Sunteți pe pagina 1din 18

ION STÃVÃRUŞ

POVESTIRI MEDIEVALE
DESPRE
VLAD ŢEPEŞ-DRACULEA

STUDIU CRITIC ŞI ANTOLOGIE

Vlad Ţepeş-erou al istoriei. Naraţiunile germane


despre Ţepeş-Dracula. Povestirile slave despre voievodul Draculea. Povestiri româneşti
despre Vlad Ţepeş.
Nucleu folcloric arhetipal în povestirile despre
Vlad Ţepeş. Ecouri ale povestirilor medievale
despre Ţepeş-Draculea în literatura
şi arta universalã româneascã.

Ediţia a II-a revãzutã

EDITURA UNIVERS

BUCUREŞTI, 1993

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru


uz didactic
ANEXA I

NARAŢIUNILE GERMANE
DESPRE VLAD ŢEPEŞ-
DRACULA

Ediţia de faţã prezintã textul ultimului incunabul al naraţiunilor germane despre Ţepeş-Dracula,
tipãrit în bro-şurã la Strassburg în 1500 de Matthias Hupfuff. Ceea ce ne-a determinat sã ne oprim la
acesta — din multele versiuni care au circulat în secolele XV şi XVI — este faptul cã ne aflãm în faţa
celei mai complete ediţii care îmbogãţeşte şi cizeleazã textul, fãrã a se îndepãrta mult de primele
versiuni manu-scrise. Pentru a oferi lectorului posibilitatea de a face o comparaţie între acest text şi
acela din manuscrisul proto-graf de la cuventul St. Gall, reprodus sau discutat cu pre-cãdere pînã
acum de specialişti (I. Bogdan, I. S. Luria, R. McNally - Radu Florescu şi alţii), a trebuit sã
procedãm, mai întîi, la numerotarea naraţiunilor (inexistentã în ori-ginal), iar apoi sã marcãm, în
notele de la subsol, asemãnã-rile şi deosebirile între cele douã variante germane.
Textul îl reproducem din studiul lui Constantin I. Ka-radja Incunabulele povestind despre cruzimile lui
Vlad Ţepeş, apãrut în Închinare lui Nicolae Iorga... (Cluj, Editura Institutului de istorie universalã,
1931, pp. 202 — 207). În urma confruntãrii cu fotocopia tipãriturii de la Strassburg - 1500, aflatã la
Biblioteca Centralã de Stat din Bucureşti (Fondul Karadja, 101), au fost corectate greşelile de tran-
scriere ale textului reprodus de C. I. Karadja.
Traducerea româneascã aparţine specialistei Adela Perju, bibliotecar principal la secţia de manuscrise
şi carte rarã a Bibliotecii Academiei.

123

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru


uz didactic
AICI SE POVESTEŞTE CHIAR O ÎNGROZITOARE, V. Apoi a fãcut pace şi în acelaşi timp a pus sã fie
ÎNSPÃIMÎNTÃTOARE ISTORIE DESPRE traşi
în ţeapã negustori şi cãrãuşi din Ţara Bîrsei. El a
SÃLBATECUL TIRAN DRACULA VOIEVOD. CUM stîrpit
A TRAS EL OAMENI ÎN ŢEAPÃ ŞI I-A FRIPT ŞI de asemenea un neam întreg şi a tras în ţeapã de la cel
CU CAPETELE ÎNTR-UN CAZAN I-A FIERT mai
tînãr pînã la cel mai bãtrîn. Şi pe unii din oamenii sãi
i-a
DUPÃ ANUL 1456 DE LA NAŞTEREA LUI aruncat dezbrãcaţi într-o groapã pînã la brîu şi apoi a
CHRISTOS, DRACULA A SÃVÎRŞIT MULTE porun-
cit sã fie strãpunşi, pe cîţiva i-a înfipt şi i-a jupuit 5.
LUCRURI STRANII, ÎNSPÃIMÎNTÃTOARE ŞI
VI. De asemenea, Dracula a poruncit boierilor
BARBARE sãi de
prim rang, uciderea lui Laslo. Dupã aceea, pe cînd
deveni
Voievod în Valahia, porunci sã fie ucişi mulţi
I. Apoi bãtrînul guvernator al Ungariei porunci uciderea nevinovaţi.
lui Dracula cel bãtrîn. Şi Dracula cu fratele sãu şi-a lepãdat El şi-a adunat multe comori şi averi 6 .
credinţa lor şi au fãgãduit şi jurat sã treacã la creştinism pe
care sã-l apere şi sã-l pãstreze 1. VII. Apoi 1-a prins pe Dan cel tînãr şi i-a poruncit
sã-şi
II. În acelaşi an (Dracula) a fost înscãunat domn în sape groapa şi a pus sã i se cînte dupã legea
Valahia şi porunci uciderea voievodului Laslo, care el însuşi creştineascã
fusese domn aici2. şi a poruncit sã i se taie capul lîngã aceastã groapã 7.
III. Îndatã dupã aceea (Dracula) a dat foc în Transil- VIII. De asemenea, au fost trimişi în Valahia soli
vania şi în Ţara Bîrsei în satul cu numele Beneşti şi a luat din
cu el, în ţara lui în Valahia, femei şi bãrbaţi, tineri şi bãtrîni regatul Ungariei şi Saxoniei şi Transilvaniei, în numãr de
ferecaţi în lanţuri de fier şi aici i-a tras pe toţi în ţeapã 3. 55.
IV. De asemenea, a poruncit ca toţi bãrbaţii tineri care
Pe aceştia, Dracula i-a lãsat sã aştepte 5 sãptãmîni şi
porunci
au fost trimişi în ţara sa pentru învãţarea limbii (sã prindã sã li se facã acestora ţepi pentru adãpost; astfel cã
limbã) sã fie închişi într-o camerã şi sã fie arşi; aceştia sã aceştia
fi fost vreo patru sute 4. s-au aflat în mare nelinişte. Aceasta a fãcut-o pentru
cã îi
1
Acelaşi text cu mici diferenţe de redactare, în naraţiunea I era fricã de trãdare. Între timp, merse în Ţara Bîrsei şi
din mss. St. Gall. dis-
2
Naraţiunea se aflã, cu o redactare puţin diferitã, la acelaşi truse grînele şi toate cerealele; porunci sã fie arse şi
numãr în mss. St. Gall. Numele domnitorului înlãturat de Dracula porunci
este menţionat „Lasslaw Wabada". prinderea populaţiei şi o duse în afara Braşovului, aşa
3
Aceastã naraţiune condenseazã textul naraţiunilor III şi IV numit,
din mss. St. Gall. astfel a lucrat Dracula la capela Sf. Iacob. El a poruncit
4
Textul constituie naraţiunea VI din mss. St. Gall. sã
se ardã mahalaua oraşului şi pe cînd se fãcu dimineaţã
124 în
Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic
ziua urmãtoare, porunci tragerea în ţeapã lîngã capelã sub
munte, a femeilor şi bãrbaţilor, tinerilor şi bãtrînilor şi s-a
aşezat la mijloc printre ei şi a luat cu bucurie masa de dimi-
neaţã 8.

