Master: Managementul şi marketingul operaţiunilor logistice

Disciplina: Sisteme informatice de management

SISTEME INFORMATICE DE MANAGEMENT
Obiective: crearea deprinderii de gândire informatică şi de folosire a cunoştinţelor în domeniu necesare
specialiştilor în marketing pentru a utiliza sisteme informatice ca suport al procesului managerial.
Conţinut tematic
1. Context general
2. Concepte fundamentale
3. Conceptul de sistem. Sistem economic, informaţional şi informatic
4. Gestiunea şi sistemul informatic de gestiune
5. Metode de proiectare a sistemelor informatice de gestiune
6. Modelarea abstractă a realităţii de informatizat.
7. Concluzii
MANAGEMENTUL
1. Context general ŞI MARKETINGUL OPERAŢIUNILOR LOGISTICE =activitatea şi arta de a conduce un OE folosind
metode şi mijloace care se ocupă de organizarea funcţionării acestuia pentru a desfăşura o activitate comercială care porneşte
de la cunoaşterea curentă şi în perspectivă a nevoilor cumpărătorilor, spre a satisface operativ aceste nevoi care constă
în gestiunea integrată a resurselor unui OE, de la proiectare, la aprovizionare, producţie, distribuţie, transport, depozitare,
pentru a oferi cumpărătorilor produsele şi serviciile solicitate, atunci când ei vor, unde vor şi cum vor
are semnificaţia

Management= MK= “Disciplină şi activitate comercială care Logistică= “Metodele şi mijloacele

“Activitatea şi arta de a porneşte de la cunoaşterea curentă şi în perspectivă a care se ocupă de organizarea
conduce“ (DEX’98). nevoilor cumpărătorilor, spre a satisface operativ funcţionării unui serviciu, a unei
Management= ştiinţa aceste nevoi” (DEX’98). întreprinderi etc.“ (NODEX 2004).
conducerii: complex de MK= ştiinţa eficienţei economice: complex de Logistică= gestiunea integrată a
metode şi tehnici metode şi tehnici moderne folosite pt. livrarea resurselor unui OE, de la proiectare,
moderne folosite pt. mărfurilor de la producător la cumpărător, de la la aprovizionare, producţie, distribuţie,
atingerea unui anumit desfacere (org. magazinelor), la depozitare, transport, transport depozitare.
obiectiv (scop). asigurare sondare şi prospectare piaţă
Impune utilizarea
Sisteme Informatice de Gestiune Integrate (SIGI) = Sisteme Informatice de Gestiune (SIG) în care
datele se introduc o singură dată şi se exploatează diferenţiat, în funcţie de necesităţi.
reprezintă caz particular al

Sisteme Informatice de Gestiune (SIG) = Sisteme Informatice (SI) dedicate gestionării şi prelucrării volumelor
mari de date de acelaşi fel, asupra cărora se aplică, de regulă, operaţii aritmetice şi logice simple.
=
Sisteme Informatice de Management (SIM) = SIG care prelucrează datele provenite din informaţii şi cunoştinţe obţinute
de OE în procesul desfăşurării activităţilor impuse de îndeplinirea obiectului său de activitate (realizarea de produse sau
servicii pentru clienţi), pe baza regulilor de gestiune interne, a normelor şi legislaţiei în vigoare, datele obţinute ca rezultate
fiind folosite de conducerea acestuia pentru fundamentarea deciziilor manageriale; deoarece prin interpretare la nivelul
conducerii, conduc la informaţii de importanţă majoră în evoluţia OE respectiv, aceste SI reprezintă un instrument al conducerii,
indispensabil oricărui manager.
reprezintă caz particular al
SI= partea automatizată a sistemelor informaţionale; ansamblu de echipamente de calcul şi programe (software) care
asigură prelucrarea automată a datelor vehiculate în cadrul unui OE sau unui compartiment al acestuia.
fac parte din
Sistemul informaţional = “ansamblu de procedee şi mijloace de colectare, prelucrare şi transmitere a informaţiei necesare
procesului de conducere a întreprinderilor instituţiilor ministerelor etc ” (DEX’98) oricărui OE
pe care se bazează

Societatea informaţională= dependentă de tehnologia informaţiei şi de comunicare, evoluţia sa

fiind determinată de achiziţionarea, înmagazinarea, prelucrarea, transmiterea şi utilizarea
informaţiilor necesare fundamentării deciziilor de orice natură
rezultă necesitatea ca

MANAGEMENTUL ŞI MARKETINGULUI OPERAŢIUNILOR LOGISTICE să fie efectuate

folosind SI ca metode şi mijloace pentru gestiunea integrată a resurselor unui OE
impusă de

Economia informaţională= dependentă de viteza de colectare, prelucrare şi transmitere a datelor

care, prin interpretare, fundamentează decizii manageriale urgente, care afectează evoluţia
economică a societăţii moderne.

1
 2. Concepte fundamentale
Informatica este „ştiinţa care se ocupă cu studiul prelucrării informaţiei cu ajutorul sistemelor
automatice de calcul” (DEX’98).
Conceptele fundamentale cu care operează informatica sunt informaţia, cunoştinţa şi data.
Informaţia, o „comunicare, înştiinţare, ştire, veste…” (DEX’98), reprezintă, în fond, reflectarea în
conştiinţa noastră a elementelor lumii reale, înconjurătoare: obiecte, fenomene, procese, imagini, fiinţe,
lucruri, sentimente, etc. Practic, informaţia exprimă particularităţile, proprietăţile, caracteristicile sau
comportamentele elementelor din realitatea înconjurătoare în momentul în care sunt percepute pentru prima
dată de utilizator. Creşterea continuă a volumului şi complexităţii informaţiilor vehiculate în societatea
modernă, o defineşte ca o societate informaţională dependentă de tehnologia informaţiei şi de comunicare,
evoluţia sa fiind determinată de achiziţionarea, înmagazinarea, prelucrarea, transmiterea şi utilizarea
informaţiilor necesare fundamentării deciziilor de orice natură.
Cunoştinţa reprezintă informaţia, după momentul aflării ei. La nivel conceptual, cunoştinţa
desemnează ceva cunoscut sau deja ştiut, reprezentând informaţia înmagazinată, de-a lungul timpului, în
experienţa unui individ sau a unei colectivităţi [1- Z. Gherasim]. Cunoştinţele se transmit, de la om la om sau
de la generaţie la generaţie, fie direct (din tată-n fiu), fie prin înregistrare, iniţial pe suport material (de regulă
hârtie) şi, mai nou, pe suport electronic (format electronic), datorită evoluţiei tehnologiilor digitale şi de
comunicaţie care permit înregistrarea şi comunicarea lor către public. Întrucât nu toate informaţiile
vehiculate, în timp, de societatea umană devin cunoştinţe, societatea bazată pe cunoştinţe reprezintă numai o
parte a societăţii informaţionale.
Data reprezintă informaţia sau cunoştinţa înregistrată în vederea evidenţei şi/sau prelucrării.
Rezultatul unei prelucrări reprezintă tot o dată care, prin interpretare, se transformă iniţial în informaţie
care apoi poate deveni cunoştinţă. Datele sunt reprezentate prin simboluri şi forme accesibile omului:
numere, caractere alfanumerice, operatori matematici, relaţii, imagini etc.
Din punct de vedere informatic, datele reprezintă informaţii sau cunoştinţe gestionate şi/sau
prelucrate folosind tehnica de calcul. Calculatoarele, ca sisteme electronice de prelucrare automată a
datelor, au evoluat în direcţia în care gestionează şi prelucrează date provenite uneori din informaţii, alteori
din cunoştinţe, reprezentate, la nivel de utilizator, într-un format accesibil acestuia, independent de metodele
de evidenţă şi de prelucrare folosite. Acest lucru a creat posibilitatea utilizării sistemelor informatice în toate
domeniile de activitate umană.
Evoluţiile tehnologice, care au făcut posibilă înregistrarea informaţiilor în baze de date şi obţinerea de
informaţii noi prin interpretarea datelor înregistrate şi prelucrate folosind sistemele de calcul, au determinat
trecerea directă de la conceptul de informaţie la conceptul de dată şi reciproc, generalizându-se astfel
utilizarea acestor concepte. Ca atare, cunoştinţa, ca informaţie înregistrată direct într-o bază de date, se
identifică, din punct de vedere informatic, cu data.
În acest context, informatica se poate defini ca fiind ştiinţa prelucrării automate a datelor. Având în
vedere că datele reprezintă informaţii înregistrate pentru prelucrare şi că rezultatele acestor prelucrări sunt date care,
prin interpretare, conduc la informaţii ce pot fundamenta decizii urgente, de importanţă majoră în evoluţia unui
organism economic, informatica reprezintă un instrument al conducerii, indispensabil oricărui manager.
Eficienţa activităţilor desfăşurate de acest manager, aflat oriunde în lumea societăţii informaţionale, este
condiţionată astăzi de calculatorul (laptop-ul) care-i dă acces, prin intermediul unor instrumente specifice de
exploatare şi comunicare (internet), la bazele de date (biblioteci sau bănci de date) dedicate domeniului de
activitate pe care îl coordonează sau unui domeniu de interes general.
La modul general, prelucrarea datelor reprezintă procesul de transformare a unor date în alte date,
prin efectuarea unor operaţii de evidenţă, de transfer sau de calcul. Prelucrarea automată a datelor
reprezintă prelucrarea datelor folosind tehnica de calcul.
Principalele etape ale procesului de prelucrare automată a datelor sunt:
- culegerea (achiziţia) şi înregistrarea primară a datelor, pe documente primare de evidenţă şi control
întocmite, în mod uzual, pe suport material, de regulă hârtie; această etapă este realizată, de către
personalul operativ, la locul de producere a datelor, acolo unde se desfăşoară acţiunile (secţia de
producţie, serviciul aprovizionare/desfacere, birou, etc.); dacă tehnologia utilizată permite şi dacă
personalul operativ este autorizat să introducă datele direct într-o bază de date, în vederea memorării
acestora pe suport magnetic (tip HardDisk, FloppyDisk, CD-ROM etc.), această etapă poate lipsi;
- încărcarea sau introducerea datelor de prelucrat în baze de date, direct din producţie sau de pe
documentele primare de evidenţă şi control, în vederea memorării acestora pe suport magnetic (tip
HardDisk, FloppyDisk, CD-ROM etc.) şi prelucrării lor folosind tehnica de calcul; această etapă poate
fi realizată de personalul operativ al utilizatorului, care are acces direct la sistemul automat de calcul,
sau de un operator specializat;

2
 - prelucrarea propriu-zisă a datelor, exploatarea bazei de date, este realizată complet automat, de
programul de aplicaţie integrat în sistemul de calcul, la comanda operatorului acestuia sau a
personalului autorizat de utilizator;
- transmiterea datelor rezultate în urma prelucrărilor către utilizatorii lor se face sub formă de
mesaje, afişabile pe monitorul sistemului de calcul, sau sub formă de documente (rapoarte) listate la
imprimantă (liste, tabele, grafice, imagini alb negru sau color etc.);
- stocarea (memorarea) şi arhivarea datelor constă în înregistrarea iniţială a datelor, într-o bază de
date, şi menţinerea lor pe sistemul de calcul cât timp se consideră utile, urmată de arhivarea acestora şi
transferarea fişierelor de arhivă în biblioteci de date, create pe suport magnetic extern (HardDisk,
FloppyDisk, CD-ROM etc.).
Prelucrarea automată a datelor este foarte importantă pentru evoluţia unui organism economic modern,
deoarece informaţiile obţinute prin interpretarea rezultatelor prelucrărilor efectuate asupra volumelor mari de
date vehiculate de acesta, greu de sintetizat altfel, devin rapid accesibile, putând fundamenta decizii
manageriale urgente.
Prelucrarea automată a datelor este realizată de sistemele informatice, progresele tehnicii de
calcul şi de comunicaţie conducând la generalizarea utilizării lor în toate domeniile de activitate.
Evoluţiile tehnologiei digitale şi de comunicaţie au transformat societatea umană modernă într-o
societate a cunoaşterii, rezultatul practic al acumulării cunoştinţelor obţinute pe baza informaţiilor oferite
de societatea umană, în evoluţia ei, şi înregistrate pe suport material sau electronic, sub formă de date. În
plan conceptual, societatea cunoaşterii, fundamentată pe tezaurizarea, publicarea şi utilizarea datelor la nivel
social, reprezintă mai mult decât societatea informaţională care colectează, înmagazinează, prelucrează şi
distribuie informaţii din orice domeniu de activitate către utilizatorii lor, folosind în acest scop sisteme
informaţionale. Informaţiile vehiculate în societatea informaţională sunt transformate, prin interpretare la
nivel de individ sau grup de indivizi, în cunoaştere, materializată atât prin experienţa acestora, cât şi prin
datele din documentele de arhivă, cu valoare de cunoştinţe, determinând astfel dezvoltarea permanentă a
societăţii moderne, ca societate a cunoaşterii. [1- Z. Gherasim].
Progresele tehnico- ştiinţifice au condus treptat la individualizarea, în cadrul societăţii informaţionale, a
societăţii informatice, care foloseşte sistemele informatice în toate domeniile de activitate economico-
socială. Aceasta include societatea bazată pe cunoştinţe, care utilizează sistemele de cunoştinţe, practic
sisteme informatice folosite preponderent pentru prelucrarea datelor care exprimă cunoştinţe [1- Z.
Gherasim].
Relaţia dintre elementele care definesc societatea cunoaşterii, cel mai cuprinzător concept care exprimă
nivelul de dezvoltare a societăţii umane determinat, în principal, de progresele ştiinţifice din domeniul
tehnicii de calcul, este reprezentată vizual în figura următoare [1- Z. Gherasim]. Dimensiunea fiecărui
element reprezentat grafic exprimă ponderea şi importanţa acestuia, la nivel social.
Sistemele informaţionale includ sistemele de cunoştinţe, deoarece numai o parte din informaţiile generate de
societatea umană devin cunoştinţe. De asemenea, includ sistemele informatice, deoarece nu toate informaţiile se
pretează (merită) a fi prelucrate automat, folosind tehnica de calcul disponibilă. Pe de altă parte, sistemele
informatice pot înmagazina şi prelucra atât informaţii, care în momentul aflării se introduc direct în calculator
devenind, prin înregistrare date care exprimă cunoştinţe, cât şi cunoştinţe, informaţii deja înregistrate sub formă de
date, pe suport material sau electronic. Sistemele informatice care înmagazinează şi prelucrează numai cunoştinţe
sunt denumite, în literatura de specialitate, sisteme de cunoştinţe.

