Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În 509 Î.chr. Are Loc Răscoala Oraşului Cumae Condusă de Junius Brutus, Care Aboleşte Monarhia
În 509 Î.chr. Are Loc Răscoala Oraşului Cumae Condusă de Junius Brutus, Care Aboleşte Monarhia
Începuturile Romei
Anul 753 / anul de întemeiere al Romei
Izvoare privind întemeierea Romei :
1. legendele de întemeiere
Legenda de întemeiere implică :
- Trasarea brazdei sacre care protejează locul ales pentru ridicarea aşezării
- Profanarea săvârşită de Remus prin săritura peste brazda sacră
- Sacrificiul de întemeiere prin uciderea lui Remus pe chiar locul cetăţii ( transferarea
vitalităţii reprezentate de spiritul celui mort )
2. istoriografia oficială reprezentată de Titus Livius – Ab urbe condita
3. literatura . Vergilius – Eneida ,
- preia într-o formă versificată legenda privind pe eroul troian Eneas, fiul zeiţei Venus ,
care scăpând din asediul Troiei , după o lungă călătorie , îndrumat de zei ajunge în
Italia şi se căsătoreşte cu fiica regelui LATINUS fondând cetatea LAVINIUM şi dând
numele de ,,latini’’ poporului său.Fiul său Iulius Ascaniu întemeiează cetatea Alba
Longa unde se succed la domnie 12 regi ; urmaşa ultimului Rhea Silvia dă naştere
celor doi gemeni ,Romulus şi Remus , care vor fi crescuţi de lupoaică ( simbol al Romei
şi în prezent al latinităţii) şi vor întemeia în anul 753 î.Chr. , cetatea Roma , pe colina
Palatinului care domină Tibrul.
Istoria oficială
Roma este de fapt o veche cetate etruscă cunoscută sub numele de Rumnla şi constituită pe locul
unor aşezări rurale anterioare împrăştiate pe cele 7 coline .
REGALITATEA – 735 – 509 î.Chr 1
În această perioadă Roma este condusă de şapte regi , parte de origine etruscă , al căror nume
latinizat a fost înregistrat de istorie : Tarquinius Superbus , Servius Tullius
Aceştia au ridicat zidul de incintă ce înconjoară Roma (MURA SERVIANAE),
au realizat sistemul de asanare a mlaştinilor şi cel de canalizare (Cloaca Maxima
realizată de Tarquinius Superbus ).
Au construit sanctuare cum de ex. marele templu al lui Jupiter Capitolinul şi
templele Junonei şi Minervei.
Au construit străzi şi un forum dând oraşului structura urbanistică etruscă ,
caracterizată de trama stradală geometrică , marcată de un centru civic şi sacru .
1
În 509 î.Chr. are loc răscoala oraşului Cumae condusă de Junius Brutus , care aboleşte monarhia .
1
începând cu regimul republican este o adunare permanentă aleasă dintre foştii
magistraţi; numărul membrilor creşte continuu de la 300 la 900 în timpul lui Cezar( 102-
44 î.Chr) ; senatorii erau aleşi de consuli şi apoi de către cenzori – sec. IV2 .
în fapt Senatul este lipsit de competenţe şi de putere executivă ; el este un consiliu
pentru res publica şi poate fi consultat ; are însă un mare prestigiu şi influenţă pe care
I-o asigură permanenţa şi constituirea unei adevărate nobilimi senatoriale ; senatul este
păzitor al tradiţiei şi autoritatea lui se manifestă în ceea ce priveşte menţinerea cultului
tradiţional , poliţia moravurilor , administraţia financiară ( de ex. votarea creditelor
pentru război ) politica externă ( tratate de pace ) , legislaţia ( ratificarea legilor votate
de comiţii ) ; are puteri excepţionale în cazul unor evenimente grave ( anularea legilor ,
scoaterea în afara legii a unor cetăţeni primejdioşi – inamici publici )
în perioada imperială autoritatea senatului scade treptat ; nr. Senatorilor ajunge la
600 ; senatorii sunt numiţi de împărat dintre magistraţii pe care îi agreează; atribuţii noi
– funcţionează ca o curte de apel
În sec. III importanţa senatului scade definitiv , fiind înlocuit de consilium principis
care cuprindea membrii ai familiei imperiale , prieteni , senatori , cavaleri aleşi de
împărat
2.MAGISTRATURILE – sunt instituţii caracteristice regimului republican ; sunt formate din
magistraţi aleşi care deţin puterea executivă , sunt colegiale , anuale , elective, ierarhizate 3.
Magistraturile sunt organizate ierarhic după cum urmează:
1. doi consuli sunt magistraţii supremi ai republicii .Ei moştenesc unele din prerogativele regelui
pe care îl înlocuiesc 4. Consulii sunt aleşi de comiţiile centuriate . Intrarea lor în activitate marca
începutul anului civil începând cu anul 153 î.Chr. 5 Atribuţiile lor sunt politice ( convocarea
senatului , a comiţiilor ) , juridice , administrative , militare , religioase ( prezidarea sărbătorilor
latine ) .6
2. doi cenzori , aleşi la fiecare cinci ani de către comiţiile curiate ; ei întocmeau listele de
senatori , făceau recensământul cetăţenilor şi al averii acestora ; cens – cifra averii în
conformitate cu care erai plasate într-o categorie socială sau alta ( de ex. 1 mil de sesterţi îţi
dădeau dreptul să faci parte din ordinul senatorilor ; 400 000 sesterţi din clasa cavalerilor )
3. pretorii – sunt în număr de doi –iniţial şi ajung la 8.Principala lor atribuţie o constituie
administrarea jurisdicţiei civile .pretorul urban se ocupă de litigiile dintre cetăţenii
romani.Rolul său poate să fie şi militar el purtând numele de imperator ( general) al unei armate.
