04.07.2004 1. Dezvoltarea istorica si situatia actuala a sociologiei sportive Sociologia sportului: obiect, dezvoitare istorica Sociologia sportului, pozitie subordonati fata de alte stiinte Specialistii domeniului recunose cA sociologia sportului are o pozitie academica slab, care se materializeaza prin absenta disciplinei din curriculumul de sociologie sau de sport la nivelul invatimantului universitar. Din acest punct de vedere exceptie fac SUA, Canada, Germania, Franfa, Polonia, Marea Britanic unde, in mai multe universitifi, exist catedre si se predau cursuri de sociologia sportului O explicatie pentru aceasta realitate este lipsa de cerere pentru specialisti in sociologia sportului, Deoarece cursul se adreseaza educatorilor fizici, antrenorilor si unor categorii de profesionisti asociati sportului, cum ar fi ziaristii, intelegem ca recunoasterea utilitatii interpretirii sociologice a fenomenului sportiv se las asteptata O explicatie ar fi faptul ci cei carora aceste cursuri li se adreseavi, antrenorii de pilda, dorese si rezolve probleme concrete (participarea feminina redusa, violen{a, rolul antrenorului in politicile de selectie / recrutare), ceea ce a dus la dezvoltarea cercetirii aplicate, dar cu mai putina aplecare citre teoretic. Pe de alta parte, disciplina are 0 redusi legitimare in mediul academic, posibilitatile de realizare profesionala in aceasta nisi fiind destul de mici. Astfel. la Universitatea din Michigan cursul de sociologia sportului este orientat catre probleme rasiale, titularul cursului gasind o sansa in dezbaterile legate de oportunitatile egale. La fel, si cei din mediul sportiv considera sociologia mai pufin valoroas& decat alte stiinfe aplicate, cum ar fi biologia, fiziologia sau psihologia. Pe Inga aceste probleme, corelative mediului institutional al sociologiei sportului, disciplina e afectati de vieii precum terminologia sofisticata, frazeologia banal si stufoasi, de caracterul multiparadigmatic al sociologiei, de faptul ci, de obic sociologia sportului devine o critica radical antisport, si de interventia multor nespecialisti care tind si facd sociologie fara si fie chemafi Primii pasi ined din secolul al XIX-lea apar lucrari, mai ales antropologice, preocupate de semnificatiile culturale ale jocurilor si competitiilor tradifionale. in domeniul sociologic, creste interesul la inceputul secolului al 20-lea, dar lucrarile sunt in{esate cu consideratii filosofice si pedagogice. Mari fondatori ai sociologici au atins doar in treacat problema, Sociologii americani interesafi de realitajile urbane din04.07.2004 comunitafi (asa zisa Scoali de la Chicago) au studiat, de pilda, importanta crescdndi a folosirii timpului liber prin sport in cpoca respectivl. Importanti este lucrarea antropologului francez Mauss despre ,,Tehnicile corpului” din 1934. Tot in 1934 apare Homo Ludens” de Johann Huizinga (1949) care constituie punct de referinta pentru analiza social a jocului. Lucrarea revendicd 0 pozitie cultural’ centrala a jocului sportiv, acesta nefiind un aspect marginal ci unul central, de vreme ce jocul are o valoare centrala in geneza culturii, Dupi al doilea rizboi mondial (pana in 1965) in aceasta perioada apar lucrari care abordeazi probleme centrale si astazi: > relajia dintre practica sportiv si cerinjele de compensatie a frustrarilor zilnice produse de societatea industrial’; » dihotomia dintre caracteristicile gi functiile sportului de performanfi si cele ale sportului de masa; > impactul cantitativ si semnificafia calitativ’ a timpului liber consacrat activitatilor sportive; in aceasti epoca, caracterul de spectacol al sportului era inca destul de estompat, asa incdt discufiile se purtau in jurul functiei de loisir a practicii sportive. Dupa 1965 ‘Are loc o evidenta institujionalizare a sociologiei sportului, manifestata prin > Aparitia unei asociafii internagionale de sociologie a sportului; > Aparitia cétorva reviste de specialitate; > Au fost editate mai multe volume, manuale, cursuri pentru aceasta disciplina si s-au organizat primele conferinge pe aceasta tematica. Revoltele din 1968 Un moment important in dezvoltarea sociologiei sportului I-a reprezentat revolta din 1968, cu mare ecou in SUA, Franta si Germania, in ceea ce priveste sportul, reprezentanjii acestor migcari, in mare majoritate militanfi de orientare marxista, au plecat de la constatarea ci sportul burghez este o sursi de alienare. Din punctul lor de vedere sportul este o institutie de clas’ care are anumite funcfii pentru capitalismul industrial, precum integrarea si controlul social al minoritifilor. Critica lor remarca faptul cd relatiile dintre antrenor si sportivi sunt autoritare si agresive sau cd practicile de selectie la juniori reproduc practicile de selectie ale societatii mai vaste. In acest sens s-au auzit chiar propuneri pentru un sport necompetitiv, fir concursuri, dupi un model ce a fost pus in practic, dar abandonat rapid, in China lui Mao Zedung. Chiar daca revoltele din 1968 riman in istoria04.07.2004 sociologiei sportului ca un accident, importanfa lor rezida in faptul ca, cu aceasti ocazie, sociologia sportului devine interesant& pentru cele mai inalte foruri precum Comitetul International Olimpic. Sociologia sportului astazi in ultimii 30 de ani a avut loc o crestere a interesului pentru sport, ca si a practicarii sportului si, in consecinf’, pentru sociologia sportului. Interesul mai mare pentru sport se poate explica prin mai multi factori: > Oamenii au mai mult timp liber; > Oamenii au mai multi bani, care fac anumite sporturi considerate aristocratice mai apropiate de mase (desi, prin strategii specifice de distincfie apar intotdeauna sporturi pentru elite); > Percepfia crescindi a valorii estetice a sportului in asociere cu sporirea preocuparii pentru atributele estetice ale corpului; > Cresterea numarului de baze sportive; > Dezvoltarea unor metodologii de antrenament mai eficiente Miscatrile sociale noi afecteaza si ele perceptia si practicarea sportului Astfel, feminismul a reusit si inducd preocupare pentru rolul si participarea femeii in sport. Majoritatea cursurilor de sociologie a sportului cuprind astizi capitole dedicate problematicii prezenjei femeilor in migcarea sportiva. intr-un mod similar, ecologismul a susfinut dezvoltarea unor sporturi care apropie omul mai mult de natura cum ar fi catararile libere, surfing, mountain biking. Investitiile in sportul de performanfé au sporit complexitatea si rezonanja fenomenului, Sportul de performanji devine obiect de cercetare sociologica cu teme, precum: > Factorii sociali ai succesului sportiv (originea social, nivelul de instructic, pregatirea pentru competifie, sarcinile de antrenament, influenja mass media — pot ele si cum si influenteze performantele sportive; Integrarea socio-profesionala a fostilor sportivi de performanta, care constituie o tema interesanté mai ales in fostele {ari ‘comuniste; Baricrele sociale din calea participarii la activitatile sportive de performanfi sau relafia dintre sportul de performan{a, raporturile de clas si mobilitatea socialé (cum ar fi rolul baschetul sau al boxului pentru mobilitatea sociala a tinerilor negrii in SUA). v v Alte teme actuale ale sociologiei sportului » Sclectia tinerilor pentru activitatile sportive in conditiile: © declinului demografic;04.07.2004 © oraselor ostile activitiilor sportive; * ratelor inalte ale abandonului practicii sportive. > Sportul spectatorilor (cei din tribune, cititorii ziarelor sportive, publicul emisiunilor TV sportive); > Economia spectacolului sportiv; > Violen{a in sport. in paginile de mai jos vom prezenta pe scurt unele dintre temele care preocupa in modul cel mai acut sociologia sportului in epoca recentd: - relafia dintre joc, sport si cultura; - variabile socio-demografice asociate practicarii sporturilor; = relafia dintre gen, varsti sau clasi social’ si practicarea sportului; - _ abordarea macro-sociologica a sportului; - _ sportul si petrecerea timpului liber. Majoritatea acestor teme vor fi reluate in detaliu in capitolele acestui manual. Joc, sport si cultura Jocul si sportul par a constitui un fapt universal in orice cultura. Sunt suficiente analize privitoare la activitatile competitionale din diferite perioade ale istoriei — din neolitic pana astazi. Numeroase studi de exemplu, vizeazi caracteristicile si evolutia spiritului olimpic in paralel cu schimbirile politice si sociale (cucerirea Greciei de romani, cAderea Imperiului Roman etc.), Sunt multe studii privind sporturile locale: > dezvoltarea fotbalului in Florenta; > trecerea de la sportul amator la cel profesionist in Europa secolului al XIX-lea; > consolidarea organizafiilor sportive la sfarsitul secolului al XIX-lea; > rolul sportului in timpul dictaturilor ~ naziste, fasciste, comuniste. Numeroase sunt si studiile privitoare la jocurile populare (folk-games). Cine sunt practicantii sportului? O prima posibilitate de descriere a practicantilor sportului se poate face prin caracteristicile lor socio-demografice. Pentru aceasta, sunt necesare anchete pe esantioane reprezentative. Intr-una din temele urmitoare vom studia modalitatea de realizare concreta a anchetelor sociologice. Vom prezenta intr-un capitol ulterior variabilele asociate participarii sportive, in farile Occidentale dar si in Romania.04.07.2004 Cateva teme care pot fi cercetate prin anchete sociologice Cu ajutorul anchetelor sociologice se pot testa anumite ipoteze prin care se pun in legatura caracteristici socio-demografice ale persoanelor si caracteristicile practicii sportive: Relatia dintre sex (gen) si practica sportul Organizarea patriarhala (tradifionalista) a relafiilor dintre femei si barbati indeparteaza femeile de la practica sportiva: > femeilor le este atribuit mediul privat si sarcinile specifice acestuia; deoarece majoritatea activititilor sportive presupun iesirea in public, astfel de conduite nu sunt considerate conforme cu rolul feminin; » stercotipurile de rol de sex considera femeile depozitarele gingisici, blindetii iar pe barbafi pe cei care trebuie si fie agresivi — asociindu-se sportul cu agresivitatea, este clar ci femeilor nu li se permite sa practice sporturi; » femeile, in societatea contemporana, au o incarcare dubla: sunt angajate atat pe piafa muncii salariate suporténd in acelasi timp majoritatea sarcinilor casnice, ceea ce le ofera foarte putin timp pentru activitafi de loisir. Cu alte cuvinte, masura in care femeile sunt implicate in migcarea sportivi exprima i cliberarea femeii din aceasta dubla servitute care rezulta dintr-o modernizare partiala a viziunii despre rolul femeii in societate. Relatia dintre varsta si practicile sportive Care este locul sportului in diferitele etape ale unci biografii? Ce tendinje sunt din acest punct de vedere? Raporturile dintre pozitia in stratificarea sociala sau calitatea vietii si practicile sportive A face loisir sportiy presupune un anumit stil de viafi cat si anumite resurse; pe de alti parte sporturile sunt si ele diferentiate din punctul de vedere al semnificatici lor culturale cat gi din cel al resurselor implicate. Exist numerose cercetiri care abordeazi problema raporturilor dintre apartenen{a sociala — denumiti adeseori apartenenti de clasi - gi activitatea sportiva. Asa cum am precizat mai sus fenomenul este deosebit de complex si nu a permis incd raspunsuri categorice. Una dintre ipotezele care au oricntat acest gen de cercetari a fost cca a democratizarii progresive a sportului. alta ipoteza a fost cea afinitatii dintre anumite categorii sociale si anumite sporturi (fotbalul este al clasclor muncitoresti si mijlocii inferioare iar cdlaria este pentru cei din clasele superioare: nici tenisul nu este indiferent din acest punct de vedere). Accasti afinitate se explicd de obicci printr-un complex de valori asociat sportului si practicantilor si de resurse materiale necesare practicarii sporturilor respective. La acest nivel, o ipoteza mai interesanta este ca in fiecare04.07.2004 sport exist factori limitativi de natura social care fac acest sport mai mult sau mai putin plicut anumitor grupuri sociale. in mod particular, frecven{a contactului fizic dintr-un sport trebuie sa fie un diferenjiator puternic al participarii practicanjilor aparjinand unor categorii sociale diferite. Altfel spus anumite categorii sociale prefer mai mult decat altele sporturile cu contacte fizice intense (box, catch, judo, fotbal, volei, tenis, calarie etc.). Cercetarile realizate in jurul acestei ipoteze nu au reusit si aduci argumente empirice suficiente. Una dintre dificultatile cele mai mari deriva din greutafile metodologice ale definirii unor concepte precum ,,clasi sociala”, Cunoasterea acestor fenomene poate fi de o mare importanfé pentru institufiile sportive, pentru elaborarea planurilor privitoare la activitatea sportiv’ (mai ales a celei de masa), ludnd in considerarea interdependenfele dintre fenomenele sportive si alte categorii de fenomene care, daca nu sunt luate in considerare, pot duce la consecinfe neasteptate. Rolul sportului in societatea contemporana. Teorii macro - sociologice Relafiile sportului cu sistemul social constituie tema de reflectie macro- sociologica. Vom prezenta pe scurt modul in care este abordata relatia dintre aceste doud elemente in dou tradifii puternice de gandire sociologica — cea functionalist si cea conflictualisti. Functionalismul isi are originea in antropologie unde a fost aplicat pentru explicarea sistemelor sociale inchise ale populafiilor preliterate - primitive. Modul de explicare in functionalism este derivat din biologie si cauti explicarea unui lucru (fenomen, entitate, norma sociala etc.) prin rostul, utilitate sa. A explica un fenomen social inseamné a raspunde la intrebarea: la ce foloseste?”. in decursul secolului au fost elaborate mai multe forme de functionalism. (trimitere....) Conflictualismul este tipul de gandire din stiinjele sociale care izvordste din filosofia sociali marxista si care pune la baza explicarii fenomenelor sociale relafiile dintre clase sociale antagoniste. Incontestabil clasele sociale exist si ele pot fi chiar in conflict. Nu trebuie, ins, absolutizata aceasta perspectiva, si mai ales este greu de demonstrat ca exploatarea si conflictul sunt tot timpul acolo, chiar daca nimeni nu le intentioneaza sau doreste. Perspectiva functionalist Examinand orice aspect al societafii, functionalistii subliniazi contribufia pe care acel aspect o are Ia stabilitatea sociala generala. Sportul poate fi gi el descris prin raportare la utilitatea sa sociala.04.07.2004 © Funcfionalistii considera sportul ca o institufie cvasi-religioas care foloseste ritualul si ceremonia pentru a intiri valorile impartisit intr-o societate intr-un mod asemanator functionarii bisericii. + in acelasi timp, sportul furnizeazi experientele educative care socializeaz& tinerii in valori precum competifia si patriotismul. Altlefii devin modele de rol si sunt tratafi cu respect i consideratic. © Sportul contribuie 1a nevoile adaptative ale sistemului ajuténd la menfinerea bunistiri fizice a oamenilor. © Sportul serveste ca o supapa de siguranfa atat pentru participanti cat si pentru spectatori cdrora li se permite si-si elibereze tensiunile si agresivitatea intr-o maniera acceptata social. © Sportul reuneste membrii unei comunitafi sau chiar ale unei nafiuni promovand, in general, un sentiment general de unitate si solidaritate sociala. Sportul a fost vazut de majoritatea sociologilor funcfionalisti ca fiind important pentru maniera in care educa, integreazi si promoveazi social pe cei care-l practic’, mai ales in cazul categoriilor sociale marginalizate, Aceast’ functionalitate a sportului a fost evidentiata chiar si pentru epoci demult apuse — precum in Grecia antica, aga cum a ardtat Elias. Este demult loc comun ci, prin sport, multi tineri de culoare, emigrangi sau aparfinind altor categorii marginale, au fost socializagi in valorile dominante ale societiilor occidentale. Perspectiva conflictualist Teoreticienii conflictualisti sustin ci ordinea sociali se bazeazi pe constrangere si exploatare. Ei subliniaza faptul c& sportul reflecti, si chiar exacerbeazi, multe dintre diviziunile sociale, inclusiv cele bazate pe sex, clasi social sau rasi, Ideile principale ale acestei perspective, cu ridacini directe din gandirea marxistd, sunt prezentate in lista de mai jos: © Sportul este o forma de mare afacere in care profitul este mai important decdt sindtatea sau siguranta muncitorilor (sportivii). © Sportul perpetueaza ideca falsi ci succesul poate fi obfinut simplu prin munca intens’, in timp ce esecul trebuie si fie atribuit individului singur (mai degrabi decét nedreptijilor societitii in general). © Sportul serveste ca un opiu” care incurajeaz oamenii si giseasci solufii temporare (paleative) sau si evadeze mai degrabii decat si se concentreze pe problemele personale sau cele sociale. Este mult mai simplu si te gandesti la un sut-bomba al lui Hagi decat la bombele care omoara copii in Afghanistan sau in Macedonia. © Sportul contribuie Ia menfinerea pozifici inferioare a unor categorii, precum femeile sau jiganii (negrii sau hispanici in SUA) care fac performanje bune in sport dar au un acces dificil la pozitii de04.07.2004 supraveghere precum cele de antrenor, manageri sau presedinti de cluburi © Sportul intireste rolul secundar al femeii de spectator sau de trofeu sexual si identifica masculinitatea cu puterea bruta, insensibilitatea si dominarea, mai ales in SUA. © Sportul este mai mult decat exercifiul si recreajia. Pentru functionalisti sportul intareste traditiile societale, consensul, valorile si stabilitatea, Dimpotriva, conflictualistii considera sportul doar ca o alta reflecfie a luptelor politice si sociale din interiorul unei societii. Corespunzind chemirii spre determinism economic a_paradigmei, marxistii au interpretat economic dezvoltarea sportului si a educatiei fizice scolare in ultimele secole, ca efect al cerinfei de adaptare a performangei fizice a omului la realititile tehnologice specifice epocii moderne. Sportul are, din acest punct de vedere, dou’ ipostaze alternative, a ciror primordialitate depinde de tipul de societate in care emerge: 1. aristocratic: in care nu exista asociafii sportive, iar sportul este practicat in timpul liber in exces al reprezentantilor nobilimii ori ca forma de pregitire paramilitara; 2. burghez: sportul devine o institutie a clasei mijlocii burgheze, care o impun in programele scolare. O serie de autori au subliniat stransa relatie care exista intre dezvoltarea sportului si cea a societitilor industriale. Alfii au documentat diferitele forme organizatorice pe care sportul le-a luat in diferite contexte politice si culturale — diferenfe in natura sporturilor de clita intre {rile occidentale si cele mai pufin dezvoltate (la noi tenisul si schiul sunt sporturi pentru elita sociala iar yachtingul este practicat doar in vis pana si de bogatani). Alte teme de interes privind rolul raporturile dintre sport si sistemul social ar fi: = rolul mass media in profesionalizarea sportului; = funcfionalitatea practicii sportive ca mecanism de control social eficient in menfinerea unor condifii de inferioritate sau de dominanja; = raporturile dintre sport si economie = raporturile dintre sport gi puterea politic’ = globalizare si sport (mai nou) Sportul si petrecerea timpului liber Sportul amator recreational este o activitate specifica petrecerii timpului liber (loisir). Dumazedier (Dumazedier 1971, pp. 613-619)identificd trei functii ale petrecerii timpului liber, care pot fi atribuite si recreatiei sportive:04.07.2004 1. Odihna. Petrecerea timpului liber ¢ meniti a elibera persoana de oboseala sau tensiune. Modalitatea de petrecere a timpului liber ¢ determinat in parte si de masura in care munca efectuati de persoana e obositoare. Anumite modalititi de petrecere a timpului liber, printre care gi sportul, presupun angajament fizic si concentrare, resurse care pot si fie epuizate in cadrul activitafii profesionale. Astfel, 0 persoana care desfasoara zilnic 0 munca solicitanta fizic ¢ putin probabil si se angajeze frecvent in practici sportive 2. Distra Petrecerea timpului liber vine si acopere nevoia persoanei de a sc clibera de plictis, Potrivit specialistilor in sociologia muncii, munca industrialé este caracterizati de monotonie si alienare, stiri care sunt asociate unui nivel scdzut al satisfactici, si care determina cdutarea viefilor paralele. Prin urmare, acestei funcfii i se mai poate spune si functie de evaziune. Evadarea se poate realiza prin doua tipuri de activitati. O solutie o reprezinta activitatile reale, precum schimbul ritmului, a locului, a stilului de viaf4, prin calatorii, sport sau jocuri. De alti natura sunt activitatile fictive, care presupun identificarea sau proiectarea individului in contexte imaginare furnizate de cinema, TV, teatru sau lecturd. 3. Dezvoltarea personalititii, Petrecerea timpului liber poate contribui la cliberarea de automatismele gandirii gsi actiunii cotidiene. O modalitate de realizare a acestei functii este integrarea voluntari in grupuri recreative sau prin dezvoltarea voluntara a aptitudinilor (de exemplu hobby - uri, bricolaj, etc). Chiar si loisirul de evadare prin activitai fictive poate contribui la dezvoltarea personalitafii, prin folosirea activa a mediilor care transfera realitati ficfionale. Cele trei functii sunt in mod evident solidare si se realizeaza in mod simultan, chiar daca diferitele activitati de petrecere a timpului liber contribuie in masuri diferite la acoperirea necesitatilor specifice. Participarea la un joc de fotbal ajuté la cliberarea tensiunii, la inliturarea plictisului. prin evadarea prin joc din constringerile cotidiene, si la dezvoltarea unor aptitudini precum ar fi viteza de reactie, spirit de echip’, ete. Modialitatile de petrecere a timpului liber sunt influentate de un complex de factori economico-sociali. Din punctul de vedere al individului, dincolo de variabilele de ordin cultural, accesul si apelul la diferite forme de loisir sunt determinate de venituri. Modalitatile de petrecere a timpului liber presupun costuri de diferite ordine de marime (transport, echipamente, taxe, etc.). majoritatea celor active sunt mai costisitoare decat cele pasive. Nu e de mirare faptul ca majoritatea persoanelor se angajeaza in loisiruri pasive.04.07.2004 _Structura loisirului este determinata si de oferta de bunuri si servicii colective necesare petrecerii timpului liber. Aceasta este determinata, pe de o parte, de bundstarea economicd general si, pe de alta parte de politicile economice i sociale. Indiferent de politici, intr-o tari saracd vor fi mai putine facilitaji de practicare de sporturi decat intr-o fara bogata. Politica economica general pe de o parte, conceptualizati in distincfii precum cea dintre liberalism gi social - democratic, afecteaz’ accesul la aceste facilitafi, intr-un regim economic liberal investifiile in stadioane, centre sportive, vor apartine sectorului privat, iar accesul va fi contra cost sau rezervat unci minoritafi, Prin urmare inegalitatea in accesul la utilitatile necesare practicarii sporturilor de pildi, va fi puternic asociati inegalititilor economice. Evident, un regim social-democrat va incerca egalizarea acestor sanse de acces prin investifii publice, reduceri de taxe i susfinere a sectorului nonprofit. Statele pot avea politici explicite in domeniul petrecerii timpului liber. Acestea sunt derivate din dezbaterile ideologice curente. Astfel, un curent nationalist hegemonic cu accente militariste va considera important dezvoltarea unor calitati precum disciplina si taria fizicd. Un asemenea regim va promova educafia fizica in scoli, dar si practicarea sporturilor competitive de echipa in timpul liber de catre tineri. Acesta a fost cazul Germanici hitleriste sau al majoritatii guvemelor comuniste din perioada razboiului rece. Alte exemple de implicare directa a politicului in configurarea structurii loisirului ar fi campaniile de tipul ‘sportul pentru tofi’, demarate in farile occidentale in anii °70 (si maimufarite si de regimurile comuniste sub forma Daciadelor). Mass media gsi publicitatea afecteaza practicile de loisir in multiple forme. Evident, se poate vorbi de efecte pozitive sau negative. Publicitatea poate cultiva anumite norme a caror materializare se va regisi si in planul petrecerii timpului liber. Reclamele accentueazi teme precum igicna, frumusefea corpului si instituie referenti pentru persoane. Se poate vorbi totusi si de capacitatea publicitafii de a altera gusturile, mai ales prin ceea ce se denumeste mainstreaming care, intr-o traducere libera, ar insemna reducere la un numitor comun, mediocru si ieftin. Prototipurile umane gi practice furnizate de telenovele, best- seller-uri si muzica de consum ieftina sunt exemple in acest sens. Ba mai mult, mass media poate impune si stereotipuri precum cel al negrului jucator de baschet sau al ‘fotbalistului roman tehnic’. Plecdnd de la teoretizarile anterioare, Dumazedier propune trei ipoteze cu privire la tendin{ele in petrecerea timpului liber in socictafile capitaliste avansate. 