MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA INFORMATICĂ, INGINERIE, DESIGN
CATEDRA TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE
 
 
 
 
 
TEZA DE MASTER
 
PLANIFICAREA STRATEGICĂ ÎN MANAGEMENTUL TEHNOLOGIEI INFORMAȚIONALE

Autorul: Țundrea Ionuț-Valentin

Conducătorul tezei: GRECU Alexandr, Inginer, Maestru TIC
 „Informatica este un domeniu al ştiinţei, care are drept scop cercetarea şi satisfacerea necesităţilor informaţionale ale
activităţilor societăţii umane civilizate, iar tehnica de calcul este un mijloc instrumental efectiv pentru accelerarea deservirii
acestor necesităţi”

Conceptul de informatică determină următoarele noţiuni fundamentale: calculatorul; informaţia (structura informaţiei);
prelucrarea informaţiei.
Calculatorul reprezintă un dispozitiv electronic care prelucrează automat informaţia, executând programele elaborate de către
om. Informarea, înţeleasă ca activitate specific umană, de acumulare şi de transmitere a cunoştinţelor, operează cu două noţiuni
fundamentale: informaţie şi dată.
Evaluarea şi folosirea acestora cu un anumit scop sau sens în analize şi experimente se materializează în cunoştinţe.
Noţiunea de informaţie provine de la cuvântul latin informatio, ce înseamnă explicare, comunicare, competenţă. Orice activitate
umană cere perceperea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor.
Tehnologia informației și a comunicațiilor (Information Technology and Communication – IT&C) este formată atît din
echipamentele necesare prelucrării informației și comunicării ei, cât și din software-ul necesar pentru obținerea informațiilor și
transmiterea lor.
Eficacitatea rezolvării la calculator a unei probleme depinde, în primul rând, de tehnologia informaţională utilizată. Dicţionarul
defineşte tehnologia ca ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor etc., utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs. În mod
analog, o tehnologie informaţională reprezintă un ansamblu de procese, metode şi operaţii, utilizate în scopul obţinerii unui
anumit produs informaţional.
Prin produs informaţional vom înţelege un produs-program sau rezultatul executării acestuia la calculator. Prima componentă a
unei tehnologii informaţionale este calculatorul sau reţeaua de calculatoare.
Dacă acestea lipsesc sau nu funcţionează, este imposibil ca o tehnologie informaţională să poată fi utilizată. A doua componentă
a tehnologiei informaţionale o constituie software-ul calculatorului. Acesta este format din programele menite să asigure
conducerea şi controlul procesului de prelucrare, precum şi efectuarea unor lucrări curente.
Software-ul calculatorului constă din următoarele componente: software-ul de bază, software-ul de aplicaţii şi instrumentele
software specializate.
Software-ul de bază (programele de bază) formează, în principal, sistemul de operare care gestionează resursele calculatorului.
Software de aplicaţii (programele de aplicaţii) care reprezintă
seturi de instrucţiuni (algoritmul de rezolvare la calculator a problemei respective) care se dau calculatorului pentru a efectua
operaţiile specifice ale unei aplicaţii solicitate de utilizator.

Fig.1.1. Ciclul de viaţă al unui sistem software (model în

cascadă).
O tehnologie informaţională poate folosi un oarecare sistem software instrumental pentru elaborarea altui produs-program
(instrumental sau aplicativ). Rezolvarea la calculator a unei probleme se efectuează prin executarea programului ce realizează
rezolvarea la calculator a acestei probleme.
Programul solicită datele necesare rezolvării problemei (datele iniţiale) şi generează alte date ce reprezintă soluţia problemei
(rezultatele). Datele iniţiale sunt stocate într-o bază de date, gestionată de un sistem software care în informatică e numit
sistem de gestiune a bazelor de date.

Fig. 1. 2. Executarea la calculator a unui program de rezolvare a

problemei.
Tehnologiile informaţionale folosesc una din cele două metode principale de executare a unui program reprezentat într-un
limbaj evoluat: interpretarea sau compilarea. În cazul interpretării, programul se execută direct în mediul creat de calculator,
sistemul de operare şi sistemul software instrumental.

