ESER 2013-2014

Curs nr.3
BATERII FOTOVOLTAICE

3.1.1. ROLUL BATERIEI IN SISTEMELE FOTOVOLTAICE AUTONOME

Problema conectarii directe a sarcinii la panoul fotovoltaic este ilustrata in fig.3.2a in

care, pentru simplificarea intelegerii, s-a considerat o sarcina rezistiva R. Ecuatia dreaptei de
sarcina a circuitului este:
u
i(u AK ) = AK , (3.1)
R
aceasta dependenta fiind din punct de vedere grafic o dreapta de panta 1/R reprezentata in
fig.3.2b, alaturi de curba experimentala i(uAK) a caracteristicii panoului fotovoltaic. In urma
intersectiei celor doua grafice rezulta punctul static de functionare (PSF) al panoului fotovoltaic,
care nu coincide cu punctul de putere maxima Pmpp(Umpp, Impp) definit in capitolul 2 (fig.2.4).
Altfel spus, transferul de putere de la generatorul fotovoltaic spre sarcina nu este optimizat.
Cum caracteristica panoului este puternic dependenta de temperatura mediului ambiant si de
nivelul de iluminare (fig.2.5 si fig.2.6), PSF se deplaseaza dinamic pe caracteristica panoului in
timp (cel putin pe parcursul unei zile) in urma modificarii acestor doi parametri. In plus,
conectarea directa nu permite generatorului sa furnizeze deloc putere sarcinii pe timpul noptii.

a) schema electrica b) determinarea grafica a PSF al panoului fotovoltaic

Fig.3.2. Conectarea directa a panoului fotovoltaic la o sarcina rezistiva R

In concluzie, pentru optimizarea transferului de putere intre generatorul fotovoltaic si

sarcina trebuie intercalate alte componente de circuit. Solutia cea mai simpla o constituie
montarea unei baterii Vb in paralel pe sarcina si generator (fig.3.3), ca element de stocare a
energiei generatorului.

C3-1-ESER
 Fig.3.3. Conectarea generatorului fotovoltaic la sarcina prin intermediul bateriei

Fata de generator, bateria se comporta ca un condensator ce mentine o tensiune aproape

constanta la bornele sarcinii atunci cand panoul nu furnizeaza energie (pe timpul noptii) sau cand
puterea generata scade sub valoarea nominala. Ecuatiile Kirchhoff ale circuitului din fig.3.3 sunt:
u AK = Vb
(3.2)
I p = I b + Is (3.3)
in care s-a notat prin Vb tensiunea la bornele bateriei, Ip curentul furnizat de generator (panou), Ib
curentul prin baterie si Is curentul prin sarcina. Daca Ib>0 atunci bateria se incarca de la
generator, iar daca Ib<0 bateria se descarca.

3.1.2. TIPURI DE BATERII FOTOVOLTAICE

Bateriile utilizate in sistemele fotovoltaice, eoliene sau hibride autonome necesita

dispozitive speciale pentru stocarea energiei pentru a fi utilizata atunci cand generatorul nu
produce energie electrica sau produce sub nivelul consumului. Cele mai la indemina dispozitive
de stocare a energiei sunt bateriile de acumulatori, care au rolul de a inmagazina energia
electrica produsa atunci cand sursa de energie a generatorului (iradianta solara, viteza vantul)
este disponibila si de a o reda pentru a fi utilizata pe timpul noptii sau atunci cand viteza vantului
este sub limita de functionare a turbinelor eoliene. Bateriile de acumulatori pentru sisteme
fotovoltaice, eoliene sau hibride sunt de constructie speciala, pentru ca nu necesita intretinere si
suporta un numar mare de cicluri de incarcare-descarcare.
Bateriile utilizate in sistemele fotovoltaice autonome pot fi realizate din diferite materiale:
plumb-acid, nichel-cadmiu, litiu-ion, zinc-brom, zinc-clor, sodiu-sulfur, nichel-hidrogen, redox
si vanadiu. Bateriile din Li-ion si nichel-cadmiu sunt mai bune ca performanta dar mai scumpe
decat bateriile plumb-acid, unul dintre domeniile lor tipice de aplicatii fiind sistemele
fotovoltaice autonome de pe satelitii mici din jurul Pamantului.
Bateriile plumb-acid sunt in prezent cele mai utilizate in sistemele fotovoltaice autonome
terestre deoarece asigura stocarea energiei incepand de la cateva ore la cateva zile la un pret
rezonabil, pot elibera o cantitate foarte mare de energie intr-un interval foarte scurt de timp si pot
suporta curenti foarte mari. Bateriile plumb-acid utilizate in sistemele fotovoltaice, eoliene sau
hibride sunt incapsulate si nu necesita completare cu apa si intretinere, supapa regulatoare
(VLRA) realizind recombinarea oxigenului si a hidrogenului rezultate in urma reactiilor chimice
de la nivelul anodului si catodului.
Temperatura optima de functionare a unei bateri de acumulatori acid-plumb este 5°C - 20°C
si influenteaza direct durata de viata a bateriei. In cazul in care bateriile de acumulatori

C3-2-ESER
functioneaza la temperaturi superioare acestui domeniu, durata de functionare se reduce drastic,
iar la temperaturi inferioare se reduce capacitatea. In afara intervalului optim de temperatura este
necesara, de asemenea, compensarea tensiunii de incarcare cu temperatura. Curentul de incarcare
al unei baterii de acumulatori trebuie sa se incadreze in domeniul 10% pina la 20% din
capacitatea ei nominala.
Bateriile plumb-acid au electrolitul din acid sulfuric diluat cu apa in stare lichida in bateriile
clasice cu electrolit lichid, care este retinut prin efectul capilar in separatoare din fibra de sticla
sau silicat de bor (baterii AGM – Absorbant Glass Mat) sau retinut in Gel (baterii cu Gel).
Bateriile AGM au separatoarele montate rigid, rezista foarte bine la socuri si vibratii, iar
electrolitul nu se varsa nici daca bateriile sunt rasturnate. Pentru ca nu contin elemente care
ingheata, pot fi utilizate la temperaturi extrem de scazute. Desi din punct de vedere al
electrolitului sunt similare cu bateriile cu gel, bateriile AGM apartin clasei lichid, iar tensiunea si
algoritmul de incarcare sunt aceleasi ca si pentru bateriile clasice. Bateriile cu Gel au electrolitul
sub forma unei mase viscoase si imobile avand acidul sulfuric retinut in Gel. Pot fi instalate in
orice pozitie, au rezistenta mare la temperaturi scazute, socuri si vibratii, dar necesita tensiuni de
incarcare mai mici decat in cazul bateriilor din clasa lichid si, de asemenea, nu necesita incarcare
de egalizare.

3.1.3. PARAMETRII BATERIILOR PLUMB-ACID

Bateriile plumb-acid sunt formate din doi electrozi, unul pozitiv (anodul) realizat din
dioxid de plumb (PbO2) si celalalt negativ (catodul) realizat din plumb (Pb), ambii fiind introdusi
intr-o solutie diluata de acid sulfuric (H2SO4) ce reprezinta electrolitul. Bornele sunt realizate tot
din plumb, realizand legatura dintre baterie si sarcina. Reactiile chimice reversibile care au loc in
procesul de incarcare si descarcare a bateriei sunt urmatoarele:
• la nivelul anodului, pentru procesul de incarcare:
incarcare
PbSO4 + 2 H 2 O → PbO2 + SO42 − + 4 H + + 2e − (3.4)
Pentru procesul de descarcare se rescrie relatia (3.4) anterioara de la dreapta la stanga.
• la nivelul catodului, pentru procesul de incarcare:
incarcare
PbSO4 + 2e − → Pb + SO42 − (3.5)
Pentru procesul de descarcare se rescrie relatia (3.5) anterioara de la dreapta la stanga.
Reactia chimica totala de la nivelul ambilor electrozi, obtinuta prin adunarea relatiilor
(3.4) si (3.5) este pentru procesul de incarcare:
incarcare
2 PbSO4 + 2 H 2 O → PbO2 + Pb + 2 H 2 SO4 + 4 H + , (3.6)
iar pentru procesul de descarcare se rescrie relatia (3.6) anterioara de la dreapta la stanga.
La cele doua moduri fundamentale de functionare (incarcare daca Ib>0 si descarcare daca
Ib<0), se adauga alte doua moduri suplimentare de functionare (subincarcarea si supraincarcarea
pana la saturatie), toate aceste moduri fiind ilustrate in fig.3.4.

