MODALITATI DE REGLARE A PUTERII TURBINEI

Turbinele eoliene sunt destinate sa produca energie electrica la un pret ct mai mic
posibil. Prin urmare trebuie dimensionate astfel nct eficienta maxima (iesirea maxima) sa se
obtina la un vnt de circa 15m/s. Nu are sens sa se dimensioneze turbinele astfel nct sa se
maximizeze iesirea pentru valori mai mari ale vitezei vntului, deoarece aceste valori se obtin
rar. Pentru valori mari ale vitezei vntului este necesar sa se reduca iesirea pentru a evita
deteriorarea acestora.
3.1. Modificarea geometriei
Producatorii de turbine eoliene moderne se orienteaza spre realizarea unor turbine cu viteza
variabila care sa poata lucra eficient pentru domenii ct mai largi ale vitezei vntului. Aceste turbine
au nevoie de un sistem de control activ care sa asigure atingerea unor obiective diferite n functie de
viteza vntului. O turbina eoliana poate fi descrisa cu ajutorul urmatoarei relatii:

(3.1)
unde:

- JT reprezinta inertia rotorului n kg*m2;

-

reprezinta acceleratia unghiulara (derivata vitezei)

- QA reprezinta cuplul aerodinamic N*m

- QE reprezinta cuplul generatorului N*m
Principial, rotatia rotorului se obtine ca echilibru ntre cuplul aerodinamic aplicat de vnt si cuplul
electric aplicat de generator. Coeficientul de putere este o masura a puterii mecanice transmisa de la
rotor spre turbina la viteze mici ale axului. Este definit n mod uzual ca ca raport dintre puterea
mecanica si puterea disponibila a vntului:

(3.2)
Unde: - reprezinta viteza unghiulara in rad/s;
- este densitatea aerului n kg/m2;
- A este aria acoperita de rotor n m2
- W este viteza vntului n m/s
- P reprezinta puterea mecanica
- Pvant reprezinta puterea disponibila a vntului

Puterea mecanica produsa de rotor este functie numai de geometria acestuia si de viteza
vntului. Proiectarea parametrilor care afecteaza performantele aerodinamice include unghiul
palelor (unghiul de atac), subtirimea (soliditatea) si profilul. Pentru a pala dada se considera
acesti parametri fixati. Coeficientul de putere pentru o geometrie fixa este o functie de raportul
de viteza al vrfului palei (raportul dintre viteza vrfului palei si viteza aerului) cu un singur
maxim. Cuplul produs de rotor poate fi controlat prin doua cai: modificnd geometria prin
modificarea unghiului palei sau prin schimbarea vitezei de rotatie a rotorului astfel nct acesta
sa lucreze la raportul de viteza optim al vrfului palei.
n sistemele moderne de turbine eoliene sunt prezente urmatoarele tipuri principale de
control al puterii prin modificarea geometriei:

- Controlul nclinarii
- Controlul frnarii
- Controlul activ al opririi
3.1.1. Controlul nclinarii
Scopul reglarii unghiului este de a pastra constanta puterea la iesirea turbinei constanta.
Atunci cnd puterea de la iesire devine prea mare, este comandata rotirea axului n sensul
scoaterii de sub vnt a acestuia. Cnd viteza vntului scade comanda determina revenirea n vnt
a palelor. Pentru o astfel de reglare este necesar ca axul palelor sa se poata roti n jurul axei
longitudinale.
Sistemul de reglare trebuie sa asigure att protectia elicei n cazul vnturilor puternice ct si
maximizarea puterii la iesire pe durata valorilor mari ale vitezei vnturilor
3.1.2. Reglarea frnarii
Controlul pasiv se bazeaza pe caracteristicile proprii ale masinii, unde proprietatile
aerodinamice ale rotorului limiteaza cuplul produs la o viteza mare a vntului. n reglarea fnarii,
controlul puterii rotorului este obtinut prin exploatarea caracteristicilor frnarii provenite de la pala
elicei. Un brat al elicei este considerat ca frneaza atunci cnd scurgerea laminara a aerului
deasupra profilului se rupe si pala pierde din forta ascensionala. Acest lucru este analog cu frnarea
n cazul unei elice de avion, cnd unghiul de atac este prea mare pentru a contracara gravitatia. Acest
lucru se ntmpla la viteze relative ale aerului mici. Elicea este construita n asa fel nct, la viteze mari
ale vntului, conditiile de frnare sa se manifeste progresiv pe sectiunea palei, ncepnd cu punctul de
ncastrare al palei pe rotor. Cu ct viteza vntului este mai mare, cu att este mai mare si sectiunea
elicei care produce frnare.
Frumusetea acestei metode de reglare consta n lipsa partilor mobile sau a unui sistem de
control activ. Desi reglarea frnarii pare simpla, ea prezinta o problema complexa de model
aerodinamic. O data ce elicele au fost proiectate si instalate este imposibila operarea turbinei peste un
punct limita fara a face alte modificari mecanice. n conditii de viteza medie a vntului turbina este
constrnsa sa genereze nivelul de putere dorit. Desi puterea este limitata in regim de frnare, exista o
solicitare considerabila a rotorului nacelei si turnului datorata presiunii realizate de rotor.
De asemenea mai exista alte doua domenii cu probleme :

datorita lipsei de cuplu suficient la o viteza mica a vntului, turbina poate fi incapabila sa
porneasca singura pna la cresterea vitezei vntului ( n cazul n care generatorul nu este folosit ca
un motor de pornire a masinii). Astfel importante ocazii de generare a puterii sunt pierdute, att
timp ct probabilitatea cresterii vitezei vntului este redusa.

Palele sau capetele palelor nu pot fi rotite la viteza mare a vntului atunci cnd masina trebuie
oprita

Cercetarile actuale in domeniul fnarii cu pale reglabile spera sa

extinda teoria profilelor aerodinamice spre zona fnarii si prin urmare sa
obtina mai multe informatii referitoare la procesul reglarii frnarii.
3.1.3. Reglarea unghiului palelor (controlul activ al frnarii)

Pentru acest control este necesar ca palele elicei sa se poata roti n jurul axelor proprii.
Reglarea pozitiei acestora are ca scop asigurarea unei puteri constante la iesire, indiferent de
viteza vntului. Atunci cnd viteza creste n domeniul 4-15m/s o data cu cresterea vntului este
crescuta suprafata palei frontala cu vntul, prin marirea unghiului de incidenta. La vnturi peste
15 m/s se modifica modul de reglare si este micsorat unghiul pe care pala l face cu directie
vntului odata cu cresterea vitezei acestuia. Reglare pe acest principiu are avantajul ca permite
functionarea turbinei la parametrii optimi chiar si n cazul vnturilor foarte puternice, celelalte
moduri de reglare determinnd oprirea palelor la rafale foarte puternice. Acest mod de reglare
este practic generalizat pentru turbine cu puteri mai mari de 1 MW.

Controlul activ presupune

operarea turbinei sa poata fi modificata functie de starea sa masurata sau

modificarea ncarcarii n concordanta cu iesirea acesteia astfel nct sa se mentina viteza de

rotatie la o valoare optima. Este asa numitul control nainte, de la turatia rotorului la sarcina
electrica.

Principiul reactiei negative n controlul nclinarii palelor este de a altera caracteristicile

aerodinamice ale elicei astfel nct sa se influenteze puterea dezvoltata de rotor. Exista doua metode
sa se implementeze controlul unghiului palei n cazul unui excedent de putere. Acestea sunt:

Reducerea unghiului de incidenta dintre pala si vnt (unghiul de atac)

Cresterea unghiului de atac

3.1.3.1. Cresterea unghiului de incidenta (frnare asistata)

O data cu cresterea vitezei vntului controlul sectiunii palei actioneaza

astfel nct unghiul de incidenta cu aerul creste. Pala ncepe sa se frneze iar
puterea rotorului sa creasca (fig. 3.1.). Cnd lucreaza n regim de frnare,
acesta si pierde amortizarea aerodinamica si creste forta de antrenare. Cu
12212c224m toate ca realizeaza o frnare aerodinamica buna aceasta
metoda nu este la fel de folosita ca si metoda de scadere a unghiului de
incidenta.

3.1.3.2. Scaderea unghiului de incidenta.

Aceasta metoda este cea mai populara pentru controlul unghiului. La viteze mari ale vntului,
pala este rotita astfel nct sectiunea opusa vntului este mai mica. Eficienta de antrenare scade si
prin urmare scade puterea rotorului ca n figura (3.2).
Ambele metode prezentate anterior pentru reglarea unghiului sunt utilizate curent la pornirea
turbinei. Unghiul palei este ajustat n asa fel nct sa furnizeze un cuplu de pornire ridicat pentru a
porni rotorul din repaus.

Marimea optima a suprafetei pantei de comanda a elicei ramne o ntrebare fara raspuns.
Deschiderea completa (adica totalitatea elicelor) a pantei de comanda ofera o suprafata mare de
comanda. Totusi, cum cea mai importanta proportie a cuplului rotorului este atribuita altor sectiuni ale
elicei( capetele elicei), comanda numai unei anumite parti a suprafetei de comanda va fi la fel de
eficienta. Prin eliminarea variatiei portiunii de la baza rotorului din suprafata de comanda, se obtine o
constructie mai robusta a elicei. Un element critic al comenzii elicei este reprezentat de catre
mecanismele de actionare, care lucreaza n interiorul elicei si la o anumita distanta de centru. Acest
lucru necesita o elice mai tare datorita faptului ca forta este mai mare la capatul elicei.
3.1.3.3. Bucla de reglare a unghiului
Un element fundamental este latimea de banda buclei de reglare a unghiului (n raport cu
variatia minima a vitezei vntului care determina actionarea mecanismului de modificare a unghiului).
Este important faptul ca servomecanismul de modificare a unghiului nu necesita o frecventa prea mare
de actionare. Un control prea sensibil al actionarii va induce o solicitarea la torsiune excesiva a palei.
Implicatiile n ceea ce priveste oboseala materialului determinate de sarcinile de frecventa si
magnitudine ridicata pot fi importante. Largimea de banda a buclei de control este intim legata de
dinamica trenului de actionare si a generatorului.
Servomecanismul de actionare a unghiului poate fi att electric ct si hidraulic. Largimea de
banda a mecanismului poate fi un factor de limitare catre sistemul cu cea mai potrivita largime de
banda. n acest caz controlul sensibil necesar pentru sarcini usurarea sarcinii nu va putea fi obtinuta.
Largimea de banda a sistemului de control are de asemenea importante implicatii n ceea ce
priveste efectul zgomotului de masurare n performantele sistemului. Zgomotul semnalului de masura
al puterii, cuplului sau vitezei, utilizat ca semnal de reactie, este prin natura sa un semnal de banda
larga. Spectrul efectiv al semnalului de masura sesizat de mecanismul de actionare este determinat de
controler si de dinamica sistemului. De exemplu, o actiune derivativa va creste largimea de banda dar,
pe seama cresterii zgomotului de masura al dispozitivului de actionare.
3.1.4. Controlul puterii rotorului prin rotirea nacelei n jurul axei verticale.
Principiul acestei metode este sa se atenueze suprafata elicei aflata pe directia curentului de
aer prin rotirea att a nacelei ct si a elicei. Prin modificarea ariei efective a rotorului expusa vntului
este controlata puterea rotorului. Hohenemser si Swift [1983], au comparat performantele controlului
pasiv si cel prin rotirea nacelei pentru o turbina de 10kW. Ei au ajuns la concluzia ca, controlul pasiv
este preferabil din punctul de vedere al asigurarii sigurantei n functionare. Aceasta metoda este
comuna pentru turbinele de mici dimensiuni, dar n comparatie cu alte tehnici de reglare i s-a acordat
mai putina atentie.
n concluzie pentru simplificarea constructiei, ar trebui preferata reglarea pasiva. Totusi,
datorita numarului de factori operationali (ca si a incertitudinii referitoare la comportamentul
aerodinamic a unui rotor reglat prin frnare de mari dimensiuni [Kentley si Quarton, 1986]), reglarea
activa este preferata de multi fabricanti. innd seama de faptul ca comandarea activa va fi folosita n
viitorul apropiat, exista o nevoie de clarificare, si deci de optimizare a rolului acesteia.