4. edilii – în număr de 4 , asigură poliţia şi apărarea interioară a Romei; se mai ocupau de
aprovizionarea Romei şi de organizarea spectacolelor publice.
5. chestorii – contabili ai tezaurului public , erau în număr de 40 .Tezaurul era păstrat la Roma în
templul lui Saturn.Tot ei se ocupau de strângerea impozitelor.
2
adunarea tribută (comitia tributa) îi alege pe chestori , tribuni ,edili şi magistraţii
de rang inferior, votează legi; întruneau patricieni şi plebei repartizaţi pe triburi
adunarea centuriată (comitia centuriata) – formată din cetăţeni repartizaţi în
centurii , după avere.au competenţăr politică – alegerea magistrţilor superiori ,
legislativă – votarea legilor, militară – hotărâri privitoare la declaraţiile de război,
judiciară - ţin loc de curte de apel .
Toae aceste instituţii republicane îşi vor pierde atributele şi funcţiile în perioada Romei imperiale
când începând cu octavianus Augustus , împăraţii vor exercita puterea personală centralizând toate
atributele puterii .
ROMA IMPERIALĂ ( 27 î.Chr. – 293 d. Chr, - Principatul )
Împăratul desemnat ca urmaş al lui Cezar – Octavianus Augustus instituie o
formă personală de conducere – Principatul / monarhia – care păstrează o vreme
aparenţele republicane .În fond împăratul ţşi ia titulatura de :
,, princeps senatus’’ –primul dintre senatori
princeps rei republicae ceea ce înseamnă că el este singura autoritate în stat.
titulatura sacră de Augustus , divi filius instituind cultul regal al cărui obiect
devine .
El este imperator şi pontifex maximus şi exercită autoritatea religioasă ca preot şi
divinitate.
Puterea nu mai este electivă şi autoritară şi personală
Puterea regală evoluează treptat de la situaţia unui cumul de funcţii (comandant al armatei , tribun
al poprului) ( Principat) la forme absolutiste ( împărat zeificat) de tipul Dominatului , din vremea
lui Diocleţian când monarhia este absolută şi divină.
În cursul domniei sale Augustus restabileşte ordinea în stat , pacea şi prosperitatea – PAX
ROMANA sau PAX AUGUSTA , pacea universală celebrată la Roma prin construcţii sacre şi
triumfale -Ara Pacis .Instituirea Imperiului coincide de altfel cu ultimele cuceriri romane în
Orient .
Împăratul protejează pe scriitori şi artişti , favorizează religia , mariajul şi familia romană cu
scopul de a restabili virtuţile romane care sunt în primul rând virtuţi cetăţeneşti. Roma pacifică
dar mai ales latinizează teritoriile cucerite , Europa beneficiind pentru prima dată de o relativă
uniformizare a culturilor , posedă o limbă universal valabilă –limba latină , civilizaţia superioară
romană este răspândită în toate pământurile locuite ale continentului .
Imperiul roman a creat terenul pe care se va răspândi în curând o altă civilizaţie - de tip creştin ,
ale cărei rădăcini culturale se află însă în pământul fertil pregătit de romani , ei înşişi
continuatori ai strălucitei civilizaţii greceşti .
POPULAŢIA ROMEI
Era clasificată conform dreptului roman în patru categorii , cu drepturi şi obligaţii definite în raport
cu dreptul de cetăţenie romană :
1. Oamenii liberi
2. Sclavii
3. Liberţii
4. Peregrinii – oameni liberi care nu sunt cetăţeni romani , nici latini dar locuiesc pe teritoriul
Romei ; nu se bucurau de nici un drept şi trăiau conform propriilor legi.
Cetăţenii ( cives romanus ) erau oameni liberi clasificaţi după avere şi origine socială în două
categorii :patricienii şi plebea .
1.PATRICIENII - care formau aristocraţia funciară ereditară dar cuprindeau şi pătura bogată
a plebei formând împreună aşa numita nobilitas ierahizată pe grade fubncţie de prestigiul familiei.
3
1.1.Elita o forma clasa senatorilor ( ordo senatorius )
1.2. Clasa cavalerilor – compusă din proprietari bogaţi , bancheri , oameni de afaceri
Împreună constituiau clasele de sus – honestiores, potentes în opoziţie cu humiliores .
2.PLEBEA – poporul de jos ; constituie pentru romani de la început o problemă dificilă şi
complexă.Sunt mici proprietari , meşteşugari , comercianţi în continuă dispută cu patricienii .
Ei sunt o categorie civică de rangul II
care nu are deplinătatea puterilor politice
şi posedă doar o parte din cele civile
prin urmare va fi o neâncetată sursă de revolte în lupta sa pentrua obţine egalitatea politică .
Astfel în 494 a.Chr. se va crea o instituţie specială – tribunii plebei , în număr de 10 care vor fi
integraţi senatului cu scopul de a apăra drepturile acesteia.
Plebea este cea care formează armata , fiind împărţită după acest criteriu în :
cei care formau infanteria grea
cei care serveau în infanteria uşoară ( infra classem) care compuneau majoritatea legiunilor
şi a populaţiei din teritoriile cucerite .
