ASCEZA LA SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA

Pr.Lect.univ.dr. Calin-Ioan Duşe

Părintele Dumitru Stăniloae,defineşte asceza ca fiind:,,o

eliminare treptată a otrăvii care duce firea la descompunere,la
stricăciune.Este, cu alte cuvinte, o eliminare a bolii ce duce firea
spre moarte,şi deci fortificarea firii” 1 .În acest sens nu trebuie să
vedem asceza ca pe ceva rău,care ne-ar îndemna numai la reţineri şi
înfrânări,ci ea are rol terapeutic,deoarece îl ajută pe om sa scape de
,,viermele păcatului” 2 ,care aduce otravă morţii trupeşti şi
sufleteşti.Astfel,asceza nu reprezintă o luptă a omului împotriva
propriului trup şi personalităţi,deoarece ea are ca finalitate
înlocuirea patimilor cu virtuţile opuse acestor patimi.

1. Purificarea de patimi

Prima etapă pe care trebuie să o parcurgă credinciosul în

urcuşul său spre Dumnezeu este îndepărtarea de păcate.Sf.Grigorie
de Nyssa aşează în fruntea înstrăinării de rele sau a purificării de
păcate Taina Sfântului Botez, pe care o compară cu trecerea evreilor
prin Marea Roşie.Adevărata purificare,are loc numai dacă sufletul
nu ia cu sine ceva din ceea ce a avut de la egipteni înainte de a se
boteza 3 ,pentru că,, lăcomia, pofta desfrânată, cugetul răpitor, patima
înfrânării şi a mândriei,mânia...obişnuiesc să urmeze firii noastre.Pe
acestea trebuie să le omorâm în apă.” 4

1
Pr.prof.univ.dr. Dumitru Stăniloae, Ascetica şi Mistica Bisericii Ortodoxe,
Bucureşti, 2002, pag. 9
2
Ibidem, pag. 10
3
Sfântul Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, în P.S.B, nr.29,
pag.147
4
Sfântul Grigorie de Nyssa,Despre Viaţa lui Moise,în P.S.B,nr.29, pag.

1
 Pentru îndepărtarea şi distrugerea răului trebuie să
colaboreze doi factori:,,pocăinţa păcătosului şi imitarea morţii,care
desface pe om din legătura cu cel rău” 5 .Mântuitorul Hristos este cel
care ne lansează chemarea de a omorâ păcatul şi de a purifica
sufletele,lăsând să strălucească în toată splendoarea sa chipul lui
Dumnezeu din om:,,căci mutând în Sine întinăciunea păcatelor mele
mi-a trecut mie curăţia Sa” 6 . Astfel, prin botez Dumnezeu este
acceptat de om ca şi părinte, iar Hristos îi dăruieşte o haină nouă,
curată, lipsită de întinăciune, intrând El Însuşi în sufletul celui
botezat ,,punând început lucrării de spălare a chipului, a inimii de
păcate, de depărtare, separare egoistă de Dumnezeu cel infinit.” 7
Dacă botezul ne purifică de păcate,am putea întreba de ce
mai avem nevoie de despătimire ? Sfântul Grigorie de Nyssa, arată
necesitatea curăţirii de păcate atunci când afirmă că:,,cel ce voieşte
să se apropie de înţelegerea celor înalte trebuie să-şi curăţească mai
întâi felul de viaţă” 8 , pentru că Iov afirmă că omul dacă ar trăi o
singură zi nu ar putea trăi fără de păcat. Primul pas spre purificare
trebuie făcut pentru că:,,moartea faţă de păcat săvârşită substanţial
în botez, se prelungeşte în viaţa duhovnicească prin efortul ascetic
de curăţire a sufetului de patimi” 9 . Pentru a putea primi lumina
credinţei sufletul trebuie să se retragă în singurătate, asemenea lui
Moise, care retrăgându-se în pustiu va avea viziunea rugului
aprins.Vorbind despre rugul aprins Sfântul Grigorie, spune
următoarele:,,prin lumina aceasta învăţăm să facem să ajungem în
lăuntrul razelor adevărului...Nu este îngăduit picioarelor încălţate să
urce la înălţimea unde se vede lumina adevărului,ci trebuie să fie

