Psihologie Clinica Si Pie

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłE ALE EDUCAłIEI

CATEDRA DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE
ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ
PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE
CURS
- SEMESTRUL II -
Profesor „Aaron T. Beck” univ. dr. psiholog Daniel DAVID

I. InformaŃii generale
1.1. Date de identificare ale cursului :
Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs si contact tutori:
Nume: Profesor „Aaron T. Beck” univ. dr. Numele cursului – Psihologie clinică şi
Daniel David psihoterapie
Birou: sediul Catedrei de Psihologie Clinică şi Codul cursului – PSY 3146
ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Republicii 37 Anul, Semestrul – anul 3, sem. 1
Pagina web a catedrei: Tipul cursului - Obligatoriu
http://www.clinicalpsychology.ro Pagina web a cursului-
Telefon: 0264-434141 http://www.psychology.ro
Fax: 0264-590967 Tutori - ClinicaTutor@psychology.ro
E-mail: danieldavid@psychology.ro
ConsultaŃii: Vineri 12:00-14:00
1.2. CondiŃionări şi cunoştinte prerechizite
Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcurgerea şi promovarea următoarelor discipline

Introducere în psihologie şi Psihodiagnostic. CunoştinŃele dobândite prin aprofundarea acestor
discipline sporesc considerabil accesibilitatea temelor propuse în acest curs. În totalitatea lor, aceste
prerechizite vor fi foarte utile în rezolvarea sarcinilor de lucru şi, respectiv în promovarea
examenului de evaluare finală. Alte prerechizite utile aprofundării discipliunei Psihologie clinică şi
psihoterapie sunt oferite de cursurile de Psihologie experimentală şi analiza datelor şi Psihologia
personalităŃii.
1.3. Descrierea cursului
Cursul de Psihologie clinică şi psihoterapie face parte din pachetul de discipline fundamentale ale
specializării psihologie, nivel licenŃă, din cadrul FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei a
UniversităŃii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Cursul are ca obiectiv familiarizarea cu domeniile
clinice/medicale de aplicare ale psihologiei. Cursul urmăreşte asigurarea studenŃilor cu un bagaj de
cunoştinŃe declarative şi procedurale care să îi facă apŃi pentru o activitate eficientă în optimizarea
umană, tratamentul psihologic şi ameliorarea tulburărilor psihice şi psihosomatice şi controlul
factorilor psihologici implicaŃi în tulburările somatice. De asemenea, asigurarea unui bagaj de
cunoştinŃe declarative şi procedurale care să îi facă apŃi pentru o activitate eficientă în aceste
domenii.
Cei care vor promova acest curs vor avea competenŃe în:
activităŃile de diagnostic psihologic şi evaluare clinică a tulburărilor psihice, psihosomatice, şi
a factorilor psihologici implicaŃi în tulburările somatice;
dezvoltarea şi rafinarea abilităŃilor în consilierea psihologică din sănătate şi boală;
cercetarea psihologică fundamentală şi aplicativă în domeniile clinice/medicale şi
educaŃie şi consiliere (intervenŃie) psihologică în sănătate şi boală.
1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului
Cursul este structurat pe trei module de învăŃare, care acoperă principalele elemente
cuprinse în orice act de psihoterapie sau consiliere psihologică. Astfel, modulul 1, Tulburările
mentale conform DSM IV, acoperă aspecte legate de definirea şi clarificarea noŃiunilor de diagnostic
şi evaluare clinică, după care se centrează pe diagnosticul nosologic al principalelor tulburări
cuprinse în DSM IV. În cel de-al doilea modul, Anatomia actului psihoterapeutic, sunt prezentate
pe scurt toate componentele unui act terapeutic, pornind de la diagnostic şi evaluare clinică,
explicaŃie/conceptualizare, aplicare de tehnici de intervnŃie, evaluare a eficienŃei intervenŃie, totul în
cadrul relaŃiei psihoterapeutice/de consiliere. Modulul 3 – Tehnici de intervenŃie psihoterapeutică
este focalizat pe prezentarea caracteristicilor intervenŃiilor individuale, de grup şi în grup, precum şi
pe detalierea câtorva tehnici din abordările dinamic-psihanalitică, umanist-experienŃială şi cognitiv-
comportamentală.
Modalitatea de lucru include pe lângă oferirea suportului de curs şi discuŃii interactive în
cadrul consultaŃiilor aferente şi discuŃii prin mijloace electronice pe marginea materialelor parcurse
(ex., e-mail, forum de discuŃii).
ÎnŃelegerea şi facilitatea utilizării informatiilor cuprinse în fiecare modul vor fi optimizate
dacă, în timpul parcurgerii suportului de curs, veŃi consulta sursele bibliografice recomandate. De
altfel, rezolvarea tuturor lucrărilor de verificare impune parcurgerea referinŃelor obligatorii,
menŃionate la finele fiecărui modul.
1.5. Formatul si tipul activităŃilor implicate de curs
Parcurgerea cursului şi a seminariilor va presupune atât întâlniri faŃă în faŃă (consultaŃii), cât
şi muncă individuală. ConsultaŃiile, pentru care prezenŃa este facultativă, reprezintă un sprijin direct
acordat dumneavoastră din partea titularului şi a tutorilor. Acestea vor presupune prezentarea pe
scurt a informaŃiilor centrale din fiecare modul, o mare parte din ele fiind însă dedicată oferirii de
răspunsuri la întrebările dvs. şi clarificării părŃilor mai dificile. Pentru fiecare modul,
dumneavoastră veŃi parcurge materialele bibliografice obligatorii (şi dacă doriŃi şi pe cele
facultative). Este recomandabil ca atunci când veniŃi la consultaŃii să fi parcurs deja materialele
pentru a pune cât mai multe întrebări care să vor uşura ulterior studiul.
Pe scurt, având în vedere particularităŃile învăŃământului la distanŃă dar şi reglementările
interne ale CFCID al UBB, parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea
studenŃilor în următoarele tipuri de activităŃi:
a. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în faŃă;
prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă;
b. realizarea unui unui referat (valorând 3 puncte din nota finală) care poate acoperi: (1) un raport
psihologic-analiză de caz (diagnostic şi evaluare clinică a unui caz real) sau un raport de
cercetare în domeniul clinic. Prezentarea referatului condiŃionează susŃinerea examenului
oral/scris;
c. Realitarea unui set de sarcini anunŃate cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei de depunere a
acestora;
d. forumul de discuŃii – acesta va fi monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de titularul
disciplinei, fiind o modalitate facultativă de a intra în contact cu profesorii dvs.
1.6. Materiale bibliografice
În suportul de curs sunt precizate referinŃele biblografice obligatorii. Sursele bibliografice au

fost astfel stabilte încât să ofere posibilitatea adâncirii nivelului de analiză si, implicit, înŃelegerea
temelor de studiu abordate în fiecare modul. Acestea pot fi accesate la Biblioteca Centrală
Universitară LUCIAN BLAGA, Cluj-Napoca.
AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România (2000). Manual de diagnostic şi statistică a
tulburărilor mentale (DSM IV). DSM IV constituie manualul principal de diagnostic al tulburărilor
mentale, utilizat la ora actuală în întreaga lume. Pe baza acestuia se pot analiza semnele şi
simptomele cu care se prezintă un pacient/client, pentru a se face încadrarea într-o categorie
nosologică.
David, D (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie. Fundamente. Iaşi: Editura Polirom.
Volumul prezintă fundamentele psihologiei clinice şi a psihoterapiei. El se focalizează asupra
demersurilor validate ştiinŃific, prezentând doar succint (şi unde este obligatoriu pentru înŃelegerea
domeniului) abordările nevalidate, indiferent de notorietatea lor. Prin acest demers, autorul
promovează fundamentele care constituie o grilă de lectură riguroasă a domeniului clinic.
David, D. (2003). Castele de nisip. Bucureşti: Editura Tritonic. Cartea reprezintă o analiză
critică a stării actuale a psihopatologiei ca ştiinŃă, care este tratată asemeni unui pacient care se
prezintă la psihopatolog. Pe parcursul lucrării, autorul va răspunde la următoarele întrebări
analizând “semnele şi simptomele pacientului”: (1) Sunt modalităŃile de diagnostic al tulburărilor
psihice corecte şi eficiente?; (2) Sunt tratamentele tulburărilor psihice eficiente? şi asociat acestei
întrebări, sunt psihopatologii mai fericiŃi şi mai sănătoşi din punct de vedere psihic în comparaŃie cu
restul populaŃiei?; (3) Sunt cercetările din psihopatologie riguroase? şi (4) Sunt programele de
formare ale psihopatologilor bine organizate?, punctând şi modalităŃi de corectare, acolo unde este
cazul.
David, D. (2006). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. Iaşi: Editura
Polirom. Lucrarea reliefează fundamentele psihoterapiilor cognitive şi comportamentale. Terapia
cognitiv-comportamentală, înŃeleasă ca prototip al psihoterapiei ştiinŃifice, este acea formă de
psihoterapie care se întemeiază, asemenea medicinii, pe cercetări ştiinŃifice serioase. Ideile cuprinse
în acest volum sunt atât o sinteză a literaturii de specialitate, cât şi o reevaluare a unor publicaŃii
naŃionale şi internaŃionale ale autorului. Integrarea lor în acest volum oferă o perspectivă
comprehensivă şi coerentă asupra domeniul terapiei cognitiv-comportamentale.
David, D., Holdevici, I., Szamoskozi, S., şi Băban, A.S. (2000). Psihoterapie şi hipnoterapie
cognitiv-comportamentală. Cluj-Napoca: Editura Risoprint. Cartea sintetizează aspectele cele mai
relevante privind abordarea cognitiv-comportamentală a tulburărilor de anxietate, alocând o
generoasă parte şi abordării unor subiecte care fascinează şi incită imaginaŃia oamenilor de mult
timp: hipnoza şi intervenŃia hipnoterapeutică.
În plus, suportul de curs oferă bibliografie facultativă, adresată mai ales celor care doresc să
aprofundeze un anumit aspect al tematicilor studiate.
Bibliografie facultativă
American Psychiatric Association (1994). DSM-IV, A.P.A., Washington, DC. (sau varianta în limba
română-DSM-IV); online: http://www.psychologynet.org.
Băban, A.S. (1998). Stres şi personalitate. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.
Beck, A.T. (1976). Cognitive therapy for emotional disorders. International University Press: New
York.
David, D. (2000). Prelucrări inconştiente de informaŃie; implicaŃii pentru mass media, practica
clinică şi juridică. Cluj-Napoca: Editura Dacia.
Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychotherapy (re. ed.). Secaucus, NJ: Birscj Lane.
Holdevici, I. (1996). Elemente de psihoterapie. Bucureşti: Editura All.
Houts, A.C. (2002). Discovery, invention, and the expansion of the modern Diagnostic and
Statistical Manuals of Mental Disorders. În L.E. Beutler şi M.L. Malik (Eds.), Rethinking
the DSM. A psychological perspective. American Psychological Association: Washington.
Iamandescu, B. I. (1997). Psihologie medicală. Bucureşti: Editura Infomedica.
Iamandescu, B. I. (1999). Elemente de psihosomatică generală şi aplicată. Bucureşti: Editura
Infomedica.
Kaplan, H.I., Sadock, B.J., & Grebb, J.A. (1994). Kaplan and Sadock’s Synopsis of Psychiatry;
Behavioral Sciences and Clinical Psychiatry. London: Williams and Wilkins.
Lillienfeld, S.O., Wood J.N. & Garb H.N. (2000). The scientific status of projective techniques.
Psychological Science in the Publica Interest, 2, 27-66.
Mental Health: A Report of the General Surgeon; online:
http://www.surgeongeneral.gov/library/mentalhealth
Miclea, M. (1997). Stres şi apărare psihică. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.
Sarason, G., & Sarason, R. (1999). Abnormal Psychology. Prentice Hall.
Stein, D. J., & Young, J. E. (1992). Cognitive Science and Clinical Disorders. London: Academic
Press, Inc.
Tudose, F. (2000). O abordare modernă a psihologiei medicale. Bucureşti: Infomedica.
Wakefield, J.C. (1999). Philosophy of science and the progressiveness of the DSM’s theory–neutral
nosology: Response to Follette and Houts, Part 1. Behavior Research and Therapy, 37, 963-
999.
World Health Organization (1998). ICD-10 Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament.
Bucureşti: Editura All.
1.7. Materiale si instrumente necesare
Parcurgerea optimă a procesului de dobândire a cunoştinŃelor declarative şi procedurale presupune

accesul studenŃilor la următoarele resurse:
- calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice
suplimentare dar şi pentru a putea participa la secventele de formare interactivă on line);
- imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport, a temelor redactate, a studiilor de caz);
- acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”);
- acces la echipamente de fotocopiere.
1.8. Calendarul cursului

Pe parcursul semestrului II, în care se studiaza disciplina de faŃă, sunt programate 2 întâlniri
faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii; ele sunt destinate soluŃionării, nemediate, a oricăror
nelămuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. Pentru prima întâlnire, se
recomandă lectura atentă a Modulul 1 - Tulburările mentale conform DSM IV. Acesta cuprinde:
1.1. Psihodiagnostic şi evaluare clinică nosologică
1.2. Tulburările mentale conform DSM IV
1.2.1. Tulburările mentale datorate unor condiŃii medicale
1.2.2. Tulburările de anxietate
1.2.3. Tulburările de adaptare
1.2.4. Tulburările factice
1.2.5. Tulburările disociative
1.2.6. Tulburările de personalitate
1.2.7. Tulburările psihotice
1.2.8. Tulburări ale impulsului
1.2.9. Tulburările de somn
1.2.10. Tulburările legate de consumul de substanŃă
1.2.11. Tulburările clinice ale copilului şi adolescentului
1.2.12. Tulburările afective
La cea de-a doua întâlnire, se vor discuta ultimele două module şi se va realiza o secvenŃă
recapitulativă pentru pregătirea examenului final.
Modulul 2 - Anatomia actului psihoterapeutic
2.1.Diagnostic şi evaluare clinică
2.2.Conceptualizare problemei
2.3.RelaŃia psihoterapeutică
2.4.IntervenŃia psihoterapeutică
2.5.Evaluarea rezultatelor
Modulul 3 - Tehnici de intervenŃie psihoterapeutică
Tehnici dinamic-psihanalitice; individuale şi de grup
Tehnici umanist-experienŃiale; individuale şi de grup
Tehnici cognitiv-comportamentale şi de relaxare; individuale şi de grup
De asemenea, în cadrul celor două întâlniri se va discuta modalitatea de realizarea a
raportului de caz, care trebuie predat obligatoriu în momentul prezentării la examenul scris/oral.
Datele celor două întâlniri şi locul de desfăşurare vor fi anunŃate pe site (anunŃuri IDD).
1.9. Politica de evaluare si notare

Evaluarea cunoştinŃelor declarative şi procedurale dobândite în cadrul acestui modul se va
face: printr-un examen oral sau scris (cuprinzând subiecte de redactare) acoperind temele de curs şi
seminar (7 puncte) şi un referat (3 puncte) care poate acoperi: (1) un raport psihologic-analiză de
caz (diagnostic şi evaluare clinică a unui caz real) sau un raport de cercetare în domeniul clinic.
Prezentarea referatului condiŃionează susŃinerea examenului oral/scris.
Punctajul maxim la examenul oral / scris (7 puncte) presupune parcurgerea:
suportului de curs în format electronic;
informaŃiei de pe site-urile de Internet recomandate în textul suportului de curs;
bibliografia obligatorie.
Evaluarea acestor sarcini se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor
acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Dacă studentul
consideră că activitatea sa a fost subapreciată de către evaluatori atunci poate solicita feedback
suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.
StudenŃii care susŃin examene de mărire de notă sau restante trebuie să prezinte toate
sarcinile aferente cursului. Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afişaj
electronic.
1.10. Elemente de deontologie academică

StudenŃii care susŃin examene de mărire de notă sau restante trebuie să prezinte toate
sarcinile aferente cursului.
Fraudarea examenului sau a sarcinilor de lucru de pe parcursul semestrului se penalizează
prin exmatriculare.
Proiectele copiate, discuŃiile sau colaborările în timpul examenelor se sancŃionează cu nota
1. Nepredarea lucrării scrise de către un student care se prezintă la examen este sancŃionată
cu nota 1.
Orice material elaborat de către studenŃi pe parcursul activităŃilor va face dovada
originalităŃii. StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaŃi la
examinarea finală.
Contestarea notei primite la examen se face în scris, la secretariatul facultăŃii, în termen de
24 ore de la afişarea rezultatelor, iar soluŃionarea lor nu poate depăşi 48 de ore de la
mmmomentul depunerii. Nota finală la disciplina respectivă este cea obŃinută în urma
contestaŃiei.
1.11. StudenŃi cu nevoi speciale

StudenŃii afectaŃi de dizabilităŃi motorii sau intelectuale pot contacta titularul cursului sau
tutorii pentru a li se acorda materialele de studiu necesare şi suportul informaŃional necesar.
Titularul cursului şi echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice şi
de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi modalităŃile
de evaluare (examen oral, examen on line etc) în funcŃie de tipul dizabilităŃii cursantului.
Adresa contact titular de curs : DanielDavid @psychology.ro
Adresa contact tutori : ClinicaTutor@psychology.ro
1.12. Strategii de studiu recomandate
Pentru fiecare capitol, studenŃilor li se recomandă să citească notiŃele de la curs şi capitolul

aferent din minim una din cărŃile prezentate la bibliografie. Realizarea sarcinilor oligatorii va
facilita înŃelegerea şi aprofundarea cunoştinŃelor din aceste module. Lectura fiecărui modul şi
rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului
tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.
!!! VerificaŃi periodic site-ul Institutului InternaŃional de Studii Avansate de Psihoterapie şi

Sănătate Mentală Aplicată şi al AsociaŃiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din
România (www.psychotherapy.ro), site-ul Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie
(www.clinicalpsychology.ro) şi publicaŃia Journal of Cognitive and Behavioral
Psychotherapies pentru informaŃii suplimentare legate de acest domeniu.
Scurtă biografie a titularului de curs
Daniel DAVID este psiholog, Prof. “Aaron T. Beck” univ. dr. la Catedra de Psihologie Clinică şi
Psihoterapie a UniversităŃii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi şeful acestei catedre. Este preşedintele
Colegiului Psihologilor din România, Filiala Cluj şi psiholog principal în psihologie clinică,
consiliere psihologică şi psihoterapie. A obŃinut licenŃa în psihologie (în 1996) la Universitatea
Babeş-Bolyai şi doctoratul în psihologie (1999) la aceeaşi universitate. A făcut studii
postuniversitare (1999-2002) în psihologie clinică şi psihopatologie la Mount Sinai School of
Medicine, New York, SUA, şi a parcurs un program de formare (1998-2002) în psihoterapia
cognitivă şi comportamentală la Albert Ellis Institute şi Academy of Cognitive Therapy, SUA. Este
preşedintele AsociaŃiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România, Director al
Centrului Român de Psihoterapie Cognitivă şi RaŃional-Emotivă şi Comportamentală, fondator şi
director al Clinicii Universitare de Psihologie PsyTech şi Editor al revistei „Journal of Cognitive
and Behavioral Psyhotherapies”. Autorul este membru în asociaŃii profesionale internaŃionale de
profil, desfăşoară activităŃi didactice, de cercetare, şi practică psihoterapeutică şi a publicat până în
prezent numeroase cărŃi şi articole, dintre care majoritatea în reviste de prestigiu din străinătate.
Modulul 1 - Tulburările mentale conform DSM IV
Scopul modulului: prezentarea psihodiagnosticului şi a evaluării clinice a tulburărilor

mentale conform DSM IV; prezentarea caracteristicilor principale ale tulburărilor cuprinse
în DSM IV.
Obiective
În urma parcurgerii acestui capitol, studenŃii vor cunoaşte:
caracteristicile psihodiagnosticului şi evaluării clinice;
principiile de utilizare a DSM IV – Sistemul multiaxial de diagnosticare;
tabloul clinicl şi alte caracteristici ale tulburărilor mentale, conform DSM IV.
La finalul acestui modul, studenŃii vor putea să:
prezinte caracteristicile principale ale psihodiagnosticului şi evaluării clinice;
prezinte principalele criterii diagnostice ale celor mai importante tulburări psihice
descrise in DSM IV;
facă diagnosticul diferenŃial pentru cele mai importante tulburări psihice descrise in
DSM IV;
prezinte factorii de risc, epidemiologia, etiologia şi teoriile explicative ale celor mai
importante tulburări cuprinse în DSM IV;.
indice tipurile de tratament disponibile pentru fiecare tulburare.
1.1.Psihodiagnostic şi evaluare clinică nosologică (sursă bibliografică –David, D. 2003

„Castele de nisip”)
De la apariŃia primei ediŃii a DSM (1952) şi până la ultimele ediŃii (DSM-IV, 1990) numărul
categoriilor diagnostice a crescut cu 300%. Unii autori (Houts, 2002) au arătat că această creştere
este artificială şi neobişnuită şi că ea nu se bazează pe date ştiinŃifice ci pe condiŃii socio-economice
şi politice. Apărătorii DSM (Wakefield, 1999) ne spun pe de altă parte, că această creştere nu este
neobişnuită pentru ştiinŃa medicală şi că ea este justificată de dezvoltările ştiinŃifice din această
perioadă. Altfel spus, cercetările din psihopatologie au dus la descoperirea unor noi tulburări
psihice, după cum şi cercetările din medicină au dus la descoperirea unor noi boli somatice. Dacă
această analogie este corectă, ne aşteptăm ca factorii (cercetarea ştiinŃifică) care au dus la creşterea
numărului de categorii diagnostice pentru bolile somatice să fie răspunzători şi de creşterea
numărului de categorii diagnostice. La o analiză mai atentă însă, această analogie este eronată.
Creşterea numărului de categorii diagnostice în ICD este în principal, rezultatul recodării unor
categorii preexistente, nu neapărat al descoperirii unor tulburări sau boli, pe când creşterea
numărului de categorii în DSM este rezultatul adăugirii de noi categorii (Houts, 2002). De fapt, de-a
lungul timpului, din DSM s-au scos şi s-au adăugat tulburări în funcŃie de presiunile şi schimbările
sociale. Spre exemplu, în primele ediŃii ale DSM homosexualitatea era o categorie nosologică
inclusă în lista tulburărilor psihice. Sub presiunea schimbărilor şi mişcărilor sociale, aceasta a fost
scoasă din DSM în 1974, rămânând doar homosexualitatea în formă ego-distonică. În plus,
masturbarea a făcut carieră în psihiatrie ca ”boală psihică” sau ca factor important în diverse
probleme psihice; în schimb, astăzi ea este considerată un comportament sexual sănătos, în măsura
în care nu se manifestă ego-distonic. Probabil că psihopatologia datorează scuze multor oameni care
de-a lungul timpului au fost diagnosticaŃi ca bolnavi psihic deoarece erau homosexuali sau se
masturbau!
În plus, numărul extrem de mare de categorii nosologice duce la o tendinŃă de patologizare a
vieŃii cotidiene. O examinare succintă a ultimelor ediŃii ale DSM (ex. DSM IV, 1994) reliefează
categorii nosologice precum:
Probleme de relaŃionare cu partenerul;
Probleme ocupaŃionale (ex. insatisfacŃia la locul de muncă);
Probleme şcolare;
Non-complianŃa cu tratamentul;
Neglijarea copilului;
Probleme de relaŃionare între fraŃi.
Examinând aceste categorii nosologice, pare că viaŃa normală, fără patologie, nu mai poate
fi găsită în lumea în care trăim. ViaŃa pare să fie o mare boală psihică! Exemplele prezentate mai
sus reflectă probleme de viaŃă, care Ńin adesea de domeniul socio-moral, dar iată că ele sunt
considerate acum tulburări psihice. Observăm că este foarte greu de a evita să fii încadrat într-o
categorie nosologică pe parcursul vieŃii.
Starea de sănătate este definită în ConstituŃia OMS (OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii;
http://www.who.int) ca fiind o stare de bine fizic, psihic şi social. Boala, pe de altă parte, este
definită ca o serie de modificări biologice şi/sau psiho-comportamentale care generează o stare de
distres şi sau/dizabiliate sau un risc crescut spre distres şi/sau dizabilitate [American Psychiatric
Association (APsyA), 1994; U.S. Department of Health and Human Services (USDHHS), 1999].
În definiŃia tulburării psihice prezentată mai sus, câŃiva termeni sunt atât de ambigui încât
utilizarea lor devine periculoasă şi fiecare ne putem trezi că am putea potrivi un diagnostic
psihiatric. Să analizăm aceşti termeni:
• Modificare psihică şi comportamentală. Cât de modificată trebuie să fie modificarea
pentru a ieşi din sfera normalităŃii? Când discutăm despre modificări la nivel biologic
lucrurile sunt mai clare. Aici se pot stabili statistic anumite limite în care un parametru
poate varia, rămânând totuşi în limitele normalităŃii (deşi şi aici pot să apară unele
excepŃii). În ceea ce priveşte aspectele psihologice şi comportamentale, lucrurile sunt
mai complicate. Un prim criteriu care a fost propus pentru a delimita între normal şi
patologic a fost cel statistic. Conform acestui criteriu, normal înseamnă ceea ce
aproximează media populaŃiei (ceea ce fac cei mai mulŃi oameni). Deşi un criteriul util,
acest criteriu nu este satisfăcător. Probabil că el nu ar funcŃiona eficient nici măcar în
domeniul biologic. Caria, spre exemplu, este o prezenŃă frecventă la majoritatea
populaŃiei, fără ca acesta să o facă stare de normalitate. Aplicat în domeniul psiho-
comportamental, acest criteriu ridică probleme serioase; spre exemplu, probabil că în
Evul Mediu, un stil de gândire normal şi non-patologic era acela care considera că
Pământul este plat, iar un stil de gândire patologic, delirant, era acela care susŃinea că
Pământul este rotund! Al doilea criteriu propus pentru a delimita normalitatea de
anormalitate este criteriul cultural-ideal. Conform acestui criteriu, normal este ceea ce se
aşteaptă a fi normal într-o societate, idealul pe care grupul social respectiv îl stabileşte
pentru starea de sănătate. Aşadar, ceea ce este considerat normal într-un context socio-
cultural, poate fi considerat patologic în alt context socio-cultural. Al treilea criteriu este
cel funcŃional. El arată că normalul înseamnă capacitatea de a-Ńi atinge scopurile
importante în viaŃă, fără a interfera cu funcŃionalitatea celuilalt. Astăzi normalitatea este
definită în psihopatologiei într-un cadru delimitat aproximativ de cele trei criterii
menŃionate, cu un accent mai puternic pe criteriul funcŃional.
• Distres şi dizabilitate. Stresul este o prezenŃă constantă în viaŃă noastră. El este unul din
factorii importanŃi pentru viaŃă şi menŃinerea ei. Distresul în schimb este definit ca un
stres care are consecinŃe psihologice şi biologice negative. Dar unde este limita dintre
stres şi distres? Această diferenŃa dintre stres şi distres este cantitativă sau calitativă?
Psihopatologia nu poate răspunde încă riguros la aceste întrebări. În plus, distincŃia
dintre stresul benefic (eustres) şi distres se face adesea posthoc, adică după apariŃia
efectelor lor. Dacă efectele sunt negative atunci stresul se interpretează ca distres, iar
dacă efectele sunt pozitive stresul este interpretat ca eustres; aşadar, această distincŃie nu
are încă valoare predictivă sau explicativă ci doar una clasificatorie, posthoc.
• Risc spre distres şi dizabilitate. Aceste element al definiŃiei este unul cu adevărat
periculos pentru patologizarea vieŃii cotidiene. Ce înseamnă risc? Risc înseamnă
probabilitatea de a apărea ceva negativ. Prin definiŃie, riscul presupune predicŃie asupra
apariŃiei stării de distres şi dizabilitate viitoare şi sugerează că noi, psihologii, putem
face această predicŃie. Întrebarea pe care merită să ne-o punem este însă următoarea: este
justificat un tratament bazat pe acest element ”risc spre distres şi/sau dizabilitate”?
Datele ştiinŃifice pe care le avem în acest moment ne arată că NU, nu este justificat.
PredicŃiile pe care le putem face privind dezvoltarea unor probleme psihice viitoare sunt
extrem de imprecise în acest moment. Chiar cunoscând factorii etiologici de risc (ex.,
favorizanŃi, predispozanŃi, determinanŃi) şi eventualele caracteristici ale mediului
pacientului, probabilitatea de a face o predicŃie acurată asupra dezvoltării unor tulburări
psihice este extrem de mică.
În stabilirea unui diagnostic nosologic se utilizează adesea date de laborator rezultate din
testarea psihologică. Cercetările arată că testele psihologice au o validitate direct comparabilă cu
cea a testelor medicale. Din păcate, în ciuda acestui instrumentar psihologic riguros, se utilizează
adesea şi teste depăşite teoretic şi/sau fără calităŃi psihometrice adecvate. Astfel, Lilienfield, şi
colab., (2000) făcând o examinare critică şi extensivă a testelor proiective arată slaba lor validitate
şi fidelitate. În ciuda acestor rezultate, testele proiective sunt parte integrantă şi importantă a
activităŃii de testare psihologică în domeniul clinic. Rorschach-ul spre exemplu, este încă unul
dintre cele mai utilizate teste psihologice în evaluarea clinică; ironic, el trebuie susŃinut căci în
grupul probelor proiective el este un instrument rezonabil în comparaŃie cu alte probe (ex., testul
Szondi) ale căror teorii nu doar că sunt invalidate ştiinŃific dar sunt anacronice! În paralel cu
utilizare unui instrumentar psihologic depăşit, problema este accentuată prin ignorarea noilor sarcini
experimentale expresie a dezvoltării cercetărilor fundamentale de psihologie. Aceste sarcini care
evaluează riguros şi punctual funcŃii psihologice specifice nu au fost încă adaptate pentru a se
constitui în teste psihologice, deşi se ştie faptul că o sarcină experimentală standardizată şi etalonată
devine test psihologic. Se pare că testarea psihologică, într-o manieră asemănătoare producŃiei de
medicamente, s-a transformat într-o industrie în care marketingul şi inerŃia sistemului menŃin un
instrumentar psihologic adesea depăşit şi blochează noile dezvoltări în domeniu.
Înainte de Kraepelin, diagnosticul tulburărilor psihice a fost, plastic spus, în derivă.
Kraepelin (1896) a încercat să aplice modelul medical şi tulburărilor psihice. În consecinŃă, primele
lui propuneri au fost de a elabora o clasificare nosologică bazată pe etiopatogeneză şi de a evita un
diagnostic nosologic categorial descriptiv, bazat doar pe semne şi simptome. Trebuie să eliminăm în
acest context o concepŃie greşită care există în literatura de specialitate. Modelul medical şi
diagnosticul etiopatogenetic nu înseamnă reducŃionism biomedical. Kraepelin a înŃeles prin model
medical, un model în care boala are anumite manifestări, cauze (etiologie) şi reacŃii patogenetice,
mecanismele etiopatogentice nefiind doar biomedicale ci şi psihosociale. Kraepelin şi-a dat însă
curând seama că, din păcate, cunoştinŃele limitate despre etiopatogeneza tulburărilor psihice din
acea perioadă nu îi permiteau un sistem de clasificare bazat pe etiopatogeneză. Aşadar, a doua
propunere a lui a fost pentru un sistem de clasificare bazat pe evoluŃia şi prognosticul tulburării.
Această a doua propunere are însă o problemă majoră. Un diagnostic corect poate fi făcut doar
posthoc, după apariŃia şi evoluŃia bolii şi prin urmare, el nu ajută foarte mult în procesul de
tratament. Deoarece Kraepelin şi-a bazat activitatea ştiinŃifică pe asumpŃia că tulburări similare se
exprimă prin simptome şi semne similare şi au o etiopatogenie similară, şi deoarece în acea vreme
nu putea cunoaşte clar aspectele de etiopatogeneză a tulburărilor psihice, a acceptat provizoriu un
diagnostic nosologic categorial descriptiv, focalizat pe semne şi simptome. Paradoxal, intenŃia lui
Kraepelin de a evita un diagnostic descriptiv a dus tocmai acolo. Problema este că până în zilele
noastre diagnosticul nosologic a rămas unul descriptiv, uitând angajamentul etiopatogenetic
anterior. Acest angajament descriptiv, de clasificare a semnelor şi simptomelor în diverse categorii,
este unul problematic. Clasificarea semnelor şi simptomelor se poate face după diverse criterii (în
principiu o infinitate!) şi nu puŃine au fost cazurile în care s-au construit categorii sau scos categorii
nosologice din ghidurile de clasificare a tulburărilor psihice pe baza unor criterii instituite sub
presiune socială; cazurile masturbării şi homosexualităŃii descrise anterior sunt ilustrative în acest
sens. Este adevărat însă că în ultimele ediŃii ale DSM se încearcă găsirea unor criterii susŃinute
ştiinŃific de clasificare a semnelor şi simptomelor. Din păcate se ignoră încă diagnosticul
etiopatogenetic şi în consecinŃă cunoaşterea noastră rămâne la nivel descriptiv şi nu ajunge la nivel
explicativ; ca urmare şi tratamentele administrate şi elaborate pe baza unui diagnostic nosologic
categorial descriptiv au mai puŃine şanse să atace mecanisme etiopatogenetice relevante, aceste
tratamentele fiind adesea simptomatice.
Problemele psihodiagnosticului şi evaluării clinice menŃionate anterior pot fi ameliorate
utilizând următoarele strategii.
Dezvoltarea unui diagnostic nosologic categorial focalizat pe mecanisme
etiopatogenetice. Modalitatea de diagnostic a bolilor somatice este strâns legată de
identificarea mecanismelor etiopatogenetice implicate în tabloul clinic. Diagnosticul
tulburărilor psihice este încă un diagnostic focalizat pe simptome şi semne, elementele
principale fiind identificarea, iar apoi clasificarea lor pentru a genera diverse categorii
nosologice.
Realizarea unui diagnostic nosologic categorial realizat pe bază de prototip nu pe baza
unor criterii. Diagnosticul DSM este unul categorial, categoriile fiind instituite pe baza
unor criterii clare. Un caz devine membru al categoriei prin comparaŃie cu criteriile care
definesc acea categorie. Cercetările din psihologia cognitivă arată însă că noi clasificăm
rareori lucrurile pe bază de criterii. Sistemul cognitiv uman clasifică lucrurile
preponderent pe bază de prototip. Termenul de prototip are două înŃelesuri. Unul dintre
ele se referă la un exemplar tip, în timp ce celălalt se referă la un exemplar ideal, un
portret-robot care însumează caracteristice mai multor membri ai categoriei. Aşadar,
atunci când încadrăm un obiect într-o categorie, nu îl comparăm cu caracteristicile
esenŃiale ale categoriei respective, ci cu un exemplar prototip. Pentru a eficientiza
clasificare nosologică şi a o face ecologică, s-a sugerat utilizarea prototipului în cadrul
DSM. Există deja propuneri concrete pentru un diagnostic nosologic nosologic categorial
pe bază de prototip, ele urmând a fi investigate sub aspectul validităŃii lor în studii
viitoare.
Realizarea unui diagnostic dimensional. Conform acestui model, clasificările tulburărilor
psihice ar trebui făcute pe nişte dimensiuni (ex., neuroticism) care să exprime trecerea
treptată de la normalitate la patologie la un prag determinat statistic. S-a încercat
propunerea unor astfel de dimensiuni, dar cum lista lor nu a fost clar stabilită, acest
sistem de clasificare nu s-a generalizat încă.
Realizarea unui diagnostic psihologic focalizat pe simptom. Aşa cum am spus deja,
diagnosticul categorial poate duce adesea la situaŃii nedorite. Astfel, categoriile
nosologice pot să includă pacienŃi cu un tablou clinic parŃial diferit; aceasta deoarece
pentru a fi incluşi într-o categorie nosologică, pacienŃii trebuie să satisfacă un număr de
simptome dintr-o listă mai lungă. Acel număr poate include însă simptome diferite din
lista dată. Un diagnostic psihologic alternativ s-ar focaliza pe funcŃiile psihologice
afectate în diverse tulburări psihice, funcŃii care apar în mai multe categorii nosologice.
Spre exemplu, ideile de tip delirant apar în mai multe categorii nosologice (ex., tulburări
delirante, schizofrenie, etc.). Această abordare ar putea duce la clarificarea mecanismelor
care generează aceste simptome specifice, prin includerea în cercetare a unor pacienŃi cu
simptome omogene.
Utilizarea unui instrumentar psihologic adecvat teoretico-metodologic şi adaptarea unor
teste bazate pe cercetări fundamentale.
Temă de reflecŃie nr. 1

În cadrul definirii noŃiunii de tulburare psihică, prezentaŃi criteriile pe baza cărora se
poate determina dacă modificarea psihică şi comportamentală iese din sfera
normalităŃii.