Fig. 1.3. Rezolvarea la calculator a unei probleme prin metoda interpretării.

În cazul compilării, programul de rezolvare a problemei mai întâi este tradus de către sistemul software instrumental în limbajul
calculatorului, iar apoi executat.

Fig. 1.4. Rezolvarea la calculator a unei probleme prin metoda compilării.

Managementul informațiilor se referă la un ciclu de activitate organizațională: achiziționarea de informații de la una sau mai
multe surse, găzduirea și distribuirea acestor informații pentru cei care au nevoie de ele, și în final arhivarea sau ștergerea lor.

Acest ciclu de implicare organizațională cu informații implică o varietate de părți interesate: de exemplu, cei care sunt
responsabili pentru asigurarea calității, accesibilitatea și utilitatea informațiilor obținute, cei care sunt responsabili pentru
depozitarea în condiții de siguranță și modul de utilizare a lor, precum și cei care au nevoie de ele pentru luarea deciziilor. Părțile
interesate ar putea deține drepturile de proveniență, de schimbare, distribuie sau șterge a informațiilor în conformitate cu
politicile de management al informațiilor organizaționale.

Managementul informațiilor cuprinde toate conceptele generice de management, inclusiv: planificarea, organizarea, structurarea,
prelucrarea, controlul, evaluarea și raportarea activităților de informare, tot cea ce este nevoie pentru a satisface nevoile celor cu
roluri organizaționale sau funcții care depind de informații.
Managementul informațiilor este strâns legat de, și se suprapune cu, gestionarea datelor, sistemelor, tehnologiilor, proceselor și
în cazul în care disponibilitatea informațiilor este esențială pentru succesul organizațional - strategiei.
Datele –  materia primă a vietii organizației, ele sunt compuse din cifre, cuvinte,
simboluri și se referă la evenimente și procese din organizație.
O probleă serioasă pentru un manager este să reușească să ințeleagă potopul de
date care amenință să îl copleșească în decursul activității sale normale.
Informațiile – date care au fost analizate sau interpretate într-un anumit mod,
pentru a-i comunica destinatarului lor anumite semnificații sau cunoștinte (date
care au fost făcute utile).
Figura respectivă arată cum pot funcționa fluxurile informaționale într-o
organizație mare. Săgețile cu două capete reprezintă schimbul de informații între
personalul din prima linie și clienți. Săgețile orientate în sus din stânga piramidei
reprezintă transmiterea informațiilor provenite din prima linie spre partea
superioară a ierarhiei manageriale a organizației. Săgețile din dreapta reprezintă
filtrarea informațiilor despre obiectivele strategice ale organizației spre conștiința
și practicile personalului din prima linie.
Și fluxurile laterale de informații sunt foarte importante: persoanele și
compartimentele cu diferite activități operaționale sau strategice trebuie să-și
cunoască reciproc activitatea. O astfel de diagrama prezintă foarte simplificat
mulțimea fluxurilor de informații posibile.
Sistemul informațional de management
Conceptul de sistem

Fig. 1.5. Sistem cu bucla de feed-back

Bucla de feed-back are rolul de a asigura sistemului capacitatea d 727e41h de a se regla în funcție de condițiile în care
functionează.
În forma cea mai simplă, un sistem de informații este alcătuit din:
Date

 
Fig. 1.6. Proces de transformare a datelor.
Sistemul informațional de management este un sistem care convertește datele obținute din surse interne și externe în
informații, și le comunică într-o formă adecvată managerilor de la toate nivelurile și din toate funcțiunile organizației
ajutându-i să ia decizii eficace și oportune în activitățile lor de planificare, organizare, antrenare, coordonare și control.

Fig. 1.7. Schema unui sistem informațional de management.

Cele mai bune sisteme informaționale de management sunt cele în care nu apar suprapuneri (datele sunt colectate si procesate
numai o singură dată), iar prelucrarea se face rapid și ca un produs secundar al activității curente.
Când se concepe sau se modernizează un sistem informațional de management, este esențial ca utilizatorii să fie atrași să
participe alături de specialiști.
Îmbunătățirea sistemului informațional de management al unei organizații îi conferă acesteia un avantaj competitiv și/sau șanse
mai bune de îmbunătățire a performanțelor în plan general.