C3-3-ESER
Fig.3.4. Ilustrarea fenomenelor de incarcare, descarcare, subincarcare si supraincarcare pentru o baterie
plumb-acid de 2V
Subincarcarea se produce daca bateria se descarca sub valoarea minima recomandata si,
daca aceasta functioneaza in acest mod un timp indelungat, procesul chimic devine distructiv
deoarece densitatea electrolitului creste puternic si produce aparitia sedimentelor pe fundul
elementelor bateriei.
Supraincarcarea se produce cand sarcina bateriei depaseste valoarea maxima
recomandata, conducand la aparitia gazelor si la coroziunea anodului. Se reduce astfel
capacitatea bateriei. Daca acest proces dureaza un timp indelungat, apare fenomenul de saturatie
al bateriei, cand nu se mai poate stoca sarcina electrica.
Parametrii principali ce definesc in mod uzual o baterie sunt urmatorii:
a) rata descarcarii, notata cu x;
Rata descarcarii reprezinta timpul necesar unei baterii sa se descarce la un curent constant. In
mod similar se defineste rata incarcarii.
b) capacitatea nominala a bateriei, definita pentru o rata a descarcarii de x ore, notata Cx;
Capacitatea nominala a bateriei este definita ca sarcina totala pe care o poate stoca bateria.
Exista doua modalitati agreate de fabricanti pentru exprimarea acestui parametru:
1) Modalitatea grafica, in care acest parametru se masoara ca fiind sarcina eliberata de
baterie in procesul de descarcare pentru o anumita rata a descarcarii si intr-un anumit
timp. Duratele de timp sunt alese de producatori, de exemplu de 5 ore, 10 ore sau 100 de
ore, astfel incat capacitatea nominala este notata respectiv C5, C10 sau C100 si masurata in
Ah. In fig.3.5 este prezentata capacitatea unei baterii avand capacitatea nominala
C20=100Ah pentru diverse rate ale curentului de descarcare constant.

C3-4-ESER
 Fig.3.5. Variatia capacitatii nominale a bateriei in functie de rata de descarcare

2) Modalitatea matematica, in care capacitatea nominala este exprimata in Wh, indicand

energia totala furnizata de bateria total incarcata pana la descarcarea totala in care
tensiunea pe baterie Vb devine nula:
C x [ Wh ] = C x [ Ah ] ⋅ Vb [ V ] (3.7)
c) starea incarcarii, notata prescurtat SOC (State-Of-Charge), respectiv starea descarcarii,
notata prescurtat DOD (Depth-Of-Discharge).
Exista doua modalitati de a defini acesti parametri:
1) Parametrul notat SOC se refera la sarcina stocata de baterie intr-un timp dat. El
reprezinta raportul dintre sarcina Q disponibila la un anumit moment si capacitatea
maxima C a bateriei:
SOC = 1 − Q / C ∈ [0;1] (3.8)
Parametrul notat DOD este definit ca fiind complementul fata de unitate a parametrului
SOC, adica:
DOD = 1 − SOC = Q / C (3.9)
O baterie buna (cu durata de viata mare) are capacitatea C mare, deci SOC mare si DOD
mic.
2) Uneori, in literatura tehnica de specialitate, parametrul SOC este exprimat in unitati
de energie, fiind egal cu valoarea energiei ramase in baterie la un anumit moment de
timp.
Dimensionarea corecta a capacitatii pentru o baterie de acumulatori se face in functie de
puterea nominala a consumatorilor si de diagrama de consum pe intervale orare. Durata de viata
a unei baterii de acumulatori este dependenta de adancimea de descarcare (DOC) si de
temperatura de lucru. In functie de capacitatea si tipul bateriei de acumulatori se aleg
controlerele de incarcare si/sau invertoarele de baterii. Trebuie retinut ca utilizarea unui
controller de incarcare sau invertor de baterii impropriu poate duce la reducerea capacitatii
bateriei de acumulatori si a duratei de viata a acesteia sau chiar la distrugerea ei.

3.1.2. CIRCUITE DE PROTECTIE, COMANDA SI CONTROL ALE BATERIEI

3.1.2.1. Circuite simple de protectie a incarcarii/descarcarii bateriei

C3-5-ESER
 De regula, ca circuite de protectie mai simple se utilizeaza un regulator paralel alaturi de
o dioda de blocare (fig.3.6a) pentru a evita supraincarcarea bateriei si/sau un regulator serie
(fig.3.6b) pentru a evita subincarcarea bateriei. Practic, comutatoarele S1 si S2 pot fi realizate cu
contactoare statice (tranzistoare bipolare sau tranzistoare MOS de putere) sau chiar cu
contactoare electro-mecanice (relee).

a) regulator paralel si dioda de blocare pentru b) regulator paralel pentru protectia impotriva
protectia impotriva supraincarcarii bateriei subincarcarii bateriei
Fig.3.6. Circuite de protectie a bateriei

In fig.3.6a, dioda de blocare este introdusa pentru a evita descarcarea profunda a bateriei
(si chiar scurtcircuitarea ei) prin celulele panoului fotovoltaic, fenomen ce are loc pe timpul
noptii cand nu exista soare si panoul fotovolatic nu mai poate genera energie. Comutatorul S1,
montat in paralel cu sarcina, este comandat sa scurtcircuiteze panoul fotovoltaic cand bateria
este complet incarcata, iar comutatorul S2 este comandat sa deconecteze sarcina cand bateria
scade sub valoarea minima recomandata.
In fig.3.6b, comutatorul S1, montat in serie cu sarcina, este comandat sa deconecteze
panoul fotovoltaic cand se atinge valoarea maxima recomandata de incarcare a bateriei, iar
comutatorul S2 are acelasi rol ca la regulatorul paralel descris in paragraful de mai sus.

Nici regulatorul paralel mai performant si nici cel serie nu indeplinesc cerintele unui
sistem fotovoltaic autonom de ajustare (control) a curentului si/sau tensiunii de la iesirea
panoului fotovoltaic la variatiile iluminarii, temperaturii si sarcinii. Acest deziderat este realizat
de un circuit de comanda a incarcarii bateriei reprezentat de un convertor c.c.-c.c. numit
convertor MPPT, ce va fi detaliat in acest capitol, al carui raport de conductie D ∈ [0;1] este
ajustat printr-un algoritm de control prin localizare si urmarire permanenta a punctului de putere
maxima al panoului fotovoltaic Pmpp(Vmpp, Impp) numit pe scurt algoritm MPPT (Maximum
Power Point Tracking), ce va fi detaliat in cadrul capitolului urmator.
Convertoarele c.c.-c.c. tip MPPT ridică sau coboară tensiunea variabilă a panoului PV la
nivelul tensiunii alese pentru bancul de baterii. Cele mai moderne convertoare MPPT au un
randament de conversie circa 92% - 97 %, eficienta lor depinzand de algoritmul de control
implementat. Diagrama tipică a conectării convertorului MPPT într-un sistem fotovoltaic
autonom este arătată în fig. 3.7. Eficienţa convertorului MPPT depinde de algoritmul de control.
Algoritmul de control MPPT utilizează ca variabile de intrare curentul şi tensiunea (uneori si
iradianta) de la bornele panoului PV.

C3-6-ESER
 Fig. 3.7. Conectarea convertorului MPPT intr-un sistem fotovoltaic autonom

3.1.2.2. Clasificarea convertoarelor MPPT

In prezent, literatura de specialitate a identificat peste 600 de topologii de convertoare
c.c.-c.c., care au fost grupate in 6 generatii (G) si sunt prezentate nelimitativ in fig.3.8.
1G. convertoare de generatia I (convertoare clasice, traditionale), care lucreaza intr-un singur
cadran, la putere de iesire mica (sub 100W);
2G. convertoarele de generatia a II-a (convertoare multicadran), care functioneaza in 2 sau 4
cadrane la putere de iesire medie (de la sute de W la kW);
3G. convertoarele de generatia a III-a (convertoare cu componente comutate), care
functioneaza tot in 2 sau 4 cadrane, dar la putere de iesire mare (in jur de 1000W);
4G. convertoarele de generatia a IV-a (convertoare cu comutatie soft), de tip ZVS si ZCS, care
reduc mult pierderile de putere pe durata comutatiilor;
5G. convertoarele de generatia a V-a (convertoare redresoare sincrone), care functioneaza la
tensiuni mici (unitati de volt) si curenti mari (zeci si sute de Amperi);
6G. convertoarele de generatia a VI-a (convertoare rezonante multielement), cu 2, 3 si 4
elemente, utilizate pe scara larga in aplicatii militare si industriale.
In prezent, nu exista o limitare privind utilizarea unei clase sau a alteia de convertoare
c.c.-c.c. in aplicatii fotovoltatice, important in alegerea tipului de convertor fiind posibilitatea de
implementare a algoritmului MPPT. De aceea, literatura de specialitate utilizeaza ca circuite de
comanda a incarcarii bateriei atat convertoare c.c.-c.c. clasice (Buck, Boost, Buck-Boost, Cuk,
forward, flyback) cat si alte tipuri de convertoare c.c.-c.c. mai performante, dintre care unele se
vor studia in continuare.

