amenintator si infricosator, intrucat in trecutul istoric romanesc

www.dacoromanica.ro

CU MARE$ALUL PANA' LA MOARTE

25

au fost multe epidemii de holera in lard, care, dat find igiena §i

mijloacele profilactice din trecut, ca de altminteri peste tot,

produceau ravagii printr-o mortalitate groaznica §i intinsa. Despre grozaviile holerei Sff ale ciumei nu exists skean sa nu fie informat

Inca de copil, din povestirile parintilor, deoarece holera

ciuma

chiar Si in jurul anului 1840 au lovit cu furie la noi; au fost sate

in care populatia a fost rasa, decimata in intregime. Pe de-o parte,

oamenii erau infrico§ati, iar multi din medicii regimentelor,

necunoscand maladia, intr-o apreciabila masura agravau spectrul

amenintarii printr-o atitudine depresiva, ceea ce constituia un exemplu demoralizant. A trebuit sa intervina energia celor ce sunt nascuti Ezra fried de la Dumnezeu, pentru ca sa se poata lupta cu succes in contra unui inceput de deprimare nervoasa

§i

care urma prin contrast "avantului

manifestat prin entuzias-

mul cu care se prezentasera oamenii la mobilizare §i nazuinta

for de a se bate. Prin stimularea energiilor §i prin sosirea din

Bucure§ti a echipelor speciale de medici, urmate de contraofen-

siva vaccinarilor antiholerice §i antitifice, duFnanul-boala a fost

rapus, dupa ce insa cauzase destul de simtitoare pierderi.

La reintoarcerea in tars a trupelor romane§ti se Incepe in

toate comandamentele, corpurile de trupd §i la Marele Stat Major un studiu temeinic al lipsurilor de care s-a resimtit armata noastra

pe acest scurt timp de operatiuni, studiu in adancimea materia-

lului cdruia era intrat cu toad puterea atentiei capitanul Ion

Antonescu.

Darul lui de observatie intiparise felurite cl4ee din care se

puteau oricand reproduce:

disciplina, rezistenta, sobrietatea, harnicia §i initiativa

ostaplui roman;

priceperea, entuziasmul §i avantul tinerilor ofiteri;

deformarile pe care le-au adus viata

ai

militaria in

caracterul §i manifestarea multora din ofiterii din ce in ce mai

varstnici ai armatei.

www.dacoromanica.ro

26

CONSTANTIN PANTAZI

Nu fusese prilejul de a se verifica valoarea armamentului,

atitudinea tuturor in foc, realitatea aptitudinilor de comanda,

valorificarea doctrinei, itsa se constataseramulte lipsuri mai ales

in functionarea servicrilor de toate categorrile: hrana, sanitar,

munitii etc. El (razboiul) inregistrase ca Ion Antonescu ii rezerva-

se in aceste imprejurari un loc modest; valoareainsa transformase

locul in punte de comanda; el se valorificase in situatii serioase,

in care aptitudinile intelectuale nu se puteau manifesta decat

numai daca erau sprijinite de un motor moral real. Insu§irile

sale exercitandu-se tati§, competenta sa fusese recunoscutd, iar

activitatea i se afirmase atat in legaturile cu §efii sai carora le

impunea, cat §i in legatura cu unitatile in subordine ale diviziilor,

carora el le comanda

§i not militarii cand zicem unitate,

intelegem in primul rand pe comandantul ei.

La el Incepuse sa vina diferiti comandanti de brigazi

[generali], comandanti de regimente [colonei] de§i spuneaunevoi,

deziderate, faceau interventii, pentru ca toff §fiau ca generalul

nu-1 va refitza. El insa n-are timp a se ocupt de cereri de aceasta natura §i o spune oamenilor in fats, natura sa impiedicandu -1 sa

adopte atitudinea binevoitoare a oamenilor lipsiti de personalitate,

care totdeauna promit pentru

a-si

asigtu-a simpatii, indiferent de

faptul ca - §i pa,streaza sau nu promisiunea facuta.

In orice caz, oamenii care imbraca aspecte umflate de

pseudo-mandrie §i purtatori de poze de morga militara fard repro§

inlatura infati§drile de deprinderi arogante, pentru a prezenta

siluete modeste §i zambete, schimonosind porniri de sinceritate

§i admiratie. Toate ii folosesc in intarirea personalitatii §i cunoa.§-

terea oamenilor, iar experienta pe care el a facut-o o data, ii

serve§te pentru totdeauna. *

In toamna anului 1913, capitanul Antonescu este mutat in statul major at Corpului 4 Armatal°, a carui comanda se incre-

Aintase aproape in acela§i limp generalului Constantin Prezan.

* UrmeazA precizarea "Capitolul III"

n. ed.

www.dacoromanica.ro

CU MAREMLUL PAN:4 'LA MOARTE

27

Generalul Prezan, fost mult timp aghiotant al ref,4)lui

Carol III, a comandat pe timpul campaniei din Bulgaria Divizia

7 de Infanterie, aceasta mare imitate s-a remarcat prim disciplina

§i executare precisa §i metodica a tuturor misiunilor primite.

Actiunii Diviziei 7 in 1913 se datore§te in build parte prezenta

generalului in capul Corpului 4 Armata.