Managementul tehnologiilor este setul de politici și practici care influențează pozitiv tehnologiile, cu scopul construirii,
menținerii și creșterii avantajului competițional al firmelor pe baza cunoștințelor cu drept de proprietate și a know-how-ului.
Managementul tehnologiilor este aplicarea tehnicilor manageriale celor mai adecvate pentru a asigura că factorul tehnologie este
exploatat pentru atingerea obiectivelor întreprinderii. O parte hotărâtoare a acestei abordări constă în implementarea corectă a
practicilor adecvate referitoare la managementul tehnologiilor și managementul inovațiilor, la nivelul întreprinderii.
Managementul tehnologiilor se referă la acele activități implicate în dezvoltarea și exploatarea capabilităților tehnologice pentru
avantaj competitiv sustenabil; acesta este o parte integrală și necesară a procesului de dezvoltare industrială eficientă. 
Conținutul specific al managementului tehnologiilor (MT) variază în funcție de nivelul de dezvoltare al unei țări. În țările
industriale avansate, MT ar putea însemna abilitatea de a introduce sectorul de industrii cu tehnologii de vârf ( high-tech) sau de a
avansa în domeniul inovării. În multe țări în curs de dezvoltare, MT implică deseori abilitatea de a deveni mai eficient și competitiv
în privința tehnologiilor importate într-un domeniu de activitate de fabricație.

În 1998 a fost sugerat că managementul tehnologiilor este practica integrării strategiei tehnologice cu strategia de afaceri, iar o
astfel de integrare necesită coordonarea deliberată a cercetării-dezvoltării cu fabricația și cu alte funcțiuni operaționale ale
organizației industriale.
Totodată s-a propus un model general al managementului tehnologiilor, constituit din cinci procese generice:
 identificarea tehnologiilor pentru produse viitoare, care sunt importante pentru companie;
 selectarea tehnologiilor care ar putea fi sprijinite de companie;
 achiziția și asimilarea tehnologiilor selectate;
 exploatarea tehnologiilor selectate, pentru a genera profit sau alte beneficii;
 protecția cunoștințelor și expertizei încorporate în produse și în sistemele de fabricație.
În anul 2002 s-a propus, o definiție generală și cuprinzătoare a conceptului de MT:" Managementul tehnologiilor poate fi definit
ca o aplicație holistică și integrată a ingineriei, științei și capabilităților managementului la managementul strategic al
tehnologiilor de produs și de proces, noi și relevante, cu scopul de a forma și a îndeplini obiectivele și scopurile necesare pentru
succesul organizației".

Această definiție subliniază necesitatea de a efectua managementul tehnologiilor pe tot parcursul ciclului lor de viață, adică de la
concepția tehnologiei până la înlocuirea acesteia. Pot fi evidențiate două aspecte importante ale acestei definiții:
 tehnologia contribuie la formarea și îndeplinirea strategiei de afaceri a organizației;
 obiectivul managementului tehnologiilor este, în esență, de a contribui la succesul organizației, însă "succesul" trebuie să fie
definit pentru fiecare organizație/companie particulară. În general, succesul depinde de doi factori specifici: resursele tehnice
și capabilitățile de management.
Procesul de planificare a tehnologiei identifică noi oportunități de tehnologii care trebuie să satisfacă obiectivele strategiei de
afaceri și care vor trebui să completeze lipsurile din mediul de fabricație existent, evaluează beneficiile care ar rezulta din
realizarea oportunităților, determină fezabilitatea de realizare a oportunităților în mediul de fabricație existent și produce un plan
de acțiuni cu faze în timp, pentru selectarea tehnologiilor. Acest plan de acțiuni include sarcini, jaloane, măsuri, cerințe de resurse,
cerințe pentru organizație, în vederea implementării planului.

Managementul strategic al tehnologiilor implică dezvoltarea strategiei tehnologice în aliniere cu strategia de afaceri.
MULȚUMESC DE ATENȚIE!!!!!!!!!!