Sunteți pe pagina 1din 39

1.

Necesitatea societatilor pe actiuni in economie


Puterea SA este comparata de unii autori cu puterea feudalilor din perioada medievala. Odata cu
statornicirea relatiilor de piata rolul SA devine unul semnificativ, spre exemplu, in tarile avansate
volumul productiei fabricate de SA constituie circa 90% din totalul productiei pe economie. SA
constituie pirgia dezvoltarii accelerate a economiei moderne si poate fi considerata drept un inceput al
epocii capitaliste.
Drept imbold pentru crearea SA a servit aparitia coloniilor, dezvoltarea comertului international,
acumularea capitalului si necesitatea centralizarii acestuia. Cele mai timpurii structuri asemanatoare
SA au aparut in Roma Antica si Italia Medievala. De asemenea, caracteristici ce pot fi atribuite SA sunt
asociate unitatilor ce au existat in Olanda, la sf. sec. XV- inc. sec. XVI.
Potrivit legislatiei R. Moldova, Societate pe actiuni este societatea comerciala al carei capital social
este in intregime divizat in actiuni si ale carei obligatii sunt garantate cu patrimonial societatii.
SA este considerata forma de baza a activitatii comerciale din urmatoarele motive:
- prezinta o organizatie antrenata in producerea, repartizarea si consumul produsului national brut;
- concentreaza in activitatea sa cele mai semnificative capitaluri materiale si financiare;
- asigura angajarea majoritatii fortei de munca;
- contribuie semnificativ la asigurarea progresului tehnic in toate ramurile economiei;
- determina cresterea producerii si bunastarea societatii;
- spre deosebire de alte forme de organizatii comerciale, participa activ la viata politica a tarii.
Transformarea actionarilor in proprietari reali ai capitalului depinde de:
marimea capitalului investit (cu cit este mai mare cota parte in capitalul total, cu atit mai repede
actionarul poate deveni proprietar si poate exercita mai multe activitati. Ex: lucratorii care detin actiuni
din cadrul intreprinderii in care ei activeaza.);
marimea veniturilor obtinute in urma exploatarii capitalului. (Ex: daca creste costul capitalului
investit, atunci creste si profitul aferent investirii, in caz contrar, actionarul inceteaza a fi capitalist).
Datorita aparitiei si dezvoltarii SA conceptul de capitalist devine abstract. In cadrul S.A. nu mai exista
capitalisti, ci doar actionari care pot indeplini functiile de manageri, personal de conducere etc., care se
deosebesc doar dupa functia pe care o ocupa si cota parte pe care o detine.
2. Tipologia societatilor pe actiuni
O clasificare generala divizeaza societatile pe actiuni in:
Societati pe actiuni de tip deschis participantii careia pot instraina actiunile sale fara acordul
altor actionari;
Societati pe actiuni de tip inchis actiunile societatii pe actiuni pot fi repartizate doar intre
membrii-fondatori sau intre alt grup de persoane din timp stabilit.
Practica juridica, pentru a face distinctie intre aceste doua tipuri de societati pe actiuni, impune anumite
restrictii:
1 Aspecte juridice ale societatilor pe actiuni de tip inchis:
acestea pot repartiza actiunile sale doar intre membrii societatii sau la un grup de persoane din
timp stabilit, numarul total al carora nu trebuie sa depaseasca 50;
nu este in drept sa organizeze inscrierea deschisa la actiunile sale;
actionarii au prioritate la procurarea actiunilor ce se vind de catre alti actionari;
structura de gestiune a societatii este mai simpla fata de societatile pe actiuni de tip deschis.
2 Aspecte juridice ale societatilor pe actiuni de tip deschis:
numarul actionarilor este nelimitat;
actionarii pot instraina actiunile sale fara acordul celorlalti actionari;
SA este in drept sa efectueze inscriere atit inchisa, cit si deschisa la actiunile sale;
SA este obligata sa prezinte pietei informatii despre activitatea sa in volumul si termenele
stabilite de legislatie sau alte acte normative ale tarii date, in general, cel putin anual trebuie publicate
informatiile referitoare la activitatea SA in decurs de un an.
Legislatia R. Moldova, si anume modificarile la Legea cu privire la societatile pe actiuni stabileste ca,
incepind cu 1 ianuarie 2009 S.A. nu vor mai fi impartite in societati pe actiuni de tip inchis sau
deschis, ci vor fi numite societati pe actiuni.

3. Avantajele si dezavantajele societatilor pe actiuni


S.A. prezinta urmatoarele avantaje fata de alte forme organizationale ale proprietatii:
Asigurarea unui proces nelimitat de contopire a capitalurilor. Actionariatul permite de a
comasa capitalurile investite in volum nelimitat si atragerea actionarilor cu capitaluri mai modeste.
Acest fapt permite de a acumula intr-o perioada scurta de timp mijloace considerabile, de a extinde
producerea si sortimentul, de a profita de toate avantajele producerii in masa. Respectiv, legislatia nu
plafoneaza numarul de actionari din cadrul unei S.A. si marimea capitalului investit.
Selectarea de catre proprietari a marimii riscului asumat. Procurind un numar de actiuni,
actionarul alege totodata si nivelul acceptat al riscului aferent pierderilor din capitalul investit. Riscul
limitat se pronunta si prin faptul ca actionarii nu poarta raspundere pentru obligatiile S.A. fata de
creditori. In cazul falimentarii S.A., actionarii pierd doar capitalul investit.
Rezistenta in timp a comasarii capitalurilor. S.A. prezinta o forma mai stabila a comasarii
capitalurilor. Plecarea unuia sau a unui grup de actionari din cadrul S.A. nu conduce la intreruperea
activitatii acesteia. Respectiv S.A. avind potential timp indelungat nelimitat de existenta poate sa-si
desfasoare activitatea in continuare, fara intreruperea procesului de productie. Alte tipuri de organizatii
comerciale nu beneficiaza de asemenea privilegii.
Profesionalismul gestionarii. Acesta este bazat in primul rind pe faptul ca, de obicei
proprietarul si managerul nu este aceeasi persoana. In cadrul S.A. nu fiecare actionar este si conducator
sau gestionar al capitalului, ci o echipa de manageri profesionisti gestioneaza cu capitalul format;
Posibilitatea de a retrage capitalul investit. Actionarul in orice moment este in drept sa vinda
actiunile pe care le detine si de a incasa partial sau total investitia initiala.
Existenta oportunitatii obtinerii mai multor tipuri de venituri din detinerea de actiuni. In
practica pot fi obtinute venituri sub mai multe forme: sub forma de profit in urma vinzarii actiunilor
sau darii cu imprumut a actiunilor etc.
Costul redus al capitalului imprumutat atras. Marimea S.A. si pozitia acesteia pe piata ii
permite de a mobiliza capitalul prin intermediul emisiunii hirtiilor de valoare la termen sau a
imprumuturilor bancare cu o rata a dobinzii mai prioritara.
Prestigiul statutului SA. Care depinde in mare masura de pozitia pe care o detine S.A. pe piata.
Drept dezavantaje pot fi considerate:
publicitatea informatiei economico-financiare a S.A. Publicarea informatiei financiarcontabile conduce la transparenta datelor, dar totodata si la intensificarea concurentei pe piata si la
divulgarea tainei comerciale;
profesionalismul inalt al gestionarii S.A. Aceasta poate conduce la aparitia conflictelor intre
actionari si manageri. Interesele actionarilor constau in maximizarea pretului de piata a actiunilor,
respectiv maximizarea profitului net, iar interesele managerilor se indreapta spre repartizarea profitului
obtinut in favoarea lor;
posibilitatea vinzarii libere a actiunilor. Aceasta conduce la aparitia posibilitatilor de
modificare a componentei actionarilor, care poate avea ca efect schimbarea controlului asupra
pachetului de actiuni si poate conduce la alegerea altei echipe de conducere.
4. Dezvoltarea societatilor pe actiuni in Republica Moldova
Tranzitia la economia de piata se bazeaza pe liberalizarea activitatii agentilor economici, insa de
asemenea ea se mai bazeaza si pe privatizarea patrimoniului de stat, pe crearea proprietatii private
pivotul principal al economiei de piata.
Privatizarea poate fi efectuata prin doua cai: privatizarea treptata a anumitor intreprinderi (experienta
Poloniei si a Ungariei), privatizarea in masa (Cehia, Bulgaria, Rominia, Grecia, Slovenia etc.).
Conform modului stabilit de legislatie, privatizarea intreprinderilor de stat trebuia sa se infaptuiasca in
baza bonurilor patrimoniale, care reprezentau hirtii de valoare speciale, emise de stat, si care au fost
repartizate cetatenilor Republicii Moldova conform prevederilor Legii cu privire la bonurile
patrimoniale adoptate de Parlament la 17 martie 1993. Drept model dupa care s-a condus procesul de
privatizare din republica noastra a servit modelul ceh, care se bazeaza pe ideea privatizarii rapide.

Bonurile patrimoniale au fost nominale si s-au distribuit in functie de vechimea in munca a fiecarui
cetatean al Republicii Moldova, oferind posibilitati fiecarui detinator sa procure o parte din
patrimoniul intreprinderii supuse privatizarii. Privatizarea a avut loc la nivel republican, prin
intermediul licitatiilor. Procesul de privatizare a patrimoniului de stat a fost organizat si realizat in
cadrul a cinci Programe de stat de privatizare:
Programul de stat de privatizare pentru anii 1993-1994; 1995-1996; 1997-1998; 1999-2000; 20012002.
Majoritatea intreprinderilor de stat au fost privatizate in cadrul primelor doua programe. In cadrul
primului program au fost privatizate 1142 intreprinderi de stat, inclusiv 78% din numarul total de
intreprinderi vinicole, 82% din numarul total al intreprinderilor din industria usoara, 96% din
intreprinderile comerciale, 95% intreprinderile de deservire sociala si toate intreprinderile industriei de
zahar, de conserve, a produselor lactate, de reparatie si deservire a tehnicii agricole. In cadrul acestui
program au fost utilizate 90% din bonurile patrimoniale eliberate cetatenilor. In urmatoarele doua
programe au fost utilizate si alte metode noi, ca organizarea proiectelor individuale de privatizare,
concursuri publice si diversificarea mijloacelor de plata. Unele intreprinderi au fost supuse privatizari
numai contra mijloace banesti. Intreprinderile supuse privatizarii in cadrul programului al treilea au
fost privatizate exclusiv contra mijloace banesti.
Realizarea programelor de stat de privatizare a dus la constituirea structurilor economiei de piata, si in
primul rind, la crearea sectorului privat si la prelevarea acestui sector in majoritatea ramurilor
economiei nationale. Astfel, in numarul total al agentilor economici, inregistrati in republica,
predomina agentii economici care activeaza in baza proprietatii private.
In dezvoltarea privatizarii intreprinderilor de stat si formarii S.A. se observa si unele lacune, precum:

situatia economica si financiara dificila, pret redus la actiuni. Pe piata de capital se observa ca
actiunile sunt comercializate la un pret mai mic sau egal cu valoarea nominala a actiunilor;
drept sursa de baza pentru reconstruirea producerii sunt utilizate creditele bancare, in loc de a se emite
noi pachete de actiuni;
inaccesibilitatea actionarilor la pachetul de actiuni al S.A.
Una din problemele principale ramine a fi siguranta drepturilor actionarilor, intarirea situatiei lor in
corespundere cu legislatia.
5. Portofoliul de investitii a societatilor pe actiuni, investitiile societatilor pe actiuni din sectorul
real al economiei
Obiect al investirii societatilor pe actiuni constituie totalitatea bunurilor mobile si imobile, in care se
efectueaza investirea mijloacelor banesti in cadrul investitilor directe, de portofoliu sau imobiliare.
In calitate de subiect al procesului investitional, Societatea pe Actiuni realizeaza activitati investitionale,
care, in esenta, presupune procesul de formare a portofoliului investitional, care include pachetul de
proiecte investitionale care va corespunde cu strategia investitionala a societatii.
Portofoliul de investitii reprezinta totalitatea obiectelor investitionale reale si financiare (grupuri de
active, cum ar fi actiunile si obligatiunile etc.), detinute de catre investitor in scopul realizarii activitatii
investitionale in corespundere cu strategia investitionala stabilita.
Activitati investitionale pot dezvolta societatile comerciale pe actiuni, societatile de asigurari, fondurile
private de pensii, bancile, fondurile de investitii etc. Aceste institutii financiare organizate ca societati
pe actiuni in virtutea statutului sau efectueaza activitati investitionale.
Practica internationala in acest domeniu este relevanta pentru a fi studiata si implementata in Republica
Moldova.
Fondurile de investitii sunt organisme care colecteaza bani de la investitori si investesc in diferite
tipuri de instrumente financiare (actiuni, obligatiuni, depozite, certificate de trezorerie) dupa
reguli care sunt stabilite in strinsa legatura cu obiectivele fondului.
Fonduri de pensii au ca obiectiv principal asigurarea sumelor de bani pentru cei care se retrag din
activitate. Ca urmare a acestui obiectiv, gradul de risc al plasamentelor acestor fonduri trebuie sa
fie foarte scazut.

Companiile de asigurari sunt intermediari financiari specializati, care preiau in portofoliul lor
riscurile financiare sau comerciale la care sunt expusi toti care opereaza pe piata in schimbul unei
prime de asigurare. Fonduri colectate fiind ulterior investite in instrumente ale pietei de capital.
Fondurile cu capital de risc reprezinta parteneriate private, care colecteaza resursele mai multor
investitori, dintre care: fondurile de pensii publice si private, corporatiile, bancile, persoanele
fizice si insasi detinatorii de capital de risc - proprietari ai fondurilor cu capital de risc investindule in proiecte investitionale propuse de diverse companii, prin subscrierea sau achizitionarea unei
parti din capitalul social al acestora.
Banca este o institutie financiara, organizata ca societate pe actiuni, care atrage de la persoane
fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora transferabile prin diferite instrumente de
plata, si care utilizeaza aceste mijloace total sau partial pentru a acorda credite sau a face investitii
pe propriul cont si risc.
In functie de perioada pentru care au fost efectuate, plasamentele pot fi clasificate in doua categorii:
- investitii pe termen scurt: creditarea pe termen scurt si
investitiile pe piata monetara si
investitii pe termen mediu si lung: creditarea pe termen mediu si lung si investitiile pe piata de
capital/ financiara.
Respectarea legalitatii, siguranta investitiilor, asigurarea lichiditatilor si profitabilitatea sunt principiile
fundamentale care stau la baza deciziilor manageriale privind investitiile pe care banca le face in
scopul atingerii obiectivului fundamental.
6. Practici internationale si nationale privind activitatea companiilor de asigurari ca investitori
Potrivit reglementarilor in vigoare, activitatea de asigurare consta, in principal, din: oferirea, negocierea
si incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune s.a.
Respectiv, companiile de asigurare isi asuma responsabilitatea de recuperare a daunelor asiguratului in
urma producerii cazului asigurat.
Asigurarea ca intermediar financiar se analizeaza astfel:

din punct de vedere financiar se poate aprecia ca asigurarea este intermediar financiar intre
persoanele fizice asigurate care platesc esalonat prime de asigurare si persoane juridice si fizice
care au nevoie de resurse financiare

in special asigurarile de viata sunt nu numai un instrument de a asigura protectia asiguratilor


ci si instrumente de economisire si fructificare a resurselor banesti.
Existenta asigurarii este indisolubil legata de necesitatea formarii unui fond de resurse banesti
(fond de asigurare) destinat pentru acoperirea pagubelor provocate de anumite fenomene.
Fondul de asigurare se formeaza pe seama sumelor de bani pe care le achita persoanele fizice si
juridice interesate in inlaturarea pagubelor pe care ar urma sa le suporte, daca s-ar produce anumite
fenomene. Pe linga fondul de asigurare, companiile de asigurari isi formeaza si fondul de rezerva
financiara, destinat sa acopere pagubele provocate de fenomene neprevazute.
Activitatea
de
intermediere
financiara
a
societatilor
de
asigurare
intre
asigurati si piata financiara:

este vizibila si in cazul asigurarilor generale (de bunuri, raspundere civila, accidente) dar apare cu
pregnanta in cazul asigurarilor de viata.

aici asiguratii platesc prime in mod esalonat, lungi perioade de timp, iar fondurile astfel constituite
sunt fructificate de asiguratori.
Societatile de asigurare detin calitatea de investitori institutionali deoarece:

Asigurarile de viata presupun mari acumulari de rezerve specifice - rezerva matematica - pe


intreaga durata a contractelor de asigurare, care poate fi foarte mare (5-35 de ani sau chiar mai mult),
deci si volumul plasamentelor asiguratorilor de viata va fi foarte ridicat.

Acestia apar pe piata financiara cu o oferta de capital de imprumut, care se adreseaza solicitantilor
de resurse financiare: banci, agenti nefinanciari, autoritati publice centrale si locale etc.
Pe piata internationala, exisa produsele de asigurare de viata noi, orientate spre investitii (produse de
tip Unit Linked). Aceste tipuri de asigurari au caracteristici speciale: cresterea sau scaderea sumei

asigurate, cresteri sau scaderi are primei esalonate, redirectionarea primelor, transferul unitatilor,
efectuarea de retrageri partiale. Conditia pentru a putea participa la aceste fonduri de investitii este de a
cumpara o asigurare de viata.
Politica de plasament a asiguratorilor este un alt aspect al intermedierii financiare in asigurari.
In scopul asigurarii stabilitatii financiare si a garantarii achitarii sumelor si despagubirilor de asigurare,
companiile de asigurare investesc rezervele si fondurile de asigurare pe principiile diversificarii,
rambursarii, rentabilitatii si lichiditatii.
Prin plasarea fondurilor si rezervelor de asigurare se inteleg categoriile de active admise sa reprezinte
fondurile si rezervele de asigurare.
In scopul neadmiterii riscului excesiv in sistemul de asigurari, in vederea protejarii intereselor
asiguratilor si a mentinerii capacitatii societatilor de asigurare de a-si onora in orice moment indeplinirea
angajamentelor sale, acestea din urma determina coeficientul de lichiditate care reprezinta raportul dintre
activele lichide si obligatiile certe ale asiguratorului fata de asigurati si se calculeaza separat pentru
activele formate pentru asigurarile in afara de viata si pentru asigurarile de viata.
7. Practici internationale si nationale privind activitatea fondurilor de investitii ca investitori
In linii mari, un fond de investitii (FI) este reprezentat prin un portofoliu diversificat de actiuni,
obligatiuni sau alte instrumente financiare care este administrat de un manager profesionist.
Potrivit legislatiei autohtone (Legea cu privire la fondurile de investitii), fondul de investitii este o
societate pe actiuni deschisa, participant profesionist la piata valorilor mobiliare, care:
a atrage mijloace prin plasarea actiunilor proprii;
b exercita sistematic investirea si reinvestirea mijloacelor atrase in valori mobiliare ale altor emitenti; si
c in care cota medie anuala a valorilor mobiliare ale altor emitenti in valoarea de balanta a activelor
totale constituie cel putin 35 la suta.
Fondurile de investitii reprezinta un sector distinct al pietei de capital, aflindu-se in strinsa legatura cu
celelalte componente ale acesteia: piata bursiera, piata monetara etc. Rolul acestor fonduri consta in
finantarea unei economii prin orientarea disponibilitatilor din procesul de economisire catre piata
financiara, in conditii satisfacatoare pentru cei care economisesc.
Premisele aparitiei FI rezida in tendintele de gestiune colectiva a fondurilor ca rezultat al:
diversificarii oportunitatilor de plasament in scopul optimizarii cuplului rentabilitate-risc;

dezintermedierii bancare reorientarii activelor detinute in banci spre piata de capital, respectiv,
spre active mai atractive prin profitabilitatea si comoditatea oferita. Beneficiile recunoscute ale
intermedierii financiare, si anume: reducerea costului unitar al prestarii serviciilor financiare datorita
sumelor mari gestionate, specializarea care permite oferirea unor servicii mai putin scumpe si adaptate
nevoilor clientilor, capacitatea oferirii unei game diversificate de servicii, au determinat preferinta
populatiei fata de plasare a activelor in institutii financiare specializate, cum ar fi fondurile mutuale,
fondurile de investitii, companiile de asigurari s.a. Tendinta de reducere a plasamentelor in depozite
bancare este clar evidentiata in SUA (de la 30% in total active detinute de populatie la inceputul anilor
-90, pina la 16% in 2000), dar si in tarile europene (in Italia si in Marea Britanie ponderea acestora
constituind 21%, in Suedia 19%, in Belgia 30%);