3.2. Cresterea performantelor centralelor eoliene prin

utilizarea sistemelor inertiale de stocare a energiei (SISE)
3.2.1. Sisteme de stocare a energiei
Stocarea energiei joaca un rol esential n reteaua de alimentare cu energie electrica, pentru
asigurarea unui management mai eficient al resurselor de care se dispune. n combinatie cu sistemele
de producere a energiei electrice prin conversia energiilor regenerabile, SSE pot creste valoarea
energiei electrice generata de centralele eoliene sau solare, furniznd energie n momentele de vrf si
acumulnd energie n momentele cnd cererea de energie este redusa. De asemenea, SSE faciliteaza
integrarea, la scara larga, n sistemul energetic a surselor de energie intermitente, cum sunt cele
eoliene sau solare.
Strategic plasate, SSE pot creste gradul si eficienta de utilizare a sistemului existent de
transmisie si distributie a energiei electrice. SSE pot fi utilizate pentru a reduce vrfurile de sarcina
dintr-o statie de alimentare cu energie electrica, ceea ce duce la eliminarea centralelor de vrf si
o mai buna utilizare a centralelor de regim permanent. De asemenea, SSE servesc la asigurarea
calitatii energiei electrice, n cazul, fluctuatiilor de frecventa, a supratensiunilor, a scaderilor de
tensiune si chiar a ntreruperii totale a alimentarii cu energie de la centrala sau de la statia de
alimentare.
n ultimii ani, nevoia de a gasi solutii ct mai eficiente de stocare a energiei a renascut
interesul pentru acumularea energiei n volanti de inertie. Prin urmare, au aparut sistemele
inertiale de stocare a energiei (SISE), formate dintr-un volant de inertie cuplat la o masina
electrica. Volantii de inertie sunt elemente de stocare a energiei sub forma de energie cinetica.
Daca masina electrica functioneaza n regim de motor, volantul este accelerat si acumuleaza
energie cinetica. Cnd masina electrica functioneaza n regim de generator, aceasta frneaza
volantul transformndu-i energia cinetica n energie electrica.
Astazi, este posibil sa se construiasca volanti capabili sa nmagazineze energia
densitati de 4 5 ori mai mari dect bateriile electrochimice. De asemenea, densitatea
putere este de peste 30 de ori mai mare la volanti. Alte avantaje ale SISE sunt rata mare
transfer a energiei, posibilitatea de a functiona n regimuri dinamice rapide, numarul ridicat
cicluri ncarcare / descarcare, durata mare de viata, fiabilitate ridicata, lipsa poluarii, etc.

la
de
de
de

Principalul dezavantaj al SISE actuale este pretul de cost, nca destul de ridicat, si
pierderile destul de mari n regim stationar.
SISE se mpart n doua mari categorii: SISE cu volanti lenti si SISE cu volanti rapizi. Prima
categorie este deja prezenta pe piata de mai multi ani, n timp ce a doua varianta este doar la
nceputul fazei comerciale. nca nu exista o limitare clara ntre cele doua categorii de SISE, dar
viteza de 10000 rpm este n general acceptata ca facnd delimitarea ntre cele doua tipuri de
SISE. De obicei, SISE cu volanti lenti contin volanti construiti din otel, n timp ce a doua
categorie de SISE contin volanti construiti din materiale compozite. Pe piata exista deja mai
multi producatori de SISE, iar oferta contine sisteme din ambele categorii. La nivel european,
postul de lider de piata este detinut de Piller, care ocupa aproximativ 47 % din piata de SISE.
SISE furnizate de Piller contine volanti de viteza joasa (plaja de functionare este cuprinsa ntre
1500 si 3600 rpm), fabricati din otel, iar cel mai mare sistem disponibil la ora actuala poate
furniza o putere de 1,1 MW pe o perioada de 15 s.
Una dintre aplicatiile n care SISE se preteaza foarte bine este n domeniul calitatii
energiei electrice. In ultimii ani, centralele eoliene s-au nmultit foarte mult n Europa, iar
tendintele actuale prevad o tendinta de crestere exponentiala a puterii instalate n centralele
eoliene n urmatorii ani. Acest fapt implica numeroase probleme de ordin tehnic din cauza naturii
sursei primare de energie: vntul. Viteza vntului este foarte variabila si foarte greu predictibila.
Aceasta face ca si energia produsa pe cale eoliana sa fie la fel. n plus, generatoarele eoliene
sunt considerate ca fiind sarcini negative cuplate la sistemul electric. Aceasta din cauza ca ele
introduc energie n sistem, dar nu participa la controlul sistemului. Cu alte cuvinte, centralele
eoliene actuale nu sunt capabile sa furnizeze servicii auxiliare n sistem, adica sa participe la
mentinere tensiunii si frecventei ntre limitele stabilite de standardele n vigoare. Deocamdata,
stabilitatea sistemului energetic este asigurata de centralele clasice (termice, nucleare si marile
hidrocentrale).

Din acest motiv, rata de penetrare a centralelor eoliene este limitata la 20 30 % din
puterea instantanee consumata. Adica, daca la un moment dat prin sistem circula o putere de
1000 kW, pna la 300 kW pot fi produsi de catre eoliene, iar restul trebuie sa fie produsi de
centralele clasice. Chiar daca la nivel global aceasta limita nu va fi atinsa n viitorul apropiat, la
nivel local aceasta este o problema actuala, n special n cazul fermelor de eoliene. Pentru a
putea depasi aceasta limita, centralele eoliene trebuie sa fie capabile sa furnizeze servicii
auxiliare n sistem. Ori, acest lucru este imposibil de realizat n lipsa unor sisteme de stocare a
energiei pe termen scurt, care sa ofere posibilitatea de a avea o rezerva primara de energie
pentru o perioada cuprinsa ntre 30 s si 15 min.
3.2.2. Bazele fizice ale SISE
Functionarea SISE se bazeaza pe formula energiei cinetice, Ec, a unui corp rigid aflat n miscare
de rotatie:

(3.3.)

unde J este momentul de inertie al rigidului rotitor, iar m este viteza sa unghiulara de rotatie.
Momentul de inertie se calculeaza prin:

(3.4)

unde M este masa aflata n miscare de rotatie, R este raza maxima a masei n miscare, iar k este un
coeficient de forma si poate lua valorile de mai jos:
- k = 1, pentru un inel;
- k = 0.5, pentru un disc de grosime uniforma;
- k = 0.4, pentru o sfera solida;
- k = 2/3, pentru o sfera goala n interior.
Din ecuatiile (3.3) si (3.4) se poate observa foarte usor ca energia cinetica variaza n mod
linear cu masa, dar variaza cu patratul vitezei. Prin urmare, este de dorit ca SISE sa functioneze la
viteze ct mai mari pentru a nu avea nevoie de o masa foarte mare.
3.2.3. Modelarea matematica a SISE
S-au considerat doua tipuri de SISE: SISE cu masina asincrona (MAS) si SISE cu masina sincrona cu
magneti permanenti (MSMP).
3.2.3.1. Transformari de coordonate
Deoarece comanda masinilor electrice este de tip vectorial (in sistemul de axe d - q), se
impune trecerea din sistemul trifazat in cel bifazat (d - q) si invers. Pentru aceasta avem nevoie de
matricile Park directa si inversa, asa cum se vede din relatiile urmatoare:

;
unde,

(3.5)

,
iar reprezinta unghiul dintre sistemul de referinta trifazat si cel bifazat.
3.2.3.2. Modelarea matematica a MAS din structura SISE
Din cauza cuplajului inductiv dintre stator si rotor, comanda dinamica a MAS impune o
schimbare de referential, conducnd astfel la un model bifazat, d q. In aceasta transformare intervin
doua unghiuri:
o

pentru marimile statorice, un unghi s, ales arbitrar ;

pentru marimile rotorice, un unghi s pm unde m reprezinta pozitia rotorului si p numarul de

perechi de poli ai masinii.

Considernd

si

se obtin ecuatiile urmatoare pentru MAS:

(3.6.a)

(3.6.b)

(3.6.c)

.
Parametrii utilizati in aceste ecuatii sunt:

(3.6.d)

(3.7)

Rs si Rr rezistentele statorice si rotorice ale MAS;

M inductanta mutuala ciclica dintre stator si rotor;

Ls si Lr inductantele ciclice statorica si rotorica ale MAS;

Ce cuplul electromagnetic;

sd, sq, rd et rq fluxurile statoric si rotoric;

s viteza cmpului in reperul statoric;

sr viteza cmpului in reperul rotoric.

Relatiile intre curenti si fluxuri sunt:

(3.8.a)

(3.8.b)

(3.8.c)

(3.8.d)
n cazul controlului vectorial orientat dupa fluxul rotoric, modelul matematic al MAS devine:

(3.9.a)

(3.9.b)

(3.9.c)

(3.9.d)

,
unde

, este coeficientul de dispersie.

Ecuatia miscarii rotorului este:

(3.10)

(3.11)

unde,
este viteza electrica a rotorului, J este momentul de inertie al SISE,
iar B este coeficientul de frecari vscoase. Din ecuatia (3.11) lipseste termenul de cuplu rezistent la
arborele masinii.
3.2.3.3 Modelarea matematica a MSMP din structura SISE
Modelul matematic al MSMP pentru SISE, n sistem d q orientat dupa rotorul masinii electrice, este
dat de relatiile urmatoare,

(3.12.a)

(3.12.b)

(3.13)

si de ecuatia dinamica a miscarii rotorului, care este identica cu (3.11).