5
Diac.Magistrand, Constantin Voicu, Probleme dogmatice în Marele Cuvânt
Catehetic al Sfântului Grigorie de Nyssa ,în Ortodoxia, nr.2, anul 1961,pag.
225
6
Ibidem, pag. 225
7
Pr.prof.univ.dr. Dumitru Stăniloae,op.cit., pag. 247
8
Sfântul Grigorie de Nyssa,op.cit., pag. 71
9
Drd Nicolae Fer, Cunoaşterea lui Dumnezeu şi ideea de epectază la Sfântul
Grigorie de Nyssa, în Ortodoxia, nr.1, anul 1971, pag. 85.

2
îndepărtat de la temelia sufletului învelişul de piele
moartă” 10 .Părintele Dumitru Stăniloae afirmă că:,,prin lumină Sf.
Grigorie de Nyssa înţelege evlavia ca întoarcerea de la întuneric la
lumină” 11 .
În procesul purificării de patimi şi al apropierii omului de
Dumnezeu, un rol important îl are credinţa,deoarece ea lărgeşte
sufletul,,să-L cunoască şi să-L înţeleagă pe Dumnezeu,pe cât poate
prin raţiune” 12 ,ea înpingând sufletul către curăţire. De asemenea
credinţa este aceea care duce mai departe, la descălţarea picioarelor
sufletului de veşmântul pieilor moarte,înţelegându-se prin aceasta
chiar purificarea de patimi ,ale căror ,,consecinţe sunt întotdeauna
părerile mincinoase şi rătăcite despre Dumnezeu” 13 .Prin
îndepărtarea pieilor moarte ajungem la descoperirea faptului că
numai Dumnezeu singur este existent de la Sine, fiind demn de toată
iubirea.Lepădarea tunicilor de piele se face printr-o,,înfrânare aspră,
ce nimiceşte patimile cu care ne-am obişnuit” 14 , iar acest lucru este
necesar pentru că:,,harul Duhului Sfânt, nu vine decât în cel care şi-
a omorât păcatele 15 .”

2. Importanţa virtuţilor

,,Virtutea creştină, este activitatea continuă şi statornică,

izvorâtă din harul divin şi puterile omului credincios, prin care
creştinul împlineşte totdeauna voia lui Dumnezeu” 16 .Vorbind

10
Sfântul Grigorie de Nyssa, op. cit., pag. 42
11
Pr.prof.univ.dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., pag. 192.
12
Pr.drd. C. Davideanu, Cunoaşterea lui Dumnezeu după Sfântul Grigorie de
Nyssa, în M.M.S, nr.4, anul1988, pag. 37.
13
N.V.Stănescu, op. cit , pag.27.
14
Sfântul Grigorie de Nyssa,op.cit., pag. 81.
15
Ibidem, pag. 81.
16
Mitrop. N. Mladin, Prof.Diac.dr. Orest Bucevschi, Pr.Prof.dr. C-tin Pavel,
Prof.Diac.dr. Ioan Zăgrean, Teologia Morală Ortodoxă, Bucureşti 1982,vol.
1, pag. 351.

