P. 1
Regnul protista

Regnul protista

|Views: 3,463|Likes:
Published by deeas21

More info:

Published by: deeas21 on Sep 17, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/22/2013

pdf

text

original

Regnul protista

• INGRENGATURA

FLAGELATE (EUGLENA VERDE – EUGLENA VIRIDIS)

Prea măruntă pentru a fi văzută cu ochiul liber, Euglena prezintă la microscop forma unui fus turtit, purtând în vârf un bici (flagel), cu care bate cu putere apa pentru a înainta mai rapid. Corpul ei unicelular conţine granule verzi de clorofilă, ceea ce ne-o arată capabilă să îndeplinească funcţia complexă a fotosintezei. Datorită mişcărilor ei independente şi vioaie, ajutate de micul organ de locomoţie,ea ne sugerează mai mult lumea animală. Marea ciudăţenie a acestei plante o constituie modul ei de hrănire, când animal, când vegetal. Aşezând o Euglenă la întuneric şi adăugând în mediul ei de viaţă substanţe organice, ea îşi pierde culoarea verde, devine aproape străvezie şi începe să se hrănească ca un animal. Adusă din nou la lumină, îşi recâştigă granulele de clorofilă şi revine la modul vegetal de hrănire. În ce regn putem încadra această fiinţă uimitoare? Dacă pentru stabilirea filiaţiei ei va trebui să-I urmărim rudele apropiate, ne vom încurca şi mai rău. Unele neamuri se hrănesc cu substanţe minerale şi nu-şi schimbă niciodată culoarea verde; altele, dimpotrivă, lipsite de clorofilă, se hrănesc saprofit, ca orice animal. Între sutele de mii de fiinţe microscopice ce populează apele, multe şi dintr-un regn, şi din altul prezintă asemănări şi grade de trecere spre Euglena. Ea face parte dintre acele numeroase vieţuitoare în care se şterg parcă deosebirile dintre animale şi plante şi care constituie un fel de punte directă între unele şi altele.

• INCRENGATURA

ALGELOR VERZI (CHLOROPHYTA) – VERZEALA

ZIDURILOR (PLEUROCOCCUS VULGARIS)

Alga verde

• INCRENGATURA

ALGELOR BRUNE (PHAEOPHYTA) – CYSTOSERIA

BARBATA
Este o alga bruna cu talul cilindric, cu un ax principal scurt, care se ramifica bogat dind ramuri mai lungi decit "tulpina" principala; ramificatiile terminale sunt de dimensiuni mici; pe ramificatii se afla numeroase vezicule pline cu aer; se fixeaza de substrat cu un crampon puternic de forma unui

disc. In oogoanele din conceptacule se formeaza si se maturizeaza o singura oosfera; parafizele sunt lungi de 30 µm. Traieste pe substraturi stincoase in ona sublitorala la adincimi de 0,5-10 metri. Este o specie iubitoare de lumina; reproducerea are loc la adincimi de 0,5-5 metri. Este o alga perena. In prezent este foarte rara, aproape disparuta (rare tufe). La litoralul romanesc, in zona Tuzla-VamaVeche, biomasa de Cystoseira a descrescut de la 5400 tone in 1971 la 120 tone in 1979. Primul factor distructiv a fost iarna puternica din 1971/1972 cand marea a inghetat ,iar placile de gheata au "cosit" cimpurile de alge.

• INCRENGATURA

ALGELOR ROSII (RHODOPHYTA) – CERAMIUM RUBRUM
Este o alga rosie. Stratul cortical acopera toata suprafata talului. Celulele stratului cortical sunt mici, dispuse fara nici o ordine. Organele de reproducere se dezvolta numai pe partile superioare ale talului. Lungimea celulelor de la partea bazala a talului este de doua ori mai mare ca latimea lor. Creste pe pietrele din apa , dar este mai numeroasa primavara.

• INCRENGATURA

MIXOMICETE (MYXOMYCOTA) – ARCYRIA

• INCRENGATURA

OOMICETE (OOMYCOTA) - SAPROLEGNIA

Saprolegina este des intalnita in ecositemele cu apa dulce si este principalul mucegai de apa responsabil pentru infestarea oualelor de pesti. Aproape fiecare peste de apa dulce este expus macar odata in viata la una dintre speciile de fungi, mai ales la inceputul vietii. Infectia unui peste cu saproleginia este denumita Saprolegnianina. La pesti saprolegnia infecteaza tesutul epidermal, in general incepand cu capul sau aripioarele, si se intinde pe intreaga suprafata a corpului. Arata ca niste pete gri cu miceliu filamentos. Saprolegnia afecteaza de asemenea oua muribunde prin adeziune si penetrarea membranei oului, si se poate raspandi de la oua moarte la oua vii.

Unele Saprolegina izolate sunt capabile sa creasca doar in apa. ce cuprinde atat inmultire sexuata cat si asexuata.Amiba (Amoeba proteus) Unul dintre cele mai simple organisme vii fiind alcatuita dintr-o singura celula.Genul: Saprolegnia . Saprolegnia este clasificata astfel: . Identificarea a diferitelor specii de Saprolegnia este dificila. In interiorul acesteia exista un nucleu. provocată de plasmodiile mai frecvent de o anumită specie de ţânţari prin accese de febră pronunţată.  Clasa sporozoare – Plasmoidul malariei grupul infecţiilor sangvine malarice. si poate fi facuta doar printr-o analiza taxonimica a structurii sexuale. ce se transmite şi se caracterizează clinic frisoane. hranindu-se cu resturile ramase dupa ce ouale s-au clocit. •INCRENGATURA PROTOZOARE (PROTOZOA)  Clasa rizopode . „mala aria” . ce se unesc pentru procesul de ferilizare. Zoospori secundari sunt considerati sporii infevtiosi ai Saprolegniei. incorporandu-le si digerandu-le.Familia: Saprolegniaceae . însoţită de transpiraţii abundente.Specia: declina Humphrey-parasitica Coker Saprolegnia are un ciclu de viata complex.Filumul: Heterokonta . proces numit fagocitoza. Inmultirea sexuata implica producerea de antreroizi si oosfere. zoospori secundari dau drumul unor fire pentru a se agata. Diferite specii de Saprolegnia sunt capabile sa germineze in conditii si nivele de nutritie diferite. Sporii asexuati ai saprolegnia produc zoosproi primari care sunt activi pentru doar cateva minute inainte ca ei sa se inchisteze.aer stricat. prin mărirea ficatului. care controleaza activitatea celulei. sa germineze si sa dea drumul unui al doilea zoospor. Amibele se hranesc inconjurand cu trupul lor particulele de hrana. combinata cu caracteristici morfologice ale organismului.Regnul: Protoctista . Cel de-al doilea zoospor are o durata de viata mai lunga ca primul si este considerat principala faza in care Saprolegnia se disperseaza. Ciclul repetat de inchistare si release numit polyplanetism permite zoosporilor secundari sa faca cateva incercari sa isi gaseasca un substrat potrivit. fierbinţeli şi splinei şi apariţia anemiei. provocată de mai mulţi Malaria este o maladie parazitară din sau transmisibile.Clasa: Oomycota .Conform taxonomiei. Urmand inchistarii. că malaria este .Ordinul: Saprolegniales . Denumirea provine din italiană Actualmente e binecunoscut. si multe alte formatiuni microscopice si vacuole (spatii umplute cu fluid si inconjurate de o membrana) cu functii specializate.Diviziunea: Oomycota .