Termenii utilizati in ec. (3.12) si (3.13) semnifica
o

isd, isq sunt curentii dupa cele doua axe de orientare;

vsd, vsq sunt tensiunile de alimentare n sistemul d q;

Rs este rezistenta fazei statorului;

Lsd, Lsq sunt inductantele longitudinala, respectiv transversala, a nfasurarii statorice;

m este fluxul magnetic dat de magnetii permanenti din rotor.

3.2.3.4. Modelarea matematica a convertorului electronic de putere din structura SISE

Controlul SISE si legatura lui cu exteriorul se face printr-un convertor electronic de putere (de tip
invertor de tensiune) cu comanda PWM. Din comanda convertorului electronic se impune sensul de
circulatie al energiei electrice n functie de regimul de functionare al SISE. Pentru simulari, s-a utilizat
un model continuu echivalent al convertorului. Acesta este reprezentat de doua ecuatii:

(3.14)
unde U este tensiunea din circuitul intermediar de c.c., iar vwd si vwq sunt tensiunile de referinta,
cuprinse in intervalul [-1, 1]. Ecuatia (3.14) este adevarata numai pentru o frecventa infinita a undei
purtatoare, dar se poate considera adevarata daca frecventa purtatoarei este mult mai mare dect cea
a referintei.
Curentul din circuitul intermediar se poate calcula plecnd de la egalitatea puterilor:

(3.15)
3.2.4. Pierderile si randamentul SISE
3.2.4.1. Pierderile n convertorul electronic de putere
Aceste pierderi se mpart n doua categorii: pierderi n comutatie si pierderi n
conductie. Pierderile in comutatie depind de energia disipata in timpul schimbarii starilor
tranzistoarelor IGBT si sunt proportionale cu frecventa undei purtatoare utilizata in comanda
convertorului. Pentru un brat al convertorului, pierderile in comutatie sunt exprimate prin expresia
urmatoare:

,
unde:

Won(I) si Wof(I)
tranzistoarelor;

caracteristicile

de

(3.16)

energie

disipata

la

amorsarea

si

la

blocarea

kWon et kWof raporturile intre tensiunea continua din circuitul intermediar de c.c. si tensiunile
continue de ncercare, utilizate de constructor pentru determinarea energiei disipate.
Pierderile n conductie se calculeaza prin urmatoarea relatie:

(3.17)

unde Ik este curentul prin bratul invertorului, Vce si VD sunt caderile de tensiune pe IGBT si diode, r este
adncimea de modulatie, iar cos este factorul de putere.
Pierderile totale n convertor rezulta prin nsumarea celor doua tipuri de pierderi.
3.2.4.2. Pierderile n ansamblul masina electrica + volant de inertie:

Pierderile Joule din stator:

Pierderile Joule din rotor (pt MAS):

Pierderile n fier (pt MAS):

Pierderile prin frecare:

3.2.5. Controlul si supervizarea SISE
3.2.5.1. Strategia de control a SISE

(3.18)

(3.19)

(3.20)

(3.21)

Figura 3.3 prezinta modul de asociere al unui SISE cu un generator eolian. Controlul puterii debitate de
generator se poate face prin doua metode:
o

Actionnd
asupra
sistemului
eoliene pitch- sau stall-controlled .

mecanic

al

turbinei,

adica

utiliznd

turbine

Actionnd asupra sistemului electric, adica asociindu-i un sistem de stocare a energiei, care sa
permita controlul puterii debitate n retea.

Figura 3.4 ofera o explicatie grafica a principiului de control al SISE. SISE trebuie sa ndeplineasca doua
functii: (i) controlul tensiunii din circuitul de curent continuu si (ii) controlul puterii debitata n retea.
Pentru controlul tensiunii se poate apela la un regulator PI, care determina valoarea
puterii P necesara pentru a mentine tensiunea la valoarea de referinta. Daca Preg este puterea ceruta
de la ansamblul generator eolian SISE si Pwg este puterea generata de generator, valoarea de
referinta pentru puterea schimbata ntre SISE si circuitul de curent continuu este data de relatia:

(3.22)

Plecnd de la relatia (22), se obtine cuplul de referinta pentru masina electrica din structura SISE:

(3.23)

3.2.6. Solutii pentru stand experimental

Pentru studiul experimental al unui SISE asociat cu un generator eolian cu viteza variabila, la
Ecole des Hautes Etudes dIngenieur (HEI) din Lille, Franta, s-a realizat un stand experimental a carui
configuratie este prezentata n figura 3.5.
Standul are patru parti principale, dupa cum urmeaza:

ETE Emulatorul de Turbina Eoliana. Partile principale ale acestui bloc sunt o masina de curent
continuu cu puterea de 3 kW la 3000 rpm, un convertor electronic de putere produs de
Semikron si o placa dSPACE DS 1104 (contine un microprocesor Motorola PowerPC 603e si un
DSP TI TMS320F240) integrata ntr-un calculator PC. Pe baza unor masuratori de vnt efectuate
n nordul Frantei, unde este instalata o ferma de eoliene, pe placa dSPACE s-a implementat un
lege de control care permite ca masina de curent continuu sa emuleze o turbina eoliana cu
viteza variabila.

GE Generatorul Eolian, format dintr-o masina sincrona cu magneti permanenti si un convertor

electronic de putere comandat de o placa dSPACE DS 1103 (contine un microprocesor Motorola
PowerPC 603e si un DSP TI TMS320F240) integranta ntr-un calculator PC. Masina electrica are
puterea de 2,83 kW la 3000 rpm.

CR Conexiunea la Retea este realizata prin intermediul unui convertor electronic de putere,
comandat de placa dSPACE DS 1103 (care controleaza si generatorul eolian), si a unui filtru LC.
Placa dSPACE DS 1103 prezinta mult mai multe facilitati de control n comparatie cu placa DS
1104, ceea ce face posibil sa controleze doua convertoare electronice de putere.

SISE, compus dintr-un volant cu inertia de 0,2 kgm 2, o masina asincrona cu rotor n colivie si
puterea de 3 kW la 1500 rpm, un convertor electronic de putere si o placa dSPACE DS 1104
integrata ntr-un calculator PC.

Standul a fost realizat cu sprijinul financiar al mai multor institutii din Franta (HEI, CNRT, Rgion Nord
Pas de Calais, Forclum Ingnierie) si al Comunitatii Europene si a costat aproximativ 125 000 .
Constructia standului a nceput in primavara anului 2001, iar ultima achizitie de echipamente s-a facut
n toamna anului 2004. Aceasta consta n cumpararea a trei sarcini RLC programabile, care sa permita
testarea capacitatii ansamblului generator eolian + SISE de a alimenta o sarcina izolata. Acest lucru
presupune ca ansamblul trebuie sa fie capabil sa controleze tensiunea si frecventa de la bornele
sarcinii izolate, mentinndu-le la valorile nominale.
3.2.7. Implementarea strategiilor de control al SISE pe standul experimental
3.2.7.1. Control vectorial al MAS si control de viteza pentru SISE
Este cunoscut faptul ca puterea reprezinta derivata energiei n raport cu timpul. Rezulta astfel ca,
integrnd puterea de referinta si adunnd rezultatul la energia existenta deja n SISE, vom obtine
energia de referinta pentru acesta. n ec. (1) s-a aratat deja ca energia este o functie de viteza de
rotatie a SISE. Prin urmare, pornind de la puterea de referinta, se poate calcula viteza de
referinta, ref , a acestuia, asa cum se vede din ecuatiile urmatoare :

unde

(3.25)

(3.26)

este energia initiala a SISE.

Viteza de referinta calculata prin (3.26) este marimea principala de comanda pentru masina electrica
din componenta SISE.
3.2.7.2. Control vectorial al MAS si control de cuplu pentru SISE
Cuplul de referinta se calculeaza prin relatia (3.23). n functie de cuplul de referinta se calculeaza
curentul isq de referinta pentru MAS:

(3.27)

Astfel, s-a eliminat regulatorul PI de viteza din schema initiala. n plus, relatia (3.23) este mult mai
simplu de calculat dect relatiile (3.25) si (3.26). Urmatorul pas a constat n eliminarea regulatorului de
flux. n acest scop, curentul isd ref se calculeaza direct din valoarea fluxului de referinta:

(3.28)

Schema de control rezultata n urma modificarilor mentionate este redata n figura de mai 3.7.

Aceasta schema a fost implementata pe standul experimental, iar rezultatele experimentale au

dovedit ca problemele amintite n paragraful anterior au fost eliminate. Prin micsorarea timpului de
calcul n timp real, perioada de esantionare putut fi scazuta la 250 s.
Rezultatele experimentale prezentate n capitolul 3.2.5 au fost obtinute cu aceasta schema de control.
3.2.7.3. Control direct de cuplu (DTC) pentru MAS
Aceasta idee a venit n urma schimbarilor mentionate n paragraful anterior. Prin urmare, s-a pus
ntrebarea Daca se foloseste o referinta de cuplu pentru MAS, de ce sa nu se ncerce nlocuirea FOC
cu DTC? Motivatia a venit din faptul ca DTC este mult mai simplu de implementat practic, este o
comanda mai robusta (putin dependenta de modificarea parametrilor masinii) si nu necesita o putere
mare de calcul.

Prin urmare, s-a studiat prin simulare posibilitatea nlocuirii FOC cu DTC, iar rezultatul a fost
pozitiv. Prezentarea detaliata a acestei analize este facuta n [30]. Schema utilizata n simulari este
redata in figura 3.7.
La data redactarii acestui raport, schema de DTC este n curs de implementare pe standul
experimental. Rezultatele preliminare au aratat ca perioada de esantionare poate fi scazuta pna la
125 s, ceea ce este deja o mbunatatire considerabila fata de FOC.
3.2.7.4. Functionarea MAS n regim de flux slabit
Dupa cum se poate observa din toate cele trei scheme de control prezentate n acest capitol, referinta
de flux pentru masina asincrona este determinata n functie de viteza acesteia.
Datorita faptului ca MAS are viteza de baza de 1500 rpm, iar volantul de inertie poate suporta o viteza
maxima de 3000 rpm, este obligatoriu ca MAS sa functioneze n regim de flux slabit pentru a putea
exploata volantul la capacitatea maxima. n plus, este de dorit ca MAS sa functioneze n regim de flux
slabit deoarece n felul acesta este capabila sa functioneze la putere nominala pe toata plaja de
variatie a vitezei volantului de inertie.
3.2.8. Concluzii si perspective
Dupa stabilirea modelelor matematice pentru SISE cu masina asincrona cu rotor n colivie
(MAS) si SISE cu masina sincrona cu magneti permanenti, se poate simula functionarea SISE n regim
dinamic, folosind mediul de simulare MATLAB/Simulink.