În acest context romanii cuceritori se mulţumesc doar cu cucerirea teritoriilor ci se vor apuca să le
organizeze raţional asigurând o valorificare superioară a resurselor şi în consecinţă o înflorire
a civilizaţiei pe întreg cuprinsul statului roman.
2. Din acest sistem de organizare fac parte şi coloniile care sunt cel puţin în principiu oraşe
întemeiate pe teritoriile cucerite ; ele au scopul de a asigura dominaţia romană asupra punctelor
strategice .Sunt locuite de cetăţenii romani care se bucură de anumite privilegii cum ar fi
scutirea de impozite ;
coloniile romane sunt fundamental legate de metropolă ( ROMA )şi au instituţii
copiate după aceasta ;
ca şi municipiile şi coloniile au autonomie internă ( autonomie locală )
dar sunt integrate din punct de vedere politic şi militar de sistemul roman
3. Pe lângă municipia şi coloniae , cetăţile cucerite ( peregrine )s-au bucurat de un regim care le-
a acordat un grad mai mare sau mai mic de autonomie , după împrejurările cuceririi , dar în
esenţă ele au fost integrate sistemului roman politic – prin tratate de alianţă ( cetăţi federate )
sau printr-un statut care le echivala cu municipia sau coloniae.
Sistemul acesta a permis o asimilare treptată a cetăţilor peregrine – adică străine de Roma , care au
fost anexate şi latinizate .
8
Din sec.III Roma controlează Mediterana occidentală prin înfrângerea treptată a Cartaginei ( 264- primul război
punic) .Deşi cartaginezul Hannibal ajunge la porţile Romei totuşi Cartagina este rasă de pe faţa pământului în 146 îen.
4
Deşi diferite ca statut în timpul regimului republican condiţia oraşelor provinciale tinde să se
uniformizeze sub imperiu , în legătură cu romanizarea accentuată şi cu edictul lui Caracalla
– 212 – care acorda cetăţenie romană tuturor locuitorilor imperiului .
RELIGIA ROMANĂ
Relgia romană a rămas însă tot timpul susceptibilă de a fi îmbogăţită cu noi zei şi culte venite din
străinătate; exista chiar un colegiu de preoţi – quindecemvirii care se ocupau de cultele novatoare şi
divinităţile străine .
Cultele soterice care se răspândesc la Roma şi în Imperiu , tendinţele spre monoteism de origine
filosofică şi religioasă îi pregăteau pe romani pentru primirea creştinismului.
Cu toate acestea când creştinismul se afirmă religia romană nu îl va putea absorbi; el se afirmă ca o
credinţă total nouă , universală şi exclusivistă faţă de zeii păgâni ai romanilor.Timp de două secole
perioadele de persecuţii şi cele de pace relativă se succed până în anul 313 când este decretată
libertatea tuturor cultelor iar în 394 creştinismul devine singura religie oficială .
* Cetăţeanul roman se închină însă unei multitudini de zei fiind deci politeist .Între aceşti zei el
include şi pe cei ai teritoriilor cucerite manifestând toleranţă – sincretismul religios. Zei orientali
aparţinând marilor culte egiptene sau mesopotamiene precum şi mici zei locali ai populaţiilor
europene sunt inclusi adoraţiei cetăţenilor romani fie sub numele lor fie sub nume latinizate .
Locul deţinut în viaţa romanilor de practicile de cult şi de ceremoniile religioase ( sacra ) este
foarte important .Cultul constă în rugăciuni , sacrificii şi lustraţii ( rit de purificare care urmăreşte
purificarea , la date anumite , a unor grupuri – armata , oraşe , poporul sau obiecte – armele ,
ogoarele înaintea semănatului.) 9.
9
Lustraţia constă ăntr-o procesiune , în rugăciuni şi sacrificii . Procesiunea are loc în cerc – cercul magic , de protecţie ,
în jurul obiectelor sau oamenilor care fac subiectul lustraţiei .Calendarul roman prevedea numeroase lustraţii : în martie
şi octombrie – lustraţia armelor , în mai –lustraţia ogoarelor , la începutul lunii februarie – lustraţia oraşelor ,Armata era
5
Existau de asemenea sărbători romane care descind din vechile culte arhaice : Lupercalia dedicată
zeului Lupercus –sărbătoare a lupilor . la 15 februarie ; de remarcat existenţa din abundenţă a
simbolurilor magice : alergau goi în jurul Palatinului ,lovindu-le pe femeile întâlnite cu curele din
pielea unui ţap sacrificat în peştera Lupercul , fapt care asigura fertilitatea.
CULTELE
1. Pe de o parte există cultele private /(sacra privata )care cuprind ansamblul cultului casnic
asigurat de către pater familias ( cultul larilor , al penaţilor , al manilor precum şi datele
importante ca naşterea , căsătoria , funeraliile).Din sacra privata fac parte :
2. Mai sunt de asemenea cultele cetăţii , publice asupra cărora veghează în mod special colegiul
pontifilor ; acest cult este asigurat de stat care organizează ceremonii pentru întregul popor
( sacra popularia ) . Cultelor comunitare , publice ,sunt dedicate zeilor Romei ; la acestea
participă romanul în calitate de cetatean .
1. Zeii populari , în număr extrem de mare şi cu trimiteri la credinţele animiste care susţin că
fiecare lucru este însufleţit (Numen – voinţa şi eficacitatea fiecărui lucru , fiinţe , divinităţi ;
lumea este o reşea de numina care poate fi favorabila sau nu omului , după mocul său de
comportament în raport cu numenul respectiv : Cunina – ocrotitoarea leagănului , Silvanus –
pădurea , Fons – apa )Un fel de geniu al locului , obiectului ).
Printre zeii populari cei mai importanţi,creaţie a lumii rurale romane amintim pe LARI 10
( divinităţi tutelare însărcinate să ocrotească recoltele , străzile , cetăţile ) şi dintre aceştia pe
LARI COMPITALES ( larii de la răspântii ) care protejau cartierele şi răspântiile. În cinstea
lor avea loc o sărbătoare în luna ianuarie denumită COMPITALIA .
De asemenea existau larii casei ( lares familiaris ) cărora le era dedicat un altar în fiecare casă –
denumit larariu ; orice eveniment familial important se petrecea în faţa acestui altar – căsătoria ,
naşterea , moartea.
2. ZEII PRINCIPALI implicaţi în cultele oficiale sunt cei preluaţi de la greci şi etrusci :
3. ZEII CASNICI – deosebiţi pentru fiecare familie în parte , cultul lor este celebrat de pater
familias .
purificată la începutul oricărei bătălii .O dată la cinci ani se făcea lustraţia poporului adunat pe Cămpul lui Marte de la
Roma ( lustrum ).
10
Între lari , penaţi , mani , genii s-au produs importante confuzii chiar în conştiinţa religioasă a romanilor .
6
Zeii Lari –protectori ai casei.Dintre ei LARES PENATES -belşugul şi hrana .Li se aduc
sacrificii pe altarul casei .
Zeii MANI - termen generic cu care romanii desemnau spiritele morţilor.Pentru a se proteja
de ei romanii îi onorau la comemorarea morţilor, cinstindu-I cu regularitate de sărbătorile
oficiale – Rosaria , Parentalia , Feraria .Se puteau preschimba în spirite răuvoitoare
( lemures , larvae ) atunci când erau duhuri ale morţilor care nua u primit un mormânt sau dacă
au săvârşit în timpul vieţii fapte criminale.Pentru a le îmblânzi se organiza sărbătoarea numită
Lemuria , o ceremonie în cadrul căreia se săvârşea un act de răscumpărare aruncând un bob
negru în întuneric şi rugând stafiile să părăsească locuinţa.
Relaţiile dintre zei şi romani aveau caracterul unui contract, întrucât ei aşteptau de la zei favoruri
imediate .Romanii erau extrem de superstiţioşi , atenţi la semne şi atenţi la a nu-I jigni pe zei .
Religie formalistă dar care aparţine cetăţii întrucât viaţa politică era legată de rituri , culte
iar magistraţii sunt şi preoţi.
In viaţa privată tatăl , pater familias este oficiantul cultului pe când cultul public este oficiat de
preoţii magistraţi ( sacerdotes ) grupaţi în colegii ( asociaţii ) slujind o anume divinitate( lupercii ,
augustalii ) sau având sarcina de a veghea respectarea tradiţiei ( pontifii ) .Ei se bucură de avantaje
– scutirea de sarcini publice , de impozite , de serviciul militar .
Vestalele , tinere patriciene , preotese ale zeiţei Vesta .Au obligaţia de a întreţine focul sacru
şi de a rămâne feciaore .Ofensele aduse unei vestale erau pedepsite cu moartea.
Salienii – 12,sallio – a dansa .Aceştia executaui dansul ritual în cinstea lui Marte , în luna
consacrată zeului.
7
URBANISTICA , ARHITECTURA , ARTA
Roma devine oraşul prin excelenţă – URBS , capitală a unui vast imperiu care îşi reflectă
splendoarea în construcţiile sale triumfale sau sociale.
Pentru Imperiul roman afirmat ca un stat mondial este esentială comunicarea rapidă
prin mijloace eficiente care să se adreseze tuturor nivelelor sociale şi tuturor regiunilor
imperiului ; aceste mijloace sunt dezvoltarea urbană , arhitectura publică şi utilitară , arta
triumfalistă . Toate la un loc induc ]n cele din urmă un nivel general de bunăstare şi civilizaţie .
Arta devine un mijloc eficient de comunicare vizuală care subliniază prezenţa autoritară a
statului şi îndeplineşte rolul de agent de îndoctrinare .Ea este cunoscută ,, de toţi şi transmite
urmaşilor cinstirea celor care si-au slujit bine patria ‘’ ( Polybios – Istorii ) . Spiritul este
extraordinar de modern , asemănător cu ceea ce se întâmplă în secolul nostru cu comunicarea
vizuală când mijloace sofisticate de comunicare rapidă folosesc imaginea în contextul unei
societăţi pestriţe şi de masă, supusă presiunilor politice. Conştiinţa acestei societăţi este
manipulată practic prin imaginea difuzată.
Monumentele romane sunt monumente care sar în ochi .Operele de artă au sens
comemorativ , adânc propagandistic şi scopuri utilitare.
Iconografia este cea a puterii care exprimă raportul dintre cetăţean şi stat :
imaginile triumfaliste , gustul grandorii, încărcătura narativă şi decorativă.
Opera de artă este un vehicul încărcat de sens ;de aceea se dezvoltă mai ales
portretistica ( monede , medalioane , busturi ) constituie documente istorice de primă mână
ce exaltă marile figuri istorice romane şi acele virtus romana des aminitite de scrierile
romane .
URBANISMul roman
Oraşele sunt în primul rând realizări clare şi ordonate dar au şi caracter religios pe care îl atestă
riturile arhaice de întemeiere11.
Oraşele sunt înconjurate de ziduri de incintă cu porti monumentale dispuse pe directia celor patru
puncte cardinale . Zidurile cetăţii erau bariere limitative şi defensive , prevăzute cu turnuri de
apărare sau bastioane şi platforme pentru amplasarea maşinilor balistice.Portile erau şi puncte de
control vamal şi de trafic.
11
Întemeietorul trasează pe pământ un templum care îi va îngădui să cunoască voinţa zeilor şi auspiciile .Apoi , asistat
de un augur şi un măsurător de teren , trasează decumanus maximus şi locul unde el va fi întretăiat de cardo maximus ;
iontersecţia celor două artere are caracter sacru ; aici va fi amplasat forul .
Urmează apoi ceremonia numită limitatio adică trasarea unei brazde sacre cu un plug tras de o vacă şi un taur alb ;
brăzdarul este ridicat acolo unde va fi amplasamentul pentru porţi .Făşia de teren trasată de o parte şi alta a brazdei
sacre se numeşte pomerium .După aceea se stabilesc diverse locuri pentru amplasarea monumentelor oraşului : templul
Junonei , Minervei şi al lui Jupiter pe o înălţime .Ultima fază este sfinţirea – consecratio , act religios care constă în
rugăciuni şi sacrificii .
8
cetatea era centrul vital al unui teritoriu separată de lumea din afară de o linie magică
( brazda sacră ) numită POMERIUM – graniţă rituală înlăuntrul căreia erau interzise orice
înmormântări care ar fi pângărit cetatea sacră .
erau impartite ca si cele etrusce in patru parti egale de cele doua artere de circulatie
perpendiculare una pe alta , denumite cardo si decumanus orientate pe direcţia N/S- E/V
Străzile trasate sistematic in tabla de sah , după modelul hippodamic grecesc , se întretăiau
în unghiuri drepte care creeau spaţii de construcţie dreptunghiulare denumite insulae .
Străzile aveau pavimente de piatra si erau bordate de trotuare . Oraşele erau prevăzute cu
canale de evacuare a apei de ploaie şi cu canale de aductiune a apei potabile.
Străzile erau loc de trecere dar şi de desfăşurare a unor activităţi publice ; erau controlate de
un consiliu de magistraţi alesi dintre proprietarii de pe străzile respective care răspundeau de
curăţenie şi de cinstirea altarelor amplasate de-a lungul străzilor şi închinate divinităţilor
protectoare numite COMPITA un fel de lari sau penaţi .
După modelul oraşului roman ( Roma ) au fost constrzite oraşe în tot imperiul ; ele aveau
monumente asemănătoare cu cele din urbs: forul cu anexele sale – Capitoliu , curia , bazilica ,
termele , teatrul , arcuri de triumf , fântâni şi la periferie temple pentru divinităţile locale în
timp ce cultele romane erau grupate în centru.
Oraşul trebuia să poată proteja locuitorii de atacurile dusmanilor si să asigure o rezistenţă cât
mai lungă în faţa asedierii ; aprovizionarea cu apă făcută prin marile apeducte era esenţială.
Oraşele formau o reţea , legătura între centrele provinciale si capitala era asigurata prin
sosele pitetruite , drumuri strategice şi poduri.
ARHITECTURA
Este caracterizată de două trăsături :
1.este urbană
2.este funcţională
În timp ce grecii au avut mai ales grijă să ridice temple pentru zei romanii nu au uitat mai
ales confortul şi interesul public.
Monumentele numeroase rămase din timpul civilizaţiei romane dovedesc marea varietate
de forme a programului de construcţii.
In arhitecura romana preluari si asimilari din arhitectura greaca şi etrusca sunt impletite cu
inovatii tehnice şi cu spiritul ingineresc al romanilor.
9
Originalitatea arhitecturii romane este conferită de scara şi proportiile monumentale , noua
tehnica constructiva a arcurilor ai boltilor
Programe
ARHITECTURA PRIVATĂ
LOCUINTA
În oraşe trebuie să facem diferenţa între locuinţa particulară , individuală numită domus şi
clădirea de închiriat numită insula , împărţită în apartamente .
Exista de asemenea tipul de locuinţă denumită villa - o casă de ţară sau fermă unde romanii bogaţi
îşi petreceau timpul liber.
Cele doua localitati acoperite de lava Vezuviului in anul 79 d.Cr. ofera dovezi de exigenta
estetica si confort ale locuitorilor bogati ai Romei:
Locuinţa cu atrium
10
Locuintele se organizează în aşa fel încât să ofere izolare şi intimitate – pereţii exteriori erau
înalţi si cu puţine deschideri iar în interior existau curti interioare – atrium – care deschideau
locuinţa către aer şi natură .
Locuinţa cu peristil
Moda elenistica a impus un tip nou de locuinta mai ampla formata din locuinta traditionala cu
atrium la care se adauga o parte iorganizata in jurul unei curti interioare cu portice denumita
PERISTILUM , organizata ca gradina de agrement.
Mult dezvoltate , cu spatii monumentale , cu partea destinata receptiilor foarte ampla , sunt
palatele şi villae-le ( locuinţe de ţară ) imperiale sau destinate populaţiei foarte bogate.( Villa
lui Hadraian de la Tivoli ).Unele erau amplasate pe Via Appia de la Roma ( zona suburbană ) .
BAZILICA - monument public ce constă dintr-o incintă dreptunghiulară împărţită în mai multe
nave prin colonade ; intrarea este plasată pe una din laturile mari .Servea ca tribunal , curte de
justitie sau bursa .
Prima bazilică a fost construită la roma de Cato Cenzorul ( basilica Porcia )sec. II î.Chr. , la
poalele Capitoliului şi avea menirea de a asigura romanilor un spaţiu de întâlnire şi discuţii în
caz de intemperii.
Un vestiar- apodyterium
11
CONSTRUCTIILE PENTRU SPECTACOLE PUBLICE
Teatrul
Spre deosebire de cele grecesti teatrele romane erau construite deasupra solului Din
cuplarea a doua teatre – semicirculare – au rezultat amfiteatrele de plan elipsoidal destinat
spectacolelor de masa – COLLOSEUMUL DE LA ROMA.
Aici se desfăşurau parăzi extravagante , petreceri violente , întreceri de atleţi profesionişti .In
general lipseau reprezentările rafinate sau spectacole de teatru ale autorilor greci şi latini fiind
preferate comediile burleşti , spectacolul de mimi , circul, spectacolul sângeros al luptei de
gladiatori.
Aveau forme standardizate răspândite în toată lumea romană şi erau destinate spectacolului de
masă.
Circul
Aici aveau loc întrecerile de care , vânători şi spectacole ample –defilări , cortegii .
CONSTRUCTIILE RELIGIOASE
TEMPLUL –templum.
Este cea mai impunătoare a forului .Este un spaţiu circular sau dreptunghiular sfinţit şi dedicat unei
divinităţi .Este de asemenea o construcţie religioasă dar şi publică în acelaşi timp ( aici puteau avea
loc întruniri ale senatului ) , cu forme stereotipe .
Este o sinteza intre templul grecesc şi cel etrusc de la care s-a pastrat ideea amplasarii pe un
podium înalt .Teoretic este orientat de la vest la est
Partea esenţială a templului este cella unde se află efigia divinităţii ; templele consacrate triadei
capitoline – Jupiter , Junona , Minerva au o triplă cella .
În faţa cellei se află un vestibul ( pronaos ) format din prelungirea celor doi pereţi laterali şi din
colonade ; templul este amplasat pe un podium la care se ajunge urcând o scară amplasată în faţa
intrării ; în faţa scării aveau loc sacrificiile rituale.
Templele cultului statului sau ale marilor zei erau somptuos decorate .
Existau si mici temple dedicate divinităţilor locale având forma unor clădiri mici şi
dreptunghiulare .
12
Existau de asemenea temple dedicate zeităţilor străine , care aveau forme variate :
Cultele secrete , private , celebrarea misterelor aveau loc în diverse case particulare –
Vila Misterelor de la Pompei sau sinagoga de la Duras Europos.
Cultul creştin înainte de Constantin era celebrat numai în locuri ascunse fără vreo
arhitectură specială
Cultele orientale dedicate lui Mithra , Isis , Marea Mamă erau de obicei practicate în
adunări tainice dar în centre de cult speciale în care se practica o anume dispunere a
participanţilor la cult , a preoţilor , a imaginilor de cult şi a desfăşurării riturilor sacre – influenţă
ulterioară asupra creştinismului.
Tipul grecesc al tolosului – de plan circular – a fost adoptat pentru cladiri religioase destinate
tuturor zeilor –
Templul Vestei constă dintr-o clădire rotundă cu o singură intrare înconjurata de o colonadă
circulară şi având acoperiş de lemn învelit cu ţiglă.
altarele dedicate pacii – ARA PACIS al lui Octavianus Augustus construit la Roma.
Trofeele (tropaeum )
Era un monument comemorativ al unei victorii .Iniţial putea fi doar un stâlp sau un copac de
care se atârnau armele capturate .Au originea în obiceiul generalilor greci de a clădi pe locul
bătăliei armele şi armurile capturate.
Semnificaţia este aceea a unui templu dedicat zeităţilor care au înlesnit victoria .
13
Cele ridicate la Roma simbolizau puterea imperială , conţinând si statui în mărime colosală
ale împăratului în postură martială.
Arcurile de triumf
Poartă monumentală cuprinzând una sau trei deschizături în plin cintru înconjurate de
coloane şi basoreliefuri , având deasupra statui
Semnificaţia lor originară este probabil religioasă derivând din aşa numitele formices –
porţi sacre pe sub care trebuia să treacă armatele după o campanie pentru a-şi depune armele .
Au rost onorific , semnificând superioritatea învingătorului faţă de restul omenirii
În timpul Imperiului sunt construcţii spectaculare , adevărate panouri de afisaj acoperite cu
mesaje propagandistice despre împăratul victorios şi statul roman universal.
Sunt legate de triumful care le-a prilejuit iar inscripţiile şi decoraţiile lămuresc şi ilustrează
acel eveniment .
Uneori în provincii arcurile de triumf semnifică un eveniment de istorie locală.
Celebre :
Arcul lui Titus , Constantin , Septimiu Sever.
Columnele
Sunt de două feluri :
1.Triumfală
2.Tombală – cippus – stâlp de piatră care indică locul înhumării sau conţine cenuşa defunctului
Triumfală - construită pentru a comemora evenimente glorioase
Imagine simbolică a învingătorilor
Apolodor din Damasc a inventat coloana cu reliefuri comemorative care se succed în spirală
până sus : Columna lui Traian, monument al victoriei şi mormânt ; are cca 40 m Din sec. XVI
statuia Sf. Petru o înlocuieşte pe ce a lui Traian.
Mesaje ale triumfului , bunei înţelegeri şi justificării războiului purtat pentru a menţine
pacea romană
Model Ara Pacis Augustae –simbol al armoniei aduse lumii de Augustus , întruchipare a
virtuţii .