SOCIETATEA
BAZATĂ PE
CUNOŞTINŢE SOCIETATEA
bazată pe SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ
Sisteme de cunoştinţe INFORMATICĂ bazată pe
bazată pe Sisteme
Sisteme informatice informaţionale

Societatea cunoaşterii [1- Z. Gherasim]

3
 Informatica de gestiune este partea informaticii care se ocupă cu prelucrarea automată a datelor de
evidenţă şi control vehiculate în cadrul unui organism economic. La nivel conceptual, foloseşte, suplimentar,
noţiunea de gestiune, definită ca fiind „răspunderea păstrării bunurilor şi a mânuirii fondurilor unei
întreprinderi, instituţii sau persoane; totalitate a bunurilor încredinţate cuiva în vederea administrării lor”
(DEX’98).
Din punct de vedere informatic, gestiunea reprezintă totalitatea bunurilor unui organism
economic, încredinţate spre administrare managerilor, pentru desfăşurarea acţiunilor specifice
domeniului său de activitate, acţiuni impuse de necesitatea realizării produselor şi/sau serviciilor solicitate
de clienţi, în vederea atingerii obiectivului propus, de regulă obţinerea de profit.
Bunurile oricărui organism economic sunt formate din resurse, “Rezerve sau surse de mijloace…”
(DEX’98), care pot fi materiale (inclusiv tehnice), financiare, informaţionale şi umane. Progresele
tehnologice, care au permis crearea şi funcţionarea unor organisme economice cu domenii de activitate
complexe (de tip reţea), au condus, implicit, la creşterea ponderii şi rolului resurselor informaţionale
(totalitatea informaţiilor) vehiculate de acestea, în raport cu celelalte categorii [1- Z. Gherasim]. În acest
context, suportul informaţional, necesar managerilor pentru fundamentarea deciziilor, care determină
direcţiile de evoluţie ale organismelor economice moderne, este oferit, în cea mai mare parte, de sistemele
informatice de gestiune dedicate gestionării şi prelucrării volumelor mari de date de acelaşi fel, asupra
cărora se aplică, de regulă, operaţii aritmetice şi logice simple. Cunoaşterea şi utilizarea eficientă a resurselor
informaţionale de către manageri implică gestionarea acestora cu ajutorul sistemelor informatice de
gestiune integrate, în care datele se introduc o singură dată şi se exploatează diferenţiat, în funcţie de
necesităţi.
Relaţia dintre sistemele utilizate de societatea umană pentru colectarea, prelucrarea şi gestionarea
informaţiilor pe care le vehiculează, în evoluţia ei, este reprezentată vizual în figura următoare. Ponderea
utilizării fiecărui asemenea sistem este proporţională cu dimensiunea figurii folosite pentru reprezentarea sa.

Sisteme
Sisteme Informatice Informatice Sisteme Sisteme
de Gestiune Integrate de Gestiune
(SIG)
Informatice
(SI)
informaţionale

(SIGI)

Pentru folosirea resurselor informaţionale oferite de societatea modernă de astăzi, managerii

(conducătorii) oricărui organism economic trebuie să cunoască conceptele şi principiile de realizare a
sistemelor informatice de gestiune, de interes general sau dedicate domeniului de activitate pe care îl
coordonează. Totodată, trebuie să cunoască tehnicile de implementare şi modalităţile de utilizare specifice
instrumentelor informatice cu ajutorul cărora se poate asigura asistarea deciziei manageriale.

3. Conceptul de sistem. Sistem economic, informaţional şi informatic

La modul general, sistemul este definit ca fiind un “ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc.)
dependente între ele şi formând un tot organizat, care … face ca o activitate practică să funcţioneze potrivit
scopului urmărit” (DEX’98). Practic, sistemul reprezintă un ansamblu de elemente dependente
(componente, principii, reguli, relaţii etc.) care formează un întreg organizat, pe baza unui plan
prestabilit, cu scopul realizării unui anumit obiectiv.
În contextul acestei definiţii, orice organism economic (firmă, întreprindere, instituţie, bancă, unitate
agricolă sau de stat etc.) reprezintă un sistem economic deoarece este compus din mai multe
compartimente (secţii, servicii, laboratoare, birouri, ferme, unităţi etc.), cu reguli de acţiune specifice (de
funcţionare, legislative, de gestiune etc.), care interacţionează între ele şi formează un întreg organizat pentru

4
îndeplinirea obiectivului declarat la constituirea sa: realizarea produselor sau serviciilor specificate în actele
de înfiinţare.
Potrivit teoriei sistemelor, un sistem poate fi izolat, închis sau deschis, după modul în care comunică cu
mediul său exterior. Orice organism economic se defineşte ca fiind un sistem deschis [3- M. Udrică],
deoarece realizează un schimb permanent de resurse cu alte organisme economice.
Definit ca sistem economic deschis, orice organism economic este format, generic, din trei subsisteme
interconectate [2- V. Stanciu]:
1. subsistemul productiv, condus sau operativ, care realizează funcţia organismului economic
(producţie sau prestări servicii), fiind factorul de execuţie;
2. subsistemul informaţional, care asigură comunicarea între celelalte două subsisteme ale organismului
economic, precum şi legătura acestuia cu mediul său exterior (economic, financiar, bancar etc.);
3. subsistemul decizional (de conducere), care controlează şi conduce sistemul operativ prin
intermediul sistemului informaţional.
Fiecare dintre aceste subsisteme poate fi considerat un sistem de sine stătător [3- M. Udrică] .

Organism Economic (OE)

Mediu exterior = Sistem Economic (SE)
Organismului
Flux informaţional descendent Sistem (subsistem) Flux informaţional ascendent
Economic (intern) decizional (intern)
(de conducere)
Funcţia DECIZIE
Flux informaţional Resurse informaţionale decizii informaţii
Flux financiar Resurse financiare Sistem (subsistem
ordine informaţional rapoarte
Flux material Resurse materiale Funcţia
INFORMAŢIE
Flux uman Resurse umane
dispoziţii date
de execuţie Sistem (sudsistem) productiv,
condus sau operativ
(realizează funcţia OE)
Fluxuri Funcţia OPERAŢIE
(realizare Produse sau Servicii)
externe
Reprezentarea grafică a unui organism economic, ca sistem deschis.
Subsisteme componente [2- V. Stanciu].

Poziţionarea fiecărui subsistem în triunghiul isoscel, care reprezintă grafic sistemul economic în întregul său,
indică ponderea optimă de repartizare a resurselor întregului pe componente, pentru ca îndeplinirea obiectivului
stabilit la constituirea sa să fie posibilă.
Pentru realizarea obiectivului propus, un organism economic utilizează resursele de care dispune la
desfăşurarea unei mulţimi de activităţi, mai mult sau mai puţin complexe, care-i defineşte domeniul de
activitate.
Indiferent de particularităţile funcţionale, de organizare şi legislative aferente unui organism economic,
domeniul său de activitate poate fi:
• producţie: bunuri de larg consum, maşini şi utilaje, tipografie, energie electrică etc.;
şi/sau
• servicii: telecomunicaţii, transporturi, asistenţă medicală, hoteliere, turism, informatice, editură,
învăţământ, comerţ (en gros, en detail, ambulant etc.), financiare, contabile, bancare, de consultanţă
etc.
În funcţie de modul de participare a resurselor disponibile la activităţile desfăşurate de un organism
economic, acestea pot fi:
• activităţi de transfer, dacă resursele implicate sunt transferate între diferitele compartimente
funcţionale ale aceluiaşi organism economic sau între acesta şi alte organisme economice:
- informaţional- de informare (preţ resurse oferite de furnizori, curs valutar BNR, cantitate
producţie lansată sau finită etc.) sau de promovare (clip publicitar, banner internet, anunţ la
radio sau la ziar etc);
- material: aprovizionare de la furnizor (materii prime, materiale consumabile, servicii de utilităţi,
echipamente şi/sau programe), lansare comandă producţie sau prestare servicii (materii prime,
materiale consumabile, etc.) sau desfacere către client (produse sau servicii);

5
 - financiar- plăţi către furnizor, încasări de la client, plăţi salariale etc;
- personal- angajări, lichidări, concedieri, colaborări etc.;
• activităţi de transformare, dacă resursele implicate sunt transformate în alte resurse în procesul de
producţie sau în cursul efectuării unui serviciu (materii prime, subansamble, piese de schimb etc.);
• activităţi de consum, dacă resursele implicate sunt consumate în procesul de producţie sau pentru
prestarea de servicii (materiale consumabile, servicii de utilităţi, echipamente etc.)
• activităţi de evidenţă, dacă resursele implicate sunt înregistrate pentru a se cunoaşte starea lor la
diferite momente de timp (furnizori, clienţi, produse, servicii, personal, mijloace fixe etc.).
Schimbul de resurse între un organism economic şi alte organisme economice, care formează mediul
exterior acestuia, sau între diferitele sale compartimentele funcţionale, se realizează în fluxuri, pentru fiecare
tip de resursă fluxul fiind înţeles ca “raportul dintre cantitate…şi timpul în care ea este transmisă”
(DEX’98).
În funcţie de tipul resurselor care participă la acţiunea de schimb, se deosebesc:
Flux
Totalitatea informaţiilor necesare desfăşurării unei anumite activităţi.
informaţional:
Totalitatea materiilor prime, materialelor consumabile, serviciilor,
Flux
produselor, echipamentelor şi/sau programelor necesare desfăşurării unei
material:
anumite activităţi.
Flux financiar: Totalitatea resurselor băneşti necesare desfăşurării unei anumite activităţi.
Totalitatea acţionarilor, angajaţilor, colaboratorilor care participă la
Flux uman:
desfăşurarea unei anumite activităţi.
Acestea pot fi:
• externe, dacă schimbul de resurse se efectuează între un organism economic, la orice nivel ierarhic,
şi alte organisme economice din exteriorul său;
• interne, dacă schimbul de resurse se efectuează între diferite compartimente funcţionale ale
aceluiaşi organism economic, situate pe acelaşi nivel ierarhic sau pe nivele ierarhice diferite.
Fluxurile de resurse externe sunt bidirecţionale, deoarece orice organism economic, pentru a
desfăşura activităţile impuse de îndeplinirea obiectivelor specifice domeniului său de activitate, realizează un
schimb permanent de resurse cu alte organisme economice. Spre exemplu:
• primeşte informaţii legate de evoluţia pieţei (atât pentru ceea ce oferă, cât şi pentru ceea ce se cere
pe piaţă, ca produse sau servicii), privind modificări legislative care-i afectează domeniul de
activitate, privind cursul valutar sau dobânzile bancare, privind preţurile (atât la resursele cu care se
aprovizionează cât şi la produsele sau serviciile pe care le oferă) etc; primeşte materii prime,
materiale consumabile, servicii de utilităţi, echipamente şi/sau programe de la furnizori;
primeşte bani de la clienţi şi/sau de la bancă; angajează personal (pentru completarea locurilor
vacante sau pentru specificul unor activităţi noi), primeşte acţionari sau colaboratori noi etc.
• transmite informaţii de promovare, reclamă sau publicitate (pentru produsele sau serviciile pe care
le oferă); livrează produse către clienţi sau efectuează servicii pentru aceştia; efectuează plăţi către
furnizori; reduce numărul de angajaţi, acţionari sau colaboratori etc.
Pentru realizarea obiectivului propus, un sistem economic utilizează resursele de care dispune
pentru desfăşurarea unei mulţimi de activităţi, mai mult sau mai puţin complexe, care-i defineşte
domeniul de activitate.
Indiferent de particularităţile sale funcţionale, de organizare şi legislative, un sistem economic poate
avea domeniul de activitate:
• producţie: bunuri de larg consum, maşini şi utilaje, tipografie, energie electrică etc.;
şi/sau
• prestare de servicii.
În funcţie de rolul său în îndeplinirea obiectivelor unui sistem economic, un serviciu poate fi:
- general, dacă se poate presta ca serviciu auxiliar unui alt serviciu; exemple: servicile comercial-
marketing, aprovizionare- desfacere, cercetare- dezvoltare, financiar- contabil şi resurse umane,
care se prestează obligatoriu odată cu prestarea altor servicii, fiind considerate auxiliare acestora;
- special, dacă pentru atingerea obiectivelor specifice impune prestarea unor servicii generale, ca
servicii auxiliare; exemple: serviciile de telecomunicaţii, transporturi, asistenţă medicală, hoteliere,
turism, informatice, editură, învăţământ, comerţ (en gros, en detail, ambulant etc.) etc. care necesită
prestarea suplimentară a unor servicii generale, fără de care nu- şi pot atinge scopul, adică nu pot
răspunde solicitărilor clienţilor pentru care se prestează.

