Sunteți pe pagina 1din 4

Mesterul Manole: Aici aleg eu

Loc de monastire
Si de pomenire.
1. Pe Arges in gios, Deci voi, mesteri mari,
Pe un mal frumos, Calfe si zidari,
Negru-voda trece Curand va siliti
Cu tovarasi zece: Lucrul de-l porniti
Noua mesteri mari, Ca sa-mi radicati,
Calfe si zidari Aici sa-mi durati
Si Manoli - zece, Monastire nalta
Care-i si intrece. Cum n-a mai fost alta,
Merg cu toti pe cale Ca v-oi da averi,
Sa aleaga-n vale V-oi face boieri,
Loc de monastire Iar de nu, apoi
Si de pomenire. V-oi zidi pe voi,
Iata, cum mergea V-oi zidi de vii
Ca-n drum agiungea Chiar in temelii!
Pe-un biet ciobanas Mesterii grabea,
Din fluier doinas. Sfarile-ntindea,
Si cum il vedea, Locul masura,
Domnul ii zicea: Santuri largi sapa
2. Mandre ciobanas Si mereu lucra,
Din fluier doinas, Zidul ridica,
Pe Arges in sus Dar orice lucra,
Cu turma te-ai dus, Noaptea se surpa!
Pe Arges in gios A doua zi iar,
Cu turma ai fost. 5. A treia zi iar,
Nu cumv-ai vazut, A patra zi iar
Pe unde-ai trecut, Lucra in zadar!
Un zid parasit Domnul se mira
Si neispravit, S-apoi ii mustra,
La loc de grindis, S-apoi se-ncrunta
La verde-anulis? Si-i ameninta
3. Ba, doamne-am vazut, Sa-i puie de vii
Pe unde-am trecut, Chiar in temelii!
Un zid parasit Mesterii cei mari,
Si neispravit, Calfe si zidari
Canii, cum il vad, Tremura lucrand,
La el se rapad Lucra tremurand
Si latra-a pustiu Zi lunga de vara,
Si urla-a mortiu. Ziua pan-in seara;
Cat il auzea, Iar Manoli sta,
Domnu-nveselea, Nici ca mai lucra,
Si curand pleca, Ci mi se culca
Spre zid apuca, Si un vis visa,
Cu noua zidari, Apoi se scula
Noua mesteri mari S-astfel cuvanta:
Si Manoli - zece, 6. Noua mesteri mari,
Care-i si intrece. Calfe si zidari,
4. Iata zidul meu! Stiti ce am visat
De cand m-am culcat? Apele sa creasca,
O soapta de sus Mandra sa-mi opreasca,
Aievea mi-a spus S-o opreasca-n vale,
Ca orice-am lucra, S-o-ntoarca din cale!
Noaptea s-a surpa Domnul se-ndura,
Pan-om hotari Ruga-i asculta,
În zid de-a zidi Norii aduna,
Cea-ntai sotioara, Ceriu-ntuneca.
Cea-ntai sorioara Si curgea deodata
Care s-a ivi Ploaie spumegata
7. Mani in zori de zi, Ce face paraie
Aducand bucate Si imfla siroaie.
La sot ori la frate. Dar oricat cadea,
Deci daca vroiti Mandra n-o oprea,
Ca sa ispraviti Ci ea tot venea
Sfanta monastire Si s-apropia.
Pentru pomenire, Manea mi-o vedea,
Noi sa ne-apucam Inima-i plangea
Cu toti sa giuram Si iar se-nchina,
Si sa ne legam Si iar se ruga:
Taina s-o pastram; 10. Sufla, Doamne,-un vant,
S-orice sotioara, Sufla-l pe pamant,
Orice sorioara Brazii sa-i despoaie,
Mani in zori de zi Paltini sa indoaie,
Întai s-a ivi, Muntii sa rastoarne,
Pe ea s-o jertfim, Mandra sa-mi intoarne,
În zid s-o zidim! Sa mi-o-ntoarne-n cale,
Iata,-n zori de zi, S-o duca devale!
8. Manea se trezi, Domnul se-ndura,
S-apoi se sui Ruga-i asculta
Pe gard de nuiele, Si sufla un vant,
Si mai sus, pe schele, Un vant pre pamant,
Si-n camp se uita, Paltini ca-ndoia,
Drumul cerceta. Brazi ca despoia,
Cand, vai! ce zarea? Muntii rasturna,
Cine ca venea? Iara pe Ana
Sotioara lui, Nici c-o inturna!