3
despre virtuţi în conformitate cu tradiţia răsăriteană părintele
Dumitru Stăniloae afirmă că :,,După Sf. Părinţi,virtuţile sunt
formele umane ale atributelor lui Dumnezeu,adică reflexul mereu
mai profund al luminii Lui ,al conştiinţei Lui în conştiinţa
omului” 17 .Sf.Grigorie de Nyssa arată că între virtuţi trebuie să fie o
sinergie ancorată în Dumnezeu,ele fiind rodul Tainei Sf. Botez,
deoarece prin aceasta :,,din Duhul cel bogat şi înbelşugat curge
pururea harul în cei cel primesc” 18 .,,Sufletul condus ca o mireasă
trebuie ridicat pe umeri , ca să nu fie călcat de trup,ci să stăpânească
peste greutatea trupului...aflăm de harul luminător al Botezului,
prin care ne facem copii , nesprijinindu-ne pe pământ, ci fiind duşi
de aici spre viaţa cerească. Iar viaţa ni se face umbroasă şi înrourată,
strângându-se arşiţa prin umbreluţa virtuţii” 19 .
Virtuţile reprezintă un rod al despătimirii ,căci ,,vieţuirea
în virtute vine sufletelor din înfrânare şi curăţie” 20 .Virtuţile
reprezintă o bună orientare a energiilor afectelor deoarece ele pot
folosi aceste porniri ale sufletului spre bine.Virtuţile sunt opusul
patimii şi :,,odată,ce virtutea este străină de patimă,nu mai pot fi
amândouă la un loc” 21 .Ea,,este tare şi neîncovoiată şi nu se moaie în
faţa păcatului” 22 .Virtuţile reprezintă adevărata libertate pentru că ne
eliberează de orice constrângeri:,,nu este supusă nici unui stăpân,ea
este de bună voie şi liberă de orice silă” 23 .Pentru dobândirea
virtuţilor trebuie depus un efort permanent,deoarece lucrarea prin
virtute îşi răneşte puterea prin osteneală.Trăirea într-o viaţă
virtuoasă este un lucru greu şi neplăcut simţurilor ,însă rodul lui este

17
Pr.Dumitru Stăniloae, Rugăciunea lui Iisus şi experienţa Duhului Sfânt,
Sibiu 1995,pag. 64.
18
Sfântul Grigorie de Nyssa,Despre nevoinţă,înP.S.B.,nr.29,pag.459.
19
Sfântul Grigorie de Nyssa,Tâlcuire la Cântarea Cântărilor,în
P.S.B.,nr.29,pag.136
20
Ibidem, pag.135.
21
Ibidem, pag.159
22
Ibidem, pag.160.
23
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Viaţa lui Moise, în P.S.B.nr.29,pag.91.

4
dulce.În acumularea virtuţilor avem nevoie de o puternică
credinţă,precum şi de cunoaşterea vieţii. În acest efort, un rol
important îl ocupă rugăciunea,care în viziunea Sfinţilor Părinţi
reprezintă un vârf al virtuţilor,deoarece prin rugăciune:,,cerem şi
celelalte virtuţi de la Dumnezeu” 24 .Virtuţile se câştigă printr-un
efort personal,dar în acelaşi timp acţionează şi Dumnezeu:,,pentru
că darul harului se măsoară cu ostenelile celui cel primeşte” 25 .Ele
sunt rezultatul zelului al asiduităţi umane, întâmpinate de harul
divin.Această întâlnire favorizează creşterea omului în experienţa
Sfântului Duh, iar maturitatea duhovnicească constă în
întrepătrunderea tot mai abundentă cu harul naturii, şi această
îngemănare umple firea de viaţă.
Împreunată cu asceza, calea virtuţilor armonizează natura
umană în ambianţa harului căci:,,celor ce au înaintat în lupta pentru
virtute le stă alături ajutorul lui Dumnezeu” 26 .,,Virtutea este aşadar
participare la Dumnezeu, dar şi condiţie a unei mai largi împărtăşiri
de dărnicia lui Dumnezeu” 27 , aceasta deoarece Dumnezeu ,este
virtutea desăvârşită,virtutea prin bine şi aceasta nu ca esenţă ci ca
lucrare ,iar prin natura ei virtutea este legată de Dumnezeu,Fiinţa
cea adevărată.Prin iniţierea în Hristos a omului,şi prin participarea
lui la viaţa Bisericii,el se face din nou părtaş vieţii virtuoase,a cărei
finalitate o reprezintă asemănarea cu Dumnezeu ,căci:,,scopul vieţii
omului nu este realizarea virtuţilor, ci schimbarea calităţii ei prin
virtuţi” 28 , şi de aceea virtuţile sunt numite doar raze prin care se
zugrăveşte în noi chipul soarelui suprem. Dacă păcatul este boala
sufletului virtutea reprezintă sănătatea lui. Fiind într-o continuă
armonie cu chipul lui Dumnezeu aflat în om virtuţile au pemanent în
24
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre voinţă, în P.S.B., nr.29, pag. 477.
25
Ibidem, pag. 459.
26
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Viaţa lui Moise, în, P.S.B., nr.29, pag.
47.
27
Pr.V.Răducă, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Bucureşti, 1995,
pag.47
28
Ibidem, pag. 342.