5
În mss. St. Gall (nar. V) textul e mult redus: „Dracula prinse
negustori şi cãrãuşi din Ţara Bîrsei în zi de odihnã şi în aceeaşi zi de
sãrbãtoare îi trase în ţeapã.
6
Acest text (de fapt o reluare a nar. II) lipseşte din mss. St.
Gall.
7
Textul se aflã în nar. IX a mss. St. Gall. Acesta insereazã la
VII urmãtoarea naraţiune, inexistentã în varianta Strassburg — 1500:
„El luã de acasã o întreagã familie (de neam), şi de la cel mai
mic pînã la cel mai mare — copii, prieteni, fraţi, surori — îi trase în
ţeapã pe toţi". Dupã unii, în aceastã naraţiune s-ar identifica
execuţia fa-miliei boierului Albu, duşman al lui Ţepeş.
8
Textul, cu o redactare puţin diferitã, îl aflãm în nar. X a mss.
St. Gall.

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic


126
IX. Apoi a poruncit arderea bisericii Sf. Bartolomeu şi şi picioarele. Şi adesea grãia pre limba sa <cã> ah, cît de mare
toate podoabele şi potirele dinlãuntru le-a luat acasã 9. dreptate a fãcut şi astfel îşi arãta bucuria 14 .
X. Mai mult, el a trimis pe unul din cãpitanii sãi în XV. De asemenea, el a prins un ţigan care a furat.
satul numit Codlea, ca sã-l ardã. Dar acel cãpitan nu a putut Atunci venirã ceilalţi ţigani sã-l roage pe Dracula de iertare.
da foc satului din cauza împotrivirii ţãranilor şi se reîntoarse Atunci el grãi « el trebuie spînzurat de cãtre voi ». Şi ei
acasã la Dracula şi grãi : « Eu nu am putut îndeplini ceea ce rãspunserã cã nu le stã în obicei. Atunci Dracula vîrî ţiganul
mi-ai poruncit ». Pe loc porunci tragerea în ţeapã a acelui într-un cazan sã fiarbã şi ceilalţi ţigani trebuirã sã-i mãnînce
cãpitan 10. carnea şi oasele 15.
XI. De asemenea, negustori şi alţi oameni cu mãrfurile XVI. Şi a fost trimis la el un bãrbat de seamã. Acesta
lor venind din Ţara Bîrsei cãtre Dunãre la Brãila — aceştia veni cãtre el printre oamenii pe care el pusese sã-i spînzure.
au fost în numãr de şase sute — pe aceştia toţi Dracula a Atunci Dracula merse printre ei şi-i privi, aceştia erau aşa
poruncit sã fie traşi în ţeapã şi a poruncit sã li se ia bunu- de mulţi ca o pãdure deasã. Atunci bãrbatul trimis îl întrebã
rile 11. pe Dracula, pentru ce umblã el prin duhoare. Dracula îl
XII. De asemenea, a pus sã se facã un cazan mare şi întrebã dacã lui îi pute. El rãspunse cã da. Atunci puse pe
deasupra a fãcut scînduri cu gãuri şi a pus oamenii sã vîre loc sã-l tragã într-o ţeapã mai înaltã ca sã nu-i mai putã
capetele prin acestea şi astfel i-a închis şi a pus sã se umple ceilalţi 16.
cazanul cu apã şi sub cazan a pus sã se facã un foc mare şi XVII. De asemenea, un popã predica cum cã pãcatele
astfel a lãsat oamenii sã urle amarnic pînã ce ei chiar au fiert nu se iartã şi sã se dea înapoi bunurile luate pe nedrept.
şi murit 12. Atunci Dracula îl pofti pe acesta acasã şi-l aşezã la masa lui.
XIII. Înspãimîntãtoare, îngrozitoare, de nespus torturi Dracula a rupt o pîine albã pentru sine pe care el însuşi
a nãscocit el. A pus sã fie traşi împreunã în ţeapã mamele voi s-o mãnînce. Popa apucã o bucatã şi o mîncã. Dracula
cu pruncii sugînd la sîn pînã ce pruncii mureau zbãtindu-se spuse: «Tu astãzi ai predicat cã pãcatele nu se iartã şi sã
la sînul mamelor; el a spintecat apoi mamelor sînii şi a se dea înapoi bunurile luate pe nedrept». Popa rãspunse:
împins pruncii cu capetele prin aceştia şi astfel i-a tras în « Da ». Dracula îl întrebã atunci : « Pentru ce mãnînci tu
pîinea mea pe care eu am frînt-o ? » Şi pe loc îl trase pe popã
ţeapã pe amîndoi 13. în ţeapã 17.
XIV. De asemenea, el a pus sã fie traşi în ţeapã oameni
de diferite naţii: creştini, evrei, pãgîni care multã vreme XVIII. De asemenea, Dracula a venit în Transilvania la
s-au mişcat şi zvîrcolit. Dupã aceea le-a tras în ţeapã mîinile Tãlmaciu : aici a poruncit el ca oamenii sã fie tocaţi ca varza,
<iar> pe cei rãmaşi i-a dus acasã şi i-a tras în ţeapã 18.
9 10
, . În mss. St, Gall, nar. IX şi X Strassburg — 1500 formeazã XIX. El i-a poftit la masã pe toţi boierii şi curtenii din
o singurã naraţiune: a XI-a. ţara sa. Dupã ce ospãţul s-a terminat, el ridicã pe cel mai
11
Naraţiunea se aflã la poziţia XII în mss. St. Gall. vîrstnic şi-l întrebã de cîţi voievozi îşi aduce el aminte sã fi
12
Textul din mss. St. Gall (mar. XIII) cuprinde, în plus, urmã- fost domni în ţarã. Astfel întrebã el pe fiecare. Au rãspuns
toarea propoziţie finalã: „El trase în ţeapã mulţi bãrbaţi, femei şi
cu toţii cã mulţi. Cîţiva au spus cã 50, unul spuse cã 30.
copii mici şi mari". 14
Cu unele mici modificãri, naraţiunea se aflã inclusã în mss.
13
Parţial, textul acesta e cuprins în naraţiunea XV a mss. St. Gall, St. Gall la poziţia XVI.
completat cu detalii şi comentarii importante: „ . . . Ş i provoacã destule 15
Un text identic în nar. XVII din mss. St. Gall.
alte suferinţe şi atît de mari dureri şi torturi încît niciodatã nu 16
În mss. St. Gall, naraţiunea XVIII.
au imaginat aceasta schingiuitori ai creştinãtãţii însetaţi de sînge, cum 17
În mss. SI. Gall, naraţiunea XIX.
au fost Irod, Neron, Diocleţian şi alţi pãgîni care n-au fãcut nici cînd 18
Un text aproape identic în nar. XIV a mss. St. Gall.
atîţia martiri ca acest nebun însetat de sînge."

