Alegoria (lat.

allegoria = vorbire figurata)

Este procedeul artistic alcatuit dintr-o insiruire de metafore, personificari,

comparatii, formand o imagine unitara prin care se sugereaza notiuni abstracte,
prin intermediul faptelor, intamplarilor, lucrurilor.
Ex: In balada Miorita sfarsitul baciului moldovean este prezentat prin alegoria
moarte nunta.
Domeniul alegoriei il constituie mitologia. Fabula si parabola sunt alegorii
(acestea sunt istorioare in care se prezinta indirect anumite realitati).
uj958j1277gjju

Antiteza (gr. antithesis = opozitie)

Este figura de stil care consta in asocierea, in acelasi

context, a unor idei, imagini sau notiuni cu sens contrar, pentru a se lumina
reciproc.
Ex: In poezia Scrisoarea III, Mihai Eminescu foloseste antiteza ca procedeu de
compozitie.
Prin antiteza sunt caracterizate cele doua personaje: Baiazid este infatuat,
Mircea este modest, sultanul este trufas, impulsiv, lipsit de respect fata de un alt
carmuitorde tara.

Comparatia (lat. comparatio = asemanare, stabilire)

Este figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre

doua obiecte, dintre care unul serveste sa evoce pe celalalt. Orce comparatie are
doi termeni: termenul care se compara, numit subiectul comparatiei si termenul
cu care se compara. Gramatical, comparatia se exprima frecvent printr-un
complement circumstantial de mod.
Ex: Comparatia se poate stabili intre doi termeni
concreti: Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi (Iarna de Vasile
Alecsandri).

Enumeratia (lat. enumeratio)

Este figura de stil care consta in insiruirea unor

argumente, fapte, insusiri privitoate la aceeasi imprejurare.

Ex: Ce le pasa; lemne la trunchi sunt, slanina si faina in pod deavolna, branza
in putina asemenea, curechi in poloboc slava domnului.

Epitetul (gr. epitheton = cuvant adaugat)

Este figura de stil care consta in determinarea unui

substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb, scotand in evidenta trasaturile
lucrurilor, fiintelor sau actiunilor care
l-au impresionat pe scriitor.
Dupa numarul de termeni pot fi:
-simple: pasare cernita (Greuceanu basm popular);
rautate draceasca (Greuceanu basm popular);
turbare furtunoasa (Scrisoarea III de Mihai
Eminescu);
-duble: fiinta furtunoasa (Greuceanu basm popular);
somnoros si lin se bate (Calin (file din poveste) de
Mihai Eminescu);
-triple: intinderea pustie, fara urme, fara drum (Iarna de
Vasile Alecsandri).
Dupa ceea ce exprima, epitetele pot fi:
-cromatice: codri de arama;(glasuirea) padurii de argint
(Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu);
-cu rol personificator: Precum asteapta zimbrul de lupi
incongiurat/ Sa-i zvarle cu-a lui coarne pe
campul spaimantat (Dan, capitan de plai de
Vasile Alecsandri).

Hiperbola (gr. hyper si ballein = a arunca)

Este o figura de stil prin care se exagereaza proportiile,

numarul ori importanta unor obiecte, fenomene, intamplari etc. pentru a mari
expresivitatea.
Ex: In balada culta Pasa Hassan de George Cosbuc, prin hiperbola se surprinde
groaza halucinanta a pasei. Aceasta il vede pe neinfricatul domn ca pe un urias
imaginea hiperbolica realindu-se prin acumularea unor epitete (salbatecul,
crunte, gigantica).

Inversiunea (fr. inversion = rasturnarea ordinii, succesiunii)

Este figura de stil care consta in abaterea de la topica

propozitiei cu scopul de a scoate in evidenta profunzimea ideilor si a
sentimentelor sau de a sublinia anumite insusiri ale personajelor.
Ex: Priveam fara de tinta-n sus
Intr-o salbatica splendoare.

Invocatia (lat. invocatio = chemare, ruga)

Este figura de stil prin care se realizeaza adresarea catre

un interlocutor imaginar.
Ex: In versurile din finalul poeziei Scrisoarea III de Mihai Eminescu este
invocat Vlad Tepes simbol al spiritului justitiar.

Interogatia retorica (lat. interrogatio)

Este figura de stil alcatuita din una sau mai multe

intrebari, de la care nu se asteapta raspuns.

Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu interogatia retorica exprima
mirarea lui Baiazid cand vede ca domnitorul unei tarisoare indrazneste sa-l
infrunte.