1. Functia distractiv’ e permanent incitaté in dauna celei de dezvoltare, altfel spus se incurajeazi evaziunea in dauna 1004.07.2004 reflectici. fin aceast realitate nu trebuie vazute doar dezavantaje. O asemenea oricntare stavileste pedagogiile plicticoase si propaganda, spune Dumazedier, Dincolo de neajunsul neacoperirii celorlalte funcfii ale loisirului, o asemenea tendin{a determina si standardizarea alegerilor celor mai multi vizavi de acest aspect. Dumazedier face aici o analiz detaliata a evolutiei sportului. El pleacd de la principiul lui Coubertin, potrivit céruia sportul trebuia si aducd ‘calmul, filozofia, sinatatea si frumusejea’, in societatea actuali, in contrast cu principiile lui Coubertin, sportul este dominat de spectacol si urmarirea profitului. Presa sportiv’ se dedici aproape jin exclusivitate sportului profesionist, transformandu-i pe actorii acestuia in semizei. Amatorii devin in aceste condifii o masi anonima a carei singuri functic consti in intrefinerea afaccrilor. Dumazedier remarca faptul ca in cateva decenii toate idealurile lui Coubertin au fost tridate. Sportul de mas, din dimensiunea esenfiali a migcitii sportive, a fost transformat intr-un accesoriu, Campionii nu sunt animatori ci vedete care nu mai au nici un rol social in afari de acela de idoli sau grup de referinfa. In afara pedagogilor nu se observa niciodati o dorinff serioasi de a scoate din sport un stil de viata, o cultura estetica, dramatica, social, umani. in sistemul loisirului totul nu este decdt un mijloc de a-I reduce pe om in stadiul infantil. Revistele de scandal, emisiunile comerciale, stirile, produc si reproduc o lume mitologica, fabuloasi, doar pentru c& spafiul publicitar trebuie s& se vanda. Continutul mass media nu incearca si convinga ci si subjuge si/ sau si socheze. Planificatorii media si instrumentele lor, vedetele, reduc publicul la instinct si portmoneu. Procedeul este simplu, excitm instinctul si golim portmoneul. De aici deriva si cele trei componente principale ale mediilor comerciale: bani, putere si sex. Analizénd confinutul principalelor ziare de sport din Roménia, ne-ar fi foarte greu sd gisim vreun material care sA nu se reducd la apelul la unul sau la combinatie a acestor elemente. De retinut > > > Sociologia sportului are o pozitie academica delicata Adevarata constituire a sociologiei sportului ca ramura distinct a sociologiei poate fi plasata dupa al doilea razboi mondial. Dupa 1965 are loc institufionalizarea disciplinei, prin apariia unor asociafii profesionale, publicarea unor reviste de specialitate si organizarea de reuniuni stiintifice. 1104.07.2004 > v v Dezvoltarea sociologiei sportului a fost influentati de modificarile in perceptia sportului, jalonate de miscari sociale de amploare mai mica sau mai mare, precum revoltele din 1968, feminismul sau ecologismul. Cresterea bunastarii ca si a preocupari individuale si sociale pentru calitatea viefii a dat un impuls sportului de masa si, prin urmare, sociologiei sportului. Printre temele abordate cel mai frecvent in sociologia sportului putem aminti: © relafia dintre joc, sport si cultura; © variabile socio-demografice asociate _practicarii sporturilor; © relafia dintre gen, varstd sau clas sociala si practicarea sportului; © abordarea macro-sociologica a sportului; © sportul si petrecerea timpului liber. Rolul sportului in socictatea contemporana poate fi obiect de dezbatere macrosociologicé. Astfel, functionalistii subliniazd maniera in care educa, integreazi si promoveaza social pe cei care-l practic’, mai ales in cazul categoriilor sociale marginalizate. in schimb, conflictualistii subliniazé faptul c& sportul reflecta, si chiar exacerbeaza, multe dintre diviziunile sociale, inclusiv cele bazate pe sex, clasi social sau rasa. Sportul poate fi infeles gi prin prisma teoriilor timpului liber. Precum orice activitate de loisir, sportul indeplineste in raport cu practicanfii trei funcfii: divertisment, dezvoltarea personalitfii si, intr-o masuri mai mica, odihna. Modalitafile de petrecere a timpului liber sunt influenfate de venituri, oferta de bunuri si servicii colective necesare petrecerii timpului liber, politica economica si socialé si chiar de politicile explicite referitoare la petrecerea timpului liber si de mass media. Evolufiile ultimelor decenii in practicile sportive pot fi interpretate si prin prisma celor trei ipoteze formulate de Dumazedier cu privire la tendinfele loisirului moder: 1) incitarea preponderenti a funcfiei distractive; 2) confinutul loisirului modem constituie in primul rand 0 cale de a reduce individul la stadiul infantil iar 3) continutul mass media nu ‘incearca decat sa socheze sau si subjuge. 1204.07.2004 2. Natura sportului ‘Adeseori, incercarile de conceptualizare par sterile jocuri intelectuale. in cazul sociologiei sportului este vorba mai mult decat de o pedagogica introducere in termeni decat de o necesara circumscricre a sensurilor nofiunii de sport, fiind destul de complicata dezvoltarea oricarui ramuri stiinfifice in afara delimitirii clare a colectiei de fenomene pe care 0 adreseaza. Mai mult, capitolul de fata va arata dificultatea definirii sportului, in contradictie cu relativul confort al bunului simt in raport cu utilizarea acestui concept. Desi originile activitatilor fizicalizate definita prin accent pe performanti, joc sau competifie se pierd in negura timpului, sportul aga ‘cum il cunoastem in societatea contemporana este un construct uman cu origini recente. Potrivit reputatului explorator al procesului de civilizare a lumii europene, Norbert Elias (1978), sportul, in adevaratul sens, s-a dezvoltat doar dup’ revolujia industrial a secolului al XIX-lea si trebuie sa fie distins de jocurile haotice gi violente ale epocilor precedente. Pana la revolufia industrialé, diferitele activitafi analoage sportului modern aveau functii care depasesc instrumentalitatea actual a ceea ce se cheama sport. Multe dintre activititile aga zis sportive din lumea pre-moderni aveau semnificatie explicit religioasa, find organizate ca ritualuri. In anumite epoci si in anumite contexte pre- moderne educatia tinerilor a inclus si o important’ componenta fizica', precum in cetifile grecesti pre-socratice (incluzénd si Atena dinaintea scolilor sofistice) dar aceasta era strict limitaté la anumite caste si orientati c&tre indeplinirea funcjiilor militare ale cetijenilor ori la desavarsirea in sens metafizic (si religios in consecinfé) a celor care beneficiau de acest fel de initiere. Conceptul de sport insusi a evoluat dintr-un cuvant englezesc (de origine francezi) care desemna o mare varietate de activitafi de amuzament. Cé cra vorba de petrecere, vandtoare sau ,,agatat”, termenul utilizat pana in secolul al XVIII-lea era tot ..sport”. Abia dupa jumatatea respectivului secol incep sa intre in sfera termenului respectiv activitati considerate sportive potrivit uzajului actual. Cursa de cai de la Derby este denumita sportiva pentru prima oard in 1779. Tot in Marea Britanie, sportul ca pregatire fizicd este inclus prima oaré in curriculumul scolilor considerandu-se cd ar avea un aport important la construirea caracterelor (Sleak, 1998, pp. 1-2) " Vezi Marrou (1997) 1304.07.2004 Definirea sportului Cautand intensiunea (caracteristicile) practicilor desemnate indeobste ca sportive observam ca termenul de sport cuprinde practici care pot fi descrise prin doua categorii oarecum opuse de atribute: 1. practici fizice institutionalizate, competitive si reglementate, sau 2. practici fizice caracteristice petrecerii timpului liber (loisir) gi care presupun o mare doza de spontaneitate gi de libertate. in primul caz se recunoaste mai ales natura organizat si reglementati a sportului, in al doilea importanfa acestuia pentru recreere, amuzament gi dezvoltare. Cele dou maniere de concepere a sportului se regisese in urmatoarele trei exemple: ,Sportul este un sistem institutionalizat de practici fizice competitive, delimitate, codificate si guvernate conventional care au scopul explicit de a-l selecta pe cel mai bun competitor.” (Brohm, 1978, p.69) -Sportul este activitate fizicd liberd, spontand desfigurata in timpul liber; funcfiile sale sunt recreerea, amuzamentul si dezvoltarea.” (Consiliul Europei, 1971, pp. 5-6) _Sportul este o activitate umana care implicd organizafii administrative specifice gi un fundal istoric de reguli care definese obiectivele si care limiteaz& modalitafile de comportament; implicd competifie sau / si provocare si un rezultat specific determinat in primul rind de calititi fizice”. (Singer, 1976, p.40) Ambiguitatea reflectata in cele doua orientiri contradictorii in definirea sportului se manifesti si in incertitudinile referitoare la utilizarca conceptului de sport relativ la activitifi de genul voleiului pe plaja, dansului sportiv, orientirii turistice, sahului sau bridge-ului si aerobicului Caracteristicile sportului Sintetizénd mai multe conceptii, atributele definitorii ale sportului sunt © fizicalitatea © competitic © codificarea, reglementarea. La acestea, unii autori adauga si jocul 1404.07.2004 O analiza a activititilor sportive releva ci simpla trecere in revista a acestor atribute nu poate fi suficienta. Jocul, caracterul ludic Sportul implica o componenta ludic’, de joc, de plicere, dar aceasta par a fi mai redusi in sportul profesionist, intens comercializat. Cu toate acestea, si aici putem gsi destule exemple de sportivi care se amuzi foarte bine (Ried Raducanu in poarta, pe vremuri, sau lie Nastase) la fel cum, adescori, meciurile de fotbal din cartier se desfigoara cu o incrncenare care nu mai are nimic in comun cu amuzamentul. Capacitatile fizice Acestea sunt solicitate si la campionatele mondiale gi la jocurile din curtea scolii. Dar ce ne facem cu sahul sau cu bridge-ul? Activitate fizica Nu toate sporturile presupun acccasi implicare fizicd. Biliardul sau golful solicit mult mai putin fizicul decat fotbalul, ca si nu mai vorbim despre haltere. Activitatea fizicd nu defineste sportul in mod evident, de ‘vreme ce o sumedenic de activititi nesportive presupun efort fizic (toate muncile fizice de altfel) fizicad Recreatia fizica este un specific al sportului si cu toate acestea nu toate activitatile de recreere fizicd sunt sportive, cum ar fi de exemplu plimbarea cainelui. Pe de alta parte, ceea ce este recreere pentru unii, adica activitate relaxanta in timpul liber, poate fi activitate profesional, sau cu alt scop decét recreafia, desfasurati nu pentru relaxare, pentru alfii precum in cazul sportivilor profesionisti, al antrenorilor, al miscarii pentru slabire, etc. Recre: Exercitiul Deoarece sportul presupune anumite capacitifi si abilitatifizice, obtinerea unor performanfe presupune exercifiu. Sportul si exercifiul nu sunt, cu toate acestea acelasi lueru, Competi Competitia este unul dintre cele mai neambigue atribute ale sportului. De obicei, avem indivizi in competifie cu alfi indivizi sau echipe in confruntare cu alte echipe. Cu toate acestea, competitia poate viza si cronometrul, depisirea unui anumit record, atingerea unei anumite destinafii etc. In esen{i competitia poate presupune incercarea de a fi primul, de a infrange adversari sau de a objine anumite recorduri. 1504.07.2004 Esteticul Oricarei activitifi sportive (fotbal, inot sau sah) i se pot asocia calitai estetice. Gandifi-va la un gol ,,frumos” al lui Hagi sau Ia un sacrificiu .frumos” in gah. Structura O caracteristicd important a sportului este faptul c& este guvernati de reguli. Aceasta inseamna convenfii referitoare la suprafaja de joc, durata, reguli de joc, convenfii stabilite de corpurile guvernante ale sportului respectiv. in acelasi timp, adescori se utilizeaza arbitri, care urmarese respectarea regulilor. Caracterul structurat al sportului se refera gi la institutionalizarea sa, adicd prezenta sa semipermanenta in viata noastra, cu o organizare si o structura care vor continua mult in viitor (depinde, evident, si de talibani...) Orientare spre scop Mai multe scopuri motiveaza participantii in activitati sportive. in mod direct, poate fi vorba de marcarea unor goluri sau de objinerea unor performante. Pe plan general poate fi recreafia, amuzamentul, imbunatiirea starii de sinatate iar pentru spectatori, distractia. Impredictibilitatea Competitia sportiva nu ar avea nici o noima dac& rezultatele ar fi predictibile. Tocmai meciurile cu rezultat incert sau cele care pot produce surprize, in afara celor cu mare miza psihologicd sau simbolica, atrag cei mulfi spectatori la stadioane. Chiar dack termenul este banal, este greu si definim operational termeni precum ,,sportiv” sau ,sportiv amator” in cercetarea demografic’ a miscdrii sportive apar cateva dificultati legate chiar de definitia conceptului de sportiv, de delimitare a diferitelor categorii de practicanfi ai sportului sau de stabilire a unui cadru de esantionare: Juni sportivi practic’ mai multe sporturi, puténd fi membri a mai multor federafii, astfel ca datele pot sugera existenfa mai multor sportivi practicanti decat sunt in realitate; 2)granita dintre activitatea competifionala si cea de amatori este greu de stabilit; 3) este posibil ca unele federajii si umfle artificial numarul de legitimati, mai ales daca finanfarile sunt proportionale cu numarul de persoane legitimate; Din cauza unor astfel de dificultiti, comparatiile dintre diferitele seturi de date disponibile sunt destul de greu de realizat. 1604.07.2004 Relatia dintre sport, joaca $i munca Natura diversi si oarecum difuza a sportului transpare si din studierea relafiilor dintre joc, sport si munca. Astfel ‘relatia dintre sport si joc e functic de gradul de reglementare sau de organizare al unor activitafi. Astfel, un meci de fotbal intre prieteni in ,,spatele blocului” este joaca in mai mare masura decat un meci oficial de campionat, a clrei miza este alta decat recreagia sau distractia. Joaca poate fi si parte a celei mai serioase activititi ‘competitionale oficiale daca aplica definitia lui Huizinga pentru joaca: 0 activitate liberi care este situaté in mod constient in afara vietii ‘obisnuite’ ca nefiind serioasa, absorbindu-l, in acelasi timp, pe cel care se joacd, in mod intens si complet”. (Huizinga, 1949, 13) Distinofia dintre joacd si munca este similara celei dintre motivatia intrinsecd si cea extrinsecd. Motivatia jocului const in joc insagi, in timp ce munca este realizat pentru salariu sau pentru anumite beneficii din afara activitZjilor presupuse de munca. in plus, munca este instrumentald, serveste la realizarea anumitor scopuri care depasesc activitatea in sine. Sportul ca parte a culturii contemporane Practicile sportive au devenit din ce in ce mai accesibile in secolul XX. Aceasta s-a datorat cresterii prosperititii cat si sporirii numarului de facilititi sportive. Cu toate acestea au rimas largi categorii sociale c&rora accesul la practicarea sportului este inchis. fn mod evident, modelele de participare sportivé depind de evolujia calitafii vietii Perioadele de recesiune, de scidere a nivelului de trai sunt insofite de un declin al cifrelor de participare. Acest lucru s-a intamplat si in Romania dupa 1989, ca urmare a scéderii nivelului de trai ca si a investitiilor in sportul de masi. in acelasi timp, inregistrim ascensiunea comercialismului in sport. Studiul sportului priveste nu numai pe practican{ii sportului ci si pe beneficiarii spectacolului sportiv, milioanele de persoane care constituie publicul evenimentelor sportive, fie live fie, mai ales prin intermediul mass media. De fapt, o privire analitici demonstreaza caracterul extrem de diversificat al rolurilor celor implicafi in migcarea sportiva si ii intareste caracterul de industrie. Analiza sociologici a sportului fi eleva caracterul siu de constructie sociala. Practicile sportive reflect structura social sub forma asocierii cu identitajile locale sau nationale, a reflectirii competitiei dintre diferite categorii ca si a diviziunilor sexuale etc. Simbolistica sportiva colporteazi valori 1704.07.2004 specifice societifii in care acest fenomen a c&pitat importanta sa deosebita: > acceptarea regulilor > supunerea la autoritate > competitie _ > preocupare pentru efortul individual etc. In general, este valabila teza potrivit cdreia sportul contine structurile si procesele societifii. Acestea se regisesc in maniera de organizare si in valorile campului sportiv. ‘ilor Valorile si regulile spo Se cunoaste foarte bine cA sportivii au valori si comportamente specifice. In aceasta categorie intra: > Machismul — tendinfa de a accentua caracteristicile fizice sau agresivitatea si de a desconsidera activitatile intelectuale; > Discriminarea femining — tendinga de atribui o valoare mai micd realizarilor sportive ale femeilor; > Fair-play, sportivitatea; > Superstifile. Cele de mai sus au doar o valoarea de exemplu, si nu epuizeaza intreaga problematica. Aceste valori si norme constituie fundalul actiunilor sportivilor, astfel ci multe dintre evenimentele care alcatuiesc biografia unui sportiv pot fi mai bine injelese in raport cu valorile care il orienteaza. Pe de alta parte, este limpede cA multe dintre asemenea ,.valori” au o valoare ideologici sau simbolicd. Ele sunt de obicci atasate imaginilor sportivilor de performanfa iar imaginea nu este intotdeauna conforma cu realitatea. S-ar putea studia, deci, si reprezentirile construite de mass media, de cxemplu, pentru sportivii care asigurd spectacolele care aduc venituri substantiale, si relatia dintre aceste eligi” si ceea ce se intampla concret in mediile sportive, cum este influentata performanta sportivului de performanta de astfel de asteptari de rol si rolul acestor imagini in intretinerea spectacolului sportiv. Pe de alta parte fiecare sport, pe Langa regulile formale — prevazute in regulamente — este ghidat si de seturi de reguli informale, care fin de tradifia sa. Pentru analiza culturala a sporturilor, este interesanta decelarea modalititilor prin care sportivii internalizeazi (procesul de internalizare a normelor si valorilor este denumit in sociologie socializare) aceste valori si reguli. Trebuie cercetata si maniera in care aceste elemente de naturd culturala influenjeaz performanfele sportive. In fine, si remarcim ca studiul factorilor care determina individul si recurga la comportamente care contravin regulilor, deviante, a fost unul 1804.07.2004 dintre cele mai constante preocupari ale sociologiei. Se pot studia astfel, sociologic, factorii care determina sportivii sa incalce regulile jocului — prin dopaj de exemplu. Abordari macro-sociologice ale sportului contemporan ‘Abordarea teoretic’ sociologica a sportului releva caracterul functional din punct de vedere societal a fenomenului sportiv. Din punct de vedere conflictualist, sportul este considerat o supapa de eliberare a pulsiunilor agresive in timp ce, din punct de vedere functionalist moderat, fenomenul sportiv poate fi tratat doar ca mecanism de control social. La randul sau, sportul influenfeazi domenii ale viefii sociale precum loisirul (petrecerea timpului liber), educatia, economia, comunicarea de masa sau chiar diplomatia internationala. Despre sportul modern se pot formula cateva coneluzii generale: » Cuvantul sport”, cu semnificafia sa actual, a aparut abia la sfargitul secolului al XVIII-lea in Anglia. » Atributele definitorii ale sportului sunt: _fizicalitatea, competifia si reglementarea. Sportul poate fi caracterizat pe urmiatoarele dimensiuni: caracter ludic, capacitati fizice, activitati fizice, recreatic, exercitiul, competifia, esteticul, structura, orientarea catre scop, impredictibilitate. > Activitatea sportiva este simultan, dar in masuri variabile, si joaca si munca. > Sportul reproduce structura sociala, depinzand de distributia veniturilor si exprimand valorile dominante ale socictatii, cum ar fi acceptarea regulilor, supunerea la autoritate, competifia si preocuparea pentru efortul individual. 1904.07.2004 > Sportul modem accentueazi profesionismul si cantitatea in dauna valorilor sportive traditionale. 2004.07.2004 3. Modele de participare in sport Secolul a 20-lea a cunoscut o expansiune a oportunitafilor de a practica sporturile pentru masele populare in majoritatea regiunilor lumii. Desi sportul poate fi asociat mai ales conditiilor din tarile industrializate, se poate vorbi despre 0 adevarata explozie a sportului de masi, aceasta expansiune incluzind si Romania. Evident, fenomenul este legat de procesele de modemizare, crestere economici si de adoptare a modelului institutional al statului nafional. Fenomenele respective au insemnat la un nivel mai concret, 0 sporire a bundstirii relative a majoritatii, augmentarea cantitajii de timp liber disponibil, investifii mai mari in facilitaji pentru petrecerea timpului liber din partea diverselor categorii de definatori de capitaluri (state sau particulari) ca si o atenfie speciali din partea clitelor politice pentru starea de sinitate a popoarelor ca si pentru pregitirea paramilitara a tinerei generafii, materializata in generalizarea orelor de educatie fizica in programele scolare. Participarea sportiva in sens larg, participarea sportiva semnifica tipul de sport, frecventa i intensitatea practicarii sportului. Ea se refera fie la indivizi fie la diferite populatii umane. Principalele modalitafi de inregistrare a participarii sportive sunt: observatia cantitativa si ancheta. Prima metoda are avantajul de a fi precisa dar dezavantajul de a fi extrem de costisitoare in timp ce ancheta, mult mai ieftin’, produce misuri supraevaluate ale participarii sportive. Principalele masuri ale participarii sportive sunt numarul de sporturi practicate, frecventa practicarii sporturilor sau popularitatea anumitor sporturi. Nofiunea care face obiectul capitolului nostru presupune un anumit efort de conceptualizare. Semnificafia sa este importanti avand in vedere ca ideile care urmeaza se vor a fi sustinute de date empirice. Mare majoritate a anchetelor care furnizeazi date privitoare la participarea sportiva introduce practicile sportive ca o unica, simpla, categorie in lista diverselor activitafi specifice petrecerii timpului liber sau in liste de activitifi menite a constitui reper pentru elaborarea bugetelor de timp. in realitate, participarea sportiva are mai multe fafete iar m&surarea sa valid’ ar necesita o operafionalizare mai avansat. Se pot lista mai multe surse de dificultate in analizarea participarii sportive: * Neclaritatea conceptului de sport, aspect menfionat chiar in primele capitole al cursului, aspect care vizeazi mai ales utilizarile triviale ale conceptului; nu se face distincfia intre practicarea unor exercifii sau a unor activititi de loisir fizic si practicarea propriu-zisi a anumitor sporturi. 