PrezentaŃi termenii centrali definiŃiei tulburării psihice.
1.2.Tulburările mentale conform DSM IV
DSM IV permite stabilirea unui diagnostic nosologic (încadrarea pacientului într-una sau
mai multe categorii diagnostice), având în vedere simultan posibilele tulburări clinice, tulburări de
personalitate şi/sau retard mental, condiŃiile medicale generale, precum şi stresorii psiho-sociali.
Sistemul multiaxial permite o evaluare pe mai multe axe, fiecare axă referindu-se la un domeniu
diferit de informaŃii care pot ajuta clinicianul în elaborarea planului de tratament.
Principii de utilizare a DSM IV - Sistemul multiaxial de diagnosticare
Axa I
– pe această axă se trece diagnosticul principal (tulburări psihice), cu excepŃia situaŃiilor când
după înregistrarea de pe axa II apare specificarea “Motivul consultaŃiei” sau “Diagnostic
principal”;
– pot apărea mai multe diagnostice, primul fiind cel principal;
– pe această axă se înregistrează toate tulburările, cu excepŃia “Tulburărilor de personalitate”,
“Retardului mental”, “Tulburări ale impulsului nespecificate”.
Axa II
- pe această axă se înregistrează tulburările de personalitate, retardul mental, trăsăturile de
personalitate dezadaptative, mecanismele de coping dezadaptative şi frecvent utilizate;
– uneori, diagnosticul de pe această axă poate constitui “Motivul consultaŃiei” sau “Diagnosticul
principal”;
Axa III
- pe axa III se înregistrează condiŃiile medicale generale;
- vizează afecŃiuni ca: tulburări infecŃioase, neoplasm, tulburări endocrine, metabolice,
imunologice, afecŃiuni ale componentelor constitutive ale sângelui, boli ale sistemului nervos şi
organelor de simŃ, tulburări ale sistemului circulator, tulburări ale aparatului respirator, tulburări
ale aparatului digestiv, tulburări ale aparatului genito-urinar, afecŃiuni dermatologice, probleme
legate de graviditate, boli ale sistemului muscular şi osos, anomalii congenitale, răniri sau
intoxicaŃii cu substanŃe toxice.
OBSERVAłIE: Dacă tulburarea psihică este considerată a fi consecinŃa directă a unei condiŃii
medicale generale, aceasta se înregistrează pe axa I (“Tulburări mentale datorate unor condiŃii
medicale generale”), afecŃiunea somatică trecându-se şi pe axa III.
Axa IV
- pe această axă se trec stresori negativi şi pozitivi (dacă se apreciază că aceştia constituie sau
conduc la o problemă;
- în general, se înregistrează condiŃii care au apărut cu cel mult un an înainte de declanşarea
simptomatologiei, dar se pot nota şi probleme din trecutul mai îndepărtat, dacă acestea sunt
relevante.
OBSERVAłIE: Problemele psiho-sociale şi de mediu se notează, de regulă, pe axa IV, dar şi pe axa
I dacă sunt cauze directe ale tulburării psihice (“Alte condiŃii care pot constitui Ńinta intervenŃiei
terapeutice”)
Axa V
- indicele global de evaluare a funcŃionării este o măsură a nivelului general de funcŃionare;
- este util pentru planificarea terapiei, evaluarea efectelor terapiei, anticiparea rezultatelor;
- cotarea se face doar vis a vis de funcŃionarea /adaptarea psihologică, socială şi ocupaŃională; nu
sunt incluse dificultăŃile datorate limitărilor de ordin fizic sau care Ńin de mediu.
ObservaŃie: În cazul tuturor tulburărilor, este necesar: Să se evalueze impactul afecŃiunilor
somatice concomitente şi a consumului de substanŃe; Diagnosticul clinic presupune ca funcŃionarea
şi capacitatea de adaptare a individului în viaŃa familială, socială şi /sau profesională să fie sever
afectate.
Exemplu de diagnostic DSM IV:
Axa 1 (tulburări clinice): Tulburare de atac de panică, fără agorafobie şi tulburare de anxietate
generalizată (depresie subclinică - pacientul prezintă unele simptome de depresie, însă nu sunt
îndeplinite toate criteriile pentru nici una dintre tulburările depresive);
Axa 2 (tulburări de personalitate): Nimic semnificativ clinic. Pacientul prezintă unele
caracteristici de personalitate dependentă;
Axa 3 (boli somatice sau alte condiŃii medicale): Nimic semnificativ;
Axa 4 (stresori psihosociali): Suport social inadecvat, probleme la domiciliu, condiŃii de
muncă solicitante.
Axa 5 (indicele general de funcŃionare - GAF): 60 (curent).

La ce domenii de informaŃii se referă cele cinci axe ale diagnosticului nosologic după
DSM IV?
1.2.1. TULBURĂRI MENTALE DATORATE UNOR CONDIłII MEDICALE GENERALE
Prezentare generală
- termenul de “condiŃie medicală generală” se referă la afecŃiunile somatice de pe axa III,
deşi distincŃia boală somatică - boală psihică nu se justifică în totalitate (ambele implicând atât
factori fizici, cât şi psihici), aceasta se face din nevoia de rigurozitate în evaluare;
- secŃiunea include descriptori şi criterii diagnostice pentru trei astfel de subcategorii:
1. tulburare catatonică determinată de condiŃii medicale generale;
2. tulburarea de personalitate determinată de condiŃii medicale generale;
3. tulburări mentale nespecificate, determinate de condiŃii medicale generale;
- alte tulburări datorate unor condiŃii medicale sunt prezentate împreună cu tulburări specifice, pe
baza criteriului asemănării din punctul de vedere al simptomatologiei:
delirium datorat unei condiŃii medicale generale;
demenŃă datorată unei condiŃii medicale generale;
tulburări amnezice datorate unei condiŃii medicale generale;
tulburări psihotice datorate unei condiŃii medicale generale;
tulburări afective datorate unei condiŃii medicale generale;
tulburări de anxietate datorate unei condiŃii medicale generale;
disfuncŃii sexuale datorate unei condiŃii medicale generale;
tulburări de somn datorate unei condiŃii medicale generale.
Etiologie
CondiŃii medicale ce determină tulburări mentale:
- epilepsia –30% dintre epileptici au probleme psihiatrice;
- tulburările degenerative - Huntington, Parkinson, asociate cu depresie, demenŃă, psihoză;
- tumorile cerebrale – în funcŃie de localizare pot determina orice tulburare din DSM;
- traumatismele craniocerebrale – se pot asocia cu tulburările de memorie, cognitive, de
personalitate;
- tulburările legate de demielinizare – scleroza multiplă se asociază cu depresie, tulburări de
memorie, tulburări de personalitate, stări de euforie;
- bolile infecŃioase – herpes, sifilis;
- tulburările imunologice - HIV, lupus eritematos asociate cu depresie, insomnii, instabilitate
emoŃională, stări confuzive;
- tulburările endocrine - hipertiroidismul asociat cu anxietate, stări confuzive; hipotiroidismul
asociat cu manie, halucinaŃii;
- boli metabolice – encefalopatia hepatică asociată cu tulburările de personalitate, memorie, deficit
intelectual;
- tulburările de nutriŃie;
- intoxicaŃiile - cu mercur se asociază cu depresie, iritabilitate, psihoză.
Diagnostic DSM IV
Criterii diagnostice
Tipul tulburării
Tulburare A - prezenŃa catatoniei manifestată prin imobilitate motorie, activitate motorie
catatonică excesivă aparent lipsită de scop, negativism extrem sau mutism, bizarerii ale
determinată de mişcărilor voluntare, ecolalie, ecopraxie;
condiŃii
B – datele din istoricul personal, examinări fizice şi de laborator arată că
medicale
tulburarea este în legătură directă cu o condiŃie medicală generală.
generale
Tulburarea de A – prezenŃa unei tulburări de personalitate persistente, care reprezintă o

personalitate modificare a trăsăturilor de personalitate iniŃiale;
determinată de B – datele din istoricul personal, examinări fizice şi de laborator arată că
condiŃii tulburarea este în legătură directă cu o condiŃie medicală generală
medicale Este de tip labil, dezinhibat şi agresiv.
generale
Tulburări - este o categorie reziduală, utilizată atunci când s-a stabilit că tulburarea este
mentale cauzată de efectele fiziologice directe ale unei condiŃii medicale generale, însă
nespecificate, nu sunt îndeplinite criteriile pentru alte tulburări prezentate mai sus.
determinate de
condiŃii
medicale
generale
Diagnostic diferenŃial
- de regulă, tulburarea somatică (medicală) se înregistrează pe axa III, iar tulburarea psihică pe
axa I;
- se investighează dacă există în literatură o asociere între cele două; dacă există, trebuie
determinată relaŃia dintre acestea în cazul particular supus evaluării;
- dacă se constată că tulburarea psihică a apărut în absenŃa celei somatice, atunci se poate
considera că nu este determinată de aceasta. În acest caz, psihoterapia nu este strâns legată de
medicaŃia administrată;
- dacă datele din istoricul personal indică o asociere temporală între cele două tulburări, se
tratează întâi boala somatică (înlăturarea cauzei organice) şi apoi se face intervenŃia
psihoterapeutică;
- este indicat ca diagnosticul să se facă separat, pentru boala somatică şi cea psihică.
Tratamentul
- în principal medical (pentru eliminarea cauzelor);
- intervenŃia psihoterapeutică – se recomandă: intervenŃie cognitiv-comportamentală
simptomatică; tehnici psihodinamice care Ńintesc mecanismele defensive foarte puternice ce pot
interfera cu tratamentul; tehnici umanist-experienŃiale (terapie suportivă).
1.2.2. TULBURĂRILE DE ANXIETATE
Anxietatea este un termen ce semnifică modificări specifice la patru nivele: subiectiv, cognitiv,
comportamental şi biologic/fiziologic.
1. La nivel subiectiv – persoana îşi descrie trăirile ca sentimente de teamă, catastrofă imediată,
neputinŃă, groază;
2. La nivel cognitiv – (1) procesările şi conŃinuturile informaŃionale dezadaptative duc la
prelucrarea preferenŃială din mediu a stimulilor anxiogeni, ignorând stimulii neutri sau
pozitivi din punct de vedere afectiv; (2) existenŃa unei discrepanŃe între ce-şi doreşte sau ce
trebuie să facă persoana şi ce crede aceasta că poate face;
3. La nivel comportamental – apare comportamentul de evitare a situaŃiilor anxiogene;
4. La nivel biologic – domină modificările induse de dezechilibrul sistemului nervos vegetativ,
cu predominanŃa simpaticului.
Nu este necesar ca modificările specifice anxietăŃii să apară simultan la cele patru nivele, într-un
mod conştientizat de persoană.
(1) ATACUL DE PANICĂ – este definit ca o stare distinctă, în care se înregistrează apariŃia bruscă a
unor sentimente de teamă, teroare şi dezastru iminent. Acestea se asociază cu simptome
somatice (palpitaŃii, dureri de piept, senzaŃie de sufocare) şi teama de a nu înnebuni sau pierde
controlul;
(2) AGORAFOBIA - este caracterizată prin evitarea sau suportarea cu extremă anxietate a unor
situaŃii sau locuri din care ieşirea poate fi dificilă (sau jenantă), sau în care este greu de obŃinut
ajutor în caz că persoana are un atac de panică, sau simptome specifice atacului de panică;
(3) TULBURAREA DE PANICĂ FĂRĂ AGORAFOBIE – se caracterizează prin prezenŃa atacurilor de
panică recurente, neaşteptate şi îngrijorări persistente faŃă de acestea;
(4) TULBURAREA DE PANICĂ CU AGORAFOBIE – se caracterizează prin atacuri de panică neaşteptate,
recurente şi agorafobie;
(5) AGORAFOBIA FĂRĂ ATAC DE PANICĂ – se caracterizează prin prezenŃa agorafobiei şi a
simptomelor specifice atacului de panică, fără prezenŃa unor atacuri de panică neaşteptate;
(6) FOBIILE SPECIFICE - sunt caracterizate prin prezenŃa anxietăŃii de nivel clinic, datorată
confruntării cu o situaŃie sau obiect care provoacă teamă; duce frecvent la evitarea
comportamentală a stimulului anxiogen;
(7) FOBIA SOCIALĂ – este caracterizată prin prezenŃa anxietăŃii de nivel clinic, datorată confruntării
cu o anumită situaŃie socială sau de performanŃă; duce frecvent la evitarea comportamentală a
situaŃiei anxiogene;
(8) TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ – este caracterizată prin prezenŃa obsesiilor (care produc
anxietate accentuată sau distres) şi/sau a compulsiilor (cu rolul de a neutraliza anxietatea);
(9) TULBURAREA DE STRES POSTTRAUMATIC – se caracterizează prin reexperienŃierea unui
eveniment extrem de traumatic, acompaniată de arousal ridicat şi evitarea stimulilor asociaŃi cu
trauma;
(10) TULBURAREA DE STRES ACUT - se caracterizează prin prezenŃa unor simptome asemănătoare
cu cele din stresul posttraumatic, care se instalează imediat după un eveniment extrem de
traumatic;
(11) ANXIETATEA GENERALIZATĂ – se caracterizează printr-o perioadă de cel puŃin şase luni de
anxietate şi îngrijorări persistente;
(12) ANXIETATE DATORATĂ UNEI CONDIłII MEDICALE GENERALE – se caracterizează prin
simptome de anxietate care sunt consecinŃa directă a prezenŃei unei condiŃii medicale generale;
dintre condiŃiile medicale asociate anxietăŃii amintim: tulburările endocrine (hiper şi
hipotiroidism, hipoglicemie, hiperadrenocorticism etc.); tulburări cardiovasculare (embolie
pulmonară, aritmie, etc.); tulburări respiratorii ( pneumonie, hiperventilaŃie etc.); tulburări
metabolice (deficit de vitamină B12, porfirie etc.); tulburări neurologice ( neoplasm, tulburări
vestibulare, encefalită etc. );
(13) ANXIETATE INDUSĂ DE CONSUMUL DE SUBSTANłE - se caracterizează prin simptome de
anxietate care sunt consecinŃa directă a ingestiei de alcool, droguri, medicamente sau a
expunerii la substanŃe toxice;
(14) ANXIETATE NESPECIFICATĂ ANTERIOR – se caracterizează prin prezenŃa simptomelor de
anxietate, care însă nu justifică acordarea unuia dintre diagnosticele anterioare.
OBSERVAłII: anxietatea de separare şi evitarea fobică limitată la contactul sexual genital sunt
incluse în categoriile “Tulburări clinice ale copilului şi adolescentului”, respectiv “Tulburări sexuale
şi de identitate sexuală”.
ATACUL DE PANICĂ (cu şi fără agorafobie)
Tulburarea Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 1,5%-3,5%;
- Aproximativ o treime până la o jumătate dintre indivizii cu atac de panică
Atacul de
au, de asemenea, agorafobie; în loturile clinice, agorafobia apare chiar mai
panică (cu şi
frecvent;
fără agorafobie)
- Atacul de panică fără agorafobie apare de două ori mai frecvent şi atacul
de panică cu agorafobie de trei ori mai frecvent la femei comparativ cu
bărbaŃii.
- În populaŃia clinică, peste 95% dintre pacienŃii cu agorafobie au sau au
avut şi atac de panică;
Agorafobie fără - În populaŃia generală, frecvenŃa agorafobiei fără atac de panică este mai
atac de panică mare decât frecvenŃa atacului de panică cu agorafobie (deşi există critici
legate de modalităŃile de evaluare).
- Apare mult mai frecvent la femei, comparativ cu bărbaŃii.
Tulburarea Teorii explicative

Teoria cognitiv-comportamentală
SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice în atacul de panică:
ApariŃia unei stări de arousal (consum de cafea, efort fizic etc.);
Interpretarea în termeni de boală a acestei stări, asociată cu
sentimentul lipsei controlului şi iminenŃei unei crize;
Această interpretare amplifică modificările induse de SNV la punctul
1, intrându-se într-un cerc vicios (cauza şi efectul îşi schimbă locul).
Atacul de Teoria psihanalitică
panică fără Există patru tipuri de anxietăŃi:
agorafobie 1. Anxietatea idului – apare prima dată în ontogeneză cauzată de teama că lumea
înconjurătoare va duce la pierderea autonomiei idului;
2. Anxietatea de separare – copilul simte că se rupe de persoana semnificativă;
3. Anxietatea de castrare – probleme legate de complexul Oedip şi Electra;
4. Anxietatea superego-ului – apare după dezvoltarea superego-ului
Atacul de panică se leagă de anxietatea idului – pulsiunile sunt foarte puternice şi
ego-ul nu reuşeşte să le blocheze, rezultând sentimentul lipsei de control asupra
lumii înconjurătoare.
Atacul de Teoria cognitiv-comportamentală
panică cu Evitarea agorafobică apare datorită asocierii diferitelor situaŃii cu atacuri de
agorafobie panică, astfel persoana învaŃă să le evite pentru a minimaliza posibilitatea
declanşării unui nou atac de panică.
Tipul Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

tulburării
Episod distinct de teamă intensă şi disconfort, în care patru sau mai multe
dintre următoarele simptome debutează brusc şi ating apogeul într-o perioadă
de 10 minute:
• PalpitaŃii, ritm cardiac accelerat;
• TranspiraŃii;
• Tremurături;
• SenzaŃie de sufocare;
Atacul de • Dureri de piept;
panică
• GreaŃă şi dureri abdominale;
• SenzaŃie de ameŃeală şi leşin;
• Derealizare (detaşare de realitate) sau depersonalizare (detaşare de sine);
• Frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
• Frica de moarte;
• Parestezii (senzaŃie de amorŃeală sau furnicături);
• Frisoane sau puseuri de căldură.
A - experienŃierea unor stări de anxietate în situaŃii sau locuri din care ieşirea
poate fi dificilă (sau jenantă) sau în care este greu de obŃinut ajutor în caz că
persoana are un atac de panică sau simptome specifice atacului de panică (Ex.
Agorafobia locuri aglomerate, singur acasă, pe un pod, într-un mijloc de transport, într-un
loc izolat);
B – situaŃiile sunt evitate sau suportate cu dificultate.
A1 – atacuri de panică recurente, neaşteptate;
A2 – cel puŃin unul dintre atacuri a fost urmat de cel puŃin o lună de:
Atacul de Îngrijorări persistente legate de probabilitatea apariŃiei unui nou atac de
panică (cu şi panică sau;
fără Îngrijorări legate de implicaŃiile sau consecinŃele atacului sau;
agorafobie) Modificări importante de comportament legate de prezenŃa atacurilor
de panică;
B – prezenŃa sau absenŃa agorafobiei (cu sau fără agorafobie).
A. prezenŃa agorafobiei asociată cu teamă de a nu dezvolta simptome
Agorafobie asemănătoare atacului de panică;
fără atac de B. nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru atacul de panică;
panică C. dacă se asociază cu o condiŃie medicală generală, teama este
disproporŃionată.
Tulburarea de atac de panică (cu şi fără agorafobie)
Tulburarea cu care
se face diagnosticul Indici de diferenŃiere
diferenŃial
Alte tulburări în care Atacul de panică în tulburarea de atac de panică apare recurent şi
poate apărea atacul neaşteptat (“ca din senin”), fie iniŃial, fie pe parcursul tulburării. La
de panică (fobie celelalte tulburări, panica este asociată cu situaŃii sau obiecte specifice.
socială, tulburare
obsesiv-compulsivă, Evitarea agorafobică se distinge prin obiectul temei – frica de a nu
PTSD, anxietate de avea un alt atac de panică.
separare, tulburare
delirantă)
Agorafobia fără istoric de atac de panică
Tulburarea cu care
diferenŃial
- în agorafobie, nu există în istoricul personal nici un atac de panică;
Tulburare de atac de evitarea rezultă din teama de umilire sau neputinŃă datorită unor
panică cu agorafobie simptome asemănătoare panicii
- teama de a nu acŃiona într-o manieră umilitoare sau jenantă (fobia

Fobie socială socială) versus teama de a nu se pune într-o postură umilitoare datorită
dezvoltării unor simptome de panică (agorafobie).
- teama de situaŃiile în care ar fi dificil de plecat sau unde nu s-ar
Fobii specifice putea obŃine ajutor în cazul unor simptome de panică (agorafobie) versus
teama de situaŃii specifice (fobia simplă).
- refuzul de a ieşi din casă datorită lipsei de energie, ahedoniei, apatiei
Episod depresiv (episod depresiv major) versus refuzul de a ieşi din casă de teamă că nu
major va putea obŃine ajutor în eventualitatea unor simptome de panică
(agorafobie)
- evitarea unor situaŃii din teamă că nu va putea obŃine ajutor sau că se va
Tulburare delirantă pune într-o postură jenantă în eventualitatea unor simptome de panică
(agorafobie) versus teama de persecuŃie
- refuzul de a părăsi casa şi persoanele apropiate de teama de a nu le
Anxietatea de pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a părăsi casa de teamă că
separare nu va putea obŃine ajutor în eventualitatea unor simptome de panică
(agorafobie).
FOBIILE SPECIFICE
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 10%-11,3%;
- Aproximativ 75%-90% dintre persoanele cu fobii de animale, fenomene
Fobiile naturale sau forme situaŃionale de fobii sunt femei;
specifice - Aproximativ 55%-70% dintre persoanele cu teamă de înălŃime sunt femei;
- Aproximativ 55%-70% dintre persoanele cu fobie de sânge / injecŃii /
rănire sunt femei.

Există două tipuri de fobii, cu şi fără cogniŃii dezadaptative:
Fobiile
simple/ 1. Stimulul fobic joacă rolul stimulului condiŃionat iar reacŃia anxioasă
specifice reprezintă răspunsul necondiŃionat;
2. CogniŃiile dezadaptative (negativ exagerate faŃă de stimulul fobic; ex., “câinii
sunt animale periculoase, turbate”) amplifică simptomatologia anxioasă şi
generează comportamentul evitant.
Când nu apar cogniŃiile dezadaptative, persoana îşi consideră reacŃia ca fiind
iraŃională şi nejustificată, generându-se totuşi comportamentul evitant.
Evitarea duce la dispariŃia anxietăŃii, fiind astfel întărită negativ.
Teoria psihanalitică
Fobiile simple se leagă mai ales de anxietatea de castrare (vezi complexul Oedip
şi Electra). Pulsiunile sexuale îndreptate spre mamă sunt reprimate fără succes
iar apoi sunt sublimate, rezultând fobii simple.

tulburării
A. teamă ilogică, accentuată şi persistentă declanşată de prezenŃa sau
anticiparea prezenŃei unui obiect sau a unei situaŃii specifice;
Fobiile B. contactul cu stimulul fobogen provoacă aproape invariabil un răspuns anxios
simple/specific imediat, care poate lua forma unui atac de panică declanşat sau favorizat de o
e situaŃie (situaŃional);
C. persoana recunoaşte că frica sa este exagerată şi ilogică;
D. situaŃia fobică este evitată sau suportată cu dificultate.
Fobiile simple /specifice
Tulburarea cu care
se face diagnosticul
Indici de diferenŃiere
diferenŃial
Tulburarea de panică - Evitarea unor situaŃii de teama unui atac de panică (tulburare de atac
cu agorafobie de panică cu agorafobie) versus evitarea unor situaŃii specifice.
- Obiectul fricii este evaluarea socială (fobie socială) versus o situaŃie
Fobia socială sau obiect specific (fobii simple).
- Evitarea unor situaŃii specifice (fobii specifice) versus evitarea
Stresul posttraumatic situaŃiilor anterior asociate cu trauma (PTSD).
Tulburarea obsesiv- - Evitarea este asociată cu conŃinutul obsesiei (OCD) versus evitarea
compulsivă unor situaŃii specifice.
- Refuzul de a părăsi casa şi persoanele apropiate de teama de a nu le
Anxietatea de pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a se expune la situaŃii
separare specifice.
- Preocuparea de a avea o boală gravă (ipohondrie) versus
Ipohondria preocuparea că o boală ar putea fi contactată (fobie specifică).
Tulburări alimentare - Evitarea alimentelor şi aspectelor legate de alimentaŃie (tulburări
(bulimie, anorexie) alimentare) versus evitarea unor obiecte specifice (fobie simplă).
- Evitarea unor activităŃi ca răspuns la delir, dar teama nu e percepută
Schizofrenia şi alte ca fiind nejustificată şi exagerată (tulburări psihotice) versus evitarea
tulburări psihotice unor situaŃii specifice, iar teama este percepută ca fiind exagerată (fobii
simple).
FOBIA SOCIALĂ
Epidemiologie
Tulburarea
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 3%-13%; majoritatea persoanelor
afectate se tem să vorbească în public (mai puŃin de jumătate se tem să
discute cu persoane străine sau să cunoască persoane noi; mai rar apare
teama de a mânca sau bea în public, ori de a utiliza toaletele publice);
- În populaŃia clinică, majoritatea pacienŃilor se tem de mai multe situaŃii
Fobia socială publice;
- Persoanele cu fobie socială sunt spitalizate rar; tratamentul se face
frecvent ambulatoriu;
- În populaŃia generală, este mai frecventă la femei, dar în populaŃia clinică
apare la fel de des la femei ca şi la bărbaŃi (uneori chiar mai frecvent la
bărbaŃi).
Teorii explicative
Tulburarea
Există două tipuri de fobie socială, cu şi fără cogniŃii dezadaptative.
SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice este următoarea:
- Neajutorare (persoana nu ştie cum să răspundă cerinŃelor sociale, aceasta
generând o stare de anxietate);
- Anxietatea, care poate fi amplificată de cogniŃii dezadaptative despre situaŃiile
Fobia socială sociale (“trebuie să arăt perfect”);
- Persoana nu ştie cum să răspundă la anxietatea generată, ceea ce amplifică
mai mult anxietatea şi declanşează comportamentul evitant;
- Evitarea duce la dispariŃia anxietăŃii, fiind astfel întărită negativ.
Fobia socială ca şi agorafobia se leagă mai ales de anxietatea de castrare (vezi
complexul Oedip şi Electra).

tulburării
A. teamă accentuată şi persistentă de una sau mai multe situaŃii sociale sau de
performanŃă, în care pacientul ia contact cu persoane necunoscute sau este
expus la evaluarea celorlalŃi. Pacientul se teme că va acŃiona (sau va
manifesta anxietate) într-o manieră umilitoare sau jenantă;
B. contactul cu stimulul fobogen provoacă aproape invariabil un răspuns
Fobia socială
anxios imediat, care poate lua forma unui atac de panică declanşat sau
favorizat de o situaŃie (situaŃional);
C. persoana recunoaşte că frica sa este exagerată şi ilogică;
D. situaŃiile sociale sau de performanŃă care provoacă teama sunt evitate sau
suportate cu dificultate.
Fobia socială
Tulburarea cu care
diferenŃial
Tulburare de atac de - teama de a nu acŃiona într-o manieră umilitoare sau jenantă (fobia
panică cu agorafobie socială) versus teama de a nu se pune într-o postură umilitoare datorită
dezvoltării unor atacuri de panică (atac de panică cu agorafobie).
- teama de a nu acŃiona într-o manieră umilitoare sau jenantă (fobia
Agorafobie fără atac socială) versus teama de a nu se pune într-o postură umilitoare datorită
de panică dezvoltării unor simptome de panică (agorafobie).
- refuzul de a părăsi casa şi persoanele apropiate de teama de a nu le
Anxietatea de pierde (anxietate de separare) versus refuzul de a părăsi casa pentru a evita
separare situaŃiile sociale; disconfortul apare şi atunci când situaŃia socială survine
acasă (fobia socială).
- teama de umilire, de situare într-o postură jenantă sau îngrijorări
Anxietate legate de propria performanŃă apare şi atunci când nu există situaŃia de
generalizată şi fobii evaluare (anxietate generalizată, fobii simple) versus teama de umilire
simple ulterioară evaluării celorlalŃi (fobia socială).
Tulburarea - evitarea situaŃiilor sociale datorită lipsei de interes pentru relaŃionarea
pervazivă de cu ceilalŃi (tulburare pervazivă şi tulburare de personalitate de tip schizoid)
dezvoltare şi versus evitarea situaŃiilor sociale ce implică contact cu persoane
tulburare de necunoscute, în prezenŃa interesului pentru relaŃii sociale cu persoane
personalitate de tip cunoscute.
schizoid
Tulburare de - distincŃia este dată de perioada debutului tulburării şi severitatea şi
personalitate de tip caracterul general al acesteia.
evitant
Anxietatea de - diagnosticul de fobie socială se pune doar dacă simptomele
performanŃă, tracul interferează puternic cu viaŃa familială, profesională, socială a persoanei.
de scenă, timiditatea
TULBURAREA OBSESIVO-COMPULSIVĂ (OCD)
Tulburarea - În populaŃia generală, prevalenŃa este de 2,5%;
obsesivo- - Apare la fel de frecvent la bărbaŃi şi femei.
compulsivă
SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice este următoarea:
- PrezenŃa unor gânduri intruzive normale;
- Interpretarea negativă a acestor gânduri şi asocierea lor cu trăiri
emoŃionale (anxietate); asocierea determină creşterea frecvenŃei apariŃiei
lor;
Tulburarea - Anticipările persoanei, frica de aceste gânduri este o altă premisă care
obsesivo- creşte frecvenŃa de apariŃie.
compulsivă Pentru a elimina anxietatea generată de gândurile obsesive, persoana
apelează la o serie de comportamente întărite negativ, care se repetă
compulsiv, fiind incontrolabile deoarece reduc anxietatea resimŃită.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este consecinŃa fixaŃiei şi regresiei la
stadiul anal; această fixaŃie generează ambivalenŃă.
Ca şi mecanism de apărare, se încearcă separarea conŃinutului
informaŃional de încărcătura afectivă; dacă separarea nu funcŃionează, se
blochează expresia comportamentală a gândului – rezultă un comportament
opus celui determinat de obsesie, care poate fi automat (compulsie) sau
voluntar (reacŃia inversă).
Tipul tulburării Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
A. apar fie obsesiile, fie compulsiile.
Obsesiile:
gânduri, impulsuri, imagini persistente resimŃite la un moment dat ca
intruzive, inadecvate, care cauzează anxietate şi distres;
gândurile, impulsurile sau imaginile nu sunt doar îngrijorări excesive
pentru probleme de zi cu zi;
persoana încearcă să neutralizeze aceste gânduri, impulsuri sau
Tulburarea imagini cu alte gânduri sau acŃiuni;
obsesivo- persoana recunoaşte că impulsurile, gândurile sau imaginile sunt
compulsivă produse ale propriei sale minŃi şi nu sunt impuse dinafară.
Compulsiile:
comportamente sau acte mentale repetitive;
comportamentele sau actele mentale au rolul de a reduce distresul sau
de a preveni evenimente sau situaŃii neplăcute; acestea fie nu se leagă
logic de aspectele pe care trebuie să le neutralizeze sau sunt excesive.
B. La un anumit moment pe parcursul tulburării, persoana a recunoscut
caracterul excesiv şi ilogic al obsesiilor sau compulsiilor
Tulburarea obsesivo-compulsivă (OCD)
Tulburarea cu care
diferenŃial
Tulburare - conŃinutul gândurilor se leagă de aspecte specifice – forma corpului,
dismorfică, fobie un obiect sau o situaŃie, o acŃiune (Tulburare dismorfică, fobie socială,
socială, fobie fobie specifică, tulburări de impuls) versus alte preocupări –
specifică, tulburări contaminare, ordonare, nesiguranŃă, agresiviate (OCD).
de impuls
Episod depresiv - preocupări obsesive legate de inutilitate, congruente cu starea
major afectivă (depresie) non egodistonice versus obsesii egodistonice (OCD).
- îngrijorări excesive legate de aspectele vieŃii cotidiene (anxietate
Anxietate generalizată) versus îngrijorări considerate de persoană ca fiind iraŃionale
generalizată şi fără sens (OCD).
- preocupări asociate cu teama de a nu avea o boală severă
Ipohondrie şi fobie (ipohondrie), teamă de a nu contacta o boală (fobie specifică), teamă de a
specifică nu avea o boală şi de a o transmite altora, dublată de comportamente
compulsive orientate spre prevenirea acestui aspect (OCD).
- delir legat de situaŃii mai puŃin probabile şi comportamente ciudate
Tulburare delirantă non egodistonice (tulburări psihotice) versus obsesii legate de
şi alte tulburări evenimente mai probabile - contaminarea cu microbi şi comportamente
psihotice compulsive egodistonice (OCD).
Ticuri şi mişcări - ticurile şi mişcările stereotipe sunt acte motorii puŃin complexe şi nu
stereotipe
au rolul de a neutraliza anxietatea cauzată de obsesii.
Tulburări alimentare - comportamentele compulsive în acest caz sunt egosintonice, plăcute
şi abuzul de şi dorinŃa de a le bloca Ńine doar de consecinŃele negative ale acestora.
substanŃe
Tulburare de - preocupări generalizate cu ideea de ordine, perfecŃiune şi control, ce
personalitate de tip debutează la o vârstă mică (tulburarea de personalitate de tip OC) versus
obsesiv-compulsiv prezenŃa obsesiilor şi compulsiilor (OCD).
Comportamente - apar normal în viaŃa de zi cu zi; diagnosticul de OCD se pune doar
repetitive, ritualice dacă simptomatologia afectează negativ viaŃa persoanei.
TULBURAREA DE STRES ACUT TRAUMATIC ŞI TULBURAREA DE STRES

POSTTRAUMATIC (PTSD)
- PrevalenŃa stresului într-o populaŃie expusă la un stres traumatic sever
Stresul acut
depinde de severitatea şi durata intervenŃiei agentului traumatic şi gradul
posttraumatic
de expunere la acesta.
Stresul - În populaŃia generală, prevalenŃa este de 1%-14%;
posttraumatic - În grupurile de risc (veterani de război, victime ale abuzurilor şi violenŃei,
(PTSD) victime ale dezastrelor naturale), prevalenŃa este de 3%-58%.
Mecanismele etiopatogenetice sunt:
- condiŃionarea clasică – un stimul neutru se încarcă afectiv datorită asocierii cu
Stresul unul care produce o reacŃie automată a organismului);
posttraumati - neurofiziologia memoriei – stresul puternic afectează hipocampusului, astfel
c că doar o parte din informaŃie este codată în sistemul mnezic explicit;
informaŃia codată la nivelul amigdalei duce la reactualizări involuntare,
exprimate comportamental. Rezultă o redare lacunară a evenimentului
traumatic, care poate fi completată sub hipnoză, realizându-se sentimentul de
coerenŃă a istoricului personal, controlabilitate şi predictibilitate.
tulburării
A. persoana a fost expusă la un eveniment traumatic în care:
a trăit, a fost martoră sau s-a confruntat cu un eveniment care a implicat
ameninŃări cu moartea sau rănirea gravă, decesul sau rănirea gravă sau
ameninŃarea integrităŃii sale fizice sau a altor persoane;
reacŃia persoanei a inclus teamă intensă, sentimente de neajutorare sau
oroare.
evenimentul traumatic este reexperienŃiat frecvent într-una sau mai multe
Stresul
dintre următoarele modalităŃi: amintiri intruzive ale evenimentului
posttraumatic
traumatic (imagini, gânduri, percepŃii); coşmaruri recurente legate de
(PTSD)
evenimentul traumatic;
retrăirea evenimentului la nivel de comportamente, afecte (inclusiv
halucinaŃii, iluzii, flashback-uri);
distres intens la contactul cu stimuli interni şi externi similari unui aspect
al evenimentului traumatic;
reactivitate fiziologică la contactul cu stimuli interni şi externi similari
unui aspect al evenimentului traumatic.
B. evitarea stimulilor asociaŃi traumei şi responsivitate generală redusă
manifestate în următoarele modalităŃi:
încercarea de a evita gânduri, sentimente, conversaŃii ce reamintesc de
traumă;
evitarea locurilor, activităŃilor, persoanelor care reamintesc trauma;
imposibilitate de a-şi aminti aspecte importante ale evenimentului
traumatic;
interesul sau participarea la activităŃi importante sunt mult diminuate;
sentiment de detaşare şi înstrăinare de ceilalŃi;
gama de afecte este mult restrânsă;
aşteptări/speranŃe pesimiste în legătură cu viitorul.
C. arousal ridicat manifestat prin:
dificultăŃi de adormire şi insomnii;
iritabilitate sau izbucniri de furie;
dificultăŃi de concentrare;
hipervigilenŃă.
E. simptomele durează de mai mult de o lună
De specificat dacă:
Acut: dacă durata simptomelor este mai puŃin de 3 luni
Cronic: dacă durata simptomelor este de 3 luni sau mai mult
A. persoana a fost expusă la un eveniment traumatic în care:
a trăit, a fost martoră sau s-a confruntat cu un eveniment care a implicat
ameninŃări cu moartea sau rănirea gravă, decesul sau rănirea gravă sau
ameninŃarea integrităŃii sale fizice sau a altor persoane;
reacŃia persoanei a inclus teamă intensă, sentimente de neajutorare sau
oroare.
B. în timpul sau după experienŃierea evenimentului traumatic, se manifestă trei
sau mai multe din următoarele simptome disociative:
Stresul acut sentimentul de detaşare şi absenŃa răspunsurilor afective;
posttraumatic reducerea conştientizării mediului înconjurător;
derealizare;
depersonalizare;
amnezie disociativă (nu îşi poate aminti aspecte importante din
evenimentul traumatic).
C. evenimentul traumatic este reexperienŃiat în mod repetat;
D. stimulii care reamintesc evenimentul traumatic sunt evitaŃi;
E. prezenŃa simptomelor de anxietate şi arousal ridicat;
F. simptomele durează între 2 zile şi 4 săptămâni şi se instalează în primele 4
săptămâni din momentul traumei.
Stresul posttraumatic (PTSD)
Tulburarea cu care
diferenŃial
Tulburare de - stresorul constituie o situaŃie extremă de viaŃă (PTSD) versus
adaptare stresorul poate avea orice severitate (tulburare de adaptare).
Stresul acut - simptomele se instalează în primele patru săptămâni după
posttraumatic evenimentul traumatic şi dispar în decurs de o lună (stres acut
posttraumatic) versus simptome ce persistă mai mult de o lună (PTSD).
- gândurile intruzive sunt experienŃiate ca fiind inadecvate (OCD)
Tulburarea obsesiv- versus gânduri intruzive asociate cu o traumă şi resimŃite ca fiind fireşti,
compulsivă normale având în vedere situaŃia respectivă (PTSD).
- situaŃii în care există un beneficiu extern (financiar sau de altă
Simulare natură).
TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATĂ

-
În populaŃia generală, prevalenŃa este de 5%;
Anxietatea
-
În populaŃia clinică ce prezintă tulburări de anxietate, aproximativ 12% au
generalizată
anxietate generalizată.
SecvenŃa mecanismelor etiopatgenetice sunt următoarele:
- existenŃa unei stări de arousal fiziologic cronic. S-a demonstrat rolul stilului
Anxietate cognitiv dezadaptativ şi catastrofic, care menŃine această stare de arousal
generalizată printr-un cerc vicios. Este incriminată şi reactivitatea SNV;
- apariŃia unor situaŃii care generează o stare emoŃională în limite normale;
- - arousalul cronic se suprapune peste cel generat de situaŃia Ńintă amplificând
trăirea emoŃională negativă ( putându-se ajunge la atac de panică) şi treptat
comportamentul de evitare a tot mai multe situaŃii sociale.
tulburării
A. îngrijorare şi anxietate excesive, via a vis de diferite evenimente şi
activităŃi, prezente aproape zilnic pe o perioadă de 6 luni;
B. persoana simte că nu îşi poate controla îngrijorările;
C. îngrijorările se asociază cu trei sau mai multe dintre următoarele
manifestări:
nelinişte şi stări de tensionare;
Anxietate
oboseală;
generalizată
dificultăŃi de concentrare;
iritabilitate;
tensiune musculară;
tulburări de somn;
D. anxietatea şi îngrijorarea nu sunt limitate la un aspect particular (o situaŃie,
obiect etc.).
Anxietatea generalizată (GA)
Tulburarea cu care
diferenŃial
- îngrijorări legate de posibilitatea unui nou atac de panică (atacul de
Atacul de panică panică) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii (GA).
Fobia socială - îngrijorări legate de posibilitatea de a se găsi într-o postură jenantă în
public (fobia socială) versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale
vieŃii curente, indiferent dacă apare sau nu evaluarea socială (GA).
- teama de contaminare şi gânduri intruzive egodistonice (OCD) versus
temeri legate de probleme curente (GA);
OCD - în GA, predomină îngrijorările sub formă verbală, pe când în OCD
apar frecvent imagini şi impulsuri ce atrag după ele comportamentele
compulsive.
- îngrijorări legate de creşterea în greutate (anorexie) versus îngrijorări
Anorexie nervoasă legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente (GA).
- îngrijorări legate de acuze somatice multiple (somatizare) versus
Somatizare îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente (GA).
- îngrijorări legate de faptul că cei apropiaŃi ar putea păŃi ceva sau că ar
Anxietate de putea fi departe de aceştia sau de casă (anxietatea de separare) versus
separare îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente (GA).
- îngrijorări legate de posibilitatea de a fi grav bolnav (ipohondrie)
Ipohondrie versus îngrijorări legate de mai multe aspecte ale vieŃii curente (GA).
- anxietatea apare ca şi consecinŃă a unei traume severe (PTSD),
Stresul posttraumatic anxietatea apare ca răspuns la stresori curenŃi (GA).
Tulburare de - este o categorie reziduală utilizată doar dacă simptomele nu satisfac

adaptare criteriile unei alte tulburări de anxietate.
- îngrijorările sunt mai controlabile, mai puŃin intense, legate de mai
Anxietatea puŃine aspecte ale vieŃii, mai rar însoŃite de manifestări somatice şi
nonpatologică interferează mai puŃin cu capacităŃile adaptative şi de funcŃionare ale
persoanei (anxietatea nonpatologică).
Gânduri automate caracteristice diferitelor forme de anxietate

Denumirea
Gânduri automate Comportamente specifice
tulburării
„CeilalŃi vor vedea că sunt stresat şi Evită situaŃiile sociale,
anxios”; situaŃiile de performanŃă,
„Dacă mă văd anxios, vor crede că sunt locurile în care sunt mulŃi
ciudat şi vor spune la toată lumea”; oameni;
„Nimeni nu va mai vrea să fie prieten cu Se descurcă mai bine într-
mine, dacă toŃi vor şti că sunt anxios”; un cadru familiar şi cu
fobia socială „Datorită emotivităŃii mele, toŃi mă vor prietenii apropiaŃi.
crede o persoană slabă”;
„N-am nici o şansă să fiu un om de succes,
dacă nu-mi pot controla emoŃiile”;
„Mă fac de râs dacă ceilalŃi văd că sunt
stresat şi anxios”.
„Dacă intru acolo nu voi mai putea ieşi”; Evită spaŃiile închise,
claustrofobi „Locurile strâmte sunt periculose pentru strâmte.
a că te poŃi sufoca”;
„Dintr-un spaŃiu închis s-ar putea să nu
mai ies şi să mor sufocat”.
„Lumea este un loc periculos”; Evită situaŃiile sau lucrurile
stresul „S-ar putea ca situaŃia respectivă să-mi care-i aduc aminte de
posttraumati reamintească trauma mea”; trauma suferită.
c „M-ar putea invada oricând amintiri despre
trauma mea”.
„Gândurile sau comportamentele de la Se angajează în
care mi-e greu să mă abŃin vor duce la comportamente compulsive
tulburarea
boli sau la rănirea mea sau a altcuiva”; (de la care nu se pot abŃine)
obsesivo-
„Gândurile care mă invadează sunt care le diminuează
compulsivă
absurde şi nerealiste”. anxietatea.
anxietatea „Dacă cei apropiaŃi mie nu sunt aproape Refuză să rămână singuri.
de separare li se poate întâmpla ceva foarte rău”.
„Mă fac de râs dacă am un atac de Evită situaŃiile sociale;
panică în public”; Evită situaŃiile sociale,
„Dacă am un atac de panică în acel loc situaŃiile de performanŃă,
nu pot cere ajutor”; locurile în care sunt mulŃi
„Dacă am un atac de panică în acel loc, oameni;
nu voi putea ieşi la timp”; Evită spaŃiile închise,
atacul de
„Aş putea face oricând un atac de strâmte;
panică
panică”; Evită situaŃiile sau lucrurile
cu/fără
„Anxietate exagerată pe care o resimt va care-i aduc aminte de
agorafobie
duce la declanşarea unei boli grave”; atacurile de panică;
„Dacă sunt lăsat singur mi s-ar putea Se angajează în
întâmpla ceva rău”; comportamente care le
„Inima îmi bate aşa de tare deoarece am diminuează anxietatea;
un atac de cord”. Refuză să rămână singuri.
Tratamentul
Tehnici cognitiv-comportamentale pentru modificarea comportamentelor şi cogniŃiilor
dezadaptative, inducerea relaxării în toate tulburările de anxietate;
În stresul posttraumatic (PTSD) şi tulburarea obsesiv-compulsivă, se utilizează tehnici de
control al gândurilor intruzive;
În stresul posttraumatic, sunt utile tehnicile de modificare a cunoştinŃelor din sistemul
mnezic implicit;
Terapia medicamentoasă are efect rapid, dar NU se recomandă în combinaŃie cu psihoterapia
(persoana va atribui remiterea simptomatologiei medicamentelor şi nu dobândirii controlului
asupra acesteia).

PrezentaŃi secvenŃa mecanismelor etiopatogenetice pentru atacul de panică în
abordarea cognitiv-comportamentală.

PrezentaŃi secvenŃa mecanismelor etiopatogenetice pentru fobia socială în abordarea
cognitiv-comportamentală.

PrezentaŃi secvenŃa mecanismelor etiopatogenetice pentru anxietatea generalizată în
abordarea cognitiv-comportamentală.

DaŃi exemple de gânduri automate specifice următoarelor tulburări:
- fobie socială;
- atac de panică.
1.2.3. TULBURĂRILE DE ADAPTARE
- trăsătura caracteristică a tulburărilor de adaptate constă în instalarea unor simptome
emoŃionale şi comportamentale (reacŃii dezadaptative), de intensitate clinică, ca răspuns la
intervenŃia unor stresori psiho-sociali identificabili;
- simptomele apar în decurs de 3 luni de la intervenŃia stresorilor şi dispar de la sine după cel mult
6 luni de la încetarea acŃiunii acestora; simptomele pot persista doar dacă este vorba de stresori
cronici sau cu efecte de durată;
- stresorii pot apărea sub forma unui eveniment singular (ex., încheierea unei relaŃii romantice)
sau sub forma unor probleme multiple (ex., dificultăŃi financiare, probleme de cuplu etc.);
- tulburările de adaptare apar sub diferite forme, în funcŃie de simptomele ce domină în tabloul
clinic:
- cu dispoziŃie depresivă;
- cu anxietate;
- mixte, cu dispoziŃie depresivă şi anxietate;
- cu tulburări de comportament;
- cu tulburări emoŃionale (anxietate, depresie) şi tulburări de comportament;
- nespecificate (acuze fizice, izolare socială, dificultăŃi şcolare etc.).
Epidemiologie
- apar foarte frecvent printre pacienŃii spitalizaŃi pentru intervenŃii chirurgicale;
- apare de două ori mai frecvent la femei;
- prevalenŃa în populaŃia clinică este între 5%-20%;
- persoanele care provin din medii socio-economice defavorizate şi sunt expuse la influenŃa
multor stresori reprezintă un grup de risc.
Etiologie
Stresul poate fi definit ca discrepanŃa dintre solicitările pecepute ale situaŃiei şi capacităŃile
autopercepute de a răspunde la respectivii stresori (R. Lazarus);
Conform lui Lazarus, în aprecierea fiecărei situaŃii intervin trei tipuri de evaluări:
1. Evaluare primară – cuprinde prelucrări automate vizând interacŃiunea dintre stresor – persoană,
rezultând modificări cognitive, comportamentale şi biologice. Ca şi consecinŃă a acestor
modificări, apare o trăire subiectivă primară (situaŃia este etichetată ca fiind periculoasă sau
nu).
2. Evaluare secundară – vizează mecanismele de coping care pot fi mobilizate pentru a modifica
trăirea subiectivă primară.
cognitive comporta biologice

mentale
Confruntative
Evitative X (mecanismele
defensive)
3. Evaluare terŃiară – vizează eficienŃa mecanismelor coping mobilizate pentru a modifica trăirea
emoŃională.
Aşadar, mecanismele de coping intervin înainte sau după apariŃia trăirii subiective, în cascadă
(prelucrări succesive), ducând la aproximarea treptată a trăirii emoŃionale. Deşi acest model a fost
propus de Lazarus pentru stres şi emoŃii, este aplicabil şi tulburărilor de adaptare.
În cazul tulburărilor de adaptare, reacŃia persoanei este mai intensă decât în mod normal,
deoarece la nivelul individului există factori de vulnerabilitate cum ar fi:
Factori biologici – genetici (SNV reactiv) sau dobândiŃi (arousal cronic transferabil în diferite
situaŃii);
Factori psiho-sociali – credinŃe iraŃionale şi stil atribuŃional, autoeficacitatea, optimismul,
pattern de cogniŃii dezadaptative, suportul social, stima de sine, mecanisme de coping
dezadaptative dobândite în copilărie.
Diagnostic DSM IV
Tipul Criterii diagnostice
tulburării
A. apariŃia de simptome emoŃionale şi comportamentale ca răspuns la intervenŃia
unor stresori identificabili şi care se instalează în cel mult trei luni de la
apariŃia acestora;
B. simptomele sunt de intensitate clinică, exprimată ca:
(1) intensitatea distresului experienŃiat depăşeşte reacŃia normală la
Tulburări respectivul stresor;
de adaptare (2) are un impact negativ semnificativ asupra vieŃii persoanei, afectându-i
capacitatea de funcŃionare socială sau ocupaŃională (de ex. academică);
C. tulburarea nu satisface criteriile pentru o altă afecŃiune de pe axa I şi nu
reprezintă o exacerbare a unei tulburări anterioare de pe axele I sau II;
D. simptomele nu reprezintă reacŃie de doliu;
E. o dată ce acŃiunea stresorilor s-a încheiat, simptomele persistă cel mult 6 luni.
Tulburările de adaptare reprezintă o categorie reziduală, care cuprinde răspunsuri de intensitate
clinică la intervenŃia unui stresor identificabil, care nu satisfac criteriile pentru o altă tulburare de pe
axa I.
Tulburarea cu care
diferenŃial
Stresul posttraumatic IntervenŃia unor stresori extremi şi a unei constelaŃii simptomatologice
şi stresul acut specifice (PTSD, stres acut) versus intervenŃia unor stresori de orice
posttraumatic intensitate, implicând o varietate mare de simptome.
ReacŃie normală la pierderea unei persoane apropiate (reacŃia de doliu)
ReacŃia de doliu versus reacŃie disproporŃionată sau mult prelungită la pierderea unei
persoane apropiate (tulburare de adaptare).
Tulburări ReacŃii atipice sau de intensitate redusă la intervenŃia unui stresor
nespecificate identificabil (tulburări de adaptare) versus reacŃii atipice sau de
(anxietate, depresie intensitare redusă (alte tulburări nespecificate).
etc.)
Factori psihologici DiferiŃi factori psihologici exacerbează o condiŃie medicală generală,
care exacerbează o complică tratamentul acesteia sau cresc riscul apariŃiei bolii (factori
condiŃie medicală psihologici care exacerbează o condiŃie medicală generală) versus
generală apariŃia simptomelor psihologice ca răspuns la stresul implicat de
diagnosticarea unei condiŃii medicale generale (tulburări de adaptare).
ReacŃii Nu duc la distres excesiv şi nu cauzează disfuncŃii majore de ordin social
nonpatologice la sau ocupaŃional.
stres
Tratamentul
Tehnici cognitiv-comportamentale de control al stresului şi consecinŃelor acestuia.

PrezentaŃi succesiunea şi scopul evaluărilor în cadrul modelului stresului al lui
Lazarus.
1.2.4. TULBURĂRILE FACTICE
- Tulburările factice se referă la acele simptome somatice sau psihologice produse sau inventate
intenŃionat de individ, cu scopul de a-şi asuma rolul de bolnav;
- Producerea artificială a simptomatologiei constituie un act compulsiv; simptomele sunt produse
conştient şi intenŃionat, dar scapă controlului voluntar;
- DiferenŃa dintre tulburările factice şi simulate constă în scopul urmărit de persoană (un
beneficiu extern identificabil în cazul simulării, în cazul persoanelor cu tulburări factice
motivaŃia o reprezintă nevoia psihologică de a-şi asuma rolul de bolnav, în absenŃa
determinanŃilor externi ai acestui comportament);
- În anumite condiŃii (ex., lagăre de concentrare) simularea constituie un comportament adaptativ,
în timp ce diagnosticul de “tulburări factice” presupune întotdeauna o formă de psihopatologie.
În funcŃie de simptomatologie, există mai multe subtipuri de tulburări factice:

(1) Tulburări factice cu simptome şi semne predominant somatice
- tabloul clinic este dominat de semne şi simptome ce sugerează prezenŃa unei boli somatice;
- simptomele pot fi produse (ex., autoinfectare) sau inventate;
- întreaga viaŃă a individului este dedicată încercării de a se interna într-un spital (Sindromul
Munchausen):
- tabloul clinic cuprinde: durere severă, greŃuri, vărsături, ameŃeală, febră de origine
nedeterminată, leşin, abcese şi iritaŃii, sângerări datorate ingestiei de substanŃe
anticoagulante;
- toate organele corpului constituie Ńinte posibile în generarea simptomatologiei, în funcŃie de
cunoştinŃele medicale şi imaginaŃia pacientului.
- pacienŃii îşi prezintă istoricul bolii într-o manieră coerentă, cu implicare afectivă, dar când li se
cer detalii devin foarte vagi. În secŃiile unde sunt internaŃi creează haos, solicitând atenŃie din
partea personalului medical, în prezenŃa căruia simptomatologia se amplifică. După
comunicarea faptului că nu au nici o boală, vor apela la alŃi medici pentru asistenŃă;
- ca şi elemente asociate, prezintă probleme legate de consumul de substanŃe;
- prezintă frecvent complicaŃii date de intervenŃiile chirurgicale repetate şi de efectele secundare
ale medicaŃiei prescrise.
(2) Tulburări factice cu simptome şi semne predominant psihologice
- tabloul clinic cuprinde în special semne şi simptome care sugerează prezenŃa unei tulburări
psihice;
- ca şi indici ai tulburării sunt: patternul simptomatologic variat şi atipic, ce nu corespunde
sindroamelor cunoscute, cursul bolii şi răspunsul la tratament extrem de neobişnuite, o
exacerbare a simptomatologiei în prezenŃa personalului medical şi susceptibilitate crescută la
sugestiile medicului (pacientul încorporează uşor datele oferite de acesta);
- tabloul clinic prezentat se potriveşte mai mult concepŃiei pe care pacientul o are despre boală şi
nu simptomatologiei specifice;
- acuzele cele mai frecvente sunt: depresie şi ideaŃie suicidară ulterior decesului partenerului de
viaŃă (decesul acestuia nefiind confirmat de alte surse), amnezii, halucinaŃii, delir, simptome
disociative;
- ca şi elemente asociate prezintă tulburări asociate consumului de substanŃe şi tulburări de
personalitate.
(3) Tulburări factice cu simptomatologie mixtă, somatică şi psihologică
- tabloul clinic cuprinde semne şi simptome somatice şi psihologice, produse intenŃionat.
Etiologie
Nu se cunosc clar mecanismele etiopatogenetice implicate. Ca şi factori de risc amintim:
internări repetate pe perioada copilăriei datorită unor boli reale, abuzul sexual din partea
personalului medical, resentimentele faŃă de profesia medicală datorită unor tratamente inadecvate.
Adesea persoanele afectate au profesiuni paramedicale de nivel mediu.
Diagnostic DSM IV
Tipul Criterii diagnostice
tulburării
A. Producerea sau inventarea intenŃionată a unor simptome somatice sau
psihologice;
Tulburările
B. MotivaŃia comportamentului este asumarea rolului de bolnav;
factice
C. Nu există beneficii externe pentru comportament (câştiguri economice,
evitarea responsabilităŃii legale, etc.).
Tulburarea cu care
diferenŃial
- există posibilitatea, ca o tulburare somatică sau mentală să fie de fapt o
tulburare factică, dacă se constată prezenŃa unora dintre următoarele
aspecte:
- tabloul clinic prezent este atipic, neconform cu simptomatologia
Tulburări somatice afecŃiunii respective;
sau mentale - simptomele sau comportamentele se manifestă doar când pacientul este
(tulburări psihotice, observat de ceilalŃi;
cognitive, reactive - apare noncomplianŃă la tratament şi conduită agresivă în salon;
de scurtă durată) - pacientul posedă cunoştinŃe extensive despre terminologia medicală şi
reale rutinele spitaliceşti;
- utilizarea fără reŃetă a diferitelor substanŃe şi medicamente;
- prezenŃa urmelor unor intervenŃii medicale repetate;
- puŃini vizitatori pe perioada spitalizării;
- cursul afecŃiunii este fluctuant, cu apariŃia rapidă a unor complicaŃii
dacă examinările iniŃiale nu indică prezenŃa unei boli.
Tulburări - existenŃa unor acuze somatice care nu pot fi atribuite în totalitate unei
somatoforme condiŃii medicale generale produse intenŃionat (tulburare factică) versus
produse neintenŃionat (tulburări somatoforme).
- motivaŃia din spatele producerii simptomelor este un beneficiu extern,
simptomele fiind suspendate când nu mai sunt utile persoanei (simulare)
Simulare
versus producerea simptomelor din nevoia de a-şi asuma rolul de bolnav,
acesta fiind un act compulsiv, incontrolabil (tulburări factice).
Tratamentul
- Nu există încă tehnici eficiente de intervenŃie psihoterapeutică; asistenŃa psihologică vizează
mai ales personalul medical şi grupul primar al bolnavului, care sunt incluşi în programe
educaŃionale cu referire la boală pentru o relaŃionare mai eficientă cu bolnavul;
- Personalul medical este educat să adopte o atitudine neutră faŃă de aceşti pacienŃi;
- Un impact pozitiv au relaŃia terapeutică (caracterizată prin empatie, acceptare necondiŃionată,
congruenŃă) şi conceptualizarea oferită (se evită acuzele de simulare).
1.2.5. TULBURĂRI DISOCIATIVE
Trăsătura centrală constă în destructurarea funcŃiilor integrate: conştiinŃă, memorie, identitate,
percepŃia mediului înconjurător. Destructurarea poate surveni brusc sau insidios şi poate fi
temporară sau cronică.
Disociere versus represie
Represia – se referă la procesul de blocare a unor conŃinuturi informaŃionale, care nu intră în
câmpul conştiinŃei şi sunt legate prin cathesis de o pulsiune sexuală sau agresivă.
Disocierea - este un mecanism de coping ce constă în fragmentarea cunoştinŃelor referitoare la sine
şi modificări în modul de autopercepere; anumite conŃinuturi informaŃionale sunt separate şi
menŃinute la o parte de celelalte; scoaterea unui conŃinut informaŃional din conştiinŃă survine când
acesta este legat de un conŃinut afectiv negativ.
În timp ce represia produce o separare pe

verticală, disocierea duce la o
separare pe orizontală (vezi figura nr.1).
Figura nr.1
Din această categorie fac parte cinci tulburări:

1. Amnezia disociativă – are ca şi caracteristică principală incapacitatea individului de a-şi aminti
unele informaŃii cu relevanŃă personală, de regulă de natură traumatică sau stresantă şi care nu
se datorează unei tulburări organice sau uitării naturale;
2. Fuga disociativă - se manifestă prin deplasarea de la domiciliu sau locul de muncă, cu asumarea
unei noi identităŃi şi confuzie vis a vis de identitatea anterioară;
3. Tulburare de identitate disociativă (anterior cunoscută sub denumirea de MPD) – se
caracterizează prin prezenŃa uneia sau mai multor identităŃi diferite sau personalităŃi (patternuri
de răspunsuri stabile ce apar în contexte diferite) ce controlează comportamentul individului,
dublată de incapacitatea de a-şi aminti informaŃii cu relevanŃă personală; uneori personalităŃile
sunt total distincte, domină comportamentul şi sunt amnezice faŃă de prezenŃa celorlalte; alteori
o personalitate domină, dar conştientizează prezenŃa celorlalte şi comunică cu acestea. Trecerea
de la o personalitate la alta este însoŃită de amnezie (accepŃiunea clasică) şi survine brusc, într-
un interval de secunde. PersonalităŃile pot fi extrem de diferite, deosebindu-se prin
caracteristicile psihologice, patternul cerebral, răspuns la testele de personalitate şi inteligenŃă şi
chiar aspecte neurofiziologice.
4. Tulburare de depersonalizare – are ca şi trăsătură de bază sentimentul detaşării de propriul corp
sau minte, cu păstrarea contactului cu realitatea; apare sentimentul observării din exterior a
propriei persoane şi procese mentale.
5. Tulburare disociativă nespecificată – este o categorie ce include tulburări caracterizate prin
simptome disociative, care nu satisfac criteriile necesare pentru diagnosticarea uneia dintre
tulburările anterioare; este o categorie utilizată pentru a cuprinde: elemente legate de
derealizare, în lipsa depersonalizării, stările comatoase neasociate cu o condiŃie medicală
generală, stările disociative care apar la subiecŃii supuşi unor proceduri de persuasiune,
sindromul Ganser (are ca şi caracteristică răspunsul alături) atunci când nu apare asocierea cu
fuga sau amnezia disociativă, transa disociativă (specifică diferitelor culturi şi religii).
! nu se consideră patologice manifestările care apar în cadrul practicilor religioase sau a unor
activităŃi culturale, care fac parte din obiceiurile anumitor comunităŃi, cu excepŃia situaŃiilor ce
implică distres şi dizabilitate.
Factori predispozanŃi
- SituaŃii extrem de stresante, evenimente traumatice, abuzuri fizice şi sexuale, consumul de
alcool.
AMNEZIA DISOCIATIVĂ
Mecanisme etiologice
Sunt de ordin psihologic, persoana încearcând să scoată din conştiinŃă informaŃii cu încărcătură
afectivă negativă puternică.
Tipul
tulburării Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
A. apariŃia unui sau mai multor episoade în care persoana nu-şi poate aminti
informaŃii cu relevanŃă personală, de regulă de natură stresantă sau
Amnezia traumatică, şi care nu se datorează uitării naturale;
disociativă B. tulburarea nu se datorează unei afecŃiuni neurologice sau consumului de
substanŃe;
C. simtomele cauzează distres şi /sau dizabilitate.
Amnezia disociativă
Tulburarea cu care
diferenŃial
- În delirium şi demenŃă, tulburările de memorie apar într-un context
Delirium şi demenŃă mai larg de deficite cognitive, de limbaj, afective, atenŃionale,
perceptuale şi comportamentale.
Crizele epileptice - În crizele epileptice, tulburarea de memorie are un debut brusc şi este
însoŃită de simptome motorii şi traseu EEG atipic.
Tulburare amnezică - elementul de diferenŃiere constă în legătura etiologică directă dintre
datorată consumului simptomele de amnezie şi consumul de substanŃe sau problemele de
de substanŃe, ordin somatic;
leziunilor cerebrale - amnezia este, în principal, anterogradă, cu păstrarea capacităŃii de a
sau unei condiŃii achiziŃiona informaŃii noi (tulburare amnezică) versus amnezie, în
medicale generale principal, retrogradă (leziuni cerebrale) şi tulburări de achiziŃie a
informaŃiei noi (intoxicaŃie cu substanŃe).
Fuga disociativă sau - dacă amnezia disociativă apare exclusiv în cursul acestor tulburări,
tulburarea de nu se mai pune un diagnostic adiŃional de tulburare amnezică.
identitate disociativă
Tulburarea de - dacă simptomele de depersonalizare apar exclusiv pe perioada

depersonalizare amneziei disociative nu se mai pune diagnosticul de tulburare de
depersonalizare.
Stresul acut - dacă simptomele de amnezie apar exclusiv în cursul PTSD, tulburării
posttraumatic, de somatizare sau stresului acut traumatic, nu se mai pune
tulburării de diagnosticul de tulburare amnezică.
somatizare sau
PTSD
- de regulă, persoanele cu amnezie disociativă au scoruri mari la testele
Simulare de hipnotizabilitate şi capacitate disociativă; indivizii simulanŃi
prezintă o simptomatologie floridă şi urmăresc un beneficiu extern.
Declinul cognitiv - elementul principal de diferenŃiere îl reprezintă nivelul distresului şi
datorat vârstei dizabilităŃii implicate;
Înaintate sau forme - există şi forme nonpatologice de amnezie infantilă, posthipnotică,
nonpatologice de pentru evenimentele din vis sau uitare naturală.
amnezie
FUGA DISOCIATIVĂ
- se referă la motivaŃia de a scăpa de evenimente dureroase din punct de vedere emoŃional.
Tipul
tulburării Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
A. deplasarea de la domiciliu sau locul de muncă, asociată cu incapacitatea de a-şi
aminti trecutul;
B. asumarea unei noi identităŃi (parŃial sau total) şi confuzie vis a vis de identitatea
Fuga
adevărată;
disociativă
C. tulburarea nu se datorează consumului de substanŃe sau unei afecŃiuni medicale
generale (ex., epilepsie de lob temporal);
D. simptomele cauzează distres şi / sau dizabilitate.
Fuga disociativă
Tulburarea cu care
diferenŃial
- deplasare de acasă cu pierderi de memorie (fugă disociativă) versus
Crize de epilepsie deplasare sau comportamente lipsite de scop însoŃite de tulburări
motorii, stereotipii, tulburări perceptive, traseu EEG atipic (fuga
epileptică).
- deplasare de acasă cu scop bine definit, manifestări de grandoare ce
Episoade maniacale atrag atenŃia celor din jur, fără asumarea unei noi identităŃi (episoade
maniacale) versus deplasare de acasă aparent lipsită de scop, cu
asumarea unei noi identităŃi (fuga disociativă).
- în fuga disociativă nu apar simptome negative sau delir;
Schizofrenie - în schizofrenie, dificultăŃile de redare a evenimentelor de pe
parcursul deplasării se pot datora nu amneziei ci vorbirii
dezorganizate.
- de regulă, persoanele cu fugă disociativă au scoruri mari la testele de
Simulare hipnotizabilitate şi capacitate disociativă; indivizii simulanŃi prezintă
simptome disociative chiar în timpul interviurilor sub hipnoză şi
urmăresc un beneficiu extern.
Amnezia psihogenă - în acest caz, persoana nu-şi asumă o nouă identitate.
TULBURAREA DE IDENTITATE DISOCIATIVĂ
Ca şi factori etiologici se pot aminti: evenimentele traumatice survenite mai ales în copilărie,
lipsa unui suport adecvat din partea celorlalŃi, învăŃarea vicariantă.

tulburării
A. prezenŃa a două sau mai multe personalităŃi (fiecare cu patternul său stabil de
percepŃie, modalitate de relaŃionare, raportare la mediul înconjurător şi la
sine);
Tulburare B. cel puŃin două dintre aceste personalităŃi preiau recurent controlul asupra
de identitate comportamentului individului;
disociativă C. incapacitatea de a-şi aminti informaŃii cu relevanŃă personală, prea vastă
pentru a putea fi explicată prin uitare naturală;
D. tulburarea nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale
generale.
Tulburare de identitate disociativă
Tulburarea cu care se face Indici de diferenŃiere
diagnosticul diferenŃial
Abuzul de substanŃe şi - diferenŃierea se face, în principal, în funcŃie de asocierea
simptome disociative etiologică dintre simptomele specifice şi consumul de substanŃe,
datorate unei afecŃiuni respectiv prezenŃa unei afecŃiuni somatice.
somatice
- aceste două tulburări pot apărea în comorbiditate; episoadele
Simptome disociative
epileptice sunt scurte (30 sec.- 5min.) şi nu implică structurile de
datorare episoadelor de
identitate şi comportament stabile specifice tulburării de
criză (epileptice)
identitate disociativă.
Amnezie disociativă, fugă - tulburarea de identitate disociativă implică simptome specifice
disociativă, tulburare de acestor afecŃiuni (ex., deplasare de la domiciliu, depersonalizare,
depersonalitare, tulburare amnezie, transă de posesiune) şi constituie diagnostic primar în
disociativă nespecificată raport cu acestea.
Schizofrenia şi alte tulburări - halucinaŃii auditive, delir (tulburări psihotice) versus
psihotice comunicare între personalităŃi diferite (tulburare de identitate
disociativă)
Tulburare bipolară cu - fluctuaŃii de dispoziŃie ciclice, cu schimbări bruşte între stări
elemente psihotice (tulburare bipolară) versus schimbarea personalităŃilor (tulburare
de identitate disociativă)
Simulare şi tulburări factice - diferenŃierea se face în funcŃie de obiectivul urmărit – beneficiu
extern (simulare) şi asumarea rolului de bolnav (tulburări factice).
TULBURAREA DE DEPERSONALIZARE

