Absolutismul sau monarhia absolut este forma de guvernare n care
monarhul (mprat, ar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea suprem n stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitat). Un monarh absolut este un autocrat. Absolutismul creeaz un puternic aparat de stat, vizibil i relativ independent n raport cu clasa nobililor, dar care ocrotete i consolideaz n fapt interesele generale ale acestei clase. Apare i se dezvolt n perioada de destrmare a strilor feudale i de transformare a strilor oreneti mijlocii n clasa burgheziei moderne. n general, absolutismul, sprijinindu-se pe nobilime i folosindu-se de puterea economic a burgheziei n dezvoltare urmrete slbirea aristocraiei feudale n scopul crerii unei puteri centralizate autoritare prin lichidarea strii de destrmare feudal i a luptelor nobiliare interne. El apare n cele mai multe ri europene la sfritul secolului XV, ajungnd s cunoasc formele sale clasice n timpul Elisabetei Tudor(Dinastia Tudor (1558 1603), Ludovic al XIV-lea (1643 - 1715)Dinastia Bourbon, Petru I cel Mare (1682 - 1725)Dinastia Romanov .a. Absolutismul monarhic va fi nlturat n apusul Europei prin revoluiile burgheze din rile de Jos (secolul XVI), Anglia (secolul XVII), Frana (secolul XVIII). n centrul i estul Europei, absolutismul se va menine mbrcnd forma absolutismului luminat (despotismul luminat) care, prin reforme, va prelungi n timp i existena monarhiei absolutiste, dar i a formelor feudale. n rile romne, un astfel de despot luminat a fost Constantin Mavrocordat care, ntre 1730 - 1769, n cele 10 domnii, a ntrit puterea domneasc printr-un sistem de reforme sociale, fiscale, administrative i judectoreti.