globalizarii pe piata financiara internationala care a dus la raspindirea inovatiilor tehnologice si


diversificarea instrumentelor de plasament de capital, in paralel cu majorarea fluxurilor financiare
internationale.
In functie de conditiile de plasare si rascumparare a actiunilor proprii, se deosebesc urmatoarele tipuri de
fonduri de investitii: mutuale si pe intervale.
Fondul de investitii mutual isi plaseaza permanent actiunile, cu obligatia de a le rascumpara oricind la
cererea actionarului.
Fondul de investitii pe intervale isi plaseaza permanent actiunile, cu obligatia de a le rascumpara la
cererea actionarului in termenul stabilit de statutul fondului si de prospectul de emisiune a actiunilor
fondului, insa nu mai putin de doua ori pe an, la intervale de timp egale.
Fondul de investitii este in drept sa-si investeasca si reinvesteasca mijloacele numai in urmatoarele
obiecte:

a) valori mobiliare ale altor emitenti (cel mult 10 la suta din valoarea de piata a activelor nete). Aceste
normative nu sunt aplicabile investirii si reinvestirii mijloacelor fondului de investitii in valori
mobiliare de stat;
b) depozite bancare pe conturi bancare speciale (cel mult 5%).
Fondul de investitii nu este in drept sa-si investeasca mijloacele in:
a) actiunile altor fonduri de investitii ale caror investitii sunt administrate de managerul fiduciar in cauza
sau de persoanele afiliate acestui manager fiduciar;
b) orice drepturi asupra patrimoniului managerului fiduciar, depozitarului, registratorului, auditorului
fondului sau al persoanelor afiliate acestor agenti economici;
c) orice drepturi asupra patrimoniului grupelor financiar - industriale.
Investitiile in FI ofera o serie de avantaje care, la rindul lor, prin atractivitatea oferita investitorilor,
constituie o sursa si un factor de dezvoltare a fondurilor, si anume:
Managementul profesionist FI sunt gestionate de echipe de specialisti care au cunostinte pentru a
gestiona eficient resursele incredintate. Profesionalismul presupune experienta in domeniu si cunoasterea
evolutiilor pe piete, accesul la informatia financiara, respectarea regulilor prudentiale de investire prin
distributia riscurilor si asigurarea randamentului investitiei in scopul protejarii investitorului. Potrivit
legislatiei autohtone, administrarea investitiilor FI este realizata de catre managerul fiduciar care isi
exercita functia in limitele prevazute de legislatie, de actele normative ale CNPF, de declaratia de
investitii a fondului, de regulamentul privind plasarea si rascumpararea actiunilor fondului mutual sau pe
intervale, de prospectul de emisiune a actiunilor fondului si de clauzele contractului de administrare
fiduciara a investitiilor fondului. Managerul fiduciar este obligat: sa administreze investitiile fondului
exclusiv in interesele acestuia; sa tina evidenta contabila si sa intocmeasca darea de seama privind
activitatea fondului, sa faca raportul activitatii sale; sa indeplineasca alte obligatii in conformitate cu
actele normative si statutul juridic detinut.
Posibilitatea obtinerii unui randament crescut cu un risc redus diversificarea portofoliului
investitional permite reducerea riscului asociat unor astfel de plasamente. Astfel, reducerea preturilor
unor titluri ar putea fi in paralel cu cresterea preturilor altor titluri etc.
Lichiditatea titlurilor emise ofera posibilitatea de a vinde si rascumpara titlurile detinute in orice
moment.
Costuri reduse de tranzactionare costurile legate de administrarea resurselor FI se reduc pe masura
atragerii unui volum mare de resurse si a cresterii numarului operatiunilor efectuate de fond.
Flexibilitatea procesului investitional presupune posibilitatea plasarii/retragerii mijloacelor financiare
in/din fond.
Securitatea plasamentelor asigurata prin executarea unei singure activitati de baza.
Informarea periodica a clientelei prin intermediul rapoartelor trimestriale, semestriale, anuale etc.
Dezavantajele investitiilor in FI tin de lipsa de optiune privind selectarea valorilor mobiliare ce vor
intra in portofoliul fondului, de riscul de a alege un fond ai caror administratori inregistreaza rezultate
slabe si de deducerea din rezultatele obtinute a cheltuielilor de functionare ale fondului.
8. Practici internationale si nationale privind activitatea fondurilor de pensii nestatale/private ca
investitori
Crearea si functionarea Fondurilor Nestatale de Pensii (FNP) reprezinta un element inovator pentru
piata de capital autohtona, in particular, si piata financiara, in general.
Problema pensiilor, abordata prin prisma situatiei demografice si financiare deosebit de precare,
constituie unul din cele mai actuale subiecte de discutie din ultima vreme la noi in tara. In conditiile in
care marimea unei pensii medii asigurata de stat constituie circa 60% din minimul de existenta pentru
pensionari, necesitatea garantarii unui nivel de trai decent in perioada post-activa devine din ce in ce
mai evidenta, iar ineficienta sistemului public de pensii tot mai clara. Criza demografica deosebit de
acuta cauzata de imbatrinirea populatiei in contextul natalitatii scazute, de rind cu exodul masiv de
populatie activa peste hotare creeaza o puternica presiune asupra fondului public de pensii, care se
pare ca nu mai este in stare de unul singur sa asigure un nivel de trai pentru pensionari. Neajunsul cel
mai mare al sistemului public de pensii este persistenta conceptului redistributiv in loc de un sistem
de capitalizare.

Pentru a se gasi o solutie pentru Republica Moldova a fost propus de Banca Mondiala un nou sistem,
care adauga la pensia gestionata de stat inca doua grupuri, ambele private, dintre care unul obligatoriu,
iar altul facultativ. Aceste grupuri de pensii au primit denumirea de piloni, care sprijina astfel
intregul sistem. Astfel, conform recomandarilor Bancii Mondiale, reforma pensiilor se refera la:

pilonul I: pensia de stat (asa cum o cunoastem acum);

pilonul II: pensia obligatorie, administrata de o firma privata (finantata prin contributii plus
capitalizare);

pilonul III: pensia facultativa, administrata tot de o firma privata (finantata prin contributii plus
capitalizare).
Primul FNP a fost creat in R. Moldova in decembrie 2007 de compania de asigurari VictoriaAsigurari.
Politica de investitii a FNP este orientata in investirea activelor aplicind principii prudentiale. Asadar,
investirea se realizeaza intr-un mod care sa asigure securitatea, calitatea, lichiditatea si profitabilitatea
activelor, cu o diversificare corespunzatoare a acestora.
Diversificarea portofoliului de active se face intr-un mod adecvat, pentru a evita dependenta de un
anumit activ, emitent sau grup de companii comerciale si concentratiile riscului pe totalitatea activelor.
Scopul investirii activelor Fondului este de a realiza cresterea optima a acestora pe termen lung, in
conformitate cu prevederile legale, nivelul de risc asumat, principiile investitionale asumate si
lichiditatea permanenta a activelor administrate.
Valorile mobiliare sunt evaluate ca investitii de sine statatoare, dar si ca parte a unui portofoliu, iar
riscurile acestora sunt monitorizate nu doar ca investitii unice, ci si din punctul de vedere al efectului
sau efectului ca potential asupra intregului portofoliu.
Potrivit reglementarilor, instrumentele financiare in care poate investi FNP sunt:
a active monetare, inclusiv conturi bancare si depozite la banca care detine autorizatia B.N.M. de a
desfasura activitati financiare, cu care nu are incheiat acord ce prevede actiuni de remediere sau fata de
care nu a fost emisa ordonanta respectiva a B.N.M.;
b valori mobiliare de stat;
c valori mobiliare care sunt inregistrate la C.N.P.F. si sunt cotate la bursa de valori;
d obligatiuni de stat emise de guverne straine, precum si de fonduri indexate straine, care au un rating
international inalt, in cazul existentei autorizatiei respective a B.N.M.;
e orice alte domenii de investitii prevazute de legislatie.
Activele fondului nu pot fi investite in:
a valori mobiliare care nu sunt cotate si nici tranzactionate pe piete organizate;
b active care nu pot fi instrainate prin lege;
c active ale societatilor pe actiuni, care nu sunt cotate pe o piata organizata si a caror evaluare este
incerta;
d bunuri imobiliare sau orice drept legat de acestea;
e valori mobiliare emise de:
fondatorii Fondului;
Managerul activelor fondului;
Depozitarul activelor fondului;
persoana afiliata.
Structura portofoliului de investitii in cadrul FNP este urmatoarea:
Instrumente Financiare
Structura
Minimu
Maximu
Tinta
m
m
Active monetare (conturi si depozite bancare)
30%
10%
50%
Valori mobiliare de stat
50%
30%
75%
Valori mobiliare cotate la bursa de valori
15%
0%
50%
Obligatiuni de stat emise de guverne straine si fonduri
0%
0%
15%
indexate straine
Alte domenii de investitii
5%
0%
15%
TOTAL
100%

In cadrul gestiunii mijloacelor financiare, FNP se pot confrunta cu un sir de riscuri investitionale, si
anume:
Riscul de piata (sistematic) risc general, care afecteaza orice timp de investitie. Directia preturilor
valorilor mobiliare este determinate in general de trendurile pietelor financiare si de situatia economica
a emitentilor, care sunt ei insisi afectati de situatia generala a economiei globale si de conditiile
economice si politice existente in tarile in care opereaza. Acest risc nu poate fi redus prin diversificare.
In tari cu o economie de tranzitie ca Moldova, riscul de piata este relativ mare.
Riscul specific (nesistematic) risc legat de instrumentele unui anumit emitent. In paralel cu trendurile
generale de pe pietele financiare, evenimente care afecteaza specific un emitent pot afecta valoarea
investitiilor. Diversificarea poate reduce riscul specific, dar nici chiar o selectie foarte prudentiala a
investitiilor nu il poate elimina in totalitate.
Riscul de dobinda riscul potential de declin al valorii de piata a titlurilor si obligatiunilor cu venit fix
datorita cresterii ratelor de dobinda.
Riscul de credit posibilitatea ca pentru un titlu sau o obligatiune sa nu se plateasca dobinda sau
principalul la termen, conform conditiilor contractuale. Riscul dat depinde de calitatea activelor
detinute. Reflectind un risc de credit mai mare, activele de calitate mai scazuta ofera randamente
superioare activelor cu o calitate mai ridicata.
Riscul de schimb valutar valoare in lei a investitiilor poate fi afectata de ratele de schimb valutar
pentru activele detinute in alte monede. Chiar daca valoarea activelor respective creste in moneda de
baza, valoarea acestora exprimata in lei poate sa scada daca moneda respectiva se depreciaza in raport
cu leul.
Riscul de lichiditate (finantare) riscul ca o entitate sa intilneasca dificultati in procurarea fondurilor
necesare pentru indeplinirea angajamentelor aferente instrumentelor financiare. Riscul dat poate
rezulta din incapacitatea de a vinde repede un activ financiar la o valoare apropiata de valoarea ei justa.
Riscul modificarii legislatiei posibilitatea ca legislatia cu relevanta pentru activitatea desfasurata de
Manager sa se modifice, astfel incit sa produca efecte negative asupra profitabilitatii investitionale.
Managerul nu poate avea nici o influenta asupra unui astfel de risc.
Riscul legat de stadiul incipient de dezvoltare a pietii de capital din Moldova cu un grad de
lichiditate redus, instrumentele financiare cotate pe piata locala de capital au o volatilitate mai mare
decit instrumentele financiare similare listate pe pietele dezvoltate, putind astfel genera variatii mai
mari de pret ale unitatii de fond.
Managerul activelor Fondului (conform legislatiei este banca care detine autorizatia B.N.M. de a
desfasura activitati financiare, societati de asigurare, compania broker, compania manager sau fondul de
investitii care detine licenta de gestiune a activelor fondului) abordeaza un stil de investitii compatibil cu
obiectivele de risc ale Fondului si aplica reguli de diversificare prudenta a Fondului, in vederea evitarii
dependentei excesive de un activ sau emitent.
In toate tarile, fondurile de pensii se afla in competitie cu depozitele bancare, asigurarile de viata
si alte produse de acest gen. In acelasi timp, fondurile de pensii se afla in afara concurentei conform unuia
dintre cele mai importante principii de investitii cel mai redus grad de risc, adica pierderea mijloacelor
financiare investite este practic imposibila din urmatoarele considerente:
activele fondurilor nestatale de pensii se afla in proprietatea persoanelor care au depus banii in
administrarea fondului. Cu alte cuvinte, toate mijloacele financiare transferate de un cetatean, precum si
venitul investitional din aceasta suma reprezinta proprietatea acestui cetatean si el practic nu poate sa le
piarda, deoarece conform legislatiei, fondurile de pensii au statut de persoane juridice necomerciale;
activitatea fondurilor nestatale de pensii este supravegheata dur de catre organele de stat, fapt ce exclude
cazurile de escrocherie in aceasta sfera. In multe tari, sunt create institutii speciale de stat care se ocupa de
reglementarea si supravegherea acestor fonduri;
activele fondurilor sunt investite in diferite instrumente financiare, care sunt la rindul lor reglementate de
catre stat. Concomitent, legea interzice efectuarea investitiilor in unele active, cum ar fi imobilul sau
hirtiile de valoare, care nu sunt cotate sau nu participa la tranzactiile pe pietele organizate;
mentinerea lichiditatii inalte activele sunt investite doar in instrumentele cu lichiditate inalta mijloace
financiare, hirtii de valoare de stat, angajamente financiare, obligatiuni externe de stat.

Un alt aspect important, ce reprezinta un avantaj in comparatie cu alte metode de investitii pe termen lung
sunt facilitatile fiscale. Potrivit Codului Fiscal al Republicii Moldova, pina la 15% din veniturile
persoanei fizice se exclud din baza impozabila, daca sunt indreptate spre plata cotizatiilor in fondurile
nestatale de pensii. De asemenea, un privilegiu pentru fondurile nestatale de pensii il constituie faptul ca
cotizatiile sunt transferate in mod automat de catre angajator din salariul beneficiarului, iar decizia cu
privire la investitii este luata de functionarii competenti ai fondului. Astfel, oamenii sunt scutiti de grijile
legate de efectuarea unor analize ale pietelor de capital, precum si de finantarea brokerilor si
consultantilor financiari.
9. Practici internationale si nationale privind activitatea a altor institutii financiare bancare si
nebancare ca investitori
Activitatea de investitie in prezent se considera activitatea pe piata hirtiilor de valoare, bancile
comerciale pe piata de caipital pot aparea in urmatoarele ipostaze:
1. In calitate de emitent bancile apar in calitate de emitent atunci cind emit actiuni pentru formarea
sau completarea fondului statutar precum si in cazul in care emit alte titluri de hirtii de valoare pentru
formarea resurselor atrase. Aceste resurse la rindul sau pot fi utilizate in cadrul operatiunilor active.
2. In calitate de intermediar - bancile pot aparea sub forma:
a. Sectiilor sau societatilor de broker sunt operatiunile care bancile executa ordinile clientilor.
b. De dealeri atunci cind bancile activeaza pe cont propriu, cistigul lor rezulta din diferenta dintre
preturile de vinzare si preturile de cumparare.
c. De market-makers sunt considerati formatori ai pietei, in cazul in care stabilesc cursurile hirtiilor de
valoare pe piata.
3. In calitate de garant operatiunile de garantare a bancilor pe piata hirtiilor de valoare se prezinta
prin operatiunile de underwriting autogarantarea plasarii valorilor mobiliare pe piata. Cu alte
cuvinte, plasarea hirtiilor de valoare prin intermediari. Pentru aceste operatiuni underwriter incaseaza
comision care se prezinta ca valoarea procentuala din valoarea de emisiune. ????? din emisiuni prin
underwriting sunt insotite de cumpararea partii neplasate de catre ei(underwriters), de aceea ei sunt
interesati pentru ai oferi conditii cit mai bune pentru plasarea pe piata. In diferite state rolul bancilor pe
piata de capital este diferit. ex.: In SUA si UK bancilor li este interzis accesul pe piata hirtiilor de
valoare corporative, emise de emitentii privati. Exceptie fac hirtiile de stat si a autoritatilor locale.
Japonia si Germania sunt tarile in care bancile au un rol pe piata de capital foarte activ. In Japonia
bancile sunt principalii investitori in obligatiuni, pe cind in Germania bancile sunt principalii
intermediarii si formatori ai pietei. Toate operatiunile de broker/dealer si market-maker sunt efectuate
prin intermediul bancilor sau prin societatilor infiintate de acestea.
Investitiile dupa trasaturile lor pot fi clasificate in:
a. Investitiile directe sunt acelea investitii care ii asigura investitorului un control real a emitentului.
b. Investitiile de portofoliu totalitatea de active care sunt gestionate ca un tot intreg.
c. Investitiile reale
sunt insotite de un suport real - mijloace fixe
- investitiile financiare - au la baza active financiare hirtii de valoare, creditele, valutele.
- Investitiile in active nemateriale brevetele, Copyright, , know-how-urile.
In Republica Moldova activitatea pe piata de capital poate fi impartita in:
1. Activitatea neprofesionala care se rezuma la activitatea de emitent, pentru acest tip de activitate nu
este necesara licenta speciala (poate presta orice banca).
2. Activitatea profesionala in care bancile apar ca intermediari sau garanti, pentru aceasta banca
trebuie sa aiba specialisti calificati care sunt atestati la CNPF ca participanti profesionisti.
Cel mai des bancile tranzactioneaza hirtii de valoare de stat(HVS). Hirtiile de Valoare de Stat se bucura
din partea bancilor deoarice sunt sigure(statul nu da faliment), facilitatile oferite de HVS sunt:
1. Hirtiile de valoare pe termen scurt, adica hirtiile de valoare si piata va inregistra mai putine modificari
fata de perioada mai indelungata.
2. Acorda facilitati fiscale, investitorul poate beneficia de careva reduceri a impozitului pe venit.
3. Sunt hirtii de valoare lichide pot fi vindute si revindute in orice moment.
Bancile ca investitor in hirtii de valoare sunt interesate de urmatori factori:

a. Rezultatul scontat(dorit) care se manifesta sub forma veniturilor si comisioanelor. Veniturile


investitorului dintr-o HV se compune din:
- Veniturile obtinute la scadenta
- Veniturile ce apar in urma reevaluarii pe piata
- Veniturile curente(dobinzi si dividende)
- Veniturile care apar in urma marjei, (diferenta dintre valoarea de vinzare si cea de cumparare) apare
cind banca activeaza ca dealer.
b. Inlisnirile sau facilitatile fiscale, pe orice investitor intereseaza venitul dupa impozitare, deaceea sunt
preferate hirtiile de valoare care acorda inlesniri fiscale.
c. Riscul legat de hirtiile de valoare, cunoastem mai multe tipuri de risc:
- Riscul ratei dobinzii in cazul modificarii ratei dobinzei investitorul va inragistra cistiguri si pierderi.
- Riscul creditar reprezinta cazul in care valoarea hirtiei de valoare precum si veniturilor curente nu
vor fi platite la timp sau in cele mai rele cazuri cu intirziere.
- Riscul afacerii(de tara) reprezinta faptul cind unele situatii intr-o tara pot aparea diferite crize
economice care vor afecta economia in ansamblu si piata de capital.
- Riscul lichiditatii se manifesta prin faptul ca in cazul in care investitorul va dori sa vinda hirtiile de
valoare date, va trebui sa dispuna de o piata secundara bine dezvoltata.
- Riscul scadentei(revocare) reprezinta acel tip de risc care poate aparea in cazul in care emitentul isi
ramburseaza datoria inainte de scadenta, in acest caz investitorul poate pierde o parte din veniturile
curente.
- Riscul de inflatie apare in cazul cind in economie este inregestrata o inflatie mai mare de 10% pe an,
in acest caz investitorul va inregestra pierderi in preturi reale.
10. Investitiile in formarea capitalului societatilor pe actiuni
Capitalul este orice activ de piata care genereaza venit (profit) detinatorului sau. Capitalul unei SA
poate aparea sub diferite forme: capital social, actionar si propriu (poate fi si imprumutat).
Capitalul social reprezinta suma mijloacelor acordate de proprietari pentru asigurarea
activitatii sociale a intreprinderii, este capitalul persoanei juridice care, in mod obligatoriu, este
indicat in statutul acesteia. Existenta acestui capital este o conditie indispensabila in crearea unei PJ,
or, fara surse banesti si materiale este imposibila activitatea si garantarea onorarii obligatiunilor
asumate de catre aceasta pe piata.
La infiintarea intreprinderii depunerile in capitalul social pot fi sub forma de mijloace banesti, active
materiale si nemateriale. Astfel, o societate pe actiuni isi poate inscrie in capitalul sau social valoarea
nominala a actiunilor subscrise. Intreprinderile in nume colectiv isi pot forma capitalul social pe seama
aporturilor participantilor, iar cele de stat pe seama investitiilor depuse de stat in fondul social.
Marimea capitalului social se declara la inregistrarea intreprinderii, dar alte corectari a dimensiunii
acestuia (emisia suplimentara de actiuni, introducerea depunerilor suplimentare etc.) se permit numai
in cazul si ordinea prevazuta de legea in vigoare si documentele de constituire.
Capitalul social al SA - nu este pur si simplu capitalul social fixat in statutul societatii si format din
varsamintele (participatiunile) membrilor. El, obligatoriu, este divizat intr-un anumit numar de actiuni,
care pot functiona independent de acest capital. Deoarece, pe de o parte, capitalul social al SA se
formeaza din cotele-parti ale participantilor, iar pe de alta parte acest capital al SA se divide in actiuni,
reiese ca capitalul, in acelasi timp, se formeaza din parti (depuneri), si se divide in parti. Astfel, putem
defini capitalul social al SA drept capitalul persoanei juridice, care este format din depunerile
(varsamintele) participantilor acesteia in schimbul actiunilor societatii emitente.
Costul (valoarea) capitalului social reprezinta:
Cs=n x VN,
unde: Cs costul (valoarea) capitalului social al SA;
n numarul actiunilor, in care este divizat capitalul social;
VN valoarea nominala a unei actiuni.
Caracterul dual al capitalului social conditioneaza divizarea capitalului SA in capital propriu si social
(actionar).
In linii mari, capitalul propriu ale agentilor economici se poate forma din:

Capitalul acordat de catre proprietari (capitalul social, premiul revenit la o actiune);


Alte parti sociale ale persoanelor juridice si fizice (finantari cu destinatie speciala, depuneri si donatii);
Rezerve acumulate de intreprindere (capital de rezerva, capital suplimentar, alte venituri).
Astfel, si in cazul SA, capitalul propriu apare ca totalitatea depunerilor in capitalul social
Capitalul social (actionar) reprezinta capitalul social al societatii pe actiuni, care exista pe piata sub
forma de actiuni, ce apartin actionarilor. Capitalul social al SA este divizat intr-un anumit numar de
actiuni, insa ultimele pot exista independent, in afara SA, care le-a emis si plasat pe piata. Sub forma
actiunilor, ce se tranzactioneaza pe piata, capitalul social se transforma in capital social, actiunile
apartinind deja nu SA, dar membrilor sai, adica actionarilor.
Potrivit art. 40 a Legii R. Moldova privind societatile pe actiuni (cu modificarile ulterioare), capitalul
social al SA se constituie din valoarea aporturilor primite in contul achitarii actiunilor si va fi egal cu
suma valorii nominale (fixate) a actiunilor plasate, daca aceasta a fost stabilita. Capitalul social al
societatii determina valoarea minima a activelor nete ale acesteia, care asigura interesele patrimoniale
ale creditorilor si actionarilor. Daca valoarea aporturilor efectuate in contul platii actiunilor depaseste
valoarea nominala (fixata) a actiunilor plasate, aceasta depasire constituie capitalul suplimentar al
societatii, care poate fi utilizat numai pentru majorarea, capitalului social al societatii. Daca
societatea a plasat actiuni a caror valoare nominala (fixata) nu a fost stabilita, capitalul social va
fi egal cu valoarea sumara a aporturilor depuse in contul platii actiunilor.
Capitalul social al societatii deschise nu poate fi mai mic de 20000 lei. Marimea capitalului social
se indica in statut, bilant, registrul actionarilor si pe foaia cu antet ale societatii.
Potrivit art. 40 a Legii R. Moldova privind societatile pe actiuni (cu modificarile ulterioare),
Marimea capitalului social se indica in statut, bilant, registrul actionarilor si pe foaia cu antet ale
societatii.
Art. 41 al Legii R. Moldova privind societatile pe actiuni (cu modificarile ulterioare), stabileste felurile
aporturilor la capitalul social al SA. Astfel, aporturi la capitalul social pot fi:
mijloace banesti;
valorile mobiliare platite in intregime;
alte bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale sau alte drepturi care pot fi evaluate in bani;
obligatiile (datoriile) societatii fata de creditori.
Aporturile nebanesti la capitalul social pot fi transmise societatii cu drept de proprietate sau cu drept de
folosinta. Obiectele proprietatii publice ce nu sunt supuse privatizarii pot fi transmise societatii in calitate
de aport la capitalul social numai cu drept de folosinta.
Aporturi la capitalul social nu pot fi:
evaluarea in bani a activitatii fondatorilor pentru infiintarea societatii, precum si a activitatii de munca a
actionarilor care lucreaza in societate;
obligatiile (datoriile) fondatorilor, actionarilor societatii si ale altor persoane;
bunurile mobiliare si imobiliare neinregistrate, inclusiv produsele activitatii intelectuale, supuse
inregistrarii in conformitate cu legislatia;
bunurile apartinind achizitorului de actiuni cu drept de administrare economica sau gestionare operativa,
fara acordul proprietarului acestor bunuri;
bunurile destinate consumului curent al populatiei civile, bunurile a caror circulatie este interzisa ori
limitata de actele legislative.
In conformitate cu art. 42, capitalul social al SA poate fi modificat prin marirea sau reducerea lui.
Hotarirea de modificare a capitalului social se ia de adunarea generala a actionarilor, ea trebuie sa contina
motivele, modul si volumul modificarii capitalului social, precum si datele despre numarul de actiuni
plasate sau anulate ale societatii si valoarea lor nominala (fixata), daca aceasta este stabilita. Societatea
este obligata sa inregistreze la Comisia Nationala a Pietei Financiare totalurile emiterii suplimentare de
actiuni sau anularea actiunilor de tezaur. Fara inregistrarea mentionata, inregistrarea modificarii
capitalului social al societatii nu se admite.
Capitalul social al SA poate fi marit prin (art. 43):
marirea valorii nominale (fixate) a actiunilor plasate; si/sau
plasarea de actiuni ale emisiunii suplimentare.
La majorarea valorii nominale a actiunilor, cota detinatorilor acestora va ramine neschimbata.

Surse ale maririi capitalului social pot fi:


capitalul propriu al societatii in limita partii ce depaseste capitalul ei social; si/sau
aporturile primite de la achizitorii de actiuni.
Capitalul social nu poate fi marit si actiunile nu pot fi emise pina nu vor fi platite integral actiunile din
emisia precedenta.
Capitalul social al societatii poate fi redus prin (art. 45):
reducerea valorii nominale (fixate) a actiunilor plasate; si/sau
anularea actiunilor de tezaur.
Reducerea capitalului social sub limita stabilita de lege nu se admite.
Modificarile recente la Legea cu privire la societatile pe actiuni, prevad majorarea capitalului social de la
20 mii lei pina la nivelul minim de 100 mii lei. Termenul limita de crestere a capitalului este 1 ianuarie
2009. Societatile pe actiuni, care nu vor indeplini prevederile legii, vor trebuie sa se reinregistreze in
societati cu raspundere limitata sau vor fi lichidate. Modificarile la Legea cu privire la societatile pe
actiuni stabileste ca SA-urile nu vor mai fi impartite in societati pe actiuni de tip inchis sau deschis, ci vor
fi numite societati pe actiuni. Documentul obliga societatile pe actiuni sa faca publica informatia,
conform legislatiei in vigoare, in cazul in care aceasta corespunde unuia dintre aceste criteriile: detine un
capital social in valoare de cel putin 500 mii lei si are cel putin 50 actionari; hirtiile de valoare ale acesteia
sunt cotate la bursa de valori; este banca comerciala, companie de asigurare, fond de investitii, fond de
pensii nestatal, societate pe actiuni in proces de privatizare si societate pe actiuni care si-a plasat public
hirtii de valoare. Conform modificarilor, pretul obligatiunilor procurate de societate, inclusiv aflate la
balanta acesteia, nu poate depasi 10% din capitalul statutar.
Date ale CNPF arata ca in R. Moldova sunt aproximativ 3,1 mii de societati pe actiuni. Circa 37% din
societati au un capital social ce depaseste 500 mii lei (inclusiv 891 peste 1 mil. lei), iar 19% - un capital
mai mic de 10 mii de lei.
11. Corelarea capitalului societatilor pe actiuni cu activele nete ale societatii
Potrivit art. 39 a Legii R. Moldova privind societatile pe actiuni (cu modificarile ulterioare), active
nete ale S.A. sunt activele scutite de obligatiile (datoriile) societatii. Sursa a activelor nete este
capitalul propriu al societatii, constituit din capitalul social, capitalul suplimentar si capitalul de
rezerva, din profitul nedistribuit, precum si din alte mijloace prevazute de legislatie.
Activele nete se calculeaza potrivit valorii de inventar (initiale), iar in cazurile prevazute de legislatie,
potrivit valorii curente de piata. Modul de determinare a valorii activelor nete (capitalului
propriu) ale societatii, precum si de reflectare a lor in darile de seama, se stabileste de legislatie.
Valoarea activelor nete ale societatii nu poate fi mai mica decit marimea capitalului ei social.
Daca, la expirarea a 2 ani financiari consecutivi, cu exceptia primului an financiar, valoarea activelor nete
ale societatii, potrivit bilantului anual al societatii, va fi mai mica decit marimea capitalului social, orice
actionar al societatii este in drept sa ceara adunarii generale anuale a actionarilor adoptarea uneia din
urmatoarele hotariri:
cu privire la reducerea capitalului social;
cu privire la majorarea valorii activelor nete prin efectuarea de catre actionarii societatii a unor aporturi
suplimentare in modul prevazut de statutul societatii;
cu privire la dizolvarea societatii;
cu privire la transformarea societatii in alta forma juridica de organizare.
Daca adunarea generala a actionarilor nu a adoptat una din aceste hotariri prevazute, actionarii care au
votat "pentru" hotarirea data au dreptul sa ceara rascumpararea actiunilor in conformitate cu legea.
In cazul in care, potrivit ultimului bilant, valoarea activelor nete ale societatii este mai mica decit
marimea capitalului social, cu exceptia cazului cind valoarea activelor nete este negativa, societatea este
in drept sa emita suplimentar numai actiuni prin emisiune inchisa.
Societatea ale carei active nete, conform ultimului bilant, au valoare negativa este obligata sa publice un
aviz in acest sens in Monitorul Oficial al Republicii Moldova si nu are dreptul sa emita valori mobiliare.
Neexecutarea dispozitiilor numite mai sus poate constitui temei pentru dizolvarea societatii potrivit
hotaririi instantei judecatoresti. Dreptul de a adresa instantei judecatoresti cerere in vederea dizolvarii
societatii il are orice actionar al acesteia.

12. Valoarea de piata a actiunilor emise de S.A.


Specificul organizarii si functionarii S.A. impune o dubla abordare a evaluarii acesteia. In primul rind,
S.A. reprezinta o activitate, obiectivul fundamental al careia este obtinerea profitului si, respectiv, ea
poate fi evaluata ca afacere. In cel de-al doilea rind, S.A. este reprezentata de capitalul actionar,
valoarea acestuia rezultind din pretul de piata al actiunilor.
Potrivit Legii R. Moldova cu privire la activitatea de evaluare, nr. 989-XV, din 18.04.2002 (MO al R.
Moldova, nr. 102, din 16.07.2002), evaluarea reprezinta un proces de determinare a valorii obiectului
evaluarii la o data concreta, tinindu-se cont de factorii fizici, economici, sociali si de alta natura, care
influenteaza asupra valorii.
Daca vorbim de evaluarea S.A. ca afacere, prin aceasta se subintelege atribuirea societatii a unei valori,
la un moment dat, in intregime sau partial, in scopul determinarii capacitatii S.A. de a genera fluxuri
(profit, cash-flow) la dispozitia proprietarului sau, avindu-se in vedere, ca obiectul evaluarii
intreprinderii este un bun care are capacitatea de a crea alte bunuri. In acest context, deosebim metode
de evaluare a intreprinderilor, din punct de vedere a evaluarii afacerii, care pot fi aplicate si in cazul
S.A.:

metode patrimoniale (bazate pe costuri);

metode financiare, dinamice (in baza actualizarii veniturilor);

metode hibride (prin comparatie).


Metodele patrimoniale de evaluare (aplicabile pentru intreprinderi mici, necotate la Bursa de valori) se
orienteaza spre determinarea valorii beneficiare pentru investitor, in obiectivul crearii unei noi
intreprinderi, dotata cu o structura patrimoniala (elemente de active si pasive) apropiata unitati la care
se refera evaluarea. Aceste metode pornesc de la ipoteza ca intreprinderea este dezmembrata si, ca,
evaluarea se realizeaza asupra fiecarui activ, in parte. De aceea, evaluarea, prin metodele patrimoniale,
se considera o estimare analitica, fiind efectuata, in mod distinct, pentru fiecare element al
patrimoniului.
Metodele financiare (dinamice) de evaluare pot fi utilizate pentru intreprinderile cotate la bursa de
valori si permit estimarea valorii de flux (de randament) corespunzatoare actualizarii veniturilor
viitoare pe care intreprinderea le va obtine din activitatea economica si financiara viitoare.
Metodele de evaluare prin comparatie se bazeaza pe un proces logic, in care valoarea de piata se obtine
prin analiza tranzactiilor cu intreprinderi similare si relevante, compararea acestei intreprinderi cu SA
evaluata si estimarea valorii acesteia.
Pe de alta parte, evaluarea capitalului actionar rezida in necesitatea examinarii pozitiei S.A. pe PVM,
rezultatele analizei fiind relevante, in primul rind, pentru investitorii potentiali. Luarea deciziilor cu
privire la efectuarea investitiilor, respectiv, procurarea actiunilor S.A. pe piata primara sau cea
secundara presupune, in mod necesar, aprecierea atractivitatii obiectului investitiilor. In acest context,
atractivitatea investitionala reprezinta capacitatea actiunilor de a aduce venit la oarecare nivel
determinat in conditiile unui anumit grad de risc.
Deopotriva cu investitorii potentiali si detinatorii reali de actiuni examineaza atent evolutia pozitiei S.A.
pe piata valorilor mobiliare. Deciziile intemeiate cu privire la pastrarea, majorarea (micsorarea) sau
vinzarea pachetului de actiuni depind, in mare parte, de imbunatatirea (inrautatirea) pozitiei de piata a
S.A. respective.
Deosebit de importanta este analiza atractivitatii investitionale a actiunilor pentru asa-numitii investitori
institutionali (fonduri de investitii, companii fiduciare, companii de brokeraj). In activitatea curenta a
acestor agenti economici, aprecierea pozitiei de piata a emitentului serveste in calitate de instrument
operational pentru determinarea strategiei si tacticii comportamentului pe PVM.
Gestiunea atractivitatii investitionale a actiunilor reflecta totalitatea activitatilor intreprinse de catre
emitent, orientate spre influenta caracteristicilor investitionale ale hirtiilor de valoare proprii.
Evolutia favorabila a pozitiei de piata reprezinta un interes strategic si pentru conducerea emitentului,
mai ales la efectuarea operatiunilor de fuziune (prin unirea sau absorbtia S.A.) sau de convertire a
actiunilor preferentiale (ori datoriilor emitentului) in actiuni ordinare.
Cele mai frecvent utilizate notiuni in aprecierea valorii actiunilor emitentului sunt:

Valoarea nominala reprezinta o parte din capitalul social al S.A. ce revine unei actiuni plasate.
Aceasta valoare se aproba de adunarea generala a actionarilor si se indica in statutul societatii.
Valoarea de subscriere (de emisiune) este pretul de procurare a actiunii la prima plasare a acesteia de
catre emitent. Valoarea de subscriere poate sa o depaseasca pe cea nominala. Diferenta dintre valorile
mentionate, multiplicata cu numarul actiunilor plasate, formeaza capitalul suplimentar al societatii.
Valoarea de piata corespunde pretului cu care actiunile sunt schimbate cu ocazia tranzactiilor pe piata
secundara, unde are loc circulatia valorilor mobiliare.
Valoarea de rascumparare este suma platita pentru o actiune rascumparata de emitent de la actionarii
sai.
Valoarea de lichidare reprezinta suma care proprietarii actiunilor vor obtine pentru o actiune la
lichidarea societatii in urma comercializarii patrimoniului si satisfacerii revendicarilor creditorilor.
Valoarea de bilant pe actiune reprezinta evaluarea contabila a patrimoniului net (activelor nete) ce
revine unei actiuni.
13. Particularitati ale investirii in societatile pe actiuni din Republica Moldova.
Societatea pe actiuni este societatea constituita prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la
formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite actiuni,
pentru desfasurarea unei activitati comerciale, in scopul obtinerii beneficiilor, si care raspund pentru
obligatiile societatii numai in limita aporturilor lor.
Conform definitiei date de Legea nr. 1134 XIII din 02.04.1997 Privind societatile pe actiuni,
societatile pe actiuni sunt societatile comerciale al caror capital social este in intregime divizat in
actiuni si ale caror obligatii sunt garantate de patrimoniul societatii.
Societatea pe actiuni este forma cea mai complexa si mai evoluata a societatilor comerciale, in care
conteaza mai mult aportul de capital, decit calitatile personale ale persoanelor asociate. Din cauza
estomparii calitatilor personale ale persoanelor asociate, acest tip de societate purta anterior denumirea
de societate anonima, care se mentine si in prezent in legislatiile altor state.
Caracteristicile generale ale societatii pe actiuni sunt:
Societatea se constituie de fondatori, denumiti actionari. Numarul fondatorilor nu este limitat.
Respectiv, societatea poate fi constituita si de un singur fondator, cu conditia ca acesta sa nu fie o
societate comerciala alcatuita dintr-o singura persoana. Fondatori ai societatii pot fi persoane fizice
capabile si persoane juridice din Republica Moldova, din alte state, apatrizi, precum si state straine si
organizatii internationale.
Capitalul social este divizat in actiuni, care sunt titluri negociabile si transmisibile. Valoarea
nominala a actiunilor societatii trebuie sa fie divizibila la 1 leu. Toate actiunile ordinare ale societatii
vor avea valoare nominala egala, aprobata de adunarea generala a actionarilor. Valoarea nominala
(fixata) a actiunii reflecta partea de capital social al societatii ce revine unei actiuni plasate. Valoarea
nominala a actiunilor se indica in statutul societatii.
Actionarii nu raspund pentru obligatiile societatii, iar riscul pierderilor este suportat in limita
actiunilor ce le apartin.
Societatea pe actiuni se infiinteaza urmare a constituirii unei noi societati sau ca rezultat al reorganizarii
unei societati comerciale existente. Societatea se infiinteaza prin incheierea de catre fondatori a
contractului de societate, care confirma adoptarea de catre fondatori a deciziei de infiintare a societatii,
subscrierea fondatorilor la actiunile plasate si desfasurarea adunarii constitutive.
Capitalul social al societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de 20.000 lei. Capitalul social al societatii
determina valoarea minima a activelor nete ale societatii, care asigura interesele patrimoniale ale
creditorilor si actionarilor. Capitalul social se constituie din valoarea aporturilor primite in contul
achitarii actiunilor si va fi egal cu suma valorii nominale a actiunilor plasate. Aporturile la capitalul
social al societatii se stabilesc de contractul de societate sau hotarirea privind emisiunea suplimentara
de actiuni, in limitele prevederilor Legii privind societatile pe actiuni. Pot fi aporturi la capitalul social:
mijloace banesti, valori mobiliare platite in intregime, alte bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale care
pot fi evaluate in bani, obligatiile societatii fata de creditori.
Valoarea de piata a mijloacelor fixe, evaluata de o companie de evaluare, se aproba prin hotarirea
adunarii generale a actionarilor. Aporturile nebanesti transmise in capitalul social cu drept de folosinta

