ION STÃVÃRUŞ

POVESTIRI MEDIEVALE
DESPRE
VLAD ŢEPEŞ-DRACULEA

STUDIU CRITIC ŞI ANTOLOGIE

Vlad Ţepeş-erou al istoriei. Naraţiunile germane

despre Ţepeş-Dracula. Povestirile slave despre voievodul Draculea. Povestiri româneşti
despre Vlad Ţepeş.
Nucleu folcloric arhetipal în povestirile despre
Vlad Ţepeş. Ecouri ale povestirilor medievale
despre Ţepeş-Draculea în literatura
şi arta universalã româneascã.

Ediţia a II-a revãzutã

EDITURA UNIVERS

BUCUREŞTI, 1993

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru

uz didactic
 ANEXA I

NARAŢIUNILE GERMANE
DESPRE VLAD ŢEPEŞ-
DRACULA

Ediţia de faţã prezintã textul ultimului incunabul al naraţiunilor germane despre Ţepeş-Dracula,
tipãrit în bro-şurã la Strassburg în 1500 de Matthias Hupfuff. Ceea ce ne-a determinat sã ne oprim la
acesta — din multele versiuni care au circulat în secolele XV şi XVI — este faptul cã ne aflãm în faţa
celei mai complete ediţii care îmbogãţeşte şi cizeleazã textul, fãrã a se îndepãrta mult de primele
versiuni manu-scrise. Pentru a oferi lectorului posibilitatea de a face o comparaţie între acest text şi
acela din manuscrisul proto-graf de la cuventul St. Gall, reprodus sau discutat cu pre-cãdere pînã
acum de specialişti (I. Bogdan, I. S. Luria, R. McNally - Radu Florescu şi alţii), a trebuit sã
procedãm, mai întîi, la numerotarea naraţiunilor (inexistentã în ori-ginal), iar apoi sã marcãm, în
notele de la subsol, asemãnã-rile şi deosebirile între cele douã variante germane.
Textul îl reproducem din studiul lui Constantin I. Ka-radja Incunabulele povestind despre cruzimile lui
Vlad Ţepeş, apãrut în Închinare lui Nicolae Iorga... (Cluj, Editura Institutului de istorie universalã,
1931, pp. 202 — 207). În urma confruntãrii cu fotocopia tipãriturii de la Strassburg - 1500, aflatã la
Biblioteca Centralã de Stat din Bucureşti (Fondul Karadja, 101), au fost corectate greşelile de tran-
scriere ale textului reprodus de C. I. Karadja.
Traducerea româneascã aparţine specialistei Adela Perju, bibliotecar principal la secţia de manuscrise
şi carte rarã a Bibliotecii Academiei.

123

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru

uz didactic
AICI SE POVESTEŞTE CHIAR O ÎNGROZITOARE, V. Apoi a fãcut pace şi în acelaşi timp a pus sã fie
ÎNSPÃIMÎNTÃTOARE ISTORIE DESPRE traşi
în ţeapã negustori şi cãrãuşi din Ţara Bîrsei. El a
SÃLBATECUL TIRAN DRACULA VOIEVOD. CUM stîrpit
A TRAS EL OAMENI ÎN ŢEAPÃ ŞI I-A FRIPT ŞI de asemenea un neam întreg şi a tras în ţeapã de la cel
CU CAPETELE ÎNTR-UN CAZAN I-A FIERT mai
tînãr pînã la cel mai bãtrîn. Şi pe unii din oamenii sãi
i-a
DUPÃ ANUL 1456 DE LA NAŞTEREA LUI aruncat dezbrãcaţi într-o groapã pînã la brîu şi apoi a
CHRISTOS, DRACULA A SÃVÎRŞIT MULTE porun-
cit sã fie strãpunşi, pe cîţiva i-a înfipt şi i-a jupuit 5.
LUCRURI STRANII, ÎNSPÃIMÎNTÃTOARE ŞI
VI. De asemenea, Dracula a poruncit boierilor
BARBARE sãi de
prim rang, uciderea lui Laslo. Dupã aceea, pe cînd
deveni
Voievod în Valahia, porunci sã fie ucişi mulţi
I. Apoi bãtrînul guvernator al Ungariei porunci uciderea nevinovaţi.
lui Dracula cel bãtrîn. Şi Dracula cu fratele sãu şi-a lepãdat El şi-a adunat multe comori şi averi 6 .
credinţa lor şi au fãgãduit şi jurat sã treacã la creştinism pe
care sã-l apere şi sã-l pãstreze 1. VII. Apoi 1-a prins pe Dan cel tînãr şi i-a poruncit
sã-şi
II. În acelaşi an (Dracula) a fost înscãunat domn în sape groapa şi a pus sã i se cînte dupã legea
Valahia şi porunci uciderea voievodului Laslo, care el însuşi creştineascã
fusese domn aici2. şi a poruncit sã i se taie capul lîngã aceastã groapã 7.
III. Îndatã dupã aceea (Dracula) a dat foc în Transil- VIII. De asemenea, au fost trimişi în Valahia soli
vania şi în Ţara Bîrsei în satul cu numele Beneşti şi a luat din
cu el, în ţara lui în Valahia, femei şi bãrbaţi, tineri şi bãtrîni regatul Ungariei şi Saxoniei şi Transilvaniei, în numãr de
ferecaţi în lanţuri de fier şi aici i-a tras pe toţi în ţeapã 3. 55.
IV. De asemenea, a poruncit ca toţi bãrbaţii tineri care
Pe aceştia, Dracula i-a lãsat sã aştepte 5 sãptãmîni şi
porunci
au fost trimişi în ţara sa pentru învãţarea limbii (sã prindã sã li se facã acestora ţepi pentru adãpost; astfel cã
limbã) sã fie închişi într-o camerã şi sã fie arşi; aceştia sã aceştia
fi fost vreo patru sute 4. s-au aflat în mare nelinişte. Aceasta a fãcut-o pentru
cã îi
1
Acelaşi text cu mici diferenţe de redactare, în naraţiunea I era fricã de trãdare. Între timp, merse în Ţara Bîrsei şi
din mss. St. Gall. dis-
2
Naraţiunea se aflã, cu o redactare puţin diferitã, la acelaşi truse grînele şi toate cerealele; porunci sã fie arse şi
numãr în mss. St. Gall. Numele domnitorului înlãturat de Dracula porunci
este menţionat „Lasslaw Wabada". prinderea populaţiei şi o duse în afara Braşovului, aşa
3
Aceastã naraţiune condenseazã textul naraţiunilor III şi IV numit,
din mss. St. Gall. astfel a lucrat Dracula la capela Sf. Iacob. El a poruncit
4
Textul constituie naraţiunea VI din mss. St. Gall. sã
se ardã mahalaua oraşului şi pe cînd se fãcu dimineaţã
124 în
Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic
ziua urmãtoare, porunci tragerea în ţeapã lîngã capelã sub
munte, a femeilor şi bãrbaţilor, tinerilor şi bãtrînilor şi s-a
aşezat la mijloc printre ei şi a luat cu bucurie masa de dimi-
neaţã 8.