5
ele:,,lumina descoperită a înţelesului vieţii şi a ţintei spre care se
îndreaptă” 29 . Adevăratul sens al vieţii, omul îl descoperă numai prin
virtuţi, îndemnându-ne să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu.Cel
care este virtuos are posibilitatea de a menţine echilibrul între
extreme.Vorbind despre virtuţi şi viaţa virtuoasă în viziunea
Sf.Grigorie de Nyssa, Mitopolitul Nicolae Corneanu spune:,,calea
de mijloc devine o metodă duhovnicească, a cărui importanţă s-au
străduit să o pună în valoare Sfinţii Părinţi; unul dintre ei fiind Sf.
Grigorie de Nyssa” 30 .Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă că
:,,mijlocia între lipsa de măsură între o parte şi în alta este numită
virtute” 31 . Păcatul este sinonim cu lipsa de măsură. Părăsind păcatul
şi păstrând echilibrul dar practicănd echilibrul, alipindu-ne de
virtuţi, cu care se ocupă puterea cugetătoare a sufletului nostru ,,se
pecetluieşte cu pecetea adevărului întipărindu-se de iubirea faţă de
bine” 32 .Astfel fiecare virtute naşte o bună mireasmă şi este bine ca
omul să aibă în sine buna mireasmă amestecată din toate aromatele
,adică din toate virtuţile, căci virtuţile sunt ca nişte pârâiaşe care
spală fiecare parte a sufletului şi toate ajung să formeze o ţesătură, o
podoabă a inimii,,o viaţă de bună calitate” 33 . Această ţesătură şi
veşmânt al virtuţilor:,,se asemănă cu fericirea dumnezeiască prin
curăţie şi nepătimire asemănându-se firii apropiate 34 .Pentru a putea
ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, omul trebuie să propăşească
mereu pe calea virtuţilor. Întreaga tradiţie a Bisericii mărtriseşte că
fiecare dintre noi trebuie să trăim tot timpul în virtute şi să înaintăm
permanent către Dumnezeu, deoarece este posibil ca în momentul în
ne-am oprit să începem din acea clipă să cădem. În acest sens Sf.
Grigorie afirmă următoarele:,,Grinzile casei noastre sunt cedri.

29
Sfântul Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, pag. 121.
30
Nicolae Corneanu ,Patristica Miriabilia, Timişoara 1987, pag. 235
31
Sf. Grigorie de Nyssa op. cit., pag. 242
32
Ibidem, pag, 238-239
33
Ibidem, pag. 235.
34
Ibidem pag. 216.

6
Podul nostru este de chiparos. Fără îndoială înţelesurile arătate prin
lemne sunt limpezi celor ce urmăresc şirul gândirii .Ploaie numeşte
Domnul în Evanghelie, feluritele atacuri ale ispitelor ,zicănd despre
cel ce şi-a zidit bine casa pe piatră.A căzut ploaie şi au suflat vănturi
şi au venit râuri şi casa a rămas nevinovată.Deci din pricina acestor
ploi rele , avem nevoie de astfel de grinzi iar acestea sunt virtuţile
care nu primesc înlăuntrul lor năvălirile ispitelor, căci sunt tari şi
neîncovoiate şi nu se înmoaie de ispite în faţa păcatului...Prin chipul
pildei ni se porunceşte deci ca prin tăria virtuţilor să stăm tari în faţa
ispitelor ,ca nu cumva înmuidu-se sub năvala patimilor să se facă în
noi găuri şi să primimîn noi apele care curg din afară peste inimă” 35
.
În concepţia părinţilor filocalici virtuţile reprezintă forţa
prin care omul credincios urcă permanent către Dumnezeu:,,Virtutea
sădeşte în suflet deprinderea prin faptul că este lucrată continu,şi la
urmă însăşi deprinderea îi procură omului odihna în Dumnezeu” 36 .
Parintele Dumitru Stăniloae,spune că virtuţile noastre
arată că ele.,,sunt doar mugurii,germenii,roadelor smochinului,care
se aduc doar sub Soarele Hristos şi care sunt vederi ale lui
Dumnezeu,sau unire deplină cu El” 37 .Virtuţile reprezintă o stare
permanentă în care trebuie să fie orice credincios care doreşte să
ajungă la asemănarea cu Dumnezeu.Ele se câştigă pe rând ,iar Sf.
Grigorie de Nyssa face o analogie comparând câştigul lor cu opririle
pe care le-au făcut evreii în drum spre muntele Sinai.
Acest drum este deschis infinitului ,iar unirea cu Cel
infinit nu poate fi decât infinită ,deoarece dorinţa celor care se unesc
cu virtutea desăvârşită se întinde la nesfârşit şi nu are
limite.Deoarece nimeni nu are posibilitatea de a ajunge la
desăvârşire,pentru că ea nu este cuprinsă de nişte graniţe.Astfel
virtuţile implică unirea cu Binele Suprem,urcuşul în bine ,dar şi