2104.07.2004 = Nu se precizeaza sportul pe care il are in vedere subiectul cand bifeazi variantele din chestionar, desi sporturile variazi din puncte de vedere importante, mai ales din cel al fizicalitajii sau al intensitafii. = Nu se mentioneaza daca se are in vedere practicarea institufionala a sportului (in cluburi, asociafii, in cadrul unor programe obligatorii pentru studenfi sau pentru militari, de exemplu) sau in cadrul unor activitafi deliberate de petrecere a timpului liber. = Nu se inregistreaza frecvenfa, intensitatea sau durata respectivelor practici. in aceste condifii de precaritate a miasuratorilor, comparatiile sau analizele aprofundate sunt greu de realizat. Lipsa masuratorilor adecvate in anchetele sociologice generale sugereazi si lipsa de importanta a sportului, ca domeniu a viefii, pentru majoritatea cercetatorilor. Participarea sportiva in farile occidentale A doua jumatate a secolului al 20-lea s-a caracterizat printr-o relativa expansiune a participarii sportive in farile cele mai dezvoltate ale planetei. Explicafiile de ordin individual au fost: = Mai mult timp si mai mulfi bani disponibili; = Oamenii revin acasa de la locurile de munca mai putin obosifi: = Televiziunea sporeste cunoasterea deferitelor posibilitaji de petrecere sportiva a timpului liber; = Sistemul de transport eficient usureaza accesul la o refea de facilitati sportive mult imbunataqita; = Schimbare a atitudinii fata de sport in sensul transformarii acesteia intr-un set de practici la indeména gsi recomandabile tuturor categoriilor sociale. Sportul practicat de ti Studiile occidentale prezinté o imagine imbucuratoare a practicilor sportive in copilarie si adolescenfi. Pe de o parte, programele de ‘invafimant ale scolilor din aceste {ari trebuie si ofere o varictate de activit’fi sportive, scolile si comunitatile fiind bine dotate, la randul lor, cu facilitatile necesare practicarii diferitelor sporturi, caracteristicile psiho-sociologice ale varstei predispunand aceasté categorie la o participare sportivi mai intens& decat a celorlalte grupe. Astfel, un studiu al Consiliului pentru Sport al Marii Britanii, din 1995, arata ca, in afara orelor de cducatie fizica, tincrii iau parte in medic la zece sporturi intr-un an (Sports Council, 1995), in timp ce participarea frecventi (cel putin de zece ori intr-un an) este redusa la o medie de 4 sporturi. Cele mai populare sporturi sunt inotul, ciclismul gi uncle jocuri de echipa, mai ales fotbalul. Nu s-a dovedit o diferenté semnificativa intre copiii 2204.07.2004 din ciclul primar si cel gimnazial, desi la nivel secundar (gimnazial) fetele practic’ mai pufine sporturi decat baiefii, In afara ambiguitAtilor in definirea sporturilor si in delimitarea practicarii freevente, in acest studiu, problema cea mai serioasi o implici faptul ci masurarile participarii sportive obfinute prin autoraportare sunt semnificativ supraestimate, de obicei. Armstrong (apud Sleak, 1998, p. 20) a stabilit, prin monitorizarea ritmului cardiac, ci adolescentii sunt mult mai putin activi decat se crede indeobste, foarte putini dintre acestia find angajati in practicarea regulata a sporturilor. Multe alte studii arata gi ele ca rata de participare sportiva a tinerilor este relativ scizuti in SUA si Marea Britanie. Participarea adultilor Anchetele occidentale, britanice si nord-americane mai concret, prezentate de catre Sleak (1998, pp. 20-26), descriu modelele de participare sportiva ale populatiilor adulte prin urmatoarele tendinfe generale: * in ultimele decenii se poate vorbi de o usoara crestere a participarii sportive, atat la femei cét si la barbafi. Sportul priveste mai ales sporturile de sala iar, in ceea ce priveste modalitatile de petrecere a timpului liber, activititile sportive au suferit cea mai important crestere, Cu toate acestea, mai putin de jumatate din adulfii britanici realizeaza activititile sportive necesare pastrarii unei bune condifii de sanatate. = Participarea descreste odata cu inaintarea in varsté. Cifrele depind si de conceptualiazarea sportului. Daca se introduce, de pilda, in sfera sportului plimbarea, cifrele privitoare la participarea celor in varst vor fi mai mari, = Cei mai mulfi dintre cei implicati constant in activitati sportive la varste inaintate continua o cariera de practica sportiva indelungata, inceputa in copilarie. Daca o persoana practica sistematic sportul la 30 de ani, este mare probabilitatea si o facd si la batranefe. Cel mai delicat moment, din acest punct de vedere este adolescenfa, cénd se produc cele mai multe abandonuri si care, cu mici excepfii, sunt ireversibile. Participarea sportiva in Romania Barometrul de Opinie Public& din luna noiembrie 2000, realizat de CURS la comanda Fundatiei pentru o Societate Deschis’, inregistreazi freeven{a participirii sportive pe un egantion de 1700 de persoane selectate din populafia de peste 18 ani din Roménia. Frecvenfa este masurata pe o scala ordinala, pe baza intrebarii ‘Dumneavoastra cat de des faceti sport?’, care are urmatoarele variante de rspuns: “de loc” / “o dat pe an sau mai rar’ / “de cdteva ori pe an’ / ‘de céteva ori pe lund” / 2304.07.2004 ‘o data pe sAptimana’ / ‘nu stiu, nu raspund’, Aceast modalitate de masurare manifesta acecasi ambiguitate care a fost identificata pentru anchetele occidentale, $i anume definirea imprecisa a sportului, Oare practicarea sporturilor in Roménia sufera alte condifionari decat in farile occidentale? Figura 1 Frecventa participarii sportive? (sursa: Barometrul de Opinie Publica, CURS, noiembrie 2000) yes aol : wo wl e : : 10 na 5 =. = = San y(s cases osenr|otnet niceties Figura 2 Frecventa participarii sportive si genul (sursa: Barometrul de Opinie Public, CURS, noiembrie 2000) SRR8R889888 3 di) ge | 2b) g 2 82) 82 | ds | 2 8B | ag | of Dvs. cat de des facet sport? Cifrele din grafic reprezinta procente 2404.07.2004 Figura 3 Frecventa participarii sportive si varsta (surs: Barometrul de Opinie Publicd, CURS, noiembrie 2000) Frecvanfa participarii sportive $1 varsta 100% 90% 20% 2 70% 20% 50% 40% 30% |: oon 10% % T a g RE) G8] 88 z S gee) s2|oe 2 Og 58s Dvs. cat de des facet! sport? Figura 4 Frecyenta participarii sportive si nivelul de instructie (sursa: Barometrul de Opinie Publica, CURS, noiembrie 2000) Frecventa participa sportive si nivelu de instruct Pec eSEESEES! !Snivelul de instructie recodificat studlt ‘superioare ‘Gnivelul de instructio recodificat lieu si se. postliceala de instructie iffeat 10 clase sau) ssionala Dvs. cat de des facet! sport? Distribufia rispunsurilor la aceasti intrebare reliefeazi faptul ci majoritatea covarsitoare (83%) a roménilor cu varsti mai mare de 18 ani nu fac deloc sport. 2504.07.2004 in ceea ce priveste factorii care influenjeazi participarea sportiva rezultatele pe datele romanesti reproduc concluzii obfinute in studii occidentale: © Barbatii practic’ mai mult sport decat femeile. © Existi o puternicd corelajie pozitiv’ intre varsti si freeventa practicarii sportului. © Cu cat o persoani este mai instruita, cu atat frecventa practicarii sportului este mai mare. © Venitul influenjeaza in mod pozitiv implicarea in activitati sportive © Cei de la oras se implic’ in activitati sportive mai frecvent decat cei de la sat Ipoteza c& aceste corelafii se datoreazd in bund masura relafiilor dintre variabilele socio — demografice insele, este destul de plauzibila. S-ar putea ca persoanele cu venit mare si faci mai frecvent sport deoarece sunt mai instruite, sau invers. Analizele statistice aprofundate demonstreazi ci sexul, varsta, nivelul de instructie, venitul si rezidenta, determina frecven{a participarii sportive independent de celelalte variabile, Astfel spre exemplu, la acelasi venit, 0 persoan cu studii superioare va avea o probabilitate mai mare de a face sport decat una cu studii medi, sau un batran de la orag va face mai mult spor decat un batran de la sat Figura 5 Freevena participirii sportive si veniturile (sursa: Barometrul de Opinie Publici, CURS, noiembrie 2000) Frecvenfa patticipariisportive si veniturile sERSRFFFFE ‘Bvenitul pe persoana in familie tecodificat in 4 categori (cuartle) peste ‘1100000, 'Gvenitul pe persoana in leat in 4 pe persoand in recodificat in 4 categortl(cuatile) 350000- 55866 3 (2B | £8 $8 | 22 | S| mveniturpepersoana in 3S lagal de | €e| 22 | 2 || nnermsmerns 3 g/ 02/38 ‘Saget amr) baa og (88 85 log seo dem Dvs. cat de des faceti sport? Cautarea diferentelor dintre ratele de participare sportiva din Romania si farile occidentale trebuie si fie mai nuanfatd. Studii aprofundate ar reliefa probabil urmatoarele specificitati: 2604.07.2004 ein ceea ce priveste ratele de participare absoluta, si datorita nivelului de trai, acestea sunt mai scazute in Roménia decat in fZrile occidentale * Tipurile de sporturi practicate la noi_vor fi diferite de cele evidenjiate in {arile capitaliste avansate. in acest caz, determinirile de ordin economic si institutional sunt, din nou, cele mai importante, un rol important jucdndu-I si cele de natura socio - culturala, Figura 6 Frecventa participarii sportive si mediul rezidential (sursa: Barometrul de Opinie Public, CURS, noiembrie 2000): Frecvena participarli sportive si mediul rezidential SERS 829998 Deloc O data pe De cateva ori pe luna © data pe saptamana NSINR vs. cat de des faceti sport? De retinut > Secolul al XX-lea a cunoscut o adevarati explozie a participarii sportive, consecinfi a modemizrii si a efectelor ei: prosperitate, mai mult timp liber, sporirea facilitifilor de petrecere a timpului liber, mutatii cultural propice practicarii sporturilor. > Participarea sportiva, ca si concept sociologic, semnifica tipul de sport, frecventa si intensitatea practicarii sportului. > Masurarea participarii este, practic, dificil’ din mai multe cauze: ambiguitatea conceptului de ,,sport”, nedistingerea dintre diferitele tipuri de sport, lipsa demarcafiei dintre sportul institufionalizat si cel recreativ, absenja unci cuantificari adecvate. > Introducerea sporturilor in programele de invi{amant a produs cfecte pozitive in ceca ce priveste ratele de practicare a 2704.07.2004 v sporturilor de catre tineri, cel putin in farile occidentale. Datele de cercetare trebuiese privite cu circumspeetic, fiind dovedita tendinfa de supraraportare a freeventei practicarii sporturilor de oatre tineri, in ceca ce priveste adulfii, dup’ al doilea razboi mondial se poate vorbi de o usoara crestere att la femei cat si al barbati, Cel mai delicat moment in stabilirea carierei sportive a unei persoane pare a fi adolescenja: cine se las de sport in adolescenfi va practica cu o probabilitate scizuti sporturi sistematic in viata adult. Datele roménesti arata c4 practicarea sporturilor este influenfatd direct de urmiatoarele variabile: varsta, veniturile, nivelul de instructie, sexul, mediul de rezidenta. 2804.07.2004 4. Explicatii ale comportamentului sportiv Analizele statistice pe esantioane identificd doar tendinje. La acelasi nivel de instructie, venit, si apartenenta la aceeasi categorie de gen sau mediu de reziden{a, exist’ numeroase specificitati individuale care nu pot fi interpretate doar pe baza datelor statistice de ancheti. Este nevoie de o abordare multidimensionala care sa ia in calcul toate determinarile ~inclusiv cele psihologice sau culturale. Abordari psihologice Motivafia de a face sport este o caracteristic’ individuala. Comportamentul sportiv poate fi considerat ca o functie a nevoilor persoanei, satisfactia in viafa depinzind de seleotia activititilor care acopera aceste necesitati. Unele activitati de loisir, printre care si sportul par a satisface bine unele dintre nevoile individuale, cum ar fi nevoia de independenté. O caracteristicd psihologicd importanté capabilé si explice implicarea in activitafi sportive este stima de sine, care depinde si de autoevaluarea abilitatilor fizice. Practicarea sportului determina un cere virtuos in raport cu imaginea de sine, realizarile in sport sporind motivatia pentru acest gen de activitati, ceea ce determina continuarea practicarii sportului. Nu degeaba cercetarile de specialitate au aratat c& sportivii au o bund imagine de sine (Sleak, 1998, p. 29). Cu alte cuvinte, te apuci de sport si pentru a-fi imbunatati imaginea de sine, increderea. Socializarea in sport Socializarea implici invajarea si intemalizarea unor deprinderi, ‘competen{e, norme, valori si atitudini. Teoretic, este de asteptat ca introducerea in practicarea sporturilor in copilarie si determine practicarea sporturilor si mai tarziu in viafa adulté, mai ales daca experientele legate de sport au fost pozitive. Cu toate acestea, cercetirile care au incercat si analizeze aceasta legituré nu au produs rezultate concludente. Multe cercetiri au abordat procesele de socializare privitoare la sportivii de clita o concluzie consistenta fiind ca, in cazul acestei categorii de sportivi, intiririle pozitive sporesc probabilitatea de a continua practicarea sporturilor, spre deosebire de cei care primesc intariri neutre sau negative (McPherson, Curtis si Loy, 1989, p. 49). Un studiu britanic din anii 80 a concluzionat ca factorul care pare a determina implicarea in practici sportive in viaja adulta este numarul de sporturi diferite pe care indivizii le-au practicat regulat si in care acestia au devenit eficienji in timpul copiliriei si tineretii. Diferitele schimbari de statut si de stil de viata fac unele sporturi mai putin practicabile astfel ca vor practica sporturi dupa asemenea 2904.07.2004 schimbari indivizii care pot alege alt sport, mai adecvat noii situafii, ‘Astfel, cei care au jucat in copilarie doar fotbal vor practica acest sport la maturitate cu o foarte redusi probabilitate, fiind un sport foarte viguros, de contact si care presupune ceva organizare (Roberts si Brodie, 1992, pp. 41-42). In derularea ciclurilor de viata, individul este parte din grupuri diferite, grupuri care au o influenfa socializatoare asupra sa. Vom discuta in paragrafele de mai jos concluziile objinute pand acum prin cercetarea impactului grupurilor primare si secundare asupra structurii normative si a comportamentelor sportive ale indivizilor din culturile moderne. Grupurile primare Grupurile primare sunt grupuri sociale in care indivizii au relafii fat in fa{Z zilnice. in aceast categorie includem familia, vecinatatea si scoala. Familia Familia este cea mai important unitate socializatoare. Cu toate acestea, foarte putin atentie a fost acordata rolului ci in determinarea comportamentului sportiv, Cea mai mare parte a timpului liber este petrecuta acasa dar este dificil sa se estimeze durata diferitelor activitati. Caminul este atat o sursé fizicd pentru petrecerea timpului liber cat si o sursa sociala prin oferta de grupuri pentru petrecerea timpului liber. Studii timpurii au constatat ci familia exercité cea mai puternicd influen{4 asupra géndirii si comportamentului copilului (Neumeyers, apud Ibrahim, 1991, p. 200), . Un alt studiu mai recent (Bradshaw gi Jackson, apud Ibrahim, 1991, p. 200) araté c& elevii de liceu igi dobandesc majoritatea preferinfelor in ceea ce priveste petrecerea timpului liber inaintea varstei de 13 ani. Aceste rezultate sunt extinse de constatarea potrivit cdreia indivizii care sunt activi in activitai recreative exterioare (in aer liber?) in copilarie continua sa fie activi si ca adulfi, iar copii inactivi devin adulfi inactivi. Constatarea generala a autorilor occidentali este ca, in timp ce activitafile culturale si lectura incep in afara familiei, sportul si alte activitafi exterioare incep in interiorul familiei, Nu este necesar ca situafia si fie identicd in Romania. Importan{a familici in socializarea pentru sport deriva din faptul ca alegerile tinerilor sunt foarte limitate, astfel incdt ei sunt expusi la activitafi pe care de fapt nu le-au ales. in perioada adulta, familia réméne un context important al practicarii sportului, insi modul de petrecere a timpului liber in familie depinde mai putin de modele dobandite in copilarie si mai mult de o constelatie de factori din cadrul casnicici. Marea majoritate a studiilor americane (Orthner, apud Ibrahim, 1991, p. 201) arata cA petrecerea timpului liber este pe locul trei in cadrul celor mai frecvente conflicte 3004.07.2004 maritale, Orthner construieste o sinteza privind principalii factori ce conduc la conflicte maritale in ceea ce priveste petrecerea timpului liber: 1. Insuficienta timpului liber; 2. Preferinte diferite pentru petrecerea timpului liber. intr-un studiu din 1976 (Carlson, 1976) s-a raportat ci 75% dintre cuplurile chestionate au declarat ci au neinfelegeri in ceea ce priveste petrecerca timpului liber, ceca ce provoaca sentimente de neglijare: 3. Alegerea nepotrivitd a activitajilor. Barbafii mai ales, nu reusesc si se sincronizeze cu activitatile de cuplu. Cele mai stresante par a fi yacanfele petrecute in afara cdminului; 4, intreruperea modului de petrecere a timpului liber. Un exemplu destul de familiar este schimbarea canalului favorit de televiziune; 5. Ritmurile circadiene. Adams si Cromwell (apud Ibrahim, 1991, p. 201) au identificat doua categorii de persoane dupa activitati diune si nocturne. Preferinjele specifice celor doua categorii afecteazi calitatea relationala a oricarei relafii. Scoala Indepartandu-se de traditia scolii grecesti in care invatarea se facea doar de dragul invafarii si era un apanaj al elitei, invatémantul modern a pus accentul in primul rand pe instruire in dauna educatiei. Scoala modema este preponderent © institutic dedicat activitatii academice, si intr-o masura neglijabila activitafii expresive. Pana nu de mult si in Romania, chiar gi la orele de educatie fizicd, se sublinia mai ales disciplina gi dobandirea anumitor calitati si mai pufin expresia personal. Cel putin in raport cu scoala romaneascd, activitatile expresive sunt domeniul viefii extrascolare. Studiile privind rezultatele scolare arata ci dihotomia scoala — recreatie este mai degraba daunatoare. Datele empirice araté c& elevii cu rezultate bune, de obicei combina viata scolara cu petrecerca timpului liber, in timp ce elevii cu rezultate mai proaste exclud scoala din activitatile lor recreative. Intr-un studiu din SUA(Rehberg si Schafer, 1968) se arata ca elevii de liceu care fac sport in cadrul scolii au rezultate scolare mai inalte decat cei care nu sunt membrii ai cluburilor sportive scolare. Pe de alti parte, este o relatie bine susfinuté empiric, asocierea dintre nivelul de instructie si participarea sportiva. Persoanele mai educate, in afara de faptul cd au acces la resurse mai valoroase, manifesta 0 preocupare mai puternicd pentru propria satisfactie si pentru snatate. Curriculum sportiv Cum ar trebui gandita din punct de vedere psiho-sociologic ora de educatie fizica? 3104.07.2004 Mizele mari ale cercetirilor din acest domeniu sunt: > atragerca tincrilor (copii, adolescenti) in activitatile sportiv > orientarea celor cu aptitudini caitre sportul de performantii, > evitarea abandonului activitiii de performanta. Multe dintre cercetari au vizat decelarea motivatiilor care ii determina pe copii si se implice in activititile sportive organizate — de obicei sub forma de joacd. Cunoasterea motivatiilor de acest gen trebuie si orienteze elaborarea lectiilor de educatie fizicd si a antrenamentelor, cunoscénd ca pentru majoritatea copiilor implicati in astfel de activitati interesul nu este obfinerea unor satisfactii amanate — in competifii - prin antrenamente intense, ,stiinfifice” - ci motivarea pentru astfel de activitafi este de obicei intrinseca — placerea jocul, a efortului de moment. §$tim ca in invataméntul preuniversitar un numar mare de clevi evitd activititile sportive organizate folosindu-se de tot felul de subterfugii, mai ales de scutiri medicale. Ar fi interesant de studiat motivafiile pentru care elevii si parinfii au o parere negativa fati de orele de educatie fizica. Cunoscandu-se motivafiile clevilor si ale parintilor, dar si réspunsurile actorilor din sistemul de invajamant — manageri educational, profesori de educatie fizici — se pot imagina politici prin care se pot reduce efectele negative ale acestui fenomen (asupra copiilor care nu fac sport, dar si asupra imaginii orelor de educatie fizica). Grupurile secundare Desi grupurile secundare cuprind si ele relafii fafa in fat, acestea sunt de obicei mai scurte si mai putin freevente decat in grupurile primare. Dintre grupurile secundare care constituie contextul practicarii sportului mengionim cluburile gi asociafiile sportive. Modele organizatorice ale activitatii sportive Cea mai frecventa forma de organizare a vietii sportive este clubul, sau federatiile de cluburi, a c&ror origine este in lumea anglo-saxona. Aceste forme de organizare sunt si cele mai studiate, in ideea c& sportul este un fel de joc institutionalizat, formele de organizare spontana in sport, precum pe terenurile de joacd riménand a fi cercetate Pe ce se bazeazi succesul unor noi sporturi, californiene cum sunt ele denumite, in raport cu cele ,clasice”? Cum se organizeazi activitatea sportiva din timpul liber? Acestea sunt cdteva intrebari care preocupa sociologii sportului din Occident in contextul discufiilor despre organizarea practicii sportive. in {rile anglo-saxone sau in Germania sunt dezvoltate studiile referitoare la functionarea cluburilor sportive, mai ales a celor universitare. O directic de cercetare importanti vizeaza procescle 3204.07.2004 decizionale, prin care se stabilesc strategii sau tactici la nivelul organizatici sportive. O alté zona de interes este cea a modificarilor de strategie a organizatiilor sportive in condifiile transformarilor pietei sportive (a beneficiarilor mai ales — imbitranire, etc.). La noi ar fi interesant de studiat maniera de functionare a cluburilor in perioada comunisté — relatiile cu puterea, cu structurilor socio-politice ale momentului; schimbarile de structuri de dupa revolutie, impactul pe care transformarile din ultimii 10 ani l-au avut asupra functionarii cluburilor sportive, impactul pe care obisnuinfele dar si resursele (materiale, dar si sociale — relafii etc.) acumulate in anii de totalitarism Je au asupra functionarii actuale ale cluburilor. Evident, in noile conditii problematica sportului s-ar pune in mod diferit: organizarea clubului trebuie si urmeze principii de management, promovarea activitifii ar trebui gandita in termeni de marketing. Locul institufiilor bugetare sau al intreprinderilor socialiste a fost luat de sponsori. Obtinerea gi pastrarea sponsorilor sunt sarcini esenfiale pentru cluburile roménesti subfinantate. Un studiu interesant ar putea viza cauzele pentru care FC Bihor a gasit atat de greu un sponsor. Tot in discufiile despre organizarea sportului pot intra si preocuparile de socio-geografia sportului, care vizeazi distribuirca teritoriala a sporturilor, folosirea spatiilor urbane si, in mod mai general, practicile generale si locale de amplasare a instalafiilor si impactul ambiental al politicii sportive. Unde sunt amplasate spatiile de practicare a sportului in Oradea in raport cu alte facilit’i urbane si mai ales in raport cu zonele de locuire? Cum a fost gandit acest aspect de c&tre sistematizatorii care au construit cartierele in epoca comunista? Cum a fost afectat peisajul sportiv urban de de-industrializare si de privatizarea” spatiilor publice? Cat si care dintre facilitatile sportive au disparut sau s-au alterat ca urmare a lipsei de susfinere sau de protectie, in fafa unor interese private? Cum influenjeazd aceste evolufii practica sportului in zona respectivi? Cum este vazut acest aspect de diferite categorii de actori - locuitori, decidenti, cai care au ,privatizat” zonele publice, adeseori ilegal? Variabile socio-demografice Multe cercetari incearca sa estimeze impactul diferitelor variabile socio- demografice asupra participarii in activitafi sportive. Rezultatele obfinute nu sunt surprinzdtoare. S-a constatat in multe studii ca practicarea sportului scade odati cu varsta, sporeste cu nivelul de instructie si cd barbafii fac mai mult sport decat femeile. Aceleasi rezultate le-am obfinut si noi pe baza datelor din barometrul de opinie din noiembrie 2000. Trebuie refinut ci sesizarea unei relafii statistice nu este totuna cu identificarea unei relafii de cauzalitate. 