Mesterul Manole: 1.

Pe Arges in gios, Pe un mal frumos, Negru-voda trece Cu tovarasi zece: Noua mesteri mari, Calfe si zidari Si Manoli - zece, Care-i si intrece. Merg cu toti pe cale Sa aleaga-n vale Loc de monastire Si de pomenire. Iata, cum mergea Ca-n drum agiungea Pe-un biet ciobanas Din fluier doinas. Si cum il vedea, Domnul ii zicea: 2. Mandre ciobanas Din fluier doinas, Pe Arges in sus Cu turma te-ai dus, Pe Arges in gios Cu turma ai fost. Nu cumv-ai vazut, Pe unde-ai trecut, Un zid parasit Si neispravit, La loc de grindis, La verde-anulis? 3. Ba, doamne-am vazut, Pe unde-am trecut, Un zid parasit Si neispravit, Canii, cum il vad, La el se rapad Si latra-a pustiu Si urla-a mortiu. Cat il auzea, Domnu-nveselea, Si curand pleca, Spre zid apuca, Cu noua zidari, Noua mesteri mari Si Manoli - zece, Care-i si intrece. 4. Iata zidul meu!

Aici aleg eu Loc de monastire Si de pomenire. Deci voi, mesteri mari, Calfe si zidari, Curand va siliti Lucrul de-l porniti Ca sa-mi radicati, Aici sa-mi durati Monastire nalta Cum n-a mai fost alta, Ca v-oi da averi, V-oi face boieri, Iar de nu, apoi V-oi zidi pe voi, V-oi zidi de vii Chiar in temelii! Mesterii grabea, Sfarile-ntindea, Locul masura, Santuri largi sapa Si mereu lucra, Zidul ridica, Dar orice lucra, Noaptea se surpa! A doua zi iar, 5. A treia zi iar, A patra zi iar Lucra in zadar! Domnul se mira S-apoi ii mustra, S-apoi se-ncrunta Si-i ameninta Sa-i puie de vii Chiar in temelii! Mesterii cei mari, Calfe si zidari Tremura lucrand, Lucra tremurand Zi lunga de vara, Ziua pan-in seara; Iar Manoli sta, Nici ca mai lucra, Ci mi se culca Si un vis visa, Apoi se scula S-astfel cuvanta: 6. Noua mesteri mari, Calfe si zidari, Stiti ce am visat

În zid s-o zidim! Iata. S-o duca devale! Domnul se-ndura.-un vant. Mani in zori de zi. Inima-i plangea Si iar se-nchina. Ruga-i asculta. Noi sa ne-apucam Cu toti sa giuram Si sa ne legam Taina s-o pastram. pe schele. Sa faca paraie. Floarea campului! Ea s-apropia Si ii aducea Pranz de mancatura. Iar Manea turba. vai! ce zarea? Cine ca venea? Sotioara lui. Mandra-si saruta. Mesterii cei mari. Mandra n-o oprea. Si curgea deodata Ploaie spumegata Ce face paraie Si imfla siroaie. Un vant pre pamant. Pe drum sovaia Si s-apropia Si.De cand m-am culcat? O soapta de sus Aievea mi-a spus Ca orice-am lucra. Doamne. Sa curga siroaie. Vin de bautura. În brate-o lua. Dar oricat cadea. S-apoi se sui Pe gard de nuiele. Cea-ntai sorioara Care s-a ivi 7. Pe schele-o urca. În genunchi cadea Si plangand zicea: 9. amar de ea. Muntii rasturna. Deci daca vroiti Ca sa ispraviti Sfanta monastire Pentru pomenire. Ceriu-ntuneca. Inima-i sarea. Manea mi-o vedea. Paltini ca-ndoia. Da. Sa mi-o-ntoarne-n cale. Aducand bucate La sot ori la frate. S-o opreasca-n vale. Sufla. Orice sorioara Mani in zori de zi Întai s-a ivi. Mandra sa-mi intoarne. Mandra sa-mi opreasca. Sufla-l pe pamant. Si iar se ruga: 10. Ruga-i asculta Si sufla un vant. 8. Cand. Cat el o zarea. Pe ea s-o jertfim.-n zori de zi. pe lume O ploaie cu spume. S-o-ntoarca din cale! Domnul se-ndura. Ci ea tot venea Si s-apropia. Calfe si zidari Mult inveslea Daca o vedea. Brazi ca despoia. S-orice sotioara. . Doamne. Norii aduna. Brazii sa-i despoaie. Noaptea s-a surpa Pan-om hotari În zid de-a zidi Cea-ntai sotioara. Si-n camp se uita. Si mai sus. Apele sa creasca. Paltini sa indoaie. Muntii sa rastoarne. Iata c-agiungea! 11. Drumul cerceta. Manea se trezi. Iara pe Ana Nici c-o inturna! Ea mereu venea.