tulburării
A. episoade în care apare sentimentul detaşării de propria persoană, ca şi cum
subiectul ar fi un observator extern al corpului său şi proceselor sale mentale;
Tulburare de B. pe perioada experienŃei de depersonalizare se menŃine contactul cu realitatea
depersonaliz externă;
are C. depersonalizarea produce distres de intensitate clinică sau /şi dizabilitate;
D. depersonalizarea nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii
medicale generale (ex., epilepsie de lob temporal).
Tulburare de depersonalizare
Tulburarea cu care Indici de diferenŃiere
diferenŃial
Abuzul de substanŃe - diferenŃierea se face pe baza asocierii etiologice dintre simptomele de
şi simptome de depersonalizare şi consumul de substanŃe, respectiv prezenŃa unei
depersonalizare afecŃiuni somatice;
datorate unei - uneori, consumul de substanŃe poate intensifica manifestările
condiŃii medicale disociative prezente anterior; în acest caz, se ia în considerare istoricul
generale longitudinal al simptomelor de depersonalizare şi abuzului de substanŃe.
Atacul de panică, - când simptomele de depersonalizare survin exclusiv pe perioada
fobia socială, fobiile manifestării uneia dintre aceste tulburări, nu se mai pune un diagnostic
specifice, stresul suplimentar de tulburare de depersonalizare.
acut şi PTSD
- contactul cu realitatea se menŃine nealterat (tulburare de
Schizofrenia
depersonalizare) versus contactul cu realitatea este afectat (schizofrenie).
- prezenŃa aplatizării afective (depresie) versus aplatizare afectivă – care
Depresia apare şi când persoana nu este deprimată - asociată cu detaşare de
propria persoană (tulburare de depersonalizare).
Tratamentul
- Este în primul rând psihoterapeutic, cu utilizarea medicaŃiei ca şi element adjuvant.
Se folosesc:
tehnici dinamic-psihanalitice vizând integrarea aspectelor conştiente şi a celor inconştiente;
hipnoterapia – considerat tratament de elecŃie – vizează utilizarea sugestiilor pentru
reducerea disocieri.
1.2.10.TULBURĂRI DE PERSONALITATE
Tulburarea de personalitate se defineşte ca fiind un pattern stabil de trăiri afective şi
comportamente, ce deviază semnificativ de la standardul culturii de apartenenŃă a respectivului
individ, este generalizat şi inflexibil, are debutul în adolescenŃă sau prima parte a vieŃii adulte, este
stabil în timp şi generează distres sau dizabilitate. Tulburările de personalitate sunt abordate sub
aspectul modelului trăsăturilor, văzute ca fiind relativ stabile transsituaŃional. Tulburările de
personalitate apar atunci când trăsăturile de personalitate devin foarte inflexibile, dezadaptative şi
generează dizabilitate şi distres. Aceste tulburări pot fi egodistonice (persoana trăieşte o stare de
distres) sau egosintonice (nu apare distresul legat de boală); de reŃinut că, în primul caz trăirea
afectivă negativă apare legată de prezenŃa bolii şi reacŃiile celorlalŃi la aceasta, în timp ce în cel de-
al doilea caz, individul nu acceptă că are o tulburare de personalitate, dar poate trăi stări de distres
datorită faptului că cei din jur nu-l acceptă aşa cum este;
Tulburările de personalitate sunt grupate pe baza similitudinilor descriptive:
Grupa A – include tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi schizotipal. Trăsătura
comună a acestora este excentricitatea.
Grupa B – include tulburările de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionic şi narcisist.
Trăsăturile comune ale acestora sunt teatralitatea, emotivitatea, extravaganŃa.
Grupa C – include tulburările de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-compulsiv.
Trăsăturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.
Tulburările de personalitate nespecificate anterior – reprezintă o categorie utilizată în două situaŃii:
(a) simptomele indică o tulburare de personalitate, cu trăsături aparŃinând mai multor
tulburări din această grupă diagnostică, însă nu sunt îndeplinite criteriile pentru a
diagnostica o anumită tulburare de personalitate;
(b) simptomele indică o tulburare de personalitate, dar trăsăturile sugerează o tulburare
neinclusă în categorizarea DSM IV ( ex., personalitate pasiv-agresivă).
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP PARANOID
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 0,5% -2,5%;
- În populaŃia clinică (pacienŃi internaŃi pe secŃii de psihiatrie), prevalenŃa este de 10% - 30%;
- Se constată o prevalenŃă crescută în cazul rudelor persoanelor cu schizofrenie cronică şi
tulburare delirantă de tip persecutor.
Trăsătura Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
caracteristică
A – neîncredere şi suspiciune faŃă de ceilalŃi şi motivele lor se manifestă în
patru sau mai multe dintre următoarele modalităŃi:
Neîncrederea şi
suspiciunea faŃă (a) suspiciuni neîntemeiate că ceilalŃi îl exploatează, îl rănesc sau înşeală;
de ceilalŃi şi (b) neîncredere în loialitatea prietenilor şi asociaŃilor;
motivele lor; (c) ezită să se destăinuie celorlalŃi de teama (nejustificată) ca aceştia să nu
debutează la utilizeze informaŃiile împotriva lui;
începutul (d) consideră că în spatele unor remarci sau evenimente neutre se ascunde
perioadei adulte ameninŃări la adresa sa;
şi se manifestă (e) ranchiunos; nu uită insultele, injuriile;
într-o varietate (f) simte, fără motiv întemeiat, că îi sunt puse la îndoială reputaŃia şi
de contexte. caracterul şi reacŃionează agresiv;
(g) are mereu suspiciuni neîntemeiate legate de fidelitatea partenerului de
viaŃă.
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOID
Epidemiologie
- Apare foarte rar în populaŃia clinică spitalizată;
- Apare mai frecvent la rudele pacienŃilor cu schizofrenie sau tulburare de personalitate de tip
schizotipal.
caracteristică
Detaşarea de A- detaşarea şi expresivitatea emoŃională redusă se manifestă în patru sau
relaŃiile sociale mai multe dintre următoarele modalităŃi:
şi expresivitate (a) nu-şi doreşte şi nici nu agreează relaŃiile apropiate, inclusiv cele de
emoŃională familie;
redusă în situaŃii (b) aproape întotdeauna preferă activităŃi solitare;
interpersonale; (c) nu este interesat de relaŃiile sexuale cu o altă persoană;
debutează la (d) nu prea are activităŃi preferate;
începutul (e) nu are prieteni apropiaŃi în afara rudelor de gradul I;
perioadei adulte (f) pare indiferent la laudele şi criticele celorlalŃi;
şi se manifestă (g) este detaşat, rece, lipsit de emoŃii.
într-o varietate
de contexte.
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOTIPAL
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de aproximativ 3%;
- Apare mai frecvent la rudele de gradul I ai pacienŃilor cu schizofrenie;
- Rudele de gradul I ai pacienŃilor cu tulburare de personalitate de tip schizotipal sunt mai
predispuse la schizofrenie şi alte tulburări psihotice.
Trăsătura
caracteristică Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
Deficite sociale Deficitele şi particularităŃile cognitive, perceptuale şi de comportament se
şi interpersonale, manifestă în cinci sau mai multe dintre următoarele modalităŃi:
disconfort şi (a) idei de referinŃă (diferite evenimente au un sens special pentru el);
capacitate redusă (b) credinŃe ciudate şi gândire magică (depăşind normele culturii de
de a stabili relaŃii apartenenŃă);
apropiate, (c) experienŃe perceptive neobişnuite, iluzii corporale;
distorsiuni (d) gândire şi vorbire ciudate;
cognitive şi (e) idei paranoide, suspiciune;
perceptuale, (f) afectivitate limitată, neadecvată;
excentricităŃi (g) comportament şi Ńinută ciudată, excentrică, particulară;
comportamentale (h) lipsa prietenilor în afara rudelor apropiate;
; debutează la (i) anxietate socială excesivă, ce nu scade o dată cu familiarizarea, asociată
începutul mai degrabă cu temeri paranoide decât autoevaluări negative.
perioadei adulte
şi se manifestă
într-o varietate
de contexte.
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP ANTISOCIAL
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 3% pentru bărbaŃi şi 1 % pentru femei;
- În populaŃia clinică spitalizată, prevalenŃa variază între 3%-30%, în funcŃie de caracteristicile
populaŃiei, atingând chiar valori mai mari în grupurile tratate pentru abuz de substanŃe sau
grupurile de infractori.
caracteristică
Desconsiderarea Desconsiderarea şi încălcarea drepturilor celorlalŃi se manifestă în trei sau
şi încălcarea mai multe dintre următoarele modalităŃi:
drepturilor (a) neconformarea la norme sociale, dezinteresul pentru respectarea legilor
celorlalŃi; (b) tendinŃa de a-i înşela, minŃi şi păcăli pe ceilalŃi pentru profit personal
debutează în sau plăcere
adolescenŃă (15 (c) impulsivitate sau incapacitate de planificare
ani) şi se (d) iritabilitate şi agresivitate, indicate de agresiuni şi confruntări fizice
manifestă într-o frecvente
varietate de (e) nepăsare şi indiferenŃă pentru siguranŃa proprie şi a celor din jur
contexte. (f) iresponsabilitate manifestată prin eşecul implicării în muncă şi onorarea
obligaŃiilor financiare
(g) lipsa remuşcării faŃă de rănirea, bruscarea sau deposedarea celuilalt
manifestată prin indiferenŃă sau raŃionalizări
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 2% (de două ori mai frecventă la femei);
- În populaŃia clinică spitalizată, ratele de prevalenŃă merg până la 20%;
- În cazul populaŃiei clinice cu tulburări de personalitate, prevalenŃa este de 30%-60%;
- Tulburarea de personalitate de tip borderline este de 5 ori mai frecventă la rudele pacienŃilor
care au această afecŃiune;
- Personalitatea borderline este un teren propice pentru apariŃia schizofreniei;
- Există şi un risc familial mărit pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial, tulburări
afective şi tulburări legate de abuzul de substanŃe.
caracteristică
Instabilitate în Instabilitatea şi impulsivitatea se manifestă în cinci sau mai multe dintre
relaŃiile următoarele modalităŃi:
interpersonale, (a) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar;
imagine de sine, (b) relaŃii interpersonale instabile şi intense, alternând între idealizare şi
afectivitate şi depreciere;
impulsivitate (c) tulburări de identitate; imagine de sine şi sentiment de sine instabile;
accentuată; (d) impulsivitate în cel puŃin două domenii cu potenŃial autodistructiv (ex.,
debutează la comportament sexual, consum de substanŃe, alimentare compulsivă etc.);
începutul vârstei (e) comportament suicidal recurent, gesturi, ameninŃări, automutilare;
adulte şi se (f) instabilitate afectivă datorată unei reactivităŃi accentuate (schimbări
manifestă într-o frecvente în dispoziŃie);
varietate de (g) sentiment cronic de “gol sufletesc”;
contexte. (h) izbucniri de furie intense şi inadecvate sau dificultăŃi de a-şi controla
furia;
(i) ideaŃie paranoidă tranzitorie, asociată cu stresul sau simptome disociative
severe
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP HISTRIONIC
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 2%-3%;
- În populaŃia clinică spitalizată, prevalenŃa este de 10%-15%.
caracteristică
Afectivitate Afectivitatea excesivă şi nevoia de atenŃie se manifestă în cinci sau mai
excesivă şi multe dintre următoarele modalităŃi:
comportamente (a) se simte inconfortabil în situaŃii în care nu e centrul atenŃiei;
de atragere a (b) interacŃiunea cu ceilalŃi este caracterizată prin comportament inadecvat,
atenŃiei provocator, cu accentuate tente sexuale;
celorlalŃi; (c) expresivitatea emoŃională este superficială şi fluctuează rapid;
debutează la (d) utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenŃia celorlalŃi;
începutul vârstei (e) vorbirea are tente dramatice şi este săracă în detalii;
adulte şi se (f) manifestări de teatralitate şi expresivitate emoŃională exagerată ;
manifestă într-o (g) sugestibilitate accentuată;
varietate de (h) percepe relaŃiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate.
contexte.
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP NARCISIST
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 1%;
- În populaŃia clinică, prevalenŃa este de 2%-16%;
- Dintre persoanele diagnosticate cu această tulburare, 50%-75% sunt bărbaŃi;
- Se asociază uneori cu tulburarea de personalitate de tip histrionic;
- PrevalenŃa a înregistrat o tendinŃă de creştere în ultimii ani.
caracteristică
Nevoia de a fi admirat şi lipsa empatiei se menifestă în cinci sau mai multe
dintre următoarele modalităŃi:
(a) un sentiment exagerat al propriei importanŃe;
Nevoia de a fi (b) întreŃine fantezii de succes nelimitat, putere, geniu, frumuseŃe sau iubire
admirat şi lipsa ideală;
de empatie; (c) crede că este unic şi special şi trebuie să interacŃioneze doar cu alte
debutează la persoane sau instituŃii puternice şi deosebite;
începutul vârstei (d) pretinde admiraŃie excesivă;
adulte şi se (e) consideră că i se cuvine totul
manifestă într-o (f) în relaŃiile interpersonale îi exploatează pe ceilalŃi pentru a-şi atinge
varietate de scopurile;
contexte. (g) lipsit de empatie; nu sesizează şi nu recunoaşte sentimentele şi nevoile
celor din jur;
(h) este invidios pe ceilalŃi şi crede că şi ceilalŃi îl invidiază;
(i) adoptă o atitudine şi un comportament arogant şi condescendent.
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP EVITANT
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 0,5%-1%;
- Apare la 10% dintre pacienŃii cu tulburări psihice trataŃi ambulatoriu;
- Apare cu aceeaşi frecvenŃă la bărbaŃi şi femei.
Trăsătura
caracteristică Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice
InhibiŃie socială, InhibiŃia socială, sentimentul de inadecvare şi hipersensibilitatea la evaluări
sentiment de negative se manifestă în patru sau mai multe dintre următoarele modalităŃi:
inadecvare, (a) evită profesiile ce presupun contacte interpersonale frecvente, de teama
hipersensibilitate criticilor, a dezaprobării sau respingerii;
la evaluări (b) nu se implică în relaŃii dacă nu are siguranŃa că celălalt îl place;
negative; (c) este reŃinut în relaŃiile intime de teama de a nu fi ridiculizat;
debutează la (d) îl îngrijorează ideea de a fi criticat sau respins în situaŃiile sociale;
începutul vârstei (e) este inhibat în situaŃii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de
adulte şi se inadecvare;
manifestă într-o (f) se vede pe sine ca fiind incapabil să se descurce în relaŃii sociale, neatractiv
varietate de şi inferior celorlalŃi;
contexte. (g) este extrem de precaut când trebuie să-şi asume riscuri personale sau să se
implice în activităŃi noi de teama de a nu se face de râs.
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP DEPENDENT
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 2,5 %;
- Apare mai frecvent la femei;
- Este una dintre cele mai frecvente tulburări de personalitate întâlnite la populaŃia clinică
spitalizată;
- Apare frecvent asociată cu tulburarea de personalitate de tip evitant.
caracteristică
Nevoia excesivă Nevoia de protecŃie, comportamentul submisiv şi teama de abandon se
de protecŃie ce manifestă în cinci sau mai multe dintre următoarele modalităŃi:
duce la (a) întâmpină dificultăŃi în luarea deciziilor curente în lipsa sfaturilor şi
comportamente susŃinerii celorlalŃi;
submisive, (b) are nevoie ca ceilalŃi să-şi asume responsabilitatea pentru aspectele
dependente şi importante ale vieŃii sale;
teamă de (c) îi este greu să-şi exprime dezacordul în relaŃie cu ceilalŃi, de teama
abandon; pierderii susŃinerii;
debutează la (d) îi este greu să iniŃieze proiecte sau să facă lucruri de unul singur
începutul vârstei (autoeficienŃă scăzută);
adulte şi se (e) ar face aproape orice pentru a-şi asigura susŃinerea şi protecŃia celorlalŃi,
manifestă într-o mergând până la a se oferi voluntar să facă lucruri neplăcute;
varietate de (f) de teamă că nu va fi în stare să se descurce se simte inconfortabil şi
contexte. neajutorat când este singur;
(g) când o relaŃie apropiată se destramă, caută imediat o alta în care să
găsească protecŃie şi susŃinere;
(h) este excesiv de îngrijorat vis a vis de posibilitatea de a fi lăsat să se
descurce singur.
TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP OBSESIV-COMPULSIV
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 1%;
- În populaŃia clinică, prevalenŃa este de 3%-10%;
- Apare de două ori mai frecvent la bărbaŃi;
- Este o tulburare diferită de tulburarea obsesiv-compulsivă din cadrul tulburărilor anxioase.
caracteristică
Preocuparea Preocuparea legată de ordine, perfecŃionism, control mental şi interpersonal
legată de ordine, se manifestă în patru sau mai multe dintre următoarele modalităŃi:
perfecŃionism, (a) preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare, încât scopul
control mental şi principal al activităŃii se pierde;
interpersonal, în (b) manifestă un perfecŃionism care interferează cu realizarea unei sarcini;
dauna (c) este excesiv de dedicat muncii şi productivităŃii, până la eliminarea
flexibilităŃii, activităŃilor de recreaŃie şi a relaŃiilor de prietenie
deschiderii, (d) este rigid şi excesiv de conştiincios în probleme de moralitate, etică sau
eficienŃei; valori;
debutează la (e) nu poate arunca obiectele vechi, chiar dacă nu au nici o valoare
începutul vârstei sentimentală;
adulte şi se (f) ezită să delege responsabilităŃi sau să lucreze cu alte persoane, dacă
manifestă într-o acestea nu respectă strict standardelor sale;
varietate de (g) este zgârcit cu sine şi ceilalŃi; banii sunt adunaŃi pentru zile negre;
contexte. (h) este rigid şi încăpăŃânat.
TULBURAREA DE PERSONALITATE FĂRĂ ALTĂ SPECIFICAłIE (FAS)
- Este o categorie utilizată pentru tulburări de personalitate care nu corespund criteriilor

tulburărilor prezentate anterior; fie tabloul clinic prezintă trăsături mixte (din diferite
tulburări de personalitate), fie corespunde unei tulburări de personalitate neincluse în această
clasificare: tulburare de personalitate depresivă sau pasiv-agresivă.
- Pasiv-agresivă – fondul este agresiv (atitudine agresivă faŃă de solicitările sociale şi
profesionale), dar manifestarea este de rezistenŃă pasivă.
- Depresivă – caracterizată prin pesimism, stimă de sine scăzută, nefericire, nemulŃumire,
deprimare, sentimente de inutilitate, autocritică ridicată, tendinŃă de autoculpabilizare şi
remuşcări.
Tulburarea cu care se
face diagnosticul Indici de diferenŃiere
diferenŃial
- Tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi
schizotipal au multe trăsături în comun cu schizofrenia, tulburările
afective cu trăsături psihotice şi alte tulburări psihotice.
Tulburările psihotice
- Diagnosticul de tulburare de personalitate se pune doar dacă
simptomatologia nu apare exclusiv pe parcursul unei tulburări de pe
axa I.
Tulburările de anxietate - Modificările de personalitate care survin şi persistă după

expunerea la un eveniment traumatic justifică diagnosticul de stres
posttraumatic.
- TendinŃele evitative în situaŃii sociale apar şi în fobia socială şi
în tulburarea de personalitate de tip evitant; diferenŃa este dată de
momentul debutului, severitatea dizabilităŃii, varietatea situaŃiilor în
care se manifestă.
- Nu se pune un diagnostic de tulburare de personalitate doar pe
Tulburările legate de baza comportamentelor care sunt consecinŃa directă a consumului de
consumul de substanŃe substanŃe, renunŃării la consumul de substanŃe, activităŃi ce
facilitează dependenŃa (ex., comportament antisocial).
Modificările de - Nu se pune un diagnostic de tulburare de personalitate dacă
personalitate datorate modificările apar ca urmare a prezenŃei unei condiŃii medicale
unei condiŃii medicale generale (ex., o tumoare cerebrală).
generale
Trăsături de personalitate - Trăsăturile de personalitate conturează o tulburare de
care nu ating nivelul care personalitate doar dacă sunt inflexibile, dezadaptative, persistenŃe şi
să justifice un diagnostic cauzează dificultăŃi majore în viaŃa persoanei.
de tulburare de
personalitate
Etiologie
De obicei, în cazul unui singur pacient cu tulburări de personalitate se constată prezenŃa mai
multor tipuri de astfel de tulburări.
Abordări ale tulburărilor de personalitate

A. Abordările biologice
- tulburările de personalitate sunt explicate prin apelul la factorii genetici;
- datele de plecare în cazul acestor teorii provin din studii corelaŃionale, care indică faptul că
prevalenŃa acestor tulburări (mai ales cele din grupul A) este mai mare la rudele de gradul I ale
pacienŃilor luaŃi în studiu;
- pe baza studiilor corelaŃionale s-a arătat că în cazul:
- grupului A – factorii genetici sunt foarte importanŃi;
- grupului B –factorii genetici sunt importanŃi;
- grupului C –factorii genetici sunt mai puŃin importanŃi.
! nu se ştie cu exactitate dacă este vorba doar de substratul genetic, sau şi de un comportament
învăŃat. Au fost incriminaŃi mai mulŃi factori:
factorii temperamentali – ex., colericul ar corespunde personalităŃii de tip antisocial, pe când
melancolicul celor de tip evitant şi dependent
hormonii – ex., excesul de testosteron ar sta la baza comportamentului agresiv
MAO (monoaminoxidă) – excesul de MAO ar fi caracteristic persoanelor retrase
(schizotipali, schizoizi), pe când deficitul de MAO ar caracteriza tendinŃa de implicare în
relaŃiile interpersonale (histrionicii)
NeurotransmiŃătorii – excesul de endorfine s-ar asocia cu trăsăturile pasive, pe când deficitul
de serotonină s-ar asocia cu impulsivitatea şi agresivitatea.
B. Abordările psihologice
- există o personalitate latentă, de culise şi o personalitate manifestă; dinamica personalităŃii

manifeste depinde de dinamica celei de culise;
- personalitatea adultului se formează în funcŃie de lupta internă de a rezolva conflictele şi fixaŃia la
diferite stadii de dezvoltare:
- dacă fixaŃia apare în stadiul I (oral, 0-1 ani), persoanele vor avea ca şi caracteristică agresivitatea
verbală sau fizică;
- dacă fixaŃia apare în stadiul II (anal, 1-3 ani), persoanele vor fi calme, introvertite; corespunde
personalităŃii obsesiv-compulsive;
- dacă fixaŃia apare în stadiul III (falic, 3-5 ani), complexele Oedip şi Electra nerezolvate dau
naştere tulburărilor nevrotice.
Trăsăturile de personalitate constituie mecanisme defensive prin care copilul se apără:
proiecŃia în cazul personalităŃii paranoide, disocierea în cazul celei borderline.
Conform acestei teorii, trăsăturile de personalitate sunt nume date unor răspunsuri relativ
stabile.
Aceste răspunsuri sunt:
Răspunsuri Dimensiuni ale Teorii şi modele Abordare psihoterapeutică
personalităŃii explicative
- pacientul este învăŃat să se
- vizează mai ales - mai mult teorii adapteze la lume cu problema
Biologice
temperamentele biologice sa (training în rezolvare de
probleme)
- mai mult teorii
- vizează mai ales
psihologice ale
Cognitive caracterul şi - intervenŃie şi restructurare
învăŃării; trăsăturile de
Comporta- aptitudinile (evaluare cognitivă pentru modificarea
caracter constituie
mentale valorică şi din schemelor particulare şi
patternuri cognitiv-
Subiective perspectiva generale
comportamentale
performanŃei)
modificabile
a) Teoria cognitivă a lui Beck & Freeman

Scheme cognitive (condiŃionate şi necondiŃionate) Stimuli din mediu
care interacŃionează
cu schemele, iar pe
baza schemelor se
face selecŃia acestora
AsumpŃii, legi, credinŃe (interacŃiune cu
dublu sens)
Gânduri automate
Răspunsuri cognitive, comportamentale, biologice,

subiective (simptomele pe baza cărora se pune
diagnosticul)
• Schemele cognitive
- pentru a influenŃa simptomatologia, trebuie modificate gândurile automate, credinŃele, schemele

cognitive;
- schemele cognitive pot fi necondiŃionate (ex., “Sunt incompetent”) şi/sau condiŃionate (ex.,
“Dacă nu fac lucrurile perfect, atunci nu merită să le fac deloc”);
- modificarea gândurilor automate fără modificarea schemei cognitive face ca, într-un alt context,
să fie generate alte gânduri automate.
Tulburarea de Strategia Strategii Strategii

Scheme utilizate
personalitate utilizată subdezvoltate compensatorii
Schizoid “dacă îi las pe ceilalŃi să Intimitate Autonomie
devină prea apropiaŃi, Reciprocitate Izolare
viaŃa mea va fi
Izolarea insuportabilă”, “eu nu
sunt ca ceilalŃi”, “am
nevoie să fiu lăsat în
pace”
Schizotipal Neîncredere “lucrurile şi lumea nu Conformitate Evitare socială
Excentricitate sunt ce par a fi” Gândire logică Gândire magică
Paranoid “nu pot avea încredere în Spontaneitate Interpretare
ceilalŃi”, “cei amabili mă ProiecŃie
Interpretare
trişează”, “toŃi îmi vor
ProiecŃie
răul”, “nu trebuie să cred
în nimeni”
Antisocial “eu sunt cel mai Empatie Agresivitate
Atacul
important”, “oamenii Reciprocitate Exploatare
există pentru a fi trişaŃi” Asertivitate
Histrionic “trebuie să impresionez, Controlul Impulsivitate
Teatralismul să atrag atenŃia, să fiu Organizarea Expresivitate
considerat important” Planificarea
Borderline “sunt incompetent”, Deprinderi sociale Consum de
“sunt nerealizat şi Rezolvare de alcool
AmbivalenŃa
neimportant”, “toată probleme RelaŃii instabile
lumea mă va abandona” Comunicare Automutilare
Narcisic “sunt minunat”, “sunt cel Separarea Supraevaluarea
Supraestimarea mai bun”, “trebuie să fiu Identificarea unui Competitivitatea
apreciat de ceilalŃi” grup de apartenenŃă
Evitant “mi s-ar putea întâmpla Asertivitatea Evitare
Evitarea
ceva rău”, “cei din jur m- InhibiŃie
ar putea răni” Retragere socială
Dependent “nu pot face nimic Autonomia Nevoia de
Ataşamentul
singur”, “nu pot reuşi susŃinere
singur” Ataşamentul
Obsesiv- “erorile sunt Spontaneitatea Control excesiv
PerfecŃionismul
compulsiv catastrofale”, “trebuie să Superficialitatea Responsabilitate
fac totul perfect” asumată
Conceptualizarea
- schemele existente duc la apariŃia unor strategii (comportamente, cunoştinŃe) subdezvoltate,
dublate de strategii compensatorii (supradezvoltate).
Terapia
- vizează modificarea schemelor cognitive şi intervenŃie pentru promovarea strategiilor
subdezvoltate şi reducerea strategiilor supradezvoltate.
EvoluŃia şi prognosticul bolii

- Trăsăturile unei tulburări de personalitate pot fi recunoscute începând cu adolescenŃa sau
debutul vieŃii adulte.
- Prin definiŃie, o tulburare de personalitate reprezintă un pattern de gândire, afectivitate,
comportament relativ stabil în timp.
- Unele tulburări de personalitate (mai ales, de tip antisocial şi borderline) tind să se remită odată
cu înaintarea în vârstă; acest lucru este mai puŃin valabil pentru altele (ex., de tip obsesiv-
compulsiv sau schizotipal).
Tratamentul
Tehnici cognitiv-comportamentale de modificare a comportamentelor şi cogniŃiilor care
susŃin manifestările dezadaptative şi relativ stabile, adaptarea la situaŃii problematice;
Tehnici dinamic-psihanalitice pentru eliminarea conflictelor care susŃin manifestări
dezadaptative;
Tehnici umanist-experienŃiale pentru favorizarea exprimării libere şi a dezvoltării personale.

ExemplificaŃi strategiile subdezvoltate din cazul tulburările de personalitate din grupa
B.

PrezentaŃi caracteristicile care diferenŃiază tulburarea de personalitate de tip obsesiv-
compulsiv, de tulburarea de tip obsesivo-compulsivă.
1.2.11. TULBURĂRI PSIHOTICE
Această categorie include tulburări a căror caracteristică principală este prezenŃa simptomelor
psihotice. Termenul de “psihotic” a primit, în decursul timpului, mai multe definiŃii: în sens restrâns
– indică prezenŃa delirului şi halucinaŃiilor nepercepute ca atare; - în sens larg – indică prezenŃa
halucinaŃiilor percepute ca atare de către persoană (pacientul îşi dă seama că trăieşte o halucinaŃie);
- în sens foarte larg – indică prezenŃa şi a altor semne pozitive din schizofrenie (vorbire
dezorganizată, comportament catatonic sau dezorganizat), pe lângă delir şi halucinaŃii. În această
categorie sunt incluse următoarele tulburări:
(1) SCHIZOFRENIA
- Este o tulburare ce durează cel puŃin 6 luni, dintre care cel puŃin o lună de manifestare activă a
simptomatologiei (ex., delir, halucinaŃii, vorbire dezorganizată, comportament catatonic sau
dezorganizat, simptome negative);
- În DSM IV sunt prezentate cinci tipuri de schizofrenie:
1. de tip paranoid – este cel mai puŃin sever; trăsătura caracteristică constă în prezenŃa
delirului şi halucinaŃiilor, cu păstrarea funcŃiilor cognitive şi afective; sunt mai puŃin
prezente simptome ca: vorbirea dezorganizată, comportamentul catatonic sau dezorganizat,
aplatizarea afectivă şi celelalte simptome negative;
2. de tip dezorganizat – este cel mai sever; se caracterizează prin: vorbire dezorganizată,
comportament dezorganizat, aplatizare afectivă şi expresivitate emoŃională inadecvată;
3. de tip catatonic – se caracterizează, în principal, prin tulburări psihomotorii severe: excitare
catatonică (agitaŃie motorie lipsită de sens şi fără legătură cu stimulii externi), negativism
catatonic (rezistenŃă la orice instrucŃie), rigiditate catatonică (membre rigide), stupoare
catatonică (lipsa reacŃiei la stimulii din mediu), postură catatonică (adoptarea unor posturi
ciudate) mutism, imobilitate, bizarerii ale mişcărilor voluntare, ecolalie, ecopraxie),
imobilitatea motrică manifestată prin catalepsie (flexibilitate ceroasă).
4. de tip nediferenŃiat – este catacterizată prin prezenŃa simptomelor specifice schizofreniei,
însă acestea nu satisfac criteriile pentru celelalte tipuri prezentate;
5. de tip rezidual- categorie utilizată în situaŃii în care a existat cel puŃin un episod de
schizofrenie, dar tabloul clinic prezent include simptome negative, cele pozitive fiind mult
atenuate.
(2) TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ
- Se caracterizează prin prezenŃa unui episod de tulburare afectivă (depresie sau manie) simultan
cu faza activă a schizofreniei, acestea fiind precedate sau succedate de cel puŃin două săptămâni
de halucinaŃii şi delir, fără tulburări de dispoziŃie.
(3) TULBURAREA SCHIZOFRENIFORMĂ
- Tabloul clinic seamănă cu cel din schizofrenie, însă durata prezenŃei simptomelor este sub 6
luni, declinul funcŃional nefiind atât de accentuat.
(4) TULBURAREA DELIRANTĂ
- Trăsătura principală constă în prezenŃa, timp de cel puŃin o lună, a diferitelor forme de delir, în
lipsa altor simptome specifice schizofreniei; halucinaŃiile nu constituie simptom dominant, iar
cele olfactive şi gustative care sunt prezente se leagă de conŃinutul delirului.
(5) TULBURAREA PSIHOTICĂ SCURTĂ
- Simptomatologia durează mai mult de o zi şi mai puŃin de o lună.
(6) TULBURAREA PSIHOTICĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ
- Se caracterizează prin faptul că simptomatologia (conŃinutul delirului) este preluată de la o
persoană care are o tulburare psihotică.
(7) TULBURAREA PSIHOTICĂ DATORATĂ UNEI AFECłIUNI SOMATICE
- Este caracterizată prin faptul că simptomele psihotice sunt determinate de prezenŃa unei
afecŃiuni somatice.
(8) TULBURAREA PSIHOTICĂ DATORATĂ CONSUMULUI DE SUBSTANłE
- Este caracterizată prin faptul că simptomele psihotice sunt determinate de consumul de
substanŃe, medicamente sau de expunerea la substanŃe toxice.
(9) TULBURAREA PSIHOTICĂ NECLASIFICATĂ
- Include simptome psihotice care nu satisfac criteriile tulburărilor prezentate anterior.
SCHIZOFRENIA
Epidemiologie
- În populaŃia generală, prevalenŃa este de 1,5%;
- Dintre persoanele cu această tulburare, 2/3 sunt trataŃi în unităŃi spitaliceşti;
- Riscul înbolnăvirii este de 10 ori mai mare pentru rudele de gradul I ale pacienŃilor cu
schizofrenie;
- Există diferenŃe de gen; astfel, în cazul femeilor se înregistrează mai frecvent un debut tardiv
al bolii, tulburări de dispoziŃie mai accentuate şi un prognostic mai favorabil.
EvoluŃia şi prognosticul tulburării
- Debutul bolii este în jurul vârstei de 20 de ani pentru bărbaŃi şi 30 de ani pentru femei;
- Debutul poate fi brusc sau insidios; în majoritatea cazurilor există şi o fază prodromală,
manifestată prin apariŃia treptată a diferitelor semne şi simptome;
- Cursul bolii poate fi cronic sau variabil, cu remisii şi perioade de recurenŃă.
Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice
A. simptome caracteristice:
- două sau mai multe din următoarele manifestări trebuie să fie prezente în majoritatea timpului
pe o perioadă de o lună (în absenŃa tratamentului): delir, halucinaŃii, vorbire dezorganizată,
comportament catatonic sau dezorganizat, simptome negative;
- În cazul delirului bizar sau a halucinaŃiilor auditive, este suficient un singur criteriu.
B. dizabilitate socială / ocupaŃională accentuată;
C. durata semnelor afecŃiunii este mai mare de 6 luni, cu cel puŃin o lună de simptome specifice
fazei active;
D. excluderea tulburărilor afective şi schizoafective;
E. excluderea consumului de substanŃe şi a condiŃiilor medicale generale;
F. relaŃia cu tulburările pervazive de dezvoltare (ex., autism)- pentru a putea pune diagnosticul
adiŃional de schizofrenie, este necesară prezenŃa delirului şi halucinaŃiilor.
diferenŃial
Tulburări psihotice - Criteriul principal de diferenŃiere constă în asocierea etiologică a
datorare unei afecŃiuni prezenŃei simptomatologiei cu abuzul de substanŃe şi /sau o afecŃiune
somatice, delirium, somatică.
demenŃă, tulburări
psihotice datorate
consumului de substanŃe.
- simptomele psihotice apar exclusiv pe durata tulburării de
dispoziŃie (tulburări afective cu elemente psihotice);
- tulburările afective apar pe perioada manifestării tulburărilor
psihotice (faza activă), sunt prezente în majoritatea timpului pe
Tulburări afective cu
toată durata manifestării tulburări şi trebuie să existe cel puŃin
elemente psihotice şi
două săptămâni în care există manifestări psihotice, în lipsa
tulburarea schizoafectivă
tulburării de dispoziŃie afectivă (tulburare schizoafectivă);
- tulburările de dispoziŃie afectivă au o durată redusă în raport cu
durata tulburării şi apar doar în fazele prodromală sau reziduală
(schizofrenie).
Tulburarea - criteriul principal de diferenŃiere vizează durata manifestării
schizofreniformă şi simptomelor şi severitatea acestora (cu impact asupra declinului
tulburarea psihotică funcŃional).
scurtă
- delir nonbizar şi lipsa simptomelor de fază activă (tulburare
delirantă) versus delir bizar şi simptome de fază activă
Tulburarea delirantă
(schizofrenie); schizofrenia de tip paranoid este mai greu de
diferenŃiat, deoarece nu apar criteriile de ordinul II.
Tulburările pervazive de - debutul înainte de vârsta de 3 ani, iar delirul şi halucinaŃiile nu
dezvoltare constituie simptome de bază (tulburări pervazive de dezvoltare).
Tulburările de - Aceste tulburări pot preceda debutul schizofreniei; când
personalitate de tip simptomele sunt suficient de severe pentru a satisface criteriul A.,
schizoid, schizotipal, se pune diagnosticul adiŃional de “schizofrenie”.
paranoid.
- HalucinaŃii auditive şi delir, mai ales de persecuŃie, cu menŃinerea
Tulburarea de identitate funcŃiilor cognitive şi afective (schizofrenie de tip paranoid)
disociativă versus mai multe personalităŃi care vorbesc între ele şi trecere
bruscă de la una la alta, cu modificări în funcŃiile cognitive şi
afective (tulburare de identitate disociativă).
TULBURAREA SCHIZOAFECTIVĂ
Epidemiologie
- deşi nu există informaŃii precise despre prevalenŃa acestei tulburări, se pare că este mai puŃin
frecventă decât schizofrenia;
- se pare că apare mai des la femei şi la persoanele în vârstă.
- debutul tipic al tulburării este în prima perioadă a vieŃii adulte, deşi aceasta se poate declanşa
oricând, din adolescenŃă până la vârste înaintate;
- prognosticul afecŃiunii este mai favorabil în comparaŃie cu cel din schizofrenie şi mai puŃin
favorabil comparativ cu tulburările afective;
- dizabilitatea severă profesională şi ocupaŃională se înregistrează destul de rar.
A. interpunerea unui episod depresiv major, maniacal sau mixt pe perioada bolii, care se
suprapune peste simptomele corespunzătoare criteriului A din schizofrenie;
B. pe durata bolii, au existat cel puŃin două săptămâni în care s-a înregistrat delir şi halucinaŃii,
în absenŃa unor tulburări afective semnificative;
C. simptomatologia ce satisface criteriile unei tulburări afective este prezentă pe aproape toată
durata fazelor active şi reziduale ale afecŃiunii;
D. simptomele nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale;
(în funcŃie de specificul episodului afectiv, există tulburare schizoafectivă de tip bipolar şi
depresiv).
diferenŃial
Tulburări psihotice - Criteriul principal de diferenŃiere constă în asocierea etiologică a
datorate unei afecŃiuni prezenŃei simptomatologiei cu abuzul de substanŃe şi /sau o
somatice, delirium, afecŃiune somatică.
demenŃă, tulburări
psihotice datorate
consumului de substanŃe.
- simptomele psihotice apar exclusiv pe durata tulburării de
dispoziŃie (tulburări afective cu elemente psihotice)
- tulburările afective apar pe perioada manifestării tulburărilor
psihotice (faza activă), sunt prezente în majoritatea timpului pe
Tulburări afective cu
toată durata manifestării tulburării şi trebuie să persiste cel puŃin
elemente psihotice şi
două săptămâni în care există manifestări psihotice, în lipsa
schizofrenia
tulburării de dispoziŃie afectivă (tulburare schizoafectivă)
- tulburările de dispoziŃie afectivă au o durată redusă în raport cu
durata tulburării şi apar doar în fazele prodromală sau reziduală
(schizofrenie).
- delir nonbizar şi lipsa simptomelor de fază activă (tulburare
Tulburarea delirantă delirantă) versus delir bizar şi simptome de fază activă (tulburare
schizoafectivă).
TULBURAREA SCHIZOFRENIFORMĂ
Epidemiologie
- în populaŃia generală, prevalenŃa este de 0,2%;
- există date conform cărora, în Ńările în curs de dezvoltare, recuperarea după o tulburare
psihotică este mai rapidă, rezultând o prevalenŃă mai mare a tulburării schizofreniforme în
comparaŃie cu schizofrenia.

Aproximativ 1/3 dintre persoanele diagnosticate cu această tulburare vor fi recuperate după o
perioadă de 6 luni; în cazul celorlalte 2/3, afecŃiunea va progresa spre schizofrenie sau tulburare
schizoafectivă.

A. sunt satisfăcute criteriile A., D. şi E. de la schizofrenie
B. durata unui episod este de minimum o lună şi maximum 6 luni
Tulburarea cu care se Indici de diferenŃiere
face diagnosticul
diferenŃial
*vezi discuŃia de la schizofrenie
Tulburare psihotică - durată sub o lună (tulburare psihotică scurtă ) versus durată mai mare
scurtă de o lună (tulburare schizofreniformă).
TULBURAREA DELIRANTĂ
Tipuri de delir, în funcŃie de care sunt descrise subtipurile tulburării:

• delir erotomanic - persoana se crede iubită de o persoană cu statul socio-cultural mai înalt;
• delir de mărire şi bogăŃie (idei de grandiozitate) – persoana este convinsă că are talente
deosebite, că a făcut descoperiri majore sau că are o relaŃie apropiată cu o persoană extrem de
importantă;
• delir de gelozie – persoana se crede înşelată de partenerul de viaŃă;
• delir de persecuŃie – persoana este convinsă că este urmărită, otrăvită, spionată sau constituie
obiectul unei conspiraŃii;
• delir de tip somatic – tema delirului, în acest caz, o constituie funcŃiile şi senzaŃiile corporale
(prezenŃa unor mirosuri, paraziŃi, infecŃii etc.);
• delir de tip mixt – delir în care nu există o temă dominantă;
• delir de tip nespecificat – delir în care tema nu este clar specificată sau nu corespunde celorlalte
subtipuri.
Epidemiologie
- în loturile clinice, spitalizate pe secŃiile de psihiatrie, prevalenŃa este de 1%-2%;
- în populaŃia generală, se apreciază că prevalenŃa este de 0,03%.

- debutul tulburării se situează în a doua jumătate a vieŃii adulte;
- cel mai frecvent înregistrat este delirul de persecuŃie;
- cursul bolii poate fi cronic, cu perioade de remisie şi recurenŃă a bolii;
- se apreciază că delirul de gelozie are un prognostic mai bun decât cel de persecuŃie.

A. delir nonbizar ( situaŃii ce pot apare în viaŃa de zi cu zi) cu durată de cel puŃin o lună;
B. nu a fost niciodată satisfăcut criteriul A. de la schizofrenie;
C. în afară de consecinŃele delirului, nu apare dizabilitate sau comportament bizar;
D. tulburările afective ce pot apărea simultan cu delirul sunt de scurtă durată;
E. simptomele nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale.
*se specifică tipul delirului
diferenŃial
*vezi anterior diagnosticul diferenŃial cu celelalte tulburări psihotice
- teama de a avea o boală gravă este mai puŃin intensă, persoana
admiŃând că există posibilitatea să nu aibă boală respectiva
Ipohondrie
(ipohondrie) versus convingerea de nezdruncinat că este bolnav
(tulburare delirantă)
- convingerea că anumite părŃi ale corpului sunt disproporŃionate şi
inestetice, pacientul admiŃând că percepŃia lui poate fi distorsionată
Tulburare dismorfică (tulburare dismorfică) versus convingerea că anumite părŃi sau
organe din corp sunt distorsionate, nefuncŃionale sau parazitate
(tulburare delirantă)
- persoana recunoaşte caracterul intruziv şi exagerat al obsesiilor
Tulburare obsesiv-
sale (OCD) versus convingerea că acestea sunt justificate (tulburare
compulsivă
delirantă)
Tulburare de - ideile delirante nu sunt atât de clare şi persistente ca în cazul
personalitate de tip tulburării delirante (tulburare de personalitate).
paranoid
TULBURAREA PSIHOTICĂ SCURTĂ
Epidemiologie
- datele existente sugerează că este o tulburare rar întâlnită;
- trebuie deosebită/ diferenŃiată de manifestările specifice anumitor ceremonii religioase sau
culturale.

- vârsta medie a debutului este la 30 de ani;
- simptomatologia remite la cel mult o lună de la debut (uneori durează doar câteva zile).

A. prezenŃa unui sau mai multora dintre următoarele simptome: delir, halucinaŃii, vorbire
dezorganizată, comportament catatonic sau dezorganizat;
B. durata tulburării este de cel puŃin o zi şi cel mult o lună, cu remisia completă a
simptomatologiei ulterior acestui termen;
C. simptomatologia nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale
generale.
diferenŃial
*vezi anterior diagnosticul diferenŃial cu celelalte tulburări psihotice
- simptomele sunt produse intenŃionat pentru un beneficu extern
Tulburări factice şi (simulare) sau în scopul asumării rolului de bolnav (tulburări
simulare factice) versus simptomele apar neintenŃionat (tulburare psihotică
scurtă)
- pe fondul unei tulburări de personalitate, stresul poate cauza
Tulburări de personalitate apariŃia unor manifestări psihotice; dacă durata acestora depăşeşte o
zi, se pune un diagnostic adiŃional de tulburare psihotică scurtă.
TULBURAREA PSIHOTICĂ ÎMPĂRTĂŞITĂ (Folie à Deux)
Epidemiologie
- se apreciază că tulburarea apare mai frecvent la femei decât la bărbaŃi;
- nu există date epidemiologice clare.

- în lipsa intervenŃiei, cursul bolii este cronic;
- după separarea individului de persoana bolnavă, tulburarea se remite uneori rapid, alteori
treptat.