3304.07.2004 Varsta Studiile de dezvoltare umani au ardtat cd perioada de la 6 la 12 ani si jumatate este cea mai importanti pentru formarea unor obiceiuri ‘durabile de petrecere a timpului liber. Prin urmare, programele destinate transmiterii valorilor si normelor ce susfin practicarea sportului trebuie si finteascd exact aceasta grupi de varsta. Cei care proclama intoarcerea la disciplinele de baza in institujiile educative ar trebui si cunoasca un experiment care s-a desfasurat in Franfa. Copiii din Vandes, 0 suburbie a Parisului, petreceau multe ore in bancile lor, asa cum se intampla de multe ori cu copiii din clasele primare. Municipalitatea a introdus un nou program in care timpul disciplinelor academice a fost redus, introducndu-se discipline precum sport, arti, muzica, teatru. Spre surprinderea generala, rezultatele scolare ale copiilor s-au imbunatZfit, astfel incat acest program a fost extins in toata fara (Baily, 1975) in perioada adolescentei, petrecerea timpului liber este una din cele mai importante activitafi, un loc important ocupéndu-l din acest punct de vedere sportul. in aceast& etap’, timpul alocat sportului totusi scade, deoarece adolescenta este o perioada de tranzitic iar tinerii se angajeaza in diferite activitati care conduc la constructia identitagii lor, cum ar fi intalnirile. Este perioada in care se defineste identitatea sexuala, astfel incat principala preocupare a adolescentilor este dragostea ‘Asa cum am aratat si in alt paragraf, timpul disponibil pentru sport este functie de ciclul de viaté. Casnicia, copii si cariera limiteazd drastic posibilitatile de implicare in activitati sportive ale adultului Datele statistice indica scdderea puternica a participarii sportive data cu intrarea in varsta a treia. in aceasta perioada a viefii numarul de celule scade iar fesuturile de legitura isi pierd clasticitatea. Toate sistemele corpului scad in eficienjé. Riscul problemelor cardiace, a cancerului, diabetului sau al maladiilor mentale este de asemenea mai mare. Cu toate c& cresterea calitafii viefii in societitile tehnologizate a determinat 0 scadere dramaticd a acestor riscuri, datele nu indicd o crestere corespunzitoare a participarii in activititi sportive. in farile occidentale, la fel ca si in Romania, persoanele in varsti adopta mai ales modalitiji de recreare pasive, precum vizionarea programelor de televiziune, lectura, iar activitatile fizice uzuale sunt gradinaritul si eventual plimbarile. Potrivit lui McGuire (apud Ibrahim, 1991, p. 210), factorii care inhiba implicarea in activitafi fizice a persoanelor in varsta pot fi grupati in cinci categorii: externi, timpul, acceptarea, abilitatea, bunastarea fizicd. Prin urmare, orice program destinat incurajarii participarii sportive a seniorilor trebuie sa identifice factorii care constrang persoana in varsti la loisir pasiv, si si se adreseze in primul rand problemei corespunzatoare. Asemenea programe sunt necesare avand in vedere ca petrecerea timpului liber este esenfiala pentru sdnatatea mental i moralul persoanelor in varsta, 3404.07.2004 Tabel 1 Schimbari in ciclul de viatd in raport cu sportul, dupa Bammel, G. si R. L. Bammel, 1982 (apud Ibrahim, 1991, p. 208) Varsti Sporturi 10-19 ani | Participare activi, in forme de activitiji recreagionale viguroase; induntru cat si in aer liber 20-29 ani | Participare activa, mai ales in activititi in aer liber; drumefii, canoe 30-39 ani | Participare mai pufin activa, frecvent in activitati recreafionale exterioare: tabaira este inlocuiti de drumetie 40-49 ani_| Participare mai putin activa, mai mult vizionare; masina i rulota inlocuiesc sacul de dormit 30-59 ani [Mare accent pe vizionare pentru marea majoritate: reluarea incercarilor de imbunititire a formei fizice 60- 69 ani___| Vizionare si descrestere a activitatii fizice: gridinirit 70-79 ani | Anumite noi activitafi pot incepe cu pensionarea; golf, inot Gen® O mare parte a diferenfelor de participare sportiva dintre birbafi si femei se datoreaza rolurilor de sex diferite si resurselor diferite de timp liber a persoanelor aparfinand celor doua sexe. Daca rolurile de sex isi au originea in totalitate in determinari culturale sau sunt determinate biologic este inca o problema in disput. Studiile care au abordat comportamentul primatelor sau pe al copiilor mici par a indica faptul c& baiefii au o agresivitate mai mare decat fetele, ca urmare a unei condifionari genetice. Aceasta ar putea explica faptul c& baietii se angajeaza incd de timpuriu in jocuri mai agresive decit fetele. Aceste diferenfe se observa si mai tirziu in scoala primar’, cand baiefii prezinta o abilitate mai mare la aruncare si alergare in timp ce fetele exceleaza in sarcinile ce solicita agilitate, ritm si flexibilitate. Odati cu inaintarea in varsta diferenjele sporesc. Adolescentul baiat continua si-si imbunatéjeasca rezultatele, in timp ce rezultatele fetelor se plafoneazi (dupa 11 ani, etc.). Corbin (apud Ibrahim, 1991, p. 210) sugereaza ca aceasta ar putea fi produsa de motivafia fricii de a fi ranita la organele inteme feminine sau de teama de a aparea prea masculina in raport cu valorile dominante din societate. Csikszentmihalyi si Larson (1984, p. 80) au descoperit in studiul lor realizat pe 75 de adolescenti din Chicago ca principalele diferente intre baieti si fete, atunci cand abordeazi problema petrecerii timpului liber, este c& baiefii petrec mai bine de 6 ore pe siptimand * Vom dedica un capitol intreg participarii feminine in sportul ‘contemporan. 3504.07.2004 ficdnd sport, in timp ce fetele dedick doar jumatate din perioada respectiva acestui gen de activitati. in schimb, fetele petrec mai mult timp in activitati artistice sau in discufii cu adultii. Comparatiile internationale SUA — Israel — Norvegia (Ibrahim 1991, pp. 210-211) in practicarea sportului arata ca diferengele de gen sunt mult mai mult legate de efecte de socializare adanc inridacinate decat de constrangeri structurale. Timpul liber discrefionar nu este egal distribuit intre barbafi si femei. Femeile alocd muncii profesionale un interval de timp apropiat de cel al barbatilor, dar majoritatea activitatilor casnice consumatoare de timp (gatit, spalat, ingrijirea copiilor) cad incd in sarcina femeii. Astfel, femeile au mult mai putine resurse de timp, motivatie, energie, pentru a se angaja in activititi sportive. Distribufia inegalitara a sarcinilor in gospodirie este indicator al gradului de modernitate / tradifionalitate al unei socictati. Este de asteptat prin urmare ca aceasta variabila sa afecteze in mod negativ sanscle femeii din Romania de a face sport in comparatie cu tendintele din Occident. Pe de alta parte, dezindustrializarea prin revenire la modele patriarhale de organizare a familiei si iesirea multor femeii de pe piafa muncii si transformarea lor in casnice ar putea susfine practicarea sportului de catre acestea. Accasta ipoteza asteapta si fic verificata. Educatia Nivelul de instructie cuprinde numarul de ani d scoala precum si tipul acreditirii educafionale objinute (diploma). Toate studiile araté c&, cu cat o persoana este mai educata, cu atét mai mult se implica in activitati sportive. Aceasta se intémpla in ciuda faptului ca persoanele mai educate dispun de mai pufin timp liber. Relajia menfionata se poate explica prin accesul mai mare la resurse necesare practicarii sportului, ca gi prin norme i valori favorabile activitafilor fizice. Aceasta impune © mai mare preocupare pentru calitatea viefii, incluzind cdutarca satisfactiilor din activitafi recreative, preocuparea pentru sanatate gi pentru aspectul estetic al corpului. Ocupatia Persoanele ocupate fac mai mult sport decat cele neocupate, cu exceptia elevilor si a studentilor. Explicafia este destul de evidenta, categoria neocupati este alcituiti din persoane in varsta sau cu nivel educational scazut, fapt ce nu favorizeaza participarea sportiva. intre diferite categorii ocupationale existi de asemenea diferente. Muncitorii fac mai rar sport decét cadrele superioare si liber profesionistii. O parte din cauza rezida din natura si organizarea muncii in cazul muncitorilor. Acestia trebuie sa desfasoare 0 activitate fizica tutiniera, adescori intensd la locul de munca, pe durata a 8 ore zilnic. Epuizarea fizica si psihicd pe care acest mod de organizarea la muncii 0 3604.07.2004 provoaca predispune mai degraba spre activitifi recreative pasive, de evaziune decat pentru activitafi sportive. Pe de alt parte, persoanele din pozitii ocupationale inalte au mai mult timp liber si un stil de petrecere a timpului liber mai activ. Roberts (1970) sintetizeazi concluzii cu privire la mecanismele prin care ocupatia individului influenteaz modalitatea de petrecere a timpului liber. 1.Ocupatiile manuale solicits mult timp si energie, facdndu-i pe oameni incapabili sd cultive modalitafi active de petrecere a timpului liber. 2.Ocupatiile manuale sunt epuizante fizic, determina nevoia de a petrece timpul liber prin simpla relaxare / recuperare. 3.Persoanele cu resurse financiare slabe nu au veniturile necesare pentru a investi in activitafi de petrecere a timpului liber in afara céminului si nu au bani la discretie pentru a plati abonamente la cluburi sau asociafii sportive. 4.Familiile din categoriile ocupationale inalte au sanse mai mari de a clatori in straindtate, iar aceasta experienf poate stimula alte interese de petrecere a timpului liber. Anumite activitati de loisir par a declansa altele. 5.Educatia trezeste in randul persoanelor cu ocupafii inalte interesul pentru alte activitati de loisir decat in cazul muncitorilor manuali. 6.Profesia unui individ cu status ocupational inalt poate oferi multe sansc de dobandire a unor calitati ce pot fi exploatate sau valorificate in timpul liber. 7.Obiceiurile de loisir se dezvolti ca gi atitudini de status, care sunt ‘generate la locul de munea si influenteaza locul de munci. Venitul Impactul venitului asupra practicilor sportive este evident. Sportul costa bani, solicitati pentru plata anumitor tarife, abonamente, antrenori, inchirierea sau pentru achizitia echipamentelor necesare practicdrii sportului. in consecinfé, cu cat o persoand are venituri mai mari, cu att mai mult se va angaja in activitati sportive. Bineinfeles c sporturile se diferentiaza si in functie de costurile pe care le presupun practicarea lor. Astfel incat, in condifii egale este de asteptat ca persoanele cu venituri reduse si practice sporturi ‘ieftine’. persoanele cu venituri mai mari, sporturi mai scumpe. Mediul de rezidenta S-a constatat ci in Occident locuitorii din mediul urban sunt mai predispusi spre practicarea sporturilor decat cei din mediul rural. Aceleasi specificitafi se inregistreazd si pentru Romania, situatia de la noi soliciténd cu siguranfi 0 explicatie specifica, avand in vedere natura 3704.07.2004 diferiti a raportului urban / rural la noi in comparafie cu farile occidentale. Dintre explicafiile care pot fi invocate pentru a justifica slaba participare a locuitorilor mediului rural in activitafi fizice, mentionim: 1, Venituri si resurse de timp liber mult mai mici; 2.Echipamente si facilita}i pentru practicarea sporturilor aproape inexistente sau in stare precard, in afara unor stadioane pentru fotbal; 3.Munca agricola este determinata de ciclurile agricole, in perioada de tranzifie rmanand foarte putin timp liber; 4.Munea agricola presupune un mare consum fizic. Abordari multidimensionale Teoria comportamentului planificat Teoria comportamentului planificat, propusi de Ajzen in 1988 este o abordare socio-cognitiva care a fost folosité extensiv in relajic cu petrecerea timpului liber. Figura de mai jos arati cum intenjia gi comportamentul pot fi prezise pe baza atitudinii individului fati de respectivul comportament, perceptia sa privitoare la presiunea social spre realizarea sau nerealizarea respectivului comportament (norma subiectiva) si perceperea usurinfei sau a dificulta{ii in performarea respectivului comportament (control comportamental perceput). Figura 1. Teoria comportamentului planificat Atitudine fata de comportament Norma subiectiva Intentie Comportament Control comportamental perceput Teoria comportamentului planificat pleacd de la premisa c& acfiunile individului sunt dependente de credin{e ale individului care sunt relevante pentru comportament. Trei tipuri de credinje pot fi distinse: > credinfe comportamentale, care influenfeaza atitudinea fata de respectivul comportament; 3804.07.2004 > credinje normative, referitoare la asteptirile altora; > credinfe de cotrol, referitoare la usurinja sau dificultatea realizarii respectivului comportament. Masurand credinfele se pot prezice intentiile si de aici si actiunile individului. Evident, comportamentele nu sunt determinate doar de credinfe ci si de situatia practica, ce implica restrictii sau faciliteaza anumite acfiuni. Modelul interactional al comportamentului sportiv Modelul Iui Weiss si Glenn (apud Sleak, 1998, p. 33) prezinta modalitatea in care comportamentul sportiv este influentat de factori biologici, de maturitate, psihologici si sociali, Se sugereaz’ ci influenjele abilitatilor fizice si ale suportului social sunt mediate de procesele psihologice precum perceptia de sine si scopurile generale ale individului. Intre aceste aspecte exista relafii reciproce deoarece experientele legate de sport influenteazi percepfia competentei si perspectiva aspura scopurilor. Mai mult practicarea sporturilor va influena abilitajile individuale si natura susfinerii sociale, Modelul acesta, mai specific preocupat de sport decat cel prezentat inainte asteaptd testarea empirica. Procesul de adoptarea a activititilor recreationale Ideea de start a acestui model propus de Brandenburg in 1982 (apud Sleak, 1998, pp. 34-35) este ci, pentru adoptarea unui anumit comportament, este nevoie ca individul sa fie interesat de respectivul camp actional. Evident pot exista si excepfii — nu te intereseazi deloc parapantele dar daca i se oferd ocazia si ai tupeu, de ce nu?. in plus, este nevoie ca anumite condifii si fie satisficute pentru cao anumita activitate si fie adoptata: > si existe oportunitafi pentru realizarea respectivei actiuni (nu pofi inota dacd nu este piscind sau macar o apa suficient de adanca, si curata bineinfeles); > constientizarea posibilitafii actiunii respective — trebuie s& afli prima oar despre ski pentru a-l practica: > mediu social favorabil — prieteni cu care si joci si familie care si nu te batd la cap cf, spre pilda, joggingul este o aiureala: > disponibilitate de a accepta sa incerci o noua activitate. Chiar daca sunt realizate aceste condifii este nevoic sé se producd anumite evenimente cheie care si declangeze comportamentul respectiv, practicarea sportului respectiv. Cum ar fi niste prieteni care si te invite la un meci de tenis (care nu se poate juca singur), sau o reducere de 3904.07.2004 prefuri la centrul sportiv din localitate care si determine trecerea la actiune, Figura 2, Modelul interactional al comportamentului sportiv _ Factori contextuali gi | maturitate x Abilitate fizicad Imaginea de sine Participare > ai >| Suport social Scopuri generale LT Figura 3, Un model conceptual de adoptare a activititilor recreative Oportunitati 3 I s § 2 g 3 c 5 & é |_,| Cunoastere I 2 A = 5 & z 2 3 Adoptarea s Mediu social 3 & = =>) experientei 3 + favorabil a ge E m 2 Receptivitate 3 L,I z 4004.07.2004 Modelul valorilor asteptate Modelul lui Eccles (apud Sleak, 1998, pp. 35-36), prezentat in Figura 4 presupune ci activitatile sunt selectate dintr-un set de optiuni care sunt influenjate de numerosi factori precum mediul cultural, experienfele anterioare, percepjii _ individuale, scopuri _personale, _orientiri motivational si expectafiile privitoare la succes. Precum se observa din figura, modelul este sofisticat. Mai are nevoie si de confirmare empiric’. Abandonarea sportului De ce marea majoritate a tinerilor peste 17 ani abandoneaza practicarea sporturilor? Intr-o cercetare calitativa americana (Lindner, Johns gi Butcher, 1991, p. 4), motivele cele mai des invocate de catre tineri pentru renunfarea la practicarea sporturilor au fost: _Alte treburi mai importante” Nu mi s-a mai parut amuzant” “Nu am jucat destul” (in sporturile de echipa, adic& nu a fost inclus in lot) Nu mi-a placut clubul” Nu mai sunt att de bun ca la inceput” Ami lua prea mult timp” |.Nu ma mai interesa” Nu mi-a placut antrenorul” Prea mare presiunea” Aceste justificari ascund de cele mai multe ori adevarate cauze ale abandonului activitatilor sportive. Si pentru accasti tema au fost dezvoltate unele teorii. Teorii ale abilitatilor percepute Abilitatea perceputi este un factor important in explicarea comportamentului sportiv, astfel ci trebuie luat in considerare si in problematica abandonirii activitafii sportive. Daca experientele inifiale legate de sport nu produc senzatie de succes si de control abandonul este foarte probabil. Tot astfel, dacd este sesizati o scidere a capacitatilor, abandonul poate fi aproape. Teoria nu este acoperitoare deoarece indivizi care se percepeau foarte competenti au abandonat activitatea sportiva. Teoria epuizarii Foarte pe scurt, teoria stipuleazi c& sportivii de cliti abandoneazi practica sportiva de performanta datorita stresului cronic determinat de 4104.07.2004 solicitarile excesive la care sunt supusi. Teoria este foarte popular’, adic este populara mai degraba decat stiinfifica. Ea se aplicd probabil sportivilor de clita doar si mai asteapta si fic si testata empiric. Teorii ale dezvoltas Schimbirile cognitive, psihologice si sociale pe care le sufera individul in via(d afecteaz relevan{a individuala a sportului, Odata cu intrarea in adolescenfi tinirul poate resimfi activitiile sportive din ce in ce mai putin atractive, alte interese devenind mai pregnante. Angajamentele solicitate de scoala, de familie sau de locul de munca devin si ele din ce in ce mai importante, in dauna celor sportive. Pana la urma decizia in favoarea unora este in detrimentul celorlalte. Sunt destul de cunoscute renunfarile pe care trebuie si le accepte sportivii de performangi in domeniul vietii personale si a scolii. Multe studii referitoare la abandonarea sportului arati ci nu o scidere perceputi in abilititile de a desfagura activitatea sportiva determina renunjarea ci presiunea altor zone de relevanfi din viafa individului. Pe de alti parte, cercetirile realizate pe modalitatile de petrecere a timpului liber arati c& persoanele sunt dispuse si depiseasca diferite constringeri pentru a se angaja in activititi specifice de loisir, cum ar fi cele sportive. 