se realizeaza prin transmiterea drepturilor corespunzatoare. In cazul cind aporturile sunt transmise cu
drept de proprietate transmiterea acestora se efectueaza prin predarea efectiva catre societate a
bunurilor.
Aporturi la capitalul social nu pot fi: evaluarea in bani a activitatii fondatorilor pentru infiintarea
societatii, precum si a activitatii de munca a actionarilor care lucreaza in societate; obligatiile
(datoriile) fondatorilor, actionarilor societatii si ale altor persoane; bunurile mobiliare si imobiliare
neinregistrate, inclusiv produsele activitatii intelectuale, supuse inregistrarii in conformitate cu
legislatia; bunurile apartinind achizitorului de actiuni cu drept de administrare economica sau
gestionare operativa, fara acordul proprietarului acestor bunuri; bunurile destinate consumului curent
al populatiei civile, bunurile a caror circulatie este interzisa ori limitata de actele legislative.
14. Conceptul guvernarii corporative
Guvernare corporativa poate fi definita ca ansamblul relatiilor unei companii cu actionarii sai, sau mai
pe larg, cu societatea pe ansamblu.
Guvernare corporativa specifica distributia drepturilor si responsabilitatilor dintre diferitele categorii
de persoane implicate in companie cum ar fi: consiliul de administratie, directorii, actionarii si alte
categorii, si stabileste regulile si procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei companii.
Guvernare corporativa se refera la promovarea corectitudinii, transparentei si responsabilitatii la nivel
de companie.
Guvernare corporativa sistemul de reguli si norme, fie de natura institutionala, fie de piata, in sfera
caruia iau nastere sau se urmaresc diferitele categorii de stakeholders, actionari, management,
administratia publica, personal, clienti, furnizori
Totalitatea sistemelor si proceselor implementate pentru a conduce si a controla o companie cu scopul
de a-i creste performanta si valoarea. Practic, se refera la eficienta sistemelor de management, insistat
pe rolul Bordului de conducere, pe responsabilitatea ti remunerarea membrilor, credibilitatea situatiilor
finaciare, si pe eficienta sistemelor de management al riscului;
In principiu se refera la suportul de decizie si de control dintr-o companie, obtinut prin reguli si
proceduri formale si informale, interne sau impuse extern de catre organismele competente,
implementate atit la nivel strategic cit si operational;
Multe companii au o privire restrinsa, oarecum indreptata spre latura etica si spre gradul de
transparenta impuse companiilor listate la bursa, fara sa faca legatura cu maximizarea valorii
companiei;
Guvernanta corporativa insista pe principiile etice si pe responsabilitatea sociala, dar toate regulile tin
procedurile pe care le promoveaza au un scop final: cresterea valorii companiei;
Studii recente fac legatura intre performanta companiilor si eficienta modelului de guvernanta
corporativa. Investitorii acorda mai nou o mare importanta sistemelor de guvernanta corporativa
implementate intr-o companie si sunt dispusi sa plateasca in plus pentru rezultate bune in acest
domeniu.
Conceptul de Guvernanta Corporativa a aparut si s-a dezvoltat in secolul trecut, fiind influentat pe rind
de medii economice bazate pe proprietate familiala, capital bancar, investitori institutionali sau
societati anonime, medii dinamizate de scandalurile de rasunet care au avut loc in timp. In mod
surprinzator, aceleasi momente de criza au avut un efect benefic in privinta identificarii cailor de
imbunatatire a conceptului de guvernanta corporativa, care sa corespunda noii etape in evolutia
economiei;
Conceptul de Guvernanta Corporativa continua sa fie intr-un proces de adaptare la cerintele unei
economii moderne, la globalizarea tot mai evidenta a vietii sociale si totodata la necesitatile de
informare a investitorilor ti a tertilor parti interesate in activitatea companiilor.
De ce este necesara guvernanta corporativa?
1. Stabilirea obiectivelor activitatii intreprinderii. Orice entitate este o organizatie in cadrul careia se
intersecteaza interesele multor grupuri investitori/actionari, salariati, conducerea executiva a
societatii, autoritati publice etc. Fiecare din aceste grupuri are interese diferite ca nivel de prioritate,
orizont de timp sau chiar continut. Fara un mecanism adecvat prin care aceste interese

diferite se acomodeaza reciproc si se exprima in obiective comune ale intreprinderii, aceasta nu poate
functiona.
2. Necesitatea alinierii intereselor investitorilor/actionarilor cu interesele celor ce conduc
nemijlocit societatea (problema agentului). Investitorii nu pot in mod evident sa participe la
administrarea curenta a intreprinderii, care este incredintata unor administratori; acestia la rindul lor
pot utiliza specialisti pentru conducerea de zi cu zi a societatii.
In cazul in care nu exista mecanisme de supraveghere si control adecvate pentru manageri, acestia
au tendinta sa acorde prioritate intereselor personale in detrimentul intereselor actionarilor.
Guvernanta corporativa incearca sa asigure pe de o parte un control si o informare cit mai buna a
actionarilor cu privire la actiunile conducerii executive si a performantei entitatii, cit si sisteme de
stimulente care sa alinieze interesele conducerii executive cu cele ale actionarilor.
3. Mecanisme adecvate de guvernanta corporativa ofera siguranta si protectie investitorilor. Increderea
acestora se traduce in ultima instanta prin reducerea costului de acces la capital al entitatilor, prin
sporirea lichiditatii actiunilor acestora si in consecinta prin expansiunea pietelor de capital.
4. Crizele declansate de slabiciuni ale guvernantei corporative pot avea la rindul lor efecte devastatoare
asupra companiilor si pietelor de capital. Guvernanta corporativa este astfel strins legata de dinamica
pietelor de capital si de dinamica economiei in general.
5. In conditiile globalizarii pietelor de capital, concurenta pentru atragerea de fonduri impune in tot mai
mare masura adoptarea de standarde si proceduri de guvernanta corporativa recunoscute la nivel
international acest aspect fiind deosebit de important pentru economiile in formare si cele in
tranzitie, care au de obicei de recuperat un handicap de credibilitate in ochii investitorilor.
15. Modele de guvernare corporativa
Modelul de guvernanta corporativa american (anglo-saxon):
o se bazeaza pe dominatia persoanelor independente si actionarilor individuali care nu sunt legati de
corporatie prin relatii de afaceri (outsiders). Capitalul social este dispersat la o multime de actionari
care se intereseaza preponderent de dividende. Actionarii sunt agresivi si revolutionari in sensul
accelerarii implementarii politicilor eficace, fiind predispusi pentru reorganizarea rapida a
subdiviziunilor neprofitabile si finantarea unor noi activitati profitabile.
o Avantaje: asigura mobilitatea investitiilor si plasarii lor din domeniile neeficiente si aflate in stagnare
in cele care se dezvolta eficace.
o Dezavantaje: focalizarea excesiva asupra profitabilitatii in detrimentul dezvoltarii si implementarii
strategiilor de dezvoltare. Modelul este predominant in SUA si Marea Britanie.
Modelul de guvernanta corporativa german (continental european):
Se bazeaza pe concentrarea inalta a capitalului, insa, spre deosebire de modelul american, cel german
se manifesta prin faptul ca actionarii majoritari sunt legati de corporatie prin interese comune si iau
parte la conducerea si controlul intreprinderii (insiders).
Avantajul acestui model consta in faptul ca actionarii sunt orientati spre o strategie pe termen lung si
stabilitate in business.
Dezavantajul: actionarii nu sunt flexibili la luarea unor decizii prompte legate de lichidarea sau
comercializarea unor segmente ineficiente ale businessului.
Modelul de guvernanta corporativa japonez (extins japonez):
Se particularizeaza prin coeziunea la nivel de companii si la nivel de afaceri a unor grupuri
industriale numite holdinguri.
Modelul japonez in care statul are un rol activ s-a manifestat in decursul anilor prin participarea la
planificarea strategica a companiilor.
Modelul clasic al responsabilitatilor guvernantei corporative:
Institutul Auditorilor Interni din Marea Britanie si Irlanda a emis in anul 2002 Noua agenda a
reformei guvernantei corporative, care identifica sapte piloni ai guvernantei corporative si anume:
directorii executivi; managementul de conducere; comitetele specializate; directorii non-executivi;
auditorii interni; auditorii externi; actionarii.
Modelul insider system, caracterizat de urmatoarele caracteristici: proprietatea (capitalul)
concentrata in banci sau familii reprezinta adesea actionarii de referinta; controlul exercitat in mod

normal de actionarii majoritari; piata de capital relativ nelichida; existenta de contracte si


raporturi de incredere foarte strinse, bazate pe relatii personale intre proprietari, manageri, furnizori;
absenta unei piete adevarate pentru control; rolul central acoperit de banci in sistemul de
guvernanta corporativa.
Modelul outsider system sau sistemul anglosaxon este caracterizat de: proprietate (capital) difuza;
piata de capital foarte lichida; piata pentru control foarte difuz, cu privire la ameliorarea
continua de take over pentru societatile neperformante; atentia majora si apararea intereselor
actionarilor, in special a celor minoritari.
16. Organele de guvernare ale societatilor pe actiuni si competentele acestora la luarea deciziilor
investitionale si deciziilor corporative
Adunarea generala a actionarilor - este organul suprem de conducere al societatii si se tine cel putin o
data pe an. Adunarile generale ale actionarilor pot fi ordinare sau extraordinare si se pot tine cu
prezenta actionarilor, prin corespondenta (votarea are loc prin intermediul buletinelor de vot expediate
actionarilor) sau sub forma mixta (atit cu prezenta actionarilor, cit si prin corespondenta).
Persoanele, care convoaca adunarea generala a actionarilor, urmeaza sa informeze despre tinerea
adunarii generale prin expedierea unui aviz fiecarui actionar, reprezentantului lui legal sau
detinatorului nominal de actiuni pe adresa indicata in lista actionarilor care au dreptul sa participe la
adunarea generala si prin publicarea acestuia in organul de presa indicat in statutul societatii.
Adunarea generala a actionarilor ocupa un loc important in sistemul de control si verificare a societatii,
si de aceea, ea va fi in putere sa exercite influenta asupra politicii consiliului societatii si activitatii
organului executiv.
Politicile societatii referitoare la repartizarea profitului net, majorarea rezervelor, plata dividendelor,
modificarea componentei numerice a consiliului societatii, comisiei de cenzori, precum si aprobarea
cuantumului remuneratiei si incetarea inainte de termen a imputernicirilor membrilor lor, vor fi
introduse ca subiecte separate in ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor.
Consiliul societatii este organul care reprezinta interesele actionarilor in perioada dintre adunarile
generale si, in limitele atributiilor sale, efectueaza conducerea si controlul societatii.
Membrii consiliului societatii se aleg de adunarea generala a actionarilor.
Numarul membrilor consiliului societatii nu poate fi mai mic de 3 persoane. In societatea cu un numar
de actionari si detinatori nominali de actiuni mai mare de 50, consiliul societatii va avea cel putin 5
membri.Consiliul societatii va supraveghea activitatea organului executiv prin adoptarea deciziilor
obligatorii si acordarea de indrumari. In exercitarea atributiilor sale consiliul societatii se va conduce
de interesele societatii, actionarilor si ale intreprinderilor afiliate societatii. Consiliul societatii este
responsabil de adoptarea strategiei corporative, a politicilor de control asupra riscurilor si a business
planurilor si exercita supravegherea indeplinirii acestora de catre organul executiv.
Presedintele consiliului societatii intocmeste ordinea de zi, conduce sedintele consiliului societatii,
monitorizeaza functionarea eficienta a consiliului societatii, asigura transmiterea informatiei depline
catre membrii consiliului societatii, se a sigura ca este timp suficient pentru luarea deciziilor,
actioneaza in numele consiliului societatii.
Organul executiv asigura indeplinirea hotaririlor adunarii generale a actionarilor si a deciziilor
consiliului societatii.
Organul executiv al societatii dirijeaza intreaga activitate a societatii, cu exceptia chestiunilor ce tin de
competenta adunarii generale a actionarilor si a consiliului societatii. Rolul organului executiv este
gestionarea curenta a societatii, intru atingerea obiectivelor stipulate in strategia si business-planul ei.
Organul executiv este supravegheat de catre consiliul societatii si de adunarea generala a actionarilor.
In exercitarea atributiilor sale organul executiv trebuie sa actioneze in interesele societatii, actionarilor
si a intreprinderilor afiliate societatii. Organul executiv este responsabil de respectarea actelor
normative in vigoare, statutului si regulamentelor interne ale societatii. Organul executiv va prezenta
evolutia companiei si va pune in discutie managementul intern al riscurilor si sistemul de control cu
consiliul societatii si comisia de cenzori.
Comisia de cenzori este organul, care exercita controlul activitatii economico financiare a societatii si
se subordoneaza numai adunarii generale a actionarilor.

Membri ai comisiei de cenzori pot fi atit actionarii societatii, cit si alte persoane. Comisia de cenzori se
alege pe un termen de la 2 la 5 ani.
Numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. In cazul in care statul detine cel putin 20% din capitalul social,
unul dintre cenzori va fi propus pentru alegere adunarii generale a actionarilor de autoritatile centrale
de specialitate ale administratiei publice si/sau, dupa caz, de autoritatile administratiei publice locale.
Comisia de cenzori a societatii exercita controlul obligatoriu al activitatii economico-financiare a
societatii timp de un an.
17. Normele si principiile guvernarii corporative
Principiile guvernantei corporative:
1. Actionarii trebuie sa participe din plin la managementul Companiei prin Adunarile actionarilor;
2. Actionarii trebuie sa ia parte la profitul Companiei;
3. Actionarii trebuie sa beneficieze de un inalt nivel de lichiditate pentru actiunile tranzactionate;
4. Conducerea corporativa trebuie sa asigure din vreme informatii depline si adevarate despre
Companie, inclusiv situatiile financiare si indicatorii economici.
Principiile globale ale guvernantei corporative elaborate de OECD:
1. Cadrul guvernantei corporative ar trebui sa promoveze transparenta si eficienta pietelor, concordanta
cu regulile si legile, precum si cu segregarea responsabilitatilor intre diferitele conduceri, reglementari
si autoritati;
2. Cadrul guvernantei corporative ar trebui sa protejeze si sa faciliteze exercitiul drepturilor actionarilor;
3. Cadrul guvernantei corporative ar trebui sa asigure tratamentul echitabil al tuturor actionarilor,
inclusiv al minoritatii si al actionarilor straini. Toti actionarii ar trebui sa aiba oportunitatea sa obtina
despagubiri efective pentru incalcarea drepturilor lor;
4. Cadrul guvernantei corporative ar trebui sa recunoasca drepturile actionarilor stabilite prin lege sau
prin angajamente aprobate si sa incurajeze cooperarea intre organizatii si actionari in crearea valorii, a
locurilor de munca si a sustinerii intreprinderilor sanatoase din punct de vedere financiar;
5. Cadrul guvernantei corporative ar trebui sa asigure o dezvaluire a informatiilor prompta si fiabila,
referitoare la toate problemele materiale ce privesc corporatia, inclusiv situatia financiara, erformanta,
proprietatea si conducerea companiei
6. Cadrul guvernantei corporative ar trebui sa asigure indrumarea strategica a companiei, o monitorizare
eficace a managementului de catre consiliul de administratie, precum si responsabilitatea consiliului.
Principiile OECD cu privire la Guvernanta Corporativa urmaresc:
armonizarea si integrarea experientei tarilor membre ale organizatiei, ale institutiilor financiare si
economice internationale in cooperarea globala;
cresterea sectorului privat ca furnizor de capital, piata si locuri de munca;
convergenta intereselor pe pietele interne si internationale.
Principiile OECD, adoptate in 1999, sunt cele mai utilizate pe plan international, deoarece:
exista informatii pentru toti actionarii;
responsabilitatile sunt stabilite si echilibrate;
exista studii realizate de profesionisti ai pietei de capital, recunoscute international
Principiile OECD cu privire la Guvernanta Corporativa care faciliteaza comunicarea si asigura
compatibilizarea structurilor institutionale la nivel national si international implica trei planuri de
abordare, astfel:
Efectele asupra cresterii pietelor financiare;
Dialogul politic suportul;
Globalizarea intelegerea unitara a valorilor
Principiile OECD privind Guvernanta Corporatista revizuite in anul 2004.
In esenta, principiile corporative se refera la:

transparenta informatiilor,

protectia actionarilor,

responsabilitatea Consiliului de Administratie.


Se are in vedere:

conducerea in ansamblu a intregii entitatii prin acceptarea tuturor componentelor interne, care
functioneaza impreuna, si care in final vor fi integrate conducerii;
implementarea managementului riscurilor din cadrul entitatii (ERM) a sistemului de management
financiar si control intern (MFC), inclusiv a auditului intern (AI)
Codurile de buna practica:
In practica internationala, cele mai multe solutii de implementare a politicii si principiilor
guvernantei corporative au luat forma codurilor de buna practica;
Primul Cod de Conducere Corporativa, in 1992, care contine 19 recomandari, ti ii revine lui SIR
ADRIAN CADBURY, presedintele companiei Cadbury, care s-a aflat la baza Codului Bursei
Londoneze;
In Uniunea Europeana au fost adoptate peste 35 de coduri, respectiv aproape fiecare tara are cel putin
un cod de guvernanta corporativa;
18. Necesitatea si particularitatile aplicarii guvernarii corporative in Republica Moldova
Codul de guvernare corporativa, aprobat prin Hotarirea CNVM nr. 28/6 din 01.06.2007 - complex de
relatii dintre proprietarii companiei si managerii angajati, precum si alte persoane interesate (salariati,
parteneri, investitori, creditori, furnizori, societatea civila, autoritati publice) in cadrul carora, prin
utilizarea procedurilor interne se determina balanta lor de interese.
Importanta aplicarii Codului de aguvernare corporativa in Republica Moldova:
integrarea tarii in procesele de globalizare, care presupune necesitatea armonizarii legislatiei autohtone
cu standardele internationale;
posibilitatea prevenirii eventualelor conflicte corporative, diminuarii abuzurilor de serviciu si reducerii
nivelului de corupere a persoanelor cu functii de raspundere ale companiilor;
posibilitatea aplicarii practicii de solutionare a conflictelor corporative la nivel de intreprindere, pina a
se adresa in instantele de judecata;
posibilitatea promovarii unei imagini benefice a companiilor fata de investitori si parteneri;
posibilitatea solutionarii a unor chestiuni reglementate insuficient de cadrul legal existent, etc.
De ce Codul de guvernare corporativa?
Obiectivul de baza consta in asigurarea dezvaluirii informatiilor necesare partilor interesate in
vederea evaluarii juste a performantelor si practicilor de guvernare a companiei.
Avantajele guvernarii corporative eficiente:
creste atractivitatea investitiilor;
ajuta pentru a atrage investitori pe termen lung;
reduce costurile si creste valoarea de piata a companiei;
creste rentabilitatea companiei;
creste profitabilitatea companiei;
creste transparenta activitatii organului executiv;
ridica calificarea si profesionalismul angajatilor companiei;
sporeste increderea potentialilor parteneri.
Interesul fata de atragerea investatiilor si preocuparea investitorilor de eficienta mijloacelor investite premisa obiectiva in aplicarea procedurilor de guvernare corporativa. Investitorii sint interesati:
sa compare standardele administrarii guvernarii corporative in diferite companii;
sa fie cunoasca modul in care companiile asigura interesele actionarilor, inclusiv ale celor minoritari;
sa-si poata evalua riscurile;
sa inteleaga particularitatile functionarii companiilor si nivelul de transparenta al acestora;
sa dispuna de informatii suplimentare la luarea deciziilor investitionale (pagina Web a companiei).
Unde suntem?
Codul de guvernare corporativa, aprobat prin Hotarirea C.N.V.M. nr. 28/6 din 01.06.2007.
23 societati pe actiuni au implementat Codul de guvernare corporativa, dintre care 14 societati
reprezinta banci comerciale.
Entitatile de interes public: bancile comerciale, companiile de asigurari, societatile comerciale ale
caror actiuni se coteaza la Bursa de Valori, au obligatia de a intocmi si prezenta suplimentar la