Ca noi. zicea: � Stai. Spuneti-mi cu drept. Pan� la ochisori. Apoi poruncea Schelele sa strice. Falnica zidire. Pe un mal frumos Negru-voda vine Ca sa se inchine La cea monastire. Scari sa le ridice. Voi. Ci mereu zicea: � Manoli. Cum n-a mai fost alta. Cum sta pe grindis. Manoli. Ci se auzea Din zid ca zicea: 14. Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa! Domnu-i asculta Si pe ganduri sta. vai de ea. Mestere Manoli! Zidul rau ma strange. Mult mai luminoasa Si mult mai frumoasa? Iar cei mesteri mari. Si o cuprindea Pan� la gleznisoare. Nici ca mai radea. Zidul se suia Si o cuprindea Pan� la costisoare. Pan� la pulpisoare. Viata mi se stinge! Pe Arges in gios. Mestere Manoli! Agiunga-ti de saga. Zidul se suia Si o cuprindea 12. Altii nici ca sunt Pe acest pamant! Afla ca noi stim Oricand sa zidim Alta monastire Pentru pomenire. draga. vai de ea. Pan� la gleznisoare. Calfe si zidari. Vesel se mandrea S-apoi raspunde: 16. Nu se mai vedea. Copilasu-mi frange! Manoli turba Si mereu lucra. De-aveti mesterie Ca sa-mi faceti mie Alta monastire Pentru pomenire. vai de ea. Monastire nalta. Manoli. Dar ea. Cu mana la piept. mesteri mari. Manoli. mandruta mea. Tatisoara-mi plange. Manoli.Pe zid o punea Si. Visul de-mplinit. Nu te speria. Trupusoru-mi frange! Iar Manea tacea Si mereu zidea. Iar ea. Manoli. Pan� la tatisoare. Manoli. Pan� la pulpisoare. Tot mereu plangea Si mereu zicea: 13. Zece mesteri mari. Manoli. Calfe si zidari. glumind. Încat. Pan� la buzisoare. Pan� la costisoare. Iar Manea ofta Si se apuca Zidul de zidit. . Sus pe coperis. Ca vrem sa glumim Si sa te zidim! Ana se-ncredea Si vesel radea. Mestere Manoli! Zidul rau ma strange. Pan� la tatisoare. Domnul o privea Si se-nveselea Si astfel graia: 15. mesteri zidari. Ca nu-i buna. Mestere Manoli! Zidul rau ma strange.

Sa mi-i paraseasca. Ca sa putrezeasca Colo. Norii se-nvartea Si de pe grindis. Mesterul Manoli. Apoi le-ntindea Si-n vazduh sarea. Tatisoara-mi plange. Viata mi se stinge! Cum o auzea. Mesterii gandea Si ei isi facea Aripi zburatoare De sindrili usoare. Copilasu-mi frange. Cand se incerca De-a se arunca. Cu apa sarata. Manoli. Trupu-s despica. Manea se pierdea. Iar bietul Manoli. Iata c-auzea Din zid ca iesea Un glas nadusit. pe coperis. De pe acoperis. Care greu gemea Si mereu zicea: 17. Ochii-i se-nvelea. Lumea se-ntorcea. Zece mesteri mari. Cu apa putina. pe grindis. Sus.Iar pe cei zidari. Dar pe loc cadea Si unde pica. Cu lacrimi udata! (Culeasa de Vasile Alecsandri) . Manoli. Mestere Manoli! Zidul rau ma strange. Mort bietul cadea! Iar unde cadea Ce se mai facea? O fantana lina. Un glas mult iubit.