42004 4, Modelul valorilor asteptate al alegerii activitatii 1 cultural Stereotipuri privind rolurile de gen Stereotipuri culturale privitoare la disciplina sau caracteristicile oennationale 4 Perceptia individual asupra Lcredintelor, atitudinilor, asteptirilor socializatorului 2.roluri de gen 3.stereotipuri afele si ortamentele izatorului ienfe anterioare ‘Ari egecuri) \ Scopuri individuale si scheme generale referitoare la sine: I scheme de percepere a sinelui 2.scopuri pe termen scurt 3.scopuri pe termen lung 4.sinele ideal 5.reprezentarea propriilor abilitaqi 6.percepfia asupra solicitirilor sarcinilor Asteptarea succesului Interpretarea individual a experientelor: 1. atribuiri cauzale 2. loc al controlului Amintiri afective ale individului Valoarea subie sarcinii 1. Valoarea stir arealizarii 2.Valoarea ins 3.Costuri04.07.2004 De refinut > v Practicarea sportului poate acoperi anumite nevoi psihologice ale persoanei, cum ar fi nevoia de independena sau cea de crestere a stimei de sine. Practicarea sporturilor in viata adulta poate fi si dependent de influentele socializatoare (internalizarea normelor gi valorilor referitoare la sport) din diferitele perioade ale viefii. Acestea se intimpla in grupuri, primare, in care interactiunile sunt frecvente si fafi in fafi, si secundare. Copii dobandese in familie deprinderile de petrecere a timpului liber. in perioada adult, conteazi mai putin modelele insusite in familia de origine ci factorii reuniti in cdsnicie, Incongruenta preferin{elor privind modalitatile de petrecere a timpului liber ale partenerilor de cuplu poate influenta participarea la activitati sportive. Datele par a indica o corelafie pozitiva intre rezultatele scolare si practicarea sportului. Oricum, pentru rezultate scolare, este beneficd imbinarea muncii scolare cu recreafia, in contrast cu tendinja de a opune cele doua dimensiuni ale vietii elevului. Pe de alta parte, este bine stabilit faptul c& persoanele cu nivel de instructie ridicat fac mai mult sport decat cele cu nivel de instructie scazut. Curriculumul de educatie fizica ar trebui astfel construit incat si contribuie la atragerea tinerilor (copii, adolescenti) in activitajile sportive; orientarea celor cu aptitudini catre sportul de performanta si evitarea abandonului activ’ de performanta, Principalele grupuri secundare in care are loc socializarea sportiva sunt cluburile sau asociafiile sportive. Practicarea sportiva este determinata decisiv de ciclurile de viata. Iesirea din adolescent la baiefi si intrarea in pubertate la fete, ca si intrarea in varsta a treia reprezinté cele doud momente delicate in care majoritatea oamenilor se las de sport. Barbatii fac mai mult sport decat femeile. Aceasta se datoreaza rolurilor de sex diferite si resurselor diferite de timp liber a persoanelor aparfinand celor doua sexe. Toate studiile arata cd, cu cét o persoana este mai educata, cu atét_mai mult se implici in activitati sportive. Relatia menfionati se poate explica prin accesul mai mare la resurse necesare practicdrii sportului, ca si prin norme si valori favorabile activitiilor fizice. Persoanele ocupate fac mai mult sport decat cele neocupate, cu excepfia clevilor si a studentilor. Explicatia este destul de 4404.07.2004 evident, categoria neocupati este alcatuiti din persoane in varsta sau cu nivel educational scizut, fapt ce nu favorizeaza participarea sportiva. Pe de alta parte, exista diferente notabile in cea ce priveste participarea sportiva intre diferitele categorii ocupationale. _ > Sportul costa. in consecina, cu cét o persoand are venituri mai mari, cu atat mai mult se va angaja in activititi sportive. > Atat in Occident ca gi in Roménia, persoanele din mediul rural fac mai putin sport decdt cele din mediul urban. > Abordarile multidimensionale, de factura psihosociologica au incercat si arate determinanjii deciziilor individuale referitoare la practicarea sporturilor: > Teoria comportamentului planificat pleaci de la premisa ci actiunile individului sunt dependente de trei tipuri de credinte: = credinfe comportamentale, care influenjeazd atitudinea fafi de respectivul comportament; = credinfe normative, referitoare la asteptirile altora; = credinfe de cotrol, referitoare la usurinfa sau dificultatea realizarii respectivului comportament. > Modelul interactional al comportamentului sportiv prezint’ modalitatea in care comportamentul sportiv este influenjat de factori biologici, de maturitate, psihologici si sociali Procesul de adoptarea a activititilor recreafionale, model care pleacd de la premisa cé pentru adoptarea unui anumit comportament, este nevoie ca individul si fie interesat de respectivul camp actional > Modelul valorilor asteptate presupune cA activititile sunt selectate dintr-un set de opfiuni care sunt influenfate de numerosi factori precum mediul cultural, experienfele anterioare, percepfii individuale, scopuri personale, orientiri motivationale si expectatiile . privitoare la succes. > in ultima parte a capitolului vom investiga cauzele abandonarii activititii sportive, facind trimitere la mai multe teorii dezvoltate pe aceasta tema. v 4504.07.2004 5. Femeia in sport Introducere Studii occidentale (Sleak, 1998, pp. 59 — 64) indica faptul ca femeile sunt doar intr-o mica masura mai inactive decat barbafii, dar daca se ‘compara sporturile in care sunt active, diferenjele devin mult mai mari Date roménesti produc acelasi pattern al unei participari mai active a barbatilor in activitati sportive (vezi capitolul ,.Femeia in sport”). Desi femeile sunt implicate intr-un numar mare de activitati, participarea regulata in sporturi traditionale ¢ limitata la o minoritate de femei tinere. In afara cresterii freeventérii acrobicului, participarea sportiv’ a femeii s-a modificat putin in ultimele doud decenii, inregistrandu-se chiar un declin al participarii feminine in SUA. Factori care influenteaza participarea feminina in sport Factori fizici Exist diferenfe morfologice si fiziologice intre barbati si femei, care influen{eazi intr-o masuri semnificativa performanjele sportive. Diferentele fizice influen{eaz potenfialul sportiv in felul urmator: © Forfa: femeile au doar 65% din forfa unui barbat, deci potentialul de forfa barbatesc va fi mai mare Elemente anaerobe care solicit’ putere / forfé mai putin de un minut: femeia are o proportic mai mica de esut muscular ceea ce reduce cantitatea de fosfati cu mare energie, si le face mai pufin capabile s4 suporte un deficit de acid lactic. Barbafii vor acea un avantaj in evenimente scurte precum sprintul atletic © Evenimente aerobe, intre un minut si o ord: inima mai mare a barbatului si confinutul mai bogat in hemoglobina si hematocrit pot spori rata de absorbfic a oxigenului. Proporfiile corpului masculin asiguri un metabolism mai rapid in timpul exercifiilor, prin raportul putere / greutate mai bun. Barbafii vor avea prin urmare un avantaj in asemenea evenimente © Evenimente pe distanfe foarte mari: femeile sunt bine dotate pentru utilizarea grisimii ca si combustibil pentru exercifii, de unde rezulta © mai mare capacitate pentru activititi ce presupun rezistenfa. Cand se utilizeaza capacitatea totald, si cdnd echilibrul termic este un factor, femeile au un avantaj Exist numeroase mituri privind problemele medicale la care se supun femeile care fac sport: © Sportul afecteaza fertilitatea si nasterea © Sportul deregleaza ciclul menstrual 4604.07.2004 © Performanjele sportive sunt afectate negativ in timpul ciclului menstrual © Sportul provoacd un numar substantial de raniri la femei * Sportul produce o musculaturs masiva / neatractiva. Cercetirile arati cA nici unul din aceste enunfuri nu este adevarat. in cea ce priveste performantele comparative intre barbati si femei, in majoritatea sporturilor barbajii obfin rezultate mai bune, dar este greu de stabilit dacd aceste diferenfe se datoreazi factorilor fiziologici sau familiarizirii mai timpurii a barbatilor cu practicile sportive sia participarii mai reduse a femeilor la activitati sportive. Influente sociale Stereotipuri de rol de sex Nou nascujii au un sex biologic cand se nasc, dar nu au identitate masculing sau femining. Aceasta se dezvolti rapid prin contact cu lumea social si culturala, astfel incét o infelegere suficient de matura a genului este obfinutd in jurul varstei de 8 - 9 ani. Socializarea presupune preluarea modelului si intirirea lui de la ceilalfi semnificativi: parinfi, prieteni sau profesori. Mai tarziu poate lua forma situafiilor socializatoare (cluburi de fotbal, de exemplu) unde exist un etos negativ cu privire la fetele care practic acest sport. Comportamentul parintilor este critic in acest proces, de vreme ce biiefii sunt incurajafi si fie aventurosi si activi, in timp ce fetele beneficiazi de mai pufina libertate fizica. Fetele care au pirinfi / prieteni / profesori / antrenori suportivi au o sansa mai mare de a continua practicarea sportului. Cereetarea lui Brown, Frankel si Fennell (1989) in Canada, a investigat formele recreafionale si competitive ale sportului in scoala si comunitate, Ei au constatat ca implicarea feminind in sport este limitatd deoarece participarea sportiva: * ‘violeazi comportamentele de gen dezirabile” © ‘inhiba implicarea in alte activitati” * ‘nu conduce la 0 puternica intarire sociala” Stereotipurile de gen exist deoarece sunt anumite calitati care sunt percepute ca fiind tipic feminine / masculine. in cele mai multe culturi europene birbafii sunt vazuji ca find agresivi, independenti, dominatori, activi, aventurosi, competitivi iar femeile sunt vazute ca fiind fragile, emotive, infelegitoare, cu tact, linistite si dependente. Imaginile stereotipe despre feminitate / masculinitate intalnese asteptarile privind comportamentul normal la barbafi si femei. Astfel, injelegerea inegalitajii in sport trebuie s& ia in calcul in primul rand constructia social a genului gi nu diferentele biologice Definifiile feminitajii / masculinitajii au influentat si activitafile sportive. Simpul comun defineste uncle sporturi ca fiind potrivite si 4704.07.2004 altele nepotrivite pentru femei, functie de caracteristicile sportului respectiv. Se considera astfel cd sporturile care presupun contact fizic sunt nepotrivite pentru femei (boxul de exemplu) in timp ce presupun migcare estetica le sunt potrivite (gimnasticd, patinaj artistic). Diferite studii au ardtat ci masculinitatea este asociat unor sporturi competitive, traditional masculine (de exemplu fotbal), sporturilor cu mare risc (alpinism), sporturilor de apa care implica fort si riscuri si activitifilor care solicit contact fizic direct (box). Activitatile atribuite femeilor includ sporturi traditional feminine, cum ar fi voleiul, sau activitifi necompetitive (aerobic). Un alt aspect important este relatia pozitiva intre increderea de sine a femeii si participarea la activititi fizice. Cu alte cuvinte, fetele si femeile cu incredere in propriile abilitafi sportive vor practica sport. Dupa cum este de asteptat, femeile au incredere mai scdzuta in propriile abilitéti atunci cand practic’ sporturi specific masculine, si, in cazul activitatilor si competifiilor sportive, isi pierd increderea in sine atunci cand sunt evaluate. Fetele cu o incredere in sine mai scdzuta vor alege activitafi mai pufin solicitante si vor fi mai usor descurajate de esec. Pentru a spori increderea in sine a fetelor si a femeilor este necesara realizarea urmatoarelor obicctive: fetele si fie invajate deprinderi care si le imbundtafeasca sansele de succes © si creasca numiarul de modele de rol pentru femei in mass media © feed — back pozitiv, cu accent pe ideea c& succesul este datorat calitiilor iar egecul lipsei de efort. Conflictul de rol Conflictul de rol apare atunci cand persoana este preocupati de nepotrivirea intre comportament si expectanjele sociale. Masculinitatea asociaté cu multe sporturi este in conflict cu rolul de sex in cazul femeilor. Cu toate acestea, s-a inregistrat un nivel scazut in cazul conflictului de rol pentru sportivele americane (Alison, 1991). Aceasta se poate datora si faptului ca femeile care au trait un conflict de rol serios au renunfat la practicarea sporturilor. Imaginea feminitatii in educatia fizicd si sportul contemporan Cu toate ca in perioada recent orele de educatie fizicd sunt mixte, este probabil ca profesorii si puna in practicé imaginile lor privind masculinitatea / feminitatea. Un studiu britanic (Scraton, 1982) a constatat cf profesorii de educatie fizicd accept diferentele fizice in abilitatea sportiva dintre baieti si fete si sunt dornici si adapteze aceste diferene in desfasurarea orelor de educatie fizicd. Astfel, unele activitafi sunt inca asociate fetelor (dansul sportiv), iar altele baietilor (fotbalul), Fetele sunt protejate de la contacte fizice directe care ar putea afecta negativ partile sexuale ale corpului, Pe de alt& parte si copii vin cu un bagaj de stereotipuri care-i determina de pilda si-si bata joc de 4804.07.2004 baiefii care prefera sporturile mai feminine, sau de fetele care se implica in activitati dure. solujic implementata si in Romania la apatia pe care o manifesta fetele fati de orele de educafie fizicd a fost introducerea orelor de educatie fizicd opfionale. La noi acest lucru se aplica in liceu gi facultate. Desi opfionalele sunt mai atragatoare pentru fete, ele intdresc expectantele sociale privind feminitatea. Fetele aleg mai ales sporturi individuale, necompetitive, de sala, si care au legatura cu infatisarea fizica (aerobic). Astfel, cei care planificd orele de educatie fizicd in scoala sunt intr-o veritabila dilema: s& provoace retragerea fetelor din activitatile sportive sau sa intareascd anumite diviziuni de gen legate de sport. Cultura feminina asociati diviziunii sociale intre genuri limiteaza implicarea fetelor si femeilor in activitati sportive in mai multe feluri, Astfel, schimbarile fizice produse de pubertate pot provoca jena, rugine. Pe de alta parte, imaginea conventionala a femeii le cere fetelor si fic preocupate mai ales de imaginea fizica. Cunoscénd carierele sociale si economice care le sunt destinate, in care casitoria gi matemitatea sunt esenfiale, femeia tanara poate decide ca investitia de timp gi bani in practicarea sportului este nerentabila. De asemenca, baiefii sunt incurajati sa fie competitivi si “in forma’, ceea ce poate duce Ia sentimente de incompetenja in domeniul sportului din partea fetelor si si descurajeze participarea ulterioara. Jn general se poate spune cd fetele renunfd la implicarea activa in practicarea sportului pentru c acestea nu fac parte din nucleul central al existen{ei lor. Cultura adolescentina feminind se centreazi pe incercarea toaletelor in dormitor, experimentarea cosmeticalelor, lecturarea revistelor, audifii muzicale si barfa cu prietenii. Sportul este periferic si cel mai adesea singurul contact cu sportul al unei fete are legatura cu cautarea baiatului ideal. Preocupari recente din cultura adolescentina, pentru sinatate, dietd, exercifii au sporit interesul pentru activititi de genul aerobicului, dar in nici un caz nu au stimulat participarea feminind in sporturi competitive. Alti factori Religia si cultura In anumite culturi, precum cea musulmani, femeilor le este interzis si- si dezveleasca anumite parti ale corpului sau sa participe la activitati ce presupun contact fizic, impreund cu barbatii. Pe alt parte interdictiile legate de anumite perioade (Ramadanul la musulmani) pot limita serios oportunititile de participare la activitati sportive. Factorii de context Asa cum am mai menfionat, femeile au la dispozitie resurse pentru practicarea sportului mici in comparatie cu barbatii. Find nevoite 4904.07.2004 adeseori si indeplineascd gi roluri traditional casnice pe lang’ cele asociate profesici, femeilor le rimane putin timp si energie pentru a se implica in activitai sportive Distributia puterii in sport Structurile de putere in sport au favorizat in mod traditional barbatii Barbafii au definut intotdeauna cele mai importante pozifii in cluburi, iar sporturile feminine au de obicei un status financiar si social mai mic decat cele masculine. Un aspect important este si cel al subreprezentirii femeii in rolul de antrenor. Chiar si in sporturi in care femeile dein o pondere important majoritatea antrenorilor sunt barbafi. in consecinfa exist pufine modele de rol feminin chiar si in aceste sporturi, iar antrenorii barbati au o anumitaé putere asupra fetelor pe care le antreneaza. Acest aspect se manifesta in mod extrem in cazurile de abuz sexual. Mass media Maniera in care mass media prezinté competifiile sportive poate intéri stercotipurile legate de implicarea feminind in sport. S-a constatat c& revistele sportive acoper’ in mult mai mare masuri competifii masculine si prezinti mult mai freevent sportivi barbati decat sportive. Aceasta se datoreaza in primul rand faptului cd publicul acestor reviste este eminamente masculin, De retinut > in general participarca sportiva a femeilor este mai redusi decat cea a barbatilor. > O parte din explicafia pentru aceasti discrepanti poate fi realizata prin trimiterea la caracteristicile fizice ale femeilor. » Studiile au infirmat majoritatea miturilor referitoare la capacitatile fizice ale femeilor si la efectele pe care sportul le-ar putea avea asupra corpului feminin. » Stereotipurile de rol de sex determina in cea mai mare masurd diferentele de participare ale barbafilor si ale femeilor. Acestea indica ce sporturi sunt potrivite femeilor si care sunt nepotrivite, influentand implicarea femeilor si pe cai indirecte, cum ar fi jincrederea in raport cu posibilitatile de a face sport eficient. Alte aspecte corelate stereotipurilor de rol de sex sunt conflictul de rol, intre sport si feminitate, care de obicei este rezolvat in dauna sportului sau socializarea acestor diferente de reprezentare de rol chiar prin orele de educatie fizicd mixte. > Alfi factori care reproduc situafia in care majoritatea femeilor sunt excluse de la activitati sportive sunt cei religiosi, de context si distribujia puterii in sport. v 5004.07.2004 6. Clas sociala si sport Gandirea socialé moderna continua sa identifice in societatile dezvoltate clase sociale, grupuri definite prin acces diferensiat 1a proprietate, la status sau la privilegii. in general se face distincfia intre trei categorii sociale importante: clasa de sus, sau dominant, alcdtuitd din marii proprietari sau din elita managerial ori politic’; clasa mijlocie care cuprinde masa antreprenorilor, care defin afaceri de marime mica sau mijlocie plus majoritatea funcjiondrimii si a intelectualitatii gi clasa muncitoare care se recunoaste mai ales dupa absenja proprietafilor sau a unei pozifii ocupationale prestigioase. Aceasti modalitate de reprezentare a stratificdrii sociale deriva, evident, din gandirea marxisti. Chiar daca in Romania criteriile de ierarhizare sunt oarecum diferite, iar compozitia grupurilor se indepirteazi de la tipurile ideale descrise, putem concepte societatea ca fiind ierarhizata intr-un mod similar celor occidentale. Teoria clasei loisirului. Sportul-consum ostentativ (dupa Veblen, 1966) Veblen a fost printre primii sociologi care au contrazis teza economist clasica potrivit cdreia proprietatea privata si acumularea de bogatii isi au originea in lupta omului pentru supraviequire gi pentru acoperirea diferitelor nevoi. (tez conventionala si astizi, regisiti in formule de genul piramidei nevoilor a lui Maslow). Motivul principal care orienteaz tendina de acaparare a lucrurilor, si a oamenilor in societatea sclavagisti, este” distincfia” invidioas’ care este atasati bogitiei. Distinctia vizeazi pozitia in ierarhia socialé, valoarea averii determinénd reputafia, respectabilitatea si, in fine, un anumit status. Competitia pentru bogatii, avere, afafata de invidie este denumita de Veblen “emulatie pecuniara”. Societatile se clasifica, de altfel, in concepjia sociologului norvegian dup modalitatile uzuale de objinere 0 criteriului de distincfie, proprietatea, in pridalnice si productive. Chiar daca nofiunile vorbesc de la sine, si exemplificim prima categorie prin societafile aristocratice iar al doilea tip prin societatea moderna, burgheza. Stabilirea ierarhiei stratificdrii sociale prin compararea proprietajilor materiale produce dou consecinfe logice: pe de-o parte, o importanfi mai mare decét proprictatea va avea expunerea, prezentarea, bogitici, pentru a produce respectivele comparatii si ierarhizari; pe de alt§ parte, intrucdt munca ajunge s& fie asociatd precarit4ii condiiilor materiale ale existenfei, unei pozifii sociale inferioare, ea va fi nu numai evitat dar va c&pata si semnificafii negative pentru cultura claselor superioare. Avem deci, din partea claselor superioare, un consum ostentativ si o respingere a muncii productive. Datorité modalitafii 3104.07.2004 specifice de utilizare a timpului, clasele dominante sunt denumite de Veblen “clase ale loisirului”. Autorul mentioneazi cA antagonismul cu activititile instrumentale de tipul muncii nu transforma loisirul in lene sau indolenfi in cazul acestei categorii. Loisir (termen francez care semnificd petrecerea timpului liber) inseamna c& timpul este consumat non-productiv 1) din punctul de vedere al lipsei de respectabilitate a muncii productive si 2) ca o dovada a capacitifii pecuniare de a sustine a viata de inactivitate. Activitifile aparent inutile, non-productive, in care se angajeazi membri clasei loisirului sunt producitoare de distinctie, de capital simbolic precum ar spune Bourdieu, de prestigiu gi de respectabilitate, de legitimitate in raport cu pretentiile de apartenenta a. categorie umané de esenta superioara. Cu alte cuvinte, loisirul are gi a avut intotdeauna o contribufie la reproducerea ierarhiei sociale. Importanja sa in acest sens se poate deduce si din timpul enorm alocat de citre clasa socialé dominant invatarii abilititilor, cunostinfelor, deprinderilor care constituie marca pozifici lor superioare — limbi clasice, bune maniere, arti, filosofic ete. Alaturi de activitati artistice si de divertisment, de preocupare pentru stil si pentru rafinament in toate domeniile, plus de aplecare ciitre stiinfe uncori, mai ales spre cele mai putin aplicative, sportul a constituit unul din domeniile prin care clasele dominante obisnuiau sa-si construiasca respectabilitatea. Unmirind exemplele _britaniceputem —injelege _sursa generalizarilor lui Veblen, in timpul secolului al XIX-lea, in Marea Britanie, intrecerile de canoe aveau un caracter social, regatele de pe Tamisa constituind importante evenimente sociale. La inceputul secolului XX, cdlaria avea si ea un putemic caracter de clasd, multi dintre proprietarii de cai avand titluri nobiliare iar membri inaltei burghezii adoptau acest hobby costisitor in incercarea de a fi acceptati in randul inaltei societiti. in aceeasi situaie erau si golful sau tenisul, sporturi ale clasclor superioare infiltrate incetul cu incetul de burghezia industriala. Dincolo de consumul ostentativ, apartenenja la cluburile respective oferea si sansa de a incheia afaceri cu persoane cu gandire asemanatoare, Cu toate schimbarile suferite de stratificarea socialé in farile occidentale fata de perioada in care teoria lui Veblen a fost elaborata, un specialist de talia lui Bourdieu (1984) considera ca notiunea de consum ostentativ riméne actuali de vreme ce clasele dominante prefera si acum sporturi care le disting de celelalte categorii sociale. Daca un sport precum tenisul a devenit popular, prin democratizare, clasele de sus au trecut la practicarea yachtingului, ramanénd astfel departe de multime. Gruneau (1983, p. 80) sugereaza ci ideile lui Veblen formeaza un cadru prin care pot fi judecate evolufiile din sport si raporturile de clasa in ultimul secol. Participarea de masa la activitajile sportive din a doua 5204.07.2004 jumitate a secolului XX inseamna declinul aparent al inegalitatilor de clas in sport iar in loc de o clasa a loisirului avem, astazi, 0 masi a loisirului, Cultul sportului in scolile publice occidentale din secolul XIX constituia 0 caracteristicd important a pregitirii clasclor superioare pentru pozifii prestigioase si cariere de clit. In contrast, clasa muncitoare era supusa la exercifii care urmareau producerea unei forfe de muncé disciplinate care putea fi mobilizata pentru forfele armate in caz de razboi. In aceasta perioada, a existat o distinctie rigida intre profesionisti, care faceau sport pentru bani ,,amatori” care practicau jocurile sportive pentru placere, status sau alte motive neinstrumentale Clasa mijlocie Clasa mijlocie din perioada victoriana britanici avea o atitudine entuziasta fata de sport, considernd ca acesta are efecte benefice asupra societafii, Pe lang’ faptul c& producea disciplina si suprima violenja in randul clasei muncitoare, sportului organizat i se atribuia calitatea de a produce ‘crestini loiali si puternici care vor putea exercita un control social asupra propriilor instincte sexuale, inclusiv supra homosexualitafii (Riess, 1994, p. 155). Pe langa aceasta, clasa mijlocie a imbraisat conceptul de club sportiv de vreme ce oferea status, ordine, demnitate ca si o modalitate de socializare. Clasa mijlocie s-a implicat in aproape toate sporturile, adesea imiténd pe cei din clasa superioara, iar daca accesul in cluburile exclusiviste era oprit si-au organizat propriile cluburi, precum in cazul tenisului. Clasa mijlocie s-a infiltrat chiar si in sporturile clasei muncitoare, de exemplu, pe langa practicarca fotbalului, multi au devenit actionari si directori de cluburi profesioniste de fotbal. Clasa muncitoare In prima parte a secolului XIX membrii clasei muncitoare au fost determinati si renunfe la formele haotice sau dezorganizate de sport si si adopte activitafi sportive mai putin brutale. Atunci cand persuasiunea morali a fost ineficienta s-au adoptat legi impotriva exceselor violente si haotice din sportuti. Citre sfarsitul secolului XIX, clasa muncitoare manifesta deja un interes larg catre cluburile sportive, mai ales prin patura ei superioara. Cresterea comercialismului din sport a oferit oportunitafi suplimentare pentru participarea sportiva. Fotbalul, un joc violent si haotic practicat de clasa muncitoare cra, la inceputul secolului XX, bine organizat si structurat. Unii membri ai clasei muncitoare devin jucdtori profesionisti de fotbal i au jucat un rol important in a-i determina pe tinerii din categoria lor sociala s ia parte la jocuri recreative de fotbal. 