C3-7-ESER
 Fig.3.8. O varianta de clasificare a topologiilor de convertoare c.c.-c.c.
A. Convertor Buck sincron. Convertor Buck multifaza
Schemele electronice ale convertoarelor Buck asincron si Buck sincron sunt prezentate in
fig.3.9. Convertorul Buck sincron din fig.3.9.b provine din cel asincron din fig.3.9.a in care s-a
inlocuit dioda D1 cu un al doilea contactor static S2, care fizic poate fi, de exemplu, un tranzistor
MOS de putere ( o prima varianta) sau s-a adaugat (o a doua varianta) in paralel cu dioda D1
contactorul static S2 pentru ca ofera o rezistenta in conductie RDSon foarte mica.

C3-8-ESER
 a) convertor Buck asincron (clasic)

b) convertor Buck sincron

Fig.3.9. Convertoarele Buck asincron si Buck
sincron

In ambele variante (inlocuire sau adaugare) scopul il constituie cresterea eficientei

convertorului si, implicit, micsorarea pierderilor de caldura prin efect Joule pe contactorul static
S2 al convertorului Buck sincron din fig.3.9.b comparativ cu dioda D1 a convertorului Buck
asincron din fig.3.9.a. Intr-adevar, un convertor Buck asincron pierde mai multa putere medie pe
dioda D1 care are in conductie tensiunea la bornele ei VD , anume:
PD1 = V D (1 − D) I 0 (3.10)
decat pierde un convertor Buck sincron avand rezistenta in conductie a contactorului static R DSon
pentru acelasi raport de conductie D si acelasi curent mediu prin sarcina I 0 , anume:
PS 2 = R DSon I 02 (1 − D ) (3.11)
Ca exemplu numeric, daca tensiunea de intrare este Vi=5V, valoarea medie a tensiunii de
iesire este V0=3,3V, curentul mediu prin sarcina este I0=10A, caderea de tensiune pe dioda D1 in
conductie este VD=0,7V si rezistenta in conductie a tranzistorul MOS de putere este
RDson=0,015Ω, rezulta pentru convertorul Buck (asincron sau sincron) un acelasi raport de
conductie D=V0/Vi=0,66, puterea medie disipata pe dioda de conductie libera D1 calculata cu
relatia (3.10) de valoare PD=2,38W si puterea medie in conductie disipata pe contactorul static
S2 calculata cu relatia (3.11) de valoare PS2=0,51W, adica de 4,66 ori mai putina putere disipata
pe S2 a convertorului sincron comparativ cu D1 din convertorul asincron. De asemenea, se
constata dependenta puterii disipate de valoarea raportului de conductie D.
Un al doilea avantaj este faptul ca se obtine un convertor Buck sincron bidirectional,
obtinand avantajul recuperarii energiei cand sarcina inverseaza directia energiei dinspre sarcina
spre sursa de alimentare Vi, convertorul vazut dinspre sarcina Z0 catre alimentarea Vi fiind acum
de tip Boost.
Ca dezavantaje, convertorul Buck sincron este mai scump decat cel similar asincron
datorita costului mai mare al contactorului static S2 reprezentat fizic prin tranzistor MOS decat
costul diodei de conductie libera D1. De asemenea, trebuie avut grija ca cele doua comutatoare

C3-9-ESER
(S2 si D1) sa nu fie niciodata actionate simultan, lucru ce poate fi realizat printr-o mica intarziere
in comanda in blocare a lui S1 fata de comanda in conductie a lui S2 in circuitul de comanda.
Mentionam ca transformarea unui convertor asincron intr-unul sincron bidirectional poate
avea loc si pentru alte tipuri de convertoare c.c.-c.c. De exemplu, un convertor Boost sincron
bidirectional functioneaza obisnuit dinspre alimentare spre sarcina si ca un convertor Buck
dinspre sarcina spre alimentare. Un alt exemplu este prezentat in fig.3.10, anume un convertor
flyback sincron bidirectional. Combinatia paralel intre comutatorul S1 (respectiv S2) si dioda D1
(respectiv D2) permite curentului sa circule in ambele directii astfel: cand functioneaza S1 si D2
curentul circula de la sursa de alimentare unipolara Vi catre sarcina R, iar cand functioneaza S2
si D1 curentul circula de la sarcina catre sursa.

Fig.3.10. Convertor flyback sincron bidirectional (redresor flyback sincron)

De asemenea, mentionam ca in literatura de specialitate convertoarele c.c.-c.c. sincrone

bidirectionale mai sunt cunoscute si sub denumirea de convertoare sincrone sau redresoare
sincrone sau chiar convertoare redresoare sincrone, care fac parte din generatia a V-a de
convertoare c.c.-c.c.

http://en.wikipedia.org/wiki/Buck_converter!!! Wikipedia pt Buck multinivel etc

Multiphase buck[edit]

Fig. 9: Schematic of a generic synchronous n-phase buck converter.

C3-10-ESER
Fig. 10: Closeup picture of a multiphase CPU power supply for an AMD Socket 939 processor. The three phases of
this supply can be recognized by the three black toroidal inductors in the foreground. The smaller inductor below the
heat sink is part of an input filter.

The multiphase buck converter is circuit topology where the basic buck converter circuit are placed
in parallel between the input and load. Each of the n "phases" is turned on at equally spaced
intervals over the switching period. This circuit is typically used with the synchronous buck topology,
described above.

The primary advantage of this type of converter is that it can respond to load changes as quickly as
if it switched at n times as fast, without the increase in switching losses that would cause. Thus, it
can respond to rapidly changing loads, such as modern microprocessors.

There is also a significant decrease in switching ripple. Not only is there the decrease due to the
increased effective frequency,[2] but any time that n times the duty cycle is an integer, the switching
ripple goes to 0; the rate at which the inductor current is increasing in the phases which are switched
on exactly matches the rate at which it is decreasing in the phases which are switched off.

Another advantage is that the load current is split among the n phases of the multiphase converter.
This load splitting allows the heat losses on each of the switches to be spread across a larger area.

This circuit topology is used in computer power supplies to convert the 12 VDC power supply to a
lower voltage (around 1 V), suitable for the CPU. Modern CPU power requirements can exceed
200W,[3] can change very rapidly, and have very tight ripple requirements, less than 10mV. Typical
motherboard power supplies use 3 or 4 phases, although control IC manufacturers allow as many as
6 phases[4]

One major challenge inherent in the multiphase converter is ensuring the load current is balanced
evenly across the n phases. This current balancing can be performed in a number of ways. Current
can be measured "losslessly" by sensing the voltage across the inductor or the lower switch (when it
is turned on). This technique is considered lossless because it relies on resistive losses inherent in

C3-11-ESER
the buck converter topology. Another technique is to insert a small resistor in the circuit and measure
the voltage across it. This approach is more accurate and adjustable, but incurs several costs—
space, efficiency and money.

Finally, the current can be measured at the input. Voltage can be measured losslessly, across the
upper switch, or using a power resistor, to approximate the current being drawn. This approach is
technically more challenging, since switching noise cannot be easily filtered out. However, it is less
expensive than emplacing a sense resistor for each phase

B. Convertorul Buck-Boost neinversor de polaritate

In aplicatii satelitare ce folosesc baterii Li-ion pentru stocarea energiei solare provenita de la
panourile fotovoltaice precum si in unele aplicatii mobile (telefoane mobile, camera video
portabile etc), convertoarele c.c.-c.c. utilizate nu trebuie sa aiba inversata polaritatea tensiunii de
iesire fata cea de intrare. Din aceasta categorie face parte convertorul Buck-Boost neinversor de
polaritate din fig.1.2, alimentat de la tensiunea Vi a bateriei si compus dintr-un convertor Buck
(S1, D1, L) urmat de un convertor Boost (L, S2, D2) si de condensatorul C de filtrare a tensiunii
de iesire V0 montat in paralel pe sarcina Z0.

Fig.1.2. Schema electrica a convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate

In functie de modul de comanda al contactoarelor statice S1 si S2 (realizate fizic cu

dispozitive semiconductoare de putere ce functioneaza in regim de comutatie) acest convertor
poate functiona in modul Buck (S2 OFF si D2 ON in permanenta), in modul Boost (S1 ON si D1
OFF in permanenta) sau in modul Buck-Boost neinversor de polaritate (S1 si S2 sunt comandate
simultan ON, respectiv OFF, iar D1 si D2 functioneaza respectiv in contratimp cu acestea).