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic


Aşadar, nici unul dintre ei nu ştiu; el spuse 7. Atunci puse sã-
i tragã în ţeapã pe toţi. Aceştia au fost 500 19.
XX. De asemenea, el a aşezat oameni pe piatra de tocilã vor sã ducã tributul sultanului. Astfel venea o ceatã dupã
şi a lãsat sã fie chinuiţi pe tocilã pînã la moarte. Şi multe alta. Deoarece Dracula vãzu cã n-are vreme, atunci lovi de
lucruri înspãimîntãtoare a fãcut, care se spun şi se scriu moarte pe toţi cei care i-au venit cãlare în întîmpinare, pe cînd
despre el 20. aceştia nu se aşteptau. Şi Dracula pîrjoli întreaga Bulgarie.
XXI. De asemenea, el a avut o ţiitoare care a spus c-ar Şi porunci ca toţi oamenii pe care-i vedea sã fie traşi în ţeapã.
fi însãrcinatã. Atunci Dracula puse o moaşã sã controleze Aceştia au fost în numãr de 25 000 care au pierit toţi în foc 23.
femeia. Aceasta spuse cã ea n-ar fi însãrcinatã. Atunci el
însuşi spintecã ţiitoarea pînã la piept şi spuse cã vrea sã
vadã unde-i este fãtul sau unde a fost acesta 21. XXIV. El vãzu un om lucrînd într-o cãmaşã scurtã, Îl
XXII. De la Sibiu au fost trimişi soli în Valahia. Aceştia întrebã pe acesta dacã are nevastã. El rãspunse da. Dra-cula
au povestit acasã ce jale mare au vãzut — morţi şi oameni porunci sã fie adusã la el şi o întrebã ce lucreazã. Ea
traşi în ţeapã cît o pãdure 22 . rãspunse: «eu spãl, coc şi torc cu mîna ». El porunci sã fie
XXIII. În anul de graţie 1462, a venit Dracula în marele trasã în ţeapã pentru cã ea nu i-a fãcut bãrbatului ei cãmaşã
Şistov. Aici a pus sã fie ucişi peste 25 000 de oameni de tot lungã. <Lui> îi dãdu o altã nevastã şi-i spuse sã-i facã o
felul. Dintre oamenii sãi, unii au pãstrat la curte cele mai cãmaşã lungã, sau de nu, o va trage şi pe ea în ţeapã 24 .
mîndre femei şi fecioare şi-l rugarã pe Dracula sã le dea lor XXV. De asemenea, au venit în ţara sa aproape 300 ţi-gani.
pe acestea ca neveste legiuite. Atunci Dracula a pus sã-i El luã trei din cei mai buni şi puse sã-i prãjeascã. Pe aceştia
taie pe bãrbaţi şi pe toate femeile şi fecioarele cu sãbiile şi ceilalţi trebuirã sã-i mãnînce şi grãi cãtre ei: «astfel trebuie
paloşele ca pe varzã. Aceasta a fãcut-o el pentru cã ţara a sã vã mîncaţi unul pe altul, sau sã porniţi împotriva turcilor
fost tributarã Turciei şi turcul i-a cerut lui adesea tribut. ». Ţiganii au fost mai bucuroşi sã lupte cu turcii. Atunci el
Solului <trimis> îi grãi astfel: tributul ar vroi sã-l dea el puse sã îmbrace cai şi oameni în piei de vacã. Şi pe cînd
însuşi. El plecã în <acea> ţarã. Aici îi venirã în întîmpinare ţiganii venirã cãtre turci, caii turcilor s-au speriat de
oameni cãlãri din pricina tributului şi spuserã cã ei înşişi foşnetul pieilor de vacã şi o luarã la goanã cãtre o apã.
Atunci se înecarã mulţi turci, astfel cîştigarã ţiganii lupta 25.
19
U n te x t m a i c u r— s i v î n n a rX. X a m s s . S t . G a l l . XXVI. Cãtre el veni pe drum un cãlugãr cãlare pe un
20
A c e a sãt n a r a ţ i u n e l i p s e ş t e d i n m s s . S t . G a l l . mãgar. Atunci Dracula puse sã fie traşi în ţeapã cãlugãr şi
21
M s s . S t . G a l l r e p r o d u c e t e s tîun l nt ao rt . X X I . mãgar, unul peste celãlalt26.
22
Naraţiunea se aflã în mss. St. Gall la XXIV, adãugînd frazei
23
finale urmãtoarea completare: ....în afarã de cei pe care-i arsese, îi Aceeaşi relatare în nar. XXIII din mss. St. Gall. 24 Într-o
fiersese, îi ciopirţise" Mss. St. Gall reproduce la XXII. o naraţiune redactare, cu uşoare modificãri, naraţiunea se aflã în mss. St. Gall
nepreluatã de ed. Strassburg — 1500: „în anul 1460, în ziua de St, la poziţia XXVI.
25
Bartolomeu, dimineaţa, Dracula parcursese pãdurea (a trecut peste Naraţiunea corespunde în mss. St. Gall la poz. XXIX, cu o
munţii împãduriţi — n.n. I.S.) cu supuşii sãi şi, dupã cum spun oa- redactare diferitã şi un final modificat: „Şi turcii cãzurã în apã, iar
menii, alungã pe toţi valahii pînã la ieşirea din satul Amlaş, şi adunîndu-i îi ţiganii în ura lor, în aşa fel cã pierirã foţi înecaţi". La XXV, în St. Gall
îngrãmãdi într-un crîng unde-i tãie ca pe varzã, cu sãbiile, cu spadele şi se aflã o altã anecdotã pe care n-o preia ediţia de la Strassburg — 1500:
cuţitele. În ce priveşte pe popa al lor şi pe alţii pe care nu-i omorî „O datã el încercui toatã regiunea Fãgãraşului. Luã bãrbaţi, femei şi
acolo, îi duse la el (în ţarã) şi-i trase în ţeapã. Şi puse foc satului ar- copii şi îi duse în Valahia unde-i trase în ţeapã. De asemenea, porunci
zînd cu tot ce era în el. Se spune cã erau mai mult de trei mii de oameni". sã fie decapitaţi cei care-l ajutaserã sã-şi îngroape comorile''.
Aceastã anecdotã povesteşte expediţia de pedepsire întreprinsã de 26
Naraţiunea se aflã, diferit redactatã în mss. St. Gall la poziţia
Vlad Ţepeş împotriva locuitorilor Amlaşului care au sprijinit pe Dan XXVIII. La XXVI, mss. St. Gall insereazã urmãtoarea anecdotã,
pretendentul în tentativa sa de a-l înlãtura pe Ţepeş în 1460. nepreluatã de ed. Strassburg — 1500: „într-o zi porunci sã fie tãiaţi
mai mulţi boieri şi porunci sã se gãteascã din carnea lor mîncãruri.
Dupã care, invitã prietenii lor şi îi puse sã guste din aceste preparate şi
128 le zise: «Voi acum mîncaţi trupurile prietenilor voştri». Dupã care,
Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic
îi trase (şi pe ei) în ţeapã.
129