5304.07.2004 Nu este clar in ce masura clasa muncitoare si-a determinat propriul destin sportiv in aceasta perioada. Pe de o parte se pare ca in secolul XIX clasa mijlocie a influenfat practicile sportive ale clasei muncitoare din mai multe motive: in primul rand datorita ingrijorarii referitoare la comportamentul gi moravurile majoritajii muncitorilor urbani, situafie care a determinat multe grupuri caritabile si religioase sa infiinfeze cluburi de fotbal sau cricket, pentru a ordona comportamentul si a-i ‘crestina’ pe muncitori. . in al doilea rand, multi intreprinzitori au investit in facilitati sportive pentru a spori forma fizicd si productivitatea, si pentru a dezvolta sentimente de loialitate. Astfel Riess (1994, p. 164) arata c& firmele de ciocolati Cadbury’s si Rowntree ofereau angajatelor mai tinere de 16 ani pauze pentru inot si exercifii la sala de fori a companiei, sub supravegherea instructorilor profesionisti. Este de asemenea posibil ca sportul si reflecte incercirile unui mare numar de persoane de a accede la statusul clasei mijlocii. In timp ce clasa mijlocie practica sporturi pentru a imita clasa superioara, acelasi proces se intampla si cu activitatile recreative ale clasei muncitoare. Cu toate acestea Holt (1989) exprima un punct de vedere diferit, afirménd cd muncitorimea si-a impus propriile valori traditionale: duritatea, tenacitatea, loialitatea, in timp ce cluburile lor sportive, spre deosebire de cele ale clasei mijlocii care aveau o larga arie geografica de recrutare, se bazau pe grupuri restrénse la nivel de strada si vecinatate. Aceasta linie de gandire este sustinuté de includerea in sportul clasei muncitoare a unor valori precum: victoria, subiectivitatea, castigul material, disprejul fati de autoritate si reguli, solidaritate reciproca prin efort colectiv si comportament de masa vulgar, valori direct opuse celor promovate de clasa mijlocie. Predomina duritatea si necioplirea in timp ce fair-play-ul si sportivitatea erau desconsiderate. Miscarea socialista de la sfarsitul secolului XIX era divizata in ceea ce priveste problema sportului. Potrivit socialistilor critici consumerismul si goana dupa profit in sport constituiau doar alte cai de a-i exploata pe muncitori. In contrast, unii dintre conducatorii miscarii socialiste recunosteau valoarea intelectual / moral si pentru sanatate a sportului si promovau sportul in organizatiile muncitoresti. Hargreaves (apud Sleak, 1998, p.94) constati cA o crestere semnificativa a participarii sportive a clasei muncitoare a avut loc intre anii 1920 — 1930. Aceasta a fost stimulata de evolutii precum includerea educafiei fizice in programele scolare, imbunatijirea calit’ii vieii, expansiunea comercial si mediatica in sport, cresterea timpului liber. Desi cultura sportiva a clasei muncitoare a fost intr-o anumité masura influentati de clasele conducdtoare, specialistii constati menfinerea gi 3404.07.2004 reproducerea semnificafiilor si atitudinilor proletare in perioada interbelica. Un element important pentru sportul clasei mijlocii il reprezint& barul. Sporturi precum boxul, fotbalul si popicele, care aduceau profituri si din pariuri, crau promovate de citre proprietarii de baruri care urmareau beneficiile comerciale ce reies din cresterea clientelei cu ‘ocazia evenimentelor sportive. Polarizarea pe linie de clas s-a produs att intre sporturi cat si in cadrul aceluiasi sport. Clasele superioare gsi-au pastrat exclusivitatea prin costuri excesive sau prin limitarea accesului in cluburi, in timp ce clascle muncitoare crau atrase de amuzamentul grosier al unor sporturi precum boxul, luptele sau cursele de caini. Toate aceste polarizari s-au produs si in cadrul aceluiasi sport, de exemplu in rugby. Desi au existat excepfii, amatorii din clasa mijlocie (gentleman) au constituit 0 uniune de rugby, in timp ce profesionistii din clasa muncitoare gi-au organizat propria liga de rugby (Sleak, 1998, p. 94). Abia in anii °90 cele doua categorii au inceput si se amestece, alcdtuind un amestec social interesant. Astfel, in secolul care tocmai s-a incheiat sportul nu a constituit un context al dominatici de clasa totala. Miscarea socialista a incercat si induc reforme in sport, reforme care au imbundtiit accesul clasei muncitoare la practicarea jocurilor sportive. In acelasi timp, desi anumite valori burgheze au fost incorporate, supraviefuiese in mod clar caracteristici ale clasei muncitoare: partizanat, importanfa victoriei si hedonismul vulgar. Educatia fizica $i sportul in scoala in timpul secolului XIX si inceputul secolului XX, copii traiau experienfe sportive diferenfiat, functie de tipul scolii unde erau inscrisi. Factorul determinant era originea de clasi. Abia dupa al doilea razboi mondial inva{iméntul de mas a intenfionat egalizarea experientelor sportive ale scolarilor. Masura in care acest deziderat a fost tins este dificil de evaluat, comparafiile internationale ar ardta probabil cd factorul determinant in acest caz este masura in care sistemele gcolare au reusit si egalizeze sansele de acces pe diferite trepte de invatamant sau functioneazé pentru reproducerea inegalitifilor sociale. in afari de acest factor, importante sunt si modalitafile de organizare a orelor de educatie fizicd si sport promovate in cadrul programei colare. Factorii menfionati interactioneazi cu preferinfele si valorile copiilor si ale parintilor acestora. Studii occidentale (Sleak, 1998, p. 95) indica o participare mai redusi la orele de educafie fizicd din partea fetelor pe de o parte, gi a copiilor provenifi din cadrul clasei muncitoare pe de alt parte. Explicatia consti in faptul ci programa sportivé este deformati in 3504.07.2004 favoarea sporturilor clasei mijlocii, Stereotipurile si prejudecatile profesorilor de educatie fizicd pot, la randul, lor si duca la defavorizarea copiilor din anumite medii sociale. Un profesor de educatie fizicd sau un antrenor pot si aibi urmatoarele asteptiri cu privire la tinerii din categoriile dezavantajate: « Anumite sporturi pot fi considerate nepotrivite pentru ei ¢ Nuvor fi sustinuti de familie pentru a urma o carier sportiva © Vor provoca dezordine la lec{ii / antrenamente Nu sunt de incredere sau nu se pot implica in angajamente pe termen lung. Acesti tineri pot fi prin urmare discriminafi, drepturile si alegerile lor find limitate. in timp ce anchetele britanice inregistreazi o conservare a diferentelor in ceea ce priveste rata participarii sportive intre diferite clase sociale, datele din SUA sugereaza diminuarea acestor discrepante. Diferenfele de clasi persist’ din mai multe cauze. Printre acestea menfionam: lipsa facilitatilor, a timpului liber sau a unui loc de munca. Doar cei mai bogafi isi pot permite practicarea unor sporturi precum aviatia sau calaria. Inotul sau tenisul sunt prohibite pentru cei mai siraci daci se doreste o practicare frecventé. Factori precum costul echipamentelor sau lipsa mijloacelor de transport constituie o piedicd pentru mulfi. Se pare ca in fond lipsa banilor constituie un obstacol ‘major in calea participarii sportive, fiind ins& delicata admiterea acestui aspect. Un studiu din 1982 al lui Sleak (1998) arati, pe de alta parte, c& de fapt facilitatile si timpul erau disponibile, dar participarea sportiva a membrilor clasei_muncitoare cra obstructionaté de un ctos sportiv dominat de valorile clasei mijlocii, strain de stilul de viafé al clasei muncitoare. Schilling (1983) considera ci membrii diferitelor clase sociale isi percep corpul in maniere diferite si prefer in consecina activitafi sportive diferite. Membrii clasei muncitoare au o orientare instrumentala fafa de corp si, astfel, sporturi precum fotbalul sau boxul constituie mijloace de a obtine experienfe plicute. Clasa dominant, dimpotriva, trateaza corpul ca scop in sine, angajandu-se in sporturi care dezvolta fizicul si contribuie la sanatate. Teoria lui Schilling nu este in intregime convingatoare, existénd cu siguran{a un element instrumental in constituirea corpului frumos gi sinatos, iar pe de alta parte multe persoane bogate sunt implicate in sporturi ‘excitante’, precum motociclismul. Mobilitatea social prin sport La sfargitul secolului XIX si inceputul secolului XX a devenit posibil pentru barbajii clasei muncitoare si objind cAstiguri financiare si avantaje de status in urma carierei sportive. Transformarea in vedete a 5604.07.2004 unui numar de sportivi din clasa muncitoare a stimulat speculatiile privind sportul ca ruta de mobilitate socialé ascendenta. in ultima perioada recompensele financiare pentru sportivii de eliti au crescut in mod dramatic. Sporturi precum boxul sau fotbalul au permis persoanelor provenite din clasele de jos si-si imbundtajeasca situatia financiara ca si pozitia sociala, Din pacate nu exist studii sistematice privind aceasti problema. In SUA (Riess, 1994) s-a stabilit cA, indiferent de sport, principalul avantaj obfinut de sportivii profesionisti provenifi din clasa muncitoare const in promovarea in institufii de invafimént superioare, si ocuparea unei pozifii ocupationale corespunzitoare. Sportivii de culoare ajung rareori si fie acceptafi in cercurile clasei_ mijlocii americane, in ciuda paritafii financiare cu membrii acestei elite. Cauza const, evident, in discriminarea rasiald. Desi sportul poate oferi ganse pentru progres financiar, sunt putine dovezi care sa ateste un efect de mobilitate sociala ascendenta. in domeniul sportului mai sunt multe de facut pentru a obfine egalizarea sanselor de participare. in ciuda aparentei prosperititi a socictatii post industriale si a democratizarii in anumite sporturi, rman chiar si in socictatile occidentale multiple restrictii care limiteazd participarea in sport. Costul sportului continua si inhibe participarea, la fel si baricrele sociale. La fel, sclectiile exclusiviste, stilurile de viata si specificitatile psiho — sociale perpetueazi inegalitatile in participarea sportiva. Datele empirice arati ci functia de promovare sociala a sportului functioneazé destul de limitat. Promovarea social prin sport se intémpli doar in cazul unei elite restrinse, in timp ce pentru majoritatea sportivilor de nivel mediu, prin sport nu se produce o imbunitatire semnificativa a pozifici in stratificarea sociald. $i la noi exist pufine cercetiri din acest punct de vedere. in epoca .de aur” au practicat sporturi de o maniera organizati un numéar impresionant de persoane. Ar fi interesant de studiat manicra in care socictatea a beneficiat de pe urma acestui fenomen de masa. Au beneficiat indivizii practicanfi, si in ce fel? Oare beneficiul major nu era de fapt pentru conducerea comunist& care, prin competiiile sportive interne cat si prin participarea la competifiile internationale, gasise 0 bun’ supap’i de eliberare a tensiunilor acumulate in societate ca si de reunire a populatici si de indbusire a vocilor discordante sub stindardul patriotismului sau al unitafii gi solidaritagii? De retinut » Sociologul norvegian Thorsten Veblen a introdus conceptul de clasi a loisirului pentru a desemna clasa dominant. Modalitatile de petrecere a timpului liber fac parte din 5704.07.2004 strategiile de reproducere a inegalititii sociale. S-a constatat faptul ci membri clasei dominante tind s& practice sporturi inaccesibile claselor de jos si si reuneascd in organizatii exclusiviste. » Clasa mijlocie din socictatile occidentale a imbrafisat toate sporturile, crezénd in efectul social benefic al sporturilor sau pentru a c&pita acces in cercurile paturilor superioare. > Clasa muncitoare a avut de la inccput anumite preferinfe sportive. Acestea au incercat a fi modificate atat prin eforturile activistilor clasei_ mijlocii, inclusiv a patronilor, pentru disciplinare sau chiar crestinare cat si prin activitatea unor cercuri socialiste. Se considera ins, ci o mare parte a valorilor sportive ale clasei muncitoare de la inceputul secolului al XX- lea: competifia, partizanatul, duritatea, tenacitatea, loialitatea, disprequl fafa de autoritate si reguli, solidaritate reciproca prin efort colectiv si comportament de masa vulgar, se regisesc gi acum. > Diferentele de clas in ceea ce priveste practicile sportive tind sa fie intarite prin orele de educatie fizica, in ciuda accesului tot mai democratic la educatie si facilitati sportive. > Capacitatea sportului de genera mobilitate social este discutabila. 5804.07.2004 7. Sport si sandtate (dupa Sleak, 1998) Oamenii contemporani doresc din ce in ce mai mult sa traiasca in stiluri de via{a sinatoase iar oamenii se preocupa de avantajele pe care fi le poate oferi starea pe care o denumim in limbajul popular “a fi in forma”, in trecut, sinditatea era vazutd in general ca fiind absenja boli in timp ce, in epocile mai recente a ajuns si semnifice si un sentiment de bunistare fizicd, social si emofionala. in acest capitol, atentia noastri va fi concentrati asupra percepfiei sindtajii si a capacitafii functionale. Se recunoaste ci multe dintre problemele de sinitate in societatea contemporana sunt legate de un mod de via sedentar. Lipsa de activitate este asociati cu bolile arterelor coronariene, anumite forme de cancer, atacul de cord, mellitus-ul diabeticilor non-insulino- dependenti, obezitate, osteoporozi si alte probleme de sinatate. In consecin{’, un mare numar de cercetari au investigat corelatia dintre implicarea sau non-implicarea in activitafi fizice si tipurile si gravitatea problemelor de sinitate. Existi un larg consens in ceea ce priveste efectele benefice ale exercitiilor fizice in combaterea diferitelor forme de arteroscleroza, in susfinerea sinititii musculare si osoase, in prevenirea unor forme de cancer sau in intirirea funcjiei imunitare ca gi in susfinerea sinatafii psiho-sociale in diferitele etape ale viefii. Autoritiile medicale din Marea Britanie au oferit o sintezi a avantajelor pe care le ofera sinatitii exercitiile fizice: Tabel 2. Beneficii de sanatate ale exercitiilor fizice Mortalitate scdizuti Rise scazut al afectiunilor cardiace Mortalitate scizuta dupa atac de cord Rise redus al atacului de cord la obezi Scaderea hipertensiunii arteriale Probabila scddere a riscului atacului cerebral Mortalitate scizuta datorata cancerului de colon Incidenta scazuta a diabetului non-insulino-dependent Control mai bun al diabetului non-insulino-dependent Contribuie la controlul greutafii Rise scizut al osteoporozei Scade anxietatea si depresia medie Imbunatijeste puterea musculara gi flexibilitatea celor in varsta incetineste deteriorarile produse de varsta prin exercifiile de tip aerobic Memorie imbunatagita la cei in varst Stima de sine si incredere imbunatafita la cei in varsta 5904.07.2004 Sursa: Autoritatea Britanicd pentru Educatie pentru Sinitate, 1996, p.7 Pe lang impactul asupra indicatorilor bundstarii fizice, trebuie Iuate in considerare si componentele socio-psihologice. Participarea la sport poate ajuta un individ sa se simta bine, poate fi o cale de auto-realizare, aspecte a ciror abordare aparfine psihologici si psihologici sociale. $-a constatat ci exercifiile fizice pot combate depresia usoara iar in combinatie cu alte mijloace terapeutice, contribuie si la indepartarea depresiei severe. Activitatea fizicd regulati de tip ritmic poate reduce anxietatea. Adolescenfii care participi in activitafi viguroase sau sportive au o bunastare cmofionali mai bund. Intr-o sintezi a cercetarilor privind impactul exercitiilor fizice asupra conditiei psihice Biddle (apud Sleak, 1998, p. 50) a concluzionat cA acestea contribuie ‘intr-o manieri moderata la inlaturarea efectelor depresici, conduc la ‘imbunatatirea indicilor anxictatii, a starii de spirit, stimei de sine si a altor indicatori ai bundstarii psihice. Aceste concluzii, derivate cu precumpanire din date statistice, nu pot, totusi, dovedi impactul activitafii fizice asupra sinatifii psihice. Este posibil ca beneficiile pe care exercifiile sa le aducd in combaterea depresici, spre exemplu, si fic rezultatul caracterului social al acestor exercifii si mai putin al activitatii de tip fizic in sine. Este posibil ca aceste efecte si fie dependente si de intensitatea activitatii fizice implicate. Relatia dintre nivelul activitafii fizice $i sanatate Pana de curand se credea cd menfinerea unei sndtafi optime solicita exercifii susfinute gi viguroase. Se recomanda ca oamenii sa ia parte la cate trei sesiuni de cate 20 de minute de exercitii fizice viguroase siptimanal, Participarea la sport acoperea aceste recomandari, astfel c& s-a dezvoltat 0 asociere intre practicarea sporturilor si sinatate optima. Aici existé doua probleme. Pe de-o parte, cele trei sesiuni de cate 20 de minute sdptimanale erau concepute mai ales ca 0 cale de combatere a bolilor cardiovasculare, ceea ce a dus la ignorarea cailor de lupti impotriva altor categorii de afectiuni. Pe de alta parte, din diferite motive, doar o parte redusa din populatie adopté un asemenea stil de viata, Mai nou, recomandarile medicilor sunt mai modeste, precum: = cite 30 de minute de activitate fizicd de intensitate moderata (plimbare sustinut) cel putin de 5 ori pe saptimana. = repriza de 30 de minute de activitate fizici de intensitate moderata este optima, dar si doua reprize de cate 15 minute sunt acceptabile; * Activitatea fizicd de intensitate moderata sporeste pulsul, astfel c& incdlzeste corpul gi taie respirajia, precum plimbarea sustinuti, 6004.07.2004 urcatul scdrilor, inotul, dansul social, exercifiile si activitatile casnice grele. in timp ce tenisul de masa sau yachtingul pot indeplini aceste cerinte, activitagi precum biliardul sau fintarul nu se apropie de criteriile de identificare a activitatilor fizice moderate, Niveluri de activitate in diferite sporturi Exist patru aspecte principale ale oricdrei activitafi fizice, care trebuie luate in considerare cand se ia in considerare relaia dintre sport i sanatate. 1.Frecvenfa participarii Avantajele pentru sinatate vor creste odati cu freevenja practicarii respectivului sport, acest principiu find valabil pentru oricare dintre sporturi, Un meci de tenis de 30 de minute la cateva zile este mult mai sanatos decat un meci de tenis jucat la céteva luni. 2.Tipul activitatii fizice Unele sporturi, precum inotul, implica intreg corpul, in timp ce altele, precum tirul cu arcul, solicit doar anumite componente ale corpului. Se cunoaste ci miscarile care implic& tot corpul sunt mai valoroase decat cele in care doar anumite segmente musculare sunt necesare, pentru sindtatea generali si pentru reducerea riscului _afecjiunilor cardiovasculare. Cu toate acestea, sporturile de genul tirului cu arcul produc beneficii specifice, de genul cresterii densitifii masei osoase sau intarire umarului. 3. Durata activitatii fizice Sc crede ca activitatile de tip sportiv mai lungi de 30 de minute sunt cele recomandate, spre comparafie cu cele scurte, realizate in asalt. Adevarul este, cel pufin in baza evidenjelor empirice existente, ci si acestea pot influenta starea de sanatate in bine in acelasi mod. 4 Nivelul intensitafii activitafii fizice Unele sporturi, cum ar fi baschetul, presupun activitate viguroasd, in timp ce altele, de pilda golful, implica niveluri scdzute de activitate iar altele, cum ar fi pescuitul nu implica activitate aproape deloc. Desi datele de cercetare sunt limitate, se pare cA cei mai mulfi parametri de sanatate sunt legati de cantitatea si intensitatea activititii fizice realizate de un individ cu un anumit stil de viafa. Accasti relatie mai este cunoscutd si ca relajia dozi-rispuns aceasta fiind un aspect important, de vreme ce participarea a activititi sportive poate varia 6104.07.2004 puternic in ceea ce priveste cantitatea si intensitatea activitafii fizice presupuse. Sporturile care indeplinesc recomandarile de activitate fizicd enunfate mai sus vor contribui cu siguranfi la sinatatea optima gi vor ajuta la prevenirea bolilor cronice. Nu sunt studii care si investigheze beneficiile pentru sanatate ale diferitelor sporturi, desi se poate specula pe aceasti tema. De exemplu, partile corpului care sunt implicate in anumite sporturi particulare ar putea contribui la o mai mare mobilitate a acestor parti la batranefe. Toate sporturile au capacitatea probabila de a stimula bunastarea psihologica. Rezultatele unor anchete privind relafia dintre participarea sportiva si sanatate Datele psihologice gi studiile de epidemiologic au dovedit cu claritate valoarea pentru sinatate a unui stil de viafa activ. SA recunoastem ca nofiunea de stil de viafi activa este destul de eterogend, cuprinzind o varietate de posibilititi concrete. Unele studii britanice (Sleak, 1998, p. 48) au ardtat cd sperana de viata a canotorilor universitari din Marea Britanie este mai mare decét a studenjilor care nu practica sporturile. Aceste rezultate sunt discutabile de vreme ce canotorii universitatilor britanice sunt sclectati din categorii sociale privilegiate. Potrivit lui Montoye (apud Sleak, 1998, p. 49) studiile recente, valide metodologic, au relevat cf nu exist nici o diferen{4 importanti intre speranta de viati a fostilor sportivi universitari si cea a celorlalfi colegi de clasi. Aceasti concluzie nu ar trebui si fie surprinzdtoare de vreme ce majoritatea efectelor fiziologice i ii s-ar fi putut si fie mai putin activi dupa retragerea din port decat ceilalti. Acelasi rezultat I-a produs si un studiu realizat pe absolventi ai Universitatea Harvard, care a concluzionat ca implicarea in activitate cotidiana este mai important pentru reducerea riscului atacului de cord decat participarea in activitifi sportive in perioada studenfiei. Aceste rezultate pot fi contrazise la randul lor de posibilitatea ca persoanele care nu au participat la activitai sportive formale in studentie si fie active la nivelul unor activitifi informale. in orice caz, datele de pana acum arati cd in ceca ce priveste factorii care determina sinatatea, dacd se renunfa la activitaile sportive din tinerefe, participarea la sport in perioadele timpurii ale vietii are un impact neglijabil asupra starii ulterioare de sinatate. Din Ancheta Sociala pe Gospodarii britanicd din 1980, Gratton si Tice (1989) au aratat c&, indiferent de varsta si de venit, participantii la sport se consider’ mai sinitosi decat non-participanfii, Participan{ii la activit’fi sportive prezinti o probabilitate mai mic de a suferi de boli cronice sau acute iar dupa 40 de ani s-au prezentat mult mai bine decat 6204.07.2004 non-participanfii la un mare numir de indicatori de sinatate. in plus, cei care practicd sporturi fumeazi mai putin dar, in mod curios, desi consider’ c& bautul diuneazi s’natiii, prezentau o probabilitate mai mare de a fi consumatori moderati sau inraii de bauturi alcoolice. Studiul Universitatii din Liverpool Acesta este una dintre cele mai detaliate cercetari in domeniu, realizata in 1991 pe un esantion de mai bine de 4000 de adulfi. Cercetarea a inclus o ancheta, interviuri la domiciliu si o evaluare in profunzime a sanatatii si a bunastarii fizice. Fara a intra in detaliile concluziilor cercetirii, vom mentiona cele mai importante concluzii. Acest studiu a demonstrat 0 corelatie pozitiva intre participarea la sport si sinatate, relajie care s-a menfionat si in condifiile in care sexul, varsta si statusul socio-economic sunt menfinute constante. Deoarece studiul a fost transversal, realizdnd o fotografie “la moment” a populatiei investigate, nu se poate spune dacd participarea sportiva determina indicatori mai buni de sinitate sau dacd cei care fac sport sunt chiar cei care sunt mai sinitosi. Cercetarea demonstreazd o relatie intre activitatea sportiva energica si indicatori ai sindtafii, dar nu cu tofi acesti indicatorii. Spre exemplu, practicarea sportului nu reduce rata apelurilor la asistenf medical, cdt4 vreme cei care fac sport sunt incd vulnerabili la infectii si boli. in plus, s-a mai realizat 0 ancheti longitudinala derulata in 12 luni, care a produs rezultate contradictorii. Autorii au constatat ca alti indicatori ai stilului de viata, precum dicta, fumatul sau consumul de alcool, interfereazi cu impactul sportului asupra starii de sanatate. Prin urmare, este posibil ca efectul asupra indicatorilor starii de snatate in cazul celor care practic’ sporturi sa fie influenjat in mod negativ de fumat sau de o alimentafie precar’. in ciuda acestor echivocuri, imaginea generala este cA sportul contribuie la intretinerea i intdrirea sandtafii, Sunt neccsare insi si studi longitudinale mai ample, precum si cercetiri care si investigheze impactul diferitelor sporturi asupra starii de snatate ca si diferentele intre genuri in ceea ce priveste beneficiile objinute din practicarca sporturilor. Efectele negative ale sporturilor asupra sandtatii Primul caz celebru de accident care poate fi asociat sportului este cel al soldatului atenian care a murit dupa ce a alergat mai bine de 42 de km pentru a le aduce concetijenilor vestea victoriei de la Marathon. Mass media prezinta pe larg cazurile de accidentare a sportivilor care sunt cele mai spectaculoase. in activitatea sportiva se produc multe accidente dar doar intr-un numar mic de cazuri este necesar tratamentul. La cele mai grave pericole se expun cei care practicd asa-zisele sporturi extreme: aeriene, aevatice, cifirare sau motociclism sau automobilism. 