Celula are o adâncitură în formă de pâlnie. 0. Celula are 2 nuclee. căreia îi lipseşte membrana.  Clasa ciliate – Parameciul (Paramoecium caudatum) Parameciul este cel mai evoluat protozoar. Respiraţia: • • se face prin toată suprafaţa corpului intră oxigenul din apă în corp şi iese dioxid de carbon din corp în apă Excreţia: cu ajutorul vacuolelor contractive Înmulţirea: • • • în condiţii prielnice prin diviziune longitudinală prin diviziune transversală în condiţii neprielnice prin închistare. deci.paraziţi ce fac parte din specia protozoarelor şi se numesc plasmodii malariei. citoplasma vine în contact direct cu apa. . produc înaintarea hranei spre citoplasma celulei. formând o vacuolă digestivă. Cilii vibratili de pe marginea pâlniei. Membrana sa prezintă cili vibratili (de aici provine şi numele de Ciliate) contribuie la deplasare în mediul acvatic. unicelular cu lungimea de aproximativ. Fiecare din paraziţii malariei are particularităţile sale biologice. fiind mai deşi.25 mm. morfologice şi provoacă diferite forme de malarie.

de la o altitudine de 600 metri in sus. Aceasta planta. Din vrejuri cresc niste tulpinite lungi de 7-10 centimetri. in cazul portiunilor de piele roase si ranite. Zigotul se dezvolta formand sporogonul(sporofitul) care ramane fixat de talul gametofitului. coada-alor-de-vint. o planta perena cu tulpina de circa 30 cm inaltime. Aceasta faina se intrebuinteaza homeopatic. bunceag. fine si subtiri. Anteridiile se formeaza pe gamatofitul masculin si se desfac pe timp ploios. moi la pipait si ramificate.Regnul Plantae (Metaphyta) • INCRENGATURA MUSCHILOR (BRYOPHYTA) – MUSCHIUL DE PAMANT (Polytrichum polymorpha) Muşchiul de pământ (Polytrichum commune) face parte din categoria muşchilor superiori. Ei au corpul vegetativ un tal cormoid. Cind planta are patru ani. Sporogonul este format din seta. Muschiul de pamant este o planta dioica. Sporii diseminati germineaza. cornisor. patrund in arhegon si unul din ei fecundeaza oosfera. frunzulite şi rizoizi pluricelulari. • INCRENGATURA TRAHEOFITELOR (TRACHEOPHYTA)  Subincrengatura Ferigilor (Pteridophyta) – Pedicuta (Lycopodium clavatum) Pedicuta este numita in limbajul popular bradisor. formeaza vara pistiluri galbui care contin polen. chindicuta. care seamana cu iarbaneagra. asemanatoare unor sfori si a polenului galben al pistilurilor ei. cornatel.  Subincrengatura Coniferofitina (Gymnospermae) – Molidul (Picea abies) . Pedicuta este o planta de leac continind radiu. brinca-ursului. ce creste prin paduri. numit si fainavrajitoarei. format din tulpiniţă. avind radacini micute. eliberand anterozoizi. crucea-pamintului. Ea poate fi deosebita usor de celelalte soiuri de muschi datorita vrejurilor lungi. brfulvintului. din care se dezvolta tulpinite tinere de muschi. la varful careia se gaseste capsula cu spori haploizi. Acestia nimeresc pe gametofitul feminin. praful-strigoilor. se tiraste pe solul padurii cu niste vrejuri lungi de 1-2 metri. Frunzulitele sunt alungite si dispuse pe tulpina spiralat. talpa-ursului. asemanatoare muschiului si vesnic verde. care sunt analoage cu organele vegetative ale plantelor vasculare. pe solurile umede. piciorul –lupului. netota. pceleca. formand protonema ramificata. Creste numai in lizierele padurilor si tn padurile inalte dinspre nord. dar au frunzele mai moi si mai dese.

Lemnul este utilizat in constructii. precum si virtutile sale curative deosebite i-au dat o "personalitate" aparte. brad sau molid. faptul ca apare foarte timpuriu . Are putine frunze . Se pare ca in vestul Carpatilor sudici padurile de molid sunt in regresie. ascutite. Anumite varietati ale spanzului au dimensiuni impresionante.aproape din zapada toxicitatea sa foarte ridicata. infigandu-si radacinile in crapaturi. de unde si un aspect de tufa.  Familia Rosaceae – Macesul (Rosa canina) . dar si europene. Tulpina este inalta de 20-40 cm. pentru ca vantul sa raspandeasca polenul purtat de catre sacii lor cu aer spre florile femeiesti. endemica. este printre primele flori care apar in noul an dupa ghioceii si brandusele de primavara. dar si in scrierile alchimistilor din Evul Mediu.Spanzul (Helleborus purpurascens) La marginea padurilor de fag. Frunzele sunt aciculare. inalta de 50 80 cm. Molidul prefera veri scurte si relativ calduroase si ierni mai blande ca la ses. Aspectul sau mai putin obisnuit. subtiri. floarea sa arata ca o frunza la inceputul adolescentei. adunate in conuri mari spanzurate tocmai sus spre varf. monotona si linistita. rar mai mult. gri-rosiatica la exterior si verzuie in interior. incovoiate spre pamant. la fabricarea celulozei si a unor instrumente muzicale. Dupa perioada de inflorire (martie-aprilie). Din scoarta se extrage tanin  Subincrengatura Angiospermofitina (Angiospermae) Angiosperme dicotiledonate  Familia Ranuculaceae .30 m.inceputul lui aprilie) o planta neobisnuita. pieloase. Alaturi de podbal. Adesea cresc in asociatii de 4-5. Uneori florile sunt complet verzui. cu o tulpina dreapta. Radacina este puternica. fara ramificatii. cu zapada multa. formata din mai multe "fire" bine ancorate in pamant. o frunza care nu a reusit sa se metamorfozeze intr-o floare. Molidul face parte din familia Pinaceei este cunoscut si sub numele de brad rosu. El este consemnat in legendele populare romanesti.Este o planta perena. pentru a putea suporta greutatea zapezilor. Frunza sa este mare. ca sa reziste vanturilor. fiind cea mai sobra. ramurile sunt mladioase. Aceasta este floarea spanzului (Helleborus species). Proprietatile sale curative deosebite sunt recunoscute deopotriva de medicina culta si cea populara. Mare. inconfundabila. Trunchiul trece uneori de 1 m grosime. Rar vom intalni o planta atat de respectata ca enigmaticul spanz. alteori bat spre negru sau violaceu (mai ales in Transilvania). Padurea de molid este padurea cu cele mai putine specii de copaci. planta ramane doar cu 2-3 frunze . Se catara pe stancile cele mai abrupte. in zonele de deal si de munte. uneori chiar si 50 m. ascutita la varf. spanzul ocupa un loc cu totul aparte. Conurile barbatesti sunt adunate la varful ramurilor mai de jos. In lumea ierburilor de leac traditionale romanesti. Este un arbore rasinos falnic ce atinge in medie 20 . in timp ce in Bucovina este in plina prosperitate. foarte adanc crestata. ne va intampina in primele luni de primavara (martie . Coroana este conica.