A. delirul apare la un individ aflat într-o relaŃie apropiată cu o persoană la care s-a diagnosticat
deja prezenŃa ideilor delirante;
B. tema delirului este similară la cei doi;
C. simptomatologia nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale
generale.
Tulburarea cu care se Indici de diferenŃiere
face diagnosticul
diferenŃial
- Criteriul principal de diferenŃiere constă în relaŃia apropiată cu o
Alte tulburări psihotice persoană bolnavă, cu preluarea temei delirului de la aceasta şi
remisia simptomatologiei după separarea de ea.
Modele etiopatogenetice
(1) Modelul psihanalitic
Există două explicaŃii pe linie psihanalitică:
a) Regresia - conflictele din viaŃa adultă duc la regresia la un stadiu anterior de dezvoltare, la care
există o fixaŃie. În cazul tulburărilor psihotice fixaŃia este la stadiul oral, în timp ce pentru
nevroze este specifică fixaŃia la stadiul falic.
b) Teoria relaŃiei cu obiectul - apare un conflict între eu şi realitate; eul nu este bine diferenŃiat de
lumea înconjurătoare, percepŃia persoanelor şi a realităŃii fiind fragmentată (percepŃie alb-negru,
bine-rău). În mod obişnuit, eul normal este autonom, bine diferenŃiat de lumea înconjurătoare,
având o perspectivă nuanŃată asupra celorlalŃi şi realităŃii înconjurătoare. Nedezvoltarea normală
a eului duce la dificultăŃi de interacŃiune cu lumea, viaŃa devenind un stresor permanent.
(2) Modelul stres-vulnerabilitate

AsumpŃia de bază este că persoanele care fac tulburări psihotice prezintă o vulnerabilitate (în
primul rând biologică, dar şi psihologică) la boală. În interacŃiunea cu evenimentele stresante,
factorii de vulnerabilitate determină apariŃia tulburării psihotice.
a) Aspecte biologice ale vulnerabilităŃii:
- atrofii sau diminuarea numărului de celule la nivelul sistemului limbic şi a ganglionilor
bazali; hipofrontalitate;
- exces de dopamină în general şi deficit de dopamină la nivelul lobilor frontali;
antipsihoticele acŃionează la nivelul receptorilor D1 (controlul simptomelor pozitive), în
timp ce simptomele negative par a fi legate de numărul receptorilor D2.
b) Aspecte psihologice ale vulnerabilităŃii:
- aceleaşi predispoziŃii apar în cazul schizofreniei, tulburării de personalitate de tip schizoid şi
schizotipal;
- se consideră factori de vulnerabilitate:
mediul familial neadecvat (mesajele verbale şi nonverbale contradictorii,
transmise de cei doi părinŃi; separarea între părinŃi şi apropierea dintre copil
şi părintele de sex opus; concurenŃă între părinŃi pentru favorurile copilului;
blocarea expresivităŃii emoŃionale; comportament parental hiperprotectiv,
critic sau ostil);
învăŃarea prin modelare (preluarea unor comportamente de la părinŃi cu
tulburări psihotice);
factori socio-economici (prevalenŃa tulburărilor psihotice este mai mare la
persoanele cu statut socio-economic scăzut, la persoanele din marile
aglomerări urbane, la persoanele născute toamna, primăvara sau iarna,
datorită factorilor nutriŃionali).
Studiile experimentale indică următoarea ierarhie în ceea ce priveşte vulnerabilitatea la
tulburări psihotice:
- locul I – copii născuŃi şi crescuŃi de mame cu probleme psihice
- locul II – copii născuŃi de mame cu probleme psihice şi crescuŃi în familii normale
- locul III – copii născuŃi şi crescuŃi în familii normale.
Factori de risc
În general, în cazul tulburărilor psihotice, există un risc crescut pentru această categorie de afecŃiuni
în cadrul rudelor biologice ale persoanelor bolnave.
Tratamentul
Tratamentul este în primul rând medicamentos, vizând reducerea simptomatologiei şi stabilizarea
individului. În faza activă a bolii, este esenŃială terapia medicamentoasă, iar în faza de remisie a
simptomatologiei, psihoterapia oferă şansa formării unor reacŃii adaptative. Psihoterapia şi
consilierea psihologică sunt utile în prevenŃia primară a bolii (intervenŃie la nivelul grupului primar)
şi în faza prodromală (educarea pentru recunoaşterea debutului simptomatologiei). În faza
prodromală poate apărea următoarea simptomatologie: izolare socială accentuată; deteriorarea
capacităŃii de a face faŃă cerinŃelor profesionale; comportament atipic sau nou pentru individ;
diminuarea preocupărilor pentru igiena personală; aplatizare afectivă şi afectivitate inadecvată
situaŃiei; convingeri stranii şi gândire magică; experienŃe perceptive ciudate; schimbări în limbaj;
lipsă accentuată de iniŃiativă şi diminuarea intereselor; psihoterapia se utilizează ca şi metodă
complementară în faza activă a bolii: Tehnici cognitiv-comportamentale pentru reducerea delirului
şi halucinaŃiilor care nu cedează la medicaŃie, creşterea complianŃei la tratament, reducerea
simptomatologiei negative; Hipnoterapie pentru întărirea eului; Tehnici cognitiv-comportamentale
cu rol educativ (încadrarea în grupul social) şi pentru prevenirea recăderilor.

PrezentaŃi caracteristicile modelului stres-vulnerabilitate.
1.2.12. TULBURĂRI ALE IMPULSULUI
Deşi există şi alte tulburări care presupun probleme în autocontrolul impulsurilor (parafilii,
tulburarea de personalitate de tip antisocial, schizofrenia, tulburările afective etc.), această secŃiune
include şase tulburări specifice, caracterizate de:
(1) impulsul de a face un comportament care are consecinŃe negative pentru persoana în cauză sau
pentru cei din jur;
(2) reŃinerea de la aceste comportamente duce la creşterea tensiunii şi activării fiziologice;
(3) detensionare şi stări de plăcere, mulŃumire după comiterea respectivelor comportamente
(funcŃionând ca întărire negativă pentru acestea);
(4) comportamentele pot fi planificate sau spontane;
(5) executarea comportamentelor poate să fie sau să nu fie urmată de sentimente de vinovăŃie,
ruşine, regret.
Deoarece aceste comportamente sunt susŃinute de o motivaŃie internă şi sunt întărite negativ
prin faptul că executarea lor duce la detensionare, ele sunt foarte greu modificabile. Actele
impulsive constituie comportamente egosintonice (produc plăcere); ulterior comiterii
comportamentelor, persoana poate trăi stări egosintonice (relaxare, plăcere) sau egodistonice
(sentimente de culpă, ruşine).
În această categorie sunt incluse:
(1) Tulburarea explozivă intermitentă – se caracterizează prin prezenŃa unor episoade de
agresivitate incontrolabilă, care se soldează cu atacarea unor persoane sau distrugerea
proprietăŃii acestora;
(2) Cleptomania – are ca şi trăsătură de bază incapacitatea de a-şi controla impulsul de a fura
obiecte de care individul nu are nevoie pentru uzul personal sau valoarea lor monetară;
(3) Piromania – se caracterizează prin tendinŃa de incendiere intenŃionată a diferitelor obiecte, în
scopul detensionării sau a obŃinerii plăcerii;
(4) Jocul patologic de noroc - se caracterizează prin angajarea patologică în diferite jocuri de
noroc;
(5) Tricotilomania – constă în tendinŃa incontrolabilă de a-şi smulge părul, în scopul detensionării
sau a obŃinerii plăcerii, ceea ce duce la pierderi masive a părului din cap şi de pe corp;
(6) Tulburarea de impuls nespecificată – se caracterizează prin prezenŃa unor simptome specifice
tulburărilor de impuls, care nu satisfac criteriile afecŃiunilor prezentate anterior.
TULBURAREA EXPLOZIVĂ INTERMITENTĂ

- tulburarea poate debuta din adolescenŃa târzie până spre 30 de ani;
- debutul poate fi abrupt, fără o fază prodromală.
A. prezenŃa câtorva episoade distincte de agresivitate incontrolabilă, care se soldează cu
atacarea unor persoane sau distrugerea proprietăŃii acestora;
B. agresivitatea exprimată în timpul episoadelor este mult disproporŃionată în raport cu stresorii
psiho-sociali care ar fi putut-o declanşa;
C. simptomele nu se datorează consumului de substanŃe sau unei condiŃii medicale generale.
KLEPTOMANIA

- Au fost descrise trei patternuri tipice ale tulburării:
(1) Curs sporadic, cu episoade scurte de prezenŃă a simptomatologiei şi perioade lungi de
remisie;
(2) Curs episodic, cu perioade lungi de prezenŃă a simptomelor şi perioade de remisie;
(3) Curs cronic, cu unele fluctuaŃii.
A. eşecuri recurente în a-şi controla impulsul de a fura obiecte de care individul nu are nevoie
pentru uzul personal sau valoarea lor monetară;
B. exacerbarea tensiunii imediat anterior comiterii furtului;
C. comiterea actului este urmată de detensionare, senzaŃie de plăcere, gratificare;
D. furtul nu este comis în scopul răzbunării, din furie sau ca şi consecinŃă a delirului sau
halucinaŃiilor.
PIROMANIA

- Cursul longitudinal al tulburării este necunoscut;
- Incidentele de incendiere intenŃionată sunt periodice şi pot fluctua în frecvenŃă.
A. acŃiuni de incendiere intenŃionată, manifestate în mai multe ocazii;
B. actul incendierii este precedat de o escaladare a tensiunii şi arousal-ului;
C. fascinaŃie, interes şi curiozitate faŃă de foc şi contextul situaŃional al acestuia (consecinŃe,
utilizare etc.);
D. actul incendierii sau postura de martor sau participant la consecinŃele acestuia generează
plăcere sau detensionare;
E. actul incendierii nu are ca şi motivaŃie câştigul bănesc, mascarea unei infracŃiuni, exprimarea
furiei, răzbunare, exprimarea ideologiei socio-politice, îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă, delir,
halucinaŃii sau alte tulburări mentale severe).
JOCUL PATOLOGIC DE NOROC

- Tulburarea debutează, de regulă, în adolescenŃa timpurie în cazul bărbaŃilor şi puŃin mai
târziu în cazul femeilor;
- Debutul este, în majoritatea cazurilor, insidios, tulburarea fiind precipitată de apariŃia unui
stresor;
- Simptomatologia se poate manifesta în mod regulat sau episodic, cursul bolii fiind cronic;
- TendinŃa de a juca se accentuează în perioadele de stres puternic sau depresie.
A. angajarea persistentă şi recurentă în jocuri de noroc, indicată prin cinci sau mai multe din
următoarele manifestări:
(1) preocupare accentuată pentru jocurile de noroc;
(2) nevoia de a pune în joc sume din ce în ce mai mari de bani pentru a obŃine senzaŃia dorită;
(3) tentative nereuşite repetate de a-şi controla, diminua sau stopa comportamentul de joc;
(4) iritabilitate şi agitaŃie ca urmare a încercărilor de a-şi diminua sau stopa comportamentul de
joc;
(5) jocul constituie o metodă de a scăpa de probleme sau de o dispoziŃie disforică (ex.,
sentimente de neajutorare, vinovăŃie, anxietate, depresie);
(6) după pierderea unei sume de bani într-un joc, se reîntoarce pentru a-şi lua revanşa;
(7) prezintă distorsionat situaŃia faŃă de familie, terapeut sau alte persoane, pentru a ascunde
magnitudinea implicării sale în jocurile de noroc;
(8) a comis acte ilegale cum ar fi: frauda, falsul, furtul sau delapidarea pentru a obŃine banii
necesari implicării în jocurile de noroc;
(9) a pierdut sau şi-a primejduit o relaŃie interpersonală, şansă în carieră sau slujbă din cauza
jocurilor de noroc;
(10) se bazează pe alte persoane pentru a-i oferi banii necesari plăŃii unor datorii făcute la
jocurile de noroc.
B. comportamentul persoanei nu se explică prin prezenŃa unui episod maniacal.
TRICOTILOMANIA

- debutul este situat frecvent în copilărie, cu accentuări a simptomatologiei între 5-8 ani şi în
jurul vârstei de 13 ani;
- la vârste mici poate apare smulgerea părului ca şi “obicei prost”, nonpatologic;
- unele persoane prezintă simptomatologie continuă timp de zeci de ani; alteori, cursul bolii
este marcat de remisii şi recurenŃe;
- zonele corpului din care este smuls părul pot varia în timp.
A. smulgerea incontrolabilă, recurentă a părului, ceea ce duce la pierderi masive a părului din
cap şi de pe corp;
B. accentuarea tensiunii imediat înainte de comiterea actului compulsiv sau când acesta este
blocat,
C. comiterea actului impulsiv duce la plăcere, deternsionare;
D. simptomatologia nu se datorează altei boli psihice sau unei condiŃii medicale generale
E. tulburarea determină distres şi dizabilitate socială, ocupaŃională sau în alte domenii ale vieŃii.
Etiologie
(1) ExplicaŃia biologică
Sunt incriminaŃi anumiŃi factori biologici legaŃi de sistemul limbic.
(2) ExplicaŃia psihanalitică
Unii psihanalişti consideră actele impulsive ca şi mecanisme de adaptare la anxietate şi
depresie, pe când alŃii cred că ele constituie mecanisme de apărare faŃă de conştientizarea unor
pulsiuni specifice celor patru stadii de dezvoltare (mai ales cel oral).
(3) ExplicaŃia cognitiv-comportamentală
La nivelul sistemului cognitiv există anumite patternuri de toleranŃă scăzută la frustrare şi
gândire absolutistă. Din interacŃiunea acestui pattern cognitiv cu stimuli externi rezultă starea de
tensiune (apare ulterior o asociere între stimulii externi şi starea de tensiune). Actele impulsive sunt
urmare de detensionare, aceste comportamente fiind deci întărite negativ.
Tratamentul
Tehnici cognitiv-comportamentale pentru reducerea tensiunii asociate tulburării, controlul
comportamentelor dezadaptative.
1.2.13. TULBURĂRILE DE SOMN
Clasificarea tulburărilor de somn

Tulburările somn sunt clasificate în:
1. tulburări de somn primare (disomnii şi parasomnii);
2. tulburare de somn în legătură cu o altă tulburare mentală;
3. tulburare de somn datorată unei condiŃii medicale generale;
4. tulburare de somn indusă de o substanŃă.
Disomniile
Se caracterizează prin anomalii în cantitatea, calitatea sau reglarea somnului. Ele sunt
tulburări primare ale iniŃierii şi menŃinerii somnului sau ale somnolenŃei excesive şi sunt
caracterizate printr-o perturbare în cantitatea, calitatea sau oportunitatea somnului. Ele includ
insomnia primară, hipersomnia, narcolepsia, tulburarea de somn în legătură cu respiraŃia, tulburarea
ritmului circadian al somnului şi disomnia fără nici o altă specificaŃie.
Insomnia primară are ca element principal acuzarea unei dificultăŃi în iniŃierea sau în
menŃinerea somnului, ori a unui somn nereconfortant, care durează cel puŃin o lună (criteriul A) şi
cauzează distress sau deteriorare clinic semnificativă în domeniul profesional, social sau alte
domenii importante de funcŃionare. Perturbarea somnului nu survine exclusiv în cursul altei
perturbări de somn (C) ori tulburări mentale (D) şi nu este datorată efectelor fiziologice directe ale
unei substanŃe ori ale unei condiŃii medicale generale (E).
Hipersomnia primară are ca element esenŃial somnolenŃa excesivă pentru cel puŃin o lună şi
care se manifestă, fie prin episoade de somn prelungite, ori prin episoade de somn în timpul zilei,
survenind aproape zilnic (criteriul A).
Narcolepsia se caracterizează prin atacuri irezistibile repetate de somn reconfortant,
cataplexie şi intruziunile recurente de elemente ale somnului cu miscări oculare rapide în perioada
de tranziŃie dintre somn şi vigilitate. Aceste atacuri survin zilnic în decurs de cel puŃin trei luni.
Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe.
Tulburarea de somn în legătură cu respiraŃia se caracterizează prin întreruperea somnului,
ducând la somnolenŃă excesivă sau la insomnie, considerată a fi datorată anomaliilor de ventilaŃie
din timpul somnului (apneea de somn sau hipoventilaŃia alveolară centrală). Perturbarea nu poate fi
explicată mai bine printr-o altă tulburare mentală şi nu se datorează efectelor fiziologice directe ale
unei substanŃe.
Tulburarea ritmului somn-veghe se caracterizează printr-un pattern persistent sau recurent
de întrerupere a somnului, care rezultă dintr-o inadecvare între sistemul de somn-vigilitate circadian
endogen al individului, pe de o parte, şi solicitările externe referitoare la orarul şi durata somnului,
pe de altă parte (criteriul A). Indivizii se pot plânge de insomnie în anumite momente ale zilei şi de
somnolenŃă excesivă în altele.
Disomniile fără nici o altă specificaŃie se referă la insomniile, hipersomniile sau tulburările
de ritm circadian care nu satisfac criteriile pentru nici o disomnie specifică.
Parasomniile
Sunt caracterizate prin evenimente comportamentale sau fiziologice anormale survenind în
asociaŃie cu somnul, cu stadiile specifice somnului sau tranziŃiile somn-veghe.
Coşmarul constă în apariŃia repetată de vise terifiante care duc la deşteptarea din somn
(criteriul A). Individul este complet alert şi orientat la deşteptare (B). Visele terifiante sau
întreruperile somnului care rezultă din deşteptări îi cauzează individului distres sau duc la disfuncŃie
socială sau profesională. Această tulburare nu este diagnosticată dacă coşmarurile survin exclusiv în
timpul evoluŃiei altei tulburări mentale sau se datorează efectelor fiziologice ale unei substanŃe.
Teroarea de somn are ca element esenŃial apariŃia repetată a terorilor de somn, adică,
deşteptări bruşte din somn, începând de regulă cu un Ńipăt sau strigăt de panică (criteriul A).
Terorile de somn încep de regulă în cursul primei treimi a episodului de somn major şi durează 1-10
minute. Episoadele sunt acompaniate de excitaŃie vegetativă şi manifestări comportamentale de
frică intensă (B). În cursul episodului individul este greu de deşteptat sau consolat (C). La
deşteptare, dimineaŃa următoare, individul are amnezie pentru eveniment (D).
Somnambulismul se caracterizează prin episoade repetate de comportament motor complex
iniŃiat în cursul somnului, implicând scularea din pat şi mersul împrejur. Episoadele încep în cursul
somnului cu unde lente din prima treime a nopŃii (criteriul A). În timpul episoadelor, individul
prezintă o stare de vigilitate şi reactivitate redusă, privire inexpresivă şi o relativă lipsă de
reactivitate la comunicare cu alŃii sau la eforturile altora de a-i deştepta din somn (B). Dacă se
trezeşte în timpul episodului, individul îşi aminteşte foarte puŃin din evenimente(C). După episod,
poate exista iniŃial o scurtă perioadă de confuzie sau de dificultate în orientare, urmată de
recuperarea completă a funcŃiei cognitive şi a comportamentului corespunzător (D).
Parasomnii fără altă specificaŃie se referă la perturbările caracterizate prin evenimente
comportamentale sau fiziologice anormale în timpul somnului sau al tranziŃiilor somn-veghe, dar
care nu satisfac criteriile pentru nici o formă de parasomnie specifică.
Insomnia în legătură cu altă tulburare mentală/ Hipersomnia în legătură cu altă

tulburare mentală
Elementul esenŃial al insomniei în legătură cu o altă tulburare mentală şi al hipersomniei în
legătură cu altă tulburare mentală îl constituie prezenŃa fie a insomniei, fie a hipersomniei, care este
considerată a fi în legătură temporală şi cauzală cu altă tulburare mentală. Insomnia sau
hipersomnia, ca o consecinŃă fiziologică directă a efectului unei substanŃe, nu este inclusă aici.
Indivizii cu acest tip de insomnie sau hipersomnie se centrează de regulă pe perturbarea lor
din somn mergând până la excluderea simptomenlor caracteristice bolii mentale în care acestea apar
şi a căror prezenŃă poate deveni evidentă numai după un interogatoriu specific şi persistent.
Frecvent ei atribuie simptomele tulburării mentale faptului că nu au dormit bine.
Tulburări mentale care implică insomnia sau hipersomnia:
- tulburarea depresivă majoră;
- tulburarea afectivă bipolară;
- anxietatea generalizată;
- tulburări psihotice;
- tulburări somatiforme;
- tulburări de personalitate;
- atacuri de panică nocturne.
Tulburare de somn datorată unei condiŃii medicale generale

Elementul esenŃial al tulburării de somn datorate unei condiŃii medicale generale îl constituie o
perturbare notabilă de somn care este suficient de severă pentru a justifica o atenŃie clinică separată
(criteriul A), şi este datorată unei condiŃii medicale generale. Simptomele pot include insomnie,
hipersomnie, parasomnie ori o combinaŃie a acestora.
Din examenul somatic trebuie să rezulte faptul că perturbarea de somn este consecinŃa
fiziologică directă a unei condiŃii medicale generale (criteriul B).
Perturbarea nu este explicată mai bine de altă tulburare mentală, cum ar fi tulburarea de
adaptare, în care stresorul este o condiŃie medicală severă (criteriul C).
Diagnosticul nu este pus dacă tulburarea de somn survine numai în timpul unui delirium
(criteriul D).
Prin convenŃie, perturbările de somn datorate unei tulburări de somn în legătură cu respiraŃia
ori narcolepsia nu sunt incluse în acestaă categorie (criteriul E).
Simptomele tulburării de somn trebuie să cauzeze detresă sau deteriorare clinic semnificativă
în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcŃionare (criteriul F).
Tulburarea de somn indusă de o substanŃă

Elementul esenŃial este perturbarea notabilă a somnului şi este considerată a fi datorată
efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe.
Tulburarea de somn indusă de o substanŃă apare cel mai frecvent în cazul intoxicaŃiei cu
următoarele clase de substanŃe:
- alcool;
- amfetamină şi stimulente afine;
- cafeină;
- cocaină;
- opiacee;
- sedative;
- hipnotice şi anxiolotice;
- alte substanŃe.
1.2.14. TULBURĂRI LEGATE DE CONSUMUL DE SUBSTANłE
Clasificarea tulburărilor legate de consumul de substanŃe

Termenul de substanŃă se referă la un drog de abuz (inclusiv alcoolul), la un medicament sau la un
toxic.
Clasificare:
a) tulburări ale uzului de substanŃă (dependenŃa şi abuzul de substanŃă);
b) tulburări induse de o substanŃă (intoxicaŃia cu o substanŃă, abstinenŃa de o substanŃă,
delirium indus de o substanŃă, tulburarea amnestică indusă de o substanŃă, tulburările anxioase
induse de o substanŃă, tulburarea afectivă indusă de o substanŃă, şi tulburările de somn induse de o
substanŃă).
a) Tulburări ale abuzului de substanŃă (dependenŃa şi abuzul de substanŃă)

DependenŃa de substanŃă
Se caracterizează printr-un pattern dezadaptativ de uz de o substanŃă, ducând la deteriorare
sau distress semnificativ clinic, survenind oricând în aceeaşi perioadă de 12 luni manifestată prin
trei sau mai multe dintre următoarele fenomene:
1.ToleranŃă, definită prin necesitatea creşterii considerabile a cantităŃilor de substanŃă pentru
a ajunge la intoxicaŃie sau la efectul dorit, sau diminuarea semnificativă a efectului la uzul continuu
al aceleiaşi cantităŃi de substanŃă;
2.AbstinenŃă, manifestată prin sindromul de abstinenŃă caracteristică pentru o substanŃă sau
aceeaşi substanŃă (sau una strâns înrudită) este luată pentru a uşura sau evita simptomele de
abstinenŃă;
3.SubstanŃa este luată în cantităŃi mai mari sau în decursul unei perioade mai lungi decât se
intenŃiona;
4.Există o dorinŃă persistentă sau eforturi eşuate de a înceta sau controla uzul de substanŃă;
5.Foarte mult timp este pierdut în activităŃi necesare obŃinerii subtanŃei, uzului substanŃei, sau
recuperării din efectele acesteia;
6.ActivităŃile sociale, profesionale sau recreaŃionale importante sunt abandonate sau reduse
din cauza uzului de substanŃă;
7.Uzul de substanŃă este continuat în ciuda faptului că individul ştie că are o problemă
somatică sau psihologică persistentă sau intermitentă care probabil a fost cauzată sau excerbată de
substanŃă.
Abuzul de substanŃă
Se caracterizează printr-un pattern dezadaptativ de uz de o substanŃă, ducând la deteriorare
sau distres clinic semnificativ, manifestată prin trei sau mai multe dintre următoarele, survenind
oricând în aceeaşi perioadă de 12 luni:
Uz repetat de o substanŃă ducând la incapacitatea de a indeplini obligaŃiile majore (ale
rolului) la serviciu, la scoală sau acasă;
Uz repetat de o substanŃă în situaŃii în care acesta este periculos;
Probleme legale repetate în legătură cu folosirea unei substanŃe;
Uz continuu de o substanŃă în pofida faptului că persoana are probleme sociale sau
interpersonale persistente sau recurente cauzate sau accentuate de efectele substanŃei.
Simptomele nu au satisfăcut niciodată criteriile pentru dependenŃa de o substanŃă, pentru
această clasă de substanŃe.
b)Tulburările induse de o substanŃă
IntoxicaŃia cu o substanŃă se caracterizează prin apariŃia unui sindrom reversibil, specific

substanŃei, datorat ingestiei unei substanŃe (sau expunerii la o substanŃă). Modificările psihologice
sau comportamentale dezadaptative clinic semnificative associate cu intoxicaŃia sunt datorate
efectelor fiziologice directe ale substanŃei asupra sistemului nervos central şi se dezvoltă în cursul
sau la scurt timp după uzul substanŃei (B). Simptomele nu se datorează unei condiŃii medicale
generale şi nu sunt explicate mai bine de o altă tulburare mentală.
AbstinenŃa de la o substanŃă are ca element esenŃial apariŃia unei modificări dezadaptative
de comportament specifice substanŃei, cu concomitenŃe fiziologice şi cognitive care se datorează
încetării sau reducerii unui uz prelungit şi excesiv de substanŃă. AbstinenŃa este asociată de regulă,
dar nu întotdeauna cu dependenŃa de o substanŃă.
1.2.15. TULBURĂRI CLINICE ALE COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI
Se referă la tulburările diagnosticate de regulă pentru prima dată în perioada de sugar,

copilărie sau adolecenŃă.
Tulburările clinice ale copilului şi adolescentului includ:

1. Retardarea mentală.
Este caracterizată printr-o funcŃionare intelectuală semnificativ sub medie (QI de aprox 70 sau
sub) cu debut înainte de etatea de 18 ani şi prin deficite sau deteriorări concomitente în
fucŃionarea adaptativă. Sunt prevăzute coduri separate pentru retardarea mentală uşoară,
moderată, severă şi profundă. Precum şi pentru retardarea mentală de severitate nespecificată.
2. Tulburările de învăŃare
Aceste tulburări se caracterizează printr-o funcŃionare şcolară substanŃial sub cea aşteptată, dată
fiind etatea cronologică a persoanei, inteligenŃa măsurată şi educaŃia corespunzătoare etăŃii.
Tulburările specifice incluse în această secŃiune sunt dislexia (tulburarea de citit), discalculia
(tulburarea de calcul), disgrafia (tulburarea expresiei grafice) şi tulburarea de învăŃare fără nici o
altă specificaŃie.
3. Tulburarera aptitudinilor motorii
Aceasta include tulburarea de dezvoltare a coordonării, care este caracterizată printr-o coordonare
motorie, substanŃial sub cea expectată, dată fiind etatea cronologică a persoanei şi inteligenŃa
măsurată.
4. Tulburările de comunicare
Se caracterizează prin dificultăŃi în vorbire sau limbaj, şi include tulburarea de limbaj expresiv,
tulburarea mixtă de limbaj receptiv şi expresiv, tulburarea fonologică, balbismul şi tulburarea de
comunicare fără nici o altă specificaŃie
5. Tulburările de dezvoltare pervazivă
Sunt caracterizate prin deficite severe şi deteriorare pervazivă în multiple domenii ale dezvoltării.
Acestea includ deteriorarea în interacŃiunea socială reciprocă, deteriorarea în comunicare şi
prezenŃa de comportamente, preocupări şi activităŃi stereotipe. Tulburările specifice incluse în
această secŃiune sunt tulburarea autistă, tulburarea Rett, tulburarea dezintegrativă a copilăriei,
tulburarea Asperger şi tulburarea de dezvoltare pervazivă fără nici o altă specificaŃie.
6. Deficitul de atenŃie şi tulburările de comportament disruptive.
Această secŃiune include tulburarea de hiperactivitate/deficit de atenŃie, care este caracterizată prin
simptome de inatenŃie şi/sau de hiperactivitate-impulsivitate. Sunt prevăzute subtipuri pentru
precizarea prezenŃei sindromului predominant: tip predominant inatent, hiperactiv-impulsiv şi tip
combinat. Sunt incluse şi tulburările de comportament disruptive: tulburarea de conduită,
caracterizată printr-un pattern de comportament care violează drepturile fundamentale ale altora sau
normele/regulile sociale majore corespunzătoare etăŃii; tulburarea opoziŃionismului provocator,
caracterizată printr-un pattern de comportament negativist, ostil şi sfidător. Această secŃiune
include, de asemenea, două categorii fără altă specificaŃie: tulburarea de hiperactivitate/deficit de
atenŃie fără altă specificaŃie şi tulburarea de comportament disruptive fără altă specificaŃie.
7. Tulburările de alimentare şi de comportament alimentar ale perioadei de sugar sau
micii copilării.
Aceste tulburări sunt caracterizate prin tulburări persistente în alimentare şi în comportamentul
alimentar. Tulburările specifice incluse sunt pica, ruminaŃia şi tulburarea de alimentare a perioadei
de sugar sau a micii copilării.
8. Ticurile
Sunt caracterizate prin ticuri motorii şi/sau vocale. Tulburările specifice includ tulburarea Tourette,
ticul motor sau vocal cronic, ticul tranzitor şi ticul fără altă specificaŃie.
9. Tulburările de eliminare
Această categorie include encoprezisul, eliminarea de fecale în locuri inadecvate şi lipsa
controlului, şi enurezisul, eliminarea repetată de urină în locuri inadecvate şi lipsa controlului.
10. Alte tulburări ale perioadei de sugar, ale copilăriei sau adolescenŃei. Anxietatea de
separare este caracterizată printr-o anxietate excesivă şi inadecvată dezvoltării, în legătură cu
separarea de casă sau de cei de care copilul este ataşat. Mutismul selectiv se referă la incapacitatea
de a vorbi în situaŃii sociale specifice, în ciuda faptului că vorbeşte în alte situaŃii. Tulburarea
reactivă de ataşament a perioadei de sugar sau a micii copilării este caracterizată printr-o relaŃie
socială inadecvată dezvoltării şi perturbată considerabil, care apare în cele mai multe contexte şi
este asociată cu o îngrijire flagrant patogenică. Tulburarea de mişcare stereotipă este caracterizată
printr-un comportament motor nonfuncŃional, aparent impulsive şi repetitive, care interferează
considerabil cu activităŃile normale şi uneori poate duce la leziuni corporale. Tulburarea perioadei
de sugar, a copilăriei sau adolescenŃei fără nici o altă specificaŃie se referă la tulburările cu debut
în perioada de sugar copilărie sau adolescenŃă care nu satisfac criteriile pentru nici o tulburare
specifică din clasificare.
1.2.16. TULBURARILE AFECTIVE
Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o tulburare de dispoziŃie.
Tulburările afective se împart în tulburări depresive, tulburări bipolare şi tulburări diagnosticate pe
baze etiologice: tulburarea afectivă datorată unei condiŃii medicale generale şi tulburarea afectivă
indusă de o substanŃă. Tulburările depresive (tulburarea depresivă majoră, tulburarea distimică şi
tulburarea depresivă fără altă specificaŃie) se disting de tulburările bipolare prin faptul că nu există
un istoric de episod maniacal, mixt sau hipomaniacal. Tulburările bipolare (de tip I, II, ciclotimia şi
tulburarea bipolară fără nici o altă specificaŃie) implică prezenŃa şi/sau istoric de episoade
maniacale, mixte sau hipomaniacale acompaniate de regulă de prezenŃa sau un istoric de episoade
depresive majore.
a. Tulburările depresive
1. Tulburarea depresivă majoră se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade
depresive majore (cel puŃin 2 săptămâni de dispoziŃie depresivă sau pierderea
interesului plus cel puŃin patru simptome suplimentare de depresie).
2. Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puŃin 2 ani de dispozitie depresivă
mai multe zile da decât nu, însoŃită de simptome depresive care nu satisfac
criteriile pentru un episod depresiv major.
3. Tulburarea depresivă fără nici o altă specificaŃie se referă la tulburările cu
elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă majoră,
distimică, de adaptare cu dispoziŃie depresivă sau tulburare de adaptare cu
dispoziŃie anxioasă şi depresivă.
b. Tulburările bipolare
1. Tulburarea bipolară I se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau
mixte, acompaniate de regulă de episoade depresive majore.
2. Tulburarea bipolară II se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade depresive
acompaniate de cel puŃin un episod hipomaniacal.
3. Tulburarea ciclotimică se caracterizează prin cel puŃin 2 ani de numeroase perioade de
simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un episod maniacal, şi
numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod
depresiv major
4. Tulburarea bipolară fără nici o altă specificaŃie se referă la tulburările cu elemente
bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburările bipolare specifice
c. Alte tulburări afective:

tulburarea afectivă datorată unei condiŃii medicale generale;
tulburarea afectivă indusă de o substanŃă;
tulburarea afectivă fără nici o altă specificaŃie.
Etiologia tulburărilor afective
Factori implicaŃi DisfuncŃii

- DisfuncŃii ale sistemelor norepinefrinei, serotonimei şi dopaminei
Gaba şi neuropeptidele;
- DisfuncŃii neuroendocrine (axa adrenală, tiroidiană, şi hormonul de
Factori biologici
creştere);
- Tulburările afective implică patologia sau disfuncŃia sistemului limbic,
ganglionilor bazali şi a hipotalamusului.
Rezultatele studiilor genetice arată implicarea unui factor genetic în cazul
Factori genetici tulburărilor afective. Componenta genetică este mai puternică în cazul
tulburării bipolare de tip I decât în cazul depresiei majore.
Depresia este deseori o urmare a stresului social care duce la modificări de
Factori lungă durată ale creierului uman în special a glucocorticoizilor din
psihosociali hipocampus reducându-se efectul inhibitor al acestora asupra axei HPA.
Factori de
personalitate
premorbidă Nu sunt studii care să arate implicarea unei personalităŃi premorbide
Freud: - depresia apare când furia este direcŃionată intern datorită
identificării cu obiectul pierdut. Orientarea spre interior este singura cale
Factorii pentru ego de a elibera obiectul;
psihodinamici Klein: - ciclul maniaco-depresiv este o reflecŃie a eşecului de a stabili în
copilărie interiorizări ale iubirii. Depresivii suferă de ingrijorarea că au
distrus obiectul iubirii prin distructivitatea şi lăcomia lor.
Neajutorarea
Depresia este o formă de neajutorare învăŃată. Ea se datorează lipsei de
învăŃată
control al întăririlor şi pedepselor din mediu.
(Seligman)
Teoria cognitivă Depresia este cauzată de schemele cognitive negative despre sine, lume şi
viitor.
Teoria Depresia este rezultatul lipsei întăririlor pozitive sau a excesului întăririlor
behavioristă negative din mediu.
Episoadele afective
Episodul depresiv major
Criteriile de diagnostic pentru episodul depresiv major

A. Cinci (sau mai multe) dintre următoarele simptome au fost prezente în cursul aceleiaşi
perioade de două săptămâni, şi reprezintă o modificare de la nivelul anterior de
funcŃionare; cel puŃin unul din simptome este, fie (1) dispoziŃie depresivă, fie (2)
pierderea interesului sau plăcerii:
Notă: Nu se includ simptome care se datoreză în mod evident unei condiŃii medicale generale
ori idei delirante sau halucinaŃii incongruente cu dispoziŃia.
1. dispoziŃie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie
prin relatare subiectivă (de ex., se simte trist sau vidat emoŃional), ori observaŃie făcută
de alŃii (de ex., pare înlăcrimat). Notă: La copii şi adolescenŃi, dispoziŃia poate fi
iritabilă;
2. diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităŃile,
în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (după cum este indicat, fie prin
relatarea subiectului, fie prin observaŃii făcute de alŃii);
3. pierdere semnificativă în greutate, deşi nu Ńine dietă, ori creştere în greutate (de ex., o
modificare de mai mult de 5%din greutatea corpului într-o lună) ori scădere sau
creştere a apetitului aproape în fiecare zi. Notă: La copii, se ia în consideraŃie
incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectate;
4. insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;
5. agitaŃie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi (observabilă de către alŃii, nu
numai senzaŃiile subiective de nelinişte sau de lentoare);
6. fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi;
7. sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată (care poate fi delirantă)
aproape în fiecare zi (nu numai autoreproş sau culpabilizare în legătură cu faptul de a
fi suferind);
8. diminuarea capacităŃii de a gândi sau de a se concentra ori indecizie aproape în fiecare
zi (fie prin relatările subiectului, fie observată de alŃii);
9. gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaŃie suicidară recurentă
fără un plan anume, ori o tentativă de suicid sau un plan anume pentru comiterea
suicidului.
B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt.
C. Simptomele cauzează o detresă sau o deteriorare clinic semnificativă în domeniul
social, profesional ori în alte domenii importante de funcŃionare.
D. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex., un
drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiŃii generale medicale (de ex., hipotiroidism).
Simptomele nu sunt explicate mai bine de reacŃia de doliu, adică, după pierderea unei
fiinŃe iubite, simptomele persistă mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare
funcŃională semnificativă, preocupare morbidă de inutilitate, ideaŃie suicidară, simptome
psihotice sau lentoare psihomotorie.
Episodul maniacal
Criteriile de diagnostic pentru episodul maniacal
O perioadă distinctă de dispoziŃie crescută, expansivă sau iritabilă anormală şi persistentă,
durând cel puŃion o săptămână (sau orice durată, dacă este necesară spitalizarea). În timpul
perioadei de perturbare a dispoziŃiei, trei (sau mai multe) dintre următoarele simptome au
persistat (patru, dacă dispoziŃia este numai iritabilă) şi au fost prezente într-un grad semnificativ:
1) stimă de sine exagerată sau grandoare;
2) scăderea necesităŃii de somn (de ex., se simte refăcut după trei ore de somn);
3) mai locvace decât în mod uzual sau se simte presat să vorbească continuu;
4) fugă de idei sau experienŃa subiectivă că gândurile sunt accelerate;
5) distractibilitate (adică, atenŃia este atrasă prea uşor de stimuli externi fără importanŃă sau
irelevanŃi);
6) creşterea activităŃii orientate spre un scop (fie în societate, la serviciu sau la şcoală, ori
din punct de vedere sexual) ori agitaŃie psihomotorie;
7) implicare excesivă în activităŃi plăcute care au un înalt potenŃial de consecinŃe nedorite
(de ex., angajarea în cumpărături excesive, indiscreŃii sexuale ori investiŃii în afaceri
nesăbuite).
Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt.
Perturbarea de dispoziŃie este suficient de severă pentru a cauza o deteriorare
semnificativă în funcŃionarea profesională sau în activităŃile sociale uzuale ori în relaŃiile cu alŃii,
ori să necesite spitalizare pentru a preveni vătămarea proprie sau a altora, ori există elemente
psihotice.
Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex., un
drog de abuz, un medicament sau un alt tratament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de
ex., hipertiroidismul)
Notă: Episoadele asemănătoare celor maniacale şi care sunt clar cauzate de tratamentul
antidepresiv somatic (de ex., de medicamente, terapie electroconvulsivantă, fototerapie) nu
trebuie să conteze pentru un diagnostic de tulburare bipolară I)
Episodul mixt
Criteriile de diagnostic pentru episodul mixt