6
 În funcţie de modul de participare a resurselor disponibile la desfăşurarea lor, activităţile unui sistem
economic pot fi:
• activităţi de transfer, dacă resursele implicate sunt transferate între diferitele compartimente
funcţionale ale aceluiaşi sistem economic sau între acesta şi alte sisteme economice:
- informaţional- de informare (preţ resurse oferite de furnizori, curs de schimb valutar, cantitate
producţie lansată sau finită etc.) sau de promovare (clip publicitar, banner internet, anunţ la radio
sau la ziar etc);
- material: aprovizionare de la furnizor (materii prime, materiale consumabile, servicii de utilităţi,
echipamente şi/sau programe), lansare comandă producţie sau prestare servicii (materii prime,
materiale consumabile, etc.) sau desfacere către client (produse sau servicii);
- financiar- plăţi către furnizor, încasări de la client, plăţi salariale etc;
- personal- angajări, lichidări, concedieri, colaborări etc.;
• activităţi de transformare, dacă resursele implicate sunt transformate în alte resurse în procesul de
producţie sau în cursul efectuării unui serviciu (materii prime, subansambluri, piese de schimb
etc.);
• activităţi de consum, dacă resursele implicate sunt consumate în procesul de producţie sau pentru
prestarea de servicii (materiale consumabile, servicii de utilităţi, echipamente etc.)
• activităţi de evidenţă, dacă resursele implicate sunt înregistrate pentru a se cunoaşte starea lor la
diferite momente de timp (furnizori, clienţi, produse, servicii, personal, etc.).
Desfăşurarea activităţilor de către un organism economic pentru a-şi atinge scopul generează fluxuri
de resurse cărora le corespund fluxuri de documente deoarece resursele implicate în procesul de
producţie sau de prestare servicii pentru terţi se înregistrează, sub formă de date ce exprimă cantitatea,
valoarea şi/calitatea lor, pe documente întocmite la locul şi în momentul desfăşurării activităţilor la
care participă resursele respective. Pentru activităţile de schimb între un organism economic şi exteriorul
său (aprovizionare, desfacere, informare, promovare etc.) fiecare flux de resurse informaţionale, materiale
sau umane este însoţit de un flux financiar.
În funcţie de natura activităţilor care le generează, documentele pe care sunt înregistrate resursele
vehiculate de un organism economic sunt întocmite de furnizori, de clienţi, de băncile cu care lucrează, de
diferitele sale compartimente funcţionale sau sunt documente încheiate cu terţi (clienţi, furnizori, bănci,
personal etc.
În funcţie de complexitatea sa, fiecare activitate desfăşurată de un sistem economic generează unul sau
mai multe fluxuri de resurse, cărora le corespund unul sau mai multe fluxuri de documente care
demonstrează efectuarea acesteia şi consemnează cantitativ, valoric şi/sau calitativ, resursele implicate.
Rezultă că rezultatele activităţilor desfăşurate de un organism economic şi resursele vehiculate pentru
obţinerea acestora sunt înregistrate pe documentele, sub formă de date care, dacă sunt prelucrate
corespunzător, pot fi utilizate pentru a stabili eficienţa economică a organismului economic respectiv.
Volumul acestor activităţi fiind cu atât mai mare cu cât organismul economic este mai puternic, determină un
volum mare de documente pe care sunt înregistrate date, asupra cărora se efectuează operaţii aritmetice
simple. Deoarece prin interpretare, aceste date conduc la informaţii care reprezintă suportul deciziilor de
evoluţie a societăţii, acestea pot fi prelucrate automat la nivelul sistemului informaţional.
Sistemul informaţional se defineşte ca fiind un “ansamblu de procedee şi mijloace de colectare,
prelucrare şi transmitere a informaţiei necesare procesului de conducere a întreprinderilor,
instituţiilor, ministerelor, etc.” (DEX’98), generic vorbind, oricărui organism economic. Altfel spus,
reprezintă un sistem de prelucrare a informaţiilor, împreună cu resursele asociate (umane, materiale şi
financiare), care furnizează şi distribuie informaţia [1- Z. Gherasim]. În mod concret el are, pe de-o parte,
rolul de a sintetiza datele provenite de la sistemul productiv şi din exteriorul său în date care, interpretate la
nivelul sistemului de conducere, determină obţinerea informaţiilor pe care se bazează deciziile de
management, iar pe de altă parte, are rolul de a descompune aceste decizii în ordine care trebuie executate la
nivelul sistemului productiv. Altfel spus, datele primite de la celelalte componente ale sistemului economic
şi din exteriorul acestuia, se prelucrează şi se sintetizează la nivelul sistemului informaţional. Informaţiile
obţinute prin interpretarea rezultatelor acestor prelucrări fundamentează deciziile luate la nivelul sistemului
decizional. Aceste decizii sunt transmise sistemului informaţional, care le descompune în ordine pe care le
transmite sistemului operativ. Aceste ordine generează datele care, după ce se înregistrează (consemnează) în
documentele primare de evidenţă şi control, întocmite la faţa locului, se transmit către sistemul
informaţional, care le prelucrează şi le sintetizează, împreună cu altele, şi le transmite la nivelul superior etc.
Sistemul informatic se defineşte ca fiind partea automatizată a sistemului informaţional. În esenţa
sa, reprezintă un ansamblu organizat de echipamente de calcul şi programe (software), care comunică

7
între ele pentru a asigura prelucrarea automată a datelor vehiculate în cadrul unui sistem economic, în
conformitate cu regulile de gestiune interne şi legislaţia în vigoare, precum şi transferul rezultatelor către
utilizatorii lor. Deoarece datele supuse prelucrărilor şi rezultatele acestora se produc şi se transmit diferenţiat
la nivelul compartimentelor unui sistem economic, în funcţie de particularităţile funcţionale, organizatorice,
legislative şi de gestiune specifice fiecăruia, sistemul informatic utilizat de întreg este format din
mulţimea (sub)sistemelor informatice utilizate de componentele sale. Practic, sistemul informatic
implementat pentru un sistem economic este format din mulţimea sistemelor informatice
implementate câte unul pentru fiecare domeniu de activitate identificat în cadrul acestuia, motiv pentru
care este denumit sistem informatic global.
La nivel economic, sistemul informatic are funcţia de prelucrare automată a datelor, obţinute prin
înregistrarea informaţiilor provenite din exteriorul şi interiorul unui sistem economic. Rezultatele
prelucrărilor automate sunt interpretate de factorii de decizie pentru obţinerea informaţiilor necesare
procesului de conducere, procesului de producţie sau de prestare servicii şi procesului de informare. Datele
supuse prelucrărilor reprezintă informaţiile înregistrate pe documente, la locul şi la momentul desfăşurării
activităţilor unui sistem economic, care merită a fi organizate şi reprezentate pentru a fi prelucrate automat,
într-un sistem informatic.
De regulă, se prelucrează automat volumele mari de date de acelaşi fel, asupra cărora se aplică operaţii
matematice simple. Pentru obţinerea informaţiilor necesare funcţionării sale, un sistem economic trebuie să
prelucreze volumul de date corespunzător numărului mare de documente, întocmite periodic sau câte unul, la
fiecare desfăşurare de activitate. Datele consemnate în aceste documente formează, în mod uzual, operanzii
unor operaţii aritmetice şi logice, deoarece activităţile economice corespunzătoare operaţiilor respective sunt,
în majoritatea lor, activităţi simple de transfer, de transformare, de consum şi de evidenţă a resurselor
vehiculate de un sistem economic pentru atingerea scopului urmărit. Practic, cu cât volumul de activitate
desfăşurat de un sistem economic este mai mare şi mai complex, cu atât numărul documentelor întocmite de
acesta în timpul funcţionării este mai mare şi, în consecinţă, cantitatea de date care trebuie prelucrate într-o
perioadă limitată de timp este mai mare. De aceea, datele rezultate din activităţile economice trebuie
organizate şi reprezentate astfel încât să poată fi prelucrate automat, cu ajutorul sistemelor
informatice.
Se defineşte structura sistemului informatic ca fiind modul de organizare internă al acestuia
pentru îndeplinirea funcţiei sale de prelucrare automată a datelor. Altfel spus, structura unui sistem
informatic reprezintă principiile de realizare a sistemului informatic respectiv (model principial),
stabilite pe baza elementelor fundamentale ce definesc domeniul de activitate şi particularităţile
sistemului economic pentru care acesta îndeplineşte funcţia de prelucrare automată a datelor.
Ca structură generală orice sistem informatic este alcătuit din următoarele componente structurale>

INTRĂRI (de date) asupra cărora PRELUCRĂRI (de date) rezultă IEŞIRI (de date)

totalitatea datelor se aplică totalitatea operaţiilor rezultatele prelucrărilor

supuse prelucrărilor efectuate asupra datelor efectuate asupra datelor

Fig. 1.4.1.1. Structura generală a unui sistem informatic [11- V. Stanciu]

Intrările unui sistem informatic reprezintă totalitatea datelor înregistrate (introduse) în sistem
pentru a fi prelucrate, în conformitate cu regulile funcţionale şi/sau organizatorice specifice sistemului
economic care-l utilizează şi cu legislaţia în vigoare.
Prelucrările unui sistem informatic reprezintă totalitatea operaţiilor efectuate asupra datelor
înregistrate în sistemul informatic respectiv pentru obţinerea informaţiilor necesare funcţionării unui
sistem economic.
Ieşirile unui sistem informatic reprezintă totalitatea rezultatelor prelucrărilor efectuate asupra
datelor înregistrate în sistemul respectiv, prin interpretarea cărora se pot obţine informaţiile care
fundamentează deciziile manageriale pe toate nivelele organizatorice ale sistemului economic care- l
utilizează.
La nivel general, componentele structurale ale sistemului informatic sunt aceleaşi, independent de
domeniul de activitate pentru care a fost realizat, deoarece acesta trebuie să-şi îndeplinească funcţia de
prelucrare automată a datelor introduse în sistem pentru obţinerea rezultatelor solicitate de utilizatori. Fiecare
componentă structurală prezintă însă particularităţi sau caracteristici specifice domeniului de activitate pentru
care s-a realizat sistemul informatic din care face parte. Spre exemplu, sistemele informatice de aprovizionare

8
şi de desfacere au, la nivel general, aceleaşi componente structurale care însă, în fond, diferă una de alta,
deoarece fiecare este dependentă de caracteristicile fundamentale ale domeniului propriu de activitate.
Structura sistemului informatic realizat pentru un anumit domeniu de activitate şi un anumit
sistem economic este unică deoarece este determinată de particularităţile funcţionale, de regulile de
gestiune specifice şi de legislaţia în vigoare aferentă domeniului respectiv. Altfel spus, componentele
structurale sunt unice pentru fiecare domeniu de activitate în parte, deoarece reprezintă în sistemul
informatic elementele fundamentale ale domeniului de activitate pentru care s-a realizat (sistemul
informatic). În fond, pentru că preiau (intrări), prelucrează (prelucrări) şi distribuie (ieşiri) datele generate de
activităţile dintr-un anumit domeniu, care antrenează anumite categorii de resurse, asupra cărora produc
efectele (de transferare, transformare, consum sau evidenţă) determinate de regulile proprii de gestiune şi de
legislaţia specifică domeniului respectiv, în vederea obţinerii unor rezultate prestabilite, componentele
structurale reprezintă în sistemul informatic elementele de bază care definesc domeniul de activitate pentru
care s-a realizat şi îl individualizează în mulţimea domeniilor de activitate posibile. Din acest punct de
vedere, structura unui sistem informatic reprezintă modelul principial al domeniului economic pentru
care se realizează.
Arhitectura sistemului informatic reprezintă un model constructiv al sistemului informatic
realizat pentru un domeniu de activitate şi un sistem economic.
Sistemul informatic este un sistem complex fiind alcătuit, la rândul lui, din mai multe (sub)sisteme
care reprezintă, fiecare în parte, o componentă arhitecturală a sa:
• sistemul de calcul: ansamblul hardware- software care interacţionează în vederea prelucrării
automate a datelor sistemului economic care utilizează sistemul informatic în vederea desfăşurării
eficiente şi în timp util a activităţilor specifice; este format din calculatoarele la dispoziţia
utilizatorului;
• sistemul de comunicaţie- ansamblu hardware- software care interacţionează în vederea asigurării
transferului de date între diferitele componente ale sistemului informatic; este format din
dispozitive de comunicaţie şi calculatoare dedicate care asigură comunicarea datelor în cadrul
sistemului informatic respectiv (transferul datelor între componentele acestuia);
• sistemul de resurse umane- mulţimea persoanelor de diferite funcţii sau profesii care
interacţionează cu sistemul informatic, acţionând în direcţia îndeplinirii funcţiei acestuia;
sistemul (cadrul) organizatoric- totalitatea metodelor şi tehnicilor de organizate folosite pentru ca
sistemul informatic să-şi îndeplinească funcţia.
Pentru îndeplinirea funcţiei de prelucrare automată a datelor utilizatorilor săi, un sistem informatic
trebuie să conţină minim un calculator, care reprezintă el însuşi un sistem de calcul, caz în care nu necesită
sistem de comunicaţie. De regulă însă, sistemul informatic este format din mai multe calculatoare
interconectate (reţea) printr-un sistem de comunicaţie.
Calculatoarele din componenţa unui sistem informatic sunt folosite pentru efectuarea prelucrărilor
solicitate de utilizatorii săi sau pentru asigurarea comunicaţiei datelor în sistemul informatic respectiv, în
funcţie de software-ul pe care îl rulează.
Calculatorul este un sistem, denumit în mod uzual sistem de calcul, deoarece este format dintr-un
ansamblu organizat de componente hardware şi software care interacţionează în vederea prelucrării
datelor (efectuare calcule, evidenţă, stocare, transfer etc.) dintr-un domeniu de activitate umană
(economic, social, cultural, educaţional, tehnic, comunicaţiilor de date sau multimedia etc.).
Sistemul informatic are două componente arhitecturale majore, cu rol decisiv în existenţa sa,
deoarece reprezintă componentele arhitecturale ale sistemelor de calcul şi de comunicaţie.
Principalele componente hardware şi software ale sistemului informatic sunt integrate sub formă
de sisteme de calcul, calculatorul definindu-se, în acest context, ca fiind unitatea de prelucrare a
datelor dintr-un sistem informatic.
În funcţie de modul de organizare în cadrul sistemului informatic, componentele hardware se pot grupa în:
• hardware- ul unui calculator (staţie de lucru sau de comunicaţie) format, în principal, din:
- unitate centrală de prelucrare;
- echipamente (dispozitive) periferice;
- echipamente (dispozitive) de reţea (comunicaţie), interne;
• echipamente (dispozitive) de reţea (comunicaţie) de sine- stătătoare;
• cabluri de interconectare.
Termenul de software este atribuit generic:
• instrucţiunilor (comenzilor), care specifică operaţiile ce trebuie executate de procesor; o funcţie
este definită de o secvenţă de instrucţiuni executate succesiv de procesor, iar un program de una
sau mai multe funcţii pe care acesta le execută succesiv;