6304.07.2004 in restul sporturilor marea majoritate a accidentelor sunt superficiale, iar riscul aparifici lor sau gravitatea acestora poate fi redusi printr-o pregatire si echipare adecvati. Incidenta atacurilor de cord dupa un efort susfinut este redusi si se limiteazi aproape in totalitate la indivizi sedentari, Din aceste perspective, decesele recente ale unor fotbalisti romani sunt destul de suspecte. Probleme de inima tind si aparé mai ales atunci persoane care au boli de inima ascunse se supun unor ceforturi intense. O parte din responsabilitatea accidentelor apartine si sportivilor care adeseori ignori semnalele pe care organismul lor le trimite. in timp ce practicarea sportului are in general doar efecte pozitive, situatia pare ceva mai complicata in cazul sportivilor de clita. Acei dintre acestia care se supun unor exercifii grele si indelungate dezvolté mai rapid decat alte persoane osteoartriti. in uncle studii s-a relevat ca mai bine de 50% dintre cele mai performante canoiste, alergitoare sau cicliste suferé de amenoree (intrerupere a ciclului). Pentru majoritatea sportivilor ranirea este foarte probabil daca efortul nu este abordat gradual, dac sunt ignorate problemele minore ori daca echipamentul este inadecvat. Concluzii Efectele benefice ale exercifiilor regulate sunt bine documentate iar datele indica faptul ca sportul, la randul sau, are gi el un efect pozitiv asupra starii de siindtate. Cu toate acestea, este absolut necesara izolarea efectului sportului deoarece acesta este de obicei tratat impreund cu exercifiul fizic in literatura citaté. Practicarea sporturilor produce beneficii superioare celor aduse organismului si psihicului de catre simplele exercifii? Chiar daca afectiumile si accidentele care rezulta din practicarea unor sporturi nu pot fi ignorate, marea majoritatea a rezultatelor negative ale acestora sunt minore si ar putea fi evitate cu o pregatire corespunzatoare. De retinut > Exercifiile fizice au multiple efecte de sinatate pozitive, atat pe plan fizic cat si pe plan psihic. > Pentru o viafi sinitoasi sunt necesare 30 de minute de activitate fizici de intensitate moderati cel putin de 5 ori pe siptiman’. > Intensitatea activititii fizice se evalueazi dupa frecventa participarii, tipul activitatii fizice, durata si nivelul intensitaii > Daca se renunfi la activitijile sportive din tinerefe, participarea la sport in perioadele timpurii ale viefii are ulterior un impact neglijabil asupra stirii de sindtate.04.07.2004 > Studiile sugereaza ca practicarea sporturilor are efecte pozitive asupra sinititii, desi rezultatele cercetérilor sunt adescori ambigue $i tentative > Accidentele sportive serioase sunt rare si ar putea fi evitate printr-o pregatire corespunzatoare. > Efectele de stinatate ale sportului ar trebui separate, in cercetiri, de cele ale exercifiilor fizice. 6504.07.2004 8. Dopajul in sport (dupa Sleak, 1998) Introducere Acest capitol ofera la inceput informafii generale despre medicamente si despre cum se utilizeazi in sport. in continuare este descrisi evolutia controlului anti-dopaj si procedurile de testare adoptate de autoritafile sportive. Restul capitolului exploreaz diferite probleme corelate dopajului in sport. Informatii generale despre dopajul in sport Folosirea stimulentelor in sport nu este nimic nou. Grecii antici credeau c anumite tipuri de ciuperci imbundtajese capacititile sportive, iar despre unii sportivi se spunea ci mancau testicule de berbeci pregitindu-se pentru Jocurile Olimpice. Cavalerii medievali consumau din abundenja vin inaintea turnirurilor, iar utilizarea stimulentelor era obisnuité in cursele de cai de la sfarsitul secolului XIX, dnd se foloseau diferite medicamente pentru a-i face pe cai mai iuti sau mai lenti. Abuzul de medicamente a fost pentru prima data identificat in ciclism, in 1979, iar in prima parte a secolului XIX maratonistii consumau un amestec de stricnina gi coniac. Prima fara in care s-au luat masuri impotriva dopajului a fost Germania, in anii °30, preocuparea germanilor lansdnd tema printre cele mai importante ale sportului contemporan. in deceniul 1950-1960 abuzul de medicamente in sport a devenit o problema serioasa si recunoscuta. intre timp apirusera substanfe puternice cu efecte toxice mai scdzute. Sportivii sovietici realizasera imbunatitiri dramatice ale performantelor folosind steroizi anabolizanti. Implicafiile pentru sinitate ale dopajului au fost relevate la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 cénd un membru al echipei daneze de ciclism a decedat, aparent in urma unui atac de cord. in timpul rizboiului rece s-a speculat constant despre faptul cd sportivii din Europa Central si Rasariteand erau dopafi in scopul imbunatitirii performantelor si dobandirii dominatiei mondiale in multe domenii ale sportului. Dup& reunificarea Germaniei s-au facut dezvaluiri privind masivul program secret de dopaj care era coordonat de statul Est German. Sportivii pe care competitorii din Germania Risiriteana i-au invins se simt probabil foarte frustrati. in ciuda folosirii raspindite a stimulentelor in sport, lumea academica a avut multi vreme o pozitie ambigua referitor la beneficiile dopajului in imbunatatirea performantelor sportive. 6604.07.2004 Medicamentele Medicamentele sunt substanje care afecteaz’ functiile fizice ale corpului, starea emofionala sau comportamentala. Pot fi clasificate in medicamente terapeutice, recreationale si stimulente ale performantei. Notiunea de medicament se suprapune doar in parte cu nofiunea de medicament in limba engleza. in timp ce in limba romana acopera substanjele cu efecte terapeutice, termenul englez “drug” cuprinde si substanfe care provoacd dependent, gen nicotina, heroina. in cele ce urmeazi vom folosi nojiunea de medicament pentru a desemna stimulentele folosite in sport pentru a imbundtai performantele. Folosirea oricarei substante interzise in sport este denumita dopaj, si este destinata imbunatatirii performangelor, tratarii rinilor sau a bolii, imbunitajirii antrenamentului sau transformarii formei corpului. Este important de notat faptul ca in terminologia medicala medicamentul este destinat pentru a rectifica problemele induse de boala sau ranire, dar nu pentru a afecta sistemele corporale ale oamenilor sinatosi in timp ce un medicament anume poate provoca imbunatifirea performantelor intr-un sport, poate avea efecte daundtoare in altul. Calmantele pot fi contraindicate in sporturile in care e nevoie de un mare grad de excitabilitate, iar stimulentele nu sunt de ajutor in sporturile care solicité o stare de calm. Adevaratele efecte ale medicamentelor asupra performantelor nu vor fi niciodaté cunoscute deoarece sunt folosite in secret, astfel incat cercetari planificate adecvat nu vor fi niciodata realizate. Potrivit Codului Medical al Comitetului Olimpic International, c&ruia i se supun majoritatea institufiilor sportive din lume, sunt interzise urmitoarele clase de substanfe si metode: Tabel 3. Substante si metode interzise sau cu utilizare restransd 1. Substanfe interzise: a) Stimulente; b) Narcotice; c) Agenti anabolizanti; d) Diuretice; e) Peptide si hormoni glicoproteici, si analogii acestora; 2. Metode prohibite: a) Dopaj sanguin; b) Manipulare farmacologica, chimica, fizica; 3. Substante supuse anumitor restrictii: a) Alcool; b) Marijuana; c) Anestezice locale; d) Cortico- steroizi e) Beta- blocante. 6704.07.2004 Substantele interzise. Stimulente. Stimulentele afecteaza sistemul nervos central, sporind viteza de reactie si agresivitatea, reducdnd oboseala si ascunzénd durerea. Dintre reactiile adverse menfionim hipertensiunea arterial, temperatura corporalé ridicata, posibile probleme cardiace. in plus, sportivii sufera de modificari comportamentale manifestand ostilitate crescuti si comportament rational. Cofeina stimuleaza rezistenta sportivilor, dar folosirea ei ridicd probleme, deoarece cantitatea necesara producerii cfectului produce crampe intestinale si diaree, cofeina find un iritant gastric. Pentru a contracara acest fapt, sportivii folosese supozitoare cu echivalentul a 25 de cesti de cafea, pentru a evita stomacul gi efectele adverse. ‘Aminoacizii simpato-mimetici cresc pulsul si fluxul de sénge in muschi. Unele substante simpato-mimetice cum este efedrina sunt deja de gisit in medicamentele pentru tuse, riceala, grip’. Prin urmare sportivii pot si consume in mod nevinovat aceste medicamente pentru a reduce simptoamele racelii, iar apoi si iasd pozitivi la testarea anti- dopaj Analgezice, narcotice. Acestea au fost utilizate mai ales pentru a mari rezistenfa la durere in antrenamente si competifii. Ele pot avea si efecte negative deoarece astfel sportivul poate suferi rani irecuperabile. Steroizii anabolizanti. Steroizii anabolizanji stimuleazi cresterea esuturilor si inhib’ degradarea acestora, permitand sportivului si realizeze antrenamente mai grele gi si se recupereze mai repede. Ele sunt cel mai eficiente daca sunt folosite in combinafie cu exercifii de forfa gi o diet’ hipercalorica gi hiperproteicd. Steroizii sunt derivafi ai testosteronului (hormonul masculin natural), $i au potentialul de a dezvolta masa musculara. Din cate provoaca si alte schimbari ale corpului masculin, cum ar fi chelie, infertilitate si impotenta. in afar de efectele fizice si cele psihice sunt ingrijordtoare. Comportamentul psihotic al sportivului ce foloseste steroizi include agresivitate, halucinafii, ignorarea siguran{ei proprii, provocarea de durere altora sau propriei persoane. Femeile care folosesc steroizi sunt intr-un pericol si mai mare, deoarece substanfele de crestere sunt antagonice cu corpul femeii. Efectele secundare includ dezvoltarea trasaturilor masculine, oprirea cresterii, acnee si cresterca parului pe corp, toate cu consecinje ireversibile. Diureticele. Diureticele au fost adaugate pe lista cu substante interzise in 1986, dupa ce a devenit clar ca sportivii le folosese pentru a-si dilua urina si a falsifica testele anti-doping. O alt utilizare importanta se refer la 6804.07.2004 pierderea in greutate, 0 tacticd folositi inaintea competifiilor in incercarea de a objine inscrierea la 0 categorie de greutate inferioard. Aspecte negative ale pierderii in greutate constau in oboseali, slabiciune, crampe musculare. Hormonii de crestere umani Hormonul de crestere uman este produs natural de glanda pituitard pentru a regla cresterea si dezvoltarea. Sportivii cred cd mareste masa musculara, imbunatajeste cregterea oasclor gi intareste fesuturile de legaturd, Avantajul consta in faptul c& utilizarea hormonului de crestere uman nu poate fi detectata de testele actuale, motiy pentru care acest hormon este la mare cerere. In ciuda opiniilor contrare sunt multe riscuri asociate cu abuzul de hormoni. Acestea includ probleme tiroidiene, dezordini menstruale, impoten{a si declansarea diabetului, care sunt in majoritatea cazurilor ireversibile. Epoetina este eritropoctini recombinanté umanai modificata genetic, care stimuleazi producfia de celule rosii in singe si e dificil de detectat. Potentialul sdu este identic cu dopajul de sénge de care am vorbit anterior, desi sunt putine dovezi cu privire la efectele benefice in imbunititirea performanfelor. Dintre efectele adverse menfionim vascozitatea crescuta a singelui ce poate determina hipertensiune. incetinitorii de crestere Performantele spectaculoase ale gimnastelor sunt condifionate de caracteristicile lor fizice care se transforma dramatic odata cu aparitia pubertifii. in aceasta perioadi corpul creste in greutate si se schimba proportiile ceea ce duce la scdderea performanfelor. Se crede ca in cazul anumitor gimnaste pubertatea a fost aménati prin folosirea medicamentelor de genul acetatului de medroxiprogesteron si a acetatului de ciproteron, care interfereazi cu echilibrul hormonal al femeii. Metode interzise. Dopajul sangvin. Dopajul sangvin implica injectarea de singe in corp pentru a creste numiarul de celule. Aceasta dezvolt4 rezistenta datoriti numarului crescut de celule rosii din sange care transporta oxigen catre muschi. Aproximativ un litra si jumatate din sangele atletului este recoltat si inghefat cu 2- 3 luni inaintea competifiei, iar cu putin timp inainte celulele rosii care au fost separate de ser sunt reintroduse in corp. Metoda poate fi folositoare pentru atleti, ciclisti, schiori sau in alte sporturi de rezistenfi, estimandu-se o imbunatdjire cu 15- 30 % a rezistenjei. Riscurile induse prin aceasti transfuzie includ reactii alergice, hepatita sau SIDA, suprasolicitarea sistemului circulator, embolii, afectiuni ale rinichilor. 6904.07.2004 Manipularea farmaceuticd, chimicd, fizicd. Prin aceasta se infelege folosirea de substanje si metode care pot modifica esantioanele de urind la controlul anti-doping, cum ar fi: cateterizarea, inlocuirea urinei sau inhibarea excretiei renale cu, de cexemplu probenecit. Clase de substante supuse anumitor restrictii. Se pot efectua teste pentru alcool sau canabinoide, iar rezultatele pozitive pot conduce Ia sancfiuni. Sunt permise cu anumite condifii anestezicele locale, in timp ce folosirea cortico- steroizilor este interzisa cu excepfia folosirii locale prin inhalare sau injectii intra articulare sau locale. Beta-blocantele Sunt folosite mai ales pentru a scidea tensiunea nervoasi pentru sportivi care au nevoie de calm iar capacitatile fizice nu sunt atat de importante. Sporturile care beneficiazd de aceste substanje sunt tirul, tirul cu arcul sau golful si, intr-o anumiti masuri gimnastica si patinajul artistic. Beta- blocantele incetinesc pulsul si pot provoca probleme cardiace sportivilor sinatosi Suplimentele nutritive Datorita metodelor din ce in ce mai sofisticate de testare impotriva dopajului si constientizarii efectelor negative ale folosirii stimulentelor, sportivii au cautat metode alternative non- farmaceutice, ergogenice, de imbunititire a performantelor. Cercetari recente au studiat folosirea unor doze mari de nutrienfi non-farmaceutici gi mai ales efectul lor asupra imbunatafirii performantelor. Exista cateva directii promifatoare in acest sens. Se pare cd o rezistenfa crescuti poate fi obfinuta prin mirirea consumului de carbohidrati, care sporeste nivelul de glicogen si amana oboseala. Sportivii care au nevoie de putere si forjé considera proteinele ca un nutrient important pentru constituirea masei musculare. Suplimentele cu anumite lanfuri de aminoacizi amana si ele oboseala in situafii care necesita efort prelungit. Astfel, creatina pare a fi valoroasa in sporturile care necesita forfi in utilizare exploziva, permifind sportivilor sa continue efortul mult timp. Nu se cunosc efectele negative ale creatinei. Vitaminele nu imbunatatesc performanta sportivilor ce au o dicta echilibrata. Anumite rezultate experimentale pozitive au fost objinute cu megadozi de vitamina B, care ajuté la relaxare, si vitamina E, care reduce degradarea fesutului muscular in timpul antrenamentelor. Suplimente minerale {in ceea ce priveste suplimentele minerale, rezultatele sunt ambigue, in timp ce consumul de apa este benefic in imbunatitirea performantelor, mai ales in condifii de caldur’. 7004.07.2004 Abuzul de substante in sport Rigorile competitiei sportive moderne, cautarea gloriei gi a altor recompense sociale si economice asociate victorici, ii obliga pe sportivi si-si imbundtateasca performantele cu orice pret. Datorita naturii secrete a dopajului este dificild descrierea fenomenului in termeni cantitativi Multe persoane autorizate din interiorul competifici sportive afirma ci un mare numar de competitori de dopeaz’, dar afirmatiile lor nu au fost dovedite. Dimpotriva, numarul cazurilor de sportivi testafi pozitiv la marile competifii este destul de scazut (céteva zeci de sportivi la ultima Olimpiada la care au participat intre 10- 20.000 de sportivi). O cale de a estima amploarea fenomenului o reprezinta cifrele referitoare la comerful cu substante interzise in sport. Aceste cifre nu diferenfiazd ins intre utilizatorii sportivi si nesportivi. Steroizii pot fi consumafi si de c&tre culturistii amatori. Astfel, Weinhold (apud Sleak, 1998, p. 126) afirma ca in SUA se cheltuiesc intre 400-500 milioane dolari in fiecare an pentru aceste substanfe. O publicajie american’ intitulata "Manualul secret al steroizilor" (Underground steroids handbook) care ii informa pe sportivi cum sa obfina si si foloseascd substanje interzise s-a vandut in deceniul trecut in sute de mii de exemplare. Se pare ins cd inasprirea restricfiilor cu privire la folosirea substanjelor dopante a dus la o scddere a consumului acestora in anii °90. Controlul anti-doping Controlul anti-doping are o istorie agitata datorita dificultajilor ridicate de dezvoltarea unui sistem eficient. in primii ani ai secolului trecut sportivii erau rugafi doar si-si dea cuvantul de onoare ci nu au consumat substan{e interzise, dar ineficien{a acestei metode a condus cltre dezvoltarea de teste care si detecteze substanjele in corpul sportivilor. Primele teste de urind au fost realizate in Italia, in anii 50, cand fotbalistii gi ciclistii au fost testaji de Federafia Italiand de Medicina. Primul test oficial pentru substanje anabolizante s-a realizat la Jocurile Olimpice de la Mont Real, 1966. Rezultatul pozitiv al lui Ben Jonson la Olimpiada din °88 de 1a Seul a reprezentat un moment important in controlul dopajului, publicul devenind constient in mod acut de problema dopajului in sport. Controlul anti-dopaj a intimpinat probleme complicate, precum obfinerea unui consens cu privire la definirea dopajului, distingerea dopajului de tratamentul medical legitim, stabilirea dovezilor unui caz de dopaj. in acelasi timp propunerile pentru rezolvarea acestor probleme au intrat adeseori in contradictie cu legi nationale sau internafionale, astfel incat s-a manifestat o lipsi de standardizare in proceduri. In 1990 Consiliul Europei a adoptat Conventia Anti-Dopaj, la care particip’ 28 7104.07.2004 de {ari membre C.E.. Principala realizare a conventiei este ci obliga guvernele pentru adoptarea unor standarde minimale pentru organizarea controlului anti-doping. Evitarea controlului anti-doping Sportivii au incercat s& evite depistarea stimulantelor prin céteva cai: > Manipularea esantioanelor de urina, Pentru a falsifica procedeele de testare s-au introdus in laboratoarele de testare prezervative cu urind curati, s-au baut mari cantitafi de apa inainte de testare, sau s-a introdus api din toalet in esantionul sportivului. Aceste metode au fost utilizate in lipsa unor proceduri de colectare insuficient supravegheate. > Folosirea medicamentelor, precum diuretice si promenecid. Aceste medicamente, acum interzise, au fost folosite pentru a falsifica rezultatele testelor si a masca substanfele interzise. > Renunfarea la medicamente inainte de teste. Aceasti metoda este utilizati mai ales atunci cand testele se realizeazi in timpul competifiilor. » Teste preventive inaintea competitiilor. Unele {ari au ignorat sau incurajat dopajul in randul propriilor sportivi. De teama unei proaste publicitafi, aceste {ari organizeazi sesiuni de testare inainte de participarea la competitii internationale gi interzic participarea sportivilor depistafi pozitivi. Asemenea tactici au determinat imbunatatirca si sofisticarea metodelor de control impotriva dopajului. in replica, sportivii. si consilierii lor medicali au fost nevoifi si adopte noi tactici pentru a evita depistarca consumului de substante. Astfel s-au folosit medicamente cu actiune mult mai rapida, dar cu efecte mult mai toxice. O alta tendinfa a fost folosirea hormonilor de crestere umani, care sunt mult mai greu de depistat, De refinut > Abuzul de substanje stimulante a devenit o problema recunoscuta in sport dupa cel de-al doilea razboi mondial. > Dopajul consti in folosirea unor medicamente interzise pentru imbunatatirea performantelor, tratarii ranilor sau a bolii, imbunatatirea antrenamentelor sau pentru transformarea formei corpului. > Sunt interzise stimulentele, _narcoticele, _ anabolizantii, diureticele, peptidele si hormonii glicoproteici ca si dopajul sanguin si manipularea farmacologicd, chimicd sau fizicd a probelor destinate controlului anti-doping. > Alcoolul, marijuana, anestezicele locale, cortico-steroizii gi beta-blocantele sunt supuse anumitor restricti 7204.07.2004 > Deoarece este o practic secret, consumul global de substanfe interzise de cAtre sportivi este dificil de estimat. > Dupa o indelungati perioadi de incerciti si dificultsti, se incearci introducerea unor standarde minimale pentru organizarea controlului anti-doping. > Sofisticarea mijloacelor de dopaj duce 1a sofisticarea testelor anti-doping gi viceversa. 