A. Sunt satisfăcute criteriile, atât pentru episodul maniacal, cât şi pentru episodul depresiv
major (cu excepŃia duratei) aproape în fiecare zi, în cursul unei perioade de cel puŃin o săptămână.
B. Perturbarea afectivă este suficient de severă pentru a cauza o deteriorare semnificativă în
funcŃionarea profesională sau în activităŃile sociale uzuale, ori în relaŃiile cu alŃii, sau pentru a
necesita spitalizare spre a preveni vătămarea proprie sau a altora, ori există elemente psihotice.
C. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice ale unei substanŃe (de ex., un drog de
abuz, un medicament sau un alt tratament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de ex.,
hipertiroidismul).
Notă: Episoadele asemănătoare celor mixte şi care sunt evident cauzate de tratamentul
antidepresiv somatic (de ex., un medicament, terapie electroconvulsivantă, fototerapie) nu trebuie
să conteze pentru diagnosticul de tulburare bipolară.
Episodul hipomaniacal
Criteriile de diagnostic pentru episodul hipomaniacal

A. O perioadă distinctă de dispoziŃie crescută, expansivă sau iritabilă, durând cel puŃin patru
zile şi care este net diferită de dispoziŃia depresivă uzuală.
B. În cursul perioadei de perturbare afectivă, au persistat trei (sau mai multe) dintre
următoarele simptome (patru, dacă dispoziŃia este numai iritabilă) şi au fost prezente într-un grad
semnificativ:
1) stimă de sine exagerată sau grandoare;
2) scăderea necesităŃii de somn (de ex., se simte refăcut după trei ore de somn);
3) mai locvace decât în mod uzual sau se simte presat să vorbească continuu;
4) fugă de idei sau experienŃa subiectivă că gândurile sunt accelerate;
5) distractibilitate (adică, atenŃia este atrasă prea uşor de stimuli externi fără
importanŃă sau irelevanŃi);
6) creşterea activităŃii orientate spre un scop (fie în societate, la serviciu sau la şcoală,
ori din punct de vedere sexual) ori agitaŃie psihomotorie;
7) implicare excesivă în activităŃi plăcute care au un înalt potenŃial de consecinŃe
nedorite (de ex., angajarea în cumpărături excesive, indiscreŃii sexuale ori investiŃii
în afaceri nesăbuite)
C. Episodul este asociat cu o modificare fără echivoc în activitate care nu este caracteristică
persoanei atunci când nu prezintă simptome.
D. Perturbarea de dispoziŃie şi modificarea în funcŃionare sunt observabile de către alŃii.
E. Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza o deteriorare semnificativă în
funcŃionarea profesională sau în activităŃile sociale uzuale ori în relaŃiile cu alŃii, ori necesită
spitalizare pentru a preveni vătămarea proprie sau a altora, ori există elemente psihotice.
F. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex., un
drog de abuz, un medicament sau un alt tratament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de
ex., hipertiroidismul).
Notă: Episoadele similare celor hipomaniacale şi cele care sunt cauzate în mod clar de
tratamentul antidepresiv somatic (de ex., un medicament, terapie electroconvulsivantă,
fototerapie) nu trebuie să conteze în favoarea unui diagnostic de tulburare bipolară II.
Tulburările depresive
TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ
Epidemiologie
- prevalenŃa este de 5-9% la femei şi de 2-3 % la bărbaŃi;
- prevalenŃa pare a fi fără legătură cu etnia, educaŃia, venitul sau statusul marital.
- evoluŃia este variabilă;
- aprox 50-60 % dintre cei care au avut un episod depresiv major se pot aştepta la un al doilea,
cei care au avut două episoade au 70 % şanse să aibă un al treilea;
- episodele depresive se remit (două treimi) sau parŃial sau deloc (o treime).
A. PrezenŃa unui singur episod depresiv major
B. Episodul depresiv major nu este explicat mai bine de tulburarea schizo-afectivă şi nu este
suprapus peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă ori tulburarea
psihotică fără altă specificaŃie.
C. Nu a existat niciodată un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.
Notă: Această excludere nu se aplică, dacă toate episoadele similare episoadelor maniacale,
mixte sau hipomaniacale sunt induse de o substanŃă sau de un tratament ori sunt datorate
efectelor fiziologice directe ale unei condiŃii medicale generale.
Diagnostic DSM IV – Criterii diagnostice pentru Tulburarea Depresiva Recurentă
A. PrezenŃa a două sau mai multe episoade depresive majore.
Notă: Pentru a fi considerate episoade separate, trebuie să existe un interval de cel puŃin 2
luni consecutive în care nu sunt satisfăcute criteriile pentru un episod depresiv major.
B. Episoadele depresive majore nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu
sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau
tulburarea psihotică fără altă specificaŃie.
C. Nu a existat niciodată un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal.
Notă: Această excludere nu se aplică, dacă toate episoadele similare episoadelor maniacale
mixte sau hipomaniacale sunt induse de o substanŃă sau de un tratament ori sunt datorate
efectelor fiziologice directe ale unei condiŃii medicale generale.
Tulburarea cu care
se face dignosticul Indici de diferenŃiere
diferenŃial
PrezenŃa unor episoade hipomaniacale (fără nici un istoric de
Episodul maniacal,
episoade maniacale) indică un diagnostic de tulburare bipolară II.
mixt sau
PrezenŃa de episoade maniacale sau de episoade mixte (cu sau fără
hipomaniacal
episoade hipomaniacale) indică un diagnostic de tulburare bipolară I.
Acest diagnostic se pune în cazul în care perturbarea de dispoziŃie
Tulburarea afectivă
este considerată a fi consecinŃa fiziologică directă a unei anumite
datorată unei condiŃii
condiŃii medicale generale (de ex., scleroză multiplă, ictusul,
medicale generale
hipotiroidismul).
Se distinge de episoadele depresive majore din tulburarea depresivă
Tulburare afectivă
majoră prin faptul că o substanŃă (de ex., un drog, un medicament) este
indusă de o substanŃă
considerată a fi etiologic în relaŃie cu perturbarea afectivă.
Tulburarea distimică şi tulburarea depresivă majoră sunt
Tulburarea distimică
diferenŃiate pe baza severităŃii, cronicităŃii şi persistenŃei. Diagnosticul
diferenŃial este extrem de dificil din cauza faptului că cele două tulburări
au simptome similare şi că diferenŃa dintre ele sub aspectul debutului,
duratei, persistenŃei şi severităŃii nu este uşor de evaluat retrospectiv.
Diagnosticul de tulburare distimică este pus după cel de tulburare
depresivă majoră, numai după ce s-a stabilit că tulburarea distimică este
anterioară primului episod depresiv major (adică, nici un fel de episoade
depresive majore în timpul primilor doi ani de simptome distimice) ori
dacă a existat o remisiune completă a episodului depresiv major (adică,
durând cel puŃin două luni) înaintea debutului tulburării distimice.
Diferă de tulburarea depresivă majoră cu elemente psihotice prin
Tulburarea schizo- faptul că, în tulburarea schizoafectivă trebuie să existe cel puŃin 2
afectivă săptămâni de idei delirante sau halucinaŃii, survenind în absenŃa unor
simptome afective notabile.
Acest diagnostic diferenŃial poate fi precizat printr-o evaluare
medicală generală detaliată şi luarea în considerare a debutului
DemenŃa
perturbării, succesiunea temporală a simptomelor depresive şi cognitive,
evoluŃia maladiei şi răspunsul la tratament.
TULBURAREA DISTIMICĂ
Epidemiologie
- prevalenŃa este de 6 %
- are deseori un debut precoce şi insidios precum şi o evoluŃie cronică;
- este deseori suprapusă pe o tulburare depresivă majoră.
Criterii diagnostice - DSM IV
A. DispoziŃie depresivă în cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decât nu, după cum
este indicat, fie de relatarea subiectivă, fie din observaŃiile făcute de alŃii timp de cel puŃin 2 ani.
Notă: La copii şi adolescenŃi dispoziŃia poate fi iritabilă, iar durata trebuie să fie de cel puŃin
1 an.
B. PrezenŃa în timp ce este depresiv a două (sau mai multe) din următoarele:
(1) apetit redus sau mâncat excesiv;
(2) insomnie sau hipersomnie;
(3) energie scăzută sau fatigabilitate;
(4) stimă de sine scăzută;
(5) capacitate de concentrare redusă sau dificultate de a lua decizii;
(6) sentimente de disperare
C. În cursul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii sau adolescenŃi) persoana nu a fost
niciodată fără simptomele de la criteriile A şi B timp de mai mult de 2 luni, odată.
D. Nici un episod depresiv major nu a fost prezent în timpul primilor 2 ani ai perturbării (1
an pentru copii şi adolescenŃi) adică, perturbarea nu este explicată mai bine de tulburarea
depresivă majoră cronică sau de tulburarea depresivă majoră în remisiune parŃială.
Notă: Poate să fi existat un episod depresiv major anterior, cu condiŃia să fi fost urmat de
remisiune completă (nici un fel de semne sau simptome timp de 2 luni) înaintea apariŃiei
tulburării distimice. În afară de aceasta, după primii 2 ani (1 an la copii şi adolescenŃi) de
tulburare distimică, pot exista episoade suprapuse de tulburare depresivă majoră, în care caz vor
fi puse ambele diagnostice când sunt satisfăcute criteriile pentru un episod major.
E. Nu a existat niciodată un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal şi
nu au fost satisfăcute niciodată criteriile pentru tulburarea ciclotimică.
F. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul unei tulburări psihotice cronice, cum ar fi
schizofrenia ori tulburarea delirantă.
G. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex., un
drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de ex., hipertiroidismul).
H. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorarea semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii importante de funcŃionare.
Tulburarea cu
care se face Indici de diferenŃiere
dignosticul
diferenŃial
Diagnosticul diferenŃial între tulburarea distimică şi tulburarea
depresiv majoră este extrem de dificil din cauza faptului că cele două
tulburări au simptome similare şi că diferenŃa dintre ele sub aspectul
debutului, duratei, persistenŃei şi severităŃii nu este uşor de evaluat
retrospectiv. Diagnosticul de tulburare distimică este pus după cel de
Tulburarea
tulburare depresivă majoră, numai după ce s-a stabilit că tulburarea
depresivă majoră
distimică este anterioară primului episod depresiv major (adică, nici un fel
de episoade depresive majore în timpul primilor doi ani de simptome
distimice) ori dacă a existat o remisiune completă a episodului depresiv
major (adică, durând cel puŃin două luni) înaintea debutului tulburării
distimice.
Simptomele depresive pot fi un asociat frecvent al tulburărilor
psihotice cronice (de ex., al tulburării schizoafective, schizofreniei,
Tulburările
tulburării delirante). Un diagnostic separat de tulburare distimică nu se
psihotice cronice
pune în cazul în care simptomele survin numai în cursul tulburării
psihotice (inclusiv în fazele reziduale).
Tulburare afectivă Acest diagnostic se pune dacă perturbarea afectivă este considerată a
datorată unei fi consecinŃa fiziologică directă a unor anumite condiŃii medicale generale
condiŃii medicale (de ex., scleroza multiplă).
generale
Tulburare afectivă Se distinge de tulburarea distimică prin faptul că o substanŃă (de ex.,
indusă de o un drog, un medicament) este considerată a fi etiologic în relaŃie cu
substanŃă perturbarea afectivă.
Perturbări de Când tabloul clinic al unui individ satisface criteriile, atât pentru
personalitate tulburarea distimică, cât şi pentru o tulburare de personalitate, sunt puse
coexistente ambele diagnostice.
TULBURARE DEPRESIVĂ FĂRĂ ALTĂ SPECIFICAłIE
Tulburarea depresivă fără altă specificaŃie

Include tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru tulburarea depresivă
majoră, tulburarea distimică, tulburarea de adaptare cu dispoziŃie depresivă ori tulburarea de
adaptare cu dispoziŃie mixtă, depresivă şi anxioasă.
Tulburările bipolare
TULBURAREA BIPOLARĂ I
Epidemiologie
- prevalenŃa variază între 0,4- 1,6 %
- este o tulburare recurentă mai mult de 90% dintre cei care au avut un episod maniacal vor
avea şi alte episoade în viitor;
- aprox. 60-70 % din episodele maniacale survin înainte sau după un episod depresiv major;
- majoritatea indivizilor cu tulburare bipolară I îşi revin complet la nivelul anterior de
funcŃionare între episoade, iar 20-30 % continuă să prezinte labilitate afectivă şi dificultăŃi
interpersonale şi profesionale .
Criterii diagnostice – DSM IV (generale pentru toate tipurile de tulburare bipolară 1
A. PrezenŃa (sau istoricul) unuia sau a mai multor episoade maniacale sau mixte.
B Simptomele nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu sunt suprapuse
peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă sau tulburarea psihotică fără altă specificaŃie.
C Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
Tulburarea cu care
diferenŃial
Tulburări afective Acest diagnostic se pune dacă perturbarea afectivă este considerată a
datorate unei fi consecinŃa fiziologică directă a unor anumite condiŃii medicale
condiŃii medicale generale (de ex., scleroza multiplă, ictus, hipotiroidism).
generale
Tulburare Se distinge de tulburarea bipolară I prin faptul că o substanŃă (de ex.,
afectivă indusă de un drog de abuz, un medicament sau expunerea la un toxic) este
o substanŃă considerată a fi etiologic în relaŃie cu perturbarea afectivă.
Tulburarea Se distinge de tulburarea bipolară I prin prezenŃa unuia sau mai
bipolară II multor episoade maniacale sau mixte.
Există numeroase perioade de simptome hipomaniacale care nu
satisfac criteriile pentru un episod maniacal şi perioade de simptome
Tulburarea depresive care nu satisfac criteriile simptomatologice şi de durată pentru
ciclotimică un episod depresiv major. Tulburarea bipolară I se distinge de tulburarea
ciclotimică prin prezenŃa unuia sau mai multor episoade maniacale sau
mixte
Diagnosticul diferenŃial poate fi dificil (mai ales la adolescenŃi)
deoarece aceste tulburări pot avea în comun un număr de simptome (de
Tulburările
ex., idei delirante de grandoare şi de persecuŃie, iritabilitate, agitaŃie şi
psihotice
simptome catatonice), în special pe secŃiune transversală şi precoce în
evoluŃia lor.
Tulburările Acest diagnostic poate fi pus pe lângă diagnosticul de schizofrenie,
bipolare fără altă tulburare delirantă sau de tulburare psihotică fără altă specificaŃie când
specificaŃie sunt satisfăcute complet criteriile (sau simptomele au o semnificaŃie
clinică particulară).
Tulburarea Se disting de tulburarea bipolară I prin istoricul existenŃei a cel puŃin
depresivă majoră un episod maniacal sau mixt.
şi tulburarea
distimică
TULBURAREA BIPOLARĂ II
(Episoade depresive majore recurente cu episoade hipomaniacale)
Epidemiologie
- prevalenŃa este de aprox. 0,5 %;
- este mai frecventă la femei decât la bărbaŃi.
- aprox. 60-70 % din episoadele hipomaniacale survin înainte sau după un episod depresiv
major;
- 15 % continuă să prezinte labilitate afectivă şi între episoade;
- dacă apare un episod maniacal sau mixt în timpul tulburării, diagnosticul se schimbă în
tulburare bipolară I;
- episoadele hipomaniacale, la fel ca şi cele depresive pot fi precipitate de modificări
semnificative în ritmul somn-veghe.
Criterii diagnostice – DSM IV
A. PrezenŃa (sau istoricul) unuia sau a mai multor episoade depresive majore.
B. PrezenŃa (sau istoricul) a cel puŃin unui episod hipomaniacal.
C. Nu a existat niciodată un episod maniacal ori un episod mixt.
D. Simptomele afective de la criteriile A şi B nu sunt explicate mai bine de tulburarea
schizoafectivă şi nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă sau
E. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
Tulburarea cu care se face Indici de diferenŃiere
dignosticul diferenŃial
Acest diagnostic se pune dacă perturbarea afectivă este
Tulburare afectivă
considerată a fi consecinŃa fiziologică directă a unor anumite
datorată unor condiŃii
condiŃii medicale generale (de ex., scleroza multiplă, ictus,
medicale generale
hipotiroidism).
Se distinge de episoadele hipomaniacale sau depresive majore
care survin în tulburarea bipolară II prin faptul că o substanŃă
Tulburare afectivă indusă
(de ex., un drog de abuz, un medicament sau expunerea la un
de o substanŃă
toxic) este considerată a fi etiologic în relaŃie cu perturbarea
afectivă.
Tulburarea depresivă Se disting de tulburarea bipolară II prin istoricul existenŃei a
majoră şi tulburarea cel puŃin un episod hipomaniacal în cursul vieŃii.
distimică
Se disting de tulburarea bipolară I prin prezenŃa unuia sau a
Tulburarea bipolară I
mai multor episoade maniacale sau mixte în aceasta din urmă.
Tulburarea bipolară II se distinge de tulburarea ciclotimică
Tulburarea ciclotimică prin prezenŃa unuia sau a mai multor episoade depresive
majore.
Schizofrenia, tulburarea schizoafectivă şi tulburarea delirantă
Tulburările psihotice sunt caracterizate toate prin perioade de simptome psihotice
care survin în absenŃa unor simptome afective notabile.
TULBURAREA CICLOTIMICĂ
Epidemiologie
- prevalenŃa este 0,4-1%. În clinicile psihiatrice poate ajunge de la 3 % până la 5 %;
- prevalenŃa pare a fi fără legătură cu etnia, educaŃia, venitul sau statusul marital.

- debutul este de regulă în adoleşcenŃă sau precoce în viaŃa adultă;
- debutul tardiv poate sugera o tulburare afectivă datorată unei condiŃii medicale generale;
- are de regulă un început insidios şi o evoluŃie cronică.
Diagnostic DSM – Criteriile diagnostice
A. Timp de cel puŃin 2 ani, prezenŃa a numeroase perioade de simptome hipomaniacale şi a
numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv
major. Notă: La copii şi la adolescenŃi, durata trebuie să fie de cel puŃin 1 an.
B. In cursul perioadei de 2 ani de mai sus (1 an pentru copii şi adolescenŃi) persoana nu s-a
aflat fără simptomele de la criteriul A pentru mai mult de 2 luni odată.
C. Nici un episod depresiv major, episod maniacal ori episod mixt nu a fost prezent în cursul
primilor 2 ani ai perturbării.
Notă: După cei 2 ani iniŃiali de tulburare ciclotimică (1 an la copii şi adolescenŃi), pot fi
suprapuse episoade maniacale sau mixte (în care caz pot fi diagnosticate atât tulburarea bipolară
II, cât şi tulburarea ciclotimică.
D. Simptomele de la criteriul A nu sunt explicate mai bine de tulburarea schizoafectivă şi nu

sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă ori
E. Simptomele nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanŃe (de ex., un
drog de abuz, un medicament) ori ale unei condiŃii medicale generale (de ex., hipertiroidismul).
F. Simptomele cauzează o detresă sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social,
profesional ori în alte domenii importante de activitate.
Tulburarea cu care
diferenŃial
Tulburarea Acest diagnostic poate fi indicat datorită unei condiŃii medicale
afectivă datorată generale, dacă perturbarea afectivă este considerată a fi consecinŃa
unei condiŃii fiziologică directă a unor anumite condiŃii medicale generale, de regulă
medicale generale cronică (de ex., hipertiroidism).
Tulburare Se distinge de tulburarea ciclotimică prin faptul că o substanŃă (de ex.,
afectivă indusă de un drog, un medicament) este considerată a fi în relaŃie etiologică cu
o substanŃă perturbarea afectivă.
Tulburarea Prin definiŃie, stările afective din tulburarea ciclotimică nu satisfac
bipolară I, cu integral criteriile pentru un episod depresiv major, maniacal sau mixt,
ciclare rapidă şi având în vedere faptul că specificantul „cu ciclare rapidă” cere să fie
tulburarea prezente episoade afective complete.
bipolară II cu
ciclare rapidă
Tulburarea de Este asociată cu oscilaŃii marcate de dispoziŃie care pot sugera
personalitate tulburarea ciclotimică. Dacă sunt satisfăcute criteriile pentru fiecare
borderline tulburare, pot fi diagnosticate, atât tulburare de personalitate borderline,
cât şi tulburarea ciclotimică.
TULBURAREA BIPOLARĂ FĂRĂ ALTĂ SPECIFICAłIE
Categoria tulburării fără altă specificaŃie include tulburări cu elemente bipolare care nu satisfac
criteriile pentru nici o tulburare bipolară specifică.
Rezumat
Starea de sănătate este definită în ConstituŃia OMS (OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii;

http://www.who.int) ca fiind o stare de bine fizic, psihic şi social. Boala, pe de altă parte, este
definită ca o serie de modificări biologice şi/sau psiho-comportamentale care generează o stare de
distres şi sau/dizabiliate sau un risc crescut spre distres şi/sau dizabilitate. Problemele majore
prezente legate de modalitatea de a face diagnostic clinic se referă la:
(1) numărul mare de categorii nosologice. De la apariŃia primei ediŃii a DSM (1952) şi până la
ultimele ediŃii (DSM-IV, 1990) numărul categoriilor diagnostice a crescut cu 300%, creştere
catalogată de unii oameni de ştiinŃă ca fiind artificială şi neobişnuită, iar de alŃii ca fiind
justificată de dezvoltările ştiinŃifice.
(2) Utilizarea unui instrumentar depăşit.
(3) PersistenŃa în diagnosticul descriptiv.
DSM IV permite stabilirea unui diagnostic nosologic (încadrarea pacientului într-una sau
mai multe categorii diagnostice), având în vedere simultan posibilele tulburări clinice, tulburări de
personalitate şi/sau retard mental, condiŃiile medicale generale, precum şi stresorii psiho-sociali.
Sistemul multiaxial permite o evaluare pe mai multe axe, fiecare axă referindu-se la un domeniu
diferit de informaŃii care pot ajuta clinicianul în elaborarea planului de tratament.
Prezentarea generală a tulburărilor psihice în cadrul DSM IV vizează în principal aspecte
legate de: caracteristici generale ale tulburării, epidemiologie, etiologie, criterii diagnostice, aspecte
de diagnostic diferenŃial, evoluŃie şi prognostic al bolii. În plus, pentru tulburările mai des întâlnite,
au fost adăugate informaŃii legate de modele etiopatogenetice şi modalităŃi de intervenŃie
psihoterapeutică.
Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie:

Tema 1: AveŃi în vedere criteriile: statistic, cultural-ideal, funcŃional.
Tema 2: Modificare psihică şi comportamentală, distres şi dizabilitate, risc spre distes şi
dizabilitate.
Tema 3: Tulburări psihice; Tulburările de personalitate, retardul mental, trăsăturile de
personalitate dezadaptative, mecanismele de coping dezadaptative; condiŃiile medicale generale;
stresori psihosociali; indicele global de evaluare a funcŃionării.
Tema 4: SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice în atacul de panică:
ApariŃia unei stări de arousal (consum de cafea, efort fizic etc.);
Interpretarea în termeni de boală a acestei stări, asociată cu sentimentul lipsei controlului şi
iminenŃei unei crize;
Această interpretare amplifică modificările induse de SNV la punctul 1, intrându-se într-un
cerc vicios (cauza şi efectul îşi schimbă locul).
Tema 5: SecvenŃa mecanismelor etiopatogenetice este următoarea:
Neajutorare (persoana nu ştie cum să răspundă cerinŃelor sociale, aceasta generând o stare
de anxietate);
Anxietatea, care poate fi amplificată de cogniŃii dezadaptative despre situaŃiile sociale
(“trebuie să arăt perfect”);
Persoana nu ştie cum să răspundă la anxietatea generată, ceea ce amplifică mai mult
anxietatea şi declanşează comportamentul evitant;
Evitarea duce la dispariŃia anxietăŃii, fiind astfel întărită negativ.
Tema 6: SecvenŃa mecanismelor etiopatgenetice sunt următoarele:
existenŃa unei stări de arousal fiziologic cronic. S-a demonstrat rolul stilului cognitiv
dezadaptativ şi catastrofic, care menŃine această stare de arousal printr-un cerc vicios. Este
incriminată şi reactivitatea SNV;
apariŃia unor situaŃii care generează o stare emoŃională în limite normale;
arousalul cronic se suprapune peste cel generat de situaŃia Ńintă amplificând trăirea
emoŃională negativă ( putându-se ajunge la atac de panică) şi treptat comportamentul de evitare a
tot mai multe situaŃii sociale.
Tema 7: AveŃi în vedere:
interpretările persoanei privind reacŃiile celorlalŃi vizavi de comportamentele sau
emoŃiilor manifestate;
interpretarea propriilor senzaŃii corporale.
Tema 8: Evaluările primară, secundară, terŃiară vizând aproximarea treptată a trăirii emoŃionale
finale.
Tema 9: Empatie, Reciprocitate, Asertivitate, Control, Organizare, Planificare, Rezolvare de
probleme, Comunicare, Separare.
Tema 10: AveŃi în vedere preocupările generalizate cu ideea de ordine, perfecŃiune şi control, ce
debutează la o vârstă mică (tulburarea de personalitate de tip OC) versus prezenŃa obsesiilor şi
compulsiilor (OCD).
Tema 11: CentraŃi-vă pe interacŃiunea dintre vulnerabilitate (în primul rând biologică, dar şi
psihologică) şi evenimentele stresante.
Bibliografie minimală pentru acest modul
AsociaŃia Psihiatrilor Liberi din România (2000). Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor
mentale (DSM IV.- tulburările prezentate obligatoriu
David, D (2006). Psihologie clinică şi psihoterapie. Fundamente. Iaşi: Editura Polirom.- Capitolul
3. Psihodiagnostic şi evaluare clinică obligatoriu
David, D. (2003). Castele de nisip. Bucureşti: Editura Tritonic - Capitolul 3. Diagnosticul şi
evaluarea clinică a pacientului Psihopatologie
Houts, A.C. (2002). Discovery, invention, and the expansion of the modern Diagnostic and
Statistical Manuals of Mental Disorders. În L.E. Beutler şi M.L. Malik (Eds.), Rethinking
the DSM. A psychological perspective. American Psychological Association: Washington. -
facultativ
Lillienfeld, S.O., Wood J.N. & Garb H.N. (2000). The scientific status of projective techniques.
Psychological Science in the Publica Interest, 2, 27-66. - facultativ
Wakefield, J.C. (1999). Philosophy of science and the progressiveness of the DSM’s theory–neutral
nosology: Response to Follette and Houts, Part 1. Behavior Research and Therapy, 37, 963-
999. -facultativ
World Health Organization (1998). ICD-10 Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament.
Bucureşti: Editura All. -facultativ
Modulul 2 – Anatomia actului psihoterapeutic
Scopul modulului: prezentarea succintă a componentelor oricărui act psihoterapeutic/de

consiliere psihologică şi a legăturilor dintre acestea.
Obiective
Componentele actului psihoterapeutic/de consiliere psihologică;
InteracŃiunea dintre componentele actului psihoterapeutic/de consiliere psiholopgică.
prezinte componentele actului psihoterapeutic/de consiliere psihologică;
analizeze interacŃiunea dintre componentele actului psihoterapeutic/de consiliere
psihologică;
realizeze o conceptualizare clinică a problemelor pacientului/clientului;
identifice componentele unei relaŃii terapeutice;
descrie câteva tehnici de intervenŃie de tip cognitiv-comportamental, dinamic-
psihanalitic, umanist-experienŃial.
Orice intervenŃie psihoterapeutică, indiferent de orientare ei, conŃine mai multe ingrediente.
La o analiză atentă aceste componente sunt: (a) diagnosticul şi evaluarea clinică, (b)
conceptualizarea problemei, (c) relaŃia psihoterapeutică, (d) intervenŃia psihoterapeutică şi (e)
evaluarea rezultatelor.
Indiferent de abordarea psihoterapeutică, prima fază a intervenŃiei psihoterapeutice
presupune (psiho)diagnosticul şi evaluarea clinică (evaluare stării şi nevoilor clientului în
consilierea psihologică). Apoi, pe baza acestor informaŃii, se trece la faza de conceptualizare în
care se oferă pacientului o explicaŃie sau o interpretare pentru simptomele sale. Desigur, pacientul
are propria lui interpretare care poate opune rezistenŃă explicaŃiei oferite de psihoterapeut. De aceea
este foarte important ca explicaŃia oferită de terapeut să fie acceptată de pacient şi să ofere acestuia
o perspectivă comprehensibilă asupra simptomatologiei şi asupra modalităŃii de eliminare a
acesteia. Dacă simptomatologia prezentată de subiect este complexă, atunci aceasta este
descompusă în probleme specifice care vor fi abordate fiecare în parte, prin intervenŃie
psihologică. Toate aceste etape se realizează pe fondul unei relaŃii terapeutice (de consiliere)
adecvate, realizate prin mijloace specifice în fiecare abordare psihoterapeutică.
Cercetările asupra eficienŃei psihoterapiei efectuate în secolul al XX-lea au fost sumarizate
şi prezentate recent într-un studiu al lui Lambert şi colab. (2002). Încercând să estimeze contribuŃia
diverselor componente ale tratamentului psihoterapeutic la eficienŃa acestuia, rezultatele arată
următoarea situaŃie:
RelaŃia terapeutică contribuie cu aproximativ 30% la eficienŃa psihoterapiei.
Tehnicile de intervenŃie psihoterapeutică contribuie cu 15%.
Efectul placebo contrubuie cu 15%; în aceste condiŃii efectul placebo se referă la
speranŃa că tratamentul urmat va duce la ameliorarea tabloului clinic; aceasta este
rezultatul unei conceptualizări clinice eficiente.
Factorul personal al pacientului acoperă 40%. Elementele factorului personal pot fi
împărŃite în trei categorii. Prima categorie include factori psihologici şi de educaŃie
precum inteligenŃa. A doua categorie include factori economici, iar a treia categorie se
referă la suportul social pe care îl are pacientul. Un terapeut eficient este acela care,
prin elementele psihoterapiei, poate mobiliza la maximum aceşti factori personali.
Aceste rezultate nu trebuie interpretate într-o manieră exagerată. Unii autori ar putea sugera
că am putea ignora componenta de tehnică şi cea placebo, focalizându-ne pe celelalte două
componente, care acoperă 70% din eficienŃa tratamentului. În acest context dorim să menŃionăm că
indiferent de ponderea lor, toate componentele sunt necesare, ele potenŃându-se şi constrângându-se
reciproc. ImaginaŃi-vă o intervenŃie psihoterapeutică în care nu se utilizează tehnici de intervenŃie
(ex., de diagnostic şi evaluare clinică, de conceptualizare, de tratament) şi în care nu se dezvoltă
speranŃa de însănătoşire (efectul placebo) prin conceptualizarea clinică; în aceste condiŃii nu se
poate dezvolta nici o relaŃie terapeutică adecvată şi nici factorul personal nu poate fi utilizat
eficient.
2.1. Diagnosticul şi evaluarea clinică
Diagnosticul este, din punct de vedere al sensului etimologic, o activitate de cunoaştere.

Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihici implicaŃi în geneza tulburărilor psihice
şi psihosomatice.
Diagnosticul şi evaluarea clinică se pot face în două mari modalităŃi.
Prima se referă la următoarea secvenŃă: analiza nosologică prin care încercăm să încadrăm
bolnavul într-o anumită categorie de patologie, apoi particularizăm categoria printr-o
evaluare clinică centrată pe bolnavul din faŃa noastră iar apoi ne focalizăm pe descompunerea
în probleme specifice a patologiei pacientului. Acest model este preferat de orientarea
cognitiv-comportamentală.
A doua modalitate începe cu definirea problemelor cu care se confruntă pacientul evaluarea
şi diagnosticul realizându-se pe parcursul intervenŃiilor în problemele specifice. Diagnosticul
nosologic se face doar dacă se cere din punct de vedere administrativ (ex. fişă medicală).
Acest model este îmbrăŃişat de psihoterapia cognitiv-comportamentală - şcoala lui Albert
Ellis, orientarea dinamic-psihanalitică şi orientarea umanist-experienŃială.
Caracteristicile diagnosticului:
1. permite culegerea de informaŃii care vor fi ulterior sintetizate în cadrul conceptualizării;
2. permite culegerea de informaŃii pentru evaluarea rezultatelor terapiei;
3. facilitează structurarea relaŃiei terapeutice şi aderenŃa la terapie;
4. permite ajustarea terapiei în funcŃie de posibilităŃile clientului;
5. permite iniŃierea procesului terapeutic.
2.2. Conceptualizarea problemei
Conceptualizarea (explicarea/interpretarea) făcută tabloului clinic al pacientului este

fundamentală în reducerea simptomatologiei şi implementarea tratamentului. Există mai multe
tipuri de conceptualizare clinică: cognitiv-comportamentală (nosologică, funcŃională), dinamic-
psihanalitică (numită adesea interpretare), umanist-existenŃial-existenŃială, tipuri corespunzând
principalelor orientări/paradigme în psihologia clinică.
Pe lângă o conceptualizare generală, focalizată pe categoria nosologică în care se
încadrează tabloul clinic global al pacientului, pe parcursul tratamentului se fac conceptualizări
specifice pentru problemele de viaŃă concrete prin care se exprimă diagnosticul nosologic. Deşi
conceptualizările generale şi specifice se fac în funcŃie de angajamentul teoretic al profesionistului,
se pot evidenŃia anumite trăsături comune ale acestora, dincolo de angajament. Astfel,
conceptualizarea generală se face pe baza modelului stres-vulnerabilitate. Altfel spus, anumite
evenimente stresante (ex., stresorii psihosociali descrişi de Axa 4 din DSM) interacŃionează cu o
stare de vulnerabilite biologică (ex., tulburările medicale descrise de Axa 3 din DSM) şi/sau
psihologică (ex., tulburările de personalitate de pe Axa 2 din DSM) generând tabloul clinic (ex.,
tulburările de pe Axa 1 din DSM). În acest model stresorii şi vulnerabilitatea se constituie în
mecanisme etiopatogenetice specifice. Raportul dintre intensitatea evenimentelor stresante şi
vulnerabilitate este diferit în funcŃie de tulburări. Astfel, în cazul anumitor tulburări (ex., stres post-
traumatic) un stresor foarte intens (ex., viol) poate declanşa tabloul clinic chiar dacă nu există o
vulnerabilitate foarte mare. În cazul altor tulburări (ex., tulburare bipolară) o vulnerabilitate
accentuată poate contribui la apariŃia tabloului clinic chiar în condiŃiile în care evenimentul stresant
nu este foarte puternic, statistic descris (în funcŃie de cum l-ar considera majoritatea oamenilor).
Alteori o combinaŃie între un eveniment stresant puternic şi o vulnerabilitate puternică generează
tulburări severe (ex. psihoză reactivă). Conceptualizarea clinică specifică se face pentru fiecare
problemă care operaŃionalizează categoria nosologică în funcŃie de abordarea psihoterapeutică. În
abordarea cognitiv-comportamentală, conceptualizarea problemelor specifice se face pe baza
modelului ABC (Beck, 1976; Ellis, 1994).
Exemplu.
Pacientul a fost diagnostic cu tulburare depresivă majoră (diagnostic nosologic). Una dintre
problemele specifice se referea la starea de panică asociată unui divorŃ potenŃial. Aplicarea
modelului ABC asupra acestei probleme specifice a scos în evidenŃă: (1) o problemă practică:
dificultăŃi de comunicare şi relaŃionare în cuplu (A); (2) o problemă emoŃională: panică (C); (3)
mecanismele etiopatogenetice cognitive: cogniŃi iraŃioanale de genul “SoŃia trebuie cu necesitate
(gândire absolutistă) să stea lângă mine şi dacă mă părăseşte atunci este groaznic (catastrofare), iar
eu sunt fără valoare (autodepreciere) (B).
Practic conceptualizarea clinică trebuie să răspundă la trei întrebări: (1) ce probleme are
pacientul? (pe baza diagnosticului şi evaluării clinice efectuate); (2) de ce au apărut aceste
probleme? (care sunt mecanismele etiopatogenetice specifice şi generale); (3) ce trebuie făcut
pentru a ameliora aceste probleme? (care este schema de tratament propusă). Este important aici să
facem distincŃia dintre conceptualizarea clinică profesională şi cea de interfaŃă. Conceptualizarea
clinică profesională asigură comunicarea între profesionişti. Prin conceptualizarea de interfaŃă ne
asigurăm că pacientul poate răspunde (pe tot parcursul intervenŃiei) la cele trei întrebări descrise
mai sus, indiferent de nivelul său educaŃional. La acest nivel se fac adesea diferenŃe între clinicieni
experŃi şi novici. Novicii vor ignora adesea conceptualizarea de interfaŃă, ceea ce va determina o
aderenŃă la tratament scăzută a pacientului.
Lipsa unei conceptualizări clinice sau o conceptualizare clinică inadecvată, negativă, poate
amplifica sau genera simptomatologia. Spre exemplu, dacă modificările benigne ale ritmului
cardiac, ca urmare a unui efort fizic, sunt interpretate frecvent ca semne ale unui atac de cord
iminent sau ale unei boli severe, în timp unii dintre noi putem dezvolta atacuri de panică sau o
nevroză cardiacă. Caracteristicile esenŃiale ale unei conceptualizări clinice eficiente sunt:
să fie acceptată de pacient;
să conceptualizeze teoretic problemele pacientului transformând incomprehensibilul în
comprehensibil. Acest lucru este similar cu „principiul lui RumpelstiŃkin”. Probabil că ne
amintim din poveştile citite în copilărie că RumpelstiŃkin este drăcuşorul rău şi urât care
ameninŃă fata de împărat că îi va lua copilul în schimbul ajutorului pe care i l-a dat în diverse
activităŃi; fata de împărat se poate salva doar dacă îi ghiceşte numele. În momentul când i s-a
ghicit numele RumpelstiŃkin şi-a pierdut toată forŃa malefică asupra fetei de împărat. La fel,
dacă reuşim să numim simptomatologia pacientului, să o încadrăm teoretic, ea devine mai
comprehensibilă şi îşi pierde o parte din forŃa „malefică”;
să sugereze existenŃa unor tehnici de intervenŃie eficiente în reducerea simptomatologiei.
Deci, conceptualizarea clinică nu este important să fie adevărată pentru a fi utilă; este
important ca pacientul să o creadă adevărată. Pacientul are nevoie de o conceptualizare care să-i
explice simptomele şi să-i sugereze o schemă de tratament, nu de un adevăr ştiinŃific; din acest
punct de vedere, conceptualizarea clinică poate fi un mit. În mitologie, mitul este definit ca o
naraŃiune tradiŃională emanată de o societate primitivă imaginându-şi explicarea concretă a
fenomenelor şi evenimentelor enigmatice cu caracter fie spaŃial fie temporal, ce s-au petrecut în
existenŃa psiho-fizică a omului, în natura ambiantă şi în universul vizibil ori nevăzut; aceste
evenimente sunt în legătură cu destinul condiŃiei cosmice umane, dar omul le atribuie obârşii
supranaturale datând din vremea creaŃiei primordiale şi, ca tare, le consideră sacre şi relevate
strămoşilor arhetipali ai omenirii, de fiinŃe supranaturale în clipele de graŃie ale începuturilor.
Adaptând această definiŃie la psihologia clinică, mitul este o conceptualizare clinică despre care nu
ştim sigur dacă este sau nu adevărată (în baza literaturii de specialitate). Teza “conceptualizarea
clinică nu trebuie să fie adevărată pentru a fi utilă în psihoterapie”, deşi greu de înŃeles şi de
acceptat pentru unii practicienii şi cercetători, este o realitate care se bucură de un enorm suport
experimental. Când conceptualizarea clinică se dovedeşte a fi adevărată – se bazează pe teorii
validate ştiinŃific – ea dobândeşte calitatea de explicaŃie clinică. Merită menŃionat aici că în ciuda a
ceea ce credea la început Sigmund Freud, nu adevărul îl eliberează pe bolnavul psihic, ci ceea ce el
consideră a fi adevărat (mitul)! Trebuie înŃeles faptul că uneori mecanismele etiopatogenetice
implicate în apariŃia tabloului clinic nu sunt cunoscute; situaŃia este similară celei din medicină,
unde încă nu se cunosc mecanismele implicate în diverse forme de cancer. Asumarea acestui lucru
transformă demersul psihoterapeutic într-o abordarea serioasă, ştiinŃifică care se dezvoltă continuu
prin cercetări teoretico-experimentale.
Conceptualizarea făcută simptomelor pacientului:
stimulează nevoia de a modifica cogniŃiile şi comportamentele dezadaptative;
reduce de asemenea şi simptomatologia pentru că pacientul îşi înŃelege tulburarea, astfel
încât anxietatea determinată de incontrolabilitatea şi neînŃelegerea simptomelor este
eliminată, şi pentru că accentueză speranŃele şi expectanŃele de recuperare (efect placebo);
este o prerechizită pentru schimbarea mecanismelor dezadaptative de coping, a cogniŃiilor şi
interacŃiunii cu mediul.
ExplicaŃia terapeutică este fundamentală în reducerea simptomatologiei. O explicaŃie
inadecvată, negativă, poate amplifica simptomatologia sau o poate chiar genera. Spre exemplu, dacă
modificările benigne ale ritmului cardiac ca urmare a unui efort fizic sunt interpretate ca semne ale
unui iminent atac cardiac sau ale unei boli severe, treptat vom dezvolta un atac de panică sau o
nevroză cardiacă.
Există mai multe tipuri de conceptualizări psihoterapeutice: nosologice, funcŃionaliste,
dinamic-psihanalitice, umanist-experienŃiale.
ExplicaŃia nosologică
ExplicaŃia nosologică conceptualizează problemele pacientului sub forma unui diagnostic
nosologic (depresie, anxietate etc.). Acest diagnostic nosologic joacă rolul unei explicaŃii
terapeutice eficace dacă:
este dat de o autoritate (terapeutul, medicul etc.);