Macesul este cunoscut inca din vechime ca o planta medicinala. datorita carora au proprietati diuretice si antidiabetice. pe suprafete insemnate. ruja. Tulpinile de fasole ramase dupa treierat (vrejii). Pastaile fara seminte. Odata cu aceasta se elimina si toxinele. asparagina. triptofan). printre porumb. Fructus Phaseolii sine seminibus . acid citric si malic. Fructele sale . Coniina si derivatii ei se absorb usor prin mucoasa digestiva dar si prin pielea intacta. fasolea se cultiva si intercalat. Pe langa vitamine. avand proprietatea de a intari organismul. In stari de hidropizie (lichid in cavitatea abdominala si tesuturi). inlatura excesul de apa din oraganism. contribuind astfel la ameliorarea starilor reumaticeImportanta fasolei consta in marea valoare alimentara a boabelor ei. ceaiul de teci de fasole maruntite mareste cantitatea de urina.coniina si coniceina . saruri minerale etc. Frunzele sunt paroase. Este cunoscut sub numele de trandafir-salbatic. . bienala. tizolina. fistuloasa. Mai contine uleiuri esentiale.01%. K.5% iar dupa uscare 0. Fructele proaspete contin1-3% alcaloizi. In tara noastra suprafetele cultivate cu fasole in cultura pura a crescut mult in ultimii ani. mai ales spre baza. cacadar. au culoarea alba si prezinta involucru si involucel.. pectine. cu pete rosietice. rug. macesele mai contin zharuri.1.sunt foarte apreciate pentru continutul lor bogat in vitamina C si a cantitatilor mai mici din vitaminele A. cu tulpina puternic ramificata. striata. In cazul unor doze foarte mari intoxicatia debuteaza cu nosee. salivatie. cele proaspat uscate aproximativ 0. tulburari de vedere. Doza mortala de coniina pentru om este de 0. sunt de asemenea bogate in proteine si reprezinta un bun furaj mai ales pentru oi. cumarine. Toamna se impodobeste cu fructe de culoare rosie. costate. formand tufe acoperite de flori roz. impreuna cu pastaile. in afectiuni ale rinichilor si vezicii urinare si in bolile de inima. ataxie. P. In terapeurica se folosesc ca tonic vitaminizant.Fructus Cynosbati . Alcaloizii din cucuta sunt substante volatile si continutul lor in planta scade prin uscare.75%. de 2-4 ori penat-sectate. Fructele sunt diachene ovate. In plus. de culoare brun-verzuie (se confunda cu cele de anason).5-1 g. B1. acizi organici.1. Planta emana un miros caracteristic de urina de soarece. Toata planta contine alcaloizi piperidinici foarte toxici .  Familia Papilionaceae (Leguminoase) – Fasolea (Phaseolus vulgaris) Fasolea este originara din Peru si a fost adusa in Europa numai dupa descoperirea Americii. glabre. B2. cilindrica. Creste in regiunile de campie se de deal. Florile sunt grupate in umbele.contin o serie de aminoacizi (arginina. acid nicotinic (vitamina antipelagroasa). Partea aeriana proaspata contine intre 0. Ele constituie un aliment bogat in proteine (25 – 28%) si vitamine foarte nutritive si foarte ieftin.  Familia Umbeliferae (Apiaceae) – Cucuta (Ciucuta virosa) Cucuta este o planta ierboasa.dar se gasesc in cea mai mare proportie in fructe. astazie. tanini etc. Efecte toxice. Primele semne ale intoxicatiei sunt senzatie de arsura in cavitatea bucala si faringe. flavonoizi. vitamina C.

. Din o tonă de cartofi se obţin prin prelucrare industrială: . Tulpina se termină cu un singur calatidiu sau uneori tulpina este ramificată şi are mai multe inflorescenţe.95 litri de alcool de 40˚. Este una din compozitele cele mai cultivate pentru seminţele bogate în ulei.  a fost adus în Europa în secolul al XVI-lea (prima oară în Spania. Calatidiile sunt mari.  producţii mari se obţin în Germania. Ridichiile sunt foarte populare in Europa. dupa care urmeaza semnele specifice de paralizie ale membrelor.1 g/kg masă vie. in scopuri criminale.enzime.   originar din America de Sud (regiunile înalte şi umede din Peru. . B1. PP. Columbia).  Familia Cruciferae (Brassicaceae) – Ridichea (Raphanus olerecea) Ridichea (Brassica rapa). nativă din America. . pentru suicid sau pentru executarea pedepsei cu moartea. conţine: . Frunzele sunt mari. . Polonia etc.  Familia Compositae (Asteraceae) .Floarea soarelui (Helianthus annus) Floarea soarelui (Helianthus annuus) este o plantă anuală din familia Asteraceae. Olanda. apoi în Anglia). întregi.voma. a fost luat în cultură în România în secolul XIX. Moartea se produce prin paralizia muschilor respiratorii. fetei. B2. cordate..76.3% apă.solanină gust amar. . care. C. diaree.vitaminele A. Este foarte cunoscuta pentru ca a provocat moartea lui Socrate. poate deranja la stomac. D. Franţa. trunchiului. Toxicitatea cucutei este cunoscuta inca din antichitate si a fost folosita. varietaţile moi se folosesc pentru consumul uman. devine toxică la 0.5% amidon şi proteine): . nu din radacina.140 de kilograme de amidon uscat. . în special în zonele reci.23.7% substanţă uscată (17.100 de kilograme de dextrină. este o legumă cultivată în regiunile temperate pentru rădacina ei suculentă şi bulboasă. iar cele mari şi fibroase se folosesc ca aliment pentru animale. provine dintr-o tulpina modificata. a consumat suc proaspat obtinut prin presarea fructelor imature. in cu scopul de a studia actiunea cucutei.15-17 kilograme de cauciuc sintetic. peţiolate. pentru ca pot fi păstrate mai multe luni dupa recoltarea lor.  Familia Solanaceae – Cartoful (Solanum tuberosum) Cartoful. cu receptaculul .  s-a răspândit în zonele cu condiţii favorabile. Latinii o numeau radicula. precum si capsuna. singura sau in amestec cu opiu.

