Infectiile specifice ale aparatului urogenital (tuberculoza urogenitala - T. U. G.

Frecventa tuberculozei este destul de mare in intreaga lume, determinand 3 milioane de decese annual,
din care 3-4% prin tuberculoza urogenitala. In Romania, incidenta este oarecum constanta (3/100.000
in 1970 comparativ cu 5/100.000 in 1994). Incidenta tuberculozei renale este maxima intre 20-40 ani,
este rara la copil si mai putin frecventa la varstnici.

PAT0GENIE Tuberculoza urogenitala reprezinta localizarea unei boli generale, ea nu este o boala de
organ, ci o boala de aparat. Studiul separat al tuberculozei la fiecare din organele aparatului urogenital
este impus de necesitati didactice.
Tuberculoza renal a este intotdeauna secundara si are un cic1u evolutiv care incepe de la patrunderea
bacilului Koch in organism, pana la instalarea ftiziei cronice.
Bacilul Koch (b.K.) patrunde in organism in perioada copiHiriei, san a adolescentei si numai
exceptionalla 0 varsta inaintata. Calea de patrundere in organism este aerogena (prin inhalatie) san, mai
far, digestiva (Calmette).
Tuberculoza aparatului genitalia barbat poate fi secundara atingerii tuberculoase a aparatului urinar, san
reprezinta 0 metastaza hematogena tuberculoasa cu punct de plecare dintr-un focar pulmonar san
extrapulmonar.

CICLUL INFECTIEI TUBERCULOASE (Schema Ranke) ]. Perioada primara sau de invazie apare la
un organism nesensibilizat, cand se produce prima infectie tuberculoasa localizata de obicei in plamani
(95% din cazuri), uncle se realizeaza "complexul primar" : sancrul de inoculate intr-o alveola
pulmonara, limfangita si adenopatia satelita.
Rareori leziunea primordiala poate fi intestinala. Niciodata nu s-a observat 0 leziune de primoinfectie la
nivelul aparatului urogenital.
Este etapa caracterizata printr-o stare de hipersensibilitate (alergie), ca urmare a absentei rezistentei
specifice.
In mod obisnuit, complexul ganglio-pulmonar se cicatrizeaza prin inchistare sau calcificare.

2. Perioada secundara - ss man1fess prill diseminari bacilare. Ganglionii mediastinali nu reusesc sa

formeze un baraj eficace in calea b.K. si acestia scapa in circulatia pulmonaTa, apoi in cea generala.
Este inceputul fazei bacilemice in ciclul infectiei tuberculoase, in care se produce diseminarea b.K. din
focarul primal, fie pe cale sanguina (bacilemie), fie pe cale limfatica (embolica). La nivelul plamanilor
apar metastaze hematogene cu sediul apical si subpleural.
Diseminati in circulatia generala, bacilii pot coloniza, dand localizari tuberculoase extrapulmonare,
care caracterizeaza perioada secundara. In ordinea aparitiei lor, acestea stint: seroase, osteo-articulare,
ganglionare, cutanate. TBC renala apare la sfarsitul perioadei secundare. Nu este exclusa insa aparitia
ei si si in fazele de inceput ale acestei perioade.
3. Perioada tertiara - se manifesta prin aparitia leziunilor tuberculoase extensive, fibre si ulcero-
cazeoase, care caracterizeaza ftizia, boala localizandu-se la un singur organ, cel mai frecvent la plaman
(perioada de ftizie).
In conclnzie, localizarea renala are lac pe cale hematologica, cu 2 faze de evolutie anatomo-clinice:
faza parenchimatoasa (inchisa) si faza ulcero-cazeoasa (deschisa). TBC renal a o data deschisa,
intereseaza toate segmentele aparatului urinar. Leziunea renala initiala intereseaza apoi caile urinare si
organele genitale.
Alti autori afirma ca tuberculoza urinara (T.V.) si tuberculoza genitala (T.G.) la barbat sunt doua
determinari hematogene independente, avand origine comuna in complexul primal.
Ambele au o faza parenchimatoasa si evolueaza concomitent sau separat.