9
 • limbajelor de programare, care sunt limbaje simbolice necesare programatorilor pentru codificarea
instrucţiunilor sau funcţiilor ce trebuie comunicate procesorului;
• datelor asupra cărora se aplică operaţiile executate de procesor.
În funcţie de natura şi de rolul lor într- un sistem informatic, componentele software se grupează în
următoarele categorii majore:
I. software de utilizator, care permite utilizatorilor să folosească resursele hardware la
desfăşurarea unor categorii de activităţi din diverse domenii; cuprinde:
• software de sistem;
• software de aplicaţie;
II. software de limbaj, “care oferă programatorilor instrumentele de care au nevoie pentru a scrie
programe” [6- Dicţionar de calculatoare]; cuprinde:
• limbaje de programare;
• programe asociate limbajelor de programare;
III. datele utilizatorilor, introduse în sistemul informatic în vederea prelucrării lor conform
necesităţilor utilizatorilor; în funcţie de modul de organizare pot fi de tip:
• document (în format electronic);
• bază de Date (BD).
Toate componentele software ale sistemului informatic, cu excepţia limbajelor de programare şi a
datelor utilizatorilor, sunt denumite generic programe de calculator, deoarece există numai în raport cu
procesorul calculatorului care le execută, îndeplinind astfel sarcinile pentru care au fost create.
Baza de Date- BD (format bază de date ) reprezintă, în limbaj informatic, un mod structurat sau
de stocare şi de regăsire a datelor într-un sistem informatic (pe un suport extern de memorie). Conţinutul
unei baze de date este format din mulţimea datelor dintr-un anumit domeniu, care au fost generate în timpul
desfăşurării activităţilor unui sistem economic şi au fost introduse (înregistrate) într- un sistem informatic
pentru a fi gestionate mai eficient pentru a fi posibil să fie şi prelucrate în mod automat.
În limbaj uzual, baza de date desemnează atât datele, cât şi modul lor de organizare, prin
similitudine cu noţiuni din vorbirea curentă care desemnează ansambluri organizate de elemente de acelaşi
fel.
Structura bazei de date se defineşte ca fiind modelul logic (gândit) de organizare a datelor pe un
suport de memorie externă. Este determinată de modelul abstract sau conceptual de reprezentare a
datelor definit în funcţie tipul legăturilor stabilit între date(le din colecţii).
Cele mai cunoscute tipuri de modele abstracte de reprezentare a datelor sunt:
• ierarhic, dacă datele sunt organizate arborescent, pe principiul tată- fiu, fiecare categorie (tip) de
date având un singur părinte şi mai mulţi copii, fără conexiuni între categoriile de pe acelaşi nivel
ierarhic ( XML – baze de date de documente);
• reţea, dacă datele sunt organizate pe principiul de reţea; reprezintă o împletitură de conexiuni între
categorii (tipuri) de date aflate pe diferite nivele ierarhice, fiecare categorie formând un nod în
reţea; defineşte operaţii de tip navigare (se menţine o poziţie fixă din care se navighează dintr-un
loc în altul pe baza unui set de relaţii cu semnificaţie de indicator de direcţie);
• relaţional, dacă datele sunt organizate sub formă de tabele (relaţii bidirecţionale) şi relaţiile dintre
ele; defineşte operaţiile select (selectare), project (planificare) şi join (legare) care stau la baza
limbajului de interogare folosit pentru crearea, interogarea, actualizarea (inserarea, modificarea şi
ştergerea de date), întreţinerea şi arhivarea unei baze de date relaţionale; profesional este Borland
Paradox, care foloseşte pentru comunicarea cu baza de date limbajul de programare evoluat PAL
(Paradox Application Language); cel mai uzual este SQL, care foloseşte limbajul cu acelaşi nume
care s- a impus ca standard în domeniu;
• obiectural, dacă se folosesc aceleaşi structuri de date, cunoscute sub denumirea de obiecte, atât în
baza de date, cât şi în programele care manipulează datele, realizându-se astfel o corespondenţă
directă între cele două;
• relaţional- obiecturale, dacă folosesc caracteristici reprezentative ale celor două modele; cel mai
uzual este Microsoft Access care foloseşte limbajul de programare de uz general Visual Basic (VB)
pentru dezvoltarea de aplicaţii şi limbajul SQL pentru lucrul cu baze de date; cel mai performant
este ORACLE, care foloseşte limbajul de programare orientat SQL Plus pentru efectuarea
operaţiilor asupra bazelor de date.
Fiecare tip de model abstract de reprezentare a datelor defineşte un singur tip de bază de date
deoarece determină o singură structură de date, ca model logic, expresia ‘model de date’ desemnându- le pe
amândouă. Mai mult chiar, în practică expresia ’bază de date’ (BD) poate desemna nu numai cele două

10
modele de date, ci şi colecţiile de date astfel reprezentate şi organizate, în funcţie de contextul în care
se foloseşte.
Modelul de date este independent de datele (colecţiile de date ) care se depozitează în baza de
date construită cu ajutorul său.
Modelul de date defineşte nu numai o cale (un mod) de organizare a datelor în memoria
calculatorului, ci şi un set de operaţii care se pot efectua asupra acestora. Practic, modelul de date
determină limbajele de interogare (query languages) disponibile pentru accesarea bazelor de date
construite în jurul său.
O bază de date trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
• să aibă o structură care să asigure informaţiile necesare şi suficiente pentru îndeplinirea cerinţelor de
informare şi decizie impuse de specificul domeniului de activitate care generează datele stocate;
• să realizeze o redundanţă minimă şi controlată a datelor stocate;
• să asigure accesul rapid şi eficace la datele stocate.
Software- ul de aplicaţie adaptat le crearea şi manipularea eficientă a bazelor de date este
cunoscut generic sub denumirea de software de aplicaţie cu bază de date. În acest context, celor două
categorii de software de aplicaţie le corespund următoarele două categorii de software de aplicaţie cu bază de
date:
• software pentru dezvoltare de aplicaţii cu bază de date ;
• apicaţii propriu- zise cu bază de date.
SGBD- ul este un software de aplicaţie din categoria majoră a software-ului de utilizator, fiind
destinat utilizatorilor proiectanţi de aplicaţii cu baze de date. Practic, este software- ul folosit de
specialiştii în domeniu (programatori) în dezvoltarea de aplicaţii cu baze de date pe care le pun la
dispoziţia utilizatorilor finali, nespecialişti în informatică, pentru a fi folosite în gestionarea eficientă a
volumelor mari de date vehiculate de sistemele economice pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.
SGBD- ul este mediul de dezvoltare software cu rol esenţial în realizarea sistemelor informatice
care manipulează date organizate sub formă de baze de date deoarece este indispensabil în realizarea
aplicaţiilor dedicate care acordă utilizatorului final (al sistemului informatic respectiv) accesul la datele
organizate sub formă de baze de date pentru actualizare, prelucrare şi stocare. O asemenea aplicaţie
este denumită generic aplicaţie cu bază de date, iar sistemul informatic din care face parte sistem
informatic cu bază de date.
Aplicaţia cu bază de date este formată, în principiu, din aplicaţia propriu- zisă (programele
propriu- zise), care asigură accesul utilizatorului la datele organizate sub formă de bază de date, şi din
baza de date asociată, cea care conţine datele care pot fi manipulate şi prelucrate prin intermediul
aplicaţiei respective.
În sensul cel mai restrâns, aplicaţia cu bază de date se defineşte ca fiind programul sau setul de
programe folosit în mod direct de utilizatorul final pentru crearea, actualizarea, întreţinerea şi
asigurarea securităţii datelor dintr- o bază de date. Practic, este formată din programele scrise într- un
limbaj de programare, de preferat orientat de tip SGBD, care manipulează şi prelucrează datele organizate
într- o bază de date, în conformitate cu regulile funcţionale, organizatorice şi legislative specifice unui
anumit domeniu de activitate şi sistemului economic care le generează. Din acest motiv, programele
respective sunt dependente de caracteristicile domeniului de activitate care se informatizează şi de
particularităţile sistemului economic pentru care a fost realizat sistemul informatic din care face
parte. În consecinţă, o aplicaţie cu bază de date nu poate fi realizată independent de domeniul de
activitate şi de sistemul economic pentru care a fost scrisă.
În sensul cel mai cuprinzător, aplicaţia cu bază de date se defineşte ca fiind sistemul informatic cu
bază de date format dintr-un SGBD, în absenţa căruia baza de date şi programele propriu- zise de
manipulare şi de gestionare a datelor pe care le conţine nu există, împreună cu toate componente
hardware/ software, organizatorice şi umane care interacţionează în vederea realizării obiectivului de
exploatare a datelor organizate sub formă de bază de date, care pune la dispoziţia utilizatorului o
aplicaţie dedicată pentru accesul uşor la datele stocate în sistem. Acest tip de aplicaţie se include în
sistemul informatic al unui sistem economic numai dacă domeniul acestuia de activitate impune organizarea
datelor în baze de date. Ea poate reprezenta întregul sistem informatic al unui sistem economic sau numai o
parte a acestuia, în funcţie de necesităţi.
Ca orice sistem informatic, aplicaţia cu bază de date are o structură unică, determinată de
domeniul de activitate care generează datele organizate sub formă de bază de date în cadrul unui sistem
economic, căreia îi pot corespunde mai multe arhitecturi, câte una pentru fiecare soluţie tehnică de
implementare determinată de tipul SGBD- ului folosit pentru crearea aplicaţiei destinată utilizatorului final,
de software- ul de sistem şi de suportul hardware utilizate.