Personificarea (fr. personnification )

Este procedeul stilistic prin care se atribuie animalelor,

lucrurilor, elementelor naturii insusiri si manifestari omenesti.

Ex: In poemul Calin (file din poveste) de Mihai Eminescu, natura este partasa la
fericirea fetei de imparat si a lui Calin.

Repetitia (fr. repetition = a repeta)

Este figura de stil care consta in folosirea de mai multe

ori a aceluiasi cuvant sau a mai multor cuvinte, pentru a sublinia sentimente,
idei, impresii, insusiri.
Ex: In poezia Scrisoarea III de Mihai Eminescu, repetitia vas de vas releva
multimea turcilor care au trecut Dunarea in anul 1394 pentru ai ataca pe romani
la Rovine.

SAU:

Figuri

de

stil

Epitetul - Partea de vorbire sau de fraza care determina, in lucrarile sau actiunile exprimate,
printr-un substantiv sau verb, insusirile lor estetice, adica acelea care pun in lumina felul cum
le vede sau cum le simte scriitorul si care au un rasunet in sensibilitatea si fantezia cititorului
(Tudor Vianu). Epitetul numeste insusiri deosebite, aparte. Epitetele pot fi explucative, epitete
metafora, sincretice, complexe, imagini, apreciative, antitetice, evocative, ornante.
Frumusetea epitetelor este data de asocierea deosebita, inedita a cuvintelor.
Comparatia - Procedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni (obiecte, persoane,
idei, fenomene, actiuni etc.) cu insusiri comune, urmarindu-se anumitor caracteristici ale
primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara). Ca
figura de stil, comparatia opate fi exprimata numai printr-un substantiv, insotit de atribute si
complemente.

Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se trece de la sensul
prorpiu al cuvntului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvntul sau expresia il
dobndeste numai prin analogie, prin comparatie. In comparatia initiala, care sta la baza
metaforei, termenul cu sens impropriu, figurat, il susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde
rezulta ca intr-o expresie morfologica exista un inteles usor de intuit si altul mai greu de intuit,
sugerat.

Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie fiintelor necuvntatoare,

obiectelor, elementelor din natura, sau ideilor abstracte insusirile omenesti de a vorbi, de a
gndi, de a avea sentimente, de a actiona ca oamenii, intr-un cuvnt, de a face din ele
persoane.

Antiteza - Figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (personaje, situatii, fenomene,
idei etc.), de obicei, punndu-se reciproc in lumina, urmarindu-se sa se reliefeze mai pregnant
opozitia
dintre
acestia.

Alegoria - Figura de stil alcatuita dintr-o succesiune de metafore, comparatii, epitete,

personificari, ce creeaza o imagine inchegata, prin care poetul da forma concreta unor notiuni
abstracte.
Alegoria
apare
frecvent
in
fabule
si
in
proverbe.

Hiperbola - Procedeu artistic prin care se exagereaza intentionat insusirile unei fiinte sau
caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei intmplari, cu scopul de a=l impresiona pe
cititor.
Inversiunea - Procedeu artistic ce consta in schimbarea topicii obisnuite a cuvintelordintr-o
propozitie (fraza). Prin inversiune (metataxa) se evidentiaza importanta deosebita a unui
cuvnt
(grup
de
cuvinte)
din
contextul
respectiv.

Enumeratia - Insiruirea mai multor termeni din acelasi cmp semantic, folosita spre a atrage
atentia
asupra
aspectelor
descrise
sau
asupra
faptelor
infatisate.
Repetitia - Figura de stil care consta in repetarea unui cuvnt sau a unui grup de cuvinte,
pentru a intari o idee sau o impresie.
Onomatopeea - Cuvnt care, prin elemetele lui sonore, imita sunete, zgomote din natura.
Folosirea onomatopeei in poezie duce la versul onomatopeic, la armonie imitativa.
Invocatia - Partea de inceput a unei opere, in care poetul cere ajutorul muzei sau divinitatii
pentru a-si pitea realiza opera. Cnd invocatia se adreseaza unui personaj imaginar sau absent,
ea
se
numeste
invocatie
retorica.
Metonimia - Figura de stil care consta in inversarea voluntara a categoriilor logice: intregul
prin parte, partea prin intreg, cauza prin efect, efectul prin cauza, abstractul prin concret,
posesorul
prin
lucrul
posedat
etc.

Eufemismul - Apropiat de ironie, eufemismul este o figura de stil care consta in atenuarea
prin substituire a unei expresii cu sens jignitor, dur sau chiar obscen.