35
Ibidem, pag. 216.
36
Ibidem, pag.162.
37
Filocalia vol. IX, Bucureşti,1987, pag. 594.

7
necăderea din el.Ele sunt cuprinse în două procese antagonice:unul
static şi altul dinamic:,,Cu cât cineva rămâne mai întărit şi neclintit
în bine,cu atât străbate mai mult drumul virtuţii” 38 .Virtuţile
reprezintă transformarea omului prin har,căci înaintând mereu pe
calea virtuţilor prin har omul se pregăteşte de un har şi mai mare,
căci:,,cine va urî păcătuirea şi se face casnic al lui Dumnezeu,prin
vieţuirea întru virtute şi va primi în sine harul Duhului,s-a făcut
făptură nouă şi a fost zidit din nou” 39 .Prin aceasta putem spune că
virtuţile se apropie de scopul lor:,,ţinta vieţii virtuoase este
împărtăşirea de Dumnezeu” 40 , iar sfârşitul vieţii virtuoase este
asemănarea cu Dumnezeu.Pentru a putea ajunge la asemănarea cu
Dumnezeu trebuie să fie o competiţie între virtuţi,ele trebuie să se
întreacă,dar pentru atingerea acestor înălţimi ale vederii şi
asemănării cu Dumnezeu,virtuţile au nevoie de nepărtinire,care se
nasc din împreunarea purificării de patimi cu câştigarea
virtuţilor,căci:,,veşmântul virtuţilor tale se aseamănă cu fericirea
dumnezeiască prin nepătimire” 41 .Câştigarea şi cultivarea virtuţilor
reprezintă o condiţie sine qua non, pentru ca omul să ajungă la
vederea şi asemănarea cu Dumnezeu.

3. Nepătimirea

Ea este rodul purificării de păcate ,dar acelaşi timp şi rod

al câştigării virtuţilor:,,căci precum asprimea cojii rodirii,păzeşte
dulceaţa fructului pe care îl cuprinde,aşa şi viaţa aspră,înfrânată şi
uscată se face pasnică a bunătăţilor neprihănirii,iar virtuţile ne
aseamănă firii neapropiate prin nepătimire” 42 , în timp ce păcatul

38
Sfântul Grigorie de Nyssa, op.cit., pag. 182.
39
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Viaţa lui Moise, pag. 95.
40
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre nevoinţă, pag. 468.
41
Sfântul Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, pag. 240
42
Ibidem, pag. 236.