3.3. Realizari actuale n controlul puterii

Controlul puterii furnizate de catre centralele eoliene, are un rol
industriale ale centralelor eoliene. Acest fapt a facut ca o serie de
automatizare si control sa-si ndrepte atentie spre realizarea unor
asigure toate componentele controlului prezentate anterior. Vom
realizari ale unor firme de prestigiu.

esential n asigurarea utilizarii

producatori de echipamente de
echipamente moderne, care sa
prezenta n continuare cteva

3.3.1. Controlerul Universal realizat de Nortern Power Systems

Universal Wind Diesel Controler
Nortern Power Systems si-a dezvoltat acest controler pentru aplicatii independente constituite
din generatoare eoliene grupate cu generatoare Diesel menite sa asigure furnizarea energiei unui
consumator individual (comunitate, localitate, ferma, etc.). Aceasta unitate de control asigura controlul
att a generatorului diesel ct si a celui eolian, astfel nct energia electrica furnizata sa prezinte
aceleasi caracteristici indiferent de conditiile de mediu. Constructia modulara i permite sa fie adaptat
la o multitudine de aplicatii fara modificari costisitoare. Sistemul combina robustetea unui
microcontroler cu un soft performant dezvoltat de Nortern Power Systems. Caracteristicile
controlerului sunt:

Preia tehnologia clasica de la industria de control a generatoarelor . Modulele hardware sunt

interschimbabile si usor utilizabile;

Permite integrarea usoara a unei varietati de elemente si sisteme precum condensatoare sincrone,
convertoare rotative, componente de stocare a energiei si controlul critic sau necritic al sarcinii.
Costurile suplimentare de proiectare sunt eliminate.

n caz de defect este asigurat controlul automat al generatorului ceea ce face ca n cazul caderii
sistemelor de control sa nu apara si o cadere de putere.

Arhitectura flexibila a sistemului capabil sa se adapteze la generatoarele diesel existente si la

pachetele de control ale turbinelor eoliene.

3.3.1.1. Moduri de operare

Sistemul de control poate opera n patru regimuri:

n lipsa vntului sistemul va lucra n regimul numai diesel asigurnd o eficienta maxima a
consumului de combustibil functie de sarcina.

n cazul vnturilor slabe, controlul reduce iesirea generatorului pna la echilibrarea sarcinii;

Cnd viteza vntului creste suficient astfel nct turbina eoliana poate asigura singura consumul,
generatorul diesel este trecut pe minim, iar excesul de energie obtinut pe cale eoliana este
directionat spre acumulatori termici. Existenta unor baterii de acumulatori permite deconectarea
generatorului diesel n acest regim.

Cnd viteza vntului este mare, suficienta ct sa asigure si o margine de siguranta, generatorul
diesel va fi utilizat pentru a absorbi excesul de putere furnizat de turbina.

Controlerul asigura trecerea fara socuri ntre diferite regimuri de operare n conditiile folosirii
acumulatorilor termici, a condensatoarelor sincrone si a convertoarelor rotative asigurnd o putere
stabila.

3.3.1.2. Componenta
Controlerul universal este constituit din module digitale special destinate controlului puterii.
Acestea sunt:

Controlerul universal diesel eolian (WDC); acesta asigura comutarea ntre diferitele unitati de
control ale puterii (turbina eoliana, generatorul diesel, sistemele de stocare, condensatoarele
sincrone, convertoarele rotative si acumulatoarele de sarcina. Controlerul este capabil sa
achizitioneze si sa utilizeze informatii referitoare la ncarcarea generatorului diesel, puterea de
iesire a turbinei eoliene si starea controlerului ncarcarii secundare. Pe baza acestor informatii
controlerul ia decizii de schimbare a starii componentelor sistemelor de putere principale, n cadrul
sistemul total. Controlerul generatorului eolian, Controlerul energiei stocate si Controlerul
ncarcarii secundare sunt module soft-ware care sunt incluse pe acelasi modul hardware.

Controlerul energiei eoliene; n mod normal, controlul generatorului turbinei eoliene este asigurat
de producatorul acesteia. WDC transmite semnalul permisie de operare spre controlerul turbinei
eoliene permitnd pornirea acestuia si se interfateaza cu controlul turbinei pentru a monitoriza
modul de operare a acesteia.

Controlerul ncarcarii secundare (SLC) este destinat sa actioneze n cazul vnturilor foarte
puternice si are rolul de a comanda descarcatoarele de sarcina n scopul obtinerii puterii electrice
maxime.

Controlerul energiei stocate (ESC) este un modul software care controleaza toate sistemele de
stocare a energiei. El va actiona numai pe perioada regimului de lucru numai cu turbina eoliana.

Modulul generatorului este atasat fiecarui generator diesel si contine un regulator de tensiune ca
parte a echipamentului standard. n cazul functionarii n paralel a mai multor generatoare va
asigura si sincronizarea si transferul de sarcina reactiva ntre generatoare.

Controlerul generatoarelor sincrone (SCC) are rolul de a cupla motoarele auxiliare de antrenare a
unor generatoare sincrone la un regulator de tensiune. n aplicatii cu baterii de stocare
condensatoarele sincrone vor fi nlocuite cu convertoare rotative. Acestea vor prelua rolul
generatoarelor sincrone si vor asigura n plus ncarcarea bateriilor.

Modulul de procesare si comunicare (CPM) este bazat pe o platforma PC industriala si va colecta

date de la diferite platforme de control. Daca este posibil se va configura acest subsistem cu un
monitor ce realiza interfatarea cu un operator local. CPM lucreaza ca un dispozitiv colector si
acumulator de date prin care datele de operare pot fi retransmise prin legatura la distanta.
Utiliznd o platforma PC comunicatiile la distanta devin transparente, CPM permitnd unui
coordonator sa se conecteze n timp real la sistemul de control.

Pentru a permite un controlul unor componente suplimentare precum al cerintelor de mediu,

sistemelor termice sau a unor sarcini locale (ncalzitoare electrice, desalinizatoare, etc.) arhitectura
sistemului permite adaugarea unor module de comunicatie de tip Modbus sau Echelon.

3.4. Posibilitati de modelare si simulare a controlului

Utilizarea unor solutii de control perfectionate ofera facilitati sporite de crestere si optimizare a
operarii turbinelor eoliene. Acestea au un potential ridicat pentru proiectarea viitoare a turbinelor n a
aborda diferite conditii de operare a turbinei si de a permite proiectarea n vederea obtinerii unui optim
ntre cost si performante. Vom prezenta n continuare cteva realizari referitoare la proiectarea si
simularea sistemelor de control a turbinelor eoliene.

3.4.1. Unelte de proiectare pentru algoritmi de reglare a turbinelor eoliene

Obiectivele programului de cercetare Proceduri de proiectare a algoritmilor de control pentru
turbine eoliene realizat de ECN Wind Energy (Olanda) sunt:

sa faca accesibile pentru producatorii de turbine eoliene, procedurile de proiectare si

de evaluare a solutiilor de control;

stimularea utilizarii algoritmilor corespunzatori n turbinele moderne

3.4.1.1. Proceduri de proiectare a controlului

Procedurile de control au o structura modulara si opereaza n mediul de programare MATLAB.
Pentru utilizarea procedurilor sunt necesare toolbox-urile de procesare a semnalelor si de control
(Signal Processing si Control) specifice mediului MATLAB precum si componenta grafica a SIMULINK-ului
specifica simularilor n domeniul timpului.
MATLAB-ul permite declaratii puternice si posibilitati rapide de programare, datorita
interpretorului prietenos. Eventualele deficiente ale acestuia sunt compensate n proiectarea
controlului prin utilizarea functiilor (spatiul local de lucru) care sunt conectate cu structurile globale.
Utilizarea limbajului MATLAB de nalt nivel permite proiectantului sa modifice usor codul si sa adauge
noi module acestuia.
Procedurile de proiectare a controlului au urmatoarele caracteristici:

furnizeaza o procedura de proiectare;

permite depistarea si corectarea erorilor;

permite realizarea modulelor de evaluare.

3.4.1.2. Procedura de proiectare

n practica, primii algoritmi de control sunt adesea utilizati pentru a realiza un set de calcule
pornind de la date initiale si, n functie de rezultate, se vor face modificari att n proiectarea turbinei
ct si a algoritmului de control.
O procedura de proiectare va trebui sa fie capabila sa permita proiectarea si evaluarea
algoritmului de control initial nainte ca datele de proiectare a turbinei sa fie definitive si ireversibile.
Pe baza specificatiilor de proiectare a turbinei cu referire la planurile de dinamica a acesteia, se va
proiecta un controler initial iar evaluarile realizate pe baza lui vor evidentia limitarile cele mai
nefavorabile din punct de vedere al controlului performantelor.
Este bine ca n aceasta faza a proiectarii sa se separe proiectarea algoritmului de control de
procedura de evaluare a performantelor, procedura ce va tine cont de conditiile si solicitarile aeroelastice la care este supusa turbina.
Procedura de proiectare va tine cont de aceste cerinte si va consta din trei activitati de
proiectare realizate secvential:

Proiectarea controlului

Evaluarea

Implementarea

Procedura de control. Intrarile n prima activitate de proiectare sunt constituite de datele de

proiectare si de obiectivele dorite ale controlului. Datele initiale de proiectare depind de conceptia
turbinei dar contin n general:
-

date aerodinamice:
o

puterea rotorului si coeficientii de tractiune sau

coeficientii de portanta si de rezistenta ai profilelor palelor

parametrii structurali:

fundatie, turn, mecanism de actionare, rotor, pale

rezonanta, rezistenta, dimensiuni, greutate;

cerinte si limitari:
o

senzori si adaptoare;

valori nominale si extreme ale sistemelor turbinei;

surse actionare (vnturi)

Se definesc doua categorii principale de date: datele turbinei si datele de proiectare a

controlului. Fiecare categorie contine o colectie de fisiere de intrare corespunzatoare tipurilor de date.
Proiectantul va introduce datele obligatorii ntr-o nregistrare de date care va contine numele
parametrului, valoarea acestuia si date suplimentare (unitati de masura, descriere, etc.). Datele pot fi
grupate de asemenea n notatii tip parinte-copil: sunt permise nume copil identice att timp ct
sunt asociate unor nume parinti diferite.
Modulele de proiectare (care sunt fisiere MATLAB) proceseaza nregistrarile datelor de intrare si
realizeaza o structura de date numita Structura globala de proiectare structura ceruta de activitatea
de evaluare.