Floarea campului! Ea mereu venea,
Ea s-apropia Pe drum sovaia
Si ii aducea Si s-apropia
Pranz de mancatura, Si, amar de ea,
Vin de bautura. Iata c-agiungea!
Cat el o zarea, 11. Mesterii cei mari,
Inima-i sarea, Calfe si zidari
În genunchi cadea Mult inveslea
Si plangand zicea: Daca o vedea,
9. Da, Doamne, pe lume Iar Manea turba,
O ploaie cu spume, Mandra-si saruta,
Sa faca paraie, În brate-o lua,
Sa curga siroaie, Pe schele-o urca,
Pe zid o punea Încat, vai de ea,
Si, glumind, zicea: Nu se mai vedea,
� Stai, mandruta mea, Ci se auzea
Nu te speria, Din zid ca zicea:
Ca vrem sa glumim 14. Manoli, Manoli,
Si sa te zidim! Mestere Manoli!
Ana se-ncredea Zidul rau ma strange,
Si vesel radea. Viata mi se stinge!
Iar Manea ofta Pe Arges in gios,
Si se apuca Pe un mal frumos
Zidul de zidit, Negru-voda vine
Visul de-mplinit. Ca sa se inchine
Zidul se suia La cea monastire,
Si o cuprindea Falnica zidire,
12. Pan� la gleznisoare, Monastire nalta,
Pan� la pulpisoare. Cum n-a mai fost alta.
Iar ea, vai de ea, Domnul o privea
Nici ca mai radea, Si se-nveselea
Ci mereu zicea: Si astfel graia:
� Manoli, Manoli, 15. Voi, mesteri zidari,
Mestere Manoli! Zece mesteri mari,
Agiunga-ti de saga, Spuneti-mi cu drept,
Ca nu-i buna, draga. Cu mana la piept,
Manoli, Manoli, De-aveti mesterie
Mestere Manoli! Ca sa-mi faceti mie
Zidul rau ma strange, Alta monastire
Trupusoru-mi frange! Pentru pomenire,
Iar Manea tacea Mult mai luminoasa
Si mereu zidea; Si mult mai frumoasa?
Si o cuprindea Iar cei mesteri mari,
Pan� la gleznisoare, Calfe si zidari,
Pan� la pulpisoare, Cum sta pe grindis,
Pan� la costisoare, Sus pe coperis,
Pan� la tatisoare. Vesel se mandrea
Dar ea, vai de ea, S-apoi raspunde:
Tot mereu plangea 16. Ca noi, mesteri mari,
Si mereu zicea: Calfe si zidari,
13. Manoli, Manoli, Altii nici ca sunt
Mestere Manoli! Pe acest pamant!
Zidul rau ma strange, Afla ca noi stim
Tatisoara-mi plange, Oricand sa zidim
Copilasu-mi frange! Alta monastire
Manoli turba Pentru pomenire,
Si mereu lucra. Mult mai luminoasa
Zidul se suia Si mult mai frumoasa!
Si o cuprindea Domnu-i asculta
Pan� la costisoare, Si pe ganduri sta,
Pan� la tatisoare, Apoi poruncea
Pan� la buzisoare, Schelele sa strice,
Pan� la ochisori, Scari sa le ridice,
Iar pe cei zidari,
Zece mesteri mari,
Sa mi-i paraseasca,
Ca sa putrezeasca
Colo, pe grindis,
Sus, pe coperis.
Mesterii gandea
Si ei isi facea
Aripi zburatoare
De sindrili usoare.
Apoi le-ntindea
Si-n vazduh sarea,
Dar pe loc cadea
Si unde pica,
Trupu-s despica.
Iar bietul Manoli,
Mesterul Manoli,
Cand se incerca
De-a se arunca,
Iata c-auzea
Din zid ca iesea
Un glas nadusit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Si mereu zicea:
17. Manoli, Manoli,
Mestere Manoli!
Zidul rau ma strange,
Tatisoara-mi plange,
Copilasu-mi frange,
Viata mi se stinge!
Cum o auzea,
Manea se pierdea,
Ochii-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvartea
Si de pe grindis,
De pe acoperis,
Mort bietul cadea!
Iar unde cadea
Ce se mai facea?
O fantana lina,
Cu apa putina,
Cu apa sarata,
Cu lacrimi udata!

(Culeasa de Vasile Alecsandri)