1
ANATOMIA PATOLOGICA Tuberculoza renala. Leziunile tuberculoase renale initiale (foliculul si
granulatia) au sediul in corticala. Caracteristica lor este tendinta spontana la vindecare prill cicatrizare.
Este stadiul care poarta numele de T.B.C. renalii parenchimatoasa (fnchisa).
lntr-un numar redus de cazuri se produc leziuni necrotice care evolueaza extinzandu-se in "pata de ulei"
spre medulara. In aceasta zona sarac vascularizata, cu hipertonie crescuta, tendinta de cicatrizare a
leziunilor nu mai are lac si de aici evolutia se face pe cale canaliculara, limfatica si prin continuitate,
producandu-se invazia papilelor, cu fistuliziiri in calice. Este cea de a doua etapa a T.B.C. renalii
parenchimatoasii (deschisii), cand leziunile ulcero-cazeoase din parenchim se deschid in caile urinare.
In continuare sunt afectate segmente inferioare rinichiului: bazinet, ureter, vezica, uretra, prostata si
organele genitale.
Tuberculoza se propaga descendent in caile urinare si ascendent in caile genitale (Cayla).
Evolutia leziunilor este rezultatul intrepatrunderii a doua procese in cadrul inflamatiei tuberculoase:
cazeificarea, un proces specific cu tendinta distructiva si scleroza un mod de reactie nespecifica a
tesutului conjunctiv. La nivelul parenchimului renal, prostata, testicul, procesul inflamator se manifesta
prin cazeificarea foliculilor tuberculosi, ceea ce duce la formarea de caverne sau abcese tuberculoase.
In schimb, la nivelul cailor urinare, procesul inflamator specific trece prin doua faze: de infiltratie si
sc1eroza.
Tuberculoza bazinetului - procesul inflamator intereseaza toate tunicile, transmitandu-se si tesutului
peripielic, constituind-o pielita cu peripielita scerolipomatoasa stenozata.
Tuberculoza ureterului are doua localizari specifice, la nivelul jonctiunii pieloureterale (JPU) si la
nivelul ureterului juxtavezical, unde procesul inflamator specific produce infiltratie si stenoza, cu
dilatatia in amonte a conductului.
Tuberculoza vezicii. Leziunile mucoase initiale, specifice (granulatia si ulceratia) sunt reversibile la
inceput. In faze avansate ele se extind in profunzime, interesand totalitatea peretelui vezical. Detrusorul
se sc1erozeaza impreuna cu perivezica si se retracta definitiv (vezica mica organica). Retractia se face
pe seama partii mobile, trigonul fiind de obicei respectat; rareori se retracta si trigonul- Sc1eroza
detrusorului duce la alterarea ureterelor terminale, staza si dilatatie in amante, cu alterarea treptata a
functiei renale si instaurarea uremiei.
Tuberculoza prostatei. Indiferent de poarta de intrare (urogena san hematogena), b.K.
determina aparitia de granulatii periacinoase, care prin conglomerare si cazeificare (parenchim)
formeaza caverne, a caror continut fistulizeaza in ureter. Ele reprezinta focare de insamantare pentru
veziculele seminale, epididim si testicul.
Tuberculoza epididimului, cea mai frecventa localizare a T.G., are sediul de electie la nivelul capului.
Leziunile care intereseaza mtreg epididimul realizeaza aspectul de "creasta de coif'. Leziunile
evolueaza subacut sau cronic. Evolutia se face spre cazeificare.
Tuberculoza testiculului este de obicei rezultatul extinderii prill continuitate de la epididim si
exceptional a insamantarii directe hematogene. Evolutia se face spre cazeificare sau abcedare, cu
fistulizare nesistematizata.

SIMPTOMATOLOGIE Faza de tuberculoza renala inchisa este oligosimptomatica sau asimptomatica