Pornind de la datele de intrare modulele de proiectare vor calcula de asemenea date

aditionale. Datele redundante sau necorespunzatoare vor fi eliminate. Cele mai multe definitii ale
datelor derivate vor fi generate de:

sinteza si analiza controlului, ca dimensionarea parametrilor pentru structurile

de control dorite sau sensibilitatea modelelor liniare;

dimensionarea modelelor simulate precum parametrii modelelor neliniare sau

date legate de curentul de aer.

n timpul activitatii de proiectare, vor fi generate mesaje si diagrame n scopul realizarii unor
evaluari intermediare.
Prin intermediul modului de control liniar sunt verificate capabilitatile adaptoarelor si senzorilor
si este verificata controlul stabilitatii si al robustetii.
Daca rezultatele nu sunt cele asteptate sau nu sunt corespunzatoare, trebuie modificata
proiectarea controlului (refacuta acordarea parametrilor) sau obiectivele controlului trebuie adaptate.
Daca rezultatele sunt satisfacatoare, definitia datelor de control si datele de simulare a
turbinei vor fi stocate n Structura globala de proiectareca punct de pornire pentru urmatoarele
activitati.
Evaluarea. Pentru a evalua performantele de reglaj n domeniul timpului, structura de
control si modelul turbinei eoliene proiectate si dimensionate anterior vor fi implementate n nucleul
de simulare. Att structura de control ct si modelul turbinei eoliene sunt implementate ca module de
simulare. Aceasta permite proiectantului sa utilizeze att simularea grafica n domeniul timpului
(SIMULINK-ul) ct si construirea unei scheme de integrare numerica (Runge Kutta 4).
Utilizarea SIMULINK-ului va fi avantajoasa n cazul demonstratiilor n timp ce rezolvarea
numerica este mai avantajoasa n cazul implementarilor numerice.
Rata de esantionare cu care fiecare modul va fi calculat poate fi diferita fiind specifica fiecarei
activitati de proiectare. Evident, dinamica turbinei va fi calculata considerabil mai rapid pentru a
aproxima comportarea continua n timp.

Modulele de proiectare vor oferi facilitati n definirea parametrilor si a semnalelor de cuplaj, ca

cerinte pentru modulele de control a structurii si modelul turbinei.
Definitiile parametrilor sunt compactate si transferate de la Structura Globala de Control (DGS)
spre Structura Globala de Evaluare (EGS). Cu ajutorul EGS vor fi definiti de asemenea parametri relativi
aditionali. Datele EGS pot fi att modificate n timpul rularii sau pot fi fixe.
Semnalele sunt obligatoriu definite de proiectant ca nregistrari de semnale de intrare
(similar cu nregistrarile datelor de intrare n activitatile anterioare). Porturile de intrare si de iesire a
modulelor sunt puse mpreuna n scopul realizarii modelului de simulare n domeniul timpului.
naintea ca simularea n domeniul timpului sa poata fi realizata trebuie definit modul de
achizitie a semnalelor monitorizate. Seriile de timp corespunzatoare acestor semnale vor fi stocate pe
durata simularii n structuri corespunzatoare separat, pentru fiecare modul. Dupa simulare procedurile
permit evaluarea de catre proiectant a reglarii prin generarea unor reprezentari grafice ale seriilor de
timp calculate.
Daca functionarea n domeniul timpului nu atinge asteptarile sau cerintele exista doua
posibilitati de corectie:
-

acordarea parametrilor n timpul activitatii curente de evaluare;

reproiectarea controlerului n mod iterativ pornind de la faza anterioara de proiectare a

controlului.

Daca rezultatele n domeniul timpului sunt corespunzatoare, definitia datelor de control stocate n EGS
sunt utilizate ca punct de plecare pentru urmatoarele activitati.
Implementarea. Daca rezultatele activitatii de proiectare si evaluare sunt corespunzatoare
algoritmul de reglare va fi conectat la codul aero-elastic pentru o analiza mai detaliata pentru o analiza
mai detaliata a oboselii si a suprancarcarii turbinei.
Modulele de proiectare vor facilita conversia. Proiectantul trebuie sa faca numai modificari
minore nainte ca compliler-ul de C al MATLAB-ului sa genereze automat DLL-ul corespunzator din
modulul structurii de control n corelatie cu definitia datelor de control:

pregateste o apelare a functiilor principale din modulul de control a structurii

asigura o poarta spre codul aero elastic.

Pentru a controla daca procesul de conversie a fost trecut cu succes este oferita posibilitatea
de a rula DLL-ul n paralel cu simularea utilizata pe timpul activitatii de evaluare. Evident nu sunt
posibile diferente mai mari dect precizia numerica impusa.
Dupa conectarea algoritmului de control (DLL) la codul aeroelastic, performantele de reglare
rezultate si ncarcarea turbinei vor fi evaluate mai n detaliu cu respectarea activitatii de evaluare,
prezentata anterior.
DLL-ul va scoate parametrii de rulare n domeniul timpului dintr-un fisier ASCII. Aceasta ofera
posibilitatea de a schimba algoritmul pe durata calculului local pentru o extindere limitata si sigura.
Daca performantele dorite nu sunt atinse ramn posibile aceleasi actiuni ca si n cazul etapei
de evaluare. Daca apar deviatii importante n comportarea dinamica, proiectantul trebuie sa ia n
considerare calitatea proiectarii si a simularii si sa reproiecteze controlerul.
Daca rezultatele sunt satisfacatoare, algoritmul de reglare parametrizat va fi convertit ntr-un
cod dedicat implementarii controlerelor de timp real. Prin urmare este adoptat un cod industrial
general acceptat ca Text Structurat, precum cel specificat n IECI 131-3 [8], pentru transferul spre
sistemul ingineresc integrat al turbinei considerate.
Textul structurat sau conversia sa dedicata este spre un algoritm de timp real va fi verificata.
Uneltele de proiectare vor face posibil acest fapt prin generarea seriilor de timp de intrare si iesire.
Comparatia ntre seriile de timp reale si seriile de iesire generate de algoritm pentru aceleasi serii de

intrare, vor garanta o conversie corecta. Evident, diferentele mai mari dect precizia numerica impusa
nu sunt acceptate.
O ultima dar esentiala procedura de proiectare va fi data de comparatia ntre performantele
timp real masurate si performantele asteptate (obtinute la simulare).

3.4.1.4. Service-ul proiectarii

n timpul procedurii de proiectare considerata n paragraful precedent, va fi convenabil pentru
proiectant sa aiba disponibile unelte de service al proiectarii.
Uneltele de control furnizeaza urmatoarele servicii:

validarea datelor si semnalelor de intrare de utilizator:

-

controlul corectitudinii sintaxei;

prevenirea dublei definiri a datelor;

monitorizarea continua pe ecran a fisierelor pe timpul proiectarii:

-

verificarea intermediara a diagramelor;

afisarea de mesaje: prelucrare, atentie, abandonare, eroare;

controlul figurilor si al listelor de date pentru ntocmirea rapoartelor;

corespondenta dintre datele si semnalele cerute de structura de reglare si datele, semnalele

definite de utilizator:
-

controlul itemilor lipsa sau inutili;

controlul dimensiunilor;

macrouri puternice pentru:

-

restabilirea datelor de proiectare si evaluare;

postprocesarea datelor evaluate;

listarea datelor proiectate si evaluate

versiunea proiectarii de reglare.

3.4.1.5. Modulele de proiectare si evaluare

O serie de module sunt deja realizate iar o alta serie de module urmeaza a se realiza.
Module realizate. Uneltele de proiectare cuprind module generice (fisiere n cod MATLAB)
pentru proiectarea unui algoritm de reglare de tip PD a turatiei rotorului, pentru o viteza variabila a
turbinei prin intermediul actionarii colective si a reglajului cuplului generatorului. Sunt disponibile
module aditionale pentru mbunatatirea atenuarii vibratiilor mecanismului de actionare si a turnului. O
schema de nivel nalt este data n figura 3.9.

Att referinta de nclinare ct si cea de cuplu pot fi constituite din mai multe componente.
Aceste componente sunt presupuse ca fiind independente si controlabile din cauza domeniilor diferite
ale frecventei de operare (banda de trecere).
Pentru proiectare (sinteza si analiza) n aceasta structura de control sunt incluse urmatoarele
module [1]:
-

model liniar al turbinei pentru sinteza controlului;

filtrarea vitezei rotorului;

algoritm PD pentru controlul vitezei rotorului;

servocontrol al nclinarii palelor;

planificarea bidimensionala a cstigului;

viteza frontala estimata a vntului;

compensarea dinamica;

reglarea cuplului electric[11];

evaluarea buclei de reglare a stabilitatii;

caracteristici de control neliniar:

- zona moarta;
- limitarea nclinarii;
- adaptarea referintei de viteza a rotorului;
- limitarea fortata a vitezei rotorului;

- setarea modului de control.

La acestea se adauga module specifice pentru reducerea ncarcarii, module care nu sunt
incorporate dar sunt disponibile:
-

atenuarea mecanismului de actionare [2];

atenuarea turnului [1][7];

combinarea vitezelor de rezonanta[9].

Pentru a evalua aceasta structura de control, sunt ncorporate urmatoarele functii de turbina
(figura 3.9):

aerodinamica quasistationara a rotorului;

dinamica fluidului de intrare [3];

torsiunea arborelui;

translatia liniara de ordin 2 a partii superioare a turnului;

actionare neliniara a nclinarii;

generator cu viteza variabila cu cuplu electric;

masurarea ntrzierilor;

viteza efectiva a rotorului;

fortele echivalente ce actioneaza asupra vrfului turnului.

Uneltele de proiectarea mentionate au fost aplicate pentru dezvoltarea mai multor algoritmi
industriali de control. Rezultatele proiectarii au fost validate cu succes, att n practica la
implementarea unor turbine moderne ct si prin simulare cu codul aero-elastic PHATAS.
3.4.2. Proiectarea simularilor pentru realizarea turbinelor eoliene inteligente
Aceasta abordare a fost realizata de ventrul de cercetari VTT din Finlanda.
Abordarea acestui centru a avut n vedere:

conceptul de control ierarhic al fermelor eoliene;

monitorizarea inclusa a ncarcarii;

modelarea mediului.

n abordarea cercetarii s-a pornit de la istoricul si previziunile de dezvoltare a energiei electrice

produse n centrale eoliene prezentat n figura 3.10.
Se prelimineaza astfel pentru 2010 o crestere a puterii unitare spre 5-10MW, o crestere a
dimensiunii palelor pna la 80 m si o crestere a naltimii turnului pna la 120m, toate acestea
determinnd cresterea importantei controlului turbinei att n ceea ce priveste eficienta ct si
siguranta n functionare. La aceste cerinte se adauga necesitatea unei mentenante ridicate
(amplasarea centralelor n locuri putin accesibile impunnd cresterea intervalelor de ntretinerea de la
mai putin de an la mai mult de 1 an) precum si aceea de scadere a costurilor (reducerea greutatii
palelor, a turnului, noi strategii de control, etc.).

n ceea ce priveste cerintele impuse asupra controlului acestea se pot grupa functie de nivelul
la care acesta se aplica astfel:
-

la nivelul fermelor de vnt controlul distribuirii puterii ntre turbine;

la nivelul turbinei: controlul puterii si al vitezei n scopul

producerii unei puteri constante n prezenta perturbatiilor
- conducerea optimala a puterii si vitezei

- la nivelul componentelor:

- monitorizarea conditiilor de functionare si a solicitarilor la care sunt supuse

- control individual al nclinarii palei
- controlul proprietatilor aerodinamice ale palei n sectiunea acesteia
Controlul ierarhic n cadrul fermelor de vnt va respecta principiile prezentate n figura 3.11.