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic


130
XXVII. De asemenea, au fost trimişi la el cîţiva strãini altora în dughenele lor şi îşi însemnã cît a luat sau a dat
(italieni sau francezi). Cînd ei ajunserã la el, se înclinarã unuia şi altuia. Şi cînd se fãcu ziuã, Dracula merse prin
si-şi scoaserã pãlãriile, dar tichiile de dedesubt şi le pãstrarã. dughene şi-i întrebã pe cîţiva ce au pierdut şi le-a plãtit.
Atunci el îi întrebã pentru ce nu-şi scoaserã şi tichiile. Ei Cei care au gãsit mai mult şi nu au spus, pe aceştia a pus sã
spuserã cã nu le stã în obicei şi ei nu şi le scot nici în ţara 31
împãratului. Dracula le spuse: «Eu vreau sã vi le întãresc». fie traşi în ţeapã .
Pe loc puse sã li se batã în cuie tichiile, pentru ca acestea XXXII. De asemenea, au venit odatã negustori în ţara
27
sã nu le cadã de pe cap şi sã le rãmînã obiceiul . sa la un tîrg şi aceştia se plînserã toţi cã ei nu puturã cîştiga
XXVIII. De asemenea, venirã în ţara sa doi cãlugãri. vreun ban. Cînd auzi Dracula aceasta, le cumpãrã toate
Pe aceştia îi pofti sã vinã la el (şi) aceasta se şi întîmplã. mãrfurile lor şi le dãdu lor bani frumoşi. Atunci negustorii
Atunci îl luã pe unul din ei şi-l întrebã ce se spune de bine plecarã îndatã şi venirã curînd înapoi şi aduserã alte mãr-
despre el. Acest cãlugãr, fiindu-i foarte teamã de el, spuse: furi. Apoi tîrgul se sfîrşi. Cînd Dracula vãzu aceasta, puse
«Se spune numai de bine despre tine şi cã eşti chiar un sã-i aducã pe toţi la el şi le spuse: « Voi sînteţi cu toţii foarte
domn credincios. Aceasta o spun şi eu despre tine ». El po- şireţi şi mincinoşi, vã plîngeţi cã nu aţi cîştigat nici un ban
runci cãlugãrului sã rãmînã şi i se aduse celãlalt cãlugãr. şi îndatã ce aţi vîndut marfa32aţi adus alta ». Şi puse sã fie
Acesta fuse întrebat de el ca şi primul: ce se spune de bine traşi în ţeapã toţi împreunã .
despre el. Atunci se gîndi celãlalt cãlugãr: «Eu trebuie sã XXXIII. De asemenea, el a prins oameni şi <diferite>
mor odatã, vreau sã-i spun adevãrul». Şi spuse: «Eşti cel neamuri care se aflau în alte dughene. Şi negustori şi alţi
mai mare tiran care se poate afla în lume. Şi nu am vãzut oameni care au venit în ţara sa, pe toţi a pus sã-i jupoaie
nici un om vreodatã care sã te vorbeascã de bine ». Atunci şi sã-i taie, cum se taie varza. El a prãjit mamelor copiii
Dracula zise: «Tu mi-ai spus adevãrul, pentru aceea te las lor şi ele au trebuit sã-i mãnînce. Şi multe alte înspãimîntã- 33
sã trãieşti». Şi-i dãdu drumul. Şi trimise din nou la primul toare şi îngrozitoare lucruri pe care el le-a fãcut .
şi gîndi cã şi el va spune adevãrul, dar el îi vorbi ca şi mai XXXIV. Curînd dupã aceasta, îl prinse regele Ungariei
înainte. Dracula grãi: «Luaţi-l de aici». Şi puse sã-l tragã în şi-l ţinu multã vreme greu închis. Dupã aceea se botezã la
ţeapã din cauza ascunderii adevãrului28. Offen şi se cãi mult. Dupã aceasta, regele îl fãcu pe Dracula
XXIX. De asemenea, porunci sã fie prãjiţi copiii (şi) voievod, din nou domn, cum fusese mai înainte. 34
Şi se spune
pe aceştia trebuirã sã-i mãnînce mamele lor. Şi le tãie femeilor cã a fãcut dupã aceea multe lucruri bune .
sînii (şi) pe aceştia trebuirã sã-i mãnînce bãrbaţii lor. Dupã XXXV. De asemenea, a pus sã i se ascundã comoara
aceea puse sã-i tragã în ţeapã pe toţi 29. cu multã viclenie şi dupã asta porunci sã fie omorîţi unul
XXX. De asemenea, puse sã li se dea tuturor cerşeto- dupã altul, pînã la unul, meşterii sãi, apoi chemã un bãiat
rilor <din ţara sa> mîncare bunã. Dupã ospãţ, puse sã li la el şi-l întrebã dacã ştie unde şi-a ascuns comoara. Bãiatul
se spuse cã nu ştie de aceasta. Dar el ştia taina celor petrecute.
dea foc în şopronul în care mîncaserã. El gîndea: « ei mãnîncã Dracula îl ucise şi pe acesta, pentru ca nimeni sã nu ştie
de la oameni pe degeaba şi nu aduc nici un folos »30. despre comoara sa sau s-o gãseascã35.
XXXI. De asemenea, a fost un tîrg în ţara sa; negus-
torii trebuiserã sã lase peste noapte totul în dughenele lor
Cum peste zi fãcuserã vînzare, Dracula <veni> peste
noapte
în toate dughenele; luã cîţiva din banii unora şi-i adaose
27
M s s . S t . G a l l r e p r o d u c e t e x t u l , m a i dîent anlai ra .t , X X X I I
28
M s s . S t . G a l l n u r e p r o d u c e ãa cneaa rsat ţ i u n e .
29
A c e l aş i t e x t , î n n a r . X X X I d i n m s s . S t . G a l l .
30
M s s . S t . G a l l r e p r o d u c e a n e c d oî tna nt ao rt a ţ i u n e a X X X , i n d i -
cînd în final şi cifra celor pieriţi: „A ceştia erau douã sute".
Tipãrit la Strassburg Anul
Domnului 1500

