Sunteți pe pagina 1din 1

Ca elev din cursul superior de liceu, Tudor Petrican are o personalitate

dubl, de elev bun la coal, cu succese recunoscute de profesori, i de


personaj care, odat ieit de la cursuri, devenea altul, ducnd o via
nocturn plin de aventuri amoroase i de petreceri prelungite pn n
zori. La coal nva din vanitate, dorind s fie remarcat, s ajung
primul din clas: Dac smulgeam o laud, ct de nensemnat, din
partea unui profesor, parc apucam pe Dumnezeu de picior n aceast
dorin de excesiv mgulire a vanitii, se nscriu i ntmplrile prin
care Petrican ncearc s-i umileasc profesorii.
Dialogul dintre el si profesorul de istorie este concludent pentru
ilustrarea unor trsturi tipice ale adolescentului, care dorete s ias n
eviden cu orice pre, folosind ci fireti n acest scop, de pild
documentarea suplimentar la anumite obiecte de nvmnt, dar i
mijloace neortodoxe, subliniate cu oarecare detaare chiar de
personajul-narator; bravada, fronda, obrznicia, etichetarea profesorului,
pe baza unui argument neconcludent, c habar n-are de istorie.
Atitudinea lui Petrican este de frond la adresa profesorului,
ncercnd s demonstreze c acesta nu stpnete materia pe care o
pred. Se creeaz astfel un conflict incipient ntre elev i profesor,
nedorit ns din perspectiva intereselor generale ale prilor implicate.
Este evident c elevul Petrican nu-l poate ntrece ca pregtire pe
profesor, dar speculeaz un amnunt pentru a aprea ntr-o postur de
bravad n faa colegilor, rezultat din mai multe mprejurri: din faptul c
nu se rezum la manual i c citete lucrri de specialitate, din situaia n
care l pune pe profesor, din ndrzneala manifestat n toat aceast
scen.