1. Functionarea convertorului in mod Buck

Daca se comanda contactorul static S2 in blocare permanenta (starea OFF), dioda D2 ce
functioneaza in contratimp cu S2 va fi in conductie permanenta (starea ON), iar schema din fig.
1.2 devine schema convertorului Buck clasic din fig.1.3.a).

a) Schema Buck echivalenta obtinuta din fig. 1.2 prin comanda lui S2 OFF si D2 ON

C3-12-ESER
 b) Schema echivalenta pentru schema c) Schema echivalenta pentru schema 1.2.a),
1.2.a), valabila pe intervalul valabila pe intervalul t ∈ [Tc , T )
t ∈ [0, Tc )
Fig.1.3. Modul Buck de functionare a convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate din
fig.1.2

Analiza matematica a convertorului Buck va fi realizata pe baza urmatoarelor ipoteze

simplificatoare:
1. regimul de funcţionare al variatoarelor este cel corect, anume regimul de conducţie
continuă a curentului iL prin bobină L ilustrat in fig. 1.4.a), in care valoarea minima a
curentului ILm nu se anuleaza niciodata. In regimurile incorecte de functionare ale
convertorului ILm se anuleaza la multipli de perioada de comutatie T a convertorului in
cazul regimului limita din fig.1.4.b) sau pe un intreg interval de timp (notat tx in
fig.1.4.c) pentru prima perioada de comutatie) in cazul regimului discontinuu de
functionare;
2. forma de undă a curentului iL prin bobină L e liniară, ca în fig.1.4. În realitate, aceasta
este exponenţial crescătoare pe intervalul de conducţie Tc al contactorului static S1 şi
exponenţial descrescătoare pe intervalul sau de blocare Tb=T-Tc, unde T este perioada sa
de comutatie;
3. contactorul static S1 şi dioda de conducţie liberă D1 sunt comutatoare statice ideale.
4. condensatorul de filtrare al tensiunii de ieşire v0 este C → ∞ (FTJ ideal) astfel încât
tensiunea de ieşire poată fi considerată constantă, egală cu valoarea sa medie V0.

a) regimul de conductie b) regimul de conductie limita c) regimul de conductie

continua al convertorului (de granita) al convertorului discontinua al convertorului
Fig.1.4. Regimurile de functionare ale convertorului

• Pe intervalul t ∈ [0, Tc ] : se comandă S1 în saturaţie, ceea ce determină blocarea diodei

D1, ea fiind polarizată invers pe acest interval de comutaţie (fig.1.2.b):

Vi = L
di L
+U0 ≅ L
∆i L
+ V0 = L
I M −I m
+ V0 (3.10) !
∆t
dt
Tc − 0

C3-13-ESER
 • Pe intervalul t ∈ [Tc , T ] : se comandă CS în blocare S1, fapt ce determină intrarea în
conducţie a diodei D1 (fiind polarizată direct ca urmare a tensiunii de autoinducţie
apărută pe bobina L la scăderea curentului prin aceasta) (fig.1.2.c):
di L ∆i L Im−I M
0=L + U0 ≅ L + U0 = L + U0 (3.11) !
dt ∆t T − Tc
Din relaţiile (3.10) şi (3.11) se elimină termenul comun L(IM – Im). Rezultă :
L(IM – Im) = (Ui – U0 )Tc = U0(T-Tc) (3.12)
Deoarece D = Tc T ∈ [0, 1] , din relaţia (3.12) rezultă că raportul de transformare al
convertorului Buck este subunitar:
U 0 Tc
N= = = D ∈ [0,1] (3.13)
Ui T
Din relaţia (3.13) rezultă tensiunea medie de ieşire U0 care este mai mică decât tensiunea
de intrare Ui, deci convertorul Buck este într-adevăr coborâtor de tensiune:
U 0 = NU i = DU i ∈ [0, U i ] (3.14)
În mod similar, se va face în continuare analiza matematică simplificata a celorlalte doua
convertoare, anume Boost şi Buck-Boost neinversor de polaritate.

2. Functionarea convertorului in mod Boost

Daca se comanda contactorul static S1 in conductie permanenta (starea ON), dioda D1 ce
functioneaza in contratimp cu S1 va fi in blocare permanenta (starea OFF), iar schema din fig.
1.2 devine schema convertorului Boost clasic din fig.1.5.a).

a) schema Boost echivalenta obtinuta din fig. 1.2 prin comanda lui S2 ON si D2 OFF

b) schema echivalenta pentru schema 1.5.a), c) schema echivalenta pentru schema 1.5.a),
valabila pe intervalul t ∈ [0, Tc ) valabila pe intervalul t ∈ [Tc , T )
Fig.1.5. Modul Boost de functionare a convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate din
fig.1.2

• Pe intervalul t ∈ [0, Tc ] : se comandă S2 în saturaţie, ceea ce determină blocarea diodei

D2, ea fiind polarizată invers pe acest interval de comutaţie (fig.1.5.b):

C3-14-ESER
 di L ∆i L IM −Im
Ui = L ≅L =L , (3.15)
dt ∆t Tc − 0
unde ∆i L = I M − I m se numeşte riplul (variaţia vârf la vârf) a curentului iL prin bobină.
• Pe intervalul t ∈ [Tc , T ] : se comandă S2 în blocare, fapt ce determină intrarea în
conducţie a diodei D2 (fiind polarizată direct ca urmare a tensiunii de autoinducţie
apărută pe bobina L la scăderea curentului prin aceasta) (fig.1.5.c):
di L ∆i L I m− I M
Ui = L + U0 ≅ L + U0 = L + U0 (3.16)
dt ∆t T − Tc
Din relaţiile (3.15) şi (3.16) se elimină termenul comun L(IM – Im). Rezultă :
L(IM – Im) = UiTc = (U0-Ui)(T-Tc) (3.17)
Deoarece D = Tc T ∈ [0,1) , din relaţia (3.17) rezultă că raportul de transformare al
convertorului Boost este supraunitar:
U0 1
N= = ≥1 (3.18)
Ui 1 − D
Din relaţia (3.18) rezultă tensiunea medie de ieşire U0 care este mai mare decât tensiunea
de intrare Ui, deci convertorul Buck este într-adevăr ridicător de tensiune:
1
U 0 = NU i = Ui ≥ Ui (3.19)
1− D
3. Functionarea convertorului in mod Buck-Boost neinversor de polaritate
In schema convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate din fig.1.2 cele doua
contactoare statice S1 si S2 sunt comandate simultan in conductie (starea ON) pe intervalul
t ∈ [0, Tc ] , respectiv in blocare (starea OFF) pe intervalul t ∈ [Tc , T ] , diodele D1 si D2 fiind
simultan in stare de blocare, respectiv de conductie.

a) schema echivalenta pentru schema 1.2.a), b) schema echivalenta pentru schema 1.2.a),
valabila pe intervalul t ∈ [0, Tc ) valabila pe intervalul t ∈ [Tc , T )
Fig.1.6. Modul Boost de functionare a convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate din
fig.1.2

• Pe intervalul t ∈ [0, Tc ] : se comandă S2 în saturaţie, ceea ce determină blocarea diodei

D2, ea fiind polarizată invers pe acest interval de comutaţie (fig.1.6.a):

C3-15-ESER
 di L ∆i L IM −Im
Ui = L ≅L =L , (3.20)
dt ∆t Tc − 0
unde ∆i L = I M − I m se numeşte riplul (variaţia vârf la vârf) a curentului iL prin bobină.
• Pe intervalul t ∈ [Tc , T ] : se comandă S2 în blocare, fapt ce determină intrarea în
conducţie a diodei D2 (fiind polarizată direct ca urmare a tensiunii de autoinducţie
apărută pe bobina L la scăderea curentului prin aceasta) (fig.1.6.b):

0=L
di L
+U0 ≅ L
∆i L
+U0 = L m
I −I M +U (3.21)
∆t 0
dt
T − Tc
Din relaţiile (3.20) şi (3.21) se elimină termenul comun L(IM – Im). Rezultă :
L(IM – Im) = UiTc = U0(T-Tc) (3.22)
Deoarece D = Tc T ∈ [0,1) , din relaţia (3.22) rezultă că raportul de transformare al
convertorului Buck-Boost poate oarecare, adica mai mic, egal sau mai mare decat 1:
U D <
N= 0 = =1 (3.23)
Ui 1− D >
Din relaţia (3.23) rezultă tensiunea medie de ieşire U0 de valoare oarecare comparativ cu
tensiunea de intrare Ui si de acelasi semn cu ea (aceeasi polaritate):
D <
U 0 = NU i = U i =U i , (3.24)
1− D >
relatie care se obtine aceeasi ca modul dar de semn schimbat fata de cea care se obtine pentru
convertoarele inversoare de polaritate de tip Buck-Boost clasic, Cuk si flyback, ultimul raportul
numarului de spire al transformatorului este 1:1.
Analizând relaţiile (3.23) şi (3.24) constatăm că:
- pentru D ∈ [0; 0,5) se obtine N<1 si U0<Ui;
- pentru D=0,5 se obtine N=1 si U0=Ui;
- pentru D ∈ (0; 1) se obtine N>1 si U0>Ui.
De asemenea, relatiile obtinute permit analiza efectului limitative al ipotezelor
simplificatoare asupra posibilitatii de proiectare a schemei convertorului:
1) ipoteza de liniarizare a curentului iL si neprecizarea sarcinii Z0 permit calculul riplului
(variatiei varf la varf) curentului iL, notat ∆I L = I LM − I Lm , dar nu si a valorilor minima ILm si
maxima ILM a acestuia;
2) idealizarea comutatoarelor statice permite obtinerea valorilor ideale ale marimilor N si V0,
neafectate de rezistentele de pierderi ale componentelor electronice reale, caderile de tensiune in
conductive si in blocare pe acestea, de timpii de comutatie nenuli etc;
3) idealizarea condensatorului de filtrare C → ∞ nu permite calculul riplului tensiunii de
iesire ∆U C = ∆V0 , asa cum apare in realitate.