31 32 33 34
, , , Aceste naraţiuni lipsesc din mss. St. Gall.
35
Naraţiunea propriu-zisã lipseşte din mss. St. Gall. Parţial ea
este rezumatã în fraza finalã a naraţiunii XXV (vezi, mai înainte n o ta 2 5 ).

131
ANEXA II
POVESTIRE DESPRE
POVESTIRI SLAVE VOIEVODUL DRACULEA
DESPRE
VOIEVODUL-DRACULEA

Pentru varianta slavã a anecdotelor care-l au ca erou


pe Vlad Ţepeş, oferim textul celui mai vechi manuscris
A fost în Ţara Munteneascã un voievod creştin de cre-
cunoscut: Mss. 11/1088, provenit din colecţia mînãstirii
dinţã-greceascã cu numele de Draculea pe limba româ-
Kirilo-Belozersk şi conservat la Biblioteca Publicã „Saltî-
neascã, iar pe a noastrã diavol, atîta a fost de rãu. Precum
kov-Scedrin" din Leningrad. Acesta a fost descoperit, publi-
i-a fost numele lui, aşa şi viaţa lui.
cat şi comentat întîia oarã de A. D. Sedelnikov, în 1929.
De altfel, de la descoperirea lui, toate ediţiile ştiinţifice l-au I. Odatã au venit la el nişte soli de la împãratul turcesc.
preferat pe acesta, îl reproducem în traducere, dupã studiul Şi cînd au intrat la el şi s-au închinat dupã obiceiul lor, nu
slavistului Pândele Olteanu, Limba povestirilor slave despre şi-au scos fesurile din cap. Atunci el i-a întrebat: „De ce
Vlad Ţepeş (Buc., Editura Academiei R. S. România, 1961, aţi fãcut aşa? Aţi venit la un mare stãpînitor şi astfel de
pp. 355—365). Singura modificare pe care ne-am îngãduit-o ruşine mi-aţi fãcut?". Iar ei i-au rãspuns: „Astfel de obicei
în ceea ce priveşte traducerea este transcrierea numelui are stãpînul nostru şi ţara noastrã". Dar el le-a spus: „Si eu
Draculea în loc de Dracula. Raţiunea care ne-a determinat vreau sã întãresc legea voastrã. Sã vã ţineţi cu tãrie!". Şi a
sã procedãm la adoptarea acestei transcrieri a numelui ero- poruncit sã le batã fesurile în capete cu cîte un cui mic de fier,
ului am cãutat sã o argumentãm la momentul potrivit în Si le-a dat drumul, zicîndu-le: „Ducîndu-vã, spuneţi, stã-
studiul nostru de mai înainte. pînului vostru: el este învãţat sã rabde din partea voastrã o
astfel de ruşine, dar noi nu sîntem învãţaţi. Sã nu trimitã
obiceiul sãu la alţi stãpînitori, care nu vor sã-l aibã, ci sã-l
ţinã la el".