rapoartele financiare si raportul conducerii anual, care va cuprinde un capitol privind guvernarea
corporativa.
Companiile listate trebuie sa prezinte Bursei de Valori declaratiile sale cu privire la aplicarea sau nu a
Codului de guvernare corporativa, iar, Bursa de Valori trebuie sa le faca publice.
Cerinte privind raportul conducerii:
1. Entitatile de interes public au obligatia de a intocmi si prezenta suplimentar la rapoartele financiare
si raportul conducerii anual, care va cuprinde un capitol privind guvernarea corporativa (art.29
alin.(5) si art.31 alin.(2) din Legea Contabilitatii nr.113-XVI din 27.04.2007).
2. Raportul conducerii entitatii de interes public va cuprinde si capitolul privind guvernarea
corporativa si va contine informatie despre:
a) codul de guvernare corporativa aplicat de entitate, cu referinta la sursa si locul publicarii;
b) gradul cu care entitatea se conformeaza sau nu prevederilor din codul de guvernare corporativa
stipulat la lit.a);
c) sistemele de control intern si gestiune a riscurilor entitatii si ale grupului de entitati;
d) imputernicirile si drepturile organelor de conducere si ale proprietarilor (asociatilor, participantilor,
actionarilor) entitatii, precum si despre modul de exercitare a acestor imputerniciri si drepturi;
e) componenta, modul de functionare si structura organelor de conducere ale entitatii.
Urmatorii pasi ca componenta de baza a succesului companiilor:
Entitatile de interes public urmeaza sa examineze avantajele aderarii la Codul de guvernare
corporativa;
Entitatile de interes public urmeaza sa elaboreze si sa aprobe Codul de guvernare corporativa la
adunarea generala a actionarilor;
Entitatile de interes public urmeaza sa asigure publicarea rapoartelor financiare, raportul conducerii,
raportul auditului si informatia despre tinerea adunarii generale a actionarilor pe pagina Web a
societatii si in mijloace mass-media;
Companiile listate la Bursa de Valori sa prezinte declaratiile sale cu privire la aplicarea Codului de
guvernare corporativa;
Societatile pe actiuni sa intreprinda masuri pentru a spori implicarea actionarilor in probleme legate de
guvernarea corporativa si in procesul de luare a deciziilor in cadrul adunarii generale a actionarilor;
Instruirea personalului-cheie in domeniul administrarii guvernarii corporative (contabilii, auditorii,
juristii, membrii consiliului societatii si directorii executivi).
19. Drepturile si obligatiile actionarilor societatilor pe actiuni
Actionarul are dreptul:
a) sa participe la adunarile generale ale actionarilor, sa aleaga si sa fie ales in organele de
conducere ale societatii;
b) sa ia cunostinta de materialele pentru ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor;
c) sa ia cunostinta si sa faca copii de pe documentele societatii, accesul la care este prevazut de
legea SA, de statut sau de regulamentele societatii;
d) sa primeasca dividendele anuntate in corespundere cu clasele si proportional numarului de
actiuni care ii apartin;
e) sa instraineze, in modul prevazut de statut, actiunile care ii apartin, sa le puna in gaj sau in
administrare fiduciara;
f) sa ceara rascumpararea actiunilor care ii apartin, in cazurile prevazute de legea SA sau
de statutul societatii;
g) sa primeasca o parte din bunurile societatii in cazul lichidarii ei;
h) sa exercite alte drepturi prevazute de legea SA sau de statutul societatii.
Actionarul detinator de actiuni care nu dau dreptul la vot poate participa la discutarea chestiunilor de pe
ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor.
Actionarii detinatori de actiuni care nu dau dreptul la vot obtin acest drept la adunarea
generala a actionarilor cind se iau hotariri asupra unor chestiuni sau asupra tuturor chestiunilor de pe
ordinea de zi in cazurile prevazute de legea SA sau de statutul societatii.
Dreptul la vot, dat de actiunea cu drept de vot, nu poate fi limitat, daca legea SA sau

alte acte legislative nu prevad altfel. In cazul in care dreptul de vot se suspenda/limiteaza in temeiul
legislatiei in vigoare sau prin decizie a instantei de judecata, actiunile la care dreptul de vot este
suspendat/limitat nu se exclud din calcul la convocarea adunarii generale a actionarilor, si la stabilirea
cvorumului. Aceste actiuni, dupa caz, nu participa la adoptarea hotaririlor privind chestiunile incluse in
ordinea de zi a adunarii generale a actionarilor.
Actionarul este in drept, in temeiul mandatului sau contractului, sa delege exercitarea
drepturilor sale reprezentantului sau custodelui actiunilor.Reprezentant al actionarului poate fi orice
persoana, daca legea SA sau alte acte legislative nu prevad altfel.
In calitate de actionar, statul poate avea doar un singur reprezentant intr-o societate,
atributiile caruia sint stabilite de Guvern.
Persoanele cu functii de raspundere ale societatii, cu exceptia membrilor consiliului
societatii, nu pot fi reprezentanti ai actionarului.
Actionarul este in drept sa-l inlocuiasca oricind pe reprezentantul sau ori pe custodele
actiunilor sau sa-i retraga imputernicirile, daca contractul nu prevede altfel.
Drepturile actionarilor date de actiunile preferentiale de orice clasa pot fi modificate
numai prin hotarirea adunarii generale a actionarilor.
Actionarul care lucreaza in societate nu are drepturi preferentiale fata de ceilalti actionari. Lucratorul
societatii care detine actiunile ei nu are drepturi preferentiale fata de ceilalti lucratori ai societatii.
Actionarul nu este in drept sa ceara rascumpararea de catre societate a actiunilor care ii
apartin, cu exceptia cazurilor prevazute de legea SA, de alte acte legislative sau de statutul
societatii.
Actionarul nu este in drept, fara imputerniciri speciale, sa actioneze in numele societatii
sau pe cautiunea ori cu garantia societatii.
Actionarul minoritar care a obtinut actiunile contra bonuri patrimoniale sau succesorul de
drept al acestuia are dreptul sa ceara oricind persoanei care detine, de sine statator sau in comun cu
persoanele sale afiliate, mai mult de 90% din volumul total de actiuni cu drept de vot ale unei
societati (in continuare actionar majoritar) ca aceasta sa-i cumpere actiunile detinute. Actionarul
minoritar care a obtinut actiunile in alt mod decit contra bonuri patrimoniale
are dreptul sa ceara actionarului majoritar ca acesta sa-i achizitioneze actiunile detinute in modul si in
conditiile stabilite de Legea privind piata de capital.
Actionarul majoritar este in drept sa refuze achizitionarea actiunilor cu drept de vot ale
actionarului minoritar in cazul in care actiunile detinute de actionarul minoritar sint grevate cu obligatii.
Actionarul majoritar este in drept sa ceara actionarilor minoritari ca acestia sa-i vinda
valorile mobiliare pe care le detin in modul si in conditiile stabilite de Legea privind piata de capital.
Actionarul este obligat:
a) sa informeze persoana care tine registrul actionarilor despre toate schimbarile din datele
sale, introduse in registru;
b) sa dezvaluie informatia despre tranzactiile cu actiunile societatilor entitati de interes public
in conformitate cu Legea privind piata de capital;
c) sa indeplineasca alte obligatii prevazute de legea SA sau de alte acte legislative.
Actionarii persoane cu functii de raspundere ale societatii sint obligati sa comunice in scris societatii si
Comisiei Nationale a Pietei Financiare despre toate tranzactiile lor cu actiunile societatii, in modul
prevazut de legislatia privind piata de capital.
Daca, in urma neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a cerintelor prevazute, societatii i-a fost
cauzat un prejudiciu, actionarul raspunde in fata societatii cu marimea prejudiciului cauzat.
Prin decizie a instantei de judecata, actionarul este obligat sa repare prejudiciul material cauzat societatii
si/sau altor actionari ai societatii in cazul in care, in mod abuziv, cu rea-credinta si neintemeiat,
inainteaza cereri de chemare in judecata contra societatii si/sau altor actionari, sesizeaza Comisia
Nationala a Pietei Financiare, organele de drept si/sau alte autoritati publice. In cazul in care fapta
actionarului este prevazuta de Codul contraventional sau de Codul penal, suplimentar repararii
prejudiciului material, fapta in cauza atrage raspundere contraventionala sau penala conform
legislatiei.

20. Drepturi patrimoniale si nepatrimoniale ale actionarilor


Persoana, care cumpara actiuni ale societatii, dobindeste drepturi si obligatii ca asociat, caracterizate
prin:
raspundere limitata: raspunderea actionarilor va fi limitata la valoarea investitiei lor in cazul in care
societatea va falimenta;
transferul actiunilor: actionarii au dreptul de a vinde sau transfera actiunile;
declararea dividendelor: actionarii au dreptul la dividend, in cazul in care Consiliul director sau AGA
declara dividendul;
accesul la rapoartele anuale: actionarul are dreptul sa fie informat cu privire la situatia anuala a
societatii (bilantul exercitiului precedent, insotit de contul de profit si pierderi);
repartizarea activului: actionarii au dreptul la repartizarea profitului ramas dupa acoperirea pasivului
exigibil, daca societatea urmeaza a fi dizolvata sau falimenteaza;
numarul de voturi, care depinde de numarul de actiuni detinute. Dreptul de vot poate fi transmis unor
terti, in conditiile prevazute de statutul societatii;
participarea la majorarea capitalului social al societatii respective prin subscrierea la noi actiuni.
Drepturile, enuntate mai sus, pot fi grupate in:
patrimoniale, printre care: dreptul la dividend, dreptul la patrimoniul societatii etc.;
nepatrimoniale, printre care: dreptul la vot, dreptul de participare la conducerea societatii etc.
Actionarii care detin cel putin 5% din actiunile cu drept de vot ale societatii, au de asemenea dreptul, in
modul prevazut de legea SA, de alte acte legislative si de statutul societatii:
a) sa introduca chestiuni in ordinea de zi a adunarii generale anuale a actionarilor;
b) sa propuna candidati pentru membrii consiliului societatii si ai comisiei de cenzori;
d) sa ceara convocarea sedintei extraordinare a consiliului societatii.
Actionarii care detin cel putin 10% din actiunile cu drept de vot ale societatii, pe linga drepturile
mentionate, au de asemenea dreptul, in modul prevazut de legea SA, de alte acte legislative si de
statutul societatii:
a) sa ceara stabilirea costului plasarii actiunilor societatii, in temeiul raportului societatii de
audit sau al altei organizatii specializate ce nu este persoana afiliata a societatii;
b) sa ceara efectuarea de controale extraordinare ale activitatii economico-financiare a
societatii;
c) sa adreseze instantei judecatoresti, din numele societatii, fara imputerniciri speciale, cerere
de reparare a prejudiciului cauzat societatii de persoanele cu functii de raspundere in urma incalcarii
intentionate sau grave de catre acestea a prevederilor legii SA sau ale altor acte legislative.
Actionarii care detin cel putin 25% din actiunile cu drept de vot ale societatii, au de asemenea dreptul sa
ceara convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor in modul stabilit de legea SA si de
statutul societatii.
Actionarul care detine actiuni cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale societatii care
pot fi convertite in actiuni cu drept de vot are dreptul de preemptiune asupra actiunilor cu drept de vot ce
se plaseaza sau asupra altor valori mobiliare ale societatii care pot fi convertite in actiuni cu drept de
vot. Modul de exercitare a acestui drept este stabilit de statutul societatii si/sau de hotarirea privind
emisiunea valorilor mobiliare, si/sau de prospectul ofertei publice, astfel incit sa fie oferita actionarilor
posibilitatea de a se subscrie la valorile mobiliare din emisiunea suplimentara, proportional cotei din
capitalul social, reprezentata de valorile mobiliare detinute de acestia la data de subscriere.
Dreptul de preemptiune nu poate fi limitat sau retras. Dreptul de preemptiune se exercita
intr-un termen care nu poate fi mai mic de 14 zile lucratoare de la data publicarii ofertei sau de la
data expedierii catre actionari a scrisorilor pentru plasarea valorilor mobiliare prin oferta publica ori de
la data adoptarii hotaririi pentru emisiunea suplimentara inchisa a acestora. Termenul de realizare a
dreptului de preemptiune nu se aplica in cazul in care la adunarea generala a actionarilor participa
100% din actiunile cu drept de vot ale societatii si/sau toti actionarii subscriu la valorile mobiliare de
clasa respectiva proportional cotei detinute in capitalul social, si/sau emisiunea inchisa a valorilor
mobiliare are loc in urma reorganizarii societatii prin fuziune. Actionarul are dreptul sa renunte, partial
sau integral, la dreptul sau de preemptiune si/sau sa cesioneze acest drept altor actionari sau altor

persoane daca statutul societatii si/sau hotarirea privind emisiunea valorilor mobiliare nu prevede
altfel.
In cazul in care societatea a emis mai multe clase de valori mobiliare, dreptul de
preemptiune va fi acordat, in primul rind, detinatorilor de valori mobiliare de clasa care se plaseaza si
numai dupa expirarea termenului de realizare a acestui drept detinatorilor de valori mobiliare de alte
clase.
Daca in emisiunea inchisa, dupa expirarea termenului acordat pentru realizarea dreptului
de preemptiune, ramin valori mobiliare nesubscrise, societatea are dreptul sa anuleze numarul de
valori mobiliare nesubscrise si/sau sa ofere posibilitatea ca acestea sa fie subscrise, in primul rind, de
catre actionari suplimentar numarului ce le-a revenit proportional cotei detinute in capitalul social si
ulterior de catre salariatii societatii si/sau de persoane terte aprobate de catre adunarea generala a
actionarilor.
21. Protejarea drepturilor actionarilor
Apararea drepturilor si intereselor legitime ale actionarilor este asigurata de legea privind SA, de
legislatia privind piata de capital si de alta legislatie.
Pentru apararea drepturilor si intereselor lor legitime, actionarii sint in drept, in modul stabilit de
legislatie, sa sesizeze organele de conducere ale societatii si/sau Comisia Nationala a Pietei Financiare,
si/sau instanta judecatoreasca, inclusiv:
a) sa sesizeze organele de conducere ale societatii in vederea efectuarii controlului asupra tranzactiilor
de proportii si a tranzactiilor cu conflict de interese;
b) sa sesizeze Comisia Nationala a Pietei Financiare in vederea efectuarii controlului asupr tranzactiilor
cu valori mobiliare;
c) sa solicite Comisiei Nationale a Pietei Financiare tragerea la raspundere contraventionala a
persoanelor cu functii de raspundere, conform legislatiei;
d) sa inainteze instantei judecatoresti cereri de anulare a tranzactiei de proportii sau a
tranzactiei cu conflict de interese in cazul in care aceste tranzactii au cauzat prejudiciu societatii
si/sau au fost incheiate cu incalcarea legislatiei si/sau de reparare a prejudiciului cauzat societatii de
persoanele cu functii de raspundere care au decis ori au votat pentru incheierea acestor tranzactii,
precum si alte cereri privind apararea drepturilor si intereselor sale.
Societatea este obligata sa examineze plingerile actionarilor in modul si termenul prevazut de legislatie.
22. Dreptul la dividend a actionarilor societatii pe actiuni, formele de achitare si ordinea achitarii
dividendelor
Divident - partea din profitul unei societati pe actiuni care revine fiecarui actioner in raport cu actiunile
pe care le poseda.
Dreptul la dividend nu se naste automat in folosul actionarilor. Pentru a se putea distribui dividend,
trebuie, in primul rind, ca societatea sa fi inregistrat profit la sfirsitul exercitiului financiar. Dreptul la
dividend apare o singura data pentru fiecare an, fiind dependent de profit, iar profitul determinindu-se
pe baza situatiilor financiare ca si cuantum, dividendele se distribuie proportional cu participatiunea
actionarului in capitalul social. Dreptul de a incasa dividende apare ca urmare a unei hotariri a AGA.
Priodicitatea platii dividendelor se stipuleaza la emiterea hirtiilor de valoare.
Dividendele pot fi platite ca acont daca aceasta e prevazut in statut. Marimea dividendului in cazul dat
nu trebuie sa depaseasca 50%din marimea dividendului in anul trecut si nu mai mult de 50%,
preconizate pentru plata in anul curent.
Pe baza statutului societatii sau dupa decizia adunarii generale dividendul poate fi platit in bani,
actiuni,obligatii, marfuri servicii.
Marimea dividendului intermediar si final care revine pentru o actiune simpla, tinind cont de avansul
platit, se anunta de AGA, conform rezultatelor anuale la propunerea consiliului administrativ al
societatii pe actiuni.
Plata dividendelor pe actiunile simple nu este o obligatie concreta a societatii fata de actionari. AGA e in
drept sa ia decizia cu privire la plata nerationala a dividendelor pe actiunile simple conform totalurilor
pe an.

Plata dividendelor anuntate de catre adunarea generala este obligatorie pentru societate. Actionarii au
dreptul sa ceara de la societate, prin judecata, plata dividendelor anuntate. Actionarul nu poate fi impus
sa intoarca societatii dividendele primite, cu exceptia cazurilor de incalcare de catre el a legislatiei.
Plata dividendelor pe actiunile privilegiate, in caz de insuficienta a beneficiului sau nerentabilitate a
societatii, e posibila din contul mijloacelor fondului de rezerva a societatii.
Plata dividendelor pe actiunile privilegiate nu poate fi transferata pe alt an economico-financiar, daca
statutul societatii nu prevede altceva.
Nu se platesc dividendele pentru actiunile care au fost puse in circulatie, se afla la balanta
societatii,precum si in cazul achitarii incomplete a actiunilor.
Nu se admite plata dividendelor, daca pentru totalurile anului valoarea averii, care apartine societatii cu
dreptul de proprietate proprie, e mai mica decit capitalul ei statutar.
Plata dividendelor pe actiunile care apartin persoanelor fizice se efectueaza cu retinerea impozitului pe
venit.
Societatea are dreptul sa plateasca dividende intermediare (trimestriale, semestriale) si anuale pe
actiunile aflate in circulatie. Societatea nu are dreptul sa garanteze plata dividendelor.
Obligatiile societatii referitoare la plata dividendelor apar la data anuntarii hotaririi cu privire la plata
lor. Societatea nu este in drept sa ia hotarire cu privire la plata dividendelor:
a) pina la rascumpararea actiunilor plasate care urmeaza a fi rascumparate;
b) daca, la data luarii hotaririi cu privire la plata dividendelor, societatea este insolvabila sau plata
dividendelor va duce la insolvabilitatea ei;
c) daca valoarea activelor nete, conform ultimului bilant al societatii, este mai mica decit capitalul ei
social sau va deveni mai mica in urma platii dividendelor;
d) pe actiunile ordinare daca nu s-a hotarit cu privire la plata dividendelor pe actiunile preferentiale;
e) pe orice actiuni, daca nu s-a efectuat plata dobinzii scadente la obligatiuni.
Decizia cu privire la plata dividendelor intermediare se ia de consiliul societatii, iar hotarirea cu privire
la plata dividendelor anuale se ia de adunarea generala a actionarilor, la propunerea consiliului
societatii. In hotarirea cu privire la plata dividendelor se va indica:
a) data la care este intocmita lista actionarilor care au dreptul sa primeasca dividende;
b) cuantumul dividendelor pe o actiune de fiecare clasa aflata in circulatie;
c) forma si termenul de plata a dividendelor.
Pentru fiecare plata a dividendelor, consiliul societatii asigura intocmirea listei actionarilor care au
dreptul sa primeasca dividende. In lista actionarilor care au dreptul sa primeasca dividende
intermediare vor fi inscrisi actionarii si detinatorii nominali de actiuni inregistrati in registrul
actionarilor cel mai tirziu cu 15 zile pina la luarea hotaririi cu privire la plata dividendelor
intermediare, iar in lista actionarilor care au dreptul sa primeasca dividende anuale vor fi inscrisi
actionarii si detinatorii nominali de actiuni inregistrati in registrul mentionat la data fixata de consiliul
societatii.
Adunarea generala a actionarilor este in drept sa aprobe dividendele anuale in cuantum nu mai mic decit
dividendele intermediare platite. Marimea dividendelor anuntate pe fiecare actiune de aceeasi clasa
trebuie sa fie egala, indiferent de termenul plasarii actiunilor.
Dividendele se platesc cu mijloace banesti, iar in cazurile prevazute de statutul societatii, se platesc cu
actiuni de tezaur sau actiuni ale emisiei suplimentare sau cu alte bunuri destinate consumului
populatiei civile, a caror circulatie nu este interzisa sau limitata de actele legislative.
Pentru plata dividendelor fixate pe actiunile preferentiale poate fi constituit un fond special din contul
defalcarilor din profitul net al societatii.
Dividendele pe actiunile de aceeasi clasa pot fi platite cu actiuni de alta clasa numai in temeiul
hotaririlor luate in modul prevazut de legislatia in vigoare.
Termenul de plata a dividendelor se stabileste de organul care a luat decizia de plata in conformitate cu
statutul societatii, insa nu poate fi mai mare de 3 luni de la data luarii deciziei cu privire la plata lor.
Societatile pe actiuni al caror capital social cuprinde si o cota a proprietatii publice transfera la bugetul
respectiv, pina la 1 iulie a anului imediat urmator anului de gestiune, dividende, calculate in functie de
rezultatele activitatii din anul de gestiune, pe baza hotaririi adunarii generale a actionarilor si in
conformitate cu structura capitalului social. In acelasi termen, darea de seama privind dividendele