Angiosperme monocotiledonate  Familia Liliaceae – Laleaua (Tulipa gesneriana) Laleaua. Creşte în special la deal şi munte. mai ales în regiunile nordice ale României. calciu. Înflorirea are loc în luna mai. circa 55% ulei comestibil şi cu întrebuinţare industrială. formând. având înălţimi de până la 35 metri. Calitatile curative ale spanacului se cunosteau inca din cele mai vechi timpuri. Numele stiintific al genului din care face parte si anume "Tulipa". cu scoarţa netedă.  Familia Chenopodiaceae – Spanacul (Spinacia olerecea) Spanacul este o planta legumicola foarte valoroasa datorita continutului ridicat in substante nutritive . Este înalt. bogat în proteine brute şi digestibile. Fagul permite multor specii de plante mărunte să supravieţuiască în zonele în care predomină.sporadic . biotopuri bogate şi pline de frumuseţe. regina primaverii. floarea lalelei fiind asemuita acestuia. Seminţele sunt bogate în ulei. Turtele rămase ca reziduuri de la extragerea uleiului alcătuiesc un nutreţ concentrat. Pădurea a fost înlocuită în zonele din nord de Nistru (Podolia) cu silvostepă. numit jir. având culoare galbenă. Florile sunt unisexuate. Fructul. acoperită de o scoarţă ţepoasă. este o nuculă. cenuşie-albicioasă. Daca in timpul prepararii isi schimba culoarea din verde proaspat in verde spre galben. conţinând.  Familia Fagaceae – Stejarul (Quercus robur) Fag. mai apoi s-a descoperit ca au si proprietati curative.plan. stepe şi păduri relicte. vitamina C . Ucraina şi Rusia se păstrează părţi din acest codru străvechi. turcii fiind cei care au contribuit cel mai mult la raspandirea acestei flori in lume. provine din Orientul Apropiat.saruri de fier. fără coaja fructului. în cadrul aşa-numitelor făgete. Deasemenea se stia ca spanacul fiert sau preparat prin mijloace traditionale este daunator organismului. Are muguri fusiformi. Fagus sylvatica L. fiind cultivati si in scopuri medicale. ascuţiţi. Numele popular de lalea e de origine turceasca. În trecut forma o pădure întinsă din Carpaţi până departe în Rusia de astăzi. atunci el devine daunator si nu trebuie consumat.precum si faptului ca se poate consuma intr-o perioada cand lipsesc alte legume. dar poate fi întâlnit . legată de ceea ce se numeşte acum Taigaua siberiană.. la fabricarea săpunului. de exemplu. impunător.şi la câmpie. el fiind numit si "matura intestinului" deoarece reprezinta cel mai bun mijloc natural pentru curatirea si regenerarea sistemului digestiv. iar frunzele în general ovale. La inceputul secolului al 17-lea bulbii de lalele au fost crescuti in gradini pentru aspectul lor decorativ. . este un arbore din zona temperată. isi are originea in cuvantul persan "toliban" care inseamna turban. În anumite regiuni din Bielorusia.

Fructul este o cariopsă care conţine amidon. care are efect asupra funcţionării sistemului nervos. Este bogat în vitaminele din grupa B. a muşchilor. a inimii şi asupra producţiei de globule roşii. cu frunze lungi şi ascuţite la vârf. mays. cucuruz) este o cereală originară din America Centrală cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară. regional păpuşoi. Pe aceiaşi plantă se găsesc flori feminine si flori masculine pe aceeasi tulpina. care ne protejează împotriva artritei. neramificata. tara unde si astazi exista cel mai mare parc de lalele din lume. Porumbul conţine de asemenea un anti – oxidant de frunte şi anume vitamina E. substanţe proteice şi uleiuri. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor. 150 de grame de porumb acoperă aproximativ 25 % din cantitatea necesară de vitamina B1 pentru un adult. Porumbul are efect împotriva stresului. mai ales în vitamina B1. aspre. Inflorescenţa este sub forma unui spic sau panicul.Florile masculine se găsesc în varful tulpinii. reprezinta alaturi de grau 80% din productia de cereale.Popularitatea lalelei a crescut foarte repede. Regnul Fungi (Eumycota) . mai ales in Olanda. Carbohidratii cuprinsi în porumb dau energie şi nu permit depunerea grăsimii. Are tulpina înaltă şi groasă.  Familia Gramineae (Poaceae) – Porumbul (Zea mays) Porumbul (Zea mays ssp. Introducerea porumbului în meniul nostru zilnic micşorează riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului. Porumbul aparţine familiei Poaceae după Anca Sârbu 1999. care se numeste popular: "cocean". industrială şi furajeră.