Pentru controlul individual al turbinei ce realizeaza activitatile prezentate n figura 3.12

Pentru monitorizarea ncarcarii si a conditiilor de lucru se va realiza actiunile prevazute n schema din
figura 3.13

Pentru modelarea ntregului ansamblu se utilizeaza cele trei

componente de modelare (MATLAB pentru controlul turbinei, Adams pentru
aerodinamica
turbinei
si
PSCAD
pentru
componenta
electrica)
interconectarea acestora realizndu-se ca n figura 3.14
Modelarea propusa asigura o modelare ierarhizata pentru care se utilizeaza trei medii de modelare
diferite. Pentru modelarea controlului turbinei se utilizeaza Simulink-ul

din

MATLAb pentru modelarea aerodinamica turbinei se utilizeaza programul ADAMS iar pentru modelarea
controlului electrice se utilizeaza PSCAD. Combinatia celor trei medii asigura obtinerea unor rezultate
apropriate de functionarea reala, ceea ce le face apte de utilizare n reglarile reale.
3.4.3. Reglarea adaptiva a parametrilor turbinei
La Laboratorul National de Energie Regenerabila din Colorado au fost proiectati si implementati
algoritmi de reglare adaptiva a geometriei turbinei eoliene.
S-au utilizat algoritmi de reglare complecsi pentru modificarea geometriei elicei, algoritmi ce
au fost testati pe o turbina eoliana de 600kW dotata cu o elice cu doua pale cu diametrul de 43m.
Implementarea numerica a algoritmilor de reglare pe un PC ofera flexibilitate si posibilitatea de
utilizare si modificare a numerosi si variati algoritmi de control. Servomecanismul electric de actionare
a unghiului palei poate lucra cu acceleratii unghiulare mari pentru a obtine unghiurile dorite ale
palelor, pale ce pot si comandate individual sau colectiv. Controlul precis al cuplului generatorului
permite operarea la viteze variabile ale vntului. Dotarea cu un sistem de masurare complex, permite
compararea rezultatelor aplicarii diferitilor algoritmi de reglare.
Cnd turbina opereaza la viteze unghiulare variabile, algoritmul standard impune ca cuplul
generatorului sa evolueze conform relatiei:

(3.29)
S-au utilizat notatiile:
-

R raza elicei n m;

raportul maxim al vitezei vrfului palei la coeficient de putere maxim.

Restul notatiilor sunt cele prezentate la nceputul capitolului.

Valoarea lui k este adesea obtinuta pe baza simularilor
experimental n cadrul unui proces ndelungat daca turbina poate
constante pentru domenii de variatie largi ale vitezei vntului. n
rotorului conform relatiei anterioare se vor obtine coeficienti maximi
vntului.

[13]. Ea poate fi obtinuta si

fi operata la viteze unghiulare
mod ideal, comandnd viteza
de putere pentru orice viteza a

Validarea experimentala a acestui algoritm a demonstrat ca aceasta situatie ideala nu este

atinsa n functionarea reala. Variatiile de viteza ale vntului fac ca turbina sa lucreze la rapoarte de
viteza diferite de cele ideale deoarece inertia mare a rotorului fac ca turbina sa urmareasca lent
variatiile de viteza ale vntului. n mare parte din timp turbina asteapta sa regaseasca raportul de
viteze optim n loc sa opereze la punctul de functionare optim. Deoarece puterea disponibila a vntului
este proportional cu cubul vitezei, devine mai important ca turbina sa poata capta rafalele de vnt
dect vntul calm. Simularile arata ca reducerea valorii lui k cu 5%-20% cresc puterea captata [14]
pentru un domeniu larg de momente de inertie a rotorului turbinei.
Traiectoria de modificare a cuplului a fost modificata astfel nct sa eficientizeze accelerarea si
decelerarea rotorului ca raspuns la fluctuatiile de viteza ale vntului. Controlul traiectoriei optime a
rotorului aplicat cuplului generatorului pentru a asista acceleratia si decelaratia rotorulu, face ca
turbina sa lucreze mai aprope de raporul optim de viteza [15]. Controlul standard al cuplului rotorului
este modificat conform relatiei urmatoare :

(3.30)
unde QA poate fi determinat cu ecuataa 1. Selectia factorului de amplificare G a Controlului traiectoriei
optime a rotorului trebuie sa echilibreze raportul de acceleratie si deceleratie.
O cale de a elimina necesitatea cunoasterii performantelor anterioare a palei si de adaptare la
modificarile n geometria palei determinate de reoziune este utilizarea Controlului Adaptiv cu Model
de Referinta . Un algoritm simplu si intuitiv de adaptare a cstigului asigura o crestere a gradului de

captare a energiei vntului n comparatie cu algoritmii clasici [16]. Algoritmul este similar controlerului
standard:

(3.31)

Cstigul adaptiv M include include toti termenii lui k cu exceptia densitatii aerului, care este variabila
n timp si incontrolabila. Controlul adaptiv ncepe prin schimbarea lui M cu valori M. Dupa terminarea
perioadei de adaptare, care poate dura de la minute la ore, controlerul evalueaza performantele
turbinei. Coeficientul mediu de putere pe perioada de adaptare este comparat cu media coeficientilor
de putere pe perioada adaptarii anterioare. Daca marimea acestuia a crescut, urmatorul M va avea
acelasi semn. n figura 3.15 este prezentata cresterea captarii energiei pentru controlerul adaptiv n
comparatie cu controlerul standard. Controlerul adaptiv produce mai multa putere la aceeasi viteza a
vntului care se traduce printr-o crestere cu 5,5% a energiei produse ntr-un an. Desi acest algoritm de
control nu impune criterii de performanta precum CPMAX sau , este necesara masurarea vitezei
vntului.

3.4.3.1. Proiectarea controlului n spatiul starilor

Cu ct turbinele eoliene devin mai mari si mai flexibile, un control avansat devine esential
pentru a asigura functionarea stabila la vnturi variabile si n rafale. Reglarea unghiului palei este
utilizata pentru a elimina excesul de cuplu reglnd viteza rotorului pentru a produce puterea nominala.
Pe lnga reglarea vitezei rotorului, micsorarea solicitarilor si atenuarea vibratiilor devin obiective
importante. n mod curent sunt utilizati algoritmi PID n bucle cu o singura intrare si o singura iesire.
Proiectarea controlului n spatiul starilor are avantajul sa includa intrari multiple pentru atingerea unor
obiective multiple si de a asigura ntelegerea unor interactiuni dinamice influentate de feedback [17].
Neliniaritatile pronuntate ale dinamicii turbinei trebuie liniarizate n jurul punctului nominal de
functionare pentru a putea opera n spatiul starilor. Procedurile realizate permit obtinerea unui model
liniar al turbinei cu mai mult de 18 grade de libertate [17].

3.5. Sisteme electronice de reglare a parametrilor

energiei furnizate
3.5.1. Energia eoliana.
Considerand vantul ca o sursa de energie pentru reteaua de alimentare, apar doua probleme
importante:

faptul ca nu se poate prevedea puterea vantului, deci viteza medie a acestuia;

probleme legate de inconstanta vantului, aceasta insemnand schimbari rapide ale vitezei
acestuia.

Debitul de aer stabileste viteza medie a vantului. Exista zone cu presiune locala scazuta a
vantului dar si zone cu presiune ridicata. Datorita miscarilor acestea de zone cu presiune ridicata ori
scazuta, nu se poate face o predictie pe termen lung a puterii vantului (practic a energiei eoliene
produse).
Asadar, cat timp energia stocata nu este eficienta si competitiva, energia eoliana nu va fi
decat un supliment pentru energia conventionala, bazata pe carbune, gaze si energie nucleara.
3.5.2. Controlul puterii.
Turbinele eoliene sunt proiectate sa produca energie electrica ieftina si deasemenea pentru a atinge
valoarea maxima la iesire la o viteza a vantului de aproximativ 15 metri pe secunda. In cazul in care
vantul este mult prea puternic este necesar ca o parte din excesul de energie a se piarda pentru a se
evita distrugeri la turbina eoliana. Toate turbinele eoliene sunt proiectate avand un anumit control al
puterii. Controlul puterii preluate de la vant poate fi facut in diferite moduri, tinand cont de constructia
turbinei eoliene, de anumite parti ale acesteia.
In momentul de fata exista doua topologii de turbine eoliene: cu viteza constanta respectiv cu
viteza variabila. Cele cu viteza constanta sunt majoritare datorita simplitatii constructiei pe partea
electrica insa au o serie de probleme legate de partea mecanica.
Calitatea puterii transmise este una importanta. Datorita generatorului de inductie, orice
schimbare a puterii vantului se transmite in retea. Deasemenea consumul de putere reactiva.
Iesirea unei retele ce foloseste o turbina eoliana de viteza constanta se modifica o data cu
modificarea vitezei vantului rezultand fluctuatii ale tensiunii in punctul de conectare. Datorita acestor
fluctuatii turbina eoliana consuma putere reactiva din retea ceea ce creste fluctuatiile de tensiune si
pierderile in retea. Ca alternativa destul de viabila se folosesc turbinele eoliene cu viteza variabila.
Introducerea acestor turbine a crescut numarul tipurilor de generatoare dar au si aparut alternative ca
generatorul impreuna cu convertorul de putere sa formeze un anumit tip.
O metoda simpla de a obtine un sistem complet cu viteza variabila este de a aplica un
convertor de putere bidirectional (back-to-back) unui generator de inductie conventional. Frecventa
variabila, tensiunea variabila, generate de masina sunt convertite in frecventa respectivei tensiune fixe
prin utilizarea unui convertor de putere. Convertorul de putere alimenteaza masina cu un curent de
excitatie in timp ce puterea reactiva furnizata de retea poate fi controlata independent. Un avantaj al
turbinelor eoliene cu viteza variabila consta in tehnicile de control. Convertorul de putere trebuie sa
gestioneze puterea de la turbine. Pentru a reduce variatiile volt-amperice(VA) ale convertorului acesta
poate fi bypassed cand turbina atinge un anumit nivel. Cand convertorul este scos, sistemul devine
unul cu viteza constanta si deci apar o seama de probleme specifice acestei configuratii.
Oricum, in functie de configuratia convertorului de putere, acesta poate fi utilizat pentru a
compensa puterea reactiva atunci cand este bypassed, astfel evitandu-se folosirea unui condensator
de capacitate foarte mare. Convertorul poate fi teoretic orice convertor trifazat bidirectional.