5
În mss. St. Gall (nar. V) textul e mult redus: „Dracula prinse
negustori şi cãrãuşi din Ţara Bîrsei în zi de odihnã şi în aceeaşi zi de
sãrbãtoare îi trase în ţeapã.
6
Acest text (de fapt o reluare a nar. II) lipseşte din mss. St.
Gall.
7
Textul se aflã în nar. IX a mss. St. Gall. Acesta insereazã la
VII urmãtoarea naraţiune, inexistentã în varianta Strassburg — 1500:
„El luã de acasã o întreagã familie (de neam), şi de la cel mai
mic pînã la cel mai mare — copii, prieteni, fraţi, surori — îi trase în
ţeapã pe toţi". Dupã unii, în aceastã naraţiune s-ar identifica
execuţia fa-miliei boierului Albu, duşman al lui Ţepeş.
8
Textul, cu o redactare puţin diferitã, îl aflãm în nar. X a mss.
St. Gall.

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic


IX. Apoi a poruncit arderea bisericii Sf. Bartolomeu şi
toate podoabele şi potirele dinlãuntru le-a luat acasã 9.
X. Mai mult, el a trimis pe unul din cãpitanii sãi în
satul numit Codlea, ca sã-l ardã. Dar acel cãpitan nu a putut
da foc satului din cauza împotrivirii ţãranilor şi se reîntoarse
acasã la Dracula şi grãi : « Eu nu am putut îndeplini ceea ce
mi-ai poruncit ». Pe loc porunci tragerea în ţeapã a acelui
cãpitan 10.
XI. De asemenea, negustori şi alţi oameni cu mãrfurile
lor venind din Ţara Bîrsei cãtre Dunãre la Brãila — aceştia
au fost în numãr de şase sute — pe aceştia toţi Dracula a
poruncit sã fie traşi în ţeapã şi a poruncit sã li se ia bunu-
rile 11.
XII. De asemenea, a pus sã se facã un cazan mare şi
deasupra a fãcut scînduri cu gãuri şi a pus oamenii sã vîre
capetele prin acestea şi astfel i-a închis şi a pus sã se umple
cazanul cu apã şi sub cazan a pus sã se facã un foc mare şi
astfel a lãsat oamenii sã urle amarnic pînã ce ei chiar au fiert
şi murit 12.
XIII. Înspãimîntãtoare, îngrozitoare, de nespus torturi
a nãscocit el. A pus sã fie traşi împreunã în ţeapã mamele
cu pruncii sugînd la sîn pînã ce pruncii mureau zbãtindu-se
la sînul mamelor; el a spintecat apoi mamelor sînii şi a
împins pruncii cu capetele prin aceştia şi astfel i-a tras în
ţeapã pe amîndoi 13.
XIV. De asemenea, el a pus sã fie traşi în ţeapã oameni
de diferite naţii: creştini, evrei, pãgîni care multã vreme
s-au mişcat şi zvîrcolit. Dupã aceea le-a tras în ţeapã mîinile
9 10
, . În mss. St, Gall, nar. IX şi X Strassburg — 1500 formeazã
o singurã naraţiune: a XI-a.
11
Naraţiunea se aflã la poziţia XII în mss. St. Gall.
12
Textul din mss. St. Gall (mar. XIII) cuprinde, în plus, urmã-
toarea propoziţie finalã: „El trase în ţeapã mulţi bãrbaţi, femei şi
copii mici şi mari".
13
Parţial, textul acesta e cuprins în naraţiunea XV a mss. St. Gall,
completat cu detalii şi comentarii importante: „ . . . Ş i provoacã destule
alte suferinţe şi atît de mari dureri şi torturi încît niciodatã nu
au imaginat aceasta schingiuitori ai creştinãtãţii însetaţi de sînge, cum
au fost Irod, Neron, Diocleţian şi alţi pãgîni care n-au fãcut nici cînd
atîţia martiri ca acest nebun însetat de sînge."
Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic
126
şi picioarele. Şi adesea grãia pre limba sa <cã> ah, cît de mare
dreptate a fãcut şi astfel îşi arãta bucuria 14 .
XV. De asemenea, el a prins un ţigan care a furat.
Atunci venirã ceilalţi ţigani sã-l roage pe Dracula de iertare.
Atunci el grãi « el trebuie spînzurat de cãtre voi ». Şi ei
rãspunserã cã nu le stã în obicei. Atunci Dracula vîrî ţiganul
într-un cazan sã fiarbã şi ceilalţi ţigani trebuirã sã-i mãnînce
carnea şi oasele 15.
XVI. Şi a fost trimis la el un bãrbat de seamã. Acesta
veni cãtre el printre oamenii pe care el pusese sã-i spînzure.
Atunci Dracula merse printre ei şi-i privi, aceştia erau aşa
de mulţi ca o pãdure deasã. Atunci bãrbatul trimis îl întrebã
pe Dracula, pentru ce umblã el prin duhoare. Dracula îl
întrebã dacã lui îi pute. El rãspunse cã da. Atunci puse pe
loc sã-l tragã într-o ţeapã mai înaltã ca sã nu-i mai putã
ceilalţi 16.
XVII. De asemenea, un popã predica cum cã pãcatele
nu se iartã şi sã se dea înapoi bunurile luate pe nedrept.
Atunci Dracula îl pofti pe acesta acasã şi-l aşezã la masa lui.
Dracula a rupt o pîine albã pentru sine pe care el însuşi
voi s-o mãnînce. Popa apucã o bucatã şi o mîncã. Dracula
spuse: «Tu astãzi ai predicat cã pãcatele nu se iartã şi sã
se dea înapoi bunurile luate pe nedrept». Popa rãspunse:
« Da ». Dracula îl întrebã atunci : « Pentru ce mãnînci tu
pîinea mea pe care eu am frînt-o ? » Şi pe loc îl trase pe popã
în ţeapã 17.
XVIII. De asemenea, Dracula a venit în Transilvania la
Tãlmaciu : aici a poruncit el ca oamenii sã fie tocaţi ca varza,
<iar> pe cei rãmaşi i-a dus acasã şi i-a tras în ţeapã 18.
XIX. El i-a poftit la masã pe toţi boierii şi curtenii din
ţara sa. Dupã ce ospãţul s-a terminat, el ridicã pe cel mai
vîrstnic şi-l întrebã de cîţi voievozi îşi aduce el aminte sã fi
fost domni în ţarã. Astfel întrebã el pe fiecare. Au rãspuns
cu toţii cã mulţi. Cîţiva au spus cã 50, unul spuse cã 30.
14
Cu unele mici modificãri, naraţiunea se aflã inclusã în mss.
St. Gall la poziţia XVI.
15
Un text identic în nar. XVII din mss. St. Gall.
16
În mss. St. Gall, naraţiunea XVIII.
17
În mss. SI. Gall, naraţiunea XIX.
18
Un text aproape identic în nar. XIV a mss. St. Gall.
Aşadar, nici unul dintre ei nu ştiu; el spuse 7. Atunci puse sã-