4. Comanda si controlul convertorului in mod Buck-Boost neinversor de polaritate

Din cele de mai sus de reiese modul de comanda al convertorului Buck-Boost neinversor de
polaritate sintetizat in Tabelul 1:

Tabelul 1. Programul de comanda al convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate

C3-16-ESER
 Modul de Intervalul
N S1 D1 S2 D2
functionare analizat
t ∈ [0, Tc ] ON OFF
mod Buck D OFF ON
t ∈ [Tc , T ] OFF ON

t ∈ [0, Tc ]
1
ON OFF
mod Boost 1− D ON OFF
t ∈ [Tc , T ] OFF ON

mod Buck- D t ∈ [0, Tc ] ON OFF ON OFF

Boost 1− D t ∈ [Tc , T ] OFF ON OFF ON

Comanda si controlul convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate (fig.1.2) vor fi

exemplificate pe o aplicatie practica, anume mentinerea tensiunii constante la bornele unei
baterii Li-ion ce se incarca de la un panou fotovoltaic. Mai precis, in schema din fig.1.2 bateria
este cea care furnizeaza o tensiune de intrare Vi ce poate varia intre o valoare minima Vi-L=2,7V
(cazul bateriei complet descarcate) si o valoare maxima Vi-H=4,2V (cazul bateriei complet
incarcate), iar pr o sarcina rezistiva (Z0=R), valoarea nominala de current continuu dorita pe
sarcina R fiind Vref=3,3V. Ca urmare, convertorul va functiona astfel:
a) daca Vi>Vi-H=4,2V, pentru ca la iesire sa se obtina V0=Vref=3,3V<Vi trebuie comandate
contactoarele statice S1 si S2 ale convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate pentru a se
asigura functionarea acestuia in mod Buck, conform Tabelului 1;
b) daca Vi<Vi-L=2,7V, pentru ca la iesire sa se obtina V0=Vref=3,3V>Vi trebuie comandate
contactoarele statice S1 si S2 ale convertorului Buck-Boost neinversor de polaritate pentru a se
asigura functionarea acestuia in mod Boost, conform Tabelului 1;
c) daca Vi ≅ V0, mai precis Vi ∈ [3,2V ; 3,4V ] se va asigura functionarea in mod Buck-Boost
neinversor de polaritate pentru a se face trecerea lina de la modul Buck la modul Boost
(performante tranzitorii bune), fapt ce va avea drept consecinta prelungirea duratei de viata a
bateriei.
Aceasta functionare este ilustrata in fig.1.7, in care sunt prezentate caracteristicile
tensiunii de intrare Vi si de iesire V0 pentru aplicatia de incarcare a bateriei Li-ion. Valorile
alese intre care convertorul functioneaza in modul Buck-Boost inversor de polaritate sunt de
3,2V=0,97Vref (punctul A in fig.1.7), respectiv 3,4V=1,03Vref (punctul B in fig.1.7).

C3-17-ESER
 Fig.1.7. Caracteristicile de intrare si de iesire ale convertorului Buck-Boost neinversor de
polaritate utilizat pentru incarcarea unei baterii Li-ion

Schema bloc generala de control a convertorului este prezentata in fig.1.8 si implementeaza

doua functii:
- functia de comanda a comutatoarelor statice din convertorul, prin care se selecteaza prin
control logic modului de operare al convertorului pe baza informatiilor date in Tabelul 1
(de pus intr-un chenar partea de sus a fig.8 redesenata in Paint). Aceasta functie este
realizata cu comparatoarele COMP A si COMP B, doua porti logice de tip NU si o poarta
logica de tip SI.
- functia de control (reglaj) in bucla inchisa pentru mentinerea constanta a tensiunii de
iesire V0 la valoarea de referintaVref=3,3V, prin raportul de conductie D al
comutatoarelor statice S1 si/sau S2 (de pus intr-un alt chenar partea de jos a fig.8
redesenata in Paint). Aceasta functie este realizata cu un SUMATOR!!! (nu
MULTIPLICATOR ca in fig.1.8) ce primeste la intrare tensiunea V0 si Vref, iar la iesire
scoate tensiunea de eroare u ε = Vref − V 0 care intra intr-un regulator, apoi este limitata si
comparata in COMP cu un generator de tensiune linear variabila (GTLV) pentru a crea
semnalul de comanda PWM al contactoarelor statice S1 si S2.

C3-18-ESER
Fig.1.8. Schema bloc de comanconvertorului Buck-Boost neinversor de polaritate utilizat pentru
incarcarea unei baterii Li-ion

Fig.1.9 prezinta schema electrica corespunzatoare schemei bloc din fig.1.8 simulata in
PSIM, in care regulatorul a fost ales de tip PI pentru anularea erorii stationare iar contactoarele
statice au fost alese de tip tranzistoare MOS de putere cu canal n.

Fig.1.9. Simularea PSIM a fig.1.8

Rezultatele simularilor sunt prezentate in fig.1.10 in care formele de unda arata

stabilitatea tensiunii de iesire, cu oscilatii mici in jurul valorii de referinta alese Vref=3,3V.

C3-19-ESER
Tensiunea bateriei Vi ∈ [2,7V ; 4,2V ] a fost simulata in fig. 1.9 printr-o sursa de tensiune Vi
avand aspectul din fig.1.7 pentru a ilustra functionarea in toate modurile posibile (Buck, Boost si
Buck-Boost neinversor de polaritate). Se poate folosi si un convertor sincron Buck-Boost
neinversor de polaritate, care se obtine inlocuind diodele D1 si D2 cu contactoare statice.

Fig.1.10. Rezultatele simularii PSIM a fig.1.9

C. Convertorul SEPIC clasic si SEPIC autoridicator de tensiune

5.2. Analiza matematică şi simularea în PSpice a convertorului SEPIC
Convertorul SEPIC este derivat din convertorul Boost. Acesta a fost creat după
convertorul Cuk și după așa-numitul convertor Cuk cu ieșire pozitivă.
http://en.wikipedia.org/wiki/Single-ended_primary-inductor_converter
Single-ended primary-inductor converter (SEPIC) is a type of DC-DC converter allowing
the electrical potential (voltage) at its output to be greater than, less than, or equal to that at its
input; the output of the SEPIC is controlled by the duty cycle of the control transistor.
A SEPIC is similar to a traditional buck-boost converter, but has advantages of having
non-inverted output (the output has the same voltage polarity as the input), using a series
capacitor to couple energy from the input to the output (and thus can respond more gracefully to
a short-circuit output), and being capable of true shutdown: when the switch is turned off, its
output drops to 0 V, following a fairly hefty transient dump of charge.
SEPICs are useful in applications in which a battery voltage can be above and below that
of the regulator's intended output. For example, a single lithium ion batterytypically discharges
from 4.2 volts to 3 volts; if other components require 3.3 volts, then the SEPIC would be
effective
Reliability and Efficiency[edit]
The voltage drop and switching time of diode D1 is critical to a SEPIC's reliability and
efficiency. The diode's switching time needs to be extremely fast in order to not generate high
voltage spikes across the inductors, which could cause damage to components. Fast conventional
diodes or Schottky diodes may be used.
The resistances in the inductors and the capacitors can also have large effects on the
converter efficiency and ripple. Inductors with lower series resistance allow less energy to be

C3-20-ESER
dissipated as heat, resulting in greater efficiency (a larger portion of the input power being
transferred to the load). Capacitors with low equivalent series resistance (ESR) should also be
used for C1 and C2 to minimize ripple and prevent heat build-up, especially in C1 where the
current is changing direction frequently.
Disadvantages[edit]
Like buck–boost converters, SEPICs have a pulsating output current. The similar Ćuk
converter does not have this disadvantage, but it can only have negative output polarity, unless
the isolated Ćuk converter is used.
Since the SEPIC converter transfers all its energy via the series capacitor, a capacitor
with high capacitance and current handling capability is required.
The fourth-order nature of the converter also makes the SEPIC converter difficult to
control, making them only suitable for very slow varying applications

Fig. 6.2.1. Schema electronică a convertorului SEPIC proiectată în OrCAD Capture

Curentul inductorului iL1 creşte cu panta + VC /L1 pe perioada de conducţie a

contactorului static și scade cu panta -VO/L1 pe perioada de blocare.
Astfel,
V V
kT = 1 − kT
L L

VC = VO

Curentul prin inductor iL crește cu panta + VI / L pe perioada de conducţie și scade cu
panta -(VC + VO - VI) / L pe perioada de blocare.
Astfel,
   
kT=    1 − kT
 

VO = VI


C3-21-ESER
  
Din această ultimă relaţie rezultă că: M = =
 
Întrucât inductorul L este conectat în serie cu tensiunea de alimentare, curentul mediu IL
prin inductor este:
IL=II
Deoarece inductorul LI este conectat în paralel la condensatorul C pe perioada de blocare,
curentul mediu ILI prin inductor este: (ICO-on=IO si ICO-off=II ), ILI=IO
Variația curentului iL este ∆iL=(VI/244L)kT.
Prin urmare, raportul de variație al curentului iL este:
∆ /   
ξ=  =  kT =  .
    