8
reprezintă boala sufletului, nepătimirea este sănătatea lui,
normalitatea şi starea de dinainte de păcat.
Omul se eliberează de patima păcatului zidind patima
cea nepătimitoare a existenţei îngereşti,dragostea dumnezeiască.Prin
paza simţurilor se câştigă dragostea şi nepătimirea,pentru
că:,,trebuie înarmat gustul,mirosul,pipăitul cu sabia înfrânării...prin
care se aduce spaima şi înfricoşarea gândurilor întunecoase; 43 . După
cum au fost omorâţi cei întâi născuţi ai egiptenlor,trebuie omorât
orice gând şi orice început al păcatului.Murind viaţa păcătoasă şi ne
mai primind nici o simţire din cele cunoscute în această lume,omul
devine nepărtinitor.Alungând gândurile rele omul ajunge :,,după
reaua pătimire pe mare , la un golf liniştit unde se bucură toţi de
odihnă” 44 . Nu este vorba de o odihnă care vine din lipsa atacurilor
gândurilor rele ci din întărirea în virtuţi şi obişnuinţa nevoitorului de
a junghia gândul întunecat încă de la intrarea lor în minte, sau mai
bine spus de a fi indiferent la aceste gânduri având privirea întoarsă
spre Dumnezeu, virtutea desăvârşită. Nepătimirea aduce după sine
câştigarea virtuţilor , iar:,,razele virtuţilor dumnezeieşti strălucesc
vieţii curate prin nepătimirea ce iradiază din ele” 45 . Nepătimirea
reprezintă o transformare a omului prin har . Având virtutea înaltă
de a nu primi în inimă păcatul şi nici o fărădelege şi nerăcind iubirea
faţă de Dumnezeu omul se poate împărtăşi astfel de deplinătatea
Binelui Suprem.
Nepătimirea reprezintă ea însăşi împărtăşire de
Dumnezeu , deoarece El este nepătimitor sau după cum spune Sf.
Grigorie de Nyssa , că doar EL este fără de nici o patimă şi mai mult
decât atât El nu poate fi supus în nici un fel patimilor. Cel care s-a
făcut pildă de nepătimire pentru oameni , este Mântuitorul Iisus
Hristos , deoarece aceştia nu pot atinge curăţia desăvârşită.

43
Ibidem, pag. 216.
44
Ibidem, pag. 202
45
Ibidem, pag. 149.

9
 În concepţia Sf. Grigorie de Nyssa , măsura virtuţilor
reprezintă măsura nepătimirii şi după cum progresul în virtuţi este
infinit tot aşa şi progresul în curăţie este infinit. Pe măsură ce omul
înaintează către nepătimire, el este repus în demnitatea pierdută de
chip al lui Dumnezeu. El ,,mutându-se la starea duhovnicească şi
nematerialnică se face chip al frumuseţii arhetipice” 46 ,,şi cu cât îţi
cunoşti mai bine inima cu atât , îl cunoşti mai bine pe Dumnezeu.
Cel cu inima curată priveşte la propria sa frumuseţe , chipul naturii
divine privind curăţenia sa vede în chip arhetipul” 47 .
Aceasta este o cunoaştere a lui Dumnezeu prin puritatea
chipului divin din noi . Astfel văzându-şi frumuseţea sufletul
intuieşte infinita splendoare dumnezeiască. Fără nepătimire nu
există apropiere de căci :,, nu este cu putinţă să se unească într-un
alt fel sufletul cu Dumnezeu cel nestricăcios şi să intre în
dumnezeiescul cort dacă nu se curăţeşte” 48 . Apropierea omului de
Dumnezeu este condiţionată de:,, curăţirea oricăror pete a
veşmintelor spălate în apă. Aceasta înseamnă că cel ce vrea să
apropie de muntele Sinai , de vederea celor ce sunt trebuie să se
curăţească de toate „ 49 . Frumuseţea dumnezeiască nu se arată decât
sufletului:,,ajuns în floarea vârstei duhovniceşti care n-are în sine
nici pată nici zbârcitură, nici altceva din acestea” 50 .
După ce a lăsat la o parte cele trupeşti, simţurile
omului devin spirituale şi în această situţie nu are posibilitatea să
vadă frumuseţea neasemănată a Mirelui Ceresc. Numai prin
nepătimire poate ajunge omul la cunoaşterea şi unirea cu Dumnezeu
prin harul Său. Harul este cel care îl schimbă pe omul curăţit şi îi dă
simţul vederii duhovnicesti dar vedem că Dumnezeu scapă

46
Ibidem, pag. 154
47
Ibidem, pag. 317
48
Sfântul Grigorie de Nyssa , Despre Fericiri , pag. 382
49
Ibidem, pag. 385 .
50
Pr. Drd .C. Davideanu, op. cit., pag. 39