i tragã în ţeapã pe toţi. Aceştia au fost 500 19.
XX. De asemenea, el a aşezat oameni pe piatra de tocilã
şi a lãsat sã fie chinuiţi pe tocilã pînã la moarte. Şi multe
lucruri înspãimîntãtoare a fãcut, care se spun şi se scriu
despre el 20.
XXI. De asemenea, el a avut o ţiitoare care a spus c-ar
fi însãrcinatã. Atunci Dracula puse o moaşã sã controleze
femeia. Aceasta spuse cã ea n-ar fi însãrcinatã. Atunci el
însuşi spintecã ţiitoarea pînã la piept şi spuse cã vrea sã
vadã unde-i este fãtul sau unde a fost acesta 21.
XXII. De la Sibiu au fost trimişi soli în Valahia. Aceştia
au povestit acasã ce jale mare au vãzut — morţi şi oameni
traşi în ţeapã cît o pãdure 22 .
XXIII. În anul de graţie 1462, a venit Dracula în marele
Şistov. Aici a pus sã fie ucişi peste 25 000 de oameni de tot
felul. Dintre oamenii sãi, unii au pãstrat la curte cele mai
mîndre femei şi fecioare şi-l rugarã pe Dracula sã le dea lor
pe acestea ca neveste legiuite. Atunci Dracula a pus sã-i
taie pe bãrbaţi şi pe toate femeile şi fecioarele cu sãbiile şi
paloşele ca pe varzã. Aceasta a fãcut-o el pentru cã ţara a
fost tributarã Turciei şi turcul i-a cerut lui adesea tribut.
Solului <trimis> îi grãi astfel: tributul ar vroi sã-l dea el
însuşi. El plecã în <acea> ţarã. Aici îi venirã în întîmpinare
oameni cãlãri din pricina tributului şi spuserã cã ei înşişi
19
U n te x t m a i c u r— s i v î n n a rX. X a m s s . S t . G a l l .
20
A c e a sãt n a r a ţ i u n e l i p s e ş t e d i n m s s . S t . G a l l .
21
M s s . S t . G a l l r e p r o d u c e t e s tîun l nt ao rt . X X I .
22
Naraţiunea se aflã în mss. St. Gall la XXIV, adãugînd frazei
finale urmãtoarea completare: ....în afarã de cei pe care-i arsese, îi
fiersese, îi ciopirţise" Mss. St. Gall reproduce la XXII. o naraţiune
nepreluatã de ed. Strassburg — 1500: „în anul 1460, în ziua de St,
Bartolomeu, dimineaţa, Dracula parcursese pãdurea (a trecut peste
munţii împãduriţi — n.n. I.S.) cu supuşii sãi şi, dupã cum spun oa-
menii, alungã pe toţi valahii pînã la ieşirea din satul Amlaş, şi adunîndu-i îi
îngrãmãdi într-un crîng unde-i tãie ca pe varzã, cu sãbiile, cu spadele şi
cuţitele. În ce priveşte pe popa al lor şi pe alţii pe care nu-i omorî
acolo, îi duse la el (în ţarã) şi-i trase în ţeapã. Şi puse foc satului ar-
zînd cu tot ce era în el. Se spune cã erau mai mult de trei mii de oameni".
Aceastã anecdotã povesteşte expediţia de pedepsire întreprinsã de
Vlad Ţepeş împotriva locuitorilor Amlaşului care au sprijinit pe Dan
pretendentul în tentativa sa de a-l înlãtura pe Ţepeş în 1460.
128
Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic
vor sã ducã tributul sultanului. Astfel venea o ceatã dupã
alta. Deoarece Dracula vãzu cã n-are vreme, atunci lovi de
moarte pe toţi cei care i-au venit cãlare în întîmpinare, pe cînd
aceştia nu se aşteptau. Şi Dracula pîrjoli întreaga Bulgarie.
Şi porunci ca toţi oamenii pe care-i vedea sã fie traşi în ţeapã.
Aceştia au fost în numãr de 25 000 care au pierit toţi în foc 23.
XXIV. El vãzu un om lucrînd într-o cãmaşã scurtã, Îl
întrebã pe acesta dacã are nevastã. El rãspunse da. Dra-cula
porunci sã fie adusã la el şi o întrebã ce lucreazã. Ea
rãspunse: «eu spãl, coc şi torc cu mîna ». El porunci sã fie
trasã în ţeapã pentru cã ea nu i-a fãcut bãrbatului ei cãmaşã
lungã. <Lui> îi dãdu o altã nevastã şi-i spuse sã-i facã o
cãmaşã lungã, sau de nu, o va trage şi pe ea în ţeapã 24 .
XXV. De asemenea, au venit în ţara sa aproape 300 ţi-gani.
El luã trei din cei mai buni şi puse sã-i prãjeascã. Pe aceştia
ceilalţi trebuirã sã-i mãnînce şi grãi cãtre ei: «astfel trebuie
sã vã mîncaţi unul pe altul, sau sã porniţi împotriva turcilor
». Ţiganii au fost mai bucuroşi sã lupte cu turcii. Atunci el
puse sã îmbrace cai şi oameni în piei de vacã. Şi pe cînd
ţiganii venirã cãtre turci, caii turcilor s-au speriat de
foşnetul pieilor de vacã şi o luarã la goanã cãtre o apã.
Atunci se înecarã mulţi turci, astfel cîştigarã ţiganii lupta 25.
XXVI. Cãtre el veni pe drum un cãlugãr cãlare pe un
mãgar. Atunci Dracula puse sã fie traşi în ţeapã cãlugãr şi
mãgar, unul peste celãlalt26.
23
Aceeaşi relatare în nar. XXIII din mss. St. Gall. 24 Într-o
redactare, cu uşoare modificãri, naraţiunea se aflã în mss. St. Gall
la poziţia XXVI.
25
Naraţiunea corespunde în mss. St. Gall la poz. XXIX, cu o
redactare diferitã şi un final modificat: „Şi turcii cãzurã în apã, iar
ţiganii în ura lor, în aşa fel cã pierirã foţi înecaţi". La XXV, în St. Gall
se aflã o altã anecdotã pe care n-o preia ediţia de la Strassburg — 1500:
„O datã el încercui toatã regiunea Fãgãraşului. Luã bãrbaţi, femei şi
copii şi îi duse în Valahia unde-i trase în ţeapã. De asemenea, porunci
sã fie decapitaţi cei care-l ajutaserã sã-şi îngroape comorile''.
26
Naraţiunea se aflã, diferit redactatã în mss. St. Gall la poziţia
XXVIII. La XXVI, mss. St. Gall insereazã urmãtoarea anecdotã,
nepreluatã de ed. Strassburg — 1500: „într-o zi porunci sã fie tãiaţi
mai mulţi boieri şi porunci sã se gãteascã din carnea lor mîncãruri.
Dupã care, invitã prietenii lor şi îi puse sã guste din aceste preparate şi
le zise: «Voi acum mîncaţi trupurile prietenilor voştri». Dupã care,
îi trase (şi pe ei) în ţeapã.
129