• INCRENGATURA ZYGOMYCOTA – MUCEGAIUL ALB ( MUCOR MUCEDO) Ciupercile sau fungii acopera un grup extrem de divers de organisme.) sunt rezultatul modificarii penicilinei G in laborator. amoxicilina. şi redescoperită accidental de Sir Alexander Fleming în 1928. Unul din reprezentantii acestei grupe este Mucegaiul Alb Mucor. mucegaiul alb.000 de specii. fiind obligate sa traiasca in sau pe alte organisme vii (ca plante parazite) sau pe materie organica moarta sau in descompunere (ca plante saprofite). A fost descoperită prima oara de Ernest Duchesne in jurul anului 1896. Acest tip de mucegai nu provoaca daune grave. se obţine penicilina. împreună cu alte specii ale genului mucor. are miceliul unicelular. produsa de mucegaiuri verzi sau gri-verzui. Din mucegaiul verde. mai convenabila decat injecţiile). penicilina V. Penicilina este primul antibiotic inventat/descoperit şi al doilea introdus in tratamentul infecţiilor dupa sulfanilamidă. unde formează o pâslă vătoasă laxă. În condiţii deosebite. care a observat că pe culturile de stafilococi contaminate de Penicillium notatum . . dar poate altera alimentele. Mucegaiul alb este foarte răspândit. poate provoca omuli micoze numite mucormicoze. Penicilina comerciala microbiologică se obtine din culturi de Penicillium chrysogenum. Sporii se formează în sporangii sferici. format din hife ramificate. alungite. Dupa modul de organizare si inmultire aceasta increngatura se grupeaza in ciuperci inferioare si ciuperci superioare. • INCRENGATURA ASCOMYCOTA – MUCEGAIUL VERDE (PENICILLIUM NOTATUM) Mucegaiul verde este o ciupercă pluricelulară. Mucegaiul alb. adica de mai multe specii din genul Penicillium. şi se răspândesc cu ajutorul curenţilor de aer. fie mai rezistentă la acţiunea penicilinazei secretate de bacteriile penicilino-rezistente. care au ceva in comun: nu isi pot produce singure hrana. se formază un cerc lipsit de bacterii. tubulare. precum şi din alte specii ale genului Penicillium (Penicillium notatum-mucegaiul gri-verzui). cu scopul de a o face fie rezistentă la mediul acid din stomac (pentru administrare orală). meticilina etc. Increngatura ciupercilor cuprinde peste 100. care se întind ca o pâslă pe suprafaţa mediului nutritiv. Penicilina G este o substanţă bactericidă. în imunodeficienţe. cunoscutul antibiotic. în formă de pensulă. Ciuperca aderă la o serie de substraturi organice aflate în descompunere. iar penicilinele semisintetice (ampicilina. întâlnindu-se des pe alimente. care prezintă o împletritură miceliană şi care are ramuri sporifere (conidioforii) ramificate. polinucleat.

Boletus edulis. Are mai multe denumiri româneşti printre care se numără hrib. exprimând calităţile culinare ale speciei. cu sensul de comestibilă. burete (regional). mânătarcă. cu piciorul alb. pitarca sau pitoancă.MATREATA BRADULUI (USNEA BARBATA) Regnul Animalia (Metazoa) . mitarcă.• INCRENGATURA BAZIDIOMYCOTA – HRIBUL (BOLETUS EDULIS) Hribul (Boletus edulis) este o ciupercă de pădure comestibilă. Această ciupercă are o aromă distinctă şi un miros plăcut. Denumirea de hrib provine din ucrainescul hryb. provine din rădăcina latină bolet-. Are o concentraţie mare de apă în comparaţie cu alte ciuperci comestibile. copită. Este una dintre puţinele ciuperci comestibile Mycorrhiza care creşte în Emisfera Sudică:[1] alături de diferite specii de pin în Africa de Sud şi în apropierea teiului în Noua Zeelandă[2]. Denumirea ştiinţifică. care înseamnă „ciupercă superioară” şi edulis. •INCRENGATURA LICHENOPHYTA (LICHENI) .LICHENUL DE STANCA (RHYZOCARPON GEOGRAPHICUM) . gros şi cu pălăria brună-gălbuie.

Diametrul meduzelor poate fi de cativa milimetri sau poate atinge un metru. Cu acestea. prezinta doua straturi celule: unul exterior. hidra se inconvoaie si se prinde cu tentaculele de o suprafata dura. altele sunt lipicioase si o retin. cand trebuie sa se deplaseze repede. adica se hranesc cu alte animale.Hidrele se fixeaza cu un organ de la baza corpului. in timp ce celalta parte a corpului este un disc bazal care in mod normal ancoreaza hidra de o secretie lipicioasa. Unele dintre acestea inteapa si paralizeaza prada. secţiune circulară şi canal axial.  Clasa Antozoare . Corpul sau este un sac a carui pereti sunt facuti din doua straturi de celule separate de o piele subtire dintr-un material necelular. astfel sunt monoaxoni.Actiniile sau dediteii de mare (Urticina lofotensis) . ele prind prada si o duc la gura. Intre cele doua straturi se gaseste mezogliea. Aceştia au forme alungite. In jurul gurii au tentacule. numite nematocisti. Meduzele sunt carnivore. in jurul gurii.  Clasa Scifozoare .Coralii (Carallium rubrum) . Compoziţia spiculilor este fie carbonatică fie silicioasă. Aceasta constituie cea mai mare parte a animalului.Meduza de Meduzele ca toate celenteratele. denumit disc bazal. Au niste celule paralizante cu care captureaza puricii de apa. Apoi discul bazal se desprinde si hidra face o intoarcere complecta. Forma spiculilor depinde de forma de conectare a acestora în reţeaua spongierului. Tentaculele prezinta niste celule specializate. care delimiteaza stomacul. de protectie. Ele se pot deplasa lent pe acest disc. viermii si mormolocii. larvele de insecte. si unul interior. triaxoni. Dar. Tentaculele sunt scobite. • INCRENGATURA  CELENTERATE Clasa Hidrozoare – Hidra de apa dulce Hidra de apa dulce este una din putinele celenterate de apa dulce.ANIMALE DIPLOBLASTICE •INCRENGATURA SPONGIERI Spongierii fosili pot fi identificaţi prin fragmentele conservate de spiculi.

si in solul umed (planariile) si specii parazite (teniile si fasciolele) Au simetrie bilaterala. Actinia este un polip. Tegumentul e acoperit cu o cuticula care impreuna cu musculatura formeaza teaca musculocutanee. Coralii sunt clasificati in doua subclase. dulci. Ciclul ei de viata nu cuprinde si stadiul de meduza. Dintr-o actinie cresc alte mici actinii. Apoi prada este inghitita. fiecare avand un schelet intern. Nematocistii lipiciosi o retin. Corpul e puternic aplatizat . Printre ele se gasesc si coralii bici. Membrii celorlalte subclase de obicei au sase tentacule. in forma de panglica. Cavitatea corpului e plina cu tesut conjunctiv (parenchim). Acest schelet se mai numeste si coral. Ca si meduzele.dar si culorile difera. . actiniile au tentacule cu nematocisti. meduzesi coralii rosii obisnuiesc sa il faca sa sclipeasca. numite muguri. este paralizata. nesegmentat. bazate pe diferantele din simetria axialaclasa contine animale coloniale. sau multiplu de sase. Uneori. Cand prada ajunge in apropiere. Formele libere au la extremitatea cefalica organe de simt. Coralii -nume comun pentru membrii unei clase mari de nevertebrate marine caracterizate prin un schelet alcatuit dintr-un strat protectordincarbonat de calciu. Ele includ coralii de stanca sau coralii adevarati. Actiniile stau fixate pe pietre dar se pot deplasa lent.Planariile Cuprinde specii libere. Diametrul lor variaza de la cativa militimetri pana la aproape un metru. actiniile se divid in doua jumatati care se separa. raspandite in apele marine. iar cele parazite organe de fixare.Actiniile sunt viu colorate si au aspectul unor flori crescute pe fundul marii. ANIMALE TRIPLOBLASTICE • INCRENGATURA VIERMILOR LATI (PLATHELMINTHES)  Clasa Turbelariate . cu opt tentacule. care uneori se desprind de mama.