Variaţia curentului iLI este: ∆i = kT.
!
Prin urmare, raportul de variație al curentului iLI este:
∆ /   
ξ1 =  =  kT= .
!  !  !
Variaţia curentului iD prin dioda este:
 
∆iD=∆iL+∆iL1=" + $(1-k)T.
 
Putem să definim L//=L//L1
De unde rezultă,

∆iD=∆iL+∆iL1=  (1-k)T
//
și

ID=IL+ILO=II+IO=(M+1)IO= IO.

Prin urmare, raportul variaţiei curentului iD prin diodă este:
∆% /   
ξ= = 1 − kT= .
%  //  //
Variația tensiunii v este:
∆' 
∆ v = = !(1-k)T
 
Prin urmare, raportul variaţiei tensiunii v este:
∆(  
ρ=  = ! (1-k)T= .
)  
Variația tensiunii v este:
∆' * 
∆ v = = =  .
  
Prin urmare, raportul variației tensiunii v este:
+  
ε=  =  = .
,   
Limita este determinată de condiția:
   
ξ=1 sau ξ= = ZN=1 cu ZN= .
 //   //
Prin urmare, limita dintre CCM şi DCM este:
./
M=- -1.

Pentru simularea funcționării convertorului s-au ales:
tensiunea de intrare Vi=20V
tensiunea de ieșire Vo=30V
perioada contactorului static T=20u, respectiv frecvența contactorului static f=1/T=50kHz

C3-22-ESER
 raportul de conducție al contactorului static k=D=0.6
L= reprezintă valoarea inductanței
C= reprezintă valoarea condensatorului
R= reprezintă valoarea rezistenţei
D= reprezintă valoarea diodei

Pentru aceste valori, folosind relațiile de mai sus rezultă:

Calcule

Fișierul de intrare al circuitului este :

*codul sursa pentru convertorul Boost
L_L IN node1 100u
V_VSW SW 0
+PULSE 0 5 0 0.1u 0.1u {Tc} 20u
X_S1 SW 0 node1 0 SCHEMATIC1_S1
R_R 0 OUT 100 TC=0,0
C_C 0 OUT 50u TC=0,0
X_D node1 OUT SW_DIODE_WITH_SNUB
V_IN IN 0 20Vdc
.PARAM tc=50u

.subckt SCHEMATIC1_S1 1 2 3 4
S_S1 3 4 1 2 _S1
RS_S1 1 2 1G
.MODEL _S1 VSWITCH Roff=1e6 Ron=0.1 Voff=0.0V Von=1.0V
.ends SCHEMATIC1_S1

.subckt sw_diode_with_snub 1 2
dx 1 2 power_diode
rsnub 1 3 100
csnub 3 2 10n
.model power_diode d(cjo=0.001f is=1e-6 rs=0.01)
.ends sw_diode_with_snub

.TRAN 0 50m 0 100u

.STEP PARAM Tc LIST 12u
.OPTIONS ADVCONV
.AUTOCONVERGE ITL1=1000 ITL2=1000 ITL4=1000 RELTOL=0.05
ABSTOL=1.0E-6 VNTOL=.001 PIVTOL=1.0E-10
.PROBE64 V(*) I(*)
.END

În urma simulării fișierului de intrare rezultă graficele din figura 6.2.2.

C3-23-ESER
 Fig. 6.2.2. Simularea convertorului SEPIC în PSpice

În aceste grafice se pot citi valorile tensiunii de ieșire Vo și riplul curentului prin bobina
L. Se observă că valorile acestea confirmă analiza matematică demonstrată mai sus.

Analiza matematică şi simularea în PSpice a convertorului SEPIC auto-ridicător

The voltage lift technique is a popular method widely applied in electronic circuit design.
Because of the effect of parasitic elements, the output voltage and transfer efficiency of DC-
DC power converters are limited. The voltage lift technique provides a good way to improve
the characteristics of DC-DC converters. Applying the voltage lift technique has created
seven new DC-DC step-up converters, namely self-lift DC-DC converters. These converters
perform DC-DC voltage increasing conversion in simple structures. They are different from
any other existing DC-DC step-up converters and possess many advantages, such as high
output voltage with smooth ripples. Therefore, these converters can be used in computer
peripheral equipment and industrial applications, especially for high-output voltage projects.

Convertorul SEPIC auto-ridicător derivat din SEPIC (cu filtru de ieșire). Dioda D1 este în
conducţie, iar dioda D este în blocare pe perioada ON a comutatorului. Pe perioada OFF a
comutatorului dioda D conduce, iar dioda în D1 blocare.

C3-24-ESER
 Fig. 6.2.2. Schema electronică a convertorului SEPIC autoridicator de tensiune proiectată în
OrCAD Capture

În stare de echilibru, tensiunea medie a inductorului L pe o perioadă este zero. De unde

rezultă că VC = VI.
În timpul perioadei de conducţie a convertorului, tensiunile din condensatorul C1 sunt
egale cu tensiunile din condensatorul C. Din moment ce presupunem că C și C1 sunt suficient de
mari, atunci VC1 = VC = VI.
În stare de echilibru, tensiuniea medie prin inductorul LO pe o perioadă este zero.
Prin urmare,
VC2=VCO=VO.

Curentul iL prin inductor creşte în timpul perioadei de conducţie şi descrește în timpul

perioadei de blocare. Tensiunile corespunzătoare prin L sunt V1 şi –(VC-VC1+VC2-VI).
Prin urmare,
ktV1=(1-k)T(VC-VC1+VC2-VI)
sau
kTVI=(1-k)T(VO-VI).
De unde rezultă,

VO= VI=VCO=VC2.

Câștigul transferului de tensiune în CCM este:
 
M=  = .
! 

Deoarece toate componentele sunt considerate ideale, pierderile de putere asociate cu

elementele circuitului sunt neglijate. De aceea, puterea de ieșire PO este considerată a fi egală cu
puterea de intrare PIN, VOIO=VIII.
Prin urmare,

II= IO=IL.

Condensatorul CO acţionează ca un FILTRU TRECE JOS și atunci ILO=IO.

C3-25-ESER
 Încărcarea condensatorului C creşte în perioada de blocare şi descrește în perioada de
conducţie.
Q-=IC-ONkT
Q+=IC-OFF(1-k)T=II(1-k)T
În perioada de comutare,
Q+= Q-
 
IC-ON= IC-OFF= II
 
Încărcarea condensatorului C2 crește în perioada de blocare îi descrește în perioada de
conducţie.
Q-=IC2-ONkT=IOkT
Q+=IC2-OFF(1-k)T
În perioada de comutare,
Q+= Q-
 
IC2-OFF= IC2-ON= IO
 
Încărcarea condensatorului C1 crește în perioada de conducţie şi descrește în perioada de
blocare.
Q+=IC1-ONkT
Q-=IC1-OFF(1-k)T
În perioada de comutare,
Q+= Q-
 
ICI-OFF= IC2-OFF+ILO= IO+ IO= IO
 
Prin urmare,
 
IC1-ON= IC1-OFF= IO
 
IL1= IC1-ON-IC-ON=0
În perioada de blocare,
iD=iL-iL1.
Prin urmare,

ID = II = IO


Pentru variațiile de tensiune și curent și condiţia de graniţă, putem obține următoarele

ecuații folosind o metodă similară cu cea folosită în analiza convertorului Cuk auto-ridicător.
Variațiile de curent sunt după cum urmează:
 
ξ1= 
 
 
ξ2=
0   
 
ξ=
 12
Unde Leq se referă la Leq=LLO/(L+LO).
Variaţiile de tensiune sunt:
 
ρ=
 
 
σ1=
 ! 
 