O alta solutie care implica folosirea tot a unui convertor bidirectional, modificarea fiind la
nivelul rotorului generatorului, este de a adauga mai multe crestaturi generatorului. In acest caz
convertorul este simplu si puterea ridicata in raport cu factorul de greutate.
Dezavantajele sunt in principal datorate unei rate ridicate a VA a convertorului si pierderi mari
pe acesta datorita cantitatii mari de energie care trebuie aplicata ori extrasa la fiecare miscare.
Rata VA a convertorului poate fi redusa prin implementarea magnetilor permanenti in
generator. O alta solutie este folosirea generatoarelor cascadate. Folosirea diferitelor configuratii de
generatoare cascadate fac posibila gestionarea a numai 25% ori 50% din intreaga putere a sistemului
de catre convertorul de putere.
Un alt trend in aceste sisteme este conectarea mai multor turbine eoliene la acelasi convertor
de putere in vederea obtinerii unor puteri mai mari. In acest caz toate turbinele eoliene se vor roti cu
acelasi unghi (sau apropiat). Datorita diferitelor viteze ale vantului asupra intregului echipament
(tuturor turbinelor) convertorul de frecventa trebuie sa stabileasca valoarea medie a vantului (vitezei).
Pentru ca vantul nu se aplica in mod egal si cu aceeasi putere asupra tuturor turbinelor, nu este posibil
sa se sesizeze toate tranzitiile rapide si deci puterea furnizata de fiecare turbina eoliana va avea
propriile tranzitii. O solutie la aceste probleme este ca fiecare turbina eoliana sa aiba propriul
convertor conectat la reteaua comuna.
Fieare turbina poate fi astfel controlata independent.
Majoritatea producatorilor furnizeaza generatoare eoliene cu conectare le retea cu urmatoarea
componenta:
-

controler

baterii de stocare

invertor

sistem de comanda (sigurante, relee etc.)

Multe dintre astfel de sisteme sunt hibride: energie eoliana, energie solara, tehnologie care
ofera anumite avantaje privind calitatea enegiei obtinute.
n general sistemele conectate la retea necesita urmatoarele echipamente:
-

echipament pentru controlul puterii

echpament de siguranta

aparate de masura

Echipamentul pentru controlul puterii foloseste n principal un invertor care regleaza

amplitudinea, faza si frecventa semnalului generat ce cea a tensiunii din reteaua electrica. O serie de
cerinte de siguranta au fost dezvoltate de Underwriters Laboratories care reprezinta o organizatie de
testare si certificare a sigurantei. Aceste cerinte care se refera la UL 1741, se aplica generatoarelor de
sine statatoare sau celor conectate la retea. n cazul conectarii la retea se utilizeaza un invertor ce
interactioneaza cu reteaua si este acceptat de catre compania de electricitate (o lista a acestor
invertoare este furnizata de Underwriters Laboratories).
Factorii ce afecteaza costul invertorului sunt:

mediul n care este utilizat acesta (de sine statator, interconectat cu reteaua, sau amndoua);

calitatea energiei ce trebuie produsa de generatorul de sine statator;

tensiunea si curentul solicitate;

puterea de curent alternativ;

facilitati aditionale pentru invertor.

Cteva dintre caracteristicile invertoarelor sunt prezentate n continuare.

Invertoarele sunt circuite electronice cu dispozitive statice de comutatie (tranzistoare,

tiristoare, triace etc.) ce realizeaza conversia energiei electrice de curent continuu n energie electrica
de curent alternativ de o anumita frecventa, forma de unda si amplitudine. Spre deosebire de
redresoare, la care energia este transmisa din circuitul de curent alternativ n circuitul de curent
continuu, la invertoare, energia electrica trece din circuitul de curent continuu n circuitul de curent
alternativ. Transformatorul de alimentare devine receptor de energie, iar sistemul de curent continuu,
generator de energie.
Invertoarele alimenteaza sarcini care necesita puteri apreciabile cuprinse ntr-o gama destul de
mare, de la zeci de wati, pna la sute de kilowati.
Se disting doua categorii principale de circuite invertoare:

invertoare autonome, care debiteaza pe o retea sau circuit n care nu mai exista si
alte surse de curent alternativ; frecventa curentului fiind determinata de nsusi
circuitul invertor;

invertoare neautonome, care debiteaza pe o retea mpreuna cu alte surse de

energie electrica, astfel nct regimul de functionare si frecventa sunt subordonate
retelei de curent alternativ.

Dupa metoda utilizata pentru dezamorsarea tiristoarelor ntlnim de asemenea doua tipuri de
invertoare:

invertoare cu comutatie naturala (sau libera), la care circuitul de sarcina este

realizat astfel nct variatia curentului ce traverseaza dispozitivele asigura blocarea
acestora;

invertoare cu comutatie fortata care utilizeaza elemente separate auxiliare ce

asigura blocarea tiristoarelor.

La invertoarele numite autonome comutatia elementelor comandate este asigurata prin

constructie sau se datoreaza caracteristicilor sarcinii invertorului.
Aceste invertoare permit la iesire o frecventa oarecare, n general variabila.
Invertoarele autonome pot fi o componenta a convertoarelor de frecventa cu circuit
intermediar de curent continuu.
De asemenea aceste invertoare difera att constructiv ct si functional de invertoarele cu
comutatie de la retea care primesc energia pentru comutatie din exterior si functioneaza numai la
frecventa retelei de curent alternativ.
Invertoarele neautonome ndeplinesc att functia de conversie a energiei electrice de curent
alternativ n energie de curent continuu (regimul de redresor) ct si invers (regimul de invertor).
Comutatia elementelor comandate este realizata prin sincronizarea cu reteaua de curent alternativ.

Att invertoarele autonome ct si cele neautonome se pot

clasifica n functie de numarul de faze al curentului alternativ n: invertoare
monofazate si invertoare polifazate.
Principalele tipuri de invertoare monofazate si trifazate utilizate n practica sunt:
a. monofazate:

de tip chopper, figura 3.16. a;

tip paralel cu priza mediana, figura 3.16. b;

n punte, figura 3.16.c;

b. polifazate:

cu punct neutru, figura 3.16. d;

n punte, figura 3.16. e.

Invertoarele pot genera la iesire tensiune nesinusoidala (de exemplu cu

forma de unda dreptunghiulara) sau sinusoidala.
Dupa modul de conectare a elementelor reactive necesare pentru realizarea comutatiei,
deosebim invertoare serie si invertoare paralel.
La invertoarele serie blocarea tiristorului se face cu circuite LC legate n serie cu sarcina
(folosite de obicei la frecvente mai mari de 1kHz); curentii care traverseaza sarcina fiind apropiati ca
forma de cei sinusoidali.
La invertoarele paralel blocarea tiristorului se obtine prin cuplarea n paralel pe tiristoare a
unor capacitati n prealabil ncarcate. n timpul unei parti din perioada tensiunii furnizate condensatorul
de comutatie se gaseste n paralel si cu sarcina si cazul unor sarcini inductive el poate asigura, total
sau partial, energia reactiva necesara blocarii tiristorului. Aceste invertoare se utilizeaza de obicei la
frecvente mai mici de 1kHz si nu permit reglarea tensiunii la iesire necesitnd circuite speciale n acest
scop.

Din punct de vedere al marimii de iesire, invertoarele pot fi:

invertoare de curent;

invertoare de tensiune.

3.5.3. Reglarea tensiunii de iesire a invertoarelor

n multe situatii, invertoarele trebuie sa asigure si posibilitatea

reglarii n limite suficient de largi a raportului dintre tensiunea continua E si
tensiunea de iesire US. De obicei este necesar sa se mentina stabila
tensiunea UScnd se modifica tensiunea E sau, sa se regleze tensiunea U S n
functie de caracterul sarcinii sau de regimul solicitat de consumator, atunci
cnd tensiunea E este constanta.
n functie de pozitia circuitului de reglaj (n raport cu schema de baza
a invertorului) deosebim urmatoarele cazuri:
regulatorul este situat ntre invertor si sursa de curent continuu
(figura 3.17);
regulatorul este situat ntre invertor si reteaua de curent alternativ
(figura 3.18);
regulatorul este nglobat n schema invertorului (figura 3.19).
Se disting doua metode de reglare a tensiunii invertorului:

prin variatia amplitudinii;

prin variatia duratei.

n primul caz se modifica valoarea u S max a tensiunii de iesire,

durata impulsurilor rectangulare ramnnd constanta. n al doilea caz se
modifica durata impulsurilor rectangulare aplicate sarcinii, valoarea
amplitudinii mentinndu-se constanta si proportionala tensiunii de intrare.
Prima metoda asigura distorsiuni mai mici a tensiunii de iesire, a doua nsa,
este mai economica.
Pentru obtinerea curentului continuu pentru sarcina si pentru bateriile de acumulatoare se
folosesc surse de alimentare n comutatie.

Circuitele de alimentare n comutatie (numite si convertoare curent continuu curent continuu,

deoarece transforma energia de curent continuu direct, tot n energie de curent continuu) se ntlnesc
n literatura de specialitate sub diverse denumiri: chopper, switch mode power supply (SMPS) n
limba engleza sau schaltnetzteil n limba germana. Circuitele de alimentare n comutatie sunt
montaje care lucreaza n regim normal la o frecventa de 15-50 Hz, folosind un tranzistor rapid, de
putere si tensiune nalta, n functia de comutator rapid. Timpii de comutatie ai tranzistorului trebuie sa
fie ct mai redusi n asa fel nct sa se asigure un randament de conversie ridicat (vezi [79] paragraful
4.3.4.10). Tranzistorul este conectat n serie cu o inductanta de nmagazinare a energiei. ntr-o astfel
de schema, tranzistorul joaca rolul unui ntrerupator, fiind facut conductiv doar o parte din perioada
ciclului de functionare. n acest fel, legatura dintre redresorul tensiunii de retea si consumator se face
ntr-un timp limitat. n restul timpului, redresorul este separat de consumator. Ca urmare, curentul de
redresor la consumator curge n rate sau cu alte cuvinte este tocat sau choppat, prezentnd
discontinuitati .
Circuitele de alimentare n comutatie trebuie sa raspunda la urmatoarele cerinte:

sa aiba un randament ridicat (75-95%);

sa asigure o buna stabilizare a tensiunilor livrate (1-2%) pe o plaja larga de variatie a tensiunii de
retea;

sa asigure pentru fiecare tensiune continua livrata un nivel redus al componentei alternative
reziduale (0,1-1%);

sa aiba fiabilitate ridicata;

sa aiba volum si greutate scazute fata de alimentatoarele liniare (20-25%)

sa aiba radiatii electromagnetice parazite cu nivel ct mai scazut pentru a nu perturba pe de o

parte, functionarea celorlalte circuite electronice (a celor alimentate direct si a celor aflate n
preajma) si pe de alta parte, pentru a corespunde standardelor de radiatii.
Schema bloc a unui circuit de alimentare n comutatie este prezentata n figura 3.20