Capitanul Antonescu, mutat la Corpul 4, se prezinta

generalului, care it intreaba pentru ce a venit in acel comanda-

ment, deoarece nu a avut dinainte adeziunea sa.

Capitanul Antonescu riposteaza:

Domnule general, am fost mutat fara ca eu sa fi cerut §i

nici mie nu-mi convine sa stau in corpul acesta de armata, a§a

incat va rog chiar insistati sa flu mutat.

Generalului Prezan i -a placut atitudinea mandra cu care este

intampinat §i replica lui Ion Antonescu:

Imi place atitudinea dumitale Si de aceea am sa to rog

sa-mi faci placerea sa ramai ca sa lucram impreund; sper ca ne

vom intelege.

A§a iana§tere duumviratul PrezanAntonescu, atat de legat

de intreaga istorie a razboiului 1916-1918 §i apoi de campania

contra Budapestei12.

Capitanul Antonescu is in primire Biroul Operatiunilor,

studiaza directivele de instructie date pe corpul de armata,

schimba

desigur, cu asentimentul generalului Prezan

aceste

directive cu altele a1catuite de el ca rezultat al practicii §i vederilor

personale; face propuneri Marelui Stat Major pentru anumite

modificari, caci pe elilintereseaza §i restul armatei. Dar niciodata

Ion Antonescu nu s-a marginit la activitateaimprejmuita a locului

sail; el i§i intinde activitatea asupra tuturor birourilor, iar

dinamismul §i sinceritatea convingerilor sale 11 impun in curand

§i in acest comandament ca pe unfac- totum.

Generalul Prezan merge insotit de el la toate inspectiile §i

cunoscandu-1 indeaproape i§i da seama ca este un om de mare

www.dacoromanica.ro

28

CONSTANTIN PANTAZI

valoare. Generalul are o mode in judetul Vaslui, la Schineta,

departata de la§i la 70 km, §i cand prezenta sa nu este riguros

necesard la Ia§i, sta la tars.

O data pe saptamana mergea la el la tars, cu automobilul,

un ofiter de stat major cu lucrarile pe care trebuie sa le semneze

sau de care trebuie sa is cunoOnta. Capitanul Antonescu merge

in mod obi§nuit cu aceste lucrari §i astfel face el cuno§tinta cu

doamna Olga Prezan, sotia generalului.

Olga Prezan, o femeie care avand farmecul sufletului §i

pretuind pe capitanul Antonescu, se faure§te intre ei o delicata §i

stransa prietenie, care a apropiat §i mai mult pe cei doi barbati,

Prezan §i Antonescu.

Atmosfera in Tara Romaneasca in 1913, dupa incheierea

pacii intre tarile balcanice, se inseninase. Oamenii insa care erau

desprin§i sa rupd pojghita aparentelor §i sa priveasca spre realitati,

erau ingrijorati fiindca se ivisera semne vizibile de posibilitatea

unui razboi european.

Europa, dupa cum cu totii §tim, era impartita in cloud

conglomerate de state antagonice: Triyla Alianta, in care intrau Germania, Austria §i Italia, §i Dubla Intelegere in care se aflau

alaturate: Franta §i Rusia.

Toate far" ile man ale Europei manifestau in acea epoca porniri

imperialiste, dar mai clocotitor era imperialismul german, fiindca

era mai adanc interiorizat (sic!).

Razboaiele din 1866 §i 1870 pentru inchegarea intima a

unit,* germane marisera increderea germanilor in insu§irile for

individuale §i nationale, iar studiile ideologice le dadusera

convingerea unei superioritati germanice care se Si manifestase

incepand mai ales din veacul XVII atat pe taramul §tiintific,

industrial, literar, cultural §i artistic, cat §i prin afirmatiuni civili-

zatoare §i politice. Germania, acum inchegata §i tare, i§i vedea

populatia crescand §i dorea sa-§i realizeze teritorii pentru expan-

siunea sa nationala.

www.dacoromanica.ro

CU MARE,5'ALUL PAW LA MOARTE

29

Monarhia germana, in cap cu Kaiserul, §ef necontestat al

pangermanismului, adoptase o politica de mans forte. In 1909

(de fapt, 1911

n. ed.), prezenta bastimentului "Panther" la

Agadir arata intregii Europe ca Germania este interesata in Africa,

jar negocierile germano-franceze care au urmat au fost urmarite

de Intreaga Europa cu palpitatia marita. Kaiserul folose§te zgomotul sabiei §i zanganitul pintenilor in ecoul intregii Europe, dar daca el are totu§i oarecare circum-

spectie, Kronprintul §i pangermani§tii it intrec in manifestare.

Toata Europa auzise de "Drang nach Osten" care fati§ vorbea

de Asia Mica, pe cand punerea piciorului in Chang-Tung,

stapanirea insulei Chiaocicin §i a Arhipelagului Bismarck,

evidentiau afirmarea de pretentiuni in China §i Pacific.

Franta era mai putin provocatoare, totu§i nazuintele ei de

relua Alsacia §i Lorena erau Incredintate rugaciunii de fiecare

sears a francezilor, §i "n' en parlons plus, pensons y touj ours",