in perioada corticala. In faza leziunilor medulare, cand granulatiile sau foliculii tuberculolsi au tendinta
la cazeificare exista semnele generale de impregnare bacilara: subfebrilitate, astenie, fatigabilitate,
cefalee, inapetenta, transpiratii nocturne. Laborator: VSH creseut, IDR pozitiva. Urinile sunt clare cu
sediment normal sau cu leucociturie si hematurie.
Examenul de urina poate descoperi 0 albuminurie persistenta.
Prezenta izolata a b.K in urina constituie uneori singura manifestare a TBC renala illchisa.
In faza tuberculozei renale deschise (TBC urinara) nu exista semne specifice. Pe primul plan se gasesc
simptomele cistitei tuberculoase (polakiurie nocturna, in a doua jumatate a noptii, durerea la mictiune si
piuria sterila). Polakiuria poate deveni foarte intensa (mictiuni la intervale mici), simuland chiar
incontinenta.
Simptomatologia renala este mai clara.
2
- Hematuria totala este un semn precoce, dar far al leziunilor renale. In fazele tarzii de boala, ea este
terminala si are origine vezicala.
- Durerea lombara surda si tranzitorie este deseori semnalata.
- Rinichiul mare denota o hidronefroza sau o pionefroza TBC.
- HTA sau mai far hiperazotemie (leziuni bilaterale avansate).
Tuberculoza genitala masculina are doua forme :TG superficiala (epididimita TBC) si TG profunda
(prostato-seminala).
. Epididimita TBC poate fi cronicii de la inceput (noduli unipolari sau bipolari, mai far afecteaza intreg
epididimul); uneori este mascata de hidrocel; subacuta cu dureri si subfebrilitati si acutii cu durere vie,
febra si local semnele inflamatiei. Forma subacuta sau acuta devine in cele din urma cronica. Cronica
de la inceput sau secundar poate supura. Din puroi se izoleaza b.K. Canalul deferent are ingrosari
nodulare etajate cu aspect de "sirag de margele".
Conform aforismului lui Legueu "orice bolnav cu tuberculoza genital a a avut, sau va avea 0
tuberculoza renala". 0 epididimita cronic a izolata, chiar fara semne clinice, bacteriologice sau UIV,
daca nu este 0 complicatie a unei infectii urinare trebuie considerata cu mare probabilitate de origine
specifica.
. TBC prostato-seminala - aparatul genital la barbat este prins in intregime, nu numai testiculul sau
epididimul. Gil Vernet a demonstrat primordialitatea localizarii prostatice a tuberculozei, de unde
inflamatia ajunge sa prinda conductele. Propagarea se realizeaza nu numai canalicular ci si pe cale
limfatica. Asa se explica bilateralitatea leziunilor in aparatul genital, prostata fiind 0 "placa turnanta" a
raspantiei genitale.
Tuseul rectal nu deceleaza cu regularitate leziunile, prostata poate fi normala, alteori poate prezenta
noduli izolati, sau este in totalitate scleroasa. Prostata scleroasa contribuie la realizarea sclerozei de col
vezical. Vezicula seminal a poate fi palpata, este maritia si indurata.
DIAGNOSTIC Nu este usor, deoarece, tuberculoza urogenitala (TUG) poate evolua lent, torpid, tara
manifestarile clinice caraeteristice.
Diagnosticul se sprijina pe 0 anamneza atenta, care evidentiaza antecedentele tuberculoase si orice
infectie urinara rebela la tratament. Se asociaza un examen clinic atent al aparatului respirator, osos,
urinar si genital si al sistemului ganglionar. Esential pentru diagnostic este izolarea b.K. din leziune.
Investigatii de laborator .
. Examenul de urinii. Caraeteristie in TUG este piuria, acida si sterila. Uneori este prezenta hematurie
microscopica. Se poate identifica in 20% din cazuri b.coli, ce determina infectii urinare recidivante.
Piuria se exploreaza prin proba Addis, este normala in faza parenchimatoasa (2000 leucoeite/minut),
ajunge la valori semnificative, lara a atinge cifre peste 1 OOOO L/minut ca in infectiile nespecifice.
. Prezenta b.K. - pentru evidentierea aeestuia se proeedeaza la 3-5 recoltari de probe urinare, care se
insamanteaza pe mediul Lowenstein-Jensen si se inoculeaza la cobai.
Baciloscopia directii - coloratia Ziehl-Nielsen: b.K.este un germ en acido-alcoolorezistent. Este metoda
eea mai rapida si mai ieftina; b.K. poate fi confundat eu b. smegmei.
Culturile pe medii speciale, desi se citesc numai dupa 5-6 saptamani, au avantajul de a determina tipul
bacilului, si mai ales sensibilitatea la tuberculostatice.
. VSH este moderat marita;
. Testul la tuberculina- injectare intradermica. Se dezvolta o reactie inflamatorie la locul de injectare
dupa 48-72 de ore, daca are minim 10 mm diametru se considera ca test pozitiv. Inseamna ca pacientul
a fost infectat tubereulos, dar nu inseamna ca are tuberculoza activa;
. Explorarea functiei renale - in leziunile unilaterale functia renala globala este pastrata.
. Cistoscopia - leziunile specifice glint granulatiile inconjurate de un halou rosiatic, localizat in jurul au
de partea bolnava, sail la nivelul ealotei. Ulceratiile, rezultatul exfolierii granulatiilor au acelasi sediu si
pot fi sincrone cu granulatiile;
. Explorarea radiologica este esentiala si indispensabila atat pentru diagnostic cat si pentru urmarirea
rezultatului tratamentului.