Tensiunea alternativa de la retea este redresata si filtrata cu

blocul (1). Urmeaza comutatorul (2) echipat cu un tiristor rapid de putere sau
cu un tranzistor de comutatie. Acestea joaca rolul unui ntrerupator actionat
prin intermediul circuitului de comanda (5) n ritmul unei frecvente cuprinse
ntre 15-50 Hz. Perioada de conductie reprezinta o parte din perioada totala a
unui ciclu de functionare (T). Legatura dintre redresor si consumator se
realizeaza astfel, ntr-un timp limitat, reducndu-se energia absorbita de la
retea.
Dispozitivul activ care realizeaza comutarea are, deci, doua stari: blocat sau saturat. Prima
stare se caracterizeaza printr-un curent aproape nul si cadere de tensiune ridicata la bornele
dispozitivului de comutare iar cea de-a doua, printr-un curent de valoare ridicata, impus de sarcina si o
cadere de tensiune redusa, apropiata de zero, la bornele elementului regulator (dispozitivul de
comutare). Puterea disipata medie pe elementul de comutare este astfel mult mai redusa comparativ
cu cea a circuitelor de alimentare liniare.Rezulta astfel un randament mult marit. Comutatorul este
urmat de elementul de nmagazinare a energiei (3), care n principiu este construit dintr-o inductanta
serie, paralel sau transformator. Deoarece curentul absorbit de la retea este intermitent (are frecventa
dictata de frecventa tensiunii de comanda a elementului comutator), este necesar un redresor si o
celula de filtraj (4), care furnizeaza tensiunea continua aplicata sarcinii R S.
Pentru a se obtine la iesire o tensiune continua stabilizata la variatia de sarcina si a tensiunii de
retea, se utilizeaza un circuit (5) de reglare automata a duratei de conductie a elementului comutator.
Prin intermediul acestuia se realizeaza cuplarea redresorului tensiunii de retea la sarcina, pe durate
de timp variabile, care depind de marimea tensiunii de retea si a sarcinii. Reglajul se efectueaza, fie
prin modificarea duratei impulsurilor de comanda pentru deschiderea comutatorului, la o frecventa fixa
a acestora, fie prin modificarea frecventei de repetitie a impulsurilor la o durata fixa a acestora.
Totodata circuitul de comanda permite reglajul manual al tensiunii de iesire.
Convertoarele curent continuu curent continuu pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

a)

b)

c)

d)

e)

f)

Dupa modul cum se realizeaza transferul de energie la sarcina, circuitele de alimentare n

comutatie sunt:

cu transfer direct de energie sau cu inductanta serie;

cu transfer indirect de energie sau cu inductanta paralel.

Dupa modul de reglare a tensiunii de iesire, exista urmatoarele tipuri:

stabilizatoare cu modulare n durata a impulsurilor;

stabilizatoare cu modulare n frecventa a impulsurilor;

stabilizatoare autooscilante.

Dupa frecventa de lucru, stabilizatoarele n comutatie pot fi :

cu frecventa libera de 15-50 KHz, autooscilante;

cu frecventa fixa;

Dupa valoarea principalei tensiuni de iesire, comparativ cu tensiunea de intrare, acestea

pot fi:

alimentatoare n comutatie cobortoare de tensiune;

alimentatoare n comutatie ridicatoare de tensiune.

Dupa tipul de protectie folosit pentru elementul de comutare, circuitele de alimentare n

comutatie pot fi:

cu protectie tip clamp (cu dioda condensator si rezistenta);

cu protectie cu condensator de defazare;

cu protectie cu grup de defazare.

Dupa tipul elementelor active utilizate, circuitele de alimentare n comutatie pot fi:

cu dispozitive discrete, tranzistoare si diode;

cu circuite integrate si dispozitive discrete, tranzistoare si diode;

cu tiristoare, tranzistoare si diode.

Convertoare serie sau cu transfer direct de energie. Convertoarele serie sau cu transfer
direct de energie se caracterizeaza prin faptul ca energia absorbita de la retea este stocata n bobina
de nmagazinare serie si transferata sarcinii pe durata de conductie a elementului de comutare. Acest
tip de convertoare mai poarta denumirea de convertoare step-down (buck).

Schema electrica de principiu este prezentata n figura 3.21.

Convertoare cu transfer indirect de energie

Convertorul cu transfer indirect de energie este caracterizat de faptul ca energia este n

ntregime stocata n bobina de soc cnd comutatorul este n conductie, ea transferndu-se sarcinii pe
durata de blocare a acestuia. Din acest considerent convertorul se mai numeste si convertor cu
inductanta de nmagazinare paralel. Acest tip de convertor mai este numit si convertor CUK ( boost
converter, sau step-up converter). Schema de principiu pentru convertorul cu transfer indirect de
energie este prezentata n figura 3.22..
Energia produsa de un generator eolian este stocata n baterii de condensatoare. Pentru
cresterea duratei de viata a bateriilor de acumulatoare, circuitul de control trebuie sa asigure anumite
cerinte.

ncarcarea bateriilor de acumulatoare indiferent de tipul acestora presupune respectarea a doi

parametrii:

curentul de ncarcare;

durata de ncarcare.

Curentul de ncarcare este constant si este stabilit de capacitatea bateriei de acumulatoare.

Pentru ncarcare normala cea recomandata de regula pentru prelungirea vietii bateriei de
acumulatoare curentul de ncarcare reprezinta a zecea parte din capacitatea bateriei (daca notam cu
C capacitatea bateriei de acumulatoare, exprimata n amperi ora Ah sau miliamperi ora mAh
atunci curentul constant de ncarcare este C/10). La ncarcare normala, timpul de ncarcare normala
este de 14-16 ore n funcctie de tipul de acumulator.
ncarcarea fortata presupune ncarcarea acumulatoarelor la curenti mai mari dect C/10, de
exemplu C/5 cu reducerea corespunzatoare a timpului de ncarcare. Desi acest procedeu reduce durata
de viata a bateriilor de acumulatoare este uneori aplicat n situatiile n care timpul de ncarcare
reprezinta un factor important.
n figura 3.24. se prezinta schema de principiu a unui generator de curent constant destinat
acumulatorilor de capacitate redusa. Acest generator de curent este realizat cu un amplificator
operational n conexiune neinversoare la care curentul constant este obtinut dintr-o tensiune constanta
(VI) aplicata la intrarea amplificatorului operational. Curentul constant de ncarcare este IceI iar
tensiunea bateriei de acumulatoare este Vce1. n aceste conditii, tinnd cont de faptul ca amplificarea
amplificatorului operational este unu datorita celor doua rezistente cu valoarea R de pe intrarea
inversoare si de reactia adusa pe intrarea neinversoare
prin rezistenta R, putem scrie relatiile:
-

tensiunea de alimentare Vc > VI + Vce1 + Vces;

tensiunea la iesirea amplificatorului operational Vo

= VI + Vce1+Vbe;

tensiunea Vo = VI + Vce1;

iar curentul de ncarcare Ice1 = VI / Ro.

3.6. Sisteme de stocare a energiei

Pentru ncarcarea mai multor baterii de

acumulatoare trebuie realizat un generator de
tensiune constanta care sa alimenteze mai multe
astfel de generatoare de curent prezentate mai sus. n
figura 3.25 se prezinta structura unui generator eolian
prevazut cu baterii de acumulatoare.

Doua solutii de generatoare eoliene, propuse de firma ABB sunt prezentate n figurile 3.26 si
3.27. n cazul primei solutii, energia electrica se obtine de la un generator sincron cu magneti
permanenti. Generatorul sincron este urmat de un convertor care transforma curentul alternativ de la
generator n curent continuu. Curentul continuu obtinut n urma acestei prelucrari se aplica unui
invertor care genereaza o tensiune de frecventa si faza n sincronism cu reteaua. Conectarea la retea
se face printr-un transformator de adaptare. n cazul acestei solutii controlul este facut de catre
circuitele electronice ale centralei.
Cea de-a doua solutie se bazeaza pe o solutie indirecta de control a puterii furnizate. Pe de o
parte controlul este realizat prin intermediul cutiei de viteze si a generatorului sincron iar pe de alta
parte de partea electronica compusa din redresor, invertor, transformator si elemente de protectie.

3.7. Sisteme de generatoare interconectate

n scopul cresterii performantelor si a calitatii energiei electrice obtinute se folosesc sisteme de
generatoare interconectate.
O metoda de interconectare este cea a sistemelor SCADA.
SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition) este un sistem industrial de masura si control
constnd dintr-un calculator central de comanda (numit de obicei statie de comanda - master station sau terminal de comanda - Master Terminal Unit; MTU), unul sau mai multe terminale montate la
distanta penru achizitia de date si controlul proceselor (numite de obicei statii telecomandate - remote
stations - sau terminale telecomandate - Remote Terminal Units; RTU) si o colectie de programe
standard si/sau aplicatii utilizator folosite pentru a monitoriza si controla statiile telecomandate.

Sistemele SCADA actuale prezinta caracteristicile de control n bucla deschisa si folosesc cu precadere
comunicatiile la distanta mare desi pot fi ntalnite si elemente de control n bucla nchisa si/sau
comunicatii de scurta distanta.
Sisteme asemanatoare sistemelor SCADA pot fi ntlnite de obicei n fabrici, unitati de
exploatare etc., numite adesea sisteme distribuite de control - Distributed Control Systems; DCS, care
au functii similare sistemelor SCADA dar la care unitatile telecomandate de control si achizitie de date
sunt plasate n mod obisnuit n zone mult mai limitate. La aceste sisteme comunicatiile se realizeaza
pe retele locale - Local Area Network; LAN si sunt de regula sigure si de viteza mare. Un sistem DCS
foloseste n mod normal o multime de bucle nchise de control.
Pe de alta parte, sistemele SCADA acopera n general suprafete geografice largi si se bazeaza pe o
mare varietate de sisteme de comunicatie care sunt mai putin sigure dect LAN. n aceasta situatie
controlul n bucla nchisa este mai putin de dorit.
Un exemplu este reprezentat de SPS-1000 Signal Processing System ce foloseste modulatia n
cod a impulsurilor PCM (pulse code modulated) pentru transmiterea la distanta a informatiilor. Sistemul
de procesare a semnalelor SPS (Signal Processing System) ofera solutii flexibile de prelucrare digitala a
semnalelor necesar pentru sistemele SCADA n aplicatiile de comanda a centralelor eoliene.