10
cunoaşterii limpezi prin faptul că:,, Se ascunde în nevăzutul firii
Sale” 51 .
Ca o încununare a nepătimirii apare îndrăznirea sau
parrisia ca expresie, care marcheză finalul procesului curăţirii de
patimi.,,Parrisia ca expresie a ideii de familiaritate , de intimitate
care poate caracteriza relaţiile dintre persoane exprimă pe plan
duhovnicesc acelaşi lucru arătând că sufletul purificat prin apathia
îşi recapătă libertatea raporturilor sale cu Dumnezeu , dobândeşte
din nou îndrăznirea către El şi reintră în familiaritatea Lui” 52 .Cât
timp a fost omul în grădina Edenului , a avut posibilitatea de a vorbi
cu Dumnezeu ca de la prieten la prieten , iar după ce a căzut în păcat
parrisia va dispărea locul ei fiind luat de teamă şi ruşine . Prietenia
dintre Dumnezeu şi om va fi refăcută de întruparea Mântuitorului
Hristos , dar mai ales prin înălţarea firii omeneşti la demnitatea pe
care el a pierdut-o. Prin harul Sfântului Botez fiecare om renaşte la
o nouă viaţă şi prin aceasta primeşte putere de a lupta împotriva
patimilor şi de a se elibera de ele .Taina Sfântului Botez este aceea
care îl ridică pe om din rob al păcatului , într-un om liber sau rob al
lui Dumnezeu, având posibilitatea de a vorbi cu Dumnezeu şi de a
urca spre El. Dumnezeu le dă robilor săi dragoste şi lumină
iar:,,Parrisia este deopotrivă libertatea de a se desfăta în intimitatea
iubirii de bunurile altuia...Parrisia semnifică deschiderea (absenţa de
teamă, de timiditate ) care caracterizează legătura filială cu Tatăl,
faptul de a înainta cu capul sus şi cu naturalul celui ce are drept
înnăscut să fie aici şi să vorbească, al celui care poate să privească
fără temere pe Tatăl” 53 .
Între nepătimire şi parrisie există o strânsă legătură şi
pentru a putea câştiga este nevoie de nepătimire :,,cel închis în
nepătimire parrisia vieţuieşte în lumina conştiiţei curate , candela

51
Sfântul Grigorie de Nyssa ,Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, pag. 130
52
Ibidem, pag. 127
53
J. Danielau, Platonism et Teologie Mistique .Essai sur la doctrine mistique
de Saint Grigorie de Nysse, Paris Aubiem, 1994, pag. 317

11
îndrăznelii luminâdu-i viaţa” 54 . A-ţi câştiga îndrăzneala către
Dumnezeu înseamnă a-L simţi familiar apropiat luminându-i sensul
vieţii .
Locul întâlnirii omului cu divinitatea este biserica şi
aici se împlineşte parrisia. Familiaritatea omului cu dumnezeirea
este exprimată prin rugăciune unde noi îl numim Tată, între om şi
Dumnezeu nu trebuie să fie o relaţie bazată pe teamă sau
constrângere, pentru că aceasta duce la degradarea firii umane.
Parrisia trebuie să fie un rod al sinergiei omului cu harul, o
îndrăzneală iubitoare care exclude frica şi tinde să-l apropie tot mai
mult de Dumnezeu, Creatorul şi izvorul binelui.

54
H.Urs von Balthazar , La procese contemplative, Editura Fagasel, Paris,
1972 , pag. 38

12
 Summary

Pr.Lect.univ.dr. Calin-Ioan Duşe

The Saint Gregory of Nyssa puts the Mistery of Holly

Christening in the van of our estrangement from the evil one or
our purifying from sins, the Mistery of the Holly Christening
which he compares with the Jews pass through the Red Sea. The
real purifying takes place only if the soul doesn`t take with him
something that he had from the Egyptians before his baptize,
because “the gread, the sinful of one`s heart content, the
predatory mind, the passion of pride, the wrath… usually follow
our human being. We have to annihilate these into water”.
To eliminate and destroy the evil it is necessary to co-
operate two factors: “the sinner repentance and the imtation of
death, which deliver human being from the evil one”. Christ the
Saviour, is caling us to kill the sin and purify our souls allowing
God`s face to shine in all it`s splendour: “taking upon Him my
sins He has passed upon me His purity”.

13