Acestea facilitează circulaţia substanţelor nutritive. Excreţia se realizează prin canalicule şi canale excretoare. • INCRENGATURA  VIERMILOR CILINDRICI (NEMATHELMINTHES) Clasa Rotiferi si Clasa Gastrotrichi . Sunt indivizi hermafroditi. Ouale sunt inghitite de porc (domestic sau salbatic) si. unde se fixeaza sub forma de cisticerc. care se elimina in grupe de 5 6. una în jurul orificiului buco-anal şi celălalt înapoia lui. Produce boala numită gălbează. daca acesta a inghitit ouale parazitului. in general fara stadii larvare (exceptie viermele de galbeaza) . Ingestia carnii de porc cu cisticercoza va determina in intestinul omului eliberarea larvei. cum ar fi vaca. Taenia solium poate provoca cisticercoza si la om. care traverseaza peretele intestinal. Inmultirea e sexuata.  Clasa Cestode – Tenia (Taenia solium) Este un vierme plat. Gazda intermediara este porcul. unele fac schimb de gazde (tenia). Alcătuirea internă este simplă. La planarie e prezenta regenerarea. Tocmai pentru că este galben.30 000 de oua. in numar de 800 . are un scolex de 1 mm diametru. cu un singur orificiu buco-anal şi ramificaţii laterale scurte.  Clasa Trematode – Viermele de galbeaza (Fasciola hepatica) Viermele-de-gălbează se găseşte în ficatul oilor dar poate fi găsit şi la alte animale. care-si va fixa scolexul pe peretele intestinului subtire. neavând aparat circulator şi nici respirator. Are două ventuze pe partea ventrală pe partea ventrală.5 m. elibereaza embrionul hexacant. Aparatul digestiv este minimalist. Respiratia e cutanee. iar in 10 saptamani parazitul adult este dezvoltat. corpul este impartit in segmente numite proglote. lung de 2 . trece in circulatie si ajunge in muschi.Sistemul nervos e format din ganglioni cerebroizi situati in partea anterioara si cordoane nervoase longitudinale. contin 20 000 . o data cu materiile fecale. Proglotele. Seamănă cu o sămânţă de dovleac de 3-4 cm lungime. viermele a primit numele vierme-de-gălbează. Sistemul digestiv e format dintr-un tub digestiv care comunica cu exteriorul prin orificiul bucoanal. o data ajunse in intestin. este format din un tub lung şi subţire. a oxigenului şi a dioxidului de carbon.1 000. cu patru ventuze si un rostru cu doua coroane de carlige.

ia in miscare aspectul unei roti. Traiesc in apele dulci sau sunt terestre. cu care percep gustul. înconjurat de trei buze groase. Prezintă dimorfism sexual. Viermii speciei Tubifex apartin ordinului Plesiopora . au rar apendice cefalice si ochi. trunchiul metamerizat si pigidium. limbricul are orificiul bucal. femela fiind mai mare decât masculul. fiecare metamer din regiunea trunchiului poarta o pereche de paropode bilobate. •INCRENGATURA VIERMILOR INELATI (ANNELIDA)  Clasa Polichete . Clasa Oligochaeta cuprinde trei ordine. iar la baza lor se gaseste dorsal si ventral cate un cir. cu multi cheti. iar lateral cili tentaculari care servesc ca organe tactile. Corpul lor este format din trei regiuni: prostomiul (capul). de unde si numele clasei. rapitoare. Oligochetele sunt animale hermafrodite. parapodele sunt bine dezvoltate si servesc la locomotie  Clasa Oligochete – Rama (Lumbricus terrestris) Clasa Oligochaeta cuprinde 2400 specii de anelide la care nu se observa un cap distinct. Numarul chetilor dintr-un . de culoare albgălbuie şi cu o lungime de 15-20 cm. armat cu doua maxile puternice. . iar la capătul posterior-orificiul anal. Speciile parazite (Nereis pelagica) se gasesc in ordinul Errantia polichete libere.coroana de cili din jurul gurii (aparatul rotator). o pereche de organe olfactive. o mica parte de apa dulce si terestra. Pe laturi. Limbricul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate.specii de apa dulce.  Clasa Nematode – Limbricul omului (Ascaris Lumbricoides) Este un vierme cilindric cu extremităţile ascuţite. terestre. La capătul anterior. Pe corp nu exista parapode iar chetii sunt putini si prinsi direct in piele. Clasa Polychaeta se divide in trei ordine. caracteristica rotiferilor. deplasandu-se cu ajutorul cililor. gura este prevazuta cu un faringe exertil (trompa). Pe pigidiumul lipsit de parapode se afla anusul si o pereche de cili pigidiali. La cap se gasesc orificiul bucal si organe de simt compuse din 1-2 perechi de antene tentaculiforme: 1-2 perechi de ochi.Sunt reprezentate prin specii care traiesc in apele marine si dulci. ventral doi palpi.Nereis Clasa Polychaeta cuprinde anelide marine. amfibii si putine marine. prevazute cu clitellum.