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

 130
XXVII. De asemenea, au fost trimişi la el cîţiva strãini altora în dughenele lor şi îşi însemnã cît a luat sau a dat
(italieni sau francezi). Cînd ei ajunserã la el, se înclinarã unuia şi altuia. Şi cînd se fãcu ziuã, Dracula merse prin
si-şi scoaserã pãlãriile, dar tichiile de dedesubt şi le pãstrarã. dughene şi-i întrebã pe cîţiva ce au pierdut şi le-a plãtit.
Atunci el îi întrebã pentru ce nu-şi scoaserã şi tichiile. Ei Cei care au gãsit mai mult şi nu au spus, pe aceştia a pus sã
spuserã cã nu le stã în obicei şi ei nu şi le scot nici în ţara 31
împãratului. Dracula le spuse: «Eu vreau sã vi le întãresc». fie traşi în ţeapã .
Pe loc puse sã li se batã în cuie tichiile, pentru ca acestea XXXII. De asemenea, au venit odatã negustori în ţara
27
sã nu le cadã de pe cap şi sã le rãmînã obiceiul . sa la un tîrg şi aceştia se plînserã toţi cã ei nu puturã cîştiga
XXVIII. De asemenea, venirã în ţara sa doi cãlugãri. vreun ban. Cînd auzi Dracula aceasta, le cumpãrã toate
Pe aceştia îi pofti sã vinã la el (şi) aceasta se şi întîmplã. mãrfurile lor şi le dãdu lor bani frumoşi. Atunci negustorii
Atunci îl luã pe unul din ei şi-l întrebã ce se spune de bine plecarã îndatã şi venirã curînd înapoi şi aduserã alte mãr-
despre el. Acest cãlugãr, fiindu-i foarte teamã de el, spuse: furi. Apoi tîrgul se sfîrşi. Cînd Dracula vãzu aceasta, puse
«Se spune numai de bine despre tine şi cã eşti chiar un sã-i aducã pe toţi la el şi le spuse: « Voi sînteţi cu toţii foarte
domn credincios. Aceasta o spun şi eu despre tine ». El po- şireţi şi mincinoşi, vã plîngeţi cã nu aţi cîştigat nici un ban
runci cãlugãrului sã rãmînã şi i se aduse celãlalt cãlugãr. şi îndatã ce aţi vîndut marfa32aţi adus alta ». Şi puse sã fie
Acesta fuse întrebat de el ca şi primul: ce se spune de bine traşi în ţeapã toţi împreunã .
despre el. Atunci se gîndi celãlalt cãlugãr: «Eu trebuie sã XXXIII. De asemenea, el a prins oameni şi <diferite>
mor odatã, vreau sã-i spun adevãrul». Şi spuse: «Eşti cel neamuri care se aflau în alte dughene. Şi negustori şi alţi
mai mare tiran care se poate afla în lume. Şi nu am vãzut oameni care au venit în ţara sa, pe toţi a pus sã-i jupoaie
nici un om vreodatã care sã te vorbeascã de bine ». Atunci şi sã-i taie, cum se taie varza. El a prãjit mamelor copiii
Dracula zise: «Tu mi-ai spus adevãrul, pentru aceea te las lor şi ele au trebuit sã-i mãnînce. Şi multe alte înspãimîntã- 33
sã trãieşti». Şi-i dãdu drumul. Şi trimise din nou la primul toare şi îngrozitoare lucruri pe care el le-a fãcut .
şi gîndi cã şi el va spune adevãrul, dar el îi vorbi ca şi mai XXXIV. Curînd dupã aceasta, îl prinse regele Ungariei
înainte. Dracula grãi: «Luaţi-l de aici». Şi puse sã-l tragã în şi-l ţinu multã vreme greu închis. Dupã aceea se botezã la
ţeapã din cauza ascunderii adevãrului28. Offen şi se cãi mult. Dupã aceasta, regele îl fãcu pe Dracula
XXIX. De asemenea, porunci sã fie prãjiţi copiii (şi) voievod, din nou domn, cum fusese mai înainte. 34
Şi se spune
pe aceştia trebuirã sã-i mãnînce mamele lor. Şi le tãie femeilor cã a fãcut dupã aceea multe lucruri bune .
sînii (şi) pe aceştia trebuirã sã-i mãnînce bãrbaţii lor. Dupã XXXV. De asemenea, a pus sã i se ascundã comoara
aceea puse sã-i tragã în ţeapã pe toţi 29. cu multã viclenie şi dupã asta porunci sã fie omorîţi unul
XXX. De asemenea, puse sã li se dea tuturor cerşeto- dupã altul, pînã la unul, meşterii sãi, apoi chemã un bãiat
rilor <din ţara sa> mîncare bunã. Dupã ospãţ, puse sã li la el şi-l întrebã dacã ştie unde şi-a ascuns comoara. Bãiatul
se spuse cã nu ştie de aceasta. Dar el ştia taina celor petrecute.
dea foc în şopronul în care mîncaserã. El gîndea: « ei mãnîncã Dracula îl ucise şi pe acesta, pentru ca nimeni sã nu ştie
de la oameni pe degeaba şi nu aduc nici un folos »30. despre comoara sa sau s-o gãseascã35.
XXXI. De asemenea, a fost un tîrg în ţara sa; negus-
torii trebuiserã sã lase peste noapte totul în dughenele lor
Cum peste zi fãcuserã vînzare, Dracula <veni> peste
noapte
în toate dughenele; luã cîţiva din banii unora şi-i adaose
27
M s s . S t . G a l l r e p r o d u c e t e x t u l , m a i dîent anlai ra .t , X X X I I
28
M s s . S t . G a l l n u r e p r o d u c e ãa cneaa rsat ţ i u n e .
29
A c e l aş i t e x t , î n n a r . X X X I d i n m s s . S t . G a l l .
30
M s s . S t . G a l l r e p r o d u c e a n e c d oî tna nt ao rt a ţ i u n e a X X X , i n d i -
cînd în final şi cifra celor pieriţi: „A ceştia erau douã sute".
 Tipãrit la Strassburg Anul
Domnului 1500