Toate erau urme concrete , pentru istorie , ale faimei.De aceea erau autolaudative.
ARHITECURA FUNERARA
Sunt foarte diferite ca aspect şi mărime
Au scopul dublu de a păstra rămăşiţele defunctului dar mai ales memoria sa.
Forme arhitectonice complexe create după modele etrusce sau elene
Erau decorate cu pictură , mozaicuri , sculptură ; reprertoriu iconografic enorm
14
Amplasate la Roma pe Via Appia sau în afara oraşelor
Romanii acorda boltii şi arcului un loc special in constructii ceea ce determina o mare
libertate de conceptie a formei.
Caracteristic pentru arhitectura romana este ca ordinul si-a pierdut rolul de structura de
rezistenta fiind doar element decorativ.Au descompus ordinul grecesc folosindu-I elementele
separat – coloana de sine stătoare , capitele de coloane fără fus.Fusul coloanei a fost folosit ca
element de decoraţie pe care au desfăşurat ornamente spiralice .Au înlocuit coloana propriu-zisă
cu coloana anagajată.Au transformat colonada liberă în perete.
ARTA
Redescoperită în sec.XIX, a fost colecţionată în Evul mediu şi Renaştere.
Este creată pentru beneficiari deosebiţi prin :
Diferenţa de clasă
De cultură
Regionale
Acest lucru creează o mare diversitate de forme , de materiale .
Este dependentă de izvoare – caracterul eclectic
A depins de modelele greceşti şi etrusce dar a generat o varietate de forme originale
deoarece romanii nu erau greci şi aveau o altă concepţie despre viaţă
Eclectismul ei este unul creator în sensul că a transformat modelele prin adaptare , le-a
romanizat.
15
Este o rată a clasei de mijloc ( a plebeilor ) – provinicială , mai legată de tradiţie .
Manifestă după sec. III
SCULPTURA
Ca şi pictura sau mozaicul este subordonată arhitecturii
Romanii au avut o înclinaţie deosebită pentru reliefuri care se desfăşurau pe suprafaţa
monumentelor – temple , arcuri de triumf , coloane , sarcofage , altare.
Ele combină motive vegetale cu figuri alegorice sau mitologice , perosnaje şi scene istorice.
In ceea ce priveşte arta statuară ea are legătură atât cu viaţa religioasă prin prezentarea
divinităţilor cât şi cu viaţa particulară şi publică - portretul public , cetăţenesc sau funerar ,
statuia divina sau imperiala ,statuia ecvestră
Statuile onorifice erau reprezentări ale triumfului având detalii de reprezentare care
subliniau puterea personajului care dăinuia peste timp – puterea ca virtute şi victorie militară :
1.Statuia în armură . o invenţie grecească care ănsă tratează cuirasa ca element dependent de
forma corpului uman; romanii o tratează ca pe element separat de expunere a simbolurilor
triumfale.
Cele mai multe statui aparţin lui Octavianus Augustus – peste 80 de statui de argint ridicate
la Roma care îl reprezentau în picioare , călare sau în care triumfale.
Statuia Lui Augustus Della Prima Porta – statuie în armură ; armura este tratată ca o
panoplie de semne , simboluri şi personificări care se referă la victoria împăratului asupra
parţilor – eveniment tratat drept cosmic, aducător de prosperitate şi pace romană.
2.Statuile ecvestre – puse în evidenţă prin ridicarea lor pe un soclu cu inscripţie;dominau pietele
publice în tot imperiul ; exprimau în mod deliberat eroizarea indivizilor ca ipostază a autorităţii
.Omul de vază ,călare m a devenit un simbol al puterii şi motiv de exprimare a prestigiului şi
demnităţii .
Statuia ecvestră colosală a lui Domitian - nu mai există , descrisă de un poet : calul calcă
pe corpul unui barbar ănvins ; acesta este modelul care apare şi pe reversul monedelor romane
din sec.II –IV.
Statuia lui Marc Aureliu de la Roma
Sau blocuri făţuite de marmură fină si calcar cuprinzând întreaga galerie a familiei
Din punct de vedere iconografic ele reprezintă persoane în picioare , sezând sau culcate , în
mişcare ; busturi plaste în medalioane , perosnae singure sau în familie – cetăţeanul , soţia
16
virtuoasă drapată cu văl , moştenitorii , persoane funcţii – magistrat , preot , meşteşugar ; pot
reprezenta banchetul funebru sau ipostaza de erou – decedatul este de obicei soldat ( de ex.
Tiberius Claudius Maximus pe stela de la Filippi din macedonia – cel care a adus capul lui
Decebal lui Traian.
Eroul este identificat alegoric cu zeitatea Cavalerului trac sau cu Dioscurii : mantia de
cavalerist – semnificaţia / mors in victoria – moartea pentru victorie .
Reliefurile de pe sarcofage
Preponderent după anul 100 d.C. când ritul ănhumaţiei a devenit preponderent
Imagistică ce traduce speranţa în viaţa de apoi
Erau lucrate în marmură şi piatră, ăn ateliere specializate
Un sarcofag era compus din două părti : cutia paralelipipedică în care era depus corpul şi
capacul ; amândouă putând fi laborios sculptate
De influenţă egipteană
Era sculptat în altorelief cu subiecte de inspiraţie mitologică , figuri cu rol apotropaic :
sfincşi, lei .