calculate in functie de rezultatele activitatii societatii pe actiuni se prezinta inspectoratului fiscal de stat
teritorial. In caz de neachitare in termen la buget a dividendelor aferente cotei proprietatii publice in
capitalul social al societatii pe actiuni, organele Serviciului Fiscal de Stat vor aplica majorarea de
intirziere, precum si executarea silita a obligatiilor neonorate in termen, conform titlului V al Codului
fiscal.
Decizia cu privire la plata dividendelor de catre societatea va fi publicata in termen de 15 zile de la data
adoptarii ei. Decizia cu privire la plata dividendelor de catre societatea care nu corespunde unuia din
criteriile prevazute trebuie sa fie adusa la cunostinta fiecarui actionar personal, in termen de 15 zile de
la data luarii ei, precum si poate fi publicata in mijloacele mass-media conform hotaririi adunarii
generale a actionarilor.
Dividendele care nu au fost primite de actionar din vina lui in decurs de 3 ani de la data aparitiei
dreptului de primire a lor se trec la venitul societatii si nu pot fi revendicate de actionar.
23. Strategiile politicii de dividend
Politica de dividende care presupune optiunea conducerii intre reinvestirea partiala sau integrala a
profitului net si/sau distribuirea partiala ori totala a acestuia sub forma de dividend. Obiectivul
principal al acestei politici il constituie maximizarea valorii de piata a SA, importante fiind si aspectele
legate de controlul si lichiditatea firmei, psihologia investitorilor, cele legale, precum si consideratiile
administrative.
Politica de dividende este aceea care determina impartirea profiturilor obtinute in plati catre actionari si
fonduri retinute pentru a fi reinvestite in afaceri, deci cea care stabileste rata dividendului. Rata
dividendului se calculeaza prin raportul procentual dintre suma din profitul net repartizata actionarilor
sub forma de dividend si valoarea profitului net.
Pentru investitorii de pe piata bursiera, politica de dividend practicata de societati reprezinta un reper
important in adoptarea strategiei de investitie. Aceasta capata o importanta mai mare pentru cei cu un
apetit de risc mai redus, care isi economisesc disponibilitatile banesti prin piata de capital, ca o
alternativa la sistemul bancar.
Pentru managementul societatii se pune problema alegerii intre dividend si autofinantare. Alocarea
unei cote mari din profitul net ca si dividend restringe posibilitatile de autofinantare ale societatii,
ducind la cresterea gradului de indatorare. Pe de alta parte, o societate care practica o politica de
dividend caracterizata prin rata mare a dividendului se bucura de aprecierea actiunilor sale pe piata,
ceea ce are ca efect cresterea posibilitatilor de finantare prin noi emisiuni de actiuni.
In stabilirea politicii de dividend, managerii unei societati trebuie sa tina cont de faptul ca anuntarea
unui dividend estimat pentru viitor constituie un motor de crestere a pretului actiunilor pe piata.
Aprecierea acestor actiuni pe piata este motivata, in afara de dividendul propriu-zis care se estimeaza a
se acorda, si de faptul ca estimarile de dividend constituie o semnalare a unor profituri viitoare, a unor
fluxuri de numerar cu sold pozitiv. Pe de alta parte, conducerea nu poate ignora preferintele unor
actionari mai importanti. Astfel, un actionar fond de investitii poate sa aleaga o rata mai mare a
dividendului, in detrimentul sumei din profituri alocata ca sursa de investitii sau finantare a activitatii
societatii. Un alt actionar ar putea sa nu acorde o importanta asa mare unui venit imediat din
dividende, ci sa sustina reinvestirea unei parti cit mai mari din profitul net pentru dezvoltarea firmei.
Elementele da baza a politicii de dividende sunt: sursele de plata, marimea dividendelor, formele
dividendelor si periodicitatea distribuirii acestora.
Drept surse de plata a dividendelor pot fi: profitul net al perioadei curente, profitul nerepartizat al
perioadelor precedente, finantarea aditionala (credit bancar) si fondurile speciale (utilizate, in special,
pentru plata dividendelor aferente actiunilor privilegiate).
Marimea dividendului se stabileste de AGA, conform statutului SA. Potrivit Legii privind SA, marimea
dividendelor anuntate pe fiecare actiune de aceeasi clasa trebuie sa fie egala, indiferent de termenul
plasarii actiunilor.
Formele dividendelor dividendele distribuite de catre SA pot imbraca 3 forme: in bani, in natura si in
actiuni. Cea mai raspindita forma de acordare este in bani, o forma convenabila actionarilor care isi
obtin cistigurile direct si imediat.

Periodicitatea distribuirii dividendelor presupune o operatie periodica, cuprinsa de intervalul de timp in


care se distribuie dividendele. Astfel, acestea pot fi platite trimestrial, semestrial si anual. Potrivit Legii
privind SA, societatea are dreptul sa plateasca dividende intermediare (trimestriale, semestriale) si
anuale pe actiunile aflate in circulatie.
Elaborarea politicii de dividende presupune 3 etape:
I. Estimarea factorilor care influenteaza parametrii, termenii si rationalitatea platii dividendelor;
II. Alegerea tipului politicii de dividende reiesind din factorii evidentiati si in corespundere cu strategia
financiara a companiei;
III. Evaluarea eficientei politicii de dividende.
Printre factorii care influenteaza politica de dividend se numara:
Reglementarile juridice Legea privind SA specifica dividendele drept cota-parte din profitul net al
societatii, care se repartizeaza intre actionari in corespundere cu clasele si proportional numarului de
actiuni care le apartin. Obligatiile societatii referitoare la plata dividendelor apar la data anuntarii
hotaririi cu privire la plata lor. SA nu este in drept sa ia hotarire cu privire la plata dividendelor:
a) pina la rascumpararea actiunilor plasate care urmeaza a fi rascumparate;
b) daca, la data luarii hotaririi cu privire la plata dividendelor, societatea este insolvabila sau plata
dividendelor va duce la insolvabilitatea ei;
c) daca valoarea activelor nete, conform ultimului bilant al societatii, este mai mica decit capitalul ei
social sau va deveni mai mica in urma platii dividendelor;
d) pe actiunile ordinare daca nu s-a hotarit cu privire la plata dividendelor pe actiunile preferentiale;
e) pe orice actiuni, daca nu s-a efectuat plata dobinzii scadente la obligatiuni.
La baza delimitarii tipurilor politicii de dividende se afla anumite teorii. Printre cele mai cunoscute teorii
referitoare la politica de dividende sunt teoria lui Metron Miller si Franco Modigliani, teoria lui Myron
Gordon si John Lintner si teoria J. Walter.
La inceputul anilor 60, Merton Miller si Franco Modigliani au elaborat teoria irelevantei dividendului
(teoria neutralitatii), conform careia politica de dividende nu are efect asupra pretului de piata a
actiunilor si nici asupra costului capitalului. In urma acordarii de dividende, societatea este nevoita sa
emita capital social suplimentar, pentru finantarea activitatii conform bugetului anterior stabilit. Astfel,
cresterea dividendului pe actiune este neutralizata de cresterea numarului de actiuni aflate la detinatori,
pretul de pe piata raminind neschimbat, insa in realitate aceste criterii presupuse nu exista, deoarece
firmele si investitorii trebuie sa plateasca impozite; firmele au costuri cu emiterea si tranzactia
actiunilor; conducatorii cunosc, de regula, mai multe in legatura cu perspectivele firmei decit
investitorii; etc.
Teoria lui Miller si Modigliani a fost combatuta de Myron Gordon si John Lintner, care au afirmat ca
investitorii sunt mult mai atrasi de plata dividendelor decit de eventualele cistiguri ale firmei in urma
reinvestirii profitului obtinut. Conform lor, investitorii acorda o mai mare valoare unui dolar din
dividende decit unui dolar din cistiguri de capital estimate.
Argumentul lui Gordon-Lintner a fost numit de catre Miller si Modigliani greseala vrabiei din mina,
deoarece majoritatea investitorilor oricum planifica reinvestirea sumelor primite ca dividende in
actiuni ale aceleiasi firme sau in altele similare. Conform lor, gradul de risc al fluxurilor de numerar
depinde doar de activitatea firmei, de fluxurile operationale si nu de politica de dividende.
Aceste doua teorii ofera sfaturi contradictorii managerilor de companii. Testarea empirica a lor nu a dus
la nici o concluzie clara, datorita faptului ca ipotezele pe care se bazeaza acestea nu se intilnesc in
practica. In cazul R. Moldova, instabilitatea monedei nationale si gradul redus de maturitate al pietei
de capital, precum si inclinatia investitorilor spre cistiguri rapide fac ca dividendul sa fie foarte
atractiv, ceea ce duce la aprecierea pe piata a actiunilor emise de societatile care ofera dividend.
Teoria reziduala, formulata de J. Walter pune accentual pe utilizarea prioritara a profitului pentru
finantarea proiectelor de investitii, astfel, politica de dividende este o politica de autofinantare iar
maximizarea valorii de piata a intreprinderii se obtine prin distribuirea cit mai redusa a dividendelor.
In statele cu o piata de capital dezvoltata, sunt practicate mai multe politici de dividende, astfel incit
managerii pot alege variante alternative de distribuire a profitului net obtinut de societate, satisfacind o
categorie sau alta de actionari. Principalele politici de dividend sunt:
1. Politica dividendelor reziduale:

(1) determinarea bugetului optim de investitii;


(2) determinarea capitalului necesar pentru finantarea acestui buget;
(3) utilizarea profiturilor acumulate in cadrul capitalului propriu, pe cit posibil;
(4) plata de dividende numai daca profiturile obtinute sunt mai mari decit cele necesare realizarii
investitiilor propuse.
2. Dividende constante sau progresiv crescatoare. Aceasta politica prevede acordarea de dividende in
suma constanta sau cu o rata de crestere constanta (aceasta de regula se ajusteaza cu rata inflatiei). Prin
modul de functionare, acordarea de dividende prin aceasta metoda presupune stabilitate monetara si
stabilitate economica in general. Este mai mult practicata in statele dezvoltate. Ratiunile care stau la
baza acestei politici sunt de natura de a atrage investitorii, tinind cont de preferintele acestora pentru
stabilitate. Astfel, investitorii confera o valoare mai mare dividendelor pe care sunt siguri ca le vor
primi. Dividendele fluctuante (reziduale) au un grad de risc mai ridicat, ceea ce determina o apreciere
mai mica pe piata actiunilor respective. In alta ordine de idei, multi actionari utilizeaza sumele primite
ca dividend pentru cheltuieli curente, iar acestia prefera sa isi poata planifica cheltuielile lor in functie
de venituri stabile. Ei sunt pusi in situatii neplacute daca sunt nevoiti sa-si lichideze o parte din detineri
pentru a face rost de numerar.
3. Rata constanta a dividendelor Este posibil ca o firma sa urmeze o politica de dividende care sa se
caracterizeze printr-o proportie constanta din profituri distribuita sub forma de dividende. Aceasta
politica este in dezavantajul investitorilor atunci cind profiturile sunt mici. Nu are un grad mare de
predictibilitate ca si cea a dividendelor progresiv crescatoare, insa realizeaza un compromis intre
interesele societatii si cele ale actionarilor. Pe de o parte, societatea isi poate gestiona mai bine
profiturile obtinute, nesuportind povara unui dividend fix in perioadele cu profit mai mic. Ea isi poate
planifica mai bine investitiile viitoare sau angajamentele incheiate cu furnizorii. Pe de alta parte,
investitorii chiar daca nu se asteapta la o suma constanta acordata ca dividend, pot estima dimensiunea
acestuia pornind de la profiturile trimestriale inregistrate de companie, coroborate cu bugetul de
venituri si cheltuieli. Daca, de exemplu, prevederile din bugetul de venituri si cheltuieli privind profitul
net sunt depasite la finalul trimestrului al treilea, sansele ca intreg profitul estimat sa fie realizat sunt
ridicate si, ca atare, investitorii pot estima valoarea dividendului ce urmeaza sa-l primeasca. Sunt
indeplinite, astfel, atit cerintele companiei privind o buna autofinantare, cit si inclinatia spre stabilitate
a investitorilor.
4. Dividendul regulat de valoare scazuta plus surplusuri
O astfel de politica de dividend reprezinta in fapt un compromis intre plata unui dividend stabil sau cu
rata de crestere stabila si o proportie constanta din profit distribuita sub forma de dividende. Pentru
firma, avantajul este o mai mare flexibilitate, iar pentru investitori, siguranta incasarii cel putin a unei
sume minime din dividende. Conducerea firmei poate stabili o valoare mica pentru dividendul regulat,
astfel incit sa poata fi platita chiar si in anii cu profituri mici, iar apoi sa suplimenteze aceasta suma cu
un extra-dividend, in anii in care exista disponibile fonduri in exces. Acest dividend suplimentar
constituie un adevarat semnal pentru investitori ca societatea obtine profituri considerabile. Daca firma
plateste acest dividend suplimentar an dupa an, plata lui devine o obisnuinta pentru investitori.
Eliminarea lui va avea ca efect diminuarea pretului actiunilor pe piata, desi initial era perceput ca un
surplus.
In practica, societatile pot utiliza alternativ anumite politici de dividend, in functie de contextul
economic sau de oportunitatile de afaceri ale lor. Definirea clara a unei politici de dividend este greu
de realizat, avind in vedere particularitatile economiei autohtone. Multe societati cu activitate
productiva se confrunta cu active fixe uzate fizic si moral si cu supradimensionarea fortei de munca.
Toate acestea necesita restructurari, care fac dificila stabilirea unui plan pe termen lung privind
dividendele. In plus, unele societati de mari dimensiuni au mostenit datorii semnificative fata de
bugetul de stat sau bugetul asigurarilor sociale. Aceasta realitate a facut necesara aparitia unor
reglementari legale, care prevad esalonarea datoriilor fiscale si anularea majorarilor si penalitatilor de
intirziere aferente acestora, in scopul eliminarii arieratelor, si conform carora astfel de societati au
obligatia de a repartiza rezultatul net doar ca sursa proprie de finantare, fiind astfel anulata orice
politica de dividend. Pina acum, societatile financiare (banci) sau de asigurare au reusit stabilirea unor
practici privind dividendul, foarte apropiate de o politica de dividend relativ coerenta.

24. Respectarea si protejarea drepturilor actionarilor in Republica Moldova


Apararea drepturilor si intereselor legitime ale actionarilor este asigurata de legislatie. Actionarii
urmeaza sa aiba respectate drepturile prevazute de legislatie si Statutul SA.
Pentru a asigura o protectie adecvata a drepturilor actionarilor, pe parcursul ultimilor ani, legislatia
privind valorile mobiliare, si in specialLegea privind societatile pe actiuni, a suferit o serie de
modificari, menite sa reduca la maxim posibilitatile de incalcare a drepturilor actionarilor. Una din
aceste modificari se refera la tranzactiile cu conflict de interes si dezvaluirea publica a informatiei. In
cazul in care prin actiunile managementului societatii actionarii constata sau considera ca le-au fost
incalcate drepturile, sint in drept, in modul stabilit de legislatie, sa sesizeze organele de conducere ale
societatii si/sau Comisia Nationala a Pietei Financiare, si/sau instanta judecatoreasca. Societatea este
obligata sa examineze plingerile si propunerile actionarilor in termen de o luna de la data primirii lor si
sa dea raspuns in fond.
25. Vinzarea-cumpararea actiunilor cu scopul stabilirii controlului asupra societatilor pe actiuni
Detinerea de actiuni confera proprietarilor acestora dreptul la obtinerea profiturilor si la conducere
(guvernare sau gestiune) si totodata reprezinta dualitatea naturii proprietarului ca participant pe piata.
Dorinta de a obtine profit in urma detinerii actiunilor, transfera proprietarul in investitor, iar actiunea in
instrument al investirii. Utilizarea dreptului de vot transforma proprietarul actiunilor in actionar (ca
participant activ al procesului de guvernare a SA), dar actiunea in instrument de gestiune. Prima nu
neaga a doua, deoarece vinzareacumpararea actiunilor concomitent reprezinta o forma de confirmare
a puterii pietei sau a controlului din partea pietei asupra SA, respectiv serveste drept instrument de
gestiune al SA, insa nu pentru actionar, ci pentru piata.
Investirea, in actiuni poarta denumirea de investire in portofoliul sau gestiunea portofoliului.
Portofoliul de gestiune poate fi de mai multe tipuri:
- in functie forma de participare al proprietarului in gestiunea actiunilor: nemijlocita, prin incredere
(prin intermediul unei procuri);
- in functie de gestiune a actiunilor: pasiva, activa;
- in functie de corespondenta activelor: gestiune monoportofoliara (numai actiuni), multipotofoliara
(actiuni, obligatiuni, imobil, depozite etc.).
In baza diversilor factori si indicatori (nivelul si dinamica profitului, sursele de finantare, perioada de
stingere a obligatiunilor, conditiile de atragere a capitalului suplimentar, posibilitatea de obtinere a
unor comenzi de stat in conditii avantajoase etc. ) investitorii evalueaza activitatea SA, luind decizii
referitoare la vinzarea-cumpararea actiunilor la un anumit pret, in cantitati anumite si la anumite
perioade de timp.
26. Tranzactiile cu actiunile plasate
Tranzactiile societatii cu valorile mobiliare plasate se efectueaza prin achizitionarea, rascumpararea,
convertirea, consolidarea si fractionarea acestora. Tranzactiile S.A. cu valorile mobiliare plasate se
efectueaza in conformitate cu Codul civil, Legea cu privire la S.A., legislatia cu privire la valorile
mobiliare si cu statutul societatii.
Societatea este obligata, in termen de 15 zile calendaristice de la data efectuarii oricarei tranzactii cu
valorile mobiliare plasate de ea, sa comunice acest fapt CNPF. Actiunile plasate de societate se
achizitioneaza de societate la propunerea sa, prin intermediul ofertei publice pe piata secundara.
Hotarirea de achizitionare de catre societate a actiunilor plasate se ia de:

a) adunarea generala a actionarilor, la achizitionarea actiunilor plasate in scopul reducerii capitalului


social sau cedarii catre salariatii societatii a unui anumit numar de actiuni proprii;
b) consiliul societatii, la achizitionarea actiunilor plasate in scopul prevenirii scaderii cursului lor.
In hotarirea societatii privind achizitionarea actiunilor plasate de ea vor fi indicate clasele si numarul lor,
pretul de achizitie, forma de plata si termenul in decursul caruia are loc achizitionarea. Pretul de
achizitie va fi echivalent cu valoarea de piata a actiunilor, iar termenul de achizitie nu va fi mai mic de
o luna. Societatea este obligata sa aduca la cunostinta fiecarui actionar sau reprezentant legal al
acestuia, sau detinator nominal de actiuni propunerea de achizitionare a actiunilor aflate in circulatie
ale societatii si/sau sa publice propunerea sa. Orice actionar este in drept sa vinda actiunile care ii
apartin, societatea fiind obligata sa le achizitioneze in conditiile anuntate.
Daca numarul total de actiuni care figureaza in ofertele actionarilor depaseste numarul de actiuni
anuntate pentru achizitionare de catre societate, actiunile se achizitioneaza proportional numarului lor,
indicat in fiecare oferta.
Societatea nu este in drept sa achizitioneze actiuni plasate de ea:
1) in decursul unei luni pina la inceputul plasarii actiunilor emisiunii suplimentare, in procesul plasarii
acestor actiuni, precum si in decursul unei luni dupa plasarea lor;
2) daca, conform ultimului bilant:
a) societatea este insolvabila sau achizitionarea actiunilor plasate o va face insolvabila; sau
b) valoarea activelor nete ale societatii este mai mica decit valoarea capitalului ei social sau va deveni
mai mica in urma achizitionarii actiunilor plasate;
Actiunile plasate de societate se rascumpara de ea la cererea actionarilor in cazurile prevazute de
Legea cu privire la S.A., de legislatia cu privire la valorile mobiliare sau de statutul societatii.
Societatea va rascumpara, in mod obligatoriu, actiunile plasate de ea in cazul:
a) sosirii termenului de rascumparare a actiunilor, prevazut in statutul societatii; sau
b) operarii in statutul societatii a unor modificari ce limiteaza drepturile actionarilor; sau
c) efectuarii de catre societate a unei tranzactii de proportii; sau

d) reorganizarii societatii, potrivit hotaririi adunarii generale a actionarilor.