31 32 33 34
, , , Aceste naraţiuni lipsesc din mss. St. Gall.
35
Naraţiunea propriu-zisã lipseşte din mss. St. Gall. Parţial ea
este rezumatã în fraza finalã a naraţiunii XXV (vezi, mai înainte n o ta 2 5 ).

131
 ANEXA II
POVESTIRI SLAVE
DESPRE
VOIEVODUL-DRACULEA
Pentru varianta slavã a anecdotelor care-l au ca erou
pe Vlad Ţepeş, oferim textul celui mai vechi manuscris
cunoscut: Mss. 11/1088, provenit din colecţia mînãstirii
Kirilo-Belozersk şi conservat la Biblioteca Publicã „Saltî-
kov-Scedrin" din Leningrad. Acesta a fost descoperit, publi-
cat şi comentat întîia oarã de A. D. Sedelnikov, în 1929.
De altfel, de la descoperirea lui, toate ediţiile ştiinţifice l-au
preferat pe acesta, îl reproducem în traducere, dupã studiul
slavistului Pândele Olteanu, Limba povestirilor slave despre
Vlad Ţepeş (Buc., Editura Academiei R. S. România, 1961,
pp. 355—365). Singura modificare pe care ne-am îngãduit-o
în ceea ce priveşte traducerea este transcrierea numelui
Draculea în loc de Dracula. Raţiunea care ne-a determinat
sã procedãm la adoptarea acestei transcrieri a numelui ero-
ului am cãutat sã o argumentãm la momentul potrivit în
studiul nostru de mai înainte.
POVESTIRE DESPRE
VOIEVODUL DRACULEA
A fost în Ţara Munteneascã un voievod creştin de cre-
dinţã-greceascã cu numele de Draculea pe limba româ-
neascã, iar pe a noastrã diavol, atîta a fost de rãu. Precum
i-a fost numele lui, aşa şi viaţa lui.
I. Odatã au venit la el nişte soli de la împãratul turcesc.
Şi cînd au intrat la el şi s-au închinat dupã obiceiul lor, nu
şi-au scos fesurile din cap. Atunci el i-a întrebat: „De ce
aţi fãcut aşa? Aţi venit la un mare stãpînitor şi astfel de
ruşine mi-aţi fãcut?". Iar ei i-au rãspuns: „Astfel de obicei
are stãpînul nostru şi ţara noastrã". Dar el le-a spus: „Si eu
vreau sã întãresc legea voastrã. Sã vã ţineţi cu tãrie!". Şi a
poruncit sã le batã fesurile în capete cu cîte un cui mic de fier,
Si le-a dat drumul, zicîndu-le: „Ducîndu-vã, spuneţi, stã-
pînului vostru: el este învãţat sã rabde din partea voastrã o
astfel de ruşine, dar noi nu sîntem învãţaţi. Sã nu trimitã
obiceiul sãu la alţi stãpînitori, care nu vor sã-l aibã, ci sã-l
ţinã la el".
II. Iar împãratul s-a supãrat foarte tare în sinea sa pen-
tru aceasta şi a pornit cu oaste împotriva lui şi a venit asupra
lui <Ţepeş> cu multe puteri. Dar el a adunat toatã oastea
cîtã avea (30 900) şi a lovit pe turci în timpul nopţii şi a
omorît o mulţime dintre ei. Dar nu a putut sã biruie cu oameni
puţini împotriva unei oştiri mari şi s-a întors.
Şi pe cei care au venit cu dînsul din lupta aceea, a înce-
put sã-i cerceteze el însuşi. Celui care era rãnit din faţã îi
133
 dãdea cinste mare şi-l fãcea „viteaz" al sãu. Dar pe cel care
era rãnit din spate, poruncea sã-l punã în ţeapã cu şezutul IV. Si aşa de mult ura rãul în ţara sa, cã dacã sãvîrşea
zicînd: „Tu nu eşti bãrbat, ci femeie". cineva vreun rãu fie hoţie sau tîlhãrie sau vreo minciunã
sau nedreptate, acela nu era chip sã rãmînã viu. Fie cã era
Şi atunci cînd s-a dus contra turcilor, a vorbit astfel boier mare, sau preot ori cãlugãr, sau om de rînd, ba chiar
cãtre întreaga sa oştire: „Cine vrea sã se gîndeascã la moarte, dacã cineva ar fi avut mare bogãţie, nu putea sã se rãs-
acela sã nu meargã cu mine, ci sã rãmînã aci!". Iar împã-
ratul auzind aceasta, a plecat înapoi cu mare ruşine ; a pierdut, cumpere de la moarte. Şi atît de temut era, încît <avea
oştire nenumãratã. El nu a îndrãznit sã mai meargã împo- într-un loc un izvor al lui şi o fîntînã şi la aceastã fîntînã
triva lui <Draculea>. şi la izvor veneau cãlugãri mulţi din multe pãrţi. Si veneau
oameni mulţi şi beau din fîntînã şi din izvor, pentru cã apa