fascicul variaza.Chiton  Clasa Gasteropode – Melcul de livada (Helix pomatia) . Pirogov si Botkin iar mai apoi de alti medici. caracatiţe. marime. Dar vin vremurile cind antibioticele si-au ocupat locul lor in arsenalul procedeelor medicamentoase si iarasi se revine hirudoterapie.a. • INCRENGATURA MOLUSTE (MOLLUSCA) Denumirea de moluşte provine din latinescul molluscus. In timpul lui Paracels s-a uitat de lipitori deoarece au inceput sa intrebuinteze mineralele. „lipitoarea farmaceutica” si inca o clasa care se numeste „persiana”. Sunt metazoare celomate protostomiene. In urma dereglarii ecosistemei numarul lipitorilor a scazut considerabil. Dar in timpul de fata situatia lipitorilor este la un nivel foarte scazut in comparatie cu 200 ani in urma. culoare. mollis = moale şi reprezintă principala caracteristică a corpului acestor organisme Popular moluştele sunt cunoscute sub denumirea de scoici. ne putem convinge ca lipitorile se foloseau inca din antichitate pentru tratamentul diferitor boli. sepii. Lipitorile se deosebesc intre ele dupa desenul de pe corp. In practica folosirii lipitorilor au fost atit ridicari cit si coboriri. Se intilnesc de obicei in ape curgatoare. Dar explozia a trecut si oamenii iarasi si-au adus aminte de lipitori. In secolul nostru in timpul descoperirii antibioticelor iarasi lipitorile au fost date uitarii. cu simetrie bilaterală. În cursul evoluţiei unele au devenit asimetrice. melci. Dar un lucru e sigur: lipitorile se uitau atunci cind apareau alte directii in medicina.  Clasa Amfineurieni . In practica medicinala se folosesc: „lipitoare medicinala”. Porii masculi sunt situati pe segmentul urmator testiculelor. care se gaseste in Asia de Est. Au o pereche de testicule si una de ovare.  Clasa Hirudinee – Lipitoarea comuna (Hirudo medicinalis) In natura se intilnesc mai mult de 500 specii de lipitori. Speciile Lumbricus apartin ordinului Opistthopora au porii mascului situati mult inapoia segmentelor cu testiculele. Daca rasfoim istoria. Ele au fost folosite si insasi de Hippocrate. veninul si alte lucruri. forma ventuzelor s.

in timp ce tentaculele mai scurte au rol de mirosit si pipait. Desi consuma foarte putina hrana. „Nostalgica pentru trecut. lacuri sau in mare. dar face planuri pentru viitor. ca o limba .ca particularitate . protejat de o cochilie. gastro=stomac.Melcul (dupa numele stiintific . fiind inrudit cu scoicile. nimic nu o intereseaza. cu care melcul roade incet-incet frunzele sau florile. din carbonat de calciu.  Clasa Lamelibranhiate – Scoica de lac (Anodonta cygnaea) Scoicile. melcul isi retrage repede corpul. Durata vietii unui melc variaza intre 5 si 10 ani. ” . Fiind foarte sensibile. indiferenta pentru prezent. scoicile au corpul moale.pe care sunt siruri de dinti aproape invizibili. Corpul melcului este lung.este faptul ca au corpul format dintr-un singur segment (in latina. sau plata. Cei de pe uscat nu sunt activi decat noaptea sau in zilele innorate. plange cand vorbeste despre ea. ai carei membri sunt raspanditi in mai toate lacurile. facand mici gropi in pamant. marile sau oceanele lumii. umed si alunecos. la cea mai mica atingere a acestor micute “brate”. stridiile si alte astfel de vietati cu cochilie.foarte aspra . raurile. Specific pentru aceste gasteropode . Pentru ca aceste moluste isi “construiesc” respectivul invelis de protectie. fara bucurie de viata. Obosita fizic si psihic.  Clasa Cefalopode – Sepia (Sepia officinalis) Trista si abatuta. in care se produc substantele din care se formeaza cochilia. stricand deseori plantele printre care traiesc. melcii de uscat sunt considerate animale daunatoare pentru livezi si gradini. inchisa în ea. ascunzandu-se cu totul in cochilie. Cand este soare. Iarna hiberneaza. cu un fel de tegument numit manta. Indiferenta la preajma si la ai sai. in forma de spirala. totu-i negru. In varful tentaculelor mai lungi se afla ochii. Ca toate molustele.sunt dotate (ca si melcii). Melcii traiesc atat pe uscat . iar pod=picior). Tot in partea din fata a “capului” melcilor se afla un fel de prelungire. nimic nu o distreaza.cu varf. melcul se baga in cochilie. se simte nenorocita. sepia. aflate in partea din fata a corpului.Helix Aspersa) face parte din increngatura molustelor. o familie numeroasa si ramificata. inalta . apatica. dar . care poate avea diferite forme: rotunda.cum a fost numita clasa din care fac parte melcii . cochilia continua sa creasca pe toata durata vietii animalului. dar poate trece si de 15 ani.cat si in mlastini. Organele cele mai importante ale melcului sunt cele doua perechi de tentacule (ca niste cornite). protejandu-si astfel pielea pentru a nu se usca. in care se ascunde.in locuri umbroase. taciturna. in care este destula umezeala .

si antenate. cunoscute sub numele de chelicere. miriapode si insecte. caderea parului. Iritabila. Sensibilitate dureroasa a pielei capului. Hipersensibilitate la zgomot. Bufeuri de caldura cu vertij dimineata la trezire. cu senzatia de dinti prea lungi. Cel mai cunoscut paianjen dintre cei care traiesc in tara noastra este paianjenul cu cruce (Epeira diademata). pe care il intalnim prin locurile mai putin umblate. Pleoape superioare grele si cazande (Gelsemium). fiind intalnite in toate mediile de viata. duc o viata parazitara. adica formate din mai multe segmente. ameliorata seara si la aer curat. de unde si denumirea lor:arthron= articul. numai unele forme.pus-podos=picior. provenite dintr-o substanta vascoasa.In clopot se gaseste aer adus de el de la suprafata intre perisorii de pe corp. fapt dovedit de segmentarea corpului. cu clasa arahnide. cu senzatie de arsura si nisip în ochi. . Sensibilitate dureroasa a ochilor seara. Aceasta substanta la contactulcu aerul se intareste. ca o adaptare secundara. artropodele se impart in doua grupe: chelicerate. insomniaca noaptea. Artropodele se caracterizeaza prin aceea ca au picioare articulare. si anume: partru perechi de picioare si doua perechi de maxile. transformanduse in arme de atac si aparare. al caror numar depaseste un milion.Se doreste singura. Plasa sa este construita in apa si are forma unui clopot cu gura in jos. mai ales cand sta. Corpul este alcatuit din cefalotorace si abdomen. Foarte impresionabila. nemultumita de ceilalti si de ea insasi. carii dentare. nu suporta consolarea. Artropodele reprezinta un grup foarte numeros de specii.  Clasa Arahnide – Paianjenul cu cruce (Aranea didema) Arahnidele sunt artropode adaptate. Femela depune ouale sub clopot. in general. cu clasele crustacee. Pe cefalotorace sunt prinse toate apendicele. Cefalee cu durere apasatoare în ochiul stang. Nu suporta contradictia. produsa de niste glande numite glande sericigene. Eruptie herpetica a pleoapelor superioare. Poate fi anxioasa seara ca si Causticum. Avand in vedere anumite caractere morfologice. foarte obosita dimineata la trezire. pioree. lacrimare dimineata si seara. se vexeaza usor. acufene. la viata terestra. Ele se afla raspandite pe toata suprafata Pamantului. agravata clatinand capul sau la efort. iar puii de paianjen iesiti din acestea gasesc aici aerul necesar respiratiei. Intoleranta pentru lumina stralucitoare. Sunt animale carnivore. Un paianjen care prezinta un interes deosebit este paianjenul-de-apa (Argyroneta aquatica). Aici isi construieste o capcana (panza paianjenului). dar se intalnesc si forme care se hranesc cu plante. Dureri dentare agravate ora 18-24. La unele arahnide prima pereche de maxile a suferit modificari. • INCRENGATURA ARTROPODE (ARTHROPODA) Artropodele au luat nastere din viermii inelati anelizi. cu impresia ca globii oculari sunt impinsi în afara. cu iradiere în occiput. urzita din fire foarte fine. Somnolenta ziua. cu nelinisti si frici.