11
 Structura unei aplicaţii cu bază de date este determinată de aplicaţia dedicată, aflată la interfaţa
dintre datele organizate sub formă de bază de date şi utilizatorul final, care primeşte ca intrări datele
consemnate pe documentele întocmite de sistemul economic pe durata desfăşurării activităţilor specifice,
asupra cărora aplică prelucrările determinate de regulile funcţionale, organizatorice şi legislative
specifice domeniului de activitate şi/sau proprii sistemului economic respectiv, pentru a obţine rezultatele
cerute ca ieşiri de utilizator.
Aplicaţiile cu baze de date fac parte din categoria software-ului de utilizator destinat
utilizatorului final, deoarece sunt programe sau colecţii de programe care realizează funcţii specifice de
stocare (depozitare), modificare şi extragere a datelor din bazele de date utilizate de diferitele sisteme
economice pentru desfăşurarea activităţilor specifice.
Deoarece sunt puternic dependente de particularităţile organizatorice, funcţionale şi legislative
specifice fiecărui sistem economic şi fiecărui tip de domeniu de activitate, aplicaţiile cu baze de date
pot fi realizate:
• pe cont propriu, caz în care fiecare organism economic îşi realizează singur aplicaţia cea mai
potrivită particularităţilor funcţionale şi legislative specifice domeniului său de activitate, în
conformitate cu propriile reguli organizatorice şi de gestiune; pentru aceasta trebuie să dispună
de specialişti în realizarea sistemelor informatice cu bază de date;
• la comandă, de sisteme economice care prestează de servicii informatice, caz în care sistemul
economic care solicită aplicaţia trebuie să descrie în comandă, suficient de detaliat, particularităţile
funcţionale şi legislaţia în vigoare pentru domeniul său de activitate, alături de regulile
organizatorice proprii; de asemenea trebuie să recepţioneze, în cunoştinţă de cauză, aplicaţia
comandată; altfel spus, trebuie să specifice în comandă ce doreşte să facă aplicaţia cu bază de date
de care are nevoie şi să verifice, la recepţie, dacă aceasta funcţionează conform specificaţiilor din
comandă; pentru întocmirea corectă a comenzii şi pentru recepţionarea sistemul informatic
comandat, sistemul economic implicat trebuie să dispună de specialişti care deţin minimul necesar
de cunoştinţe în realizarea sistemelor informatice;
• de sisteme economice care dezvoltă produse software în vederea comercializării, caz în care
fiecare sistem economic trebuie să achiziţioneze aplicaţia cea mai potrivită pentru el, care
corespunde atât particularităţilor funcţionale şi legislative specifice domeniului său de activitate,
cât şi propriilor reguli organizatorice; pentru să-i descrie furnizorului ce doreşte să facă aplicaţia cu
bază de date de care are nevoie şi pentru a verifica dacă aceasta funcţionează aşa cum se aşteaptă,
sistemul economic implicat trebuie să dispună de specialişti care deţin minimul necesar de
cunoştinţe în realizarea sistemelor informatice.
Trebuie precizat că dezvoltarea pe cont propriu a aplicaţiilor cu bază de date impune cunoştinţe
aprofundate legate de realizarea sistemelor informatice, în timp ce pentru comandarea sau achiziţionarea unei
asemenea aplicaţii sunt suficiente cunoştinţele de bază. Chiar şi utilizatorii specialişti în diverse domenii de
activitate, care folosesc aplicaţiile cu baze de date disponibile numai la nivel de operare, în conformitate cu
particularităţile propriului loc de muncă, trebuie să-şi însuşească un minim necesar de cunoştinţe cu privire la
proiectarea sistemelor informatice cu baze de date pentru a le putea folosi eficient şi a le întreţine. Şi asta, în
condiţiile în care se ştie că un sistem informatic care nu este exploatat şi întreţinut corespunzător mai
mult încurcă decât ajută.
Sistemul informatic creat pentru un anumit domeniu de activitate are o structură unică, determinată
de elementele fundamentale care definesc domeniul respectiv şi mai multe arhitecturi, câte una pentru
fiecare soluţie tehnică de realizare.
Arhitectura unui sistem informatic este determinată de soluţia tehnică aleasă pentru
realizarea acestuia, în funcţie de o multitudine de factori, care se împart în două categorii majore:
1. factori dependenţi de domeniul de activitate care se informatizează şi de sistemul
economic pentru care se realizează sistemul informatic; din această categorie fac parte:
- complexitatea şi de specificul funcţional, organizatoric şi legislativ aferent domeniului de activitate
pentru care se realizează;
- particularităţile organizatorice, funcţionale şi legislative aferente sistemului economic care îl
utilizează (pentru care se realizează);
1. factori independenţi de domeniul de activitate care se informatizează şi de sistemul economic
pentru care se realizează sistemul informatic; din această categorie fac parte:
- performanţele şi de preţul de cost aferente tehnologiei care se foloseşte la realizarea sa;
- dorinţa şi de posibilităţile financiare ale sistemului economic pentru care se realizează.
Toate componentele arhitecturale ale unui sistem informatic sunt independente de activitatea
sistemului economic pentru care se realizează şi de aceea se pot achiziţiona de la producători specializaţi

12
(care le comercializează şi le configurează după nevoi), cu excepţia aplicaţiei cu bază de date al cărui mod de
realizare depinde de:
• componentele structurale (intrări, prelucrări şi ieşiri), unice pentru un anumit domeniu de activitate
desfăşurat de un anumit sistem economic, aplicaţia respectivă fiind cea care reprezintă într-un
sistem informatic elementele fundamentale care definesc un domeniu de activitate desfăşurat de un
sistem economic;
• SGBD- ul disponibil, posibil diferit de la un sistem economic la altul, lucru care conduce la diferenţe
de realizare a aplicaţiei respective de la caz la caz.
Datorită specificului său, o aplicaţie cu bază de date se poate achiziţiona de la producători specializaţi numai
dacă este disponibilă (dacă domeniul de activitate pentru care este realizată nu prezintă particularităţi de la un
sistem economic la altul sau dacă prezintă aceleaşi particularităţi pentru un grup semnificativ de sisteme
economice), iar în caz contrar se comandă la producători specializaţi (dacă domeniul de activitate pentru care
este realizată prezintă particularităţi specifice fiecărui sistem economic) sau se realizează de către sistemul
economic care îşi integrează singur sistemul informatic în funcţie de propriile nevoi.
Aplicaţia cu bază de date este singura componentă (software) a unui sistem informatic
dependentă de caracteristicile domeniului de activitate care se informatizează şi de particularităţile
sistemului economic pentru care se realizează sistemul informatic respectiv (din care face parte). Restul
componentelor acestuia depind în totalitate de tehnologia hardware/software folosită pentru realizarea sa,
care se selectează în funcţie de preţul de achiziţie şi de dorinţa utilizatorului.
Caracteristicile specifice domeniului de activitate care se informatizează şi particularităţile de
informatizare impuse sistemului informatic de sistemul economic pentru care se realizează (care- l
utilizează) definesc, împreună, realitatea de informatizat sau mediul de informatizat. Domeniul de
activitate poate fi simplu (producţie un anumit tip de bunuri, prestarea unui anumit tip de servicii, evidenţă
personal, salarizare, contabilitate etc.) sau complex (format dintr-o mulţime de domenii de activitate simple),
după cum sistemul economic care utilizează sistemul informatic poate fi la rândul lui simplu (dacă are ca
obiect de activitate un domeniu de activitate simplu şi un singur punct de lucru) sau complex (dacă are ca
obiect de activitate un domeniu de activitate complex şi/sau mai multe puncte de lucru care-l definesc ca
fiind de tip reţea).
În consecinţă, se poate spune că aplicaţia cu bază de date este singura componentă a unui sistem
informatic dependentă de mediul sau de realitatea de informatizat. De aceea, la nivel de realizare a
sistemelor informatice, economiştii şi specialiştii sistemelor economice cu domenii de activitate diferite
de cel informatic trebuie să-şi însuşească cunoştinţele informatice minim necesare care să le permită
fie să exploateze şi să întreţină, fie să comande sau să achiziţioneze aplicaţii cu baze de date şi, în cel
mai complex caz, să facă parte din echipe de realizare a unor asemenea aplicaţii şi să participe la
integrarea lor în sistemele informatice. În acest context, conceptul de sistem informatic se reduce
practic la aplicaţia cu bază de date din cadrul acestuia.
Ciclul de Viaţă al unui sistem informatic (CV) începe cu decizia de realizare a sistemului informatic
respectiv şi se termină cu decizia de înlocuire a acestuia cu unul mai performant.
În ciclul de viaţă al unui sistem informatic se deosebesc două perioade distincte:
• perioada de concepere, realizare şi implementare;
• perioada de exploatare, întreţinere şi dezvoltare.
Ciclul de viaţă al unui sistem informatic se desfăşoară pe etape. Fiecare etapă conţine faze şi activităţi
specifice. Există mai multe modele ale ciclului de viaţă al unui sistem informatic, toate având comune
următoarele etape:
A. Analiza sistemului economic; cuprinde analiza sistemul informatic
existent, dacă există, şi următoarele faze:
1) întocmirea specificaţiilor de utilizator: definirea cerinţelor utilizatorului;
2) întocmirea specificaţiilor sistemului informatic: prezentarea, în detaliu, a rezultatelor pe care trebuie să le ofere
sistemul informatic; se stabileşte ce trebuie să facă sistemul informatic, nu cum va face (cum va realiza rezultatele pe
care trebuie să le ofere utilizatorului);
3) întocmirea specificaţiilor software: prezintă ce trebuie să facă produsul software de aplicaţie şi condiţiile pe
care trebuie să le respecte; se utilizează un model abstract de reprezentare, care lasă libertatea de proiectare şi
implementare.
B. Proiectarea generală: definirea soluţiilor cadru, conceptuale, ale sistemului informatic, adică elaborarea
arhitecturii sistemului informatic;
C. Proiectarea în detaliu: definirea soluţiilor finale ale sistemului informatic.
D. Realizarea sistemului informatic, care cuprinde următoarele faze:
1) realizarea componentelor sistemului informatic: din arhitectura sistemului informatic, pe baza soluţiilor
oferite de proiectarea în detaliu;

13
 2) testarea componentelor: verificarea modului de funcţionare; verificarea îndeplinirii cerinţelor utilizatorului;
verificarea fiabilităţii în utilizare;
3) integrarea componentelor în sistemul informatic şi testarea finală: reunirea componentelor în produsul
final şi verificarea funcţionării acestuia, în ansamblul său.
E. Instalarea sistemului informatic la beneficiar: instalarea, testarea şi acceptarea sistemului informatic de
către utilizatori.
F. Exploatarea şi întreţinerea curentă a sistemului informatic: utilizarea curentă şi întreţinerea acestuia.
G. Dezvoltarea sistemului informatic: realizarea şi integrarea de noi componente, care să îmbunătăţească
funcţionalitatea sistemului informatic şi performanţele acestuia.

4. Gestiunea şi sistemul informatic de gestiune

Gestiunea unui organism economic constă în totalitatea bunurilor acestuia, încredinţate spre
administrare factorilor de decizie, pentru realizarea acţiunilor specifice domeniului său de activitate.

Gestiunea = totalitatea bunurilor (materiale, financiare, umane, informaţionale) administrate de Organizaţia

Economică (OE) şi răspunderea pentru folosirea acestora în scopul realizării obiectivului stabilit
Impune

Evidenţa tuturor activităţilor OE şi a bunurilor obţinute prin desfăşurăriarea acestor activităţi

Necesită

Înregistrarea (calitativă şi cantitativă) a tuturor activităţilor şi a bunurilor OES, la locul unde se produc
Rezultă

Documente primare de evidenţă a activităţilor şi bunurilor OES:

- Comandă de aprovizionare/desfacere/producţie materiale sportive, Contract de prestări servicii în domeniul
educaţiei fizice şi sportului etc.
- Specificaţie de materii prime şi materiale necesare producţiei de echipament sportiv, Liste cu echipamentele
sportive şi serviciile pentru educaţie fizică şi sport utilizate/efectuate etc.
- Factură primită de la furnizor, Factură emisă către client/ Ordin de plată, Extras de cont etc.
- Certificat de naştere, Certificat de căsătorie, Diplome de studii, Decizie de angajare etc.
Conţin

Volume mari de informaţii de tip dată = volume mari de date care trebuie prelucrare în vederea obţinerii
informaţiilor care fundamentează deciziile de gestionare a activităţilor şi bunurilor OES; acestea
se pretează a fi prelucrate automat deoarece sunt multe de aceeaşi categorie, pentru care trebuie ţinută evidenţa sau
asupra cărora se aplică aceleaşi operaţii simple (cele 4 operaţii aritmetice, medii etc.).

Relaţia gestiune-document primar de evidenţă

Sistemul Informatic de Gestiune (SIG) este sistemul informatic de evidenţă şi control al activităţilor şi
bunurilor organismului economic. Sistemul informatic de gestiune prelucrează automat datele de evidenţă şi
control vehiculate în cadrul oricărui tip de organism economic.
Sistemul Informatic de Gestiune Integrat (SIGI) este sistemul informatic de gestiune care respectă
principiile introducerii unice a datelor, de pe documente primare de evidenţă şi control, şi prelucrării
multiple a acestora, în concordanţă cu nevoile informaţionale specifice fiecărui utilizator.
Structura sistemului informatic de gestiune şi clasificarea componentelor sale structurale sunt prezentate
schematic în felul următor:
Intrări = date Prelucrări = operaţii Iesiri = rezultatele
pt. încărcare, efectuate asupra prelucrărilor efectuate
gestionare şi datelor pt. obţ. inf. asupra datelor
prelucrare necesare deciziilor

1. externe = totalitatea 1. Ca formă de organizare internă pot fi:

datelor provenite din creareare BD; - documente, destinate utilizatorului uman: în format clasic,
exteriorul SIG: actualizare BD; în formă de ecran şi în format electronic;
= externe SE; exploatare BD; - colecţii de date (fişiere), care se transferă către alte SI care
= provenite de la
salvare BD; continuă prelucrarea lor în regim off- line sau on- line;
compartimente
funcţionale ale reorganizare BD; 2. În funcţie de natura prelucrărilor pot fi:
aceluiaşi SE; restaurare BD; - obţinute în urma unor operaţii de transfer;
2. interne =totalitatea - obţinute în urma unor calcule;
datelor provenite din 3. În funcţie de conţinut, pot fi:
interiorul SI: - indicatori (analitici, sintetici, statistici etc.);
=date intermediare. - colecţii de date (de tip document sau fişier de date);
4. În funcţie de forma de prezentare, pot fi de tip:
- raport/listă/situaţie; - foi de calcul;
- grafic; - format recunoscut de alte SIG.