III. Împãratul a trimis odatã la el un sol ca sã-i dea era rece şi dulce. Iar el <Draculea> a aşezat la fîntîna aceea
birul. Draculea a cinstit foarte mult pe solul acela şi i-a în loc pustiu, o cupã mare şi minunatã de aur. Şi cine vroia
arãtat toatã averea sa şi i-a spus: „Eu nu numai cã vreau sã bea apã, trebuia sã bea cu acea cupã şi sã o punã la
sã-i dau împãratului dania, dar vreau sã merg la el în slujbã locul acela înapoi. Şi cîtã vreme a existat acea cupã, nimeni
cu toatã oastea mea şi cu toatã visteria. Cum îmi va po- nu a îndrãznit sã o ia.
runci, aşa îi voi sluji.
V. Odatã a dat poruncã în toatã ţara sa ca cine
Şi tu vesteşte pe împãratul tãu, ca atunci cînd mã voi este bãtrîn şi bolnav, sau este beteag de ceva, sau sãrac,
duce la el, sã dea poruncã împãratul în toatã ţara sa, ca sã toţi sã vinã la el. Şi s-a adunat la dînsul o mulţime
nu mi se facã nici un rãu nici mie şi nici oamenilor mei. Iar
eu voi veni la împãrat repede dupã tine şi îi voi aduce birul nenumãratã de sãraci şi de vagabonzi, care aşteptau de la
şi eu însumi voi veni la dînsul". el mare milã. Iar el a poruncit ca sã-i adune pe toţi într-o
casã mare, pre-gãtitã în acest scop şi porunci sã le dea
Împãratul, auzind aceasta de la solul sãu cã Draculea vrea sã mãnînce şi sã bea dupã voie. Ei deci au mîncat şi s-
sã vinã la el în slujbã, pe acel sol al sãu l-a cinstit şi l-a au veselit. Atunci a venit la ei însuşi Draculea şi le-a spus:
încãrcat cu daruri şi a fost foarte bucuros, pentru cã atunci „Ce vã mai trebuie ?". Ei au rãspuns cu toţii: „Ştie
se rãzboia cu împãraţii şi cu ţãrile din rãsãrit. Şi îndatã a domnul Dumnezeu sã dea şi mãria ta cum te va înţelepţi
trimis prin toate cetãţile şi prin ţarã, ca atunci cînd va veni Dumnezeu!". El zise cãtre ei: „Vreţi sã vã fac fãrã griji
Draculea, nimeni sã nu-i facã nici un rãu lui Dra-culea, ba şi sã nu duceţi lipsã de nimic pe aceastã lume ?". Iar ei
încã sã-i dea şi cinste mare. Draculea a pornit şi a strîns toatã aşteptau de la el ceva mare şi toţi au spus: „Vrem
oastea sa. Erau cu el şi pristavii împãra-tului şi-i dãdeau stãpîne!" Atunci el a poruncit sã se închidã casa aceea
cinste mare. Iar el a strãbãtut prin ţara lui <turceascã> vreo 5 şi sã o ardã cu foc şi toţi au ars acolo. Iar el spu-nea cãtre
zile, dar s-a întors pe neaşteptate şi a început sã prade oraşele şi boierii sãi: „Sã ştiţi cã am fãcut aşa, mai întîi ca sã nu
satele. Şi a prins o mulţime mare şi i-a tãiat: pe unii turci îi mai fie povarã altor oameni şi nimeni sã nu mai fie
puneau în ţepi, iar pe alţii îi tãia pe din douã şi îi ardea. Toatã sãrac în ţara mea, ci toţi bogaţi, în al doilea rînd, i-am
ţara aceea a pustiit-o: nu a lãsat pe nimeni în viaţã, nici pe slo-bozit ca sã nu mai sufere nimeni dintre ei pe aceastã
pruncii de la piept. Dar pe alţii, care sînt creştini, i-a mînat şi lume de sãrãcie sau de vreo neputinţã".
i-a aşezat în ţara sa. Şi dupã ce a luat mare mulţime de pradã, s-
a întors. Iar pe pris-tavii aceia, dupã ce i-a cinstit, le-a dat
drumul, spunîndu-le: „Ducîndu-vã, povestiţi împãratului vostru VI. Odatã au venit la el din Ţara Ungureascã doi cãlu-
dupã cum aţi vãzut. Cît am putut atît l-am slujit. Dacã slujba
mea îi va fi plãcutã, eu îl voi mai sluji astfel dupã puterea gãri latini dupã milostenie.
mea". Iar împãratul nu a putut sã-i facã nimic, ci a fost
fugãrit cu ruşine. El a poruncit sã-i aşeze deosebit. Şi a chemat la el pe
unul dintre ei şi i-a arãtat de jur împrejurul curţii o mul-
ţime nenumãratã de oameni traşi în ţepi şi pe roţi şi 1-a
întrebat: „Am fãcut oare bine aşa? Şi cum îi socoti pe aceş-
134 tia de prin ţepi?" Acela <cãlugãrul> i-a rãspuns: „Nu, stã-
pîne, rãu faci, pedepseşti fãrã milã. Se cuvine ca un stãpîn sã
fie milostiv, iar aceştia de prin ţepi sînt nişte mucenici".