Rascumpararea actiunilor societatii se efectueaza la pretul lor de piata, daca legislatia nu prevede altfel.
Actionarul nu este in drept sa ceara rascumpararea actiunilor ce ii apartin in cazul in care se ia
hotarirea de dizolvare a societatii.
Convertirea valorilor mobiliare plasate ale societatii are ca efect excluderea din circulatie de catre
societate si anularea tuturor valorilor mobiliare ale unei clase prin schimbul lor contra valori mobiliare
de alta clasa ale aceleiasi societati (in cazul in care aceasta actiune este stipulata in hotarirea privind
emisiunea valorilor mobiliare respective) sau contra valori mobiliare ale altei societati (in cazul
reorganizarii prin absorbtie a societatii respective). Convertirea valorilor mobiliare plasate ale
societatii se efectueaza in conformitate cu cerintele legislatiei cu privire la valorile mobiliare si cu
decizia de emitere a valorilor mobiliare care urmeaza a fi convertite.
Societatea este in drept sa ia hotarire cu privire la limitarea drepturilor date de actiunile de o clasa in
care urmeaza a fi convertite alte valori mobiliare plasate de societate numai conform legii.
Consolidarea actiunilor este inlocuirea lor cu un numar mai mic de actiuni si majorarea proportionala a
valorii lor nominale (fixate), daca aceasta a fost stabilita.
Fractionarea actiunilor este inlocuirea lor cu un numar mai mare de actiuni si reducerea proportionala
a valorii lor nominale (fixate), daca aceasta a fost stabilita.
Atit consolidarea, cit si fractionarea actiunilor nu trebuie sa duca la modificarea capitalului social al
societatii. Aceste operatiuni se extind asupra tuturor actiunilor de o clasa, de citeva clase sau de toate
clasele.

27. Tranzactiile de proportii si tipologia acestora


Tranzactia mare (de proportii) reprezinta tranzactia cu patrimoniul S.A. sau cu actiunile simple emise
de S.A., pretul carora depaseste o valoare impusa de legislatie. Necesitatea evidentierii tranzactiilor
mari din multimea tranzactiilor legate, direct sau indirect, cu activitatea S.A., rezida in faptul ca,
inregistrind anumite proportii, aceste tranzactii pot influenta existenta societatii. Astfel, tranzactia mare
cu actiunile SA poate duce la modificari in controlul acesteia, determinata de componenta actionarilor
si marimea pachetelor detinute, iar o tranzactie mare cu patrimoniul S.A. poate determina fluctuatii
esentiale printre participantii pietei. Tranzactiile mari ating interesele, atit ale actionarilor, cit si ale
altor subiecti economici, acestea fiind sub controlul statului ca garant al asigurarii intereselor comune.
In general, tranzactiile mari pot fi grupate in conformitate cu doua criterii:
I-ul criteriu: dupa obiectul tranzactiei tranzactii cu patrimoniu si cu actiuni;
Al II-lea criteriu: in functie de participantii la tranzactie tranzactii in care este implicata SA ca obiect
al investitiei si tranzactii fara implicarea acesteia.
Potrivit Legii privind SA, tranzactia de proportii este una sau citeva tranzactii legate reciproc, efectuate,
direct sau indirect, in ceea ce priveste:
a) achizitionarea sau instrainarea, gajarea sau luarea de catre societate cu titlu de gaj, darea in arenda,
locatiune sau leasing ori darea in folosinta, darea in imprumut (credit), fidejusiune (cautiune, garantie)

a bunurilor sau a drepturilor asupra lor a caror valoare de piata constituie peste 25% din valoarea
activelor societatii, conform ultimului bilant;
b) plasarea, de catre societate, a actiunilor cu drept de vot sau a altor valori mobiliare convertibile in
astfel de actiuni, constituind peste 25% din toate actiunile cu drept de vot plasate ale societatii;
c) achizitionarea, de catre orice persoana, a unui important pachet de actiuni ale societatii.
Decizia de incheiere, de catre societate, a unei tranzactii de proportii, se adopta in unanimitate de toti
membrii alesi ai consiliului societatii. Hotarirea de incheiere, de catre societate, a unor tranzactii de
proportii neprevazute in p. a), b), si c) se ia de adunarea generala a actionarilor. Decizia consiliului
societatii privind incheierea de catre societate a unei tranzactii de proportii se publica, in termen de 15
zile de la data adoptarii, in organul de presa specificat in statutul societatii.
Tranzactiilor de proportii le sunt caracteristice anumite elemente specifice, cum ar fi: obiectul si
subiectul tranzactiei, volumul si locul derularii tranzactiei.
Obiectul tranzaciei de proporii
Patrimoniul S.A.:

Aciunile S.A.:

bunurile cu o valoare cuprins ntre

aciunile cu drept de vot numrul crora depete

25-50%

25% din totalul aciunilor emise;

societii

din
sau

valoarea

activelor

drepturile

proprietate asupra acestora

de

valori mobiliare ale S.A. ce pot fi convertite n aciuni

Figura 4.1.

cu drept de vot;

Sursa: Legea Republicii Moldova privind societatile pe actiuni


Tranzactia de proportii care are ca obiect patrimoniul SA nu cuprinde tranzactiile efectuate pe parcursul
activitatii sale curente, precum: achizitia de materie prima, a materialelor, realizarea produselor finite
etc, respectiv, este vorba despre patrimoniul, care constituie baza economica a existentei SA - cladirile,
utilajele, pamintul, mijloacele de transport, patentele detinute s.a.
Pentru actiunile cu drept de vot, ca obiect al tranzactiei de proportii, nu in toate situatiile limita de 25%
are o importanta principiala, totul depinde de raportul dintre numarul actiunilor suplimentare emise, la
moment, si cantitatea acestora, plasata anterior. Daca, de exemplu, emisia suplimentara este
echivalenta numarului actiunilor plasate anterior, atunci 25% fata de emisia anterioara constituie
12,5% al numarului cumulat de actiuni (suplimentare si plasate anterior), aceasta cota diminuindu-se
odata cu o eventuala emisie suplimentara.
Un important pachet de actiuni sunt actiunile cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale societatii,
convertibile in asemenea actiuni care constituie peste 25% din totalul actiunilor cu drept de vot plasate
ale societatii si aflate in proces de plasare. Un important pachet de actiuni se considera de control
atunci cind atinge limita stabilita de legislatia antimonopolista (in R. Moldova 35%).
Subiectii tranzactiilor de proportii. Tranzactiile de proportii, legate de SA, pot avea loc cu sau fara
participarea acesteia. La categoria tranzactiilor de proportii cu participarea SA se refera tranzactiile cu
patrimoniul acesteia (activele SA cu valoare de 25-50% din total) sau tranzactiile ce au ca obiect
actiunile emise si plasate suplimentar. Tranzactiile de proportii fara participarea SA sunt tranzactiile
cu actiunile plasate anterior ce se deruleaza printre participantii pietei.
Volumul tranzactiei de proportii rezida in marimea cotei de active achizitionate, sub forma de bunuri
sau actiuni.
In ce priveste locul derularii tranzactiei, pentru patrimoniul SA el este reprezentat de piata secundara,
pentru actiunile plasate piata primara a valorilor mobiliare.
Tranzactiile legate cu numarul participantilor rezulta din achizitionarea obiectului tranzactiei de catre
un actionar sau de catre un grup de actionari, cel din urma fiind considerat ca o singura persoana.
De regula, tranzactiile pe piata se incheie intre subiectii, interesele carora sunt delimitate in interesele
cumparatorilor si cele a vinzatorilor. Insa, sunt cazuri cind acelasi subiect poate sa apara, simultan, in
doua ipostaze: ca participant independent al pietei si ca reprezentant al altui participant. Ca rezultat,
apare conflictul intereselor, personale, pe de o parte, si intereselor structurii pe care o reprezinta

aceeasi persoana, pe de alta parte. De exemplu, conducatorul SA poate incheia tranzactii, din numele
societatii, in interes propriu, si, ulterior, sa contribuie la realizarea acestora, in detrimentul SA.
28. Pachetul de actiuni majoritar si cel de proportii, pachetul de control al S.A.
Pachetul majoritar reprezinta pachetul de actiuni care asigura peste 50% din drepturile de vot intr-o
intreprindere.
Pachetul de actiuni de proportii este legat reciproc, efectuat direct sau indirect, in ceea ce priveste:
a) achizitionarea sau instrainarea, gajarea sau luarea de catre societate cu titlu de gaj, darea in arenda,
locatiune sau leasing ori darea in folosinta, darea in imprumut (credit), fidejusiune a bunurilor sau a
drepturilor asupra lor a caror valoare de piata constituie peste 25% din valoarea activelor societatii,
conform
ultimului
bilant
sau
b) plasarea de catre societate a actiunilor cu drept de vot sau a altor valori mobiliare convertibile in
astfel de actiuni, constituind peste 25% din toate actiunile cu drept de vot plasate ale societatii sau
c) achizitionarea de catre orice persoana a unui important pachet de actiuni ale societatii.
Un important pachet de actiuni sunt actiunile cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale societatii,
convertibile in asemenea actiuni care constituie peste 25% din totalul actiunilor cu drept de vot plasate
ale societatii si aflate in proces de plasare.
Pachetul de control (major shareholding, controlling interest, controlling block of shares (stock))
reprezinta:

Forma de participare in capitalul Societatii pe Actiuni;

Volumul pachetului de actiuni cu drept de vot ce ii ofera proprietarului posibilitatea de a detine


controlul asupra S.A.;

Volumul pachetului de actiuni cu drept de vot ce ii ofera proprietarului posibilitatea de a


participa la adunarea S.A. si de a lua decizii legate de modificarea Statutului, reorganizarea si
lichidarea S.A., incheierea tranzactiilor de proportii;

Volumul pachetului de actiuni cu drept de vot ce ii ofera proprietarului posibilitatea de a bloca


adoptarea deciziilor nedorite.
Teoretic, pachetul de control contine nu mai putin de jumatate din numarul total al actiunilor. In
practica, pentru a detine controlul asupra companiei, in Europa este suficient 20-40% de actiuni, in
SUA 10-15%, chiar si 5%. Legislatia Republicii Moldova stabileste marimea pachetului de control
de 35%.
Avantajul general acordat de pachetul de control posibilitatea influentei asupra politicii companiei.
Avantajele particulare al pachetului de control:
Psihologice (aroganta, ideea de a fi in frunte, de a fi primul). De ex, pentru membrii familiei
Michelin conducerea companiei franceze de producere a anvelopelor, fondate de strabunei, inainte de
toate, are valoare, chiar daca, posibil, nu le aduce profit suplimentar;
Privilegii de comunicare in societate, conducatorii prefera sa discute cu celebritatile mondiale in
cluburi de golf, la serate, sa foloseasca avionul companiei in scopuri personale;
2. Utilizarea informatiei, la care investitorul are acces in virtutea functiei sale. O parte din informatie
are atributie nemijlocit la afacerile companiei, alta parte reflecta posibilitatile potentiale in alte
domenii;
3. Manipularea preturilor de transfer;
Monopolizarea ramurii.
1.

icarea valorii nominale si numarului de actiuni plasate, legate de consolidarea sau fractionarea
actiunilor, se va inregistra la Comisia Nationala a Pietei Financiare si se va trece in statutul societatii si
in registrul actionarilor acesteia.

29. Conflictul de interese si tranzactiile cu conflict de interese


Tranzactia cu conflict de interese este o tranzactie sau citeva tranzactii legate reciproc referitor la care
persoanele interesate:
a) sunt in drept sa participe la luarea deciziilor privind incheierea unor astfel de tranzactii; si
b) pot, concomitent, avea, la efectuarea acestor tranzactii, interes material ce nu coincide cu interesele
societatii.
Totodata, nu se considera tranzactie cu conflict de interese emisiunea suplimentara de actiuni.
Persoana interesata in efectuarea de catre societate a tranzactiilor se considera persoana care totodata
este:
a) actionar care detine de sine statator sau impreuna cu persoanele sale afiliate peste 25% din actiunile
cu drept de vot ale societatii sau
b) membru al consiliului societatii sau al organului executiv al societatii sau
d) partener al societatii in tranzactia data sau in citeva tranzactii legate reciproc sau
e) detinator al unei cote considerabile (peste 10%) in capitalul partenerului sau asociat al acestuia cu
raspundere completa sau
f) reprezentant al partenerului societatii in tranzactia data sau in citeva tranzactii legate reciproc ori
intermediar in aceste tranzactii;
g) persoanele afiliate persoanelor specificate in punctele de mai sus.
Persoana interesata in efectuarea de catre societate a unei tranzactii este obligata, pina la incheierea ei,
sa comunice in scris interesul sau organului de conducere al societatii, de competenta caruia tine
incheierea unei astfel de tranzactii.
Orice tranzactie cu conflict de interese poate fi incheiata sau modificata de societate numai prin decizia
consiliului societatii, in cazul in care valoarea tranzactiei nu depaseste 10% din valoarea activelor
societatii conform ultimului raport financiar, sau prin hotarirea adunarii generale a actionarilor, in
modul stabilit de prezenta lege si de statutul societatii
Hotarirea AGA privind incheierea tranzactiilor cu conflict de interese, in conformitate cu prezenta lege
sau cu statutul societatii, se adopta cu majoritatea voturilor din numarul total de voturi ale persoanelor
care nu sunt interesate in incheierea acestor tranzactii.
30. Cauzele reorganizarii societatilor pe actiuni
Reorganizarea societatii se efectueaza prin fuziune (contopire si absorbtie), dezmembrare (divizare si
separare) sau transformare, in conformitate cu Codul civil, cu prezenta lege, cu legislatia antimonopol
si cu legislatia cu privire la valorile mobiliare.
Cauzele reoranizarii socieatilor pe actiuni au fost: largirea proportiilor activitatiilor, cresterea interna ,
achizitionarea unor noi active, finantate din profiturile nedistribuite actionarilor sau asociatilor.
Toodata o alta cauza poate fi minimizarea pierderilor si cresterea externa, care au dus la achizitionarea
unei alte SA, ea se realizeaza in contextul restructurarii de intreprindere.
O cauza poate fi situatia in care realizarea obiectivului propus la infiintarea societatii nu poate fi realizat,
din diferite motive. De asemenea modificari (in orientarea strategica acompaniei, crestere puternica,
unirea, separarea departamentelor companiei, fuziuni si cooperari, sau pur si simplu o schimare a
managementului.
In cazurile prevazute de legislatia antimonopol si de alta legislatie, reorganizarea societatii poate fi
efectuata numai cu acordul organului de stat abilitat.
Hotarirea privind reorganizarea unei sau mai multor societati se ia de:
a) adunarea generala a actionarilor fiecarei societati in parte;
b) instanta de judecata in cazurile prevazute de lege;
c) organul abilitat, in cazul aplicarii Legii insolvabilitatii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001.
Hotarirea privind reorganizarea societatii va prevedea termenele de reorganizare, modul de determinare
a proportiilor si marimii cotelor fondatorilor (actionarilor) in capitalul social al societatilor antrenate in
reorganizare.

Reorganizarea societatii se efectueaza pornindu-se de la valoarea de piata a activelor societatii. Organul


executiv al fiecareia dintre societatile implicate in reorganizare va intocmi un raport scris, detaliat, prin
care se va explica proiectul reorganizarii si se va preciza temeiul juridic si economic al propunerii, in
special coraportul de schimb al actiunilor. In termen de 15 zile de la data luarii hotaririi privind
reorganizarea, societatea va instiinta in scris creditorii sai despre acest fapt si va publica o comunicare
in Monitorul Oficial al Republicii Moldova in doua editii consecutive.
31. Reorganizarea societatilor pe actiuni - aspecte metodologice
Reorganizarea societatii pe actiuni include urmatoarele etape: 1.Elaborarea proiectelor de documente
necesare pentru adoptarea hotaririlor de reorganizare; 2.Adoptarea hotaririlor aferente reorganizarii de
catre fiecare societate implicata in reorganizare; 3.Dezvaluirea informatiei privind reorganizarea
societatii inclusiv catre creditorii societatii si organele publice; 4.Obtinerea autorizatiei de reorganizare
a societatii de la CNPFsi dupa caz inregistrarea emisiunii valorilor mobiliare; 5.Inregistrarea
reorganizarii in Registrul de stat al intreprinderilor si organizatiilor; 6.Efectuarea inscrierilor in
Registrul de stat al valorilor mobiliare aferente reorganizarii; 7.Introducerea modificarilor aferente
reorganizarii in Registrul detinatorilor de valori mobiliare si/sau inchiderea conturilor personale dupa
caz si finalizarea reorganizarii.
32. Forme ale reorganizarii societatilor pe actiuni
Tipuri de reorganizare a intreprinderilor in RM
Legislatia in vigoare prevede 5 forme principale de reorganizare a intreprinderilor.
Conform Codului Civil al RM, reorganizarea intreprinderilor poate fi efectuata in forma de fuziune
(contopire si absorbtie), dezmembrare (divizare, separare) si transformare.
Insa in practica internationala se intilnesc mai multe tipuri si variante de reorganizare a intreprinderilor,
care nu se incadreaza in clasificarea legala.
Tipurile operatiunilor ce pot fi atribuite la categoria de reorganizare a S.A. sunt:
Achizitiile (Acquisitions) - procurarea companiei sau a partilor sale componente, participarea strategica
in formarea capitalului prin investitii directe;
LBO (Laverage Buyout) achizitia unei companii prin finantarea nivelului ridicat al datoriilor, inclusiv
rascumpararea actiunilor companiei prin intermediul mijloacelor imprumutate;
MBO (Management Buyout) - achizitia unei companii de catre propria echipa de management ori de
catre actionarii sai minoritari, cu ajutorul partenerilor financiari externi. Este procedeu larg practicat,
prin care conducerea executiva devine si proprietara a unei firme, si cunoscut cu varianta MEBO
(Management & Employees Buy-Out), in care participa si salariatii.
MBI (Management Buyin) - achizitia unei companii de catre o echipa de management externa, cu
ajutorul partenerilor financiari externi
Preluarile (Takeover) - intregul activ al primei societati devenind aportul sau la capitalul social al celei
de a doua. Astfel, are loc modificarea structurii proprietatii prin achizitia acceptata (Friendly
Takeover) sau neacceptata (Hostile Takeover) de compania cumparata;
Fuziunile forma specifica de achizitie, unirea mai multor entitati care isi pierd independenta juridica
in o singura companie;
Participarea comuna a mai multor companii in formarea capitalului prin crearea intreprinderilor mixte
(Joint Venture);
Reorganizarea SA prin separare
- Spin-Off separarea si evidentierea juridica a unei entitati ai companiei si repartizarea valorii
actiunilor proportional intre actionarii companiei-mama;
- Split-Up separarea si evidentierea juridica a unei entitati ai companiei si lichidarea companiei-mama;
- Split-Off - separarea si evidentierea juridica a unei entitati ai companiei prin schimbul actiunilor
companiei-mama pe actiunile companiei nou create.
Fuziunile si achizitiile (Mergers&Acquisitions, M&A) este denumirea comuna a tranzactiilor orientate
spre transmiterea sau obtinerea controlului corporativ. M&A reprezinta forme de integrare si
centralizare a capitalului ce apartine SA, precum si celui ce apartine altor societati comerciale.
Achizitiile si fuziunile sunt adesea analizate de catre economisti ca fiind unul si acelasi concept, care