Sistemul informatic de gestiune. Structură şi componente structurale

14
 Componentele funcţionale ale sistemului informtic de gestiune sunt:
o domeniul de gestiune;
o modelul de gestiune;
o datele gestionate;
o regulile de gestiune.
Domeniul de gestiune se ca fiind domeniul de activitate pentru care se gestionează resursele. Practic,
se identifică câte un domeniu de gestiune pentru fiecare domeniu de activitate desfăşurat de un sistem
economic
Proiectarea şi realizarea unui sistem informatic de gestiune prezintă particularităţi determinate de
domeniul de activitate pentru care se realizează şi, implicit, de domeniul de gestiune aferent acestuia.
Modelul de gestiune se defineşte ca fiind reprezentarea (descrierea) elementelor fundamentale care definesc
un domeniu de gestiune, reduse la caracteristicile lor esenţiale. Pentru fiecare domeniu de gestiune se construieşte un
model de gestiune care stă la baza proiectării şi realizării unui sistem informatic pentru domeniul respectiv de gestiune.
Datele gestionate reprezintă totalitatea datelor aferente domeniului de gestiune specific unui sistem
informatic de gestiune. Reprezintă “materia primă a oricărui sistem de gestiune” [2- V. Stanciu]. Exemple:
înregistrările consemnate pe documente cu privire la producţia şi vânzarea cărţilor universitare (comanda de
editare carte, calculaţia costurilor pe fiecare etapă a procesului editorial- editare- tehnoredactare- tipărire şi
finisare- distribuţie-, notă de intrare în depozitul central de carte- NIR-, avize de expediţie către punctele de
desfacere, facturi de vânzare către studenţi- cadre didactice- alte persoane- etc.). Datele gestionate sunt specifice
(proprii) fiecărui sistem economic.
Regulile de gestiune se definesc ca fiind totalitatea regulilor folosite în prelucrarea datelor şi în
utilizarea informaţiilor obţinute prin interpretarea rezultatelor, cu scopul realizării obiectivului propus,
proprii fiecărui domeniu de gestiune.
Sistemul informatic de gestiune global (“care rezultă prin însumarea tuturor elementelor de acelaşi fel”-
DEX ‘98) se defineşte ca fiind sistemul informatic de gestiune integrat, format din mulţimea sistemelor
informatice de gestiune utilizate de un sistem economic pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor
specifice domeniului său de activitate (consemnat în documentele de constituire) în vederea îndeplinirii
obiectivelor sale: producţia de bunuri şi/sau prestarea de servicii către clienţi. Practic, este sistemul
informatic care realizează automatizarea activităţilor administrative şi de control la nivelululi sistemului
economic în ansamblul său, oferind factorilor de decizie, de pe toate nivelele ierarhice, ca suport obiectiv
pentru fudamentarea deciziilor manageriale (imediate, pe termen scurt şi, uneori, pe termen lung), rezultatele
prelucrărilor efectuate asupra datelor primare de evidenţă şi control generate de sistemul economic respectiv,
în conformitate cu regulile de organizare şi funcţionare specifice, precum şi cu prevederile legale în vigoare.
Componentele sistemului informtic de gestiune global sunt sisteme informatice de gestiune de diferite
tipuri, distribuite fizic în compartimentele funcţionale ale sistemului economic, care comunică între ele
pentru schimbul de date. Distribuţia geografică a componentelor informatice se face de aşa manieră încât să
asigure introducerea datelor de intrare în sistem o singură dată, la locul în care se produc, reducându-se astfel
redundanţa şi volumul de muncă aferent introducerii lor în sistem şi, implicit, costurile de implementare şi de
exploatare aferente.
În principiu, sistemul informatic de gestiune global este format din patru tipuri de sisteme
informatice de gestiune, câte unul pentru fiecare funcţie de comunicare a sistemului informaţional din
care face parte cu celelalte două componente ale sistemului economic: sistemul decizional (de
conducere), pe nivel ierarhic superior şi sistemul operativ (condus), pe nivel ierarhic inferior. Modul în care
cele patru componente funcţionale ale sistemului informatic de gestiune global comunică cu componentele
neinformaţionale ale sistemului economic este prezentat în figura următoare:

15
 Sistemul decizional (de conducere) al Sistemului Economic (SE)

Informaţii Informaţii de stare a

interne sistemului operativ în
contextul extern dat Decizii

Date de Date de
sinteză evaluare
Date de SI de asistare Informaţii
SI de sinteză
sinteză a deciziei externe
Date
organizate SI de control al
SI operativ execuţiei
Sistem Informatic
De Gestiune (SIG)
Sistem Informatic (SI)
Sistem Informaţional
Date Ordine
Sistemul operativ (condus) al Sistemului Economic (SE)
Sistem Economic(SE)

Subsistemele componente ale Sistemului Informatic de

Gestiune global (SIGglobal) al Sistemului Economic (SE),
stabilite pe baza funcţiilor pe care le îndeplinesc în cadrul
sistemului informaţional.

“ Sistemul informatic de gestiune asigură obţinerea şi furnizarea informaţiei solicitate de utilizator,

folosind mijloacele IT, pentru fundamentarea deciziilor privind un anumit domeniu din cadrul firmei” [2- V.
Stanciu]. În mod uzual, termenul IT (Information Technology) defineşte, generic, tehnologia folosită pentru
gestionarea şi prelucrarea informaţiei, sistemele de calcul reprezentând elementul central al acestui concept.
Sistemele informatice de gestiune, globale sau componente ale acestora, diferă unul de altul prin
particularităţile determinate pentru fiecare de caracteristicile funcţionale, legislative şi organizatorice
specifice domeniilor de gestiune pe care le informatizează şi/sau proprii sistemelor economice care le
utilizează. Pe de altă parte, diferă de celelalte tipuri de sisteme economice prin rolul pe care îl are fiecare
în procesul de conducere (gestiune, auditare sau management) şi prin aportul adus la actul decizioanal
(asistare decizie, suport decizie sau expert). Şi diferă de celelalte tipuri de sisteme informatice prin
obiectivele urmărite de fiecare (conducerea proceselor economice sau tehnico- tehnologice, cercetare,
modelare, proiectare sau dedicate unui anumit domeniu de activitate). Dar toate folosesc pentru gestionarea
şi prelucrarea informaţiilor solicitate de utilizatorii lor tehnologiile digitale moderne, multimedia şi de
comunicaţie. Altfel spus, toate tipurile de sisteme informatice sunt dezvoltate pe baza tehnologiilor IT.
Evoluţiile tehnologice au condus, practic, la generalizarea accesului direct al utilizatorilor la datele
vehiculate în cadrul sistemelor informatice. S-a creat astfel posibilitatea ca fiecare utilizator să efectueze pe
loc prelucrările de care are nevoie pentru obţinerea informaţiilor dorite atunci când doreşte şi unde doreşte,
cu condiţia să se afle în faţa unui calculator conectat la internet situat, practic, oriunde în lume.
Metodele şi tehnicile folosite pentru realizarea sistemelor informatice sunt, în principal,
independente de tipul lor deoarece folosesc aceeaşi tehnologie pentru dezvoltare, mijloacele IT fiind
cele care determină esenţial, prin performanţele lor şi prin posibilităţile de prelucrare a datelor pe care le
oferă utilizatorilor, modul de realizare a sistemelor informatice. Ele impun modul de reprezentare a
obiectivelor urmărite şi a particularităţilor specifice (impuse de caracteristicile domeniilor de activitate
care se informatizează şi ale sistemelor economice care le utilizează) astfel încât să poată fi preluate şi
prelucrate de sistemul informatic pentru ca acesta să ofere utilizatorilor săi răspunsurile aşteptate.
Evoluţia mijloacelor IT este îndreptată permanent în direcţii care vin în întâmpinarea nevoilor
de prelucrare a datelor specifice fiecărei categorii de utilizatori. În fond, pentru dezvoltarea fiecărui tip
de sistem informatic se impune folosirea mijloacelor IT care satisfac nevoile utilizatorilor, ca performanţe şi
posibilităţi de prelucrare a datelor. Spre exemplu, pentru dezvoltarea sistemelor informatice de gestiune sunt
necesare capacităţi mari de stocare a datelor, pe măsura volumelor de date vehiculate de sistemele
economice, care se gestionează folosind SGBD- urile. Pentru răspuns în timp real (imediat, pe loc) sunt
necesare sisteme de comunicaţie performante care permit utilizatorilor accesul la datele vehiculate în
sistemul respectiv. Pe de altă parte, evoluţia metodelor şi tehnicilor folosite pentru reprezentarea

16
obiectivelor şi particularităţilor specifice unui mediu de informatizat într-un sistem informatic merge
în direcţia care permite utilizarea noilor tehnologii IT pentru reprezentarea complexităţii şi
specificului fiecărui tip de mediu de informatizat. Şi pentru că elementul cheie al tehnologiei IT îl
reprezintă sistemul de calcul, modul de reprezentare al obiectivelor şi particularităţilor specifice fiecărui
mediu de informatizat (economic, tehnico- tehnologic, de cercetare, de modelare, de proiectare sau dedicat)
într-un sistem informatic este determinat, pe fond, de tehnologia digitală (de faptul că în interiorul unui
calculator datele sunt reprezentate binar) şi de mecanismele puse la dispoziţia utilizatorilor de specialiştii
în domeniu pentru a face conversia de la datele reprezentate pe “înţelesul” utilizatorului (limbaj uzual) la
datele reprezentate pe “înţelesul“ calculatorului şi invers (limbaj binar sau digital). În consecinţă, mijloacele
IT (ca echipamente şi programe) şi metodele/ tehnicile de reprezentare a realităţii înconjurătoare (ca
mecanisme puse le dispoziţia utilizatorilor de specialişti) în interiorul unui sistem informatic, cu scopul de a
folosi performanţele acestora (în prelucrarea, depozitarea şi distribuirea datelor) pentru a satisface nevoile
utilizatorilor, se condiţionează reciproc.

utilizator: determină evoluţia mijloace IT:

- reprezeintă datele în - au performanţe;
limbaj uman uzual; date prelucrate - reprezintă datele în
- cere date prelucrate; limbaj bunar;
- prelucrează date;
foloseşte
impune
utilizează evoluţia

metode şi tehnici de realizare a SI prin care se

reprezintă mediul de informatizat definit de:
- caracteristici domenii de activitate;
- particularităţi sistem economic;
- legislaţie în vigoare;

utilizatorul foloseşte metode şi tehnici de realizare a SI pentru reprezentarea mediului de

informatizat (descrierea datelor generate de SE şi a modului de prelucrare a lor în vederea
obţinerii rezultatelor dorite) care utilizează mijloacele IT pentru reprezentarea şi prelucrarea
datelor în vederea obţinerii datelor prelucrate de cerute de utilizator;

nevoia utilizatorului de a obţine date prelucrate complex determină evoluţia mijloacelor IT în

direcţia efectuării prelucrărilor respective care impune evoluţia metodelor şi tehnicilor de
realizare a SI în direcţia utilizării noilor mijloace IT;

metodele şi tehnicile de realizare a SI sunt independente de mediul de informatizat şi de

obiectivele SI definite de natura datelor prelucrate pentru utilizator deoarece
reprezentarea şi prelucrarea datelor într-un SI este realizată de mijloacele IT care acceptă
datele de prelucrat de la utilizator exprimate în limbajul uzual acestuia şi în formatul prestabilit,
le converteşte în limbaj binar pentru reprezentare şi prelucrare în interiorul SI şi converteşte
rezultatele prelucrărilor efectuate din limbajul binar în limbajul curent al utilizatorului;

deoarece un tip de sistem informatic este definit de caracteristicile mediului de informatizat

şi de obiectivele sale, METODELE ŞI TEHNICILE DE REALIZARE SUNT
ACELEAŞI PENTRU TOATE TIPURILE DE SISTEME INFORMATICE

Rezultă că realizarea unui sistem informatic se face cu ajutorul tehnicilor şi metodelor impuse
de performanţele şi de posibilităţile de prelucrare a datelor oferite de mijloacele IT utilizate pentru
reprezentarea complexităţii şi specificului domeniului de activitate al sistemului economic care-l
utilizează, cu scopul de a atinge obiectivul urmărit (conducerea proceselor economice sau tehnico-
tehnologice, cercetare, modelare, proiectare sau dedicate unui anumit domeniu de activitate). Metodele şi
tehnicile de realizare a sistemelor informatice pot fi însă prezentate şi exemplificate în contextul
fiecărui tip de sistem informatic pentru care se folosesc. Spre exemplu, sistemele informatice economice,
inclusiv cele de gestiune, prezintă particularităţi de realizare determinate de necesitatea gestionării şi
prelucrării într-o perioadă limitată de timp a volumelor mari de date generate se sistemele economice, de
acelaşi fel, asupra cărora se aplică prelucrări simple pentru obţinerea rezultatelor care prin interpretare
conduc la informaţiile aşteptate de utilizatorii lor. De asemenea prezintă particularităţi legate de funcţionarea

17
fiecărui domeniu de activitate, de organizarea fiecărui sistem economic şi de legislaţia în vigoare, pentru
domeniul de activitate de bază şi pentru domeniile auxiliare acestuia. De aceea exemplificarea metodelor de
realizare a acestora se face în context specific.
Întrucât realizarea sistemelor informatice nu depinde de tipul sistemelor informatice care se
realizează, iar sistemele informatice de gestiune reprezintă o categorie mai puţin cuprinzătoare de
sisteme informatice, se vor prezenta posibilităţile de realizare a sistemelor informatice, în general,
exemplificarea fiind făcută în contextul definiţiei sistemului informatic de gestiune care are rol de
gestionare resurse/ activităţi şi de asistare a deciziei manageriale.