135
 A chemat apoi şi pe al doilea (cãlugãr) şi l-a întrebat
la fel. Acela a rãspuns: „Tu eşti pus de Dumnezeu ca stãpîn
ca sã pedepseşti pe cei care fac rãu şi sã milostiveşti pe cei
care fac bine. Iar aceştia au fãcut rãu şi au primit dupã fap-
tele lor".
Draculea a chemat atunci pe primul cãlugãr şi i-a spus:
„De ce ai plecat din mînãstirea şi din chilia ta ca sã umbli
pe la stãpînitorii cei mari, neştiind nimic ? Iatã acum tu
însuţi ai spus cã aceştia sînt nişte mucenici. Eu vreau sã te
fac si pe tine mucenic, ca şi tu sã fii împreunã cu ei muce-
nic". Şi porunci sã-l punã în ţeapã cu şezutul. Iar celuilalt
a poruncit sã-i dea 50 de ducaţi de aur spunînd: „Tu eşti
un bãrbat înţelept". Şi a poruncit sã-l ducã cu trãsura cu
cinste pînã în Ţara Ungureascã.
VII. Odatã a venit la dînsul în cetate un negustor, un
strãin oarecare din Ţara Ungureascã. Şi dupã porunca lui
şi-a lãsat carul în uliţa oraşului, înaintea casei. Şi marfa şi-a
lãsat-o în cãruţã, iar el însuşi dormea în casã. Şi venind cineva
i-a furat din cãruţã 160 de ducaţi de aur. Negustorul s-a dus
la Draculea şi i-a spus de pierderea aurului. Draculea i-a spus:
„Du-te! În noaptea aceasta îţi vei gãsi aurul". Şi porunci sã
caute pe hoţ prin tot oraşul, spunînd: „Dacã nu se va gãsi
hoţul, atunci voi nimici tot oraşul". Şi a poruncit ca sã
aducã aurul sãu şi sã-l aşeze în cãruţã în timpul nopţii. Dar
a pus cu un galben mai mult. Negustorul s-a sculat şi a gãsit
aurul. Şi a numãrat o datã şi de douã ori şi gãsea un galben
mai mult. Şi ducîndu-se la Draculea îi spuse: „Stãpîne, am
gãsit aurul, dar uite acest galben este în plus, nu este al
meu".
Atunci aduserã şi pe hoţul acela cu tot aurul la el. Şi
Draculea zise negustorului: „Mergi în pace! Dacã nu mi-ai
fi spus despre galbenul adãugat, aş fi fost gata sã te pun şi
pe tine în ţeapã, împreunã cu acest hoţ".
VIII. Dacã vreo femeie oarecare sãvîrşea dragoste deo-
sebit de bãrbatul ei, el poruncea sã-i taie ruşinea şi sã o
jupoaie de piele şi sã o lege goalã. Şi pielea aceea poruncea
sã o spînzure de un stîlp în mijlocul cetãţii şi al tîrgului. Tot
aşa fãcea fetelor, care nu-şi pãstrau fecioria, precum şi vãdu-
velor; unora le tãia gurguii sînilor, alteia îi jupuia pielea de
pe ruşinea ei şi bãga în ruşinea ei un drug de fier înroşit în
foc şi ieşea pe gurã. Şi şedea aşa goalã, legatã de stîlp, pînã
ce carnea şi oasele ei se risipeau sau era spre hrana pãsãrilor.
136
IX. Odatã el mergea pe drum şi a vãzut pe un sãrac
oarecare o cãmaşã ruptã, murdarã. Şi l-a întrebat: „Oare
ai nevastã?" Iar el a rãspuns: „Am stãpîne". El însã i-
a
spus: „Du-mã la casa ta sã o vãd".
Şi a vãzut cã soţia lui era tînãrã şi sãnãtoasã. Şi a spus
bãrbatului ei: „În primãvarã, ai semãnat in?". Iar el rãs-
punse: „Doamne, am in mult". Şi i-a arãtat o mulţime de
in. Iar Draculea zise cãtre femeia lui: „De ce eşti leneşã faţã
de bãrbatul tãu ? El este dator sã semene şi sã are şi sã te
hrãneascã, iar tu eşti datoare sã-i faci bãrbatului tãu îmbrã-
cãminte curatã şi frumoasã, iar tu nici cãmaşã nu vrei sã-i
faci, sãnãtoasã fiind la trup. Tu eşti vinovatã şi nu bãrbatul
tãu. Dacã bãrbatul tãu nu ar fi semãnat in, atunci bãrbatul
tãu ar fi fost vinovat". Şi a poruncit sã-i taie amîndouã
mîinile şi trupul ei sã-l puie în ţeapã.
X. Odatã se ospãta sub trupurile oamenilor morţi care
erau puşi în ţeapã, mulţime mare, împrejurul mesei lui. Iar
el mînca în mijlocul lor şi cu aceasta se desfãta. Dar o
slugã
a lui pe care o aşeza în faţa lui ca sã mãnînce, nu a mai putut
sã îndure mirosul acela şi şi-a astupat nasul şi a plecat capul
într-o parte. El a întrebat-o: „De ce faci aşa?" Sluga i-
a
rãspuns: „Stãpîne nu pot sã sufãr putoarea asta". Draculea
a poruncit îndatã ca sã-l punã în ţeapã, zicînd: „Tu trebuie
sã trãieşti acolo sus, pentru cã putoarea nu poate sã ajungã
pînã la tine".
XI. Altã datã a venit la dînsul un sol de la Mateiaş,
craiul unguresc. Solul era boier mare şi de neam din Polonia.
Draculea i-a poruncit sã stea cu el la masã în mijlocul leşu-
rilor acelora. Şi în faţa lui era o ţeapã foarte groasã şi înaltã,
auritã toatã. Şi Draculea a întrebat pe sol: „Spune-mi de
ce am fãcut ţeapã aceasta aşa?" Iar solul acela s-a temut
foarte tare şi a zis: „Stãpîne, pare-mi-se cã vreun boier
mare
a greşit înaintea ta şi vrei sã-i faci o moarte mai cu cinste
decît altora". Draculea zise: „Drept ai grãit. Tu eşti sol
crãiesc al unui mare stãpînitor. Ţie ţi-am fãcut aceastã
ţeapã." Solul rãspunse: „Stãpîne, dacã voi fi sãvîrşit ceva
vrednic de moarte, fã ceea ce vrei, pentru cã tu eşti un jude-
cãtor drept şi nu eşti tu vinovat de moartea mea, ci eu sin-
gur". Draculea a izbucnit în rîs şi a zis: „Dacã nu mi-ai fi
rãspuns aşa, cu adevãrat ai fi fost în ţeapa aceasta". Şi l-a
cinstit foarte mult şi, umplîndu-l de daruri, i-a dat drumul,
zicînd: „Tu într-adevãr poţi sã umbli în solie de la stãpîni-
torii cei mari, la alţi stãpînitori mari, pentru cã eşti învãţat
137
de stãpînitorul tãu cum sã vorbeşti cu stãpînitorii cei mari.
Alţii însã sã nu îndrãzneascã, ci mai întîi vor fi învãţaţi
cum sã stea de vorbã cu stãpînitorii cei mari".
XII. Astfel de obicei avea Draculea: Ori de unde venea
la el un sol, de la împãrat, sau de la rege şi nu era îmbrãcat