pacientului i se explică ce înseamnă categoria nosologică (ex.: depresia este o tulburare/boală
emoŃională care implică factori psihici sau/şi biologici şi care vă face să nu puteŃi dormi, să nu
aveŃi poftă de mâncare etc.);
pacientului i se dă a înŃelege că având un nume pentru ce se întâmplă cu el (boala), înseamnă
că avem şi un tratament pentru boala respectivă.
După cum se poate observa, din punct de vedere logic explicaŃia nosologică este o tautologie
fără valoare ştiinŃifică. Depresia nu îmi explică simptomele, ci este un termen care simbolizează
tocmai simptomele respective. Dacă angajez depresia ca un mecanism explicativ al
simptomatologiei mele, atunci comit o eroare de argumentare care în logică se numeşte tautologie.
Dar cu toate că din punct de vedere ştiinŃific această explicaŃie nu are valoare terapeutică, ea
este uneori extrem de eficace, salvând pacientul de la alte explicaŃii dezadaptative care ar putea să îi
amplifice simptomatologia.
ExplicaŃia funcŃională
ExplicaŃia funcŃională porneşte de la observaŃia că pacienŃii îşi prezintă simptomatologia în
termeni globali, de trăsături de personalitate (ex.: sunt dezamăgit, trist, mă simt fără speranŃe, mi se
face rău etc.). Aceşti termeni nu au o realitate în sine, ci descriu anumite comportamente ale
subiectului. Numai comportamentele sunt obiective, observabile şi măsurabile.
Orice comportament este determinat de prelucrări informaŃionale amorsate de stimuli şi este
menŃinut de consecinŃele sale (întăriri pozitive, negative). Astfel că sarcina terapeutului este de a
traduce termenii globali ai pacienŃilor în comportamente observabile şi măsurabile.
Ex. în depresie:
stă mai mult în pat;
plânge;
mănâncă rar;
nu vorbeşte la telefon cu prietenii;
merge rar la şcoală;
După această etapă, pentru fiecare comportament se face analiza funcŃională căutându-se
antecedentele (stimulii şi prelucrările informaŃionale) şi consecinŃele sale (întăriri pozitive,
negative). Conceptualizarea funcŃională constă în a explica apariŃia unui comportament prin
antecedentele sale şi prin consecinŃele sale. Odată identificate, pentru a elimina comportamentul
respectiv, se elimină sau se modifică prin tehnici specifice antecedentele şi consecinŃele sale. Odată
modificat un comportament, se trece la următorul etc. până se elimină întregul spectru
comportamental etichetat prin depresie. Odată eliminate comportamentele, în fapt am eliminat ceea
ce subiectul numea depresie.
De cele mai multe ori conceptualizarea nosologică şi cea funcŃională se fac împreună.
ExplicaŃia nosologică clarifică problemele de ansamblu ale pacientului, iar explicaŃia funcŃională
detaliază mecanismele implicate în problemele specifice ale pacientului.
ExplicaŃia dinamic-psihanalitică
ExplicaŃia dinamică presupune ca prerechizită realizarea unei relaŃii terapeutice de tip
transferenŃial. Întâi i se explică pacientului faptul că comportamentele sale faŃă de terapeut (nevroza
de transfer), reprezintă o transpunere în prezent a unor capacităŃi, stări afective din trecutul său;
aceasta se realizează prin analiza materialului adunat în cursul psihoterapiei, prin compararea
pattern-urilor afective şi comportamentale din terapie cu cele relatate de pacient din trecutul său.
Eventual se poate relata mecanismul explicativ al acestui transfer. Acest demers întăreşte credinŃa
pacientului că vechile conflicte pot influenŃa reacŃii actuale evidente. Această etapă poate genera
reacŃii puternice în care pacientul retrăieşte conflicte trecute. Retrăite în prezent cu ajutorul
terapeutului, prin asistenŃa şi prezenŃa acestuia, ele vor fi rezolvate. Contribuie la rezolvare faptul că
pacientul, adult fiind, are o altă perspectivă, alte modalităŃi de interpretare decât atunci când era
cazul. Ulterior, prin acelaşi procedeu, se arată cum conflictul bazal a determinat în fapt conflictul
actual.
Psihanaliza clasică freudiană considera că interpretarea primită de pacient, dacă i-a redus
simptomatologia, este şi adevărată. Nimic mai fals. Nu ştim, nu este important, dacă este adevărat
faptul că, conflictul bazal explică conflictul actual. Important este că interpretarea pe care i-o dăm
pacientului îi oferă acestuia o istorie coerentă de viaŃă, o alternativă la explicaŃia dezadaptativă pe
care acesta a avut-o faŃă de propria simptomatologie. Interpretarea oferită este adaptativă deoarece:
(1) explică pacientului conflictul şi problemele actuale;
(2) explicaŃia oferită face apel la trecutul său şi toŃi ştim că este extrem de probabil ca trecutul să
ne influenŃeze prezentul deşi poate fi uşor asimilată, considerată de pacient ca adevărată;
(3) este greu de verificat şi de contrazis atât de pacient cât şi eventual de evenimentele din
prezent sau din inventarul pacientului, deoarece angajează fapte petrecute cu mulŃi ani în
urmă; de aceea este bine să găsim un conflict bazal cât mai îndepărtat, pe care pacientul în
fapt de mulŃi ani îl reconstruieşte în cursul terapiei (uneori îl construieşte total – false
memorii);
(4) interpretarea produce restructurări cognitive; pacientul înŃelege că modul său de a reacŃiona
la situaŃii frustrante este infantil. El era adecvat şi justificat într-o anumită etapă a vieŃii sale.
Acum, ca adult, nu se justifică şi trebuie modificate. Aceasta va constitui premisa asimilării
unor pattern-uri cognitive şi comportamentale noi în cursul terapiei, care apoi vor fi testate în
condiŃii ecologice.
ExplicaŃia umanist-experienŃială
În acest caz terapeutul nu oferă propriu-zis o explicaŃie pacientului. Dar prin reflectările
empatice structurate pe care le face, ajută pacientul să descopere mecanismele tulburărilor sale.
Odată clarificate aceste mecanisme, pacientul, de cele mai multe ori singur, dar la nevoie şi ajutat
de terapeut, ştie şi poate elabora modalitatea eficace de rezolvare a simptomatologiei. Scurt spus, în
acest caz terapeutul oferă explicaŃia indirect, dând impresia pacientului că a descoperit-o singur,
ceea ce ar contribui la o mai mare acceptare a explicaŃiei de către pacient.
În încheiere facem observaŃia că în practica clinică explicaŃia nosologică/funcŃionalistă tinde
să se impună deoarece salvează timp, bani, energie iar eficienŃa este comparabilă cu a celorlalte. La
nevoie, pentru a demonstra pacientului evoluŃia istorică a mecanismelor presupuse a explica
simptomatologia, ea poate fi dublată de o interpretare istorică. Aceasta însă nu se confundă cu
explicaŃia dinamic-psihanalitică ci se construieşte pe baza datelor culese în interviul clinic.
ExplicaŃia dinamică consumă prea mult timp şi energie, fiind nepractică în condiŃiile în care Ńi se
cere să fii eficient în timp scurt.
ExplicaŃia unamist-experienŃială singură este o întreprindere temerară care are parte de
succes doar în condiŃiile în care pacientul nu este grav afectat şi are răbdare să asculte reflectările
noastre empatice (vezi congruenŃa cu modelul cultural al tratamentului medical). Integrată însă în
cadrul explicaŃiei nosologic/funcŃionale, poate spori gradul de receptivitate al subiectului şi
continuă în fapt relaŃia empatic/colaborativă dintre pacient şi terapeut.
2.3. RelaŃia psihoterapeutică
RelaŃia terapeutică este caracterizată ca o alianŃă de lucru şi este descrisă ca o atitudine

caldă, colaborativă şi de încredere a pacientului faŃă de terapeut, determinată de speranŃa pacientului
că simptomatologia va fi eliminată şi de acceptarea necondiŃionată a pacientului de către terapeut.
Ea poate reduce anxietatea pacientului, ceea ce reduce la rândul său simptomatologia, furnizând
clientului o nouă experienŃă emoŃională şi oportunitatea de a discrimina între trecut şi prezent. Mai
mult, în cazul terapiei dinamic-psihanalitice, relaŃia terapeutică generează şi nevroza de transfer;
aceasta este stimulată prin comportamentul terapeutului şi este foarte importantă pentru următoarea
etapă a tratamentului dinamic-psihanalitic. În alte forme de terapie, (ex. terapia cognitiv-
comportamentală, terapia umanist-experienŃială), alianŃa de lucru nu generează nevroza de transfer
pentru că terapeutul menŃine această „alianŃă” printr-un comportament empatic, congruent şi
colaborativ faŃă de pacient.
RelaŃia terapeutică este strâns legată de conceptualizarea clinică:

în abordarea cognitiv-comportamentală, nevoia de raŃionalitate face ca terapeutul să adopte
o atitudine de adult / model; relaŃia terapeutică este caracterizată prin empatie, acceptare
necondiŃionată, congruenŃă şi colaborare.
în psihanaliză, nevoia de revenire la conflictele bazale din copilărie duce la o atitudine de
neutralitate binevoitoare şi infantilizare a pacientului, generând în final o relaŃie de tip
transferenŃial;
în abordarea umanist-experienŃială, nevoia de acceptare şi siguranŃă duce la o relaŃie
dominată de empatie, acceptare necondiŃionată, congruenŃă.
Empatia se referă la faptul că terapeutul înŃelege cele comunicate de pacient ca şi

cum ar fi în locul său, „ca şi cum ar fi el”, fără a se identifica însă cu pacientul.
Odată înŃelese cele comunicate de pacient, ele trebuie recomunicate acestuia într-o
formă empatică.
Acceptarea necondiŃionată presupune acceptarea pacientului cu toate problemele
sale, acceptarea lui ca întreg, ca om, fără ca aceasta să însemne faptul că suntem de
acord cu ce face sau gândeşte. Îl acceptăm ca persoană care are nevoie de ajutor, nu
pentru a fi de acord cu el.
CongruenŃa se referă la gradul de suprapunere între comportamentul manifest al
terapeutului şi comportamentul interior. Orice discrepanŃă generează îndoieli şi
neîncredere din partea pacientului, cu efecte negative asupra evoluŃiei terapiei.
CongruenŃa presupune conştientizarea de către terapeut a trăirilor emoŃionale vizavi
de pacient, atât a celor pozitive cât şi a celor negative, iar apoi comunicarea lor către
acesta.
Colaborarea se referă la faptul că se verifică mereu dacă obiectivele terapeutului şi
ale pacientului coincid, demersul terapeutic făcându-se după o agendă comună,
negociată şi convenită cu pacientul. Sumarizările periodice şi feedback-ul oferit şi
cerut pacientului sunt activităŃi frecvente pe parcursul şedinŃei terapeutice, care
întăresc colaborarea. Acest proces întăreşte constant relaŃia terapeutică, păstrând-o la
parametrii care asigură eficienŃa procesului psihoterapeutic. Atunci când apar
probleme în cadrul relaŃiei terapeutice, ca urmare a procesului de colaborare, acestea
se pun pe agenda terapeutică, fiind abordate imediat şi folosite ca oportunităŃi de
învăŃarea care pot fi transferate asupra problemei actuale a pacientului.
2.4. IntervenŃia psihoterapeutică
Tehnicile sunt strâns legate de explicaŃia terapeutică şi vizează modificarea mecanismelor

etiopatogenetice responsabile de boală. În plus, ele pot elimina anxietatea de performanŃă, crescând
autoeficacitatea pacientului. Aceasta, la rândul ei, este o prerechizită pentru schimbarea
mecanismelor dezadaptative de coping, a cogniŃiilor şi interacŃiunii cu mediul de către pacientul
însuşi.
2.5. Evaluarea rezultatelor
Se face la două nivele:

subiectiv (declaraŃiile clientului);
obiectiv (înregistrarea datelor comportamentale sau frecvenŃei simptomelor pe
parcursul terapiei).
Evaluarea rezultatelor intervenŃie psihoterapeutice este importantă din mai multe motive:
oferă un feedback pozitiv psihoterapeutului şi pacientului referitor la intervenŃia
psihoterapeutică (Este ea eficace? Dacă nu, ce trebuie făcut? etc.);
este necesară activităŃilor administrative din cadrul în care psihoterapeutul îşi
desfăşoară activitatea (ex. statistica intervenŃiilor psihoterapeutice, a reuşitelor şi
eşecurilor într-o anumită perioadă de timp în cadrul unui spital);
datele culese în cadrul evaluării pot face obiectul unor analize ştiinŃifice şi a
publicării;
ajută la pregătirea pentru întreruperea terapiei.

O conceptualizare eficientă are următoarele caracteristici (bifaŃi toate
răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese):
(a) Explică pacientului cauza tulburărilor sale;
(b) Este întotdeauna adevărată;
(c) Sugerează pacientului existenŃa unui tratament pentru problema sa;
(d) Este conformă cu adevărul ştiinŃific;
(e) Este acceptată de pacient;
(f) Nu este necesar să fie adevărată pentru a fi utilă.

Componentele oricărei intervenŃii psihoterapeutice/de consiliere sunt (bifaŃi
toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese):
(a) Diagnostic psihologic şi evaluare clinică, relaŃia terapeutică, conceptualizarea,
reflectarea empatică, evaluarea rezultatelor intervenŃiei;
(b) Diagnostic psihologic şi evaluare clinică, relaŃia terapeutică, conceptualizarea,
intervenŃia, evaluarea rezultatelor intervenŃiei;
(c) Diagnostic psihologic şi evaluare clinică, relaŃia terapeutică, conceptualizarea,
intervenŃia, depăşirea rezistenŃelor pacientului.

Diagnosticul funcŃional se referă la (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi
justificaŃi variantele alese):
(a) Încadrarea clientului într-o categorie şi particularizarea ei pentru subiect;
(b) Identificarea antecedentelor şi consecinŃelor unui comportament;
(c) Încadrarea problemelor clientului în diferite categorii nosologice.

În abordarea cognitiv-comportamentală, explicaŃia oferită pacientului va fi
(bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese):
(a) Întotdeauna adevărată;
(b) Uneori adevărată, uneori nu;
(c) Niciodată adevăr ştiinŃific.

ExplicaŃia umanist-experienŃială este oferită (bifaŃi toate răspunsurile care se
potrivesc şi justificaŃi variantele alese):
(a) direct, într-un cadru de empatie, congruenŃă şi acceptare necondiŃionată;
(b) indirect, prin intermediul reflectărilor empatice structurate;
(c) direct, contribuind la o mai mare acceptare a acesteia de către pacient.

Evaluarea rezultatelor intervenŃiei psihoterapeutice este importantă deoarece:
(a)
__________________________________________________________________
(b) __________________________________________________________________
(c) __________________________________________________________________

OferiŃi o explicaŃie funcŃională în cazul unui pacient adult cu comportamente evitative
în situaŃii sociale, care suferă de fobie socială.
REZUMAT:
Orice intervenŃie psihoterapeutică, indiferent de orientare ei, conŃine mai multe componente:
(a) diagnosticul şi evaluarea clinică, (b) conceptualizarea problemei, (c) relaŃia psihoterapeutică, (d)
intervenŃia psihoterapeutică şi (e) evaluarea rezultatelor.
În funcŃie de orientarea şi scopurile psihoterapeutului, diagnosticul poate fi nosologic sau
funcŃional (pe problemă).
Conceptualizarea (explicaŃia) clinică este fundamentală în reducerea simptomatologiei.
Există mai multe tipuri de conceptualizări psihoterapeutice: nosologice, funcŃionaliste, dinamic-
psihanalitice, umanist-experienŃiale. ExplicaŃia nosologică conceptualizează problemele pacientului
sub forma unui diagnostic nosologic, având puŃină valoare ştiinŃifică, dar un impact pozitiv asupra
simptomatologiei. ExplicaŃia funcŃională vizează traducerea simptomelor în comportamente
explicate prin antecedentele şi consecinŃele lor. ExplicaŃia dinamic-psihanalitică pune la baza
problemelor prezente conflicte bazale, din prima copilărie, centrându-se pe mecanismul
transferului. Psihanaliza clasică freudiană considera că interpretarea primită de pacient, dacă i-a
redus simptomatologia, este şi adevărată, idee infirmată în prezent. În abordarea umanist-
experienŃială terapeutul oferă explicaŃia indirect, dând impresia pacientului că a descoperit-o singur,
ceea ce ar contribui la o mai mare acceptare a explicaŃiei de către pacient.
RelaŃia terapeutică este strâns legată de conceptualizare; aceasta este caracterizată ca alianŃă
de lucru în abordarea cognitiv-comportamentală, este marcată de neutralitatea binevoitoare a
terapeutului şi infantilizarea pacientului în psihanaliza clasică şi se prezintă ca o relaŃie dominată de
empatie, acceptare necondiŃionată, congruenŃă în abordarea umanist-experienŃială.
Tehnicile psihoterapeutice sunt strâns legate de explicaŃia terapeutică şi vizează modificarea
mecanismelor etiopatogenetice responsabile de boală.
Evaluarea rezultatelor se poate face în mod obiectiv sau subiectiv; evaluarea obiectivă fiind
specifică terapiei cognitiv-comportamentale.

Tema 12: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsurile a,c,e,f.
Tema 13: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul b.
Tema 17: Oferă un feedback pozitiv psihoterapeutului şi pacientului referitor la
intervenŃia psihoterapeutică; este necesară activităŃilor administrative din cadrul în
care psihoterapeutul îşi desfăşoară activitatea; datele culese pot face obiectul unor
analize ştiinŃifice şi a publicării; ajută la pregătirea pentru întreruperea terapiei.
Tema 18: CentraŃi-vă explicaŃia pe antecedentele comportamentului (ex. temeri legate
de cum va fi evaluat de către ceilalŃi în situaŃia socială care vine) şi pe consecinŃele
acestuia (ex. faptul că evitând situaŃia socială dispare teama şi stresul asociate).

David, D. (2003). Castele de nisip. Bucureşti: Editura Tritonic.- Capitolul 2. Structura unui studiu
de caz obligatoriu
Kaplan, H.I., Sadock, B.J., & Grebb, J.A. (1994). Kaplan and Sadock’s Synopsis of Psychiatry;
Behavioral Sciences and Clinical Psychiatry. London: Williams and Wilkins.-facultativ
Sarason, G., & Sarason, R. (1999). Abnormal Psychology. Prentice Hall.-facultativ
Press, Inc.-facultativ
Modulul 3 - Tehnici de intervenŃie psihoterapeutică
Scopul modulului: prezentarea, pentru exemplificare, a câtorva dintre tehnicile de intervenŃie

utilizate în abordările dinamic-psihanalitică, umanist-experienŃială, cognitiv-
comportamentală.
Obiective
DiferenŃele existente între terapia individuală, terapia de grup şi terapia în grup;
Câteva dintre tehnicile utilizate în abordările dinamic-psihanalitică, umanist-
experienŃială, cognitiv-comportamentală;
Descrie câteva tehnici de intervenŃie dinamic-psihanalitice, umanist-experienŃiale şi
cognitiv-comportamentale;
Distingă între intervenŃia individuală, în grup şi de grup.
În cadrul tratamentului trebuie făcută o distincŃie clară între tehnici, proceduri şi strategii
terapeutice. Procedurile – numite şi pachete de intervenŃie terapeutică –sunt o combinaŃie de tehnici
terapeutice. Mai multe proceduri sunt combinate pentru a genera strategii de tratament specifice
pentru probleme specifice. Deşi uneori aceşti termeni se utilizează ca echivalenŃi, clarificările de
mai sus sunt importante din punct de vedere didactic.
O distincŃie importantă în cadrul psihoterapiei validate ştiinŃific este aceea între
proceduri/tehnici şi ritualuri terapeutice. Vorbim despre proceduri/tehnici terapeutice atunci când
intervenŃiile sunt strâns legate de mecanismele etiopatogenetice specifice şi nespecifice cuprinse în
conceptualizarea clinică a tulburării pacientului; această funcŃie se întăreşte atunci când
conceptualizarea clinică este şi explicaŃie clinică. Despre ritual terapeutic vorbim atunci când
tehnicile de intervenŃie sunt strâns legate de un mit terapeutic şi/sau vizează mecanisme de tip
placebo – pacientul crede că tratamentul este specific pentru tulburarea de care suferă, deşi
tratamentul nu este legat specific de problema sa. łinând cont că nu cunoaştem mecanismele
implicate în toate tulburările psihice şi, în consecinŃă, utilizăm frecvent mituri terapeutice în
practica clinică, strategiile de intervenŃie sunt adesea o combinaŃie între proceduri/tehnici şi ritualuri
terapeutice. Trebuie de asemenea înŃeles faptul că, deşi uneori cunoaştem mecanismele
etiopatogenetice implicate în apariŃia tabloului clinic, nu avem proceduri/tehnici suficient de
avansate pentru a le modifica; situaŃia este similară celei din medicină, unde deşi se cunosc
mecanismele implicate în diverse forme de cancer, nu există încă medicaŃia adecvată pentru a le
modifica. Asumarea acestui lucru transformă demersul psihoterapeutic într-o abordarea serioasă;
altfel, pare că am descoperit tot ceea ce era de descoperit în psihoterapie, iar dacă procesul
terapeutic nu are succes, suntem tentaŃi să afirmăm că aceasta nu este o limită a tratamentului sau a
psihoterapeutului, ci o „rezistenŃă” a pacientului!
Procedurile/tehnicile de intervenŃie sunt specifice fiecărei modalităŃi psihoterapeutice: (1)
dinamic-psihanalitice (ex. asociaŃiile libere; interpretarea viselor etc.); (2) umanist-existenŃial-
experienŃiale (ex. tehnici paradoxale) şi (3) cognitiv-comportamentale (ex. restructurări cognitive).
În practică însă, se poate promova un eclectism metodologic în care se utilizează proceduri/tehnici
din diverse forme de psihoterapie, în condiŃiile în care avem o conceptualizare clinică riguroasă, sub
forma unei explicaŃii, nu a unui mit, care le poate asimila (vezi discuŃiile anterioare asupra
reinterpretării unor aspecte psihanalitice – transfer – în cadrul teoretic al terapiei cognitiv-
comportamentale).
Aşadar tendinŃa este de a utiliza o varietate de tehnici conceptualizate însă în cadrul teoretic
oferit de teoriile învăŃării (orientarea cognitiv-comportamentală).
Tehnicile care urmează a fi prezentate pot fi utilizate individual sau în grup. Utilizare lor în
grup nu angajează modificări semnificative. Modificările intervin mai ales în organizarea grupului.
Construirea unui grup terapeutic în principiu (există mai multe variante) presupune
următoarele (grup în terapia cognitiv-comportamentală):
subiectul trebuie să beneficieze de pe urma grupului şi grupul de pe urma subiectului;
nu se introduc în grup subiecŃi extrem de agresivi deoarece aceasta afectează dinamica
grupului; pentru subiecŃii agresivi se organizează grupuri speciale;
numărul membrilor grupului este între 6-8 membri; un număr prea mare de subiecŃi pot
afecta negativ dinamica grupului;
pot fi incluşi subiecŃi cu diverse probleme respectându-se doar grupele mari de vârstă
(copii, adolescenŃi, adulŃi).
ŞedinŃele de grup au loc de aproximativ două ori pe săptămână. O atenŃie specială se acordă
şedinŃelor iniŃiale de construcŃie a grupului. ExerciŃiile de încălzire şi de familiarizare a subiecŃilor
în grup sunt foarte importante.
Exemplu: Tehnica scaunului. Pentru a facilita discuŃiile subiectul se prezintă ca şi cum ar fi
o altă persoană care stă lângă el pe un scaun; se descrie la persoana a doua.
De asemenea, terapeutul trebuie să fie atent ca să stimuleze toŃi membri grupului:
încurajează pe cei tăcuŃi, “struneşte” pe cei prea vorbăreŃi şi intruzivi etc. Numărul mediu de şedinŃe
de grup este de 25.
Mecanismele intervenŃiei
Psihoterapia de grup, spre deosebire de cea individuală, acŃionează prin alte mecanisme.
Dacă în psihoterapia individuală factorii principali ai reuşitei sunt: o relaŃie terapeutică eficientă, un
diagnostic şi o conceptualizare clinică corecte şi tehnici eficace de intervenŃie în psihoterapia de
grup factorii reuşitei sunt:
(a) accesul la un număr mai mare de informaŃie terapeutică;
(b) instalarea speranŃei; văzând că unii membri ai grupului au reuşit subiectul
înŃelege că şi el poate reuşi;
(c) învăŃarea prin modelare şi imitaŃie;
(d) suportul social al grupului;
(e) universalitatea; problema pe care o are nu îl vizează doar pe el ci apare şi la alŃi
subiecŃi.
Adesea o combinaŃie între psihoterapia individuală şi de grup este extrem de eficace.
Oricum, psihoterapia individuală este indicată în cazuri mai severe iar psihoterapia de grup în cazuri
mai puŃin severe adesea cu rol educativ şi profilactic (dificultăŃi de relaŃionare interpersonală, lipsa
asertivităŃii etc.). Ca regulă generală, înainte de psihoterapia de grup este indicată o psihoterapie
individuală. Tot în acest context trebuie menŃionat faptul că unii autori fac distincŃie între
psihoterapia de grup şi psihoterapia în grup. Psihoterapia în grup este focalizată pe individ şi
problemele lui care beneficiază de cadrul grupului terapeutic (un subiect anxios într-un grup
terapeutic). Psihoterapia de grup care ca obiect grupul ca întreg şi nu atât individul (ex. terapia de
cuplu, terapia de familie etc.).
Orientarea cognitiv-comportamentală şi umanist-experienŃială şi-au dezvoltat tehnici care
funcŃionează bine atât la nivel individual cât şi la nivel de grup. În schimb orientarea dinamic-
psihanalitică este mai mult focalizată pe psihoterapia individuală.
Tipuri de grupuri
Grupurile de orientare cognitiv-comportamentală
grupul de training,
grupul terapeutic,
grupul maraton (variantă a grupului terapeutic).
Grupurile de orientare umanist-experienŃială
grupul de psihodramă,
grupul de training (accent pe interacŃiuni sociale),
encounters groups (dezvoltare a T-grupului, cu accent pe aspectele personale –
autocunoaştere),
grupuri maraton.
Grupurile de orientare psihanalitică
3.1. Tehnici dinamic-psihanalitice; individuale şi de grup
Tehnicile dinamic-psihanalitice au ca scop conştientizarea unor conŃinuturi informaŃionale

inconştiente, considerate răspunzătoare de manifestările psihopatologice şi psihosomatice.
Conştientizarea acestor manifestări şi modificarea semnificaŃiei lor duce la remiterea
simptomatologiei.
Tehnica interpretării viselor

Tehnica se aplică în cazul în care un vis repetitiv anxietizează pacientul sau în cazul în care
se urmăreşte obŃinerea de informaŃii suplimentare (dacă pacientul declară că nu îi vine nimic în
minte prin asociaŃii libere de la teme discutate în terapie se trece la analiza viselor pe care acesta le
are) pentru a construi o interpretare dinamică.
Există mai multe tipuri de vise:
Vise infantile
motivele frustrate pe parcursul zilei apar în vis (activităŃi din timpul zilei)
Vise simbolice (logice şi ilogice)
logice - acŃiune cu o anumită structură
ilogice – acŃiune nestructurată
Vise de angoasă
exprimarea unor pulsiuni bazale sexuale şi agresive
Obiectul interpretării terapeutice îl fac visele simbolice şi de angoasă.
Tehnica interpretării viselor angajează următorul algoritm:
(1). Pacientul este pus să îşi povestească visul. Terapeutul notează temele visului,
evenimentele în ordinea prezentată de pacient. De asemenea, este atent la emoŃiile experienŃiate de
pacient în cursul povestirii şi legătura lor cu temele expuse, relaŃiile spaŃiale care pot semnifica
relaŃii interpersonale;
(2). Pornind de la evenimentele relatate (conŃinutul manifest), pacientul este rugat să facă
asociaŃii libere adunându-se treptat un volum mare de informaŃii (conŃinut latent);
(3). Pe baza materialului obŃinut, terapeutul oferă o interpretare a visului şi/sau a repetării
sale ce pune în legătură în fapt conŃinutul manifest cu conŃinutul latent.
EficienŃa tehnici depinde nu de valoarea de adevăr a interpretării, ci de plauzibilitatea şi
gradul acceptării ei de către pacient. Altfel spus, un vis care se repetă anxientizând pacientul este
incomprehensibil. Această incoprehensibilitate, impredictibilitate şi sentimentul lipsei de control pe
care îl experienŃiază subiectul în raport cu apariŃia şi semnificaŃia visului, generează anxietate
anticipativă, care în fapt menŃine şi perpetuează visul respectiv în diverse variante. Învingerea
anxietăŃii anticipative şi în consecinŃă reducerea frecvenŃei repetării visului se face prin oferirea
unui mit terapeutic, în forma interpretării visului. Sigur, în unele cazuri, interpretarea poate fi
adevărată dar nu acest lucru este important în terapie, ci caracterul de coerenŃă şi predictibilitate pe
care aceasta îl dă pacientului.
Tehnica asociaŃiilor libere

Pacientului i se cere să spună tot ce îi vine în minte atunci când terapeutul va pronunŃa
numele temei de interes. Se precizează ca este necesar ca pacientul să spună totul fie că este logic
fie că nu este logic; trebuie să spună orice îi vine în minte. Tema o stabileşte terapeutul în funcŃie de
domeniul în care doreşte să afle mai multe informaŃii pe care el le consideră relevante pentru
simptomatologie (ex. relaŃia cu mama).
Pentru tehnicile de construcŃie a relaŃiei transferenŃiale, tehnici dinamice de scurtă durată
şi tehnica interpretării, vezi şi partea de conceptualizare din prezentul curs.
3.2. Tehnici umanist-experienŃiale; individuale şi de grup
Tehnicile umanist-experienŃiale urmăresc asigurarea unui cadru psihoterapeutic facilitator şi

suportiv în care pacientul îşi poate găsi spontaneitatea şi libertatea facilitând astfel dezvoltarea
personală, capacitatea de a-şi rezolva problemele cu impact favorabil asupra remiterii
psihopatologiei.
Tehnica jocului de rol în condiŃii ecologice

În acest caz se realizează un contract cu pacientul în care se precizează că, timp de o
săptămână, acesta trebuie să se comporte conform unui rol prescris de terapeut. Terapeutul va
prescrie un rol pentru pacient care este opus modului său cotidian de a se comporta. Acest lucru are
două consecinŃe pozitive pentru demersul terapeutic. În primul rând, va apare o disonanŃă cognitivă
între comportamentul nou şi credinŃele anterioare ale subiectului. Or, noi ştim din cercetările de
psihologie socială (Festinger, 1957) că în acest caz de disonanŃă neforŃată normele se schimbă
pentru a fi congruente cu comportamentul. Se modifică astfel cogniŃiile dezadaptative ale
pacientului; modificarea este însă indirectă terapeutul ajutându-l pe pacient să înŃeleagă că există
posibilităŃi de soluŃionare eficientă a problemelor sale. În al doilea rând, pacientul are posibilitatea
de a se decentra de pe sistemul său anterior de relaŃionare cu mediul şi de a experienŃia alte
modalităŃi de relaŃionare. Contează foarte mult ca terapeutul să creeze un scenariu realist, adaptativ,
incompatibil cu cel vechi pe care pacientul să-l accepte şi să-l implementeze experimental în viaŃa
cotidiană.
3.3. Tehnici cognitiv-comportamentale şi de relaxare; individuale şi de grup
Tehnicile cognitiv-comportamentale urmăresc modificarea cogniŃiilor şi comportamentelor

care susŃin simptomatologia subiectului. Tot în această categorie sunt incluse tehnicile de relaxare,
de control al comportamentului respondent (învăŃat prin condiŃionare clasică) şi de control al
respiraŃiei.
A. Tehnicile de intervenŃie la nivel cognitiv se clasifică în trei categorii:

tehnici de restructurare cognitivă. Ele vizează modificarea cogniŃiilor dezadaptative.
Altfel spus, problema psihologică generatoare de distres rezidă în modul eronat în care
subiectul interpretează situaŃiile din realitate, interpretare care intră în discrepanŃă cu
aşteptările şi dorinŃele subiectului. Tehnicile de restructurare cognitivă modifică modul în
care subiectul interpretează realitatea reducând discrepanŃa cognitivă şi în consecinŃă
distresul.
tehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv. Ele urmăresc modificarea
situaŃiilor generatoare de discrepanŃă cognitivă din realitatea externă (ex. relaŃiile
interpersonale). În acest caz problema psihologică sau discrepanŃa cognitivă rezidă in
faptul că subiectul nu are abilităŃile necesare rezolvării unor situaŃii din realitate pentru a
le adapta expectanŃelor şi necesităŃilor lui, aceasta generând o discrepanŃă cognitivă între
ce aşteaptă subiectul şi ce se întâmplă în realitate. Tehnica rezolvării de probleme şi
antrenamentul asertiv învaŃă subiectul cum să controleze situaŃiile din realitate, eliminând
discrepanŃa cognitivă şi distresul asociat acesteia.
tehnica inoculării stresului (SIT-stress innoculation training). Ea vizează modificarea
mecanismelor de coping dezadaptativ emoŃional. În acest caz, cauza situaŃiei de distres nu
poate fi eliminată, dar subiectul poate fi învăŃat cum să se adapteze situaŃiei respective
diminuând sau chiar eliminând stare neplăcută de distres. Aceasta se realizează prin
eliminarea mecanismelor de coping dezadaptative ce amplifică şi menŃin starea de distres
şi asimilarea unor mecanisme de coping adaptative ce reduc distresul. În modificarea
mecanismelor de coping utilizăm, pe lângă tehnici specific şi tehnicile de restructurare
cognitivă, rezolvarea de probleme şi antrenamentul asertiv, dar într-un context diferit.
Astfel, tehnica restructurării cognitive vizează, în acest caz, nu modul în care subiectul
percepe realitatea externă ci modul eronat în care îşi percepe starea de distres
nemodificabilă. Tehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv vizează nu modul
de control al situaŃiilor din realitatea externă ci modul de control şi gestionare a stării de
distres.
B. IntervenŃia la nivel comportamental este ghidată de două legi importante.