II. Iar împãratul s-a supãrat foarte tare în sinea sa pen-


tru aceasta şi a pornit cu oaste împotriva lui şi a venit asupra
lui <Ţepeş> cu multe puteri. Dar el a adunat toatã oastea
cîtã avea (30 900) şi a lovit pe turci în timpul nopţii şi a
omorît o mulţime dintre ei. Dar nu a putut sã biruie cu oameni
puţini împotriva unei oştiri mari şi s-a întors.
Şi pe cei care au venit cu dînsul din lupta aceea, a înce-
put sã-i cerceteze el însuşi. Celui care era rãnit din faţã îi
133
dãdea cinste mare şi-l fãcea „viteaz" al sãu. Dar pe cel care
era rãnit din spate, poruncea sã-l punã în ţeapã cu şezutul IV. Si aşa de mult ura rãul în ţara sa, cã dacã sãvîrşea
zicînd: „Tu nu eşti bãrbat, ci femeie". cineva vreun rãu fie hoţie sau tîlhãrie sau vreo minciunã
sau nedreptate, acela nu era chip sã rãmînã viu. Fie cã era
Şi atunci cînd s-a dus contra turcilor, a vorbit astfel boier mare, sau preot ori cãlugãr, sau om de rînd, ba chiar
cãtre întreaga sa oştire: „Cine vrea sã se gîndeascã la moarte, dacã cineva ar fi avut mare bogãţie, nu putea sã se rãs-
acela sã nu meargã cu mine, ci sã rãmînã aci!". Iar împã-
ratul auzind aceasta, a plecat înapoi cu mare ruşine ; a pierdut, cumpere de la moarte. Şi atît de temut era, încît <avea
oştire nenumãratã. El nu a îndrãznit sã mai meargã împo- într-un loc un izvor al lui şi o fîntînã şi la aceastã fîntînã
triva lui <Draculea>. şi la izvor veneau cãlugãri mulţi din multe pãrţi. Si veneau
oameni mulţi şi beau din fîntînã şi din izvor, pentru cã apa
III. Împãratul a trimis odatã la el un sol ca sã-i dea era rece şi dulce. Iar el <Draculea> a aşezat la fîntîna aceea
birul. Draculea a cinstit foarte mult pe solul acela şi i-a în loc pustiu, o cupã mare şi minunatã de aur. Şi cine vroia
arãtat toatã averea sa şi i-a spus: „Eu nu numai cã vreau sã bea apã, trebuia sã bea cu acea cupã şi sã o punã la
sã-i dau împãratului dania, dar vreau sã merg la el în slujbã locul acela înapoi. Şi cîtã vreme a existat acea cupã, nimeni
cu toatã oastea mea şi cu toatã visteria. Cum îmi va po- nu a îndrãznit sã o ia.
runci, aşa îi voi sluji.
V. Odatã a dat poruncã în toatã ţara sa ca cine
Şi tu vesteşte pe împãratul tãu, ca atunci cînd mã voi este bãtrîn şi bolnav, sau este beteag de ceva, sau sãrac,
duce la el, sã dea poruncã împãratul în toatã ţara sa, ca sã toţi sã vinã la el. Şi s-a adunat la dînsul o mulţime
nu mi se facã nici un rãu nici mie şi nici oamenilor mei. Iar
eu voi veni la împãrat repede dupã tine şi îi voi aduce birul nenumãratã de sãraci şi de vagabonzi, care aşteptau de la
şi eu însumi voi veni la dînsul". el mare milã. Iar el a poruncit ca sã-i adune pe toţi într-o
casã mare, pre-gãtitã în acest scop şi porunci sã le dea
Împãratul, auzind aceasta de la solul sãu cã Draculea vrea sã mãnînce şi sã bea dupã voie. Ei deci au mîncat şi s-
sã vinã la el în slujbã, pe acel sol al sãu l-a cinstit şi l-a au veselit. Atunci a venit la ei însuşi Draculea şi le-a spus:
încãrcat cu daruri şi a fost foarte bucuros, pentru cã atunci „Ce vã mai trebuie ?". Ei au rãspuns cu toţii: „Ştie
se rãzboia cu împãraţii şi cu ţãrile din rãsãrit. Şi îndatã a domnul Dumnezeu sã dea şi mãria ta cum te va înţelepţi
trimis prin toate cetãţile şi prin ţarã, ca atunci cînd va veni Dumnezeu!". El zise cãtre ei: „Vreţi sã vã fac fãrã griji
Draculea, nimeni sã nu-i facã nici un rãu lui Dra-culea, ba şi sã nu duceţi lipsã de nimic pe aceastã lume ?". Iar ei
încã sã-i dea şi cinste mare. Draculea a pornit şi a strîns toatã aşteptau de la el ceva mare şi toţi au spus: „Vrem
oastea sa. Erau cu el şi pristavii împãra-tului şi-i dãdeau stãpîne!" Atunci el a poruncit sã se închidã casa aceea
cinste mare. Iar el a strãbãtut prin ţara lui <turceascã> vreo 5 şi sã o ardã cu foc şi toţi au ars acolo. Iar el spu-nea cãtre
zile, dar s-a întors pe neaşteptate şi a început sã prade oraşele şi boierii sãi: „Sã ştiţi cã am fãcut aşa, mai întîi ca sã nu
satele. Şi a prins o mulţime mare şi i-a tãiat: pe unii turci îi mai fie povarã altor oameni şi nimeni sã nu mai fie
puneau în ţepi, iar pe alţii îi tãia pe din douã şi îi ardea. Toatã sãrac în ţara mea, ci toţi bogaţi, în al doilea rînd, i-am
ţara aceea a pustiit-o: nu a lãsat pe nimeni în viaţã, nici pe slo-bozit ca sã nu mai sufere nimeni dintre ei pe aceastã
pruncii de la piept. Dar pe alţii, care sînt creştini, i-a mînat şi lume de sãrãcie sau de vreo neputinţã".
i-a aşezat în ţara sa. Şi dupã ce a luat mare mulţime de pradã, s-
a întors. Iar pe pris-tavii aceia, dupã ce i-a cinstit, le-a dat
drumul, spunîndu-le: „Ducîndu-vã, povestiţi împãratului vostru VI. Odatã au venit la el din Ţara Ungureascã doi cãlu-
dupã cum aţi vãzut. Cît am putut atît l-am slujit. Dacã slujba
mea îi va fi plãcutã, eu îl voi mai sluji astfel dupã puterea gãri latini dupã milostenie.
mea". Iar împãratul nu a putut sã-i facã nimic, ci a fost
fugãrit cu ruşine. El a poruncit sã-i aşeze deosebit. Şi a chemat la el pe
unul dintre ei şi i-a arãtat de jur împrejurul curţii o mul-
ţime nenumãratã de oameni traşi în ţepi şi pe roţi şi 1-a
întrebat: „Am fãcut oare bine aşa? Şi cum îi socoti pe aceş-
134 tia de prin ţepi?" Acela <cãlugãrul> i-a rãspuns: „Nu, stã-
pîne, rãu faci, pedepseşti fãrã milã. Se cuvine ca un stãpîn sã
fie milostiv, iar aceştia de prin ţepi sînt nişte mucenici".

135
A chemat apoi şi pe al doilea (cãlugãr) şi l-a întrebat
la fel. Acela a rãspuns: „Tu eşti pus de Dumnezeu ca stãpîn IX. Odatã el mergea pe drum şi a vãzut pe un sãrac
ca sã pedepseşti pe cei care fac rãu şi sã milostiveşti pe cei oarecare o cãmaşã ruptã, murdarã. Şi l-a întrebat: „Oare
care fac bine. Iar aceştia au fãcut rãu şi au primit dupã fap- ai nevastã?" Iar el a rãspuns: „Am stãpîne". El însã i-
tele lor". a
Draculea a chemat atunci pe primul cãlugãr şi i-a spus: spus: „Du-mã la casa ta sã o vãd".
„De ce ai plecat din mînãstirea şi din chilia ta ca sã umbli Şi a vãzut cã soţia lui era tînãrã şi sãnãtoasã. Şi a spus
pe la stãpînitorii cei mari, neştiind nimic ? Iatã acum tu bãrbatului ei: „În primãvarã, ai semãnat in?". Iar el rãs-
însuţi ai spus cã aceştia sînt nişte mucenici. Eu vreau sã te punse: „Doamne, am in mult". Şi i-a arãtat o mulţime de
fac si pe tine mucenic, ca şi tu sã fii împreunã cu ei muce- in. Iar Draculea zise cãtre femeia lui: „De ce eşti leneşã faţã
nic". Şi porunci sã-l punã în ţeapã cu şezutul. Iar celuilalt de bãrbatul tãu ? El este dator sã semene şi sã are şi sã te
a poruncit sã-i dea 50 de ducaţi de aur spunînd: „Tu eşti hrãneascã, iar tu eşti datoare sã-i faci bãrbatului tãu îmbrã-
un bãrbat înţelept". Şi a poruncit sã-l ducã cu trãsura cu cãminte curatã şi frumoasã, iar tu nici cãmaşã nu vrei sã-i
cinste pînã în Ţara Ungureascã. faci, sãnãtoasã fiind la trup. Tu eşti vinovatã şi nu bãrbatul
tãu. Dacã bãrbatul tãu nu ar fi semãnat in, atunci bãrbatul
VII. Odatã a venit la dînsul în cetate un negustor, un tãu ar fi fost vinovat". Şi a poruncit sã-i taie amîndouã
strãin oarecare din Ţara Ungureascã. Şi dupã porunca lui mîinile şi trupul ei sã-l puie în ţeapã.
şi-a lãsat carul în uliţa oraşului, înaintea casei. Şi marfa şi-a X. Odatã se ospãta sub trupurile oamenilor morţi care
lãsat-o în cãruţã, iar el însuşi dormea în casã. Şi venind cineva erau puşi în ţeapã, mulţime mare, împrejurul mesei lui. Iar
i-a furat din cãruţã 160 de ducaţi de aur. Negustorul s-a dus el mînca în mijlocul lor şi cu aceasta se desfãta. Dar o
la Draculea şi i-a spus de pierderea aurului. Draculea i-a spus: slugã
„Du-te! În noaptea aceasta îţi vei gãsi aurul". Şi porunci sã a lui pe care o aşeza în faţa lui ca sã mãnînce, nu a mai putut
caute pe hoţ prin tot oraşul, spunînd: „Dacã nu se va gãsi sã îndure mirosul acela şi şi-a astupat nasul şi a plecat capul
hoţul, atunci voi nimici tot oraşul". Şi a poruncit ca sã într-o parte. El a întrebat-o: „De ce faci aşa?" Sluga i-
aducã aurul sãu şi sã-l aşeze în cãruţã în timpul nopţii. Dar a
a pus cu un galben mai mult. Negustorul s-a sculat şi a gãsit rãspuns: „Stãpîne nu pot sã sufãr putoarea asta". Draculea
aurul. Şi a numãrat o datã şi de douã ori şi gãsea un galben a poruncit îndatã ca sã-l punã în ţeapã, zicînd: „Tu trebuie
mai mult. Şi ducîndu-se la Draculea îi spuse: „Stãpîne, am sã trãieşti acolo sus, pentru cã putoarea nu poate sã ajungã
gãsit aurul, dar uite acest galben este în plus, nu este al pînã la tine".
meu". XI. Altã datã a venit la dînsul un sol de la Mateiaş,
Atunci aduserã şi pe hoţul acela cu tot aurul la el. Şi craiul unguresc. Solul era boier mare şi de neam din Polonia.
Draculea zise negustorului: „Mergi în pace! Dacã nu mi-ai Draculea i-a poruncit sã stea cu el la masã în mijlocul leşu-
fi spus despre galbenul adãugat, aş fi fost gata sã te pun şi rilor acelora. Şi în faţa lui era o ţeapã foarte groasã şi înaltã,
pe tine în ţeapã, împreunã cu acest hoţ". auritã toatã. Şi Draculea a întrebat pe sol: „Spune-mi de
VIII. Dacã vreo femeie oarecare sãvîrşea dragoste deo- ce am fãcut ţeapã aceasta aşa?" Iar solul acela s-a temut
sebit de bãrbatul ei, el poruncea sã-i taie ruşinea şi sã o foarte tare şi a zis: „Stãpîne, pare-mi-se cã vreun boier
jupoaie de piele şi sã o lege goalã. Şi pielea aceea poruncea mare
sã o spînzure de un stîlp în mijlocul cetãţii şi al tîrgului. Tot a greşit înaintea ta şi vrei sã-i faci o moarte mai cu cinste
aşa fãcea fetelor, care nu-şi pãstrau fecioria, precum şi vãdu- decît altora". Draculea zise: „Drept ai grãit. Tu eşti sol
velor; unora le tãia gurguii sînilor, alteia îi jupuia pielea de crãiesc al unui mare stãpînitor. Ţie ţi-am fãcut aceastã
pe ruşinea ei şi bãga în ruşinea ei un drug de fier înroşit în ţeapã." Solul rãspunse: „Stãpîne, dacã voi fi sãvîrşit ceva
foc şi ieşea pe gurã. Şi şedea aşa goalã, legatã de stîlp, pînã vrednic de moarte, fã ceea ce vrei, pentru cã tu eşti un jude-
ce carnea şi oasele ei se risipeau sau era spre hrana pãsãrilor. cãtor drept şi nu eşti tu vinovat de moartea mea, ci eu sin-
gur". Draculea a izbucnit în rîs şi a zis: „Dacã nu mi-ai fi
rãspuns aşa, cu adevãrat ai fi fost în ţeapa aceasta". Şi l-a
136 cinstit foarte mult şi, umplîndu-l de daruri, i-a dat drumul,
zicînd: „Tu într-adevãr poţi sã umbli în solie de la stãpîni-
torii cei mari, la alţi stãpînitori mari, pentru cã eşti învãţat
137
de stãpînitorul tãu cum sã vorbeşti cu stãpînitorii cei mari.
Alţii însã sã nu îndrãzneascã, ci mai întîi vor fi învãţaţi
cum sã stea de vorbã cu stãpînitorii cei mari". doi fii. A mai trãit puţin, ca la 10 ani şi astfel s-a sfîrşit
XII. Astfel de obicei avea Draculea: Ori de unde venea eresul acela.