în chip ales şi nu ştia ce sã rãspundã la întrebãrile lui sucite,
îl punea în ţeapã, zicîndu-i: „Nu sînt eu vinovat de moartea
ta, ci sau stãpînul tãu, sau tu însuţi. Mie sã nu-mi spui nimic
rãu. Dacã stãpînul tãu, ştiindu-te cu minte puţinã şi neîn-
vãţat, te-a trimis la mine, la un stãpînitor înţelept, atunci
stãpînul tãu te-a omorît; iar dacã cumva ai îndrãznit, tu
însuţi sã vii, nefiind învãţat, atunci tu însuţi te-ai omorît.
Unui astfel de sol îi fãcea o ţeapã înaltã şi auritã toatã şi-l
punea în ea. Iar stãpînului lui îi scria aceste cuvinte prin
alţi oameni: „Sã nu mai trimitã la un stãpîn preaînţelept în
solie pe un om puţin la minte şi neînvãţat".
XIII. Meşterii i-au fãcut nişte butoiaşe de fier. El le-a
umplut şi le-a pus într-un rîu, iar pe meşterii aceia a poruncit
sã-i taie ca nimeni sã nu afle de nelegiuirea sãvîrşitã de el,
decît numai diavolul al cãrui nume îl purta şi el.
XIV. Odatã craiul unguresc, Mateiaş, a pornit cu oaste
asupra lui. El a poruncit împotriva craiului şi s-a întîlnit
cu dînsul şi s-au ciocnit amîndoi şi au prins pe Draculea viu,
pentru cã a fost predat de ai sãi, din cauza rãscoalei. Şi a
fost adus Draculea la crai, care a poruncit sã-l arunce în
temniţã.
Şi a stat închis la Vişegrad pe Dunãre, mai sus de Budin,
12 ani, Iar în Ţara Munteneascã a pus un alt voievod.
XV. Dupã ce a murit acel voievod, craiul a şi trimis la
el în temniţã sã-l întrebe dacã va vrea sã fie voievod în Ţara
Munteneascã, cum a fost şi mai înainte, atunci sã primeascã
credinţa latinã. Iar dacã nu va vrea, atunci va muri în tem-
niţã.
Draculea însã a iubit mai mult dulceaţa lumii vremelnice,
decît pe aceea a lumii veşnice şi fãrã de sfîrşit şi s-a lepãdat
de ortodoxie şi s-a abãtut de la adevãr, a pãrãsit lumina şi
a primit întunericul. Vai, nu a putut sã îndure greutãţile
vremelnice ale temniţei şi s-a pregãtit pentru chinurile cele
fãrã de sfîrşit şi a pãrãsit credinţa noastrã ortodoxã, şi a pri-
mit înşelãciunea latinã.
Regele nu i-a dat numai domnia în Ţara Munteneascã,
ci şi pe sora sa bunã i-a dat-o de soţie. De la dînsa a avut
138
doi fii. A mai trãit puţin, ca la 10 ani şi astfel s-a sfîrşit
eresul acela.
XVI. Spun despre dînsul cã nici cînd şedea în
temniţã nu şi-a lãsat obiceiul sãu rãu, ci vîna şoareci şi
cumpãra pãsãri la tîrg şi le chinuia astfel: pe una o punea în
ţeapã alteia îi tãia capul, iar altora le smulgea penele şi le
dãdea drumul. Şi s-a învãţat sã coasã şi cu aceasta se
hrãnea în temniţã.
XVII. Cînd regele l-a scos din temniţã şi l-a dus la Budin
şi i-a dat o casã în Pesta în faţa Budinului şi pe cînd încã nu
fusese la rege, s-a întîmplat unui rãufãcãtor sã fugã în curtea
lui şi sã se salveze.
Dar au venit urmãritorii şi au început sã-l caute şi l-au gãsit.
Draculea însã s-a sculat şi a luat sabia sa şi a sãrit din
casã şi a tãiat capul pristavului aceluia, care ţinea pe
rãufãcãtor şi a dat drumul rãufãcãtorului. Ceilalţi însã au
fugit şi s-au dus la birãu şi i-au spus cele întîmplate. Iar
birãul cu toţi posadnicii s-a dus la rege ca sã se plîngã împo-
triva lui Draculea. Regele a trimis la el sã-l întrebe: „De ce ai
fãcut un astfel de rãu?". Dar Draculea a rãspuns astfel: „Nu
am fãcut nici un fel de rãu, ci el singur s-a omorît. Ori-cine va
pieri aşa, dacã va nãvãli tîlhãreşte în casa unui mare stãpînitor.
Dacã acel birãu ar fi venit la mine şi mi s-ar fi înfãţişat
şi eu aş fi gãsit în casa mea pe acel rãufãcãtor, sau l-aş fi
predat, sau l-aş fi iertat de la moarte".
I-au spus aceasta regelui. Regele a început sã rîdã şi sã
se mire din inimã de dînsul.
XVIII. Sfîrşitul lui a fost astfel: Trãia în Ţara Munte-
neascã şi au venit asupra ţãrii lui turcii şi au început sã
jefuiascã. El i-a atacat şi turcii au început sã fugã. Oastea
lui Draculea a început sã-i taie fãrã milã şi i-a gonit. Iar
Draculea de bucurie s-a suit pe un deal sã vadã cum taie
pe turci. S-a rupt astfel de oastea celor apropiaţi lui, s-a
travestit <travestindu-se> ca turc <sau: ...„Apropiaţii lui
socotindu-l drept turc") şi l-a lovit unul cu lancea. El, vãzînd cã
este omorît de cãtre ai sãi îndatã a ucis cu sabia sa pe cinci
dintre ucigaşii sãi. Pe el însã l-au strãpuns cu multe suliţe şi
astfel a fost omorît.
XIX. Regele a luat pe sora sa şi cu cei doi fii în Ţara
Ungureascã la Budin: unul trãieşte pe lîngã fiul regelui, iar
celãlalt a fost la episcopul de Oradea şi a murit în vremea
139
noastrã. Pe al treilea fiu, pe cel mai în vîrstã, pe Mihail,
l-am vãzut aici la Budin. De la împãratul turcesc a fugit la
rege. Draculea îl fãcuse cu o fatã oarecare, pe cînd încã nu
se însurase. Ştefan al Moldovei, din voia regelui, a aşezat în
Ţara Munteneascã, pe un oarecare fiu de voievod cu numele
de Vlad. Iar acest Vlad a fost din tinereţe cãlugãr, dupã
aceea a fost preot şi egumen într-o mînãstire. Dupã aceea
s-a tuns şi s-a aşezat ca voievod şi s-a însurat. A luat pe soţia
voievodului, care a fost la puţinã vreme dupã Draculea şi
pe care l-a omorît Ştefan Valahul. Pe soţia aceluia a luat-o
şi acum este voievod în Ţara Munteneascã Vlad, cel care a
fost cãlugãr şi egumen.
In anul 6994 <1486>, februarie 13 s-a scris <am
scris> mai întîi ; apoi, în anul 6998 <1490> ianuarie 28, am
transcris a doua oarã, eu pãcãtosul Efrosin.

140