σ2=
  

C3-26-ESER
  
ε=
3 4    
Convertorul auto-ridicător SEPIC operează în DCM dacă curentul iD se reduce la zero în
perioada de blocare. Ca un caz special, atunci când iD scade la zero la t = T, atunci circuitul
funcționează la limita dintre CCM și DCM.
Raportul de variație al curentului iD este 1, atunci când circuitul lucrează în starea de
graniţă:
 
ξ= 
 12
=1
De aceea, limita dintre CCM şi DCM este:
 .6
MB=√k- =- ,
12 
unde zN este sarcina R/(fLeq) şi,
Leq se referă la Leq=LLO/(L+LO).
Când M > MB, circuitul operează în DCM. În acest caz, curentul prin dioda iD descreşte
până la zero la t = t1 = [k + (1−k) m]T, unde kT < t1 < T si 0 < m < 1 şi m este definit după cum
urmează:
 
m= = .
ξ  /12 
În DCM, curentul iL creşte în perioada de conducţie și scade pe parcursul perioadei kT la
(1 - k)mT. Tensiunile corespunzătoare prin L sunt: VI și –(VC-VCI+VC2-V1).
Prin urmare,
kTVI=(1-k)mT(VC-VCI+VC2-V1)
şi
VC=VI
VC1=VC=VI
VC2=VCO=VO
De unde rezultă relaţia,


VO =71 + 89VI
Sau

VO=:1 + k  1 − k ;VI.
12
Deci câștigul real de transfer al tensiunii DC în DCM este:

MDCM=1 + k  1 − k .

În DCM, tensiunea de ieșire crește odată cu creşterea rezistenței R.
Pentru simularea funcționării convertorului s-au ales:
tensiunea de intrare Vi=20V
tensiunea de ieșire Vo=50V
perioada contactorului static T=20u, respectiv frecvența contactorului static f=1/T=50kHz
raportul de conducție al contactorului static k=D=0.6
L1= reprezintă valoarea inductanței
C= reprezintă valoarea condensatorului
C1= reprezintă valoarea condensatorului
C2= reprezintă valoarea condensatorului
L= reprezintă valoarea inductanței

C3-27-ESER
 Lo= reprezintă valoarea inductanței
Co= reprezintă valoarea condensatorului
R= reprezintă valoarea rezistenţei
D= reprezintă valoarea diodei
D= reprezintă valoarea diodei

Pentru aceste valori, folosind relațiile de mai sus rezultă:

Calcule

Fișierul de intrare al circuitului este :

*codul sursa pentru convertorul Self-Lift SEPIC
C_C2 0 node4 500u TC=0,0
L_L1 0 node2 0.1m
C_C node1 node2 100u TC=0,0
V_VSW SW 0
+PULSE 0 5 0 0.1u 0.1u {Tc} 20u
R_R 0 OUT 20 TC=0,0
L_L IN node1 1m
X_S1 SW 0 node1 0 SCHEMATIC1_S1
C_C1 node2 node3 500u TC=0,0
L_Lo node4 OUT 1m
C_Co 0 OUT 20u TC=0,0
V_IN IN 0 20Vdc
X_D node3 node4 SW_DIODE_WITH_SNUB
X_D1 0 node3 SW_DIODE_WITH_SNUB
.PARAM tc=50u

.subckt SCHEMATIC1_S1 1 2 3 4
S_S1 3 4 1 2 _S1
RS_S1 1 2 1G
.MODEL _S1 VSWITCH Roff=1e6 Ron=0.00001 Voff=0.0V Von=1.0V
.ends SCHEMATIC1_S1

.subckt sw_diode_with_snub 1 2
dx 1 2 power_diode
rsnub 1 3 100
csnub 3 2 10n
.model power_diode d(cjo=0.001f is=1e-6 rs=0.01)
.ends sw_diode_with_snub

.TRAN 0 500m 0 100u

.STEP PARAM Tc LIST 12u
.OPTIONS ADVCONV
.AUTOCONVERGE ITL1=1000 ITL2=1000 ITL4=1000 RELTOL=0.05
ABSTOL=1.0E-6 VNTOL=.001 PIVTOL=1.0E-10
.PROBE64 V(*) I(*)

C3-28-ESER
 .END

În urma simulării fișierului de intrare rezultă graficele din figura 6.3.2.

Fig. 6.3.2. Simularea convertorului auto-ridicător SEPIC în PSpice

În aceste grafice se pot citi valorile tensiunii de ieșire Vo și riplul curentului prin bobina
L. Se observă că valorile acestea confirmă analiza matematică demonstrată mai sus.

D. Convertor rezonant LLC

1 Introducere
Dintre multele topologii de convertoare c.c.-c.c, proiectantul trebuie să selecteze convertorul
potrivit în funcție de constrângerile impuse: eficiență mare, spațiu ocupat mic, frecvență de
funcționare mare, gamă largă de tensiuni de intrare/ieșire etc. Convertoarele rezonante reprezintă
o bună opțiune datorită randamentului ridicat oferit, eliminând totodată dezavantajul pierderilor
în comutație al implementărilor tradiționale bazate pe controlul PWM (Pulse Width Modulation)
[1].
În anii 1970-1980 convertoarele PWM tradiționale erau limitate la frecvențe de funcționare de
20-50KHz, în timpul tranzițiilor comutatoarele trebuind să suporte tensiuni și curenti mari
simultan, rezultând astfel pierderi mari de putere in regim de comutație. Circuitele de tip snubber
erau adăugate pentru ca acestea să suporte funcționarea în aceste regimuri, dar ele conduceau la
micșorarea eficienței convertorului. La inceputul anilor 1980 s-a pus accent pe dezvoltarea
topologiilor rezonante. Ideea de bază din spatele convertoarelor rezonante este comanda
comutatoarelor, fie atunci cand tensiunea la borne este zero (ZVS)cu o tensiune sinusoidală , fie
atunci cand curentul ce trece prin ele este zero (ZCS) prin trecerea unui curent sinusoidal prin
acestea (ZCS). Forma tensiunii si/sau a curentului prin dispozitivele de putere in cazul
convertoarelor rezonante este in general un semnal apropiat de cel sinusoidal. Acesta este un
avantaj major fata de convertoarele clasice cu unda rectangulara (dreptunghiulara) ducand la

C3-29-ESER
reducerea considelabila a interferentelor electromagnetice (EMI) generate in procesul de
comutatie. Momentul de comutație trebuie ales în apropierea trecerii prin zero a tensiunii sau a
curentului sinusoidal, astfel reducând puterea disipată în timpul comutațiilor si crescând
frecvența de funcționare a convertoarelor. În consecință, s-a putut reduce și dimensiunea
componentelor utilizate, astfel densitatea de putere crescând [2].
Denumirea convertorului LLC provine din faptul ca circuitul rezonant este format din două
bobine (LL) și un condensator (C), având rolul de a genera tensiunea sau curentul sinusoidal la
bornele comutatoarelor. Orice topologie clasică de convertor c.c.-c.c. poate beneficia de un
circuit auxiliar pentru a fi transformat într-un convertor rezonant, dar configurația astfel obșinută
necesită mai multe componente și beneficiile obținute nu justifică întotdeauna creșterea
complexității [3].
Convertorul LLC cu raport de conversie c.c.-c.c. mare și randament ridicat prezentat in acest
articol este folosit într-un sistem de conversie c.a.-c.c. de la rețea. Alte aplicații specifice
convertoarelor LLC sunt: alimentarea panourilor cu LED-uri de putere, surse de tensiune pentru
monitoare/televizoare cu plasmă/LCD, surse pentru laptopuri și, în general, oriunde este nevoie
de eficiență ridicată și densitate mare de putere. Gama maximă de putere pentru convertoarele
LLC este de 100-1500W, iar eficiența lor maximă este în general peste 85% [4].

2 Analiza matematică, modelarea și proiectarea convertorului rezonant LLC

Principiul de funcționare al convertorului rezonant analizat (fig.1) este următorul: curentul
alternativ de la rețeaua de alimentare (230VAC) este transformat in curent continuu
(Vin=324VDC) prin intermediul unei punți redresoare (nu apare in fig.1) care alimentează
rețeaua de comutație formată din comutatoarele Q1 și Q2 ce transforma semnalul continuu in
semnal dreptunghiular. Urmează convertorul rezonant propriuzis format din condensatorul Cr,
bobina Lr și inductanța de magnetizare a transformatorului Lm, astfel încât transformatorul T1
(având raportul numărului de spire 1:n) să poată fi considerat ideal. Schema bloc continua cu o a
doua punte redresoare formată din diodele D1 și D2, filtrul de ieșire C0 și in final sarcina R0 pe
care se culege tensiunea continuă de ieșire Vout.
Toate cele menționate mai sus alcătuiesc partea de putere. In fig.1 nu este detaliată partea de
control digital folosind microntrollerul dsPIC33F produs de firma Microchip [5] și nici blocurile
auxiliare necesare unei bune funcționări, detalierea acestora și a algoritmului de control putând
face obiectul unui alt articol mai detaliat.
RETEA
DE COMUTATIE TRANSFORMATOR FILTRU IESIRE