Sarcofagele cu filosofi numite astfel pentru că ele cuprind în compoziţie un personaj bărbos
care desfăşoară un sul de pergament ; imaginea întruchipează viaţa virtuoasă a sufletului ;
aceste sarcofage au devenit model pentru cele creştine timpurii unde imaginea bărbatului se
transformă în imaginea evanghelistului
Imaginile triumfale ale împăratului şi reprezentarea plină de măreţie vor deveni imagini ale
triumfului şi gloriei lui Dumnezeu.
după unii autori îsi au originea în obiceiul romanilor republicani de a confecţiona efigii ale
strămosilor ilustrii pentru a le arăta în public cu diferite ocazii sau pentru a le ţine la loc de
cinste în familie , printre statuile zeilor casnici
17
identitatea stabilită pe baza capului – existau statui acefale pe care se monta doar capul celui
portretizat
PICTURA
Au folosit teme inspirate din mitologie sau din poemele epice dar şi din istorie sai din viata
cotidiana ( luptele cu gladiatori).
În sec.II apare stilul înflorat – cu ornamente vegetale , animale şi umane tot alb –negru
Scolile de mozaicari se dezvoltă în Italia dar şi în provincii – unde este imitată pictura
În general mozaicari romani au avut grijî sî adapteze subiectul locului pe care îl decorau :
marine pentru terme , firme în prîvîlii , teme mitologice în temple.
Mozaicul pavimentar
18
din materiale rezistente – teracota , cărămida, piatra
Plăci subţiri de calcar sau marmură tăiate sub formă rectangulară de diferite dimensiuni şi
fin polisate
Pavimentul în opus sectile format din piatră de mai multe culori ; se obţineau pavimente cu
policromie foarte bogată ; erau compuse după desene complicate cu figuri , motive florale .
Format din bucăţele mici de piatră –tesserae- aproximativ pătrate aşezate una lângă alţa într-
un pat de mortar.
Subiecte : scene de gen , naturi moarte , pesiaje , scene de vânătoare , subiectele clasice ale
mitologiei grecesti , violenţa sângeroasă a arenei – lupte de gladiatori , întreceri de care .
In genere ele au fost create de artisti necunoscuti lucrând împreună în ateliere itinerante
Popor de cuceritori dotat cu spirit pragmatic romanii au avut prin excelenta vocatia de
putere universala dar si de putere civilizatoare in stare sa asigure pax romana cu ajutorul
legiunilor sale şi sa impuna stilul de viata roman ca fiind o forma de progres material, politic
şi cultural.
Arhitectura , arta , urbanismul sunt mijloace de comunicare prin care erau făcute
cunoscute cetateanului roman de pretutindeni prezenta statului roman şi planurile
conducatorului sau .
Richard Brilliant a facut de altfel o paralelal intre civilizatia romana si cea americana
sustinind :
sinteza artistica şi culturala (intre civilizatia autohtona si cea a oraselor grecesti si apoi a
celor cucerite)
19
eclectismul artei romane - ,, a cucerit metodic dar fara metoda Italia şi lumea insusindu-si
cu perseverenta si in acelasi timp haotic lucruirle spirituale ai artistice ale supusilor ei.
STIINŢA
Contribuţia romanilor la progresul ştiinţelor este neglijabilă
Ştiinţele ocupă un loc minor în cursurile predate în şcoli
Pliniu cel Bîtrân – Istoria naturală
Orice roman cultivat avea însă noţiunide aritmetică , geometrie , astronomie şi mai cu
seamă de ştiinţe naturale
Contribuţia lor la progresul tehnicii este mai importantă – ingineria , construcţia de
drumuri , poduri ,fabricarea sticlei , metalurgia , inventarea maşinilor de război , şi tot ceea ce
era practic.
LITERATURĂ
Romanii vor incerca cu succes toate domeniile abordate de greci , preferind epopeile eroice
–
Accentele literaturii latine sunt mai virulente – satirele lui Martial şi Juvenal.
Au dezvoltat insa si o sensibila poezie lirica – Ovidius ( 42î.C -17d.C. ) ,Horatius (64-8
î.C. ) a scris satire , epistole cu subiecte filosofice ,ode.),Catullus.
20
binefaceri ; capodopera sa sunt Scrisorile către Lucilius – redactate în ultimii ani ai vieţii, un
dialog elev-profesor despre viaţă.
Marcus Aurelius Antoninus – 121 –180 d.H. , împărat filosof , originar din Spania .A fost
filosof stoic şia lăsat Cugetări scrise în limba greacă .
iar oratoria se va dezvolta indeosebi, Cicero (106 – 43 î.H.) fiind cel mai mare orator al
Romei , care şi-a expus conceptia despre oratorul ideal in – DE ORATORE .Renumite –
Catilinarele , De Catilina
DREPTUL -
reprezintă una din contribuţiile cele mai importante ale spiritului roman .Noi folosim încă o
mare parte din teoria lor juridică .
Dreptul roman este cuprins în obiceiuri , legi , constituţii imperiale , edicte ale magistraţilor.
La începutul sec.III au deosebit dreptul natural ( ius naturale ) comun tuturor oamenilor de
ius gentium ( dreptul ginţilor ) comun tuturor naţiunilor.
Dreptul civil ( ius civile ) constând din reguli proprii unei cetăţi.
Dreptul public ( ius publicum )este dreptul rezultat dintr-o lege oficială
Dreptul privat ( ius privatum ) este dreptul rezultat dintr-un act privat – de ex. Un
testament.
Prima legislaţie scrisă de romani este legea celor 12 table care datează conform tradiţie de
la jumătatea sec-V î.H.Erau afişate în for ; tăbliţele originale au fost arse ; conţinea reguli
diverse privitoare la dreptul privat , penal , religios .
21