3
a) RRV - identifica modificarea conturului renal (micsorat de atrofia TBC, marit neregulat in
pionefroza TBC), sau calcificari ureterale, vezicale, deferento-veziculare. Ea poate decela de asemenea
existenta unui morb Pott.
b) UIV - arata modificari morfofunctionale urinare si descopera alterarile produse de procesul
tuberculos in aparatul urogenital.
Modificari pielo-caliceale - existii trei tipuri de leziuni izolate sau combinate: stenoze, dilatatii,
ulceratii si caverne .Stenozele sint ingustari ale conductelor (calice) sau ale bazinetului, urmare a
vindecarii prin scleroza. Conductele apar subtiate, sau uneori chiar dispar, cand se vorbeste de
"excluderea" cavitatii respective sau "amputatie", cind calicele nu este vizibil.
Deasupra zonelor stenozate, cavitatile se dilata progresiv; calicele se rotunjesc si apar "bule" caliceale
sau calice in "maciuca" . Marginile acestora sint regulate sau festonate, ulcerate, unde se deschid mici
traiecte care conduc la o caverna situata in parenchim, care apare umpluta neomogen, spre deosebire de
calicele dilatat.
Prin inchiderea completa a unei tije caliceale apare excluderea cavitatii supraiacente, iar calicele se
termina in "spicul". Spre acest spin se retracta bazinetul, ureterul si restul calicelor, constituind
imaginea de "floare ofilita". Cand bazinetul este stenozat, iar tijele calicelor principale sint de asemenea
stenozate la nivelul deschiderii lor in bazinet, calicele fiind dilatate, se realizeaza imaginea de "floare
de margareta".
Stint cazuri de leziuni incipiente, in care tija caliceala poate avea un aspect normal, dar zona papilo-
caliceala este erodata, festonata - "caria caliceala".
Cand procesul distructiv este avansat - pionefroza, cu compromiterea functiei renale, substanta de
contrast nu se mai elimina, rinichiul este "mut urografic".
Modificari ureterale. Deseori pentru o opacifiere mai buna sint necesare doze mai mari de substanta de
contrast. Ureterul apare de obicei cu peristaltica modificata, dilatat sau ingrosat, rigid, cu zone
stenozate, care ii dati un aspect moniliform.
Modificari vezicale - in fazele incipiente realizeaza vezica hipertona "crispata", dar inca avdnd
capacitate relativ normala. Hemivezica corespunzatoare partii afectate apare contractata (semnul lui
Freudenberg), nu se umple cu substanta de contrast (semnul Constantinescu), axul median al vezicii
este indreptat spre partea bolnava, fiind tractionata de ureterul stenozat si scurtat (semnul Mussiani).
Vezica mica prin scleroza detrusorului, care isi mai mentine capacitatea pe baza trigonului (neafectat) -
"vezica trigonala", "vezica uretralizata", cand capacitatea vezicala este atat de mica incat vezica si-o
mareste pe seama uretrei posterioare care se largeste.
c) Ureteropielografia ascendenta (UPR), fiind mai invaziva, este mai far folosita, cand rinichiul este
mut urografic sau in caz de stenoze ale extremitii distale a ureterului.
d) Pieloureterografia descendenta (PUD) - prin punctie renala percutanata se punctioneaza rinichiul.
Prin acul de punctie se poate aspira continutul renal, pentru diverse examene, inclusiv pentru depistarea
b.K., iar apoi introducand substanta de contrast se poate vizualiza rinichiul si ureterul. Este o
investigatie mai putin invaziva comparativ cu UPR.
e) Deferento-veziculografia. Arata deferentul, vezicule seminale dilatate, cu aspect anarhic si defecte
de umplere. Aspecte caracteristice de "frunza mancata de omizi", "perie de spalat sticle", etc.
Q Uretrocistografia retrograda se utilizeaza mai far pentru evidentierea leziunilor stenozante ale uretrei
posterioare, a geodelor si cavernelor tuberculoase prostatice;
evidentiaza conturul vezicii si un eventual reflux vezico-ureteral.
g) Angiografia este far folosita.
h) lnvestigatia izotopica nu ofera date suplimentare testelor functionale renale si investigatiilor
radiologice amintite.
i) Biopsia vezicala este contraindicata in cistitele acute tuberculoase, poate aduce date importante
pentru diagnosticul de TUG.
j) Ecografia - are 0 valoare diagnostica limitata, dar este o investigatie utila de urmarire a evolutiei
bolii.

4
k) Tomografia computerizata - este folosita mai ales in diagnosticul unor imagini inlocuitoare de spatiu
si pentru evidentierea unor aspecte patologice prostato-seminale.

DIAGNOSTIC Singurul examen de certitudine este examenul bacteriologic cu evidentierea b.K. prill
baciloscopie directa, pe medii de cultura specifice si prin inocularea la cobai. Intrucat elementele
oferite de clinica sunt doar sugestive: piuria importanta, durabila, recidivanta, in absenta unei cauze
certe de intretinere (litiaza, anomalie congenital a, obstaeol subvezical, diverticuli), trebuie considerata
cu mare probabilitate de origine TBc. Piuria, cu toate caracteristicile ei trebuie insa interpretata ea fiind
de origine specifica, numai in contextul clinic.
Elementele oferite de radiologie sunt evocatoare, dar nu sint o certitudine. Rezultatul examenului
bacteriologic este decisiv.
Examenul histologic de asemenea, nu este o certitudine, leziunile histologice sunt posibil tuberculoase,
dar nu cu siguranta.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL Se face cu numeroase afectiuni urinate in care contextul clinic si

rezultatele investigatiilor de laborator sunt hotaratoare.

EVOLUTIE, PROGNOSTIC Astazi TUG, datorita tratamentului tuberculostatic se prezinta sub forme
atenuante, patin evolutive si distructive.
Prognosticul leziunilor vezicale si epiditimare recente este relativ bun, ele retrocedeaza spontan sau sub
tratament.

TRATAMENT Tratamentul TUG se bazeaza pe un diagnostic sigur, cu rezultat bacteriologic cert,

pozitiv si pe un bilant functional si lezional stabilit clinic si mai ales radiologic. Tratamentul este
medical in toate fazele bolii, tratamentul chirurgical se adreseaza formelor distractive reconvertibile
sub tratament medical (chirurgia de exereza) si sechelelor, asa numita "boala a vindecarii" (chirurgia
conservatoare).

TRATAMENTUL MEDICAL este tratamentul de baza in terapeutica TUG active, deoarece

tuberculoza este 0 boala general a a organismului, terapeutica medicala este indicata in orice forma de
localizare la nivelul aparatului urogenital. Constituie tratamentul de fond care are drept scop
vindecarea, stabilizarea si pregatirea leziunii pentru un eventual tratament chirurgical radical, sail
conservator.
Mijloacele de urmarire a eficacitatii tratamentului sunt: clinice (ameliorarea si disparitia tulburarilor
urinate, ameliorarea starii generale, etc), de laborator (scaderea sau normalizarea valorilor leucocituriei
minutate) si radiologice, in special urografia si ecografia care identifica o serie de elemente
morfologice, etc.
. Tratamentul igieno-dietetic. Alimentatia trebuie sa fie variata, hiperglucidica si hipercalorica. Trebuie
suprimate alcoolul si condimentele. Dispensarizarea bolnavilor este obligatorie, pentru control biologic
si radiologic.
. Tratamentul tonic general cuprinde un complex vitaminic format din vitamina C pentru efectul
antiinflamator in leziunile floride; Vitamina D2 asociata cu preparatele de Ca:
actiune antiinflamatoare, cicatrizanta si vitamina B6 care mareste toleranta fata de tuberculostatice.
. Tratamentul tuberculostatic. Conditiile unei chimioterapii corecte tuberculostatice sunt:
a) ameliorarea sensibilitatii la antibiotice a b.K. izolat; b) cunoasterea eficientei dozelor, toxicWitii si
reaetiilor seeundare ale drogurilor; e) ehimioterapia este de obieei asociata, tintita si prelungita; d)
certitudinea prizei medieamentelor; e) controlul tratamentului.
Tubereulostaticele sunt impartite in trei grupe .