INTRARE DC TANC REZONANT PUNTE

SARCINA
REDRESOARE
D

G
PWM1 Q1
S

D1

Vin
Cr Lr Ro Vout
Co

Lm
D

G
PWM2 Q2
S

T1 D2

Fig.1: Partea de putere din schema bloc detaliată a convertorului rezonant LLC

C3-30-ESER
În urma analizei matematice folosind transformata Laplace a circuitului din fig.1 în care s-au
modelat într-un singur grup blocurile circuit rezonant-transformator, s-a demonstrat că modulul
funcției de transfer în funcție de frecvența de comutație fsw are expresia:
2 2
 1 
 2  1 
 ,
M(fsw)= 1 / λ + 1 − λ ⋅ + Q ⋅ fn − (1)
 f 2 
 f 
 n  n
în care s-au făcut următoarele notații: λ=Lr/Lm raportul inductanțelor, fn=fsw/fr frecvența normată,
f r = 1 / 2π Lr C r frecvența de rezonanță, Z 0 = Lr / C r impedanța caracteristică și
Q = π 2 Z 0 Pout / 8 n 2Vout
2
factorul de calitate ale circuitului.
Datele de proiectare sunt următoarele:
• gama tensiunilor de intrare: V dc ∈ [V dc ,min = 280V ,V dc,max = 360V ];
• tensiunea nominală de intrare: Vdc,nom=324V;
• tensiunea de ieșire: Vout=12V;
• puterea maximă de ieșire: Pout=120W;
• frecvența de rezonanță dorită: fr=200KHz;
• frecvența maximă de lucru: fmax=270KHz;
• capacitatea parazită din nodul switch: Czvs=4.3nF;
• timpul mort introdus pentru evitarea scurtcircuitelor la comutarea tranzistoarelor Q1 și Q2
de tip MOSFET: TD=200ns.MOSFET
De asemenea, s-a tinut cont și de următoarele criterii generale: convertorul va lucra la rezonanță
la tensiunea nominală de intrare, va fi capabil să stabilizeze tensiunea de ieșire pe toată gama de
putere si pe toată gama de tensiuni de intrare si va atinge comutația la tensiune zero (ZVS-Zero
Voltage Switch) pe toată gama de frecvențe de lucru.
In continuare sunt prezentate etapele de calcul a valorilor componentelor circuitului din fig.1.
Pasul 1: Pe baza primului criteriu enunțat mai sus și din funcția de transfer dată de relația (1) se
determină raportul numărului de spire al transformatorului:
V V
M nom = 2n ⋅ out = 1 ⇒ n = dc = 13,5 (2)
Vdc.nom 2Vout
Pasul 2: Folosind relatia (2) se calculează câștigurile maxim și minim pentru extremele tensiunii
de intrare:
V
M max = 2 n ⋅ out = 1,157 (3)
V dc ,min
Vout
M min = 2n ⋅ = 0 ,9 (4)
Vdc.max
Pasul 3: Se calculează frecvența maximă normată:
f
f n ,max = max = 1,35 (5)
fr
Pasul 4: Se calculează rezistența de sarcină reflectată în primar:
8 n 2Vout
2
Re = = 177 ,27 Ω (6)
π 2 Pout

C3-31-ESER
Pasul 5: Se determină raportul de inductanțe în condiții de funcționare corectă la frecvența
maximă, sarcină zero si tensiune maximă de intrare:
(1 − M min ) ⋅ f n2,max
λ= = 0 ,246
(
M min ⋅ f n2,max − 1 ) (7)

Pasul 6: Factorul de calitate in condiții de operare corectă în ZVS la tensiune de intrare minimă
și sarcină maximă este:
2
95λ 1 M max
Q zvs1 = + = 0 ,572 (8)
π 100 M max λ 2
M max −1
Pasul 7: Factorul de calitate in condiții de operare corectă în ZVS la tensiune de intrare maximă
și sarcină minimă este:
2 λf n ,max TD
Q zvs 2 = ⋅ ⋅ = 0 ,342 (9)
π (λ − 1) f n ,max − λ Re C zvs
2

Pasul 8: Alegem o valoare a factorului de calitate astfel încât acesta să asigure funcționarea
corectă în ZVS pe toată gama:
Q zvs = 0 ,3384 < min (Q zvs ,1 , Q zvs,2 ) = 0 ,342 (10)
Pasul 9: Se calculează valoarea minimă a frecvenței de operare care corespunde funcționării la
sarcină maximă și tensiune minimă la intrare:
1
f min = f r ⋅ = 157 ,953 KHz (11)
 
1  1 
1 + ⋅ 1 − 2 
λ  1+ (Q Q )
 M max zvs max 
Pasul 10: Se determină impedanța caracteristică:
Z 0 = Q zvs R e = 60 Ω (12)
Pasul 11: Se calculează valorile componentelor din circuitul rezonant:
1
Cr = = 13 ,2 nF (13)
2πf r Z 0
Z
L r = 0 = 48 µF (14)
2πf r
L
Lm = r = 194 µH (15)
λ
Pentru datele de proiectare de mai sus, graficul modulului funcției de transfer dată de relația (1)
in funcție de frecvența de comutație fsw (fig.2) arată că la frecvența de 199,945Hz câștigul atinge
valoarea 1. Forma curbei arată că se poate asigura un control corect pentru o gama largă a
tensiunilor de intrare.

C3-32-ESER
 Fig.2: Răspunsul circuitului rezonant pentru componentele calculate

3 Simularea parșii de putere folosind simulatorul Simetrix

Valorile simulate au fost următoarele: Vin=330VDC, Vout=12VDC, Iout=10A, fsw=199kHz.
Schema electrică simulată este cea din fig.3, în care în la ieșirea transformatorului există o punte
de diode, spre deosebire de realizarea practică în care redresarea este realizată cu două
tranzistoare MOSFET ce au avantajul unei căderi mici de tensiune la borne, eficiența circuitului
fiind astfel mărită. Comanda tranzistoarelor MOSFET este realizată cu semnal dreptunghiular cu
factor de umplere de 50% la o frecvență apropiată de frecvența de rezonanță a circuitului, astfel
încât cele două tranzistoare să lucreze în contratimp. De asemenea, la factorul de umplere s-a
adăugat timpul mort TD menționat în subcapitolul anterior în vederea evitării scurtcircuitului
datorat timpilor de intrare/ieșire în/din conducție a tranzistoarelor.

Fig.3: Simularea convertorului LLC cu simulatorul Simetrix

Fig.4 ilustrează avantajul topologiilor rezonante față de alte topologii, anume reducerea
pierderilor în comutație. Se observă că datorită timpului mort TD, tensiunea pe tranzistoarele
MOSFET atinge o valoare apropiată de zero, monent începând de la care tranzistorul
corespunzător poate fi oricând comutat fără pierderi de putere în regim de comutație.

C3-33-ESER
 Fig.4: Tranziția ZVS

În fig.5 este reprezentată tensiunea de ieșire pentru frecvența de comutație aleasă fsw=199Hz,
care este cea alesă pentru trasarea fig.2. Circuitul este stabil la o tensiune continuă de 11,25V în
loc de 12V dorită datorită căderilor de tensiune pe transformator și pe puntea redresoare.

Fig.5: Riplul tensiunii de ieșire Vout

5 Rezultate experimentale
Macheta experimentală este prezentată în fig.6, cuprinzînd pe lângă partea de putere și
microcontrollerul Microchip de tip dsPIC33F, senzorul de curent, două blocuri de comandă a
tranzsitoarelor MOSFET și o sursă de tensiune de alimentare suplimentară realizată cu un
convertor c.c.-c.c. de tip flyback. Fig.7 ilustrează faptul că eficiența crește la creșterea sarcinii
astfel încât pierderile datorită blocurilor de control ale dsPIC și tranzistoarelor MOSFET devin
neglijabile în intervalul 4A-8A când convertorul atinge randamente de peste 90%.

C3-34-ESER
 Fig.6. Implementarea practică a convertorului
Fig.7: Randamentul în funcție de curentul de ieșire
rezonant LLC

Algoritmul de control funcționează corect pentru o variație de la 0,1A la 9A, tensiunea de ieșire
având o variație de doar 30mV, ce reprezintă doar 0,25% din tensiunea de ieșire. Dificultățile în
implementarea experimentală au fost create de transformatorul de înaltă frecvență, care afectează
performanțele convertorului. De asemenea, controlul poate deveni dificil în condiții de sarcină
maximă și tensiune minimă de intrare deoarece curba de câștig a circuitului rezonant trebuie să
fie ridicată astfel încât să mențină stabilă tensiunea de ieșire.
In concluzie, s-a prezentat o topologie de convertor rezonant LLC cu eficiență ridicată (peste
90%) utilizat în special în aplicații în care raportul de conversie este mare, precum convertoarele
c.a.-c.c. de la rețea. Această eficiență ridicată permite obținerea unei densități de putere mai mare,
ducând la reducerea dimensiunilor finale ale convertorului. Avantajul principal al convertoarelor
rezonante comparativ cu cele clasice constă în reducerea pierderilor de putere în regim de comutație
prin folosirea tehnicilor de comandă ZVS sau ZCS. Dezavantajele le reprezintă numărul mare de
componente, frecvența de lucru variabilă ce crează interferențe electromagnetice ce trebuie filtrate și
proiectarea mai complicată decât în cazul topologiilor clasice.

C3-35-ESER