la el un sol, de la împãrat, sau de la rege şi nu era îmbrãcat
în chip ales şi nu ştia ce sã rãspundã la întrebãrile lui sucite, XVI. Spun despre dînsul cã nici cînd şedea în
îl punea în ţeapã, zicîndu-i: „Nu sînt eu vinovat de moartea temniţã nu şi-a lãsat obiceiul sãu rãu, ci vîna şoareci şi
cumpãra pãsãri la tîrg şi le chinuia astfel: pe una o punea în
ta, ci sau stãpînul tãu, sau tu însuţi. Mie sã nu-mi spui nimic ţeapã alteia îi tãia capul, iar altora le smulgea penele şi le
rãu. Dacã stãpînul tãu, ştiindu-te cu minte puţinã şi neîn- dãdea drumul. Şi s-a învãţat sã coasã şi cu aceasta se
vãţat, te-a trimis la mine, la un stãpînitor înţelept, atunci hrãnea în temniţã.
stãpînul tãu te-a omorît; iar dacã cumva ai îndrãznit, tu
însuţi sã vii, nefiind învãţat, atunci tu însuţi te-ai omorît. XVII. Cînd regele l-a scos din temniţã şi l-a dus la Budin
Unui astfel de sol îi fãcea o ţeapã înaltã şi auritã toatã şi-l şi i-a dat o casã în Pesta în faţa Budinului şi pe cînd încã nu
punea în ea. Iar stãpînului lui îi scria aceste cuvinte prin fusese la rege, s-a întîmplat unui rãufãcãtor sã fugã în curtea
alţi oameni: „Sã nu mai trimitã la un stãpîn preaînţelept în lui şi sã se salveze.
solie pe un om puţin la minte şi neînvãţat". Dar au venit urmãritorii şi au început sã-l caute şi l-au gãsit.
XIII. Meşterii i-au fãcut nişte butoiaşe de fier. El le-a Draculea însã s-a sculat şi a luat sabia sa şi a sãrit din
umplut şi le-a pus într-un rîu, iar pe meşterii aceia a poruncit casã şi a tãiat capul pristavului aceluia, care ţinea pe
sã-i taie ca nimeni sã nu afle de nelegiuirea sãvîrşitã de el, rãufãcãtor şi a dat drumul rãufãcãtorului. Ceilalţi însã au
decît numai diavolul al cãrui nume îl purta şi el. fugit şi s-au dus la birãu şi i-au spus cele întîmplate. Iar
birãul cu toţi posadnicii s-a dus la rege ca sã se plîngã împo-
XIV. Odatã craiul unguresc, Mateiaş, a pornit cu oaste triva lui Draculea. Regele a trimis la el sã-l întrebe: „De ce ai
asupra lui. El a poruncit împotriva craiului şi s-a întîlnit fãcut un astfel de rãu?". Dar Draculea a rãspuns astfel: „Nu
cu dînsul şi s-au ciocnit amîndoi şi au prins pe Draculea viu, am fãcut nici un fel de rãu, ci el singur s-a omorît. Ori-cine va
pentru cã a fost predat de ai sãi, din cauza rãscoalei. Şi a pieri aşa, dacã va nãvãli tîlhãreşte în casa unui mare stãpînitor.
fost adus Draculea la crai, care a poruncit sã-l arunce în
temniţã. Dacã acel birãu ar fi venit la mine şi mi s-ar fi înfãţişat
Şi a stat închis la Vişegrad pe Dunãre, mai sus de Budin, şi eu aş fi gãsit în casa mea pe acel rãufãcãtor, sau l-aş fi
12 ani, Iar în Ţara Munteneascã a pus un alt voievod. predat, sau l-aş fi iertat de la moarte".
XV. Dupã ce a murit acel voievod, craiul a şi trimis la I-au spus aceasta regelui. Regele a început sã rîdã şi sã
el în temniţã sã-l întrebe dacã va vrea sã fie voievod în Ţara
Munteneascã, cum a fost şi mai înainte, atunci sã primeascã se mire din inimã de dînsul.
credinţa latinã. Iar dacã nu va vrea, atunci va muri în tem- XVIII. Sfîrşitul lui a fost astfel: Trãia în Ţara Munte-
niţã. neascã şi au venit asupra ţãrii lui turcii şi au început sã
jefuiascã. El i-a atacat şi turcii au început sã fugã. Oastea
Draculea însã a iubit mai mult dulceaţa lumii vremelnice, lui Draculea a început sã-i taie fãrã milã şi i-a gonit. Iar
decît pe aceea a lumii veşnice şi fãrã de sfîrşit şi s-a lepãdat Draculea de bucurie s-a suit pe un deal sã vadã cum taie
de ortodoxie şi s-a abãtut de la adevãr, a pãrãsit lumina şi pe turci. S-a rupt astfel de oastea celor apropiaţi lui, s-a
a primit întunericul. Vai, nu a putut sã îndure greutãţile travestit <travestindu-se> ca turc <sau: ...„Apropiaţii lui
vremelnice ale temniţei şi s-a pregãtit pentru chinurile cele socotindu-l drept turc") şi l-a lovit unul cu lancea. El, vãzînd cã
fãrã de sfîrşit şi a pãrãsit credinţa noastrã ortodoxã, şi a pri- este omorît de cãtre ai sãi îndatã a ucis cu sabia sa pe cinci
mit înşelãciunea latinã. dintre ucigaşii sãi. Pe el însã l-au strãpuns cu multe suliţe şi
Regele nu i-a dat numai domnia în Ţara Munteneascã, astfel a fost omorît.
ci şi pe sora sa bunã i-a dat-o de soţie. De la dînsa a avut
XIX. Regele a luat pe sora sa şi cu cei doi fii în Ţara
138 Ungureascã la Budin: unul trãieşte pe lîngã fiul regelui, iar
celãlalt a fost la episcopul de Oradea şi a murit în vremea
139
noastrã. Pe al treilea fiu, pe cel mai în vîrstã, pe Mihail,
l-am vãzut aici la Budin. De la împãratul turcesc a fugit la
rege. Draculea îl fãcuse cu o fatã oarecare, pe cînd încã nu
se însurase. Ştefan al Moldovei, din voia regelui, a aşezat în
Ţara Munteneascã, pe un oarecare fiu de voievod cu numele
de Vlad. Iar acest Vlad a fost din tinereţe cãlugãr, dupã
aceea a fost preot şi egumen într-o mînãstire. Dupã aceea
s-a tuns şi s-a aşezat ca voievod şi s-a însurat. A luat pe soţia
voievodului, care a fost la puţinã vreme dupã Draculea şi
pe care l-a omorît Ştefan Valahul. Pe soţia aceluia a luat-o
şi acum este voievod în Ţara Munteneascã Vlad, cel care a
fost cãlugãr şi egumen.
In anul 6994 <1486>, februarie 13 s-a scris <am
scris> mai întîi ; apoi, în anul 6998 <1490> ianuarie 28, am
transcris a doua oarã, eu pãcãtosul Efrosin.

140