5. Metode de proiectare a sistemelor informatice de gestiune

Pentru proiectarea sistemelor informatice se folosesc, individual sau combinat în funcţie de complexitarea
domeniului de gestiune care se informatizează, trei tipuri de tehnici de proiectare, în jurul cărora s-au
dezvoltat trei tipuri de metode, funcţionale, sistemice şi obiecturale, fiecare cu avantajele şi dezavantajele
sale.
Metodele de proiectare funcţionale conduc la sisteme informatice modulare
cu structură ierarhic- funcţională descendentă, ascendentă sau mixtă, cea mai uzuală fiind metoda mixtă care
defineşte componentele sistemului informatic prin strategia descendentă, proiectarea şi integrarea lor într- un
tot unitar fiind făcută pe baza strategiei ascendente.
Pentru metodele de proiectare sistemice reprezentativă şi cea mai utilizată este metoda Merise,
bazată pe un model în care elementele realităţii de informatizat, date şi prelucrări efectuate asupra acestora,
sunt reprezentate, pe trei nivele separate de abstractizare: conceptual, logic şi fizic. În model Merise, fiecărui
nivel de abstractizare îi corespund două modele abstracte, unul pentru date şi unul pentru prelucrările care se
aplică asupra acestora. În consecinţă, acest model este format din sase modele independente: Modelul
Conceptual al Datelor (MCD), Modelul Conceptual al Prelucrărilor (MCP), Modelul Logic al Datelor
(MLD), Modelul Lofic al Prelucrărilor (MLP), Modelul Fizic al Datelor (MFD) şi Modelul Fizic al
Prelucrărilor (MFP), care se construiesc individual integrându-se într-un tot unitar la sfărşitul procesului de
proiectare. La nivelul fiecărui nivel de abstractizare sunt descrise conceptele fundamentale folosite pentru
realizarea modelului datelor şi prelucrărilor. Pentru a fi înţeles, fiecare concept fundamental este prezentat,
din punct de vedere teoretic şi al aplicabilităţii practice, prin exemple reprezentative din realitatea de
informatizat. În final, se construieşte modelul Merise pentru un organism economic definit generic şi pentru
un domeniu de gestiune specific, pentru a pune în evidenţă modul de utilizare a conceptelor fundamentale la
nivel de ansamblu.
Modul de proiectare sistemică este prezentat în detaliu, la nivel general şi printr-un studiu de caz
complet, deoarece este mai accesibilă proiectantului şi de aceea mai usor de înţeles. Practic, metodele de
proiectare sistemice permit crearea unei gândiri informatice în plan abstract ancorată în realitatea mediului
economic care pregăteşte proiectantul pentru abordarea obiecturală a proiectării sistemelor informatice, mai
greu de înţeles datorită nivelului de abstractizare mai ridicat.
Metodele de proiectare obiecturală au în centru conceptul de obiect şi folosesc pentru modelare
standardul UML. Diagramele UML sunt modele obiect dezvoltate pe baza principiilor programării orientate
obiect, un tip special de programare care combină structurile de date cu funcţiile acestora pentru a crea
obiecte software reutilizabile, care includ atât datele cât şi operaţiile care se aplică asupra lor. Conceptele
folosite în modelarea UML sunt prezentate îniţial din punct de vedere teoretic, modul lor de reprezentare
grafică în diferitele tipuri de diagrame, folosind notaţiile UML, fiind descrise direct pe un studiu de caz,
pentru a fi mai uşor de înţeles.
Metodele de proiectare obiecturală conduc la proiectarea celor mai performante sisteme informatice
la ora actuală deoarece se bazează pe standardul UML, care reprezintă un mediu de dezvoltare propice a
produselor software distribuite, de dimensiuni mari şi foarte mari, în principal datorită avantajelor sale de a
descompune complexitatea în elemente mai puţin complexe, de a crea module reutilizabile folosind o notaţie
unitară, accesibilă tuturor celor implicaţi într-un proces de dezvoltare software.
Combinarea tehnicilor de proiectare în realizarea proiectului unui sistem informatic performant este
impusă de sistemele economice reale a căror activitate nu poaste fi modelată în vederea realizării unui sistem
informatic numai pe criterii funcţionale, pe criterii sistemice sau pe criterii obiecturale.

6. Modelarea abstractă a realităţii de informatizat

Modelarea abstractă a realităţii de informatizat constă în realizarea modelului abstract de
reprezentare pentru domeniul de informatizat: organismul economic sau compartimentul specializat al
acesteia, supus informatizării. Dacă, pentru realizarea obiectivului propus, organismul economic desfăşoară

18
mai multe activităţi complexe cărora le corespund mai multe domenii de gestiune (câte unul pentru fiecare
activitate complexă desfăşurată), domeniul de informatizat este format din mulţimea domeniilor de
gestiune corespunzătoare activităţilor complexe desfăşurate, iar modelul abstract de reprezentare pentru
domeniul de informatizat este format din mulţimea modelelor abstracte de reprezentare realizate
pentru domeniile de gestiune respective, câte unul pentru fiecare domeniu de gestiune identificat în
realitatea de informatizat. Acest lucru poate fi exprimat, generic, prin relaţia:
ModelAbstractdomeniu de informatizat = ModelAbstractdomeniu de gestiune identificat
Un domeniu de gestiune este definit de mulţimea elementelor reale, împreună cu mulţimea
activităţilor elementare desfăşurate de organismul economic sau de un compartiment specializat al
acestuia, pentru obţinerea acestor elemente, cu scopul atingerii obiectivului propus: realizarea de produse
şi/sau servicii pentru a fi oferite clienţilor, desfacerea acestora, aprovizionarea cu materii prime, materiale
consumabile şi servicii necesare producţiei sau efectuării serviciilor respective, cercetarea în vederea
obţinerii unor produse sau servicii mai bune la un preţ de cost mai scăzut, evidenţa materiilor prime,
materialelor şi serviciilor utilizate, întocmirea documentelor financiar contabile etc. Altfel spus, fiecărui
domeniu de gestiune îi corespund: mulţimea de activităţi elementare care definesc o activitate complexă
omogenă (unitară), numită domeniu de activitate; mulţimea de elemente reale, obţinute prin
desfăşurarea în timp a activităţilor elementare din această mulţime.
- Activitatea complexă specifică, desfăşurată de organismul economic pentru realizarea produselor şi/sau
serviciilor pe care trebuie să le ofere clienţilor cu scopul de a obţine venituri, defineşte domeniul de activitate
specific organismului economic respectiv (agent economic, instituţie publică, firmă etc.) care, împreună cu
totalitatea produselor şi/sau serviciilor realizate şi cu totalitatea materiilor prime, materialelor şi serviciilor consumate
pentru realizarea acestora, formează domeniul de gestiune specific organismului economic.
Pentru realizarea obiectivului propus, un organism economic trebuie să desfăşoare şi alte activităţi
complexe, care, împreună cu elementele reale pe care le generează, pot defini, fiecare, domeniul de gestiune
specific pentru un compartiment specializat al acestuia sau pentru alt organism economic, care oferă servicii
specializate către alte organisme economice: cercetare-dezvoltare; aprovizionare-desfacere; financiar
contabilitate; evidenţă personal şi salarizare etc.
Prin urmare, modelul abstract de reprezentare pentru un organism economic complex, format din mai
multe compartimente specializate, câte unul pentru fiecare domeniu de gestiune, poate fi exprimat, generic,
prin relaţia:

Modelului abstract de reprezentare pentru domeniul de informatizat, definit de metoda de

proiectare folosită pentru realizarea sistemului informatic de gestiune, îi corespunde sistemul informatic de
gestiune global al organismului economic supus informatizării. Dacă acest model este format din mai
multe modele abstracte de reprezentare, sistemul informatic de gestiune global aferent domeniului de
informatizat este, la rândul lui, format din mulţimea sistemelor informatice de gestiune aferente
domeniilor de gestiune identificate pentru realitatea de informatizat, lucru care poate fi exprimat generic,
prin relaţia:
SIGglobal = SIGdomeniu de gestiune identificat
Pentru organismul economic al cărui model abstract de reprezentare a fost exprimat sub forma relaţiei
anterioare, sistemul informatic de gestiune global poate fi exprimat, generic, prin relaţia următoare:

SIGOE generic = SIGproducţie/servicii + SIGcercetare-dezvoltare +

SIGaprovizionare- desfacere + SIGfinanciar-contabilitate +
SIGevidenţă personal şi salarizare + SIGgestiune materii prime şi materiale
Atât pentru organismele economice cu volum mare de activitate, cât şi pentru cele cu volum mai redus
de activitate, se recomandă proiectarea un SIGglobal, format din mai multe sisteme informatice de gestiune,
câte unul pentru fiecare domeniu de gestiune identificat, care pot comunica între ele via intranet, internet
etc., deoarece realizarea unui singur sistem informatic de gestiune prezintă dezavantaje majore date de:
- dificultăţi de proiectare, realizare, testare, instalare, întreţinere, exploatare şi dezvoltare;
- condiţii sporite de erori, cu dificultăţi de identificare şi eliminare a lor;
- durată mare de realizare, fără posibilitatea de utilizare parţială a componentelor, pe măsura realizării lor;

19
 Sistemele informatice de gestiune componente ale SIGglobal ale unui organism economic, se
proiectează şi se implementează independent, în ordinea determinată de volumul de date care trebuie
prelucrat şi de dorinţele utilizatorului.
Proiectarea fiecărui sistem informatic de gestiune component al SIGglobal al unui organism
economic începe cu realizarea modelului abstract de reprezentare al domeniului de gestiune aferent.
Întrucât fiecare domeniu de gestiune cuprinde elemente specifice ale realităţii de informatizat şi
activităţile care le-au generat, cărora în sistemele informatice de gestiune le corespund înregistrările
acestora sub formă de date şi prelucrări care se efectuează asupra lor, modelarea abstractă a realităţii de
informatizat constă în: modelarea abstractă a datelor din realitatea de informatizat şi modelarea abstractă a
prelucrărilor aplicate asupra acestora.
Datele şi prelucrările efectuate asupra acestora se pot modela:
- independent, realizându-se două modele abstracte de reprezentare: unul pentru date şi altul pentru
prelucrări (metode de proiectare sistemice);
- concomitent, realizându-se un singur model abstract de reprezentare (metode de proiectare
obiecturale).
În proiectarea sistemului informatic de gestiune, modelarea datelor din realitatea de informatizat
reprezintă cea mai complexă parte, iar introducerea acestora în sistemul informatic de gestiune, culegerea
datelor, cea mai laborioasă.
Modelarea abstractă a datelor, reprezentarea acestora astfel încât să poată fi introduse în sistemul
informatic de gestiune şi prelucrate de acesta în conformitate cu nevoile organism economic impun crearea
unui model abstract de reprezentare a datelor vehiculate de organism economic care să selecteze din
realitatea organismului economic numai elementele necesare pentru realizarea obiectivului propus: evidenţa
bunurilor şi activităţilor organismului economic, obţinerea, în timp real, a unor situaţii şi rapoarte, care
permit evaluarea activităţilor organismului economic, din punct de vedere financiar, productiv etc., necesare
factorilor de conducere pentru stabilirea deciziilor ce se impun şi pentru informare.
În jurul fiecărui model abstract de reprezentare a datelor, numit bază de date (BD), s-a construit un tip
de interfaţă de utilizator, aplicaţie software specializată în dezvoltarea de aplicaţii pentru gestionarea unor volume
mari de date, cunoscută sub denumirea de Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD). Prin urmare, se deosebesc
SGBD-uri:
• ierarhice/de reţea;
• relaţionale: dBASE, VfoxPro,Oracle, Access;
• obiecturale sau orientate pe obiecte:
• relaţionale-orientate pe obiecte: Oracle (extensie de la Oracle relaţional).
Datele rezultate din activităţile desfăşurate de un organism economic, înregistrate pe documente
primare de evidenţă şi control, care trebuie prelucrate automat, în funcţie de specificul şi nevoile
organismului economic, folosind un sistem informatic de gestiune, trebuie reprezentate şi organizate astfel
încât:
- să poată fi introduse într-o bază de date gestionată de o aplicaţie dezvoltată folosind un SGBD:
pentru a putea beneficia de avantajele oferite de aceste produse software în dezvoltarea de aplicaţii
specializate în crearea, organizarea, întreţinerea, manipularea şi exploatarea volumelor mari de date;
- să reflecte şi să exprime, în mod corect şi coerent, specificul activităţilor desfăşurate de organismul
economic sau de compartimentul acestuia, pentru care se proiectează sistemul informatic de gestiune; regulile de
gestiune specifice; condiţiile pe care trebuie să le respecte datele; reglementările şi normativele legislative în
vigoare; reglementările şi normele interne, specifice; legăturile dintre aceste date: determinate de particularităţile
funcţionale şi organizaţionale ale organismului economic.
În proiectarea sistemului informatic de gestiune se lucrează cu modele în care elementele lumii reale nu
sunt numai reduse la caracteristicile lor esenţiale, relevante pentru problema de rezolvat, dar elementele
similare sunt şi grupate împreună, formând categorii/mulţimi de elemente de acelaşi fel.
Pentru sistemul informatic de gestiune, elementele lumii reale concrete, de la care se porneşte în
procesul de proiectare şi realizare a acestuia, sunt documentele primare de evidenţă şi control, împreună
cu activităţile desfăşurate de organismul economic sau de un compartiment acestuia, pentru realizarea
domeniului său de activitate. Succesiunile de activităţi, desfăşurate de organismul economic pentru
onorarea contractelor, comenzilor sau cererilor clientului, determină consumarea sau transformarea unor
bunuri şi/sau servicii pentru producerea altor bunuri şi/sau servicii, evidenţa cantitativă şi calitativă a tuturor
activităţilor şi bunurilor implicate în procesul de fabricaţie/execuţie fiind ţinută prin înregistrarea acestora,
sub formă de date, pe documentele primare de evidenţă şi control care:
- sunt întocmite la locul de desfăşurare a activităţilor şi reprezintă dovada că aceste activităţi/acţiuni
au avut loc;
caracteristicile lor reprezentative pentru sistemul informatic de gestiune sunt cele necesare pentru evidenţele şi
calculele impuse de conducerea organismului economic şi de organele financiare şi legislative care controlează
activitatea;
- conţin datele care se culeg, pentru a fi introduse în sistemul informatic de gestiune, cu scopul de a fi
prelucrate automat cu ajutorul acestuia, deoarece:

20
 • se produc în volum mare, într-un timp scurt; exemplu: cantitatea şi diversitatea de produse cu care se
aprovizionează /pe care le vinde un mare magazin universal (gen Metro);
• prelucrarea manuală a acestora este laborioasă: necesită mult timp şi multă forţă de muncă;
exemplu: calculul preţului de vânzare /unitatea de produs, calculul cheltuielilor şi veniturilor dintr-o perioadă
de timp etc.;
• asupra lor se aplică, de regulă, operaţii de evidenţă şi/sau operaţii aritmetice simple: +, -, *, /, medii
aritmetice etc., care se pretează a fi efectuate automat, folosind tehnica de calcul şi aplicaţiile software
disponibile pe piaţă; exemplu: evidenţa pe sortimente, volumul plăţilor /încasărilor pe o perioadă de timp (
zi, lună etc.) etc.;
• prelucrarea automată a acestora permite factorilor de decizie să aibă rezultatele într-un timp foarte
scurt;
- datele pe care le conţin sunt modificate de activităţile desfăşurate pentru realizarea obiectivului
propus;
- se obţin într-o ordine cronologică, determinată de succesiunea în timp a activităţilor care le produc;
exemplu: întâi se aprovizionează un sortiment de produs şi numai după aceea se poate vinde;
- se condiţionează unele pe altele, în funcţie de conţinutul şi de momentul producerii lor; exemplu: nu
pot întocmi o factură de vânzare înainte de a avea o listă cu preţurile de vânzare a produselor.
- Documentele primare de evidenţă şi control de acelaşi fel sunt grupate împreună, formând o
categorie/mulţime de documente. Documentele primare de evidenţă şi control sunt de acelaşi fel dacă au
aceleaşi caracteristici sau proprietăţi reprezentative, în raport cu sistemul informatic de gestiune care se
proiectează
Din punct de vedere al proiectării şi realizării sistemului informatic de gestiune, documentele primare de evidenţă şi
control pot:
- simple: conţin numai caracteristici monovaloare (care au o singură valoare pentru un document;
- compozite: conţin una sau mai multe caracteristici multivaloare (care au mai multe valori pentru un
document;
- compuse: ale cărui caracteristici sunt caracteristici ale altor documente primare de evidenţă simple,
între care există o anumită legătură.
În realitate, evidenţele pot fi ţinute folosind atât documente considerate compozite sau compuse, cât şi
documente considerate simple din punctul de vedere al modelării abstracte a datelor, deoarece procesorul
uman (creierul uman) are capacitatea de a identifica unic datele, indiferent de documentul pe care sunt
înregistrate, lucru pe care procesorul sistemului de calcul folosit pentru realizarea sistem informatic de
gestiune respectiv nu-l poate face. De aceea, în vederea realizării modelului abstract de reprezentare a
datelor:
- caracteristicile multivaloare ale documentelor primare de evidenţă şi control compozite din realitatea
de modelat se transformă în documente primare de evidenţă şi control simple, de sine stătătoare;
- documentele primare de evidenţă şi control compuse din realitatea de modelat se descompun în
documentele primare de evidenţă şi control simple, din care se compun.
Observaţie: Documentele primare de evidenţă şi control fizice (reale) folosite în cadrul
organismului economic, simple, compozite sau compuse, nu coincid, ca număr şi caracteristici, cu
documentele primare de evidenţă şi control definite în modelul abstract de reprezentare a datelor,
reprezentate în calculator, pentru că: unui document fizic simplu îi poate corespunde în modelul abstract, şi
în final în calculator, un document de pe care lipsesc unele caracteristici; cele calculate, de regulă, se
elimină. Unui document fizic compozit îi corespund două sau mai multe documente simple care, în
realitate, nu se folosesc, după cum documentul real conţine una sau mai multe caracteristici considerate
multivaloare, din punct de vedere al modelării abstracte a datelor; unui document fizic compus îi
corespund, în modelul abstract, şi în final în calculator, documentele simple care îl compun, pe care
organismul economic nu le utilizează în realitate. Acest artificiu este necesar pentru identificarea, în sistem
informatic de gestiune (adică în calculator), fără echivoc şi ambiguităţi, a datelor culese de pe aceste
documente.
Realitatea de modelat (activitatea unui organism economic sau a compartimentului din cadrul acestuia
pentru care se proiectează sistemul informatic de gestiune) trebuie delimitată clar, din punct de vedere
funcţional şi organizatoric, de exteriorul acesteia:
- clienţii şi furnizorii sunt exteriori în raport cu realitatea de modelat, dar se pot reprezenta în
modelul abstract, dacă activităţile organismului economic impun evidenţa acestora, pe baza documentelor de
evidenţă clienţi şi evidenţă furnizori întocmite de organismul economic respectiv; orice organism
economic, indiferent de domeniul său de activitate, lucrează cu un număr mare de furnizori şi/sau clienţi,
pentru că se aprovizionează, continuu, cu materii prime şi/sau materiale de consum sau servicii de la alte
organisme economice şi oferă, permanent, produse şi/sau servicii altor organisme economice; prin urmare,
evidenţa acestora se ţine mai uşor folosind un sistem informatic de gestiune;
- banca sau băncile cu care lucrează un agent economic sunt exterioare în raport cu realitatea de
modelat, dar nu merită a fi reprezentate în cadrul modelului abstract, deoarece un organism economic
lucrează cu un număr mic de bănci, de regulă, una sau două, evidenţa acestora ţinându-se, mai simplu, fără
ajutorul sistemului informatic de gestiune;
- organismul economic sau compartimentul acestuia, pentru care se proiectează sistemul informatic de
gestiune, nu se reprezintă în cadrul modelului abstract, deoarece întregul model abstract construit

21
exprimă activitatea acestui organism economic sau a compartimentului său supus informatizării şi
elementele obţinute prin desfăşurarea acestei activităţi;
Modelul abstract trebuie să cuprindă numai datele rezultate din activităţile realizate de
organismul economic sau de compartimentul acestuia pentru care se face modelarea. Nu interesează
activităţile realizate de cei cu care se întreţin legături de colaborare sau de afaceri: clienţi, furnizori,
colaboratori, bancă.
Succesiunea de activităţi sau de acţiuni care se desfăşoară în cadrul organismului economic sau al
compartimentului acestuia pentru care se construieşte modelul abstract, determină adăugarea sau modificarea unor
înregistrări pe documentele primare de evidenţă şi control ale tuturor bunurilor, serviciilor şi activităţilor implicate în
procesul respectiv.
Prin urmare, în cadrul modelului abstract care se construieşte în vederea proiectării sistemului informatic de
gestiune, trebuie reprezentate, în mod necesar:
- documentele primare de evidenţă, care conţin datele asupra cărora se vor efectua prelucrările automate sau
care se gestionează automat;
- caracteristicile acestor documente, esenţiale din punct de vedere al evidenţei şi controlului activităţilor
desfăşurate în realitatea de modelat, care exprimă datele ce se pretează a fi prelucrate sau gestionate automat,
folosind un sistem informatic de gestiune;
- acţiunile care generează datele înregistrate pe documentele primare de evidenţă şi control, exprimate prin
relaţiile, legăturile, corespondenţele dintre aceste date.
Tehnicile şi formalismul folosite pentru reprezentarea abstractă a realităţii de informatizat, în special a datelor
şi a relaţiilor dintre ele, în vederea proiectării şi realizării unui sistem informatic de gestiune, depind de metoda de
proiectare aleasă, care impune tipul modelului abstract de reprezentare ce trebuie folosit. Însă, indiferent de modelul
abstract utilizat, elementele realităţii de modelat (documente primare, date, operaţii, relaţii etc.) sunt reprezentate prin
caracteristicile lor relevante, care permit realizarea obiectivului propus şi care conţin datele ce se pretează a fi
prelucrate şi/sau gestionate automat; ele sunt grupate pe categorii/tipuri, în funcţie de caracteristicile lor comune.

7. Concluzii
Organismele economice moderne care, datorită nivelului ridicat de complexitate (tip reţea de
magazine, de hoteluri, de farmacii, de benzinării, de bănci etc) vehiculează volume mari de date ce trebuie
prelucrate rapid pentru fundamentarea deciziilor manageriale necesare funcţionării şi dezvoltării lor, impun
utilizarea SI de management pentru gestionarea şi evidenţierea activităţilor şi bunurilor utilizate în procesul
de producţie sau de prestare de servicii deoarece sistemele clasice de prelucrare nu permit obţinerea
rezultatelor necesare în timp util. Practic, la ora actuală nici un OE nu poate fi condus şi controlat fără
utilizarea SIM, ca SIG, pentru efectuarea prelucrărilor a căror rezultate fundamentează deciziile cadrelor de
conducere în desfăşurarea procesului managerial.

BIBLIOGRAFIE
1. Andronie Maria- Analiza şi Proiectarea sistemelor informatice de gestiune, Editura Fundaţiei
Romania de Maine, 2007, Bucureşti.
2. Zenovic Gherasim, Maria Andronie, Nicolaie Popescu-Bodorin, Informatică managerială în
activitatea de educaţie fizică şi sport, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004;
3. Victoria Stanciu şi colectiv, Proiectarea sistemelor informatice, Editura Dual Tech, Bucureşti,
2002;
4. Mioara Udrică, Proiectarea sistemelor informatice, Editura Titu Maiorescu, Bucureşti, 2005.

BIBLIOGRAFIE ONLINE
1. DEX: Dicţionarul Explicativ al Limbii Române;
2. Webopedia: Online Computer Dictionary for Computer and Internet technology definitions;
3. Wikipedia the free encyclopedia;
4. TechWeb: Tech Encyclopedia.

MODALITATEA DE DESFĂŞURARE A EXAMENULUI FINAL

Examenul final constă în prezentarea unui referat pe tema dată care:
- se prezintă la data stabilită pentru examen de către secretaratul facultăţii, dacă masterandul este înscris
la forma de învăţământ ZI;
- se trimite la adresa de mail andronie_maria@hotmail.com, dacă masterandul este înscris la forma de
învăţământ ID, respectând următoarele condiţii:
1. mailul poartă numele masterandului;
2. mailul se trimite o singură dată şi se aşteaptă confirmarea de primire; se mai trimite odată numai
dacă nu se primeşte confirmarea de primire în timp de 48 ore de la data trimiterii;
3. pe prima pagină a referatului sunt precizate, în ordine

22
 • DENUMIREA MASTERULUI LA CARE SUNTEŢI ÎNSCRIS;
• DENUMIREA DISCIPLINEI PENTRU CARE PREZENTAŢI REFERATUL (aşa cum este ea
specificată în programa analitică);
• NUMELE COMPLET (aşa cum este trecut în catalog).
Dacă mailul nu respectă condiţiile specificate este ignorat.

TEMA REFERATULUI PENTRU EXAMENUL FINAL

Să se identifice metoda de proiectare folosită pentru realizarea unui sistem informatic de management
liber ales care poate fi sistemul informatic folosit de fiecare masterand la locul său de muncă sau un altul la
care are acces. Să se descrie principalele funcţii ale sistemului informatic de management care face obiectul
acestui referat şi să se motiveze rolul său în desfăşurarea activităţii de marketing.

Indicaţii de rezolvare
1. Se consideră că sistemul informatic de management folosit în activitatea de marketing este un
produs software destinat utilizatorului, ca de exemplu: un program de contabilitate (CIEL, MENTOR etc.),
un program de salarii, un program de evidenţă a stocurilor, un program de bibliotecă, un procesor de text
(WORD), un procesor de tabele (EXCEL) sau orice alt produs software folosit într-un domeniu dedicat
(hotelier, asigurări, bancar, sanitar etc.). Prin urmare, alegeţi să prezentaţi produsul software pe care îl
folosiţi, iar în cazul în care nu lucraţi în mod uzual pe calculator, prezentaţi un produs software de uz general
cum sunt procesorul de text (WORD), procesorul de tabele (EXCEL) sau chiar Sistemul de operare
Windows XX (95, 98, XP) şi modalitatea de folosire a acestuia în asistarea activităţii de marketing.
2. Referatul trebuie să cuprindă:
- o scurtă prezentare a produsului software ales: denumire, obiective, funcţionalităţi (maxim o pagină
A4);
- enumerarea principalelor argumente care conduc la concluzia că sistemul informatic prezentat face
parte din categoria sistemelor informatice de management;
- descrierea principalelor componente structurale ale sistemului informatic de management prezentat.

23