Ei raman prinsi aici un timp oarecare. 2 lateral si 2 in spate. numita crusta. iar ultimul segment (telsonul) este mai latit. sau sunt neagra cu pete rosii. Picioarele si antenele 6 . am 2 antene. vase sanguine deschise si sistem lacunar. cel de la prima pereche este cel mai puternic. pus.Unele scolopendre din regiunile tropicale sunt veninoase. Ce culoare am? Am aripi rosii.Racul de rau (Astacus fluviatilis) Crustaceele sunt artropode acvaticecare au corpul acoperit cu un invelis alcatuit din chitina impregnata cu carbonat de calciu. frumos colorate si stralucitoare. care traiesc sub frunzisul cazut din paduri. portocalii sau galbene. fiind periculoase chiar si pentru om. etc. Racul de rau (Astacus fluviatilis). etc. iar de fiecare segment al atrnchiunui se afla prinse cate una sau doua perechi de picioare. La femela de apendicele abdominale sunt prinse ouale. seman mai mult ca forma cu un aligator cu 6 picioare. Clasa Crustacee . am 2 aripi care.  Clasa Miriapode – Urechelnita (Forficuta auricularia) Miriapodele sunt artropode ale caror corp este compus din segmente numeroase.. pe care il intalnim prin iazuri. paianjeni. gura si picioare cu mai multe articulatii: 2 in fata. iar excretia se face prin tuburi Malpihhi. sunt mica. din care dupa fecundare ies pui asemanatori cu parintii. unde isi gasesc hrana alcatuita din insecte. ovala. de unde si numele clasei. balti si ape curgatoare. melci tineri. asemanatoare cu ale viermilor inelati. Caracteristic in structura lor remarcam: sistemul nervos este ganglionar scalariform. respiratia traheala. sunt acoperite de alta pereche de aripi modificate. formata din mai multe camarute (ventriculite) succesive. atunci cand nu zbor. de aici a provenit si denumirea clasei:mirii-zece mii. Abdomenul (coada) este alcatuit din segmente. De cefalotorace sunt prinse cele cinci perechi de picioare. trunchiuri de copaci. ochi. portocalii sau galbene cu pete mici negre. Se cunosc specii care au 179 de perechii de picioare.podos-picior. In stadiul de larva.Sunt forme antenate.Gargarita Fac parte din familia carabusilor. primele trei perechi terminandu-se cu cate un cleste. Dintre miriapodele carnivore fac parte urechelnita (Lithobius forficatus) si scolopendra (Scolopendra morsitans). Pe fata ventrala a primelor sase segmente se afla niste apendice abdominale. nu are apendice si foloseste la inot. pietre. aparatul circulator reprezentat printr-o inima tubulara asezata dorsal. rame.  Clasa Insecte . pe sub muschi.

scoica oboseste. pe partea superioara.glandele sexuale) ajung pana in brate in cazul sectionarii animalului. Depunem 200 . sunt de culoare neagra.Stelele-de-mare traiesc ca rapitoare in contul diverselor animale mai mari de pe fundul marin. Curatirea corpului se face cu ajutorul unor clestisori(pedicelarii).Steaua-de-mare comuna este foarte frecventa in Marea Nordului si cei ce se plimba pe litoral pot gasi pe tarm exemplare aruncate la mal de valuri.populat mai ales cu melci si scoici. galbena sau alba cu pete mici portocalii. Cand sunt larva. adica larvele isi construiesc in jurul lor un nou “ou” in care se dezvolta inca o saptamana pana ajung sa arate ca adultii (au acelasi mod de nastere a puilor ca si fluturii). • INCRENGATURA ECHINODERME (ECHINODERMATA) – STEAUA DE MARE (FROMNIA MONILIS) Stelele de mare au forma unor stele latite.sunt de culoare neagra. daca exista. La inceput.care provin din transformarea unor spini de pe corp si se gasesc in numar mare in jurul gurii. ale caror brate se intind treptat in discul corporal si se contopesc cu el.Deoarece organele interne(partea intestinala . Cele mai multe specii se inmultesc cu o singura generatie pe an.Dupa aceasta steaua isi intoarce stomacul peste prada. Cat de mare sunt? De obicei nu sunt mai mare de 4-8 mm. ca nici nu ma simti daca ma tii pe palma.Steaua-de-mare deschide scoica fixand pedunculii ambulacrari de valve pe care le intind pana cand.in cele din urma. nu numai corpul are capacitatea de a regenera bratele dar chiar si un singur brat poate completa corpul intreg cu celelalte brate lipsa.1000 de oua galbene din care ies puii in 3-4 zile. Larvele se hranesc cu mici insecte de pe plante. puii sunt doar niste larve care in aproape 3 luni se transforma in "pupa".Orificiul bucal se gaseste pe partea inferioara si anusul. Cat de mult cantaresc? Sunt atat de usoara. Cum este familia mea? Ca adulti hibernam in numar foarte mare in locuri foarte curate si daca se poate. • INCRENGATURA STOMOCORDATE (STOMOCHORDATA) .digerand-o astfel inafara corpului. aparate de vant.BALANOGLOSSUS .

Elev: Sprinceana Andreea Clasa: a IX-a A Profesor: Pascu Andreea .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->