Regula 1 precizează că orice comportament este determinat de antecedente (1. stimuli
externi; 2. stimuli interni - modificări fiziologice, subiective; 3. prelucrări informaŃionale) şi este
menŃinut de consecinŃele sale (1. întăriri pozitive; 2. întăriri negative; 3. pedepse). Pentru a modifica
un comportament, trebuie făcute modificări la nivelul antecedentelor şi consecinŃelor acelui
comportament. Altfel spus, orice comportament este determinat de procesări informaŃionale
amorsate de stimuli externi sau interni şi este menŃinut de consecinŃele sale.
Regula 2 precizează că accelerarea sau decelerarea unui comportament este natural şi
automat însoŃită de decelerarea respectiv accelerarea comportamentului opus (A*). În terapie însă
de multe ori urmărim o decelerare a unui comportament dezadaptativ (A) însoŃită de accelerarea
unui comportament adaptativ (B). Comportamentul adaptativ B trebuie să aibă următoarele
caracteristici (Catania şi Brigham, 1987):
să fie incompatibil cu comportamentul dezadaptativ A;
să aducă aceleaşi beneficii cu comportamentul dezadaptativ A;
să fie adaptativ.
Se observă că dacă am rămâne doar la tendinŃa naturală de a accelera A* în loc de B, nu am
respecta cu certitudine decât prima condiŃie a unei schimbări eficace de comportament (să fie
incompatibil cu A) ceea ce face ca intervenŃia terapeutică să nu îşi aibă rostul.
C. Tehnicile de relaxare induc modificări la nivel biologic prin modificarea balanŃei

neurovegetative în sensul echilibrării acesteia şi scăderii dominanŃei sistemului nervos vegetativ
simpatic. Acest fapt este benefic în sensul că reduce parametrii psihofiziologici ai stresului şi
anxietăŃii cu impact pozitiv asupra tratamentului tulburărilor psihosomatice şi recuperării după stres
şi anxietate.
Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt:
trainingul (antrenamentul) autogen;
relaxarea progresivă Jacobson;
tehnica biofeedback;
hipnoza.
Antrenamentul autogen
Starea autogenă se obŃine printr-un antrenament de câteva luni în cursul cărora se efectuează
următoarele exerciŃii:
(1). exerciŃiul bazal prin care se obŃine starea de relaxare;

introducere (1-2 şedinŃe)
exerciŃiul greutăŃii (2-3 şedinŃe)
exerciŃiul căldurii (2-3 şedinŃe)
exerciŃiul cardiac (2 şedinŃe)
exerciŃiul respirator (1 şedinŃă)
exerciŃiul plexului solar (1 şedinŃă)
exerciŃiul răcelii frunŃii (2 şedinŃe)
Mecanismul antrenamentului autogen

PoziŃia aleasă, închiderea ochilor şi condiŃiile de mediu induc în mod natural, prin
mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculară. Exemplu: lipsa stimulării
proprioceptive intense (prin poziŃia aleasă) şi a stimulărilor din mediu (prin închiderea ochilor şi
organizarea mediului) reduc activitatea formaŃiunii reticulate şi gradul de stimulare pe care aceasta
îl exercită asupra scoarŃei cerebrale. În consecinŃă, tonusul muscular se reduce şi muşchii se
relaxează. Pe acest fond se exercită ulterior formule verbale specifice. Acestea îndeplinesc două
funcŃii:
(1) se asociază cu starea de relaxare naturală indusă prin mecanismele amintite anterior; prin
asocieri repetate se ajunge să se poată declanşa ulterior rapid starea de relaxare ca urmare a
conexiunii puternice existente la nivel cortical, formate prin exerciŃiu, între formulele verbale şi
starea de relaxare musculară. Altfel spus, ulterior subiectul îşi generează prin formule verbale
relaxarea musculară.
(2) în primele şedinŃe ale trainingului autogen, formulele verbale joacă de asemenea rolul
unor atribuiri eronate. Mai precis, subiectul interpretează subiectiv senzaŃiile musculare ca o stare
de relaxare etichetată de formule verbale (vezi teoria detectării semnalului - alarme false). Această
etapă este esenŃială în învăŃarea trainingului autogen, deoarece ea învinge anxietatea de performanŃă
care ar rezulta în cazul în care subiectul nu ar simŃi în scurt timp, la nivel subiectiv, senzaŃiile
sugerate. Mai mult, această anxietate de performanŃă ar împiedica realizarea relaxării.
Relaxarea progresivă Jacobson

Este o metodă de relaxare iniŃiată de Jacobson. Ea constă în alternarea relaxării şi tensionării
principalelor grupe de muşchi până la eliminarea contracŃiilor musculare şi obŃinerea relaxării.
1. Introducere: se prezintă principiile tehnicii, istoricul, aplicaŃiile ei; se alege o poziŃie
confortabilă într-un fotoliu sau culcat pe spate.
2. Se contractă şi se relaxează diferitele grupe de muşchi, astfel încât să se poată
operaŃionaliza corect cele două stări – de tensionare şi de relaxare.
Mecanismul relaxării progresive Jacobson

Prin tehnica relaxării progresive Jacobson, subiectul învaŃă să operaŃionalizeze conceptele de
relaxare şi tensiune. Ulterior, ca urmare a exerciŃiilor repetate, se întăreşte conexiunea între eticheta
lingvistică de relaxare şi starea efectivă pe care aceasta o defineşte, subiectul reuşind astfel să-şi
controleze lingvistic şi voluntar relaxarea musculară.
Tehnica biofeedback
Biofeedback-ul este o metodă dezvoltată din anii ‘60 în Statele Unite. Sintetic prezentată,
tehnica presupune utilizarea unor instalaŃii electronice pentru detectarea şi amplificarea unor
procese fiziologice inconştiente (ex. conductanŃa electrică a pielii, pulsul, ritmul cardiac, undele alfa
cerebrale, etc.). Semnalul fiziologic - transformat cu ajutorul acestor instalaŃii electronice în stimul
auditiv sau vizual -, este prezentat subiectului, care astfel conştientizează indirect (cu ajutorul
semnalului vizual sau auditiv) procesele fiziologice inconştiente respective. Aceasta constituie
premisa controlului pe care subiectul îl poate dobândi asupra proceselor fiziologice inconştiente. Pe
scurt spus, biofeedback-ul este o tehnică prin care ajungem să controlăm funcŃiile biologice interne
ale organismului. În comparaŃie cu tehnicile de relaxare amintite mai sus, biofeedback-ul realizează
o mai mare discriminare a proceselor fiziologice inconştiente. Spre exemplu, în trainingul autogen
şi în relaxarea progresivă Jacobson subiectul discriminează numai între starea de relaxare versus
starea de tensiune. Sigur că aceste stări presupun modificări specifice ale proceselor fiziologice (ex.
starea de relaxare presupune reducerea ritmului cardiac, reducerea conductanŃei electrice a pielii,
apariŃia undelor alfa, etc.), dar subiectul nu conştientizează şi nu controlează modificarea fiziologică
specifică (ex. reducerea ritmului cardiac) ci doar o stare de ansamblu (ex. starea de relaxare) care
presupune uneori implicit starea fiziologică specifică. Această diferenŃă între tehnicile prezentate nu
are importanŃă dacă scopul pe care îl urmărim este inducerea unei stări generale de relaxare.
ConsecinŃa însă este alta dacă urmărim modificarea specifică a unor parametri fiziologici
inconştienŃi, cum se întâmplă în cazul unor tulburări psihosomatice-Ńintă (ex. reducerea tensiunii
arteriale în cazul hipertensiunii). În acest ultim caz, utilizarea tehnicii biofeedback pentru
modificarea parametrului fiziologic-Ńintă în opoziŃie cu utilizarea unei tehnici de relaxare ce
determină o modificare globală a tuturor parametrilor fiziologici se exprimă într-o eficientizare a
modificării parametrului fiziologic de interes atât sub aspectul vitezei, cât şi al stabilităŃii şi
intensităŃii. Sigur că şi în cazul tehnicii biofeedback, modificând un parametru fiziologic (ex.
reducând ritmul cardiac), influenŃăm şi parametrii altor procese fiziologice (ex. reducerea tensiunii
arteriale) dar tehnica se focalizează în principal pe parametrul care ne interesează, cu consecinŃele
pozitive amintite mai sus.
Mecanismul biofeedback-ului
Prin tehnica biofeedback, subiectul învaŃă să operaŃionalizeze conceptul de relaxare şi/sau de
modificare a unui parametru specific (ex. apariŃia ritmului alfa). Ulterior, ca urmare a exerciŃiilor
repetate, se întăreşte conexiunea între eticheta lingvistică de relaxare şi/sau modificare specifică şi
starea efectivă pe care acestea o definesc, subiectul reuşind astfel să-şi controleze lingvistic şi
voluntar relaxarea musculară şi/sau modificarea specifică.
Hipnoza şi terapia sugestivă – angajamentul cognitivist în studiul hipnozei

Ca urmare a unei activităŃi de cercetare sistematică şi prolifică, Barber (1969, 1979) iniŃiază
paradigma cognitiv-comportamentală asupra hipnozei, având următorul nucleu tare:
hipnoza este o stare de transă, dar transa nu are valoare explicativă ca în paradigma clasică,
ci este o variabilă dependentă alături de celelalte fenomene hipnotice, care trebuie ea însăşi
explicată;
avem două tipuri de transă, şi anume transa A şi transa B. Transa A este rezultatul
procedurii de inducŃie hipnotică şi se caracterizează prin faptul că subiectul “rupe” legătura
cu mediul înconjurător, comportamentul este experienŃiat ca involuntar, atenŃia se
concentrează pe un stimul intern sau extern, iar la nivel fiziologic apare o stare de relaxare.
Pe fondul transei A se fac sugestiile specifice, generându-se fenomene hipnotice Ńintă (ex.
catalepsia braŃului) şi transa B. Transa B este rezultatul unor sugestii specifice care vizează
declanşarea unor fenomene hipnotice Ńintă pe fondul transei A sau după sarcina de
supramotivare. Acest tip de transă se caracterizează prin faptul că subiectul este “absorbit în
imaginar”, efectuând involuntar sugestia hipnotizatorului, rupând legătura cu mediul
înconjurător; altfel spus, transa B este o stare de conştiinŃă ce însoŃeşte fenomenele hipnotice
Ńintă, generate prin sugestii specifice, pe fondul transei A sau după sarcina de supramotivare;
variabilele independente care condiŃionează apariŃia fenomenelor hipnotice sunt: (1)
sugestiile hipnotizatorului; (2) atitudinile, expectanŃele şi motivaŃiile subiectului; (3)
abilităŃile imagistice ale subiectului;
hipnotizabilitatea nu este o trăsătură stabilă de personalitate, ci este modificabilă relativ
uşor. Gorassini şi Spanos (1986) elaborează programul Carleton care vizează modificarea
hipnotizabilităŃii. Pe scurt, programul are următoarele componente: (1) restructurări
cognitive cu scopul de a elimina concepŃiile greşite despre hipnoză şi de a crea atitudine şi
motivaŃie pozitive ale subiecŃilor faŃă de hipnoză; (2) dezvoltarea abilităŃilor imagistice ale
subiecŃilor şi încurajarea utilizării lor în cursul hipnozei; (3) oferirea de informaŃii cu privire
la modul în care trebuie interpretate sugestiile. Se insistă asupra faptului că subiectul trebuie
să interpreteze şi să iniŃieze activ fenomenele sugerate, cel puŃin în faza iniŃială, în acelaşi
timp lăsându-se “absorbit în imaginar” pentru a genera în plan subiectiv senzaŃia că
fenomenele sugerate se produc involuntar, automat, ca de la sine;
procedura de inducŃie hipnotică şi transa A sporesc sugestibilitatea subiecŃilor evaluată cu
scala Barber cu aproximativ 2,5 puncte (din 8 posibile) în comparaŃie cu sugestibilitatea
evaluată în starea de veghe. Acelaşi efect îl are însă şi sarcina de supramotivare, ceea ce îl
face pe Barber să afirme că tot ce se face cu hipnoza se poate face şi fără ea, utilizând doar
sarcina de supramotivare. În acest context prin hipnoză se înŃelege utilizarea procedurii de
inducŃie hipnotică.
Cercetările realizate până acum asupra hipnozei şi asupra temelor din psihologia cognitivă
care pot avea un impact considerabil asupra acesteia, coroborate cu rezultatele cercetărilor
fundamentale din literatura de specialitate susŃin următoarea perspectivă asupra hipnozei:
Hipnoza = hipnoza este un termen care descrie următoarea situaŃie din realitate: un subiect
modificări numit hipnotizator îi sugerează altui subiect numit subiect hipnotizat modificări la
subiective, nivel, subiectiv, cognitiv, comportamental şi biologic/fiziologic. Sugestiile se pot
cognitive, face: (1) în stare de veghe, fără a se obŃine un rezultat evident (doar 1/6 dintre
comportam
entale şi subiecŃi obŃin un scor mare la scalele de sugestibilitate în aceste condiŃii); (2) pe
fiziologice fondul transei A, după procedeele de inducŃie hipnotică, generându-se transa B şi
Ńintă fenomenele hipnotice Ńintă; sau (3) după sarcina de supramotivare, generându-se
transa B şi fenomenele hipnotice Ńintă. Altfel spus, hipnoza este o tehnică prin care
se induc modificări subiective, cognitive, comportamentale şi fiziologice Ńintă
numite fenomene hipnotice (vezi detalierea lor în cele ce urmează); prin sugestii
posthipnotice şi tehnici specifice unele modificări cognitive, comportamentale şi
fiziologice din cursul hipnozei se menŃin şi după anularea stării de transă (ex.
restructurările cognitiv-comportamentale). Aceasta are implicaŃii pozitive pentru
psihoterapie. Mai mult, prin sugestii posthipnotice se pot induce în starea de veghe
modificări subiective, cognitive, comportamentale şi fiziologice adaptative, chiar
dacă acestea nu au fost produse în stare de transă (ex. emoŃii, pattern-uri
comportamentale, etc.);
modificările la nivel subiectiv se referă la trăirile subiectului aflat în starea de
transă, operaŃionalizate prin descrierile pe care subiectul le angajează stării sale
subiective (ex. mă simt calm, relaxat, etc.). Nivelul subiectiv este o variabilă
dependentă a interacŃiunii celorlalte trei nivele: cognitiv, comportamental şi
Modificări biologic;
ale modificările la nivel cognitiv sunt reprezentate de modificări ale senzaŃiilor şi
senzaŃiilor, percepŃiilor (halucinaŃii hipnotice, iluzii, anestezie şi analgezie, etc.), ale memoriei
percepŃiilor
, memoriei,
(hipermnezie, amnezie hipnotică, etc.), ale gândirii (logica transei, modificări ale
limbajului cunoştinŃelor, etc.), ale limbajului şi imaginaŃiei (vis hipnotic, etc.). Cercetările
şi experimentale care urmează a aborda aceste modificări trebuie să aibă ca premise
imaginaŃiei cercetări riguroase din psihologia cognitivă asupra prelucrării primare de
informaŃie (Marr, 1982), memoriei (Baddeley, 1986; Schacter, 1987; Jacoby,
1991), imaginaŃiei (Kosslyn, 1990), teoriei detectării semnalului (Naish, 1986),
cercetări din psihologia cognitivă realizate sau care urmează a fi realizate;
modificările la nivel comportamental se caracterizează prin faptul că prin hipnoză
ExperienŃie putem produce orice comportament al subiectului din starea de veghe. În acest caz
rea însă, comportamentul este experienŃiat de acesta ca fiind automat, involuntar,
comportam declanşat de sugestiile hipnotizatorului şi nu generat voluntar. Abordarea
entului ca
fiind experimentală a modificărilor comportamentale din hipnoză trebuie să ia în
automat, considerare cercetările cognitive asupra atenŃiei, controlului şi prelucrărilor
involuntar
automate de informaŃie (vezi Broadbendt, 1958; Norman, 1968; Treisman, 1988;
Jacoby, 1991);
modificările la nivel fiziologic sunt induse prin starea de relaxare sau arousal
Stare de
relaxare/ (activare) fiziologic (în cazul inducerii hipnotice a unor stări emoŃionale sau în
activare cazul hipnozei activ/alerte). Cercetările arată că nu există pattern-uri şi modificări
fiziologică neurofiziologice specifice hipnozei;
pentru explicarea fenomenelor hipnotice (modificări la nivel subiectiv, cognitiv,
comportamental şi fiziologic) optăm în favoarea microteoriilor. Este nevoie de
teorii distincte pentru a explica fenomenele hipnotice de la nivele diferite (ex.
Elaborarea nivelul cognitiv, comportamental, fiziologic) sau chiar din cadrul aceluiaşi nivel
micro- (ex. amnezia şi hipermnezia hipnotică din cadrul nivelului modificărilor hipnotice
teoriilor cognitive). Peste tot în ştiinŃă lucrurile stau la fel. Sigur, ideea unei teorii
unificatoare nu trebuie abandonată ci trebuie lăsată viitorului. Ne putem pune
problema ei atunci când vom avea microteorii riguroase ce se cer articulate pentru
a oferi o perspectivă de ansamblu, unitară;
Răspuns răspunsul hipnotic la stimulul sugestie apare în patru modalităŃi: (1) automat, direct
uri şi într-un timp scurt (2) subiectul angajează conştient anumite modalităŃi cognitive
hipnotice (ex. imaginaŃia) pentru a genera automat şi involuntar răspunsul sugerat în acelaşi
timp nerealizând faptul că el a angajat iniŃial voluntar aceste modalităŃi cognitive
(3) subiectul angajează conştient anumite modalităŃi cognitive (ex. imaginaŃia)
pentru a genera automat şi involuntar răspunsul sugerat în acelaşi timp realizând
faptul că el a angajat iniŃial voluntar aceste modalităŃi cognitive (4) subiectul a
Teoriile generat voluntar răspunsul sugerat. Răspunsuri hipnotice sunt considerate doar
asupra primele trei modalităŃi ultima modalitate fiind considerată complianŃă sau simulare
hipnozei hipnotică. Pe măsura exersării şi repetării inducŃiei hipnotice răspunsurile hipnotice
trebuie de tip (3) şi (2) tind să devină răspunsuri tip (1) datorită automatizării. În cursul
focalizate
pe unei inducŃii hipnotice răspunsurile tip (1), (2), (3) apar totdeauna împreună deşi
fenomene într-o proporŃie variabilă în funcŃie de antrenamentul subiectului;
şi valoarea pragmatică a hipnozei trebuie văzută cu realism şi ca derivând din
mecanisme modificările pe care ea le induce dincolo de dorinŃele şi aşteptările nerealiste ale
specifice omului modal vizavi de “miracolul hipnozei” sau de scepticismul nejustificat
izvorât, de cele mai multe ori, din ignoranŃă şi necunoaştere, al omului de ştiinŃă
sau al practicianului.
Modificările la nivel subiectiv în hipnoză se constituie în experienŃe de viaŃă noi pentru

subiect, cu impact asupra stimei de sine şi evoluŃiei speranŃei de rezolvare a problemelor pentru care
hipnoza a fost angajată.
Modificările la nivel cognitiv ne permit să sperăm în utilizarea hipnozei ca:
(a) tehnică de restructurări cognitiv-comportamentale în psihologia clinică şi psihoterapie
(ex. terapia anxietăŃii, depresiei, etc.);
(b) tehnică de anestezie şi analgezie, induse prin mecanisme cognitive în intervenŃiile
medicale acolo unde anestezia prin substanŃe chimice este ineficientă sau imposibil de aplicat;
(c) tehnică de ameliorare a capacităŃii mnezice cu implicaŃii în psihoterapie şi practica
juridică (memoria martorilor).
Modificările comportamentale sporesc încrederea pacientului în eficacitatea unor sugestii
posthipnotice, ameliorând astfel integrarea lui ecologică.
Modificările la nivel fiziologic se constituie în stări de relaxare utile în tratamentul anxietăŃii
şi a tulburărilor psihosomatice, sau, prin inducerea unui arousal fiziologic, contribuie la realizarea
unor tehnici de inoculare a stresului, cu implicaŃii psihoterapeutice.
În concluzie, am putea spune că tehnica hipnotică în sine nu este eficientă sau neeficientă.
EficienŃa ei depinde de valoarea şi cunoştinŃele celui care o utilizează.
HIPNOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ
Psihoterapia cognitiv-comportamentală presupune tehnici de intervenŃie la nivel cognitiv,

comportamental şi fiziologic. EficienŃa acestor tehnici poate creşte dacă sunt asociate cu tehnica
hipnotică (David, 1998).
IntervenŃiile la nivel cognitiv
Unele tehnici de modificare la nivel cognitiv: blochează influenŃa informaŃiilor false asupra
comportamentului (ex. oferirea informaŃiilor alternative, restructurarea globală etc.). şi favorizează
astfel procesul de asimilare a cogniŃiilor adaptative. Alte tehnici favorizează procesul de asimilare
a cogniŃiilor adaptative prin repetarea acestora (a cogniŃiilor) un timp îndelungat. Deşi eficiente la
nivel experimental unele sunt mai greu de implementat în practică. Aceasta deoarece ele creează un
sentiment de penibil şi de neverosimil.
IntervenŃiile la nivel comportamental
Înainte de a implementa in vivo un anumit comportament, el poate fi experimentat sau
simulat în imaginar sub hipnoză. Se pot identifica astfel consecinŃele pozitive ale realizării lui,
creşte sentimentul de autoeficacitate al subiectului, se anticipă eventualele piedici şi modul de
depăşire a lor, se elimină anxietatea de performanŃă.
IntervenŃiile la nivel fiziologic
În acest caz hipnoza poate fi folosită în locul tehnicilor de relaxare, cu avantajele şi
dezavantajele pe care aceasta le aduce (vezi mai sus). Mai mult, flooding-ul şi desensibilizarea
progresivă în imaginar pot fi realizate mai eficient pe fondul hipnozei, deoarece:
relaxarea este mai adâncă şi mai rapidă;
imaginile sunt mai vii şi mai clare.
Trebuie însă să se aibă în vedere şi să se elimine dezavantajele pe care utilizarea hipnozei ca
tehnică de relaxare le-ar putea aduce.
Concluzie. Tehnicile de relaxare propuse se constituie în metode eficace de intervenŃie nu
doar pentru remiterea simptomelor generate de o situaŃie anxiogenă şi/sau stresantă, ci şi pentru
prevenirea acestora şi îmbunătăŃirea performanŃelor subiecŃilor în situaŃii în care starea de relaxare
este un factor ce poate creşte eficienŃa (ex. performanŃe sportive - tir cu arcul, etc).
Cercetările actuale se focalizează în special pe circumscrierea profilului psihologic al
subiecŃilor care pot obŃine beneficii printr-o tehnică sau alta, precum şi asupra modului în care
tehnicile pot fi combinate în scopul creşterii eficienŃei lor (în special trainingul autogen cu
biofeedback-ul, relaxarea progresivă cu biofeedback-ul, hipnoza cu fiecare dintre ele).
D. Tehnici de control al comportamentului respondent. Aceste tehnici au fost elaborate de

terapia comportamentală în scopul modificării efectelor biologice (activarea SNV) ale stimulilor
Ńintă. Altfel spus, se modifică legătura între stimulul condiŃionat şi reacŃia necondiŃionată.
(1) Tehnica flooding (sau a inhibiŃiei de stingere)
Ruperea legăturii între stimulul condiŃionat (ex. stimulul fobic) şi reacŃia necondiŃionată
(reacŃia anxioasă exprimată prin dominanŃa simpaticului) se face pe baza inhibiŃiei de stingere.
Subiectul este expus stimulului fobic, fiind lăsat să experienŃieze timp îndelungat starea de anxietate
până la apariŃia inhibiŃiei de stingere. InhibiŃia de stingere se referă la faptul că dacă stimulul
condiŃionat nu este însoŃit de stimulul necondiŃionat treptat acesta nu mai determină răspunsul
condiŃionat. Altfel spus, dacă stimulul fobic nu este însoŃit de un stimul necondiŃionat care
determină o reacŃie de anxietate acesta treptat nu mai determină anxietate condiŃionată (intensitate
anxietăŃii se reduce treptat în cursul expunerii).
Există câteva variante ale acestei tehnici:
(1) stimulul anxiogen poate fi prezentat in vivo (real) - integral sau gradat;
(2) stimulul anxiogen poate fi prezentat în imaginar - integral sau gradat.
IndicaŃii: fobii de intensitate subclinică; timpul de expunere cât mai mare.
ContraindicaŃii: cardiaci; nu se fac expuneri de scurtă durată.
(2) Tehnica desensibilizării progresive (sau a inhibiŃiei reciproce)
Ruperea legăturii între stimulul condiŃionat (ex. stimul fobic) şi reacŃia necondiŃionată (ex.
anxietatea) se face în baza inhibiŃiei reciproce (contracondiŃionare). Stimulului condiŃionat i se
ataşează un nou răspuns (ex. relaxare) incompatibil cu reacŃia anterioară (ex. anxietatea). Dacă
desensibilizarea se realizează în imaginar, treptat, spre sfârşitul terapiei, ea trebuie transpusă in
vivo.
(3) Tehnica expunerii gradate
Tehnica expunerii gradate este o variantă a tehnicii de desensibilizare progresivă, în care se
utilizează pentru inhibiŃie reciprocă nu o tehnică de relaxare, ci un comportament natural (ex. non-
anxios) al pacientului.
Ea apare în două variante, ambele decoperite de Jones. În prima variantă stimulul
condiŃionat anxiogen este prezentat (adesea gradat, la o intensitate slabă) astfel încât răspunsul
condiŃionat să nu apară. În a doua variantă stimulul condiŃionat anxiogen este prezentat (adesea
gradat, la o intensitate slabă) în timp ce pacientul are un comportament non-anxios (ex. mănâncă),
comportament care este întărit pozitiv cu întăriri primare (ex. hrană).
O variantă a acestor tehnici este tehnica modelării în cadrul căreia pacientul cu tulburare
fobică, de exemplu, este expus gradat şi indirect la stimulul fobic, observând comportamentul
terapeutului (sau al altor pacienŃi care pot avea rol de model pentru el) de abordare gradată şi non-
anxioasă a stimulul fobic. Ulterior, prin învăŃare vicariantă (modelare), pacientul urmează şi imită
comportamentul gradat şi non-anxios al terapeutului faŃă de stimulul fobic.
IndicaŃii: terapia copilului şi a adolescentului.
(4) Tehnica implozivă (sau a inhibiŃiei de protecŃie)
În acest caz, stimulul fobic este exagerat în frecvenŃă sau intensitate, astfel încât acesta
generează o stare de anxietate extrem de puternică. Această stare se diminuează ulterior prin
inhibiŃia de protecŃie. Răspunsul inhibitiv este unul înnăscut, de protecŃie a sistemului nervos faŃă de
un excitant prea puternic. Spre exemplu, în cazul unei fobii faŃă de şobolani, subiectului i se cere să-
şi imagineze că este acoperit cu şobolani care mişună pe corpul său; şobolanii sunt mulŃi, din ce în
ce mai mulŃi etc.
ContraindicaŃii: Nu se utilizează in vivo, în cazul fobiilor de intensitate clinică şi a
pacineŃilor cu tulburări cardiovasculare.
IndicaŃii: Se utilizează in vivo ( sau în imaginar), în cazul fobiilor de intensitate subclinică
şi a subiecŃilor motivaŃi spre o remitere rapidă a simptomatologiei.

Între psihoterapia individuală şi psihoterapia de grup diferenŃele rezidă (bifaŃi
toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese):
(a) La nivelul conceptualizărilor oferite
(b) La nivelul mecanismelor de acŃiune
(c) La nivelul tehnicilor utilizate

În abordarea cognitiv-comportamentală se acceptă (bifaŃi toate răspunsurile
care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese):
(a) Un eclectism la nivel de tehnici
(b) Un eclectism la nivel de teorie
(c) Un ermetism la nivel de tehnici

Tehnica interpretării viselor se utilizează atunci când (bifaŃi toate răspunsurile
care se potrivesc şi justificaŃi variantele alese):
(a) un vis repetitiv anxietizează pacientul
(b) se urmăreşte obŃinerea de informaŃii suplimentare
(c) pacientului nu-i mai vine nimic în minte pornind de la asociaŃii libere
(d) nu se doreşte accesarea conŃinutului latent

Tehnicile dinamic-psihanalitice au ca scop (bifaŃi toate răspunsurile care se
(a) Modificarea credinŃelor iraŃionale ale pacientului
(b) Conştientizarea unor conŃinuturi informaŃionale inconştiente
(c) Modificarea, în mod direct, a schemelor cognitive

Tehnicile umanist-experienŃiale urmăresc (bifaŃi toate răspunsurile care se
(a) Modificarea convingerilor eronate
(b) Schimbarea directă a comportamentelor dezadaptative
(c) Asigurarea unui cadru psihoterapeutic suportiv

RealizaŃi corespondenŃa dintre tehnică şi mecanismul acesteia:
(a) Tehnica implozivă (1) inhibiŃia reciprocă
(b) Tehnica desensibilizării progresive (2) inhibiŃia de stingere
(c) Tehnica flooding (3) inhibiŃie de protecŃie

Pentru a fi eficiente, sugestiile trebuie făcute (bifaŃi toate răspunsurile care se
(a) pe fondul transei A
(b) după sarcina de supramotivare
(c) pe fondul transei A sau după sarcina de supramotivare

Transa este (bifaŃi toate răspunsurile care se potrivesc şi justificaŃi variantele
alese):
(a) factor de explică apariŃia fenomenelor hipnotice
(b) factor absolut necesar în apariŃia fenomenelor hipnotice
(c) o consecinŃă a sugestiei, fără valoare explicativă
REZUMAT:
Există în practica psihoterapeutică un eclectism la nivel de tehnici (putem folosi tehnici
diverse); acelaşi eclectism nu este însă încurajat la nivel teoretic unde se acceptă acele teorii care au
o susŃinere experimentală. Tehnicile pot fi utilizate individual sau în grup, folosirea lor în grup
neangajând modificări semnificative.
Tehnicile dinamic-psihanalitice au ca scop conştientizarea unor conŃinuturi informaŃionale
inconştiente, considerate răspunzătoare de manifestările psihopatologice şi psihosomatice.
Conştientizarea acestor manifestări şi modificarea semnificaŃiei lor duce la remiterea
simptomatologiei. Printre tehnicile dinamic-psihanalitice se numără: tehnica interpretării viselor,
tehnica asociaŃiilor libere, tehnica interpretării, tehnica podului, tehnici de construcŃie a relaŃiei
transferenŃiale. Tehnica interpretării viselor se utilizează atunci când se urmăreşte obŃinerea de
informaŃii suplimentare sau când visul anxietizează pacientul.
Tehnicile umanist-experienŃiale urmăresc asigurarea unui cadru psihoterapeutic facilitator şi
suportiv în care pacientul îşi poate găsi spontaneitatea şi libertatea facilitând astfel dezvoltarea
personală, capacitatea de a-şi rezolva problemele cu impact favorabil asupra remiterii
psihopatologiei. Tehnicile umanist-experienŃiale cuprind tehnicile de construire a relaŃiei
terapeutice, tehnici psihodramatice, tehnica jocului de rol în condiŃii ecologice.
Tehnicile cognitiv-comportamentale urmăresc modificarea cogniŃiilor şi comportamentelor
care susŃin simptomatologia subiectului. Tot în această categorie sunt incluse tehnicile de relaxare,
de control al comportamentului respondent (învăŃat prin condiŃionare clasică) şi de control al
respiraŃiei. Tehnicile de restructurare cognitivă vizează modificarea cogniŃiilor dezadaptative,
tehnica rezolvării de probleme şi antrenamentul asertiv urmăresc modificarea situaŃiilor generatoare
de discrepanŃă cognitivă din realitatea externă, iar tehnica inoculării stresului are ca scop
modificarea mecanismelor de coping dezadaptativ emoŃional. IntervenŃia la nivel comportamental
se bazează pe “regula de aur”, conform căreia orice comportament este determinat de procesări
informaŃionale amorsate de stimuli externi sau interni şi este menŃinut de consecinŃele sale.
Decelerarea unui comportament dezadaptativ trebuie să fie întotdeauna dublată de accelerarea unuia
adaptativ care: să fie incompatibil cu comportamentul dezadaptativ, să aducă aceleaşi beneficii ca
acesta şi să fie adaptativ.
Tehnicile de relaxare induc modificări la nivel biologic prin modificarea balanŃei
neurovegetative în sensul echilibrării acesteia şi scăderii dominanŃei sistemului nervos vegetativ
simpatic Cele mai utilizate tehnici de relaxare sunt: trainingul (antrenamentul) autogen, relaxarea
progresivă Jacobson, tehnica biofeedback, hipnoza.
Tehnicile de control al comportamentului respondent au fost elaborate de terapia
comportamentală în scopul modificării efectelor biologice (activarea SNV) ale stimulilor Ńintă.
Altfel spus, se modifică legătura între stimulul condiŃionat şi reacŃia necondiŃionată. Aceste tehnici
sunt: tehnica flooding, tehnica desensibilizării progresive, tehnica expunerii gradate şi tehnica
implozivă.
Hipnoza este un termen care descrie următoarea situaŃie din realitate: un subiect numit
hipnotizator îi sugerează altui subiect, numit subiect hipnotizat, modificări la nivel subiectiv,
cognitiv, comportamental şi fiziologic. Cele mai recente studii asupra hipnozei arată că: (1) pentru a
fi eficiente, sugestiile se pot face pe fondul transei A sau după sarcina de supramotivare, (2)
variabilele independente care condiŃionează apariŃia fenomenelor hipnotice sunt: sugestiile
hipnotizatorului; atitudinile, expectanŃele şi motivaŃiile subiectului; abilităŃile imagistice ale
subiectului, (3) hipnotizabilitatea este modificabilă relativ uşor.
Hipnoterapia cognitiv-comportamentală presupune eficientizarea tehnicilor de intervenŃie la
nivel cognitiv, comportamental şi fiziologic prin utilizarea lor în asociaŃie cu hipnoza.

Tema 20: . AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul a.
Tema 21: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsurile a, b, c.
Tema 23: AlegeŃi şi explicaŃi răspunsul c.
Tema 24: RealizaŃi următoarele corespondenŃe şi explicaŃi-le: a3, b1, c2.

David, D. (2006). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. Iaşi: Editura Polirom. -
Capitolul 7. Proceduri şi tehnici de intervenŃie terapeutică cognitiv-comportamentală
obligatoriu
David, D., Holdevici, I., Szamoskozi, S., & Băban, A.S. (2000). Psihoterapie şi hipnoterapie
cognitiv-comportamentală. Cluj-Napoca: Editura Risoprint. – Angajamentul cognitivist în
studiul hipnozei-obligatoriu
David, D. (2006). Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale. Iaşi: Editura Polirom. –
toată cartea facultativ
Press, Inc. -facultativ

Psihologie Clinica Si Pie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihologie Clinica Si Pie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłE ALE EDUCAłIEI

PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE

Profesor „Aaron T. Beck” univ. dr. psiholog Daniel DAVID

1.1. Date de identificare ale cursului :

1.2. CondiŃionări şi cunoştinte prerechizite

Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcurgerea şi promovarea următoarelor discipline

1.3. Descrierea cursului

1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului

1.5. Formatul si tipul activităŃilor implicate de curs

1.6. Materiale bibliografice

În suportul de curs sunt precizate referinŃele biblografice obligatorii. Sursele bibliografice au

1.7. Materiale si instrumente necesare

Parcurgerea optimă a procesului de dobândire a cunoştinŃelor declarative şi procedurale presupune

1.8. Calendarul cursului

1.9. Politica de evaluare si notare

1.10. Elemente de deontologie academică

1.11. StudenŃi cu nevoi speciale

1.12. Strategii de studiu recomandate

Pentru fiecare capitol, studenŃilor li se recomandă să citească notiŃele de la curs şi capitolul

!!! VerificaŃi periodic site-ul Institutului InternaŃional de Studii Avansate de Psihoterapie şi

Scurtă biografie a titularului de curs

Scopul modulului: prezentarea psihodiagnosticului şi a evaluării clinice a tulburărilor

1.1.Psihodiagnostic şi evaluare clinică nosologică (sursă bibliografică –David, D. 2003

Temă de reflecŃie nr. 1

Temă de reflecŃie nr. 2

1.2.Tulburările mentale conform DSM IV

Exemplu de diagnostic DSM IV:

Temă de reflecŃie nr. 3

1.2.1. TULBURĂRI MENTALE DATORATE UNOR CONDIłII MEDICALE GENERALE

Tulburarea de A – prezenŃa unei tulburări de personalitate persistente, care reprezintă o

1.2.2. TULBURĂRILE DE ANXIETATE

ATACUL DE PANICĂ (cu şi fără agorafobie)

Tulburarea Teorii explicative

Tipul Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

- teama de a nu acŃiona într-o manieră umilitoare sau jenantă (fobia

Tulburarea Teorii explicative

Tipul Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

Tipul Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

TULBURAREA OBSESIVO-COMPULSIVĂ (OCD)

TULBURAREA DE STRES ACUT TRAUMATIC ŞI TULBURAREA DE STRES

TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATĂ

Tulburare de - este o categorie reziduală utilizată doar dacă simptomele nu satisfac

Gânduri automate caracteristice diferitelor forme de anxietate

Temă de reflecŃie nr. 4

Temă de reflecŃie nr. 5

Temă de reflecŃie nr. 6

Temă de reflecŃie nr. 7

1.2.3. TULBURĂRILE DE ADAPTARE

cognitive comporta biologice

Temă de reflecŃie nr. 8

1.2.4. TULBURĂRILE FACTICE

În funcŃie de simptomatologie, există mai multe subtipuri de tulburări factice:

1.2.5. TULBURĂRI DISOCIATIVE

În timp ce represia produce o separare pe

Din această categorie fac parte cinci tulburări:

Tulburarea de - dacă simptomele de depersonalizare apar exclusiv pe perioada

TULBURAREA DE IDENTITATE DISOCIATIVĂ

Tipul Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

Tipul Diagnostic DSM IV - Criterii diagnostice

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP PARANOID

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOTIPAL

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE