Energia solara

Panourile solare sunt mijloace de captare si utilizare a energiei solare. Exista

doua mari tipuri de panouri solare utilizate in prezent:

1. panouri solare folosite la incalzit;

2. panouri solare ce utilizeaza celule fotovoltaice pentru producerea de energie
electrica.

Panourile solare folosite la incalzit

Acestea sunt folosite pentru incalzirea apei sau a locuintelor. Procesul lor de
functionare, simplificat desigur, este urmatorul: panourile capteaza caldura solara si o
transfera prin intermediul unor tuburi unui flux de apa. Astfel, apa este incalzita si
poate fi apoi folosita sau stocata pentru utilizare. Aceste sisteme sunt avantajoase in
locurile unde nu exista alte mijloace de incalzire, nu necesita utilizarea de energie
electrica, sunt ecologice.

Panouri solare folosite la producerea energiei electrice

Panourile din aceasta categorie sunt cu adevarat interesante, pentru ca produc

energie electrica gratuita. La baza acestui proces sta celula fotovoltaica. Pe scurt, in
contact cu razele soarelui, aceasta produce energie electrica.

Pentru a intra in detaliu: fotonii din razele solare ‘bombardeaza’ atomii

materialelor din care este realizata celula fotovoltaica. Sub acesta actiune, acestia tind
sa elibereze si astfel se formeaza energia electrica.

Sistemele de producere a energiei electrice cu panouri solare sunt fiabile,

putand rezista pana la 25 de ani. Se estimeaza ca pretul de producere in acest mod a
energiei electrice il va egala in cativa ani pe cel al energiei poluante (termocentralele).

Energia eoliana

Pentru amplasarea agregatelor eoliene sunt interesante doar zonele in care

viteza medie a vantului este cel putin egala cu patru metri pe secunda, la nivelul
standard de zece matri deasupra solului. Cu exceptia zonelor montane, unde conditiile
meteorologice vitrege fac dificila instalarea si intretinerea agregatelor eoliene, viteze
egale sau superioare pragului de patru metri pe secunda se regasesc in Romania in
Podisul Central Moldovenesc si in Dobrogea.
 Asadar, pentru casele izolate, energia eoliana poate fi numai o sursa
complementara de energie si conditionata de zona de amplasament.

Energia geotermala- pompe de caldura

O pompa de caldura este un sistem de incalzire si/ sau climatizare care

foloseste caldura stocata in pamant pentru a incalzi/ climatiza o locuinta. Pompele de
caldura geotermala se bazeaza pe faptul ca temperatura in sol, la cativa metri
adancime, este destul de constanta pe toata perioada anului.

Pompele de caldura geotermale transfera caldura din pamant in locuinta iarna,

iar vara transferul are loc invers, din locuinta in pamant. Spre deosebire de un boiler,
o pompa de caldura transfera caldura, nu o produce. Pompele de caldura mai sunt
cunoscute si sub numele de sisteme de geo-schimb si nu trebuie confundate cu
incalzirea geotermala, posibil doar in zonele in care din pamant ies aburi fierbinti
datorita izvoarelor subterane calde.

Pompele de caldura de tipul apa-apa sunt construite in special pentru piata

europeana, datorita existentei preponderente a sistemelor de incalzire cu apa pe
continent.

Pompele de caldura de tipul sol-apa sau captator de caldura-apa sunt foarte

asemanatoare cu pompele de caldura de tipul apa-apa. Intre sursa de caldura-sol sau
captatorul de caldura- si agregatul compact al pompei de caldura circula un agent
intermediar, cu punct de congelara scazut.

Pompele de caldura de tipul aer-apa ca si cele de tipul apa-apa sunt gandite in

special pentru continetul european, unde sistemele de incalzire cu apa sunt extrem de
raspandite si isi pot gasi astfel un domeniu de utilizare.

Planul Uniunii Europene de a majora consumul de energie eoliana sau

provenind din alte surse regenerabilepana in anul 2020 ar putea implica
implementarea unui program prin care tarile bogate vor subventionainvestitiile in
domeniu in statele mai sarace.

Alatura-te comunitatii EcoSapiens

Norvegienii vor pune în circulaţie în capitala ţării, Oslo, autobuze ce vor fi

alimentate cu biometan obţinut din apele uzate. Regatul Norvegiei a alocat, de
curând, peste 400 miliarde de dolari pentru producerea de energie din surse
regenerabile.

Peste o treime din teritoriul Norvegiei, ţara în care se află nenumăraţi gheţari, iar
fiordurile reprezintă unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din lume, se află
dincolo de cercul polar.
Stat bogat în petrol, gaze şi păduri, principalele resurse minerale aflându-se în Marea
Nordului, Norvegia face investiţii puternice în energiile regenerabile, o parte din
fonduri fiind orientată şi spre protecţia mediului.

Peste 400 miliarde de dolari au fost alocate, de curând, energiei verzi, iar organizaţiile
de mediu au cerut autorităţilor ca banii proveniţi din comerţul cu petrol să fie investiţi
pentru colectarea şi stocarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Al cincilea exportator de petrol, la nivel mondial, înainte de cel de-al Doilea Război
Mondial nu avea electricitate suficientă, o cincime din populaţia acestui stat neavând
acces, în acea perioadă, la reţeaua electrică.

Criza petrolului din 1973 a stârnit interesul internaţional pentru sursele de energie
regenerabilă atât ca măsură mai puţin costisitoare, cât şi din grijă faţă de mediu.

Formele de energie regenerabilă, care se află într-o continuă dezvoltare, sunt energia
valurilor, energia eoliană, maşinile termice şi noi forme de bioenergie reprezentate de
biomasă şi biocombustibili.

Autobuze cu biometan în Oslo

Ingenioşi în materie de energie verde, norvegienii s-au gândit să pună în circulaţie în

capitala ţării, Oslo, autobuze ce vor fi alimentate cu biometan obţinut din apa
menajeră care se scurge în canalizări. Ambiţia edililor este ca oraşul lor să fie unul
verde, Oslo fiind renumit pentru politicile sale de mediu. Folosirea biometanului
pentru transportul public va contribui la protejarea mediului, dar şi la reducerea
emisiilor de carbon prin eliminarea carburanţilor convenţionali.

Biometanul poate fi extras din apa menajeră care se varsă în canalizările oraşului.
Microbii descompun apa uzată, obţinându-se astfel biogazul, care va fi transformat în
biometan, prin prelucrare, şi va fi folosit de către motoarele maşinilor din transportul
public.

Deocamdată, gazele care provin din apele uzate strânse în canalizările din Oslo sunt
stocate într-o centrală de colectare a apelor uzate, unde ard mocnit, emiţând 17.000
tone de dioxid de carbon. Însă, din septembrie 2009, gazul va fi captat şi transformat
în biometan, făcând să ruleze pe străzile capitalei norvegiene aproximativ 200 de
autobuze.

Motoarele diesel ale autobuzelor nu vor avea nevoie de modificări majore pentru a fi
adaptate la noul tip de carburant, care va fi stocat în nişte minicisterne speciale,
agăţate deasupra maşinilor. Singura problemă, care nu este de neglijat, este legată de
zgomotul pe care este posibil să-l facă autobuzele în timpul mersului, având în vedere
că greutatea lor va creşte considerabil din cauza minicisternelor cu biometan.

Printre cele mai bogate ţări

În Oslo, poluarea din transportul public a crescut din anul 2000 până în prezent cu
10%, contribuind astfel cu mai mult de 50% la totalul emisiilor de carbon din oraş.
Având în vedere că Norvegia s-a angajat să-şi reducă emisiile poluante până în 2050,
noul proiect din transportul public vine în sprijinul acestei decizii. Starea
hidroenergetică a acestei ţări este considerată un atu şi, în acelaşi timp, Norvegia se
numără printre primele state din lume în ceea ce priveşte producţia de gaze naturale
sau utilizarea hidrogenului ca sursă de energie, iar cercetarea în domeniul
tehnologiilor prietenoase cu mediul se află într-un stadiu avansat.

Norvegia furnizează 21% din cantitatea de gaz importată de Europa, faţă de 41% cât
oferă Rusia. Producţia ţării scandinave a crescut semnificativ în ultimii ani, în
condiţiile în care numeroase ţări europene o preferă ca alternativă la gazul rusesc.

„Bateria electrică“ a Europei

Ministrul norvegian al Energiei şi Petrolului, Aaslaug Haga, anunţa anul trecut

intenţia Guvernului de la Oslo de a dezvolta ferme eoliene în valoare de 44 miliarde
de dolari până în 2050. Prin această investiţie, Regatul Norvegiei ar putea contribui
semnificativ la îndeplinirea obiectivelor Uniunii Europene privind producerea de
energie din surse regenerabile. Până în 2020, 20% din cantitatea de energie electrică
din statele europene trebuie asigurată din astfel de surse.

Centrală electrică cu apă sărată

Prima centrală din lume care va folosi apa de mare pentru a produce o nouă formă de
energie regenerabilă, energia osmotică, va fi construită de norvegieni lângă Oslo.

Centrala, de dimensiuni mici, va genera energie folosind diferenţa de presiune dintre

apa sărată a mării şi apa dulce, prin exploatarea energiei naturale ce rezultă în urma
procesului de osmoză.

Compania norvegiană Statkraft, care se ocupă de acest proiect, a finalizat prototipul

centralei la sfârşitul anului trecut şi apreciază că în 2015 va începe livrarea
electricităţii, până atunci urmând să-şi pună la punct tehnologia.

Energia osmotică este nepoluantă şi compania norvegiană susţine că prin această

tehnologie ar putea produce pe viitor, la scară mondială, 1.600 de terawaţi pe oră, de
13 ori mai mult decât producţia hidroelectrică anuală a Norvegiei.

Interes pentru România

Specialiştii de la compania norvegiană Rainpower sunt interesaţi să investească în

România într-un nou proiect pentru construirea unei hidrocentrale ori să cumpere una
dintre hidrocentralele mai vechi.

Rainpower are deschise birouri în China, Spania, Portugalia, Elveţia, Angola, Turcia
şi în state din America Latină. Firma, înfiinţată în urmă cu 150 de ani în Norvegia,
este specializată în producerea energiei electrice din resurse hidroenergetice şi în
furnizarea de echipamente hidromecanice.

In zilele noastre asistam la... „inverzirea“ intregii politici europene, precum si a

mediului de afaceri si a liniilor de productie. Ne conducem dupa imperative
ecologice in aproape tot ce facem: masini, energie, locuri de munca,
tehnologie, finante, politica si guvernare. Totusi, exista diferente mari intre
angajamentele ecologice ale celor 27 de state membre ale Uniunii Europene
(UE). Majoritatea tarilor vad o oportunitate in ecologie, dar unele trebuie
impinse de la spate prin directive draconice instituite la Bruxelles.
Ca cetateni europeni, suntem toti interesati de performantele ecologice ale
tarilor noastre. Reader’s Digest a analizat o serie de rapoarte internationale
si a selectat cei mai importanti cinci indicatori ecologici. Acestia au stat la
baza topului nostru cu cele mai verzi tari. Campioana „verde“ a Europei
(inteleasa ca UE plus Norvegia si Elvetia) este Suedia, urmata, cu un scor
apropiat, de Elvetia.
Suedezii au ecologia in sange. Ei au un spital climatizat vara cu zapada
adunata iarna, birouri climatizate cu apa de mare. Camioanele lor militare
si tractoarele forestiere au motoare hibride, iar autostrada E14, de 500 km,
care strabate Suedia, urmeaza sa devina „autostrada verde“, dupa ce va fi
dotata cu statii de alimentare cu biogaz, cu etanol, cu motorina din rapita si
cu electricitate.
Lemnul din padurile sustenabile suedeze furnizeaza caldura si lumina, dar
exista un program de inovatii care isi propune sa obtina, din materia prima
oferita de copaci, peste 2.000 de produse care inainte se faceau din petrol.
Putini stiu ca azi celuloza se foloseste ca agent de legare in compozitia
pastilelor pentru dureri de cap, a textilelor si chiar a membranelor de
carnati. Principala trasatura a suedezilor este entuziasmul de a ecologiza
orice. Jumatate din productia de energie va fi regenerabila, in 2030
masinile nu vor mai merge cu benzina si motorina, iar in 2050 tara nu va
mai emite dioxid de carbon. Ministrul Mediului, Andreas Carlgren, spune ca
este „cea mai ambitioasa strategie verde din Europa“.
Nici elvetienii nu se lasa mai prejos. Reteaua de cai ferate este atat de
buna in Zürich, incat doar o treime din navetisti folosesc masini. Primaria,
un hotel si aeroportul sunt incalzite si climatizate ieftin, prin instalatii
subterane. Pavilionul Elvetiei de la Expozitia Internationala de la Shanghai,
de anul acesta, este inconjurat de perdele masive din luminite suspendate,
care se alimenteaza cu energia solara.
Euro-energia verde
Centralizand datele din cinci studii de mediu internationale, Europa apare
ca motorul ecologic principal in lume. Capacitatea de a produce
electricitate nepoluanta va fi factorul principal care va mentine Europa in
fruntea cursei pentru protectia mediului. De curand, a aparut si un nou
argument in favoarea energiei verzi: face bine si la buzunar. „Intram intr-o
era in care oricine poate genera si distribui electricitate, la fel cum
producem si oferim informatii pe internet“, declara Jeremy Rifkin, un
vizionar care ofera consultanta guvernelor europene. „Europa are toate
cunostintele pentru a deveni varful de lance in productia de energie
regenerabila si a conduce lumea spre o noua era economica.“ Aceasta ar
putea fi a treia revolutie industriala. Prima s-a alimentat cu carbune, a
doua cu petrol, iar aceasta cu surse de energie regenerabila, ca vantul,
soarele si valurile.
In zece ani, o retea electrica de 30 de miliarde de euro va uni mai multe
surse de energie regenerabila din noua tari din jurul Marii Nordului, inclusiv
Irlanda si Luxemburg. Sute de kilometri de cablu submarin vor conecta
parcuri eoliene de pe tarmurile batute de vant ale Marii Britanii cu uzinele
belgiene de energie obtinuta din valuri, cu hidrocentralele din Norvegia si
cu panourile solare din Germania – toate alimentand un sistem ecologic
gigantic.
Pionierul acestei revolutii este Germania. Dezastrul de la Cernobil si
deversarile toxice in Rin din anii ’80 au transformat rapid Germania intr-o
sustinatoare a protectiei mediului si o promotoare a ecologiei ca
oportunitate comerciala. Are cele mai multe mori de vant pe cap de locuitor
si e cea mai mare producatoare de energie solara. A declarat 2010 ca Anul
Energiei, iar guvernul a investit 620 de milioane de euro in cercetarile din
energie. „Revolutia verde a inceput“, spune Peter Löscher, seful Siemens,
cel mai mare grup de inginerie din Europa. „Pana in 2020, tehnologia verde
va depasi in volum industria auto si sectorul de inginerie din Germania.“
Tehnologia curata este un concept de afaceri total nou, domeniu in care
Europa este lider mondial. Suedia are peste 5.000 de companii
producatoare de tehnologie curata, cu previziuni de crestere uimitoare. In
Europa, companiile care imbina afacerile cu ecologia ajung in frunte. „Cu
noua sa haina verde, Uniunea Europeana s-a transformat intr-un imens
laborator care remodeleaza viitorul umanitatii“, spune Rifkin.
Industriile bazate pe petrol sunt considerate demodate, iar Comisia
Europeana investeste miliarde in noua viziune. Janez Potočnik, comisarul
pentru stiinta si cercetare, afirma: „Suntem pionieri. Nu ne putem permite
sa ratam ocazia de a conduce revolutia verde“.
Cum calculezi Indicele Verde
Tabelul (vezi mai jos) cu performantele ecologice ale tarilor europene
contine cinci indicatori.
La fiecare dintre ei s-a stabilit o ierarhie a celor 29 de tari europene si am
adaugat scorurile si totalul obtinute de fiecare tara. Tarile cele mai verzi au
scorurile totale cele mai mici.
Indicator 1
Indicele de performanta a mediului
Acest indice complex, prescurtat in engleza EPI (Environmental
Performance Index), a fost conceput de Universitatile Yale si Columbia. Cu
ajutorul acestuia au fost clasificate 163 de tari in functie de 25 de parametri
(de la utilizarea pesticidelor si calitatea aerului, pana la deseuri si
conservarea habitatelor naturale). Tarile europene domina lista si 24 din 29
de tari sunt inaintea Statelor Unite. Islanda este prima in lume, mai ales
datorita energiei curate de tip geotermal. O urmeaza Elvetia, Suedia si
Norvegia, alaturi de Costa Rica.
Indicator 2
Indicele planetei fericite
In tabelele de mai jos este prescurtat HPI, de la englezescul Happy Planet
Index. Satisfactia cu privire la propriul trai, speranta de viata si amprenta
de carbon s-au imbinat in acest indicator pentru a masura gradul in care
resursele utilizate din fiecare tara se reflecta intr-o viata fericita.
Conceput de fundatia New Economics din Londra, cu sprijinul asociatiei
Friends of the Earth UK, indicatorul se bucura de o larga reputatie, fiind
considerat o unitate de masura a standardelor de viata mai veridica decat
PIB (produsul intern brut), folosit acum de economisti. „Indicatorul arata ca
poti atinge un nivel mare de bunastare si satisfactie in viata consumand
mai putine resurse“, spune Saamah Abdallah, autorul ultimului raport.
Indicator 3
Indicele de performanta in schimbarea climatica
Este prescurtat CCPI, de la englezescul Climate Change Performance
Index. La baza acestui indicator stau emisiile de gaze de sera, precum
CO2 si eficienta politicilor guvernamentale privind schimbarea climatica.
Acesta compara 57 de tari responsabile pentru 90% din emisiile de carbon
in lume si a fost gandit de Germanwatch din Berlin si Climate Action
Network Europe din Bruxelles. „Indicatorul arata ca nicio tara nu a luat
masuri in mod suficient“, spune Jan Burck, de la Germanwatch. „Brazilia a
depasit Suedia, fiind prima din lume.“ Marea Britanie si Germania au
scoruri egale. „Marea Britanie isi amelioreaza situatia prin coerenta politicii,
care planifica masuri pana in anul 2050“, afirma Burck. Letonia emite cele
mai putin gaze de sera pe cap de locuitor, iar Luxemburg si Estonia, cele
mai multe.
Indicator 4
Biodiversitatea
Padurile virgine, muntii, lacurile si tarmurile unde flora si fauna prospera
pozitioneaza Elvetia si Finlanda in capul listei tarilor europene din punct de
vedere al biodiversitatii. Totusi, ele se afla doar pe locurile 17, respectiv 23
in lume, dupa o serie de tari africane. Biodiversitatea este probabil cea mai
sigura unitate de masura a sanatatii si bunastarii generale a planetei, crede
James Leape, director al WWF International. Cancelarul german Angela
Merkel este de acord: „Diversitatea biologica are aceeasi importanta ca
protectia climei“, a spus Merkel, la recenta lansare a conferintei ONU „2010
– Anul biodiversitatii“. Principalele ecosisteme din Europa sunt
reprezentate de culturile agricole (33%), paduri (30%) si pasuni (16%).
Mediul urban acopera doar 2%. Avem pe continent 250 de specii de
mamifere, 700 de pasari, 90.000 de insecte si 31.000 de plante. +i nu mai
putin de 80.000 de parcuri de conservare a speciilor, protejate prin lege.
Prima tara din Europa la protectia habitatelor este Portugalia, unde 100%
din habitatele periclitate sunt protejate.
Indicator 5
Sisteme de energie regenerabila
Prescurtat RES, de la Renewable Energy Systems. Cu cele 20.000 de mori
de vant si cele mai mari uzine de energie solara fotovoltaica, Germania
este de departe lider. Spania si Norvegia se apropie cu repeziciune. Marea
Britanie face progrese cu un proiect de constructie a 7.000 de mori de vant
amplasate la o distanta de pana la 100 km de coasta si a celui mai mare
parc eolian din Europa, in estuarul Tamisei. Acesta va furniza energia
pentru Jocurile Olimpice de la Londra. Norvegia si Elvetia sunt
binecuvantate cu multe resurse hidrologice, iar Suedia, Letonia si Austria
obtin multa energie din rumegus.
De ce energie regenerabila?

In ultimul secol, folosirea energiei din combustibili fosili (petrol, gaz, cãbuni: prin
ardere), a avut efecte dezastruoase asupra mediului, mai mari decît orice activitate umanã
din istorie: acumularea de gaze nocive în atmosferã, ceea ce a declanşat procese (poate
ireversibile), precum: subţierea stratului de ozon, incãlizirea globalã, etc. De aceea,
utilizarea unor surse alternative de energie, devine tot mai importantã pentru lumea de
azi.
Aceste surse, precum: soarele vîntul, practic nu se consumã şi se numesc: energii
regenerabile. Produc emisii mult mai puţine, reduc poluarea chimicã, termicã, radioacticã
şi sînt disponibile, teoretic oriunde pe glob. Mai sînt cunoscute şi ca surse alternative sau
neconvenţionale. Tipurile de energie alternativã sînt: energia solarã, energia eolianã,
hidroenergia, energia valurilor, energia geotermalã, bioenergia (biocombustibili, reziduri
animale), biodiesel(dintr-o anumitã perspectivã)

Programul ,,Casa Verde"

Statul român vine în sprijinul investitorilorcare folosesc surse alternative pentru

producerea energiei. Primaul pas a fost fãcut de Ministerului Mediului şi Pãdurilor şi
Administraţiei Fondului pentru Mediu.
Programul demarat de Ministerului Mediului şi Pãdurilor şi Administraţiei Fondului
pentru Mediu şi denumit generic ,,Casa Verde"a început de la 1 iulie 2010 şi prevede
instalarea sistemelor de încãlzire care utilizeazã energie regenerabilã, inclusiv înlocuirea
sau completarea sistemelor clasice de încãlzire. Programul se adreseazã exclusiv
persoanelor fizice care pot sã depunã dosarele de finanţare nerambursabilã la agenţiile
judeţene de mediu din localitãţile unde domiciliazã. Bugetul alocat Programului pentru
anul 2010 este de 110 milioane lei, fiind distribuit la nivelul fiecãrui judeţ, în funcţie de
numãrul de locuitori al acestuia. Scopul acestui Program este îmbunãtãţirea calitãţii
aerului, apei şi solului prin reducerea gradului de poluare cauzatã de arderea lemnului şi a
combustibililor fosili utilizaţi pentru producerea energiei termice folosite pentru încãlzire
şi obţinerea de apã caldã menajerã.
Prin finanţarea nerambursabilã din Fondul pentru mediu a proiectelor privind
instalarea sistemelor de încãlzire care utilizeazã energie regenerabilã, inclusiv înlocuirea
sau completarea sistemelor clasice de încãlzire, se încurajeazã utilizarea sistemelor care
folosesc sursele de energie regenerabilã, nepoluante.
Programul constã în acordarea unor sume fixe, din bugetul Fondului pentru mediu, în
funcţie de tipul instalaţiei. Pânã la 6.000 lei pentru instalarea panourilor solare; pânã la
8.000 lei pentru instalarea pompelor de cãldurã; pânã la 6.000 lei pentru instalaţie de
producere a energiei termice pe bazã de peleţi, brichete, tocãturã lemnoasã, precum şi
orice fel de resturi şi deşeuri vegetale, agricole, forestiere, silvice. Solicitantul acestui
program trebuie sã fie proprietar/coproprietar al imobilului pe/în care se implementeazã
proiectul, iar imobilul trebuie sã nu facã obiectul unui litigiu. Informaţii suplimentarea
pot fi obţinute pe paginile web www.mmediu.ro şi www.afm.ro.

Puterea eolianã

Energia eolianã este o sursã de energie regenerabilã generatã din puterea vântului. La
sfârşitul anului 2006, capacitatea mondialã a generatoarelor eoliene era de 73904 MW,
acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electricã. Deşi
încã o sursã relativ minorã de energie electricã pentru majoritatea ţãrilor, producţia
energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006, ajungându-se ca, în
unele ţãri, ponderea energiei eoliene în consumul total de energie sã fie semnificativ:
Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%).
Vânturile se formeazã deorece soarele nu încãlzeşte Pãmântul uniform, fapt care
creeazã mişcãri de aer. Energia cineticã din vân t poate fi folositã pentru a roti nişte
turbine, care sunt capabile de a genera electricitate. Unele turbine pot produce 5 MW,
deşi aceasta necesitã o vitezã a vântului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe
orã. Puţine zone pe pãmânt au aceste viteze ale vântului, dar vânturi mai puternice se pot
gãsi la altitudini mai mari şi în zone oceanice. Energia eolianã este folositã extensiv în
ziua de astãzi, şi turbine noi de vânt se construiesc în toatã lumea, energia eolianã fiind
sursa de energie cu cea mai rapidã creştere în ultimii ani. Majoritatea turbinelor produc
energie peste 25% din timp, acest procent crescând iarna, când vânturile sunt mai
puternice.
Se crede cã potenţialul tehnic mondial al energiei eoliene poate sã asigure de cinci ori
mai multã energie decât este consumatã acum. Acest nivel de exploatare ar necesita
12,7% din suprafaţã Pãmântul (excluzând oceanele) sã fie acoperite de parcuri de turbine,
presupunând cã terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pãtrat.
Aceste cifre nu iau în considerare îmbunãtãţirea randamentului turbinelor şi a soluţiilor
tehnice utilizate. Energia eolianã s-a dovedit deja a fi o soluţie foarte bunã la problema
energeticã globalã. Utilizarea resurselor regenerabile se adreseazã nu numai producerii de
energie, dar prin modul particular de generare reformuleazã şi modelul de dezvoltare,
prin descentralizarea surselor. Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de
substanţe poluante şi gaze cu efect de serã, datoritã faptului cã nu se ard combustibili.
Producerea de energie eolianã nu implicã producerea nici unui fel de deşeuri. Costul
energiei electrice produse în centralele eoliene moderne a scãzut substanţial în ultimii ani,
ajungând în S.U.A. sã fie chiar mai mici decât în cazul energiei generate din
combustibili, chiar dacã nu se iau în considerare externalitãţile negative inerente utilizãrii
combustibililor clasici. În 2004, preţul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime faţã de
cel din anii 80, iar previziunile sunt de continuare a scãderii acestora, deoarece se pun în
funcţiuni tot mai multe unitãţi eoliene cu putere instalatã de mai mulţi megawaţi. Pe de
altã parte costurile de scoatere din funcţiune, la capãtul perioadei normale de funcţionare,
sînt minime, acestea putând fi integral reciclate. Desigur şi aceste entrale au unele
dezavantaje şi care se referã la resursa energeticã relativ limitatã, inconstanţa datoritã
variaţiei vitezei vântului şi numãrului redus de amplasamente posibile. Puţine locuri pe
Pãmânt oferã posibilitatea producerii a suficientã electricitate folosind energia vântului.
Un important dezavantaj al producţiei de energie eolianã a fost preţul destul de mare
de producere a energiei şi fiabilitatea relativ redusã a turbinelor. În ultimii ani, însã,
preţul de producţie pe unitate de energie electricã a scãzut drastic, ajungând, prin
îmbunãtãţirea parametrilor tehnici ai turbinelor, la cifre de ordinul 3-4 eurocenţi pe
kilowatt orã. Un alt dezavantaj se referã la ,,poluarea vizualã" şi o ,,poluare sonorã". Un
alt dezavantaj este riscul mare de distrugere în cazul furtunilor, dacã viteza vântului
depãşeşte limitele admise la proiectare.
Energia solarã

Energia solarã este energia emisã de Soare pe întreg domeniul radiaţiei sale
electromagnetice. Energia solarã este consideratã energie regenerabilã şi stã la baza celor
mai multe forme de energie de pe Pãmânt: energia hidraulicã, energia eolianã, energia
combustibililor etc. Conversia în energie a combustibililor se face prin fotosintezã.
Energia solarã poate fi folositã sã: genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice);
genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale); încãlzeascã clãdiri,
direct; încãlzeascã clãdiri, prin pompe de cãldurã; încãlzeascã clãdiri şi sã producã apã
caldã de consum prin panouri solare termice. Instalaţiile solare sînt de douã tipuri:
termice şi fotovoltaice. Instalaţiile fotovoltaice produc energie electricã fãrã costuri de
combustibil. Panourile solare fotovoltaice produc energie electricã 4 h/zi (calculul se face
pe minim: orele de luminã iarna). Ziua, timp de 4 ore, (iarna 1,5 ore) aceste panouri
solare produc energie electricã, aceasta putînd fi stocatã în acumulatori, pentru a fi
folositã dea lungul nopţii, la casele izolate, fãrã legaturã la reţeaua electricã naţionalã.
Comparativ cu puterea furnizatã şi durata de viaţã, investiţia necesarã în panourile
fotovoltaice este mare. Panourile necesitã spaţiu de instalare orientat convenabil, iar fãrã
un sistem de stocare (care, la rândul sãu, necesitã investiţii şi întreţinere) energia generatã
este disponibilã doar în miezul zilei, cand consumul e mic.

Energia apei

Energia hidraulicã reprezintã capacitatea unui sistem fizic (apa) de a efectua un lucru
mecanic la trecerea dintr-o stare datã în altã stare (curgere). Datoritã circuitului apei în
naturã întreţinut de energia Soarelui, este consideratã o formã de energie
regenerabilã.Energia hidraulicã este de fapt o energie mecanicã, formatã din energia
potenţialã a apei datã de diferenţa de nivel între lacul de acumulare şi centralã, respectiv
din energia cineticã a apei în mişcare. Exploatarea acestei energii se face curent în
hidrocentrale, care transformã energia potenţialã a apei în energie cineticã, pe care apoi o
capteazã cu ajutorul unor turbine hidraulice care acţioneazã generatoare electrice care o
transformã în energie electricã. Tot forme de energie hidraulicã sînt considerate energia
cineticã a valurilor şi mareelor.
 Energia hidraulicã a fost folositã încã din antichitate. În India se foloseau roţile
hidraulice la morile de apã. În Imperiul Roman morile acţionate de apã produceau fâinã şi
erau folosite de asemenea la acţionarea gaterelor pentru tãierea lemnului şi a pietrei.
Puterea unui torent de apã eliberatã dintr-un rezervor a fost folositã la extracţia
minereurilor, metodã descrisã încã de Pliniu cel Bãtrân. Metoda a fost folositã pe larg în
evul mediu în Marea Britanie şi chiar mai târziu la extracţia minereurilor de plumb şi
staniu. Metoda a evoluat în mineritul hidraulic, folositã în perioada goanei dupã aur din
California. În China şi în Extremul orient, roţi hidraulice cu cupe erau folosite la irigarea
culturilor. În anii 1830, în perioada de vârf a canalelor, energia hidraulicã era folositã la
tractarea barjelor în sus şi în josul pantelor pronunţate. Energia mecanicã necesarã
diverselor industrii a determinat amplasarea acestora lângã cãderile de apã. În zilele de
azi utilizarea curentã a energiei hidraulice se face pentru producerea curentului electric,
care este produs în acest caz costuri relativ reduse, iar energia produsã poate fi utilizatã
relativ departe de surse.

Hidrocentrala de la Porţile de Fier.

Energia apei a fost folositã lanoi în ţarã ca sursã importnatã pentru producerea
energiei electrice. Au fost construite de-a lungul anilor o serie de hidrocentrale pe
cursurile de apã. Cea mai mare investiţie în acest sens a fost Hidrocentrala de la Porţile
de Fier,dupã care au urmat investiţiile de pe cursul Oltului.
O hidrocentralã utilizeazã amenajãri ale râurilor sub formã de baraje, în scopul
producerii energiei electrice. Potenţialul unei exploatãri hidroelectrice depinde atât de
cãdere, cât şi de debitul de apã disponibil. Cu cât cãderea şi debitul disponibile sunt mai
mari, cu atât se poate obţine mai multã energie electricã. Energia hidraulicã este captatã
cu turbine. Potenţialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994 în proporţie de
cca. 40 %. Centrale hidroelectrice aveau o putere instalatã de 5,8 GW, reprezentând circa
40% din puterea instalatã în România. Producţia efectivã a hidrocentralelor a fost în 1994
de aproape 13 TWh, reprezentând circa 24 % din totalul energiei electrice produse.
Actual puterea instalatã depãşeşte 6 GW, iar producţia este de cca. 20 TWh pe an. Cota
de energie electricã produsã pe bazã de energie hidraulicã este de cca. 22 - 33 %.
Şi microhidrocentralele reprezintã o sursã bunã de energie alternativã. În ultima
vreme, mai multe firme sînt interesate de astfel de investiţii. În Ţara Fãgãraşului se vrea
realizaea unor microhidrocentrale pe cursurile de apã ce traverseazã Munţii Fãgãraşului.
Aceste proiecte sînt perolpentru vãile Sebeş, Ucea şi Viştea. Ca energii alternative se pot
folosi celegenerate de maree şi de valuri. O centralã mareomotricã recupereazã energia
mareelor. În zonele cu maree, acestea se petrec de douã ori pe zi, producând ridicarea,
respectiv scãderea nivelului apei. Existã douã moduri de exploatare a energiei mareelor:
Centrale fãrã baraj, care utilizeazã numai energia cineticã a apei, similar cum morile de
vânt utilizeazã energia eolianã. Centrale cu baraj, care exploateazã energia potenţialã a
apei, obţinutã prin ridicarea nivelului ca urmare a mareei. Deoarece mareea în Marea
Neagrã este de doar câţiva centimetri, România nu are potenţial pentru astfel de centrale.
Şi energia valurilor poate constitui o sursã alternativã, recuperarea acesteia putînd
folosi scheme similare cu cele de la centralele mareomotrice cu baraj, însã, datoritã
perioadei scurte a valurilor aceste scheme sînt puţin eficiente.

Energie geotermicã

Energia geotermicã este o formã de energie obţinutã din cãldura aflatã în interiorul
Pamântului. Apa fierbinte şi aburii, captaţi în zonele cu activitate vulcanicã şi tectonicã,
sînt utilizaţi pentru încãlzirea locuinţelor şi pentru producerea electricitãţii.
Exista trei tipuri de centrale geotermale care sînt folosite la aceastã datã pe glob pentru
a transforma puterea apei geotermale în electricitate: ,,uscat"; ,,flash" şi ,,binar".

Benzina artificialã

Pentru a genera electricitate, energia degajatã de arderea combustibililor fosili este

adesea folositã pentru a pune în mişcare o turbinã. Generatoarele mai vechi foloseau
adesea aburul obţinut prin arderea combustibililor pentru a pune în mişcare turbina, dar în
generatoarele moderne, se folosesc direct gazele de ardere ale combustibililor. În lumea
modernã a secolelor 20 şi 21, setea de energie provenitã din combustibili fosili, mai ales
pentru benzinã, provenitã din petrol, este una din cauzele majore ale conflictelor globale
şi regionale. S-a nãscut astfel o mişcare globalã spre generarea de energie regenerabilã,
pentru a ajuta la satisfacerea nevoilor crescânde de energie. Arderea combustibililor fosili
de cãtre omenire este cea mai importantã sursã a emisiilor de dioxid de carbon, care este
unul din gazele cauzatoare ale efectului de serã, care împiedicã dispersarea radiaţiilor şi
contribuie la încãlzirea globalã. Concentraţia de CO2 din atmosferã este în creştere,
producând îngrijorare cu privire la gradul de reţinere a radiaţiei solare, care va avea ca
rezultat creşterea temperaturii medii a suprafeţei terestre.
Doar o cantitate micã a combustibililor pe bazã de hidrocarburi sînt biocombustibili,
adicã derivaţi din dioxidul de carbon din atmosferã, deci care nu contribuie, prin ardere,
la creşterea cantitãţii globale de dioxid de carbon. Benzina artificialã şi alte surse de
energie regenerabilã necesitã tehnologii de producţie şi procesare mai scumpe decât
exploatarea rezervelor convenţionale de petrol, dar pot deveni economic viabile în
viitorul apropiat. Nivelele surselor primare de energie sînt date de rezervele subterane
disponibile. Cele mai importante surse de energie primarã sînt cele pe bazã de carbon.
Petrolul, cãrbunele, şi gazul au stat la baza a 79,6% din energia produsã în cursul anului
2002. Nivelul rezervelor (estimãrile EIA privind resursele, estimãrile EIA privind
petrolul, cãrbunele şi gazul) sînt urmãtoarele: Petrol: 1.050.691 - 1.277.702 milioane de
barili (167-203 km3) 2003-2005; Gaze: 171.040 - 192.720 km3 (1.239 miliarde barili
echivalent petrol 2003-2005); Cãrbune: 981.000 milioane de tone (4.786 miliarde barili
echivalent petrol) (2004). Numãrul de ani pentru care se considerã cã mai existã
posibilitãţi de exploatare (în cele mai optimiste estimãri) (Oil & Gas Journal, World Oil)
sînt: Petrol: 1.277.702/77/365= 32 de ani; Gaz: 1.239.000/47/365= 72 de ani ; Cãrbune:
1.786.000/52/365= 252 de ani.
În aceste calcule se considerã cã producţia poate continua la un nivel constant pentru
numãrul respectiv de ani şi cã întregile rezerve pot fi exploatate. În realitate, consumul
tuturor celor trei resurse este în creştere, adicã acestea se vor termina mai repede.

Parc eolian la Constanţa

România are, începînd de joi, 24.06.2010, cel mai mare parc eolian din Europa. Cehii
de la CEZ au ridicat în Constanţa cel mai mare parc eolian din Europa. Din cele 240 de
turbine au fost instalate deja jumãtate, iar acestea vor produce energie cît un reactor
nuclear. Investiţiile în energie eoliana vor continua în ţara noastrã, spaniolii de la
Iberdrola avînd planuri şi mai mari, anunţînd investiţii duble.
La rîndul sãu, Petrom are deja toate autorizaţiile pentru o investiţie de 100 de milioane
de euro.
O centralã eolianã costã circa 3 milioane euro, fapt pentru care energia produsã de
aceste mori este mai scumpã decît cea pe cãrbuni, de exemplu, chiar dacã este
nepoluantã. Drept urmare, facturile mici vor veni abia dupa ce investitorii vor trece pe
profit.
Pînã în 2020, 24% din energia produsã în România trebuie sã vinã din surse
regenerabile.
Un consorţiu internaţional vrea sã construiascã în Marea Neagrã un parc eolian, cu 100
de turbine instalate la 8 kilometri în larg. Construcţia urmeazã sã înceapã în cîteva luni,
iar la final fiecare turbinã va produce 5 megawaţi pe orã. Este echivalentul necesarului de
energie zilnicã pentru un oraş de mãrime medie. Proiectul are o valoare de peste 1,5
miliarde de euro şi ar putea fi gata în cel mult 2 ani.
Astfel de investiţii au mai fost realizate în area Britanie şi Norvegia.
În prezent, energia eolianã acoperã 10% din energia produsa în ţara noastrã. Ar mai fi
nevoie de înca 10% ca sã producem atît cît ne cere Uniunea Europeana pînã în 2020.

ENERGIE
in toate formele ei de existenta reprezinta esenta si perfectiunea creatiei universale.

Universul care ne înconjoară există sub două forme: de substanţă (materie) şi

câmp de forţe. Materia este caracterizată prin două mărimi fundamentale: masa şi
energia. Masa este măsura inerţiei şi a gravitaţiei, iar energia este măsura
mişcării materiei.
***
Istoricul notiunii de energie
În 1665, G.W. Leibnitz a introdus termenul de vis viva (forţa vie) pentru a
desemna cantitatea mv2 care apărea în calculele lui mecanice.
În 1673, C. Huygens observă că în timpul ciocnirii a două sfere perfect elastice,
suma produselor dintre masa şi pătratul vitezei acestora, înainte şi după ciocnire,
rămâne constantă.
În 1807, Th. Young a făcut trecerea de la forţa vie la energie. Mai târziu, W.
Thomson (viitorul lord Kelvin) introduce termenul de energie cinetică, iar Rankine pe
cel de energie potenţială.
În 1826, J.V. Poncelet introduce termenul de lucru mecanic, contribuind astfel la
crearea premiselor pentru descoperirea legii conservării energiei.
În 1897, M. Planck consideră că energia este aptitudinea unui sistem de a produce
efecte exterioare.
Dicţionarele definesc conceptul de energie ca fiind capacitatea unui sistem fizic de
a efectua lucru mecanic, la trecerea dintr-o stare în altă stare,
Dezvoltarea societăţii este direct dependentă de consumul de energie.

ENERGIA NUCLEARA
Fisiunea nucleara

Cum functioneazã o centralã nuclearã?

O centralã nuclearã este o instalatie complexã de producere a energiei electrice din

energia termicã
obtinutã prin initierea si întretinerea unei reactii nucleare de fisiune controlatã în lant,
proces realizat într-un reactornuclear.
Fisiunea nucleară, cunoscută şi sub denumirea de fisiune atomică, este un proces în
care nucleul unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produşi
de fisiune şi, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale. Aşadar,
fisiunea este o formă de transmutatie elementară.
Pentru prima data in istoria sa de 32 de ani, Agentia Internationala pentru Energie
(AIE) va cere guvernelor din intreaga lume sa contribuie la construirea cit mai urgenta
a noi centrale nucleare, relateaza Financial Times. Subiectul ramine unul
controversat,unii cercetatori sustinind ca tehnologiile de inalta siguranta pot considera
aceasta forma de energie ca fiind nepericuloasa si o incadreaza la energiile nepoluante
- naturale. Iin conditiile cresterii continue a nevoilor energetice mondiale, energia
nucleara constituie o optiune luata tot mai mult in calcul.
Într-o centralã nuclearã, reactorul îndeplineste aceeasi functie ca un cazan într-o
centralã pe cãrbune,gaz natural sau pãcurã.
Cãldura, indiferent cã provine de la un reactor nuclear sau de la un cazan, este
necesarã pentru a transforma apa în abur. Aburul astfel obtinut, roteste paletele unei
turbine ce pune în miscare
generatorul producãtor de electricitate.Detalii functionale CNE CERNAVODA.

Fusiunea (fuziunea) nucleara

Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice reacţionează pentru a
forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele initiale. Ca
urmare a fusiunii se produc şi alte particule subatomice, ca de exemplu neutroni sau
raze alfa (nuclee de heliu) sau beta (electroni sau pozitroni).
Din cauză că nucleele participante în fuziune sunt încărcate electric, reacţia de fuziune
nucleară poate avea loc numai atunci când cele două nuclee au energie cinetică
suficientă pentru a învinge potenţialul electric (forţele de respingere electrică) şi prin
urmare se apropie suficient pentru ca forţele nucleare (care au rază de acţiune limitată)
să poată rearanja nucleonii. Această condiţie presupune temperaturi extrem de ridicate
dacă reactia are loc într-o plasmă, sau accelerarea nucleelor în acceleratoare de
particule.
Fuziunea nucleară este sursa principală de energie în stelele active.
Fuziunea nucleară ar putea deveni o sursă de energie practic nelimitată (şi ecologică)
atunci când reactoarele de fuziune (care în prezent se află în fază experimentală şi nu
produc încă un surplus net de energie) vor deveni viabile din punct de vedere
tehnologic şi economic.(De la Wikipedia, enciclopedia liberă)
In curind va voi prezenta ultimile experimente care demonstreaza ca fusiunea nucleara
va putea fii pusa in practica fara costurile enorme evaluate pina in momentul de fata.
Va urma...

ENERGIE NATURALA (REINNOITA )

(Vizitati si NEWS ENERGIE NATURALA)

Problema folosirii energiilor alternative este inca la inceput de drum si va lua

amploare in momentul cind cercetarile stiintifice vor rezova ecuatia
eficientei:Consumul de energie pentru producerea si exploatarea instalatiilor de
energie alternativa sa fie mai mic decit energia produsa cu cel putin 15-20%.
ERoEI = How much Energy is Returned on Energy Invested
Câtă energie obţii din energia investită?

Panouri fotovoltaice

In fiecare an, Soarele trimite pe suprafata terestra o cantitate de energie de 10.000

de ori mai mare decat cea folosita in prezent de catre om; mai exact, in doar 40 de
minute, astrul ceresc ne "iradiaza" cu o energie egala celei de care omenirea se
serveste pe parcursul unui an intreg.
Conform unui raport al International Energy Agency, daca doar 4 procente din
suprafata desertica a planetei ar fi acoperite cu panouri fotovoltaice, dispozitivele in
cauza ar putea furniza o cantitate de energie capabila sa acopere intregul consum
mondial. Mai mult, potrivit cercetatorilor germani de la Wuppertal Institut, un singur
panou solar gigantic, de 600/600 km (360.000 de kilometri patrati), instalat in desertul
Sahara ar fi suficient pentru a satisface necesarul de energie al tuturor pamantenilor.
Pana la urma, daca ne-am dovedi capabili sa acoperim cu panouri solare eficiente
macar 1% din suprafata planetei, am putea inlocui productia centralelor din intreaga
lume cu o sursa de energie curata si regenerabila.
Cercetatorii danezi au declarat ca au dezvoltat un nou tip de panou solar din plastic
ce au o durata de viata mult mai lunga decat cea a versiunilor anterioare. In acelasi
timp, este si cu mult mai ieftin.Pretul unui panou pe baza de silicon este $800 per
metru patrat, in timp ce pentru unul de plastic, pretul este de $15, au spus
danezii.Singura problema a acestor panouri este eficienta, care in cazul celor pe baza
de silicon este de 12-15%, iar in cazul celor de plastic de 0.2-5%.
Tehnologia de celule solare cu coloranti a fost numita o forma artificiala de
fotosinteza folosind un eletrolit in locul clorofilei un strat de titania (un pigment
folosit in vopselele albe si in pasta de dinti) si un colorant pe baza de ruteniu facute
sandwich intre doua straturi de sticla. Lumina absorbita de colorant excita electronii
care sunt absorbiti de titania producand un curent electric mult mai puternic decat cel
care apare in cadrul fotosintezei in plante.
In comparatie cu tehnologia conventionala pe baza de celule fotovoltaice, aceasta
tehnologie cu coloranti are un cost mult mai mic si produce energie electrica intr-un
mod mai eficient, putand deci functiona in conditii de iluminare mai proasta si poate fi
incorporata direct in ferestrele cladirilor nemaiavand nevoie de un spatiu mare pe
acoperis.

Panouri solare.

Panourile solare sunt destinate producerii apei calde menajere (60-90°C). Cu o

investiţie redusă, soarele poate oferi aproape în totalitate energia necesară încălzirii
apei (apa caldă menajeră, piscine, agricultură şi industrie) şi încălzirea locuinţelor.
Agentul termic din circuitul primar încălzit de panourile solare transmite căldura
apei in acumulatorul termic-boiler. De aici căldura este transferată la nevoie pentru a
încălzi apa caldă menajeră, locuinţa, direct sau prin schimbătoare de căldură.
Automatizarea este asigurată de un controler ce porneşte automat instalaţia în funcţie
de diferenţa de temperatură dintre colectoarele solare şi tancul acumulator de energie
sau, în cazul în care nu este soare, controlerul porneşte încălzirea electrică a apei
pentru completarea diferenţei de temperatură.

Panouri solare paraboloide

Panoul solar paraboloid este o oglindă de formă paraboloid de rotaţie în al cărui

focar optic este plasat un schimbător de căldură de dimensiuni foarte mici care
absoarbe căldura radiată şi o transformă în agent termic care prin intermediul unei
serpentine este descărcată într-un boiler sau acumulator prin intermediul unei
serpentine (schimbător de căldură). Materialul din care este fabricată oglinda
este inox-oglindă pe o structură de rezistenţă din profile de inox ambutisat. Avantajele
acestor panouri solare faţă de cele clasice sunt pierderile minime datorită faptului că
în focarul optic este un schimbător de dimensiuni mici. Temperatura agentului
termic în acest schimbător poate ajunge uşor peste 120°C ceea ce face posibilă
ridicarea temperaturii în acumulatori pâna la 95°C. Partea electronică (automatizarea)
orientează în fiecare moment al zilei captatorul, azimut şi elevaţie, astfel încât să
capteze maximum de energie

Sistem combinat din panouri solare si pompa de caldura geotermala.

EviHeat Split Sun - pompa de caldura cu gestionare inteligenta a panourilor solare

Avantajele sunt nemaipomenite, pe timp de vara panourile solare pot asigura
aproape tot necesarul de apa calda si incalzire. In restul timpului caldura solara este
folosita pentru a ridica performantele pompei obisnuite de caldura.
Atata timp cat radiatiile solare sunt suficient de puternice, caldura este condusa
direct in sistemul de incalzire si de apa calda menajera, printr-un schimbator de
caldura. Aceasta inseamna ca pompa de caldura se odihneste vara in cea mai mare
parte a timpului, ceea ce creste durata de functionare a compresorului.
Atunci cand caldura solara nu este suficienta pentru a face fata singura in mod
satisfacator la necesarul de caldura, panourile solare coopereaza cu pompa de caldura.
Caldura solara se foloseste in acest caz pentru a ridica temperatura lichidului din
colector.
Cu ajutorul panourilor solare temperatura lichidului din pompa de caldura poate fi
ridicata cu maxim 20° C. Ca urmare, efectul exterior al pompei de caldura poate
creste pana la 50 %.

Energia geotermala-pompa de caldura.

Energia solara depozitata in scoarta terestra asigura o inepuizabila sursa de energie

pentru pompa geotermala de caldura. Aceasta energie este furnizata in fiecare an de
soare prin ciclul anotimpurilor. Exista mai multa energie sub fiecare cladire decat
este necesara pentru incalzire si racire. Tot ce avem de facut este sa extragem aceasta
energie, iar pompa geotermala a fost proiectata tocmai pentru acest lucru.Pompa de
caldura este un aparat care functioneaza pe principiul frigiderului, dar avand functia
inversa.
Studii efectuate de Departamentul de Energie SUA si de Departamentul Resurselor
Naturale Canada plaseaza noua generatie de pompe geotermale pe primul loc in
tehnologia sistemelor de climatizare datorita calitatii lor de a pastra/retine energia si
de a reduce emisiile de CO2.
In comparatie cu centralele electrice pompele geotermale consuma cu o treime mai
putina energie pentru a incalzi cladirea. In consecinta, compania electrica genereaza
mai putin o treime din emisiile generate in mod obisnuit. Detalii>>>

Pompa de caldura OCTOPUS- stalpul de gheata

O noua tehnologie in domeniul pompelor de caldura - stalpul de gheata- sistem care

se bazează pe legile naturii şi care în acelaşi timp poate folosi noua tehnologie - este
un sistem actual şi de viitor.
Cu acest stalp de gheaţă nu mai e nevoie de a face săpături sau foraje. Acesta dă
energia pentru încălzirea gazului din compresor, prin profilele de aluminiu, care
condensează umiditatea din aer, care în timp se transformă în gheaţă.
Cu această pompă de căldură se pot încălzi: vile, case de vacanţă, locale, ferme, etc,
într-un mod mai efectiv economic, decât de exemplu, combustibili fosili, sau curent
direct. Prin schimbătorul de căldură, energia este transferată în sistemul de încălzire
din casă.
Astăzi sunt stâlpi de gheaţă în funcţiune, cei mai mulţi în Suedia, dar şi în Norvegia,
Danemarca, Polonia, şi Estonia.

Energia hidraulica.

Energia hidraulica este o forma de energie exploatata din vechime la morile de

apa de pe rauri iar in prezent utilizata pentru producerea energiei electrice cu ajutorul
turbinelor hidraulice. Practic pe orice fir de apa se poate instala o turbina hidraulica
care sa produca o anumita cantitate de energie in functie de conditiile de instalare de
la fata locului. Oricine are norocul ca pe proprietatea sa sau pe limita acesteia sa curga
o apa, poate beneficia de energie electrica in cantitate corespunzatoare cu conditiile de
instalare ale turbinei( cadere, debit). Detalii>>>

Energia eoliana.

Energia eoliana este acea energie continuta de masele de aer puse in miscare de
catre razele calde ale soarelui. Mai popular spus este vorba despre vant, care bate
aproape zilnic si peste tot. Aceasta forma de energie este practic inepuizabila si este
cunoscuta din timpuri stravechi, fiind folosita pentru deplasarea ambarcatiunilor cu
panze si la morile de vant. In prezent energia vantului este transformata in electricitate
cu ajutorul turbinelor de vant (turbine eoliene) . Datorita faptului ca vantul nu este un
element constant avand variatii in timp si in intensitate , surplusul de curent electric
produs de turbinele de vant este fie stocat in acumulatori si consumat in intervalele
fara vant , fie furnizat in reteaua publica de electricitate printr-un contor. Curentul
electric este adus la valorile dorite cu ajutorul transformatoarelor.
Turbinele de vant se pot imparti in 2 categorii in functie de puterea lor: turbine
mici(<300kW) si turbine mari(>300kW) si de asemene in doua categorii dupa
constructia lor: cu axa orizontala si cu axa verticala. Turbinele se amplaseaza de
regula pe un stalp(turn) cu inaltimea in functie de relieful din jur(5-40m) insa exista si
turbine care se monteaza pe acoperisul caselor, pe ambarcatiuni sau chiar destinate
mediului urban.
 PERSPECTIVA :Romania ar putea arata ca un imens parc eolian; Cel putin o parte
din Romania ar putea arata in cativa ani ca insula Creta: un imens parc eolian. Numai
compania portugheza Martifer va arunca in vant , in urmatorii cinci ani, peste
jumatate de miliard de euro.

Cativa investitori au gasit o noua oportunitate in Romania: vantul. Diverse

multinationale, care dezvolta afaceri de sute de milioane de euro, dar si firme
romanesti mai mici, anunta investitii in producerea de energie eoliana.

Adunate, investitiile pentru urmatorii trei pana la cinci ani trec de 1,5 miliarde euro,
iar productia de energie electrica din vant ar putea creste semnificativ. Zona vizata
este Dobrogea, datorita potentialului de vant mai ridicat.

Luis Requejo, directorul general al Eviva Energy, din cadrul grupului portughez
Martifer, a declarat pentru MONEY EXPRESS ca planul companiei este sa
investeasca nu mai putin de 560 mil. euro pana in 2012 in centrale eoliene, adica peste
100 de mil. de euro pe an, in medie.

Planul companiei este sa instaleze in Dobrogea capacitati de productie de 400 MW,

spune directorul general al Eviva Energy. In momentul de fata, compania cauta
terenuri in judetul Tulcea pentru a incepe constructia centralelor eoliene

Biomasa.

Biomasa reprezinta intregul material(tesut) al plantelor sau vegetatia, fie in stare

cruda fie procesata, din plante salbatice sau cultivate. Copaci, arbusti sau ierburi care
cresc repede, reziduuri agricole - ca uleiuri vegetale uzate, paie de cereale - ,reziduuri
lemnoase - ca hartii , rumegus, aschii etc. - ,metan captat din bazinele statiilor de
tratare ale oraselor si ale fermelor zootehnice, toate reprezinta biomasa. In plus culturi
cum ar fi porumbul , sfecla de zahar, granele, algele marine pot fi cultivate special
pentru generarea energiei.Culturile care constituie o sursa buna de energie au o
productie mare de material uscat si utilizeaza teren minim. Cultura trebuie sa genereza
mai multa energie decat consuma producerea ei. Esential este ca biomasa stocheaza
energie solara pe care omul o poate converti in electricitate, combustibil sau caldura.
Prin fotosinteza energia soarelui este stocata in legaturile chimice din tesutul
plantelor. Numeroase procese cum ar fi cogenerarea, gazeificarea si fermentatia pot
deriva spre aceasta sursa de energie pentru a produce energia necesara consumului
uman.