vizeaza unificarea a doua sau mai multe companii. Dar din punct de vedere legal acestea sunt
distincte.
Achizitiile de firme -tehnici de obtinere a controlului
1. Achizitiile/Preluarile de firme - achizitiile in urma carora firmele ramin separate din punct de vedere
juridic
2. Fuziunile de firme - achizitiile in urma carora nu supraviatuieste decit firma achizitoare, firma tinta
fiind inghitita
PRELUAREA (takeover, acquisition) - tehnica prin care o firma dobindeste un numar suficient de
actiuni pentru a-si asigura controlul in firma emitenta
33. Instrumente de protectie a societatilor pe actiuni pe piata controlului corporativ
Un element cheie pentru imbunatatirea eficientei economice il reprezinta o buna administrare a
corporatiilor. Administrarea corporatiilor sau guvernarea corporativa este sistemul prin care o
companie este condusa si controlata.
Standardele internationale ofera guvernarii corporative o atentie sporita. Conform principiilor OECD de
administrare a corporatiilor, guvernarea corporativa implica un set de relatii intre consiliul societatii,
organul ei executiv, actionari si alte parti asociate (lucratori, parteneri, creditori, autoritati locale etc.).
Gestiunea corporativa prevede si gestiunea capitalului SA, care se bazeaza pe drepturile proprietarilor
asupra capitalului si include:
- existenta proprietatii asupra capitalului;
- existenta drepturilor asupra gestiunii capitalului;
- existenta procesului de gestiune a capitalului.
Controlul corporativ este reprezentat de gestiunea SA din partea pietei, dar nu numai a actionarilor
acesteia. Pe de o parte piata este reprezentata de actionarii SA si proprietarii acesteia, iar pe de alta
parte piata gestioneaza activitatea SA si prin intermediul potentialilor actionarilor. Controlul
corporativ reprezinta relatiile dintre participantii pe piata valorilor mobiliare, referitor la proprietate
asupra actiunilor si scopul lor consta in modificarea gestiunii corporative a SA. Controlul corporativ
poate fi privit si ca un control din exterior asupra activitatii SA de catre participantii pietei.
Planul de Guvernare Corporativa al UE subliniaza ca noile initiative in domeniul guvernarii
corporative in UE ar trebui sa contina responsabilitatile structurilor de management. Aceasta directie
este in mod special aplicabila pentru Republica Moldova, care pina la elaborarea Codului de guvernare
corporativa din 22.06.2007 publicat in Monitorul Oficial Nr. 86-89, nu dispunea de o definire concreta
a responsabilitatilor managementului fata de actionari.
Investitorii potentiali deseori vor plati in plus pentru o cota intr-o companie bine administrata. Cresterea
increderii investitorilor in companiile autohtone va spori competitivitatea acestora si va duce la
integrarea economiei nationale in pietele internationale de capital.
Investitorii strategici evalueaza respectarea normelor de guvernare corporativa ca parte a masurilor de
protejare a riscurilor si a drepturilor actionarilor in baza normelor generale acceptate in respectiva tara.
Caracterul benevol al acestui Cod este sporit de cerinta fundamentala respecta sau explica, in baza
careia consiliul trebuie sa ofere o explicatie detaliata in forma scrisa a oricaror actiuni sau decizii
adoptate, ce deviaza de la Cod.
34. Reorganizarea S.A. prin fuziune, mecanismele fuziunilor
Fuziunea societatilor se realizeaza prin contopire sau absorbtie. Fuziunea societatilor se efectueaza prin
consolidarea bilanturilor lor, cu convertirea, dupa caz, a valorilor mobiliare ale societatilor si/sau a
altor participatiuni ale societatilor antrenate in fuziune in valori mobiliare ale societatii care va
continua sa functioneze dupa reorganizare sau ale societatii nou-aparute.
Contopirea are ca efect incetarea existentei societatilor ce se reorganizeaza si trecerea integrala a
drepturilor si obligatiilor acestora la societatea ce se infiinteaza.
Absorbtia are ca efect incetarea existentei societatilor absorbite in urma reorganizarii si trecerea
integrala a drepturilor si obligatiilor acestora la persoana juridica absorbanta.
Contopirea si absorbtia se efectueaza in temeiul contractului de fuziune, aprobat de adunarea generala a
actionarilor fiecarei societati participante la reorganizare. In cazul in care societatile implicate in

procesul de reorganizare prin fuziune au plasat actiuni de mai multe clase, decizia de reorganizare va fi
adoptata de detinatorii de actiuni de fiecare clasa in parte, ale caror drepturi au fost afectate. Drepturile
actionarilor reprezentati de actiuni de fiecare clasa nu pot fi modificate ca urmare a reorganizarii, daca
decizia acestora nu prevede altfel.
La fuziunea societatilor, capitalul social al societatii nou-create (absorbante) nu poate depasi marimea
totala (sumara) a activelor nete ale societatilor participante la fuziune. Participatiunea fondatorilor
(actionarilor, asociatilor) in capitalul social al societatii nou-create va fi proportionala cu valoarea
participatiunii detinute de ei anterior, in raport cu activele nete ale societatilor participante la contopire.
Proportiile convertirii (schimbului) actiunilor aflate in circulatie (partilor sociale) ale societatilor
absorbite in actiuni ale emisiunii suplimentare a societatii absorbante se stabilesc pornindu-se de la
valoarea de piata a activelor nete ce revin la o actiune a societatilor antrenate in reorganizare.
Pentru inregistrarea societatii infiintate in urma contopirii in afara de documentele prevazute de
legislatia cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor si organizatiilor, se depun proceseleverbale ale adunarilor generale ale actionarilor societatilor participante la contopire, actul de predareprimire si bilantul consolidat.
Reorganizarea societatii prin fuziune se considera finalizata:
a) in cazul contopirii, din momentul radierii valorilor mobiliare, plasate de societatile participante la
contopire, din Registrul de stat al valorilor mobiliare, si inchiderii conturilor personale ale detinatorilor
de valori mobiliare de catre registratorii acestor societati;
b) in cazul absorbtiei, din momentul inscrierii in registrul detinatorilor de valori mobiliare si/sau in
actele de constituire ale societatii absorbante a detinatorilor de valori mobiliare ale societatii absorbite,
radierii valorilor mobiliare, plasate de societatile absorbite din Registrul de stat al valorilor mobiliare si
inchiderii conturilor personale ale detinatorilor de valori mobiliare de catre registratorii societatilor
absorbite.
35. Aspecte legislative privind reorganizarea societatilor pe actiuni in Republica Moldova, si forme
de reorganizare a societatilor pe actiuni in Republica Moldova.
Reorganizare - operatiune de fuziune (contopire, absorbtie), de dezmembrare (divizare, separare) sau de
transformare a societatii efectuata in modul prevazut de legislatia in vigoare si de prezenta
Instructiune, in conformitate cu Codul civil, cu prezenta lege, cu legislatia antimonopol si cu legislatia
cu privire la valorile mobiliare.
Hotarirea privind reorganizarea unei sau mai multor societati se ia de:
a) adunarea generala a actionarilor fiecarei societati in parte;
b) instanta de judecata in cazurile prevazute de lege;
c) organul abilitat, in cazul aplicarii Legii insolvabilitatii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001.
Hotarirea privind reorganizarea societatii va prevedea termenele de reorganizare, modul de determinare
a proportiilor si marimii cotelor fondatorilor (actionarilor) in capitalul social al societatilor antrenate in
reorganizare.
Reorganizarea societatii pe actiuni include urmatoarele etape:
1. Elaborarea in dependenta de forma reorganizarii a proiectelor de documente necesare pentru
adoptarea hotaririlor de reorganizare (proiectul contractului de fuziune, proiectul dezmembrarii,
proiectul actului de transmitere, bilantului consolidat, bilantului de repartitie, actele de constituire a
societatilor ce urmeaza a fi create, modificari la actele de constituire a societatilor implicate in
reorganizare);
2. Adoptarea hotaririlor aferente reorganizarii de catre fiecare societate implicata in reorganizare;
3. Dezvaluirea informatiei privind reorganizarea societatii inclusiv catre creditorii societatii si organele
publice;
4. Obtinerea autorizatiei de reorganizare a societatii de la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si
dupa caz inregistrarea emisiunii valorilor mobiliare;
5. Inregistrarea reorganizarii in Registrul de stat al intreprinderilor si organizatiilor;
6. Efectuarea inscrierilor in Registrul de stat al valorilor mobiliare aferente reorganizarii;
7. Introducerea modificarilor aferente reorganizarii in Registrul detinatorilor de valori mobiliare si/sau
inchiderea conturilor personale dupa caz si finalizarea reorganizarii.

36. Conceptul pozitiei dominante


Situatia dominanta pe piata - situatia exclusiva a agentului economic pe piata de marfuri, care ii da
acestuia, singur sau impreuna cu alti agenti economici, posibilitatea de a exercita influenta decisiva
asupra conditiilor generale de circulatie a marfii pe piata respectiva sau de a impiedica accesul pe piata
unor alti agenti economici. Este recunoscuta dominanta situatia agentului economic a carui cota pe
piata unei anumite marfi depaseste 35%.
Abuzul de situatia dominanta pe piata - sunt interzise actiunile agentului economic cu o situatie
dominanta pe piata, precum si actiunile mai multor agenti economici ce detin in comun o astfel de
situatie care duc sau care pot duce la limitarea concurentei si (sau) la lezarea intereselor unor alti
agenti economici, precum si ale persoanelor fizice, inclusiv prin:
a)impunere a contragentului la conditii intentionat nefavorabile lui sau la conditii care nu fac obiectul
contractului (cerinte nemotivate privind transmiterea de mijloace financiare, de alte bunuri, precum si
de drepturi patrimoniale);
b)constringere a contragentului de a incheia contract doar cu conditia procurarii (vinzarii) unor alte
marfuri sau a renuntarii de a procura marfuri de la alti agenti economici, sau a vinderii de marfuri catre
alti agenti economici sau consumatori;
c)mentinere a deficitului artificial de marfuri pe piata pe calea reducerii, limitarii sau intreruperii
premeditate a productiei, in pofida existentei unor conditii prielnice de producere, scoaterii marfurilor
din circuit, acumularii de marfuri sau pe alte cai;
d)aplicare fata de contragent a unor masuri discriminatorii care l-ar plasa intr-o situatie nefavorabila in
raport cu alti agenti economici;
e)stabilire a unor restrictii la preturile de revinzare a marfurilor;
f)creare de obstacole in calea patrunderii pe piata (iesirii de pe piata) a unor alti agenti economici;
g)stabilire a unor preturi monopoliste joase (dumping);
h)stabilire a unor preturi monopoliste ridicate;
i)renuntare neintemeiata la incheierea de contract cu unii cumparatori (beneficiari) atunci cind exista
posibilitatea producerii sau livrarii marfurilor respective.
37. Pozitia dominanta a societatii pe actiuni pe piata Republicii Moldova
Legea Republicii Moldova Cu privire la protectia concurentei reglementeaza, in mod special, relatiile
care exercita influenta asupra concurentei pe pietele de marfuri, la care participa agenti economici,
autoritati ale administratiei publice centrale si locale, cetateni, dar si relatiile care apar pe pietele de
capital. De asemenea, se defineste situatia dominanta pe piata - situatia exclusiva a agentului
economic pe piata de marfuri, care ii da acestuia, singur sau impreuna cu alti agenti economici,
posibilitatea de a exercita influenta decisiva asupra conditiilor generale de circulatie a marfii pe piata
respectiva sau de a impiedica accesul pe piata unor alti agenti economici. Este recunoscuta dominanta
situatia agentului economic a carui cota pe piata unei anumite marfi depaseste 35%.
Societatile pe actiuni din Republica Moldova se confrunta cu consecintele procesului de privatizare
contra bonuri patrimoniale, ceea ce a condus la formarea unei structuri extrem de dispersate a
actionariatului si care, pe parcursul anilor, nu participa la administrarea societatilor, astazi
inregistrindu-se circa 2 milioane de actionari minoritari. In acelasi timp, aceasta situatie a determinat
aparitia unui grup puternic de actionari majoritari, care au o pozitie dominanta de control al
managementului, in defavoarea intereselor actionarilor minoritari si ale altor parti asociate, precum
salariatii, investitorii, creditorii etc. Problema cea mai importanta este incalcarea drepturilor
actionarilor minoritari si diminuarea beneficiilor acestora de catre actionarii majoritari. In cadrul
multor societati consiliul de administratie si cenzorii au doar un rol formal de aprobare a deciziilor
managerilor sau ale actionarilor majoritari. Constituirea unui sistem de guvernare corporativa a
societatilor pe actiuni de interes public va influenta benefic nivelul performantelor economicofinanciare curente, precum si asteptarile actionarilor cu privire la strategia viitoare de dezvoltare a
acestora
38. Persoanele afiliate societatilor pe actiuni

In scopul eliminarii practicilor de concurenta neloiala si protejarii intereselor actionarilor minoritari este
necesara evidentierea legaturilor intre persoanele fizice si juridice in cadrul efectuarii unor operatiuni
pe piata de capital, in mod special, aceste operatiuni vizeaza fuziunile, achizitiile si
vinzarea/cumpararea unui pachet important de actiuni. De fapt, aceste legaturi se refera la tranzactiile
cu conflict de interese in cadrul carora se delimiteaza persoana interesata in efectuarea, de catre
societate, a tranzactiilor si persoanele afiliate acesteia. Drept persoana afiliata poate fi considerata
persoana fizica sau juridica ce poate exercita influenta asupra altei persoane fizice sau juridice ce
practica activitatea de antreprenoriat. Este important ca persoanele afiliate ale societatii pe actiuni sa
instiinteze societatea in scris despre actiunile societatii care le apartin, indicind clasa si numarul lor, in
termen de 10 zile de la achizitionare. Pentru neprezentarea sau prezentarea cu intirziere a datelor
prevazute anterior, persoanele afiliate ale societatii raspund in conformitate cu legislatia.
39. Controlului societatilor pe actiuni din partea organismelor antimonopol
Sistemul controlului de stat asupra activitatii SA, cu implicarea aspectului antimonopol, include:
1)
Controlul de stat asupra crearii, extinderii, reorganizarii, lichidarii agentilor economici, asociatiilor
acestora, holdingurilor, corporatiilor transnationale si grupurilor industrial-financiare;
2)
Controlul de stat asupra procurarii de actiuni (cote in capitalul social) ale agentilor economici;
3)
Divizarea fortata a agentilor economici.
Controlul de stat asupra crearii, extinderii, reorganizarii, lichidarii agentilor economici, asociatiilor
acestora, holdingurilor, corporatiilor transnationale si grupurilor industrial-financiare - pentru
prevenirea posibilului abuz de situatia dominanta pe piata a unor agenti economici sau pentru
neadmiterea limitarii concurentei, ANPC efectueaza control de stat asupra:
- crearii, extinderii, comasarii si fuzionarii asociatiilor de agenti economici;
- crearii, extinderii, comasarii si fuzionarii holdingurilor, corporatiilor transnationale si grupurilor
industrial-financiare;
- extinderii, comasarii si fuzionarii agentilor economici daca faptul acesta ar duce la formarea unui agent
economic a carui cota pe piata respectiva de marfuri ar depasi 35 la suta.
In cazurile mentionate, persoanele sau autoritatile care decid asupra crearii, reorganizarii, lichidarii
agentilor economici si asociatiilor lor prezinta Agentiei un demers pentru obtinerea acordului de
creare, reorganizare sau de lichidare a agentului economic, precum si documentele ce contin datele
necesare luarii de decizie. Cerintele privind caracterul si forma de prezentare a unei astfel de
informatii, modul de examinare a demersului sunt stabilite de Agentie.
Agentia, in cel mult 30 de zile de la data primirii demersului si a documentelor necesare, comunica in
scris solicitantului despre decizia emisa. In cazul in care apare necesitatea verificarii suplimentare a
informatiilor prezentate sau precizarii unor date, Agentia poate prelungi termenul cu cel mult 15 zile.
Inregistrarea de stat si reinregistrarea agentilor economici si a asociatiilor lor, mentionati in prezentul
articol, fara acordul Agentiei sunt interzise.
Divizarea fortata a agentilor economici - daca agentul economic care ocupa o situatie dominanta pe
piata a incalcat de doua sau de mai multe ori legislatia in partea ce se refera la abuzul de situatia
dominanta pe piata, Agentia are dreptul sa adopte o hotarire cu intentarea unei actiuni in instanta
judecatoreasca privind divizarea lui fortata ori separarea din componenta lui a unei sau a mai multor
subdiviziuni, constituindu-se ca persoane juridice, daca faptul acesta duce la dezvoltarea concurentei si
daca pentru separare fortata exista urmatoarele conditii:
- posibilitatea de a izola organizatoric si (sau) teritorial subdiviziunile;
- lipsa unei interactiuni tehnologice strinse intre subdiviziunile care se separa ale agentului economic;
- posibilitatea delimitarii sferelor de activitate ale agentilor economici, subdiviziunilor sau unitatilor
structurale in limitele specializarii inguste la producerea unor anumite marfuri;
- imposibilitatea, din anumite cauze economice sau politice, de a implica alti furnizori pe pietele
respective de marfuri.
Exercitarea controlului de stat asupra divizarii agentilor economici presupune existenta:
a)
metodelor si conceptiilor fundamentale;
b)
modului respectiv de efectuare a lucrarilor;

c)
studiului de fezabilitate privind eficienta economica si consecintele socio-economice ale masurii
preconizate;
d)
actelor normative corespunzatoare.
Dispozitia Agentiei privind divizarea fortata a agentilor economici urmeaza a fi executata in termenul
si in conditiile stabilite in decizia respectiva. Modul de divizare fortata il stabileste Agentia.
Pentru incalcarea legislatiei cu privire la protectia concurentei, agentii economici si conducatorii lor,
factorii de decizie din autoritatile administratiei publice poarta raspundere in conformitate cu Codul cu
privire la contraventiile administrative. Prejudiciile cauzate de un agent economic unui alt agent
economic sau altor persoane prin incalcarea prezentei legi urmeaza sa fie reparate, in conformitate cu
Codul civil, de agentul economic care le-a cauzat.
40. Abuzul de pozitie dominanta, incheierea de acorduri concurentiale si raspunderea pentru
incalcarea legislatiei cu privire la concurenta pe piata Republicii Moldova, notificarea
autoritatilor din Republica Moldova cu privire la tranzactiile legate de fuzionari sau cumparari
de actiuni.
Abuzul de situatia dominanta pe piata - sunt interzise actiunile agentului economic cu o situatie
dominanta pe piata, precum si actiunile mai multor agenti economici ce detin in comun o astfel de
situatie care duc sau care pot duce la limitarea concurentei si (sau) la lezarea intereselor unor alti
agenti economici, precum si ale persoanelor fizice.
Sint interzise orice acorduri intre intreprinderi sau asociatii de intreprinderi, orice decizii ale asociatiilor
de intreprinderi si orice practici concertate care au ca obiect sau efect impiedicarea, restringerea sau
denaturarea concurentei pe piata Republicii Moldova sau pe o parte a acesteia.
Pentru incalcarea legislatiei cu privire la protectia concurentei, agentii economici si conducatorii lor,
factorii de decizie din autoritatile administratiei publice poarta raspundere in conformitate cu Codul cu
privire la contraventiile administrative.
Prejudiciile cauzate de un agent economic unui alt agent economic sau altor persoane prin incalcarea
prezentei legi urmeaza sa fie reparate, in conformitate cu Codul civil, de agentul economic care le-a
cauzat.
Consiliul Concurentei initiaza procedura de examinare a presupusului caz de incalcare a legislatiei
concurentiale la plingerea unei persoane fizice sau intreprinderi afectate de presupusa incalcare a legii;
Procedura de examinare a cazurilor de incalcare a legislatiei concurentiale cuprinde examinarea
preliminara si/sau investigarea.
Cind incalcarile sunt de gravitate mica, ele sunt pina la un procent. Amenda se stabileste pina la un
procent din cifra de afaceri. Cind intelegerile sunt de gravitate mare, ele sunt de la doua pina la patru
procente din cifra de afaceri a agentului economic. Si cind sunt circumstante agravante, ele pot ajunge
pina la cinci procente. Companiile care incalca legislatia cu privire la concurenta vor fi amendate
imediat ce autoritatea de profil va stabili acest lucru
Notificarea Consiliului Concurentei cu privire la tranzactiile legate de fuzionari sau cumparari de actiuni
sa se faca doar in cazul efectuarii acestora cu participarea companiilor care au o cifra de afaceri mai
mare de 25 de milioane de lei.