Tuberculostatice de ordinul I (majore) de ordinul II de ordinul III Izoniazida (NIN) Cic1oserina

Viomicina Rifampicina Pirazinamida PAS Etambutol Kanamicina
5
Tratamentul de atac dureaza 2-:3 luni, zilnic, si consta din asocierea a trei medicamente. Lattimer a
propusasociatia HIN, Rifampicina si Etambutol. Dupa Gow, cele mai active combinatii sunt cele care
asociaza: HIN, Rifampicina si Pirazinamida, sau Pirazinamida cu Rifampicina.
Dozele administrate sunt:
HIN -300 mg/zi
Rifampicina 450-600 mg/zi
Etambutol 900-1200 mg/zi
Pirazinamida 1000-2000 mg/zi
Izoniazida si Rifampicina sunt bactericide si bacteriostatice (actioneaza pe diviziune si metabolism).
Pirazinamida actioneaza eficient in mediul acid, patrunzand in macrofage, unde germenul poate rezista.
Etambutolul are 0 actiune de sterilizare mai slaba. La sfarsitul celor trei luni se face un control
obligatoriu: U.I.V., laborator (examen de urina, cifra Addis) si b. K. (3 probe).
Tratamentul de stabilizare. Cele mai active asocieri sunt Rifampicina cu Pirazinamida sau Rifampicina
eu HIN; se poate folosi si combinatia IDN plus Etambutol. Durata tratamentului este de 3-6 luni.
Tratamentul de consolidare se intinde pe alte 6-9 luni. Se administreaza un singur tuberculostatic, de
obicei HIN.
Se mai pot administra si alte medicamente asociate cu tuberculostaticele, corticosteroizii in scop de a
diminua reactia de scleroza (in special pentru diminuarea reactiei de scleroza la nivelul ureterului
terminal si a vezicii urinare).
In timpul sarcinii, tratamentul administrat in dozele obisnuite nu produc anomalii eongenitale la lat. La
reI, in timpul alaptarii, dozele care ajung in laptele matem sunt mici, in conditiile unei terapii normale.
In caz de insuficienta renala, in functie de valorile clearance-lui la creatinina se vor ajusta dozele de
tuberculostatice.Intreruperea tratamentului tuberculostatic se poate decide numai pe baza probelor de
laborator (examen de urina, cifra Addis), absenta b.K. in urina si radiologice (leziuni parenchimatoase,
dar mai ales ale conductelor, evaluarea sechelelor).
TRATAMENTUL CHIRURGICAL Procedeele chirurgicale se impart in: interventii radicale, de
exereza si de reconstructie (plastica).
- Chirurgia de exerezii (radicala). De principiu, in faza de initiere a tratamentului tuberculostatic, nu se
opereaza. Pot beneficia de tratament chirurgical in aceasta faza numai formele distructive sigure cu
rinichiul mut urografic (pionefroza, TBC ulcero-difuzii, rinichiuLmastic, etc.), dupa un tratament
specific 14-21 de zile; in aceste cazuri se va efectua nefroureterectomie (Burghele).
Infaza de consolidare, indicatia operatorie se pune mai frecvent, in fata unui rinichi nefunctional, sau a
unei stenoze uretera1e, care in evo1utie sufoca si compromit functia rinichiului respectiv. in leziunile
localizate la un pol renal, ce contin calcificari si disfunctii limitate este indicata nefrectomia partiala.
Chirurgia reconstructiva (plastica). Procesul de vindecare a leziunilor tuberculoase (cicatrizare prin
scleroza) determina la nivelul conductelor aparatului urogenital o serie de afectiuni sechelare grave
care pot compromite functia rinichiului respectiv, cunoscute sub denumirea de "boala vindecarii" sau
"boala a 2-a".
Sechelele vezicale - de obicei vezica mica tuberculoasa se trateaza prin enterocistoplastie de marire a
capacitatii vezicale cu segmente digestive de ileon, colon, etc, sau capaciuirea vezicii cu sigmoid
(operatia Hegg), dupa rezectia domului vezical si a peretilor sclerosi.
Stenozele ureterale in portiunea distala necesita, dupa lungimea stenozei ureterului pelvin fata de
vezica, reimplantare uretero-vezicala (stenoze juxtavezicale), sau cu lambou vezical (Casatti-Boari) in
stenozele ureterale la cativa cm de vezica; reimplantarea in vezica psoica, sau enteroureterop1astia cu
segment ileal scheletizat in stenozele ureterului lombo-iliac.
La nivelul riniehiului, in stenozele bazineta1e se efectueaza uretero-calicostomie. in cazul cavernelor
din parenchimul renal se va realiza nefrectomia partiala.
TRATAMENTUL T.G. - este identic celui din T.V. Tratamentul chirurgical va fi insotit intotdeauna de
cel tuberculostatic. Stint recomandate epididimectomia sau orhiectomia, in leziunile fibromatoase
intinse sau fistulizate.

6
Dupa vindecarea clinica si terminarea tratamentului, pacientu1 necesita o urmarire indelungata prin
dispensarizare, deoarece recidivele TBC nu sunt excluse.