7304.07.2004 9. Prezenta banului in sport Banii au intrat in sport de multi vreme — contrar opiniilor unor romantici, nostalgici dup’ o epocd de puritate a miscarii sportive — aspectul pecuniar find prezent chiar si la Jocurile Olimpice antice. in orice caz, se poate vorbi cu certitudine despre acest aspect odati cu aparifia boxului profesionist in secolul 18. Interactiunea dintre asociatiile, federatiile sportive si sfera economicului s-a intensificat mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial in SUA, care au fost urmate in anii de 60 de farile Europei Occidentale. Din anii 70 si anii 80 patrund mase din ce in ce mai mari de bani in sport iar asociafiile sportive devin din ce in ce mai mult organizate precum corporatiile, trecdnd prin aceleasi fenomene, precum falimentele, oi listarile la burse. Din acest punct de vedere nostalgiile puriste nu mai au nici un sens — negustorii sunt atét de bine pozitionagi in fenomenul sportiv incat acesta nu mai poate fi imaginat in afara economicului. Chiar sportul seamina mai mult cu un bazar sau cu o bursa decat cu locul romantic de manifestare si promovare a valorilor sportive. Imaginea romantic’ despre sport este eronati cel pufin deoarece indiferent de regim economic sau politic, pentru a face sport este nevoie de resurse (materiale gi nutritionale) ceea ce explicd in buna masura, de ce {arile dezvoltate domina sportul mondial, iar farile cele mai sirace, indiferent de mrime, par a lipsi de pe harta internationald a competitiilor sportive. Evident sunt excepfii, precum Cuba sau China, dar aceste {ari au politici speciale pentru sport, politici care sunt greu de imaginat in regimuri democratice, in care bugetele se aloc’ dupa priorititi, si nu dupa interesele unei elite conducdtoare. Promovarea imaginii unui sport in care economicul nu intervine este si ne-democratic’, deoarece din investitiile publice in sport profita mult categoriile defavorizate, care altfel nu ar avea acces la terenuri si echipament. Este exact ce se ‘intémpla astazi la noi, cand sportul este lasat totalmente la latitudinea inifiativei private. Performantele sportive au o determinare economica clara, dincolo de sursele neeconomice (talentul, posibilitati fizice, caracter, stilurile de antrenament si calitatea antrenorului etc.) > banul poate motiva performanfa — prin salarii, premii sau prin venituri ulterioare din publicitate pentru profesionist si prin diferite avantaje la amatori (mese gratuite, apartament si masina gratuita etc. — aspecte care deja fac ridicol apelativul de amator); > furnizarea de tehnici si de produse (articole sportive) performante: firmele producatoare de echipament sportiv atrag publicul prin performantele pe care le realizeaz sportivii care 7404.07.2004 le utilizeazi echipamentul; este important, deci, pentru aceste firme si investeasci in dezvoltare dar gi in motivarea sportivilor, Economia sportului Ponderea sportului in economiile nationale nu face obiectul unor misurari speciale, astfel incat, in acest domeniu avem doar estimari. in farile dezvoltate, ponderea economica a sportului este de 1-2% din PNB (produsul national brut), cifra fiind mult mai mica in cazul farilor mai putin dezvoltate. Comerful mondial cu materiale sportive reprezinti 2- 2,5% din comertul international. Se vede clar c sectorul sportiv nu este neglijabil, chiar daci este mai pufin important decat alte sectoare precum cel automobilistic sau electronic. Din punet de vedere calitativ, economia sportului este un sector dinamic. El a traversat mai bine decat multe alte ramuri diferitele crize care au lovit economiile capitaliste in ultimii treizeci de ani. Dincolo de capacitatea mare a industriei sportive de a se adapta la condifii economice precare (chiar in epocile de scddere economic’, ramurile legate de sport au crescut), dinamica economiei sportului este determinati de caracteristici specifice societatii contemporane (post moderne sau post-industriale): reducerea timpului de lucru, orare di munca flexibile - care produc mai mult timp disponibil pentru activitat sportive sau pentru consumul spectacolelor sportive, folosirea timpului liber in crestere, cultura, preocupare pentru ,,aspectul exterior” — look gi pentru mass media (in care sportul a dobandit deja un rol esenfial), spectacularizarea relafiilor sociale, intemnationalizarea modelor si a gusturilor. Internationalizarea economiei, internationalizarea sportului Etalonul performanielor sportive este din ce in ce mai international. Aceasti internafionalizare a performanjelor o presupune si pe cea a tehnicilor: pentru a fi cat mai competitivi sportivii trebuie si se pregateasci dupa cele mai moderne tehnici, fie ele gi straine. De aici rezulti © internationalizare a piefei articolelor sportive care incorporeaza aceste tehnici, plus multinafionalizare a companiilor care produc aceste materiale sportive (care inseamna de fapt internationalizare a capitalurilor acestor firme). Din acest punct de vedere, putem spune ci economia sportului este la fel de globalizata precum alte ramuri ale economici, piata tehnicii sportive find dominata de gigantice corporafii multinafionale, care au sediile intr-o fara, unititile de productie distribuite dupa tot felul de considerente in toata lumea, gi se adreseazi unci piefe globale (cum ar fi Adidas, Nike, Fischer, etc.). Pe de alt& parte, internafionalizarea capitalului in sport 7504.07.2004 beneficiazi si de un efect de vitrind international, mondial, prin intermediul spectacolelor sportive mondiale (jocuri _ olimpice, campionate mondiale etc.) si mai ales prin transmiterea lor televizata in toati lumea. Va mai aducefi aminte, probabil, ci in 1998, la Campionatul Mondial de Fotbal din Franfa a avut loc nu numai un tumneu de fotbal dar si o dramatica intrecere intre principalele firme producitoare de echipament pentru fotbal, intrecere remarcaté de mass media gi tratati ca atare. De altfel, pentru consumatorul occidental, competitia si loialitatile generate de marile corporafii multinafionale, par s4 ocupe un loc din ce in ce mai important in spectacolul lumii, tinzand chiar sa preia locul politicii mondiale si chiar a celei nationale — cel putin in Statele Unite - unde modificarile indicatorilor bursieri sunt evenimente mai importante decét ceea ce se poate intimpla in Congres sau in cine stie care colf al Orientului Mijlociu. Firmele de echipament sportiv sunt, evident, actori ai acestui spectacol, atat ca personaje economice ~ in care investitorii isi pun sperantele de profituri, dar si in calitate de constructori de imagine, Economia sportului in socialism Desi retorica oficiali pretindea c& intreaga migcare sportiva din Roménia este amatoare (opusi profesionismului caracteristic {&rilor occidentale), in sportul roménesc s-au consumat in ,,epoca de aur” resurse economice enorme. Fondurile alocate sportului sugereazi importanta pe care sportul o avea pentru regimurile comuniste. Sunt mai multe funcfii pe care le putem atribui sportului in regimul comunist: Reprezentare international Victoriile sportivilor din farile comuniste in competifiile internationale reprezentau victorii in razboiul general care opunea aceste regimuri cu farile capitaliste dezvoltate, ca gi cdi de atac simbolic impotriva partenerilor din acelasi bloc — cunoscandu-se ca intre farile comuniste insele solidaritatea si fritia erau de cele mai multe ori vorba goala (noi ne comparam, evident, mai ales cu rusii si cu maghiarii — aceleasi probleme le aveau si polonezii cu cehii si est-germanii, etc.). Coagulare a solidaritatii interne Sportul nafional crea eroi, cu care poporul se identifica, si mai ales se identifica ca un singur popor (Nadia Cominici, Hagi etc.). in momentele marilor victorii internationale se creau puternice sentimente de solidaritate nafionalé in care clivajele interne sunt uitate in fata serioaselor conflicte care opun Romania (prin sportivii ei) cu alte puteri internationale. Supapi de refulare a conflictelor interne Aga cum am spus si mai sus, propaganda comunisti, ca si cea nationalist de acum de altfel, specula participarea sportivilor romani la competifii internationale pentru a intari legaturile mitologice care unesc 7604.07.2004 diferitele segmente ale ceea ce este denumit poporul roman si pentru a escamota conflictele interne (Romania nu era si nu este nici acum, o faré omogena — cu cetifeni la fel de bogafi, la fel de bine plasafi din punctul de vedere al oportunitafilor etc., identici din punctul de vedere al apartenentelor etnice, religioase, ideologice te.) si mai ales resentimentele majoritafii faja de oprimarea la care regimul comunist ii expunea. Putem spune ca sportivii contribuiau — fara voia lor — la crearea prin propaganda a comunitifii imaginare a poporului roman comunist. Un loc special ocupa aici fotbalul, si campionatul intern. Echipele locale de fotbal erau sustinute ca parte a proceselor de constructic si sustinere a identitatilor locale in orasele muncitoresti care au apirut masiv in epocile de industrializare forjati. Persoanele ingrimadite in masivele cartiere muncitoresti veneau din medii traditionale, cu puternice adeziuni comunitare. Lipsa, ruperea de aceste Jegaturi comunitare (familia extinsa, controlul social al satului etc., plus institujiile morale clasice satului modern — invafatorul si preotul) erau vazute ca posibile surse de pericole pentru echilibrul social al noilor spafii urbane. De altfel, sociologia urbana clasica identificase de mult — in contextul urbanizirii din {arile capitaliste avansate — originea mizeriilor urbane (viciul, delicvenfa etc.) in lipsa legaturilor comunitare care ofer’ omului obisnuit, venit din mediul rural la oras, suportul si controlul necesar. Cu ajutorul echipelor de fotbal, se sustinea reconstructia identitara a colectivitatilor dislocate — oamenii invafa si se identifice cu cartierul, cu orasul, cu uzina. Funcfia competitiilor de fotbal, a cdror rost de spectacol este atestat de investifiile in stadioane in fiecare dintre orasele farii, poate fi interpretaté oarecum si psihanalitic, ca si loc de sublimare a frustririlor acumulate pe timpul saptimanii, frustrari care erau augmentate de mediul de viata urban. Ca $i restul activitiilor, sportul era, in pericoada comunista, centralizat, si planificat subordonat autoritafilor centrale. Diverse interese dictau distribuirea de la centru a resurselor destinate sportului. Potrivit logicii oficiale, accentul trebuia pus pe dezvoltarea sportului de mas& la care accesul si fie ct mai democratic, astfel incat paturi cat mai largi ale clasei muncitoare c& aib& acces la posibilitatile de recreere prin migcare fizica. in realitate, o mare parte a resurselor erau alocate dezvoltarii sportului de performanji, dezvoltandu-se 0 puternica refea de centre de recrutare si de antrenament, a ciror functionare nu avea nimic de a face cu sportul de masa. Pe de alta parte, cu cat conducerea comunista devenea mai birocratica si mai oligarhica, cu atat sportul intra mai mult in sfera de interese a diferitelor grupari din sinul conducerii statului comunist. Este inci de studiat ce a determinat diverse institufii si persoane sus-puse Si se preocupe atat de acut de sport. Este clar cA, la un moment dat, sportul — nu toate ramurile bineingeles ~ devenise unul 7704.07.2004 din locurile in care se manifestau interactiunile simbolice si chiar conflicte economice si de putere dintre diferitele clanuri gi clici din gasca aflatd la putere. Dominafia celor doua cluburi militare, pe diferite ramuri de sport, este un bun exemplu. Oare alte ministere nu aveau resurse pentru a investi in sport (de exemplu, cum se justificd declinul clubului Rapid in ultimul deceniu al cpocii totalitare?)? Eu cred ca dominafia se explica nu atat neaparat prin resursele speciale ale acestor ministere (care aveau, ¢ clar, anumite avantaje) ci si prin faptul ca in aceste structuri se concentrasera clicile cele mai apropriate clanului ceausist, cele care aveau posibilitifile structurale cele mai mari de a deturna resurse economice. Sportul romanesc, mai ales fotbalul, a trait in anii 80 momente grotesti chiar, precum a fost istoria clubului FC Olt Scornicesti, facut si satisfaci vanitatea rubedeniilor din satul natal ale dictatorului, sau cea a clubului Victoria (devenit pusculita din care se deturnau bani publici pentru unii invartifi ai regimului, mai ales a unora din Ministrul de Interne) ori scandalurile permanente care insofeau derbiurile” Steaua-Dinamo, intreceri in care se msurau si forjele unor oligarhii opuse, aflate in imediata apropiere a dictatorilor (baiatul cel mare al impuscafilor se juca, de pildi, de-a managerul la Steaua, pe banii poporului). Din punct de vedere strict economic, sportul comunist suferea de toate problemele economiei socialiste. Ea nu suferea de constrangeri bugetare — problema nu era profitul nici macar viabilitatea financiara, de vreme ce autorititile locale si cele centrale pareau a considera falimentul un fenomen imposibil in conditiile economici socialiste (si chiar asa a si fost timp de zeci de ani, in care lipsa de eficienja a fost acoperit’ cu transferuri bugetare, iar ctesterea economic’ reusea si absoarba socurile bugetare ale acestor transferuri, pana cénd aceste subterfugii nu au mai fost posibile, si a fost nevoie ca populatia si pliteasci tot mai mult pentru ineficienfa sistemului - strangerea curelelor din ani 80 - epoca in care economia roméneasca era deja falimentara). Mai mult, in condifiile in care profitul nu era un criteriu pentru judecarea performanjelor (cu excepfia, poate, a exporturilor) conducatorilor, oare ce-i mana pe ei? Se pare ca pozifia in cadrul sistemului era miza iar pozitia era dati de capacitajile pe care le gestiona un secretar ori un director general la un moment dat, Ideea este simpla — cu cét sunt mai multe fabrici in judeful in care sunt prim- secretar, ori fabrica la care sunt director este mai mare — cu atat primesc subventii mai mari de la buget — normal, si pierderile sunt mai mari — cu att mai bine pozifionat sunt, pe plan local cel pufin, fiind capabil, prin aceste fonduri de la buget, s& rasplitesc si si controlez clientela care imi susfine pozifia in partid. Asa ca un secretar de partid .adevarat” se evidentia pentru lupta pe care 0 ducea pentru cresterea capacitajilor de productic, indiferent de utilitatea lor economic. Ce vremuri! 7804.07.2004 Ceea ce am aritat pind acum sugereazi ci economicul era adeseori un factor secundar in funcfionarea sportului roménesc Resursele nu circulau deloc intr-un sistem de piafi. Sportivii valorosi erau impiedicafi s& paraseascd fara astfel ci ne-am trezit castigatori ai Cupei Campionilor Europeni la Fotbal. intre cluburi, alocarea resursclor se ficea tot dupa criterii irafionale, depinzénd mai mult de arbitrarul si telatiile din cadrul sistemului agitat al oligarhiei comuniste (promovarile dintr-o divizie in alta erau tema unor acerbe competifii dintre haitele de potentafi locala, iar adescori rezultatele nu faceau decat s& marcheze pozifiile relative ale susfinatorilor unei echipe sau alta; un sportiv bun devenea automat membru al clubului Steaua la inrolare, ori al clubului Dinamo, daca militienii se miscau mai repede; intrarea si promovarea fara griji la facultate erau rasplata pentru adeziunea la cluburile studentesti) Spectacolul sportiv Ceea ce este specific sportului din ultimele decenii este caracterul siu de spectacol. Dezvoltarea sportului-spectacol a fost determinats in primul rand de dezyoltarea mijloacelor de comunicare in masa si de cresterea accesului indivizilor la aceste mijloace. Spectacolul sportiv este de doud tipuri: direct — vizionat pe stadioane si alte locuri de desfagurare a competitillor sportive si indirecte — difuzat in mass media, vizionat la televizor de obicei. Ce efecte au spectacolele sportive asupra spectatorilor? Se poate presupune ca spectacolul sportiv, cel practicat de sportivii de performan{a, profesionisti, ucide sportul de masa.? Efectele spectacolelor sportive pot fi tratate in termeni de antrenament, complementaritate si substituire in raport cu practicarea sporturilor respective de catre spectatori. Avem un efect de antrenament cand spectacolul determind practicarca _sportului (motivand, seducand...). Complementaritatea este atunci cand vizionarea spectacolului sportiv este asociata cu practicarea sportului respectiv iar efectul de substituire, cel considerat nociv, este acela in care vizionarea spectacolului impiedica practicarea sportului. Din acest punct de vedere, s-a constatat c& spectatorii spectacolelor sportive transmise la televizor sunt din ce in ce mai mult nepracticanti, emisiunile sportive de la televizor avand un efect de substituire. Relatiile economice dintre TV si sport Sportul are atét avantaje cat si de pierdut din relafia cu televiziunea. La capitolul efectelor pozitive ale televiziunii asupra migcarii sportive, putem aminti: > Televiziunea atrage sponsorii catre sport; > Televiziunea promoveaza sportul; 7904.07.2004 > Datorita concurentei dintre canalele de televiziune drepturile de retransmisie sunt din ce in ce mai mari ~ aspect din care cdstiga echipele. Influentele ce pot fi considerate diunitoare nu sunt de neglijat > TV goleste stadioanele (¢ mai simplu si, uncori, mai plicut chiar, si yezi meciul la TV); > TV modifica desfisurarea spectacolelor sportive, transforma uncle practici, amenajari iar uncori creeaz chiar probe sportive (cum ar fi Jocurile Bunavointei); > TV retransmite de preferintA anumite jocuri, cele care string cea mai buna audienfa, pericliténd alte discipline sportive (cate ore de tir cu arcul afi vizut la JO2000?), Surse de finantare pentru echipele profesioniste de fotbal Banii pe care ii cheltuie echipele de fotbal din Europa provin in cea mai mare parte din mai multe surse: 1)Sponsorizarile pentru echipe: . Finanfarea prin sponsorizare are anumite riscuri. in cazul discutat de noi, cel al echipelor profesioniste de fotbal, consecintele negative ale aceste proceduri de sustinere financiara sunt destul de clare a)Sa fie finanjate doar echipele si sporturile cele mai vizibile. Din acest motiv sunt necesare politici de redistribuire a fondurilor catre federafii si ligi mai putin favorizate de public; b) Sponsorizarile si fie doar un paravan pentru reclama pentru produse a ciror publicitate este interzisa; c)lmpune echipelor obligafii care adeseori sunt dificil de indeplinit (participarea la conferinje de presi de ex.) 2) Sponsorizarile individuale — care aduc venituri vedetelor, find derivate mai degrabi din cultul eroilor sportivi — si care au sporit importanta impresarilor sportivi; Nivelul sponsorizirilor depinde adeseori putin de performanfele individuale ci si de alte caracteristici precum charisma sau foto(tele)genia sportivilor; 3) Vanzarea citre fani a echipamentelor sportive. Echipele faimoase fac de multi vreme bani vanzAnd replici ale echipamentelor purtate de vedetele lor. Mai nou se folosesc strategii mai cinice care cresc enorm cifra acestei afaceri: a) multiplicarea echipamentelor ~ schimbarea din ce in ce mai frecventa a echipamentului standard — mode, etc. b) introducerea echipamentelor personalizate — tricouri unice pentru jucatori, care au numerele rezervate, astfel incat fanii pot si-si exprime admirafia si fata de vedete nu numai fata 8004.07.2004 de echipe in ansamblu. Aceasti tactic nu ar fi posibila fara cultul eroilor. 4) Abonamente. Este o cale de a dispune de un capital sigur cu dezavantajul” de a fi responsabil in fata asociatici, clubului suporterilor. Aceasta cale de finanfare este cu atat mai important cu cat clubul respectiv se identifica mai bine cu o anumitd colectivitate. In toati lumea occidentala echipele sporturilor celor mai legitime cauti pe toate caile si devina simboluri ale comunitafilor in care activeaza, ceea ce determiné o susfinere sustinuti din partea autoritifilor locale, prezenfi importanté la spectacolele sportive si, evident, numar considerabil de abonamente vandute. 5) Vanzarea de bilete la spectacolele sportive. 6) Vanzarea de drepturi de transmisie a spectacolelor sportive de catre canalele mass media, care a devenit, in ultimele doua decenii, una dintre cele mai importante modalitaji de asigurare a finanfarii echipelor sportive, cu dezavantajele pe care aceasta le presupune. Sponsorizarea in sport Este una dintre caile prin care miscarea sportiva poate beneficia de resurse materiale. Sponsorizarea inseamna sustinerea unei echipe sau a unui jucitor de catre © companie in scopul realizarii de beneficii reciproce. in schimbul sprijinului material, sportivii se obliga si faci o publicitate bun sponsorului. Sponsorizarea a cunoscut cresteri dramatice dupa aparitia televiziunii, astfel c& gi intr-un campionat de fotbal siracicios precum cel din Romania se invart sume de sute de mii de dolari la contractele de sponsorizare. Este de remarcat, si in calitate de subiect de dezbatere, ci o buna felie din sumele din sponsorizari in cele mai important spectacole sportive (cum ar fi Formula 1) provin de la companiile producdtoare de figari. Sponsorizarea poate fi de mai multe feluri: 1. Eveniment, cand sprijinul este destinat unui anumit eveniment sportiv (campionatul national de fotbal, divizia A a fost pani nu demult, adicd pana s-au sdturat de scandaluri, susfinuté de o companie producatoare de bere); 2. Indivizii, cand contractul de sponsorizare se incheie cu un sportiv, cum a fost, recent, cazul Gabrielei Szabo, susfinuta financiar de 0 cunoscuta companie orideana; 3. Echipele sunt adescori beneficiarele sprijinului financiar al companiilor comerciale (echipa nationali de fotbal este sponsorizata de 0 companie producitoare de bere); 4, Promovarea unor activitifi sportive, cand compania considera ci poate castiga noi piefe prin susfinerea anumitor programe de 8104.07.2004 pregitire sportiva (Ex. Concursul de Street Ball sponsorizat de o renumit& marca de bautura racoritoare); 5. Scheme de premiere. Aceste scheme de premiere sunt foarte populare printre copii. Companiile decid s& intre in relajii de sponsorizare cu institutiile sportive din mai multe motive 1,Publicitate si reclama Popularitatea deosebiti a sporturilor inseamna c& mircile asociate evenimentelor sportive au ganse mari de a fi receptionate de un numar mare de persoane. Publicitatca poate fi afectati de evolutii negative din domeniul respectiv, cum ar fi huliganismul in cazul echipelor de fotbal britanice sau cazurile de dopaj ori de meciuri trucate. Capacitatea de a promova o marca de catre sport este si ca limitata, de vreme ce publicul potential al evenimentelor sportive este finit. Ca exemplu de efect al imaginii sportive asupra rezultatelor comerciale este de notat cazul rachetelor de tenis produse de Puma: in 1984 firma germana a vandut 15000 de rachete de tenis, dar 1995, cand produsul a fost promovat de Boris Becker, vanzarile au crescut la 70 000 iar in anul urmator au saltat la 300 000 unitati. in general, 0 companie poate sugera prin reclame ca © caracteristica incitanté a culturii tinere poate fi obfinuté consumarea unei ciocolate sau prin purtarea unui obiect de vestimentatie sportiva. 2. Construcfia imaginii companiei Publicitatca realizaté prin sport poate contribui 1a construirea unci imagini publice pozitive a companici. Sport descric imagini ale sindtijii, puterii, competitivitaii, voinfei de victorie si ale performanjelor de elit, iar asocierea cu aceste semnificafii are, cu mare probabilitate, efecte pozitive asupra imaginii companiei, 3. Patrunderea pe noi pice Companiile care cauti si pitrunda pe noi piefe, adeseori in tari in care nu mai fuseser’, tind si sponsorizeze activititile sportive. Acesta este cazul, de pilda, al companiilor producatoare de bauturi care au pitruns pe piaja romaneasci dup 1989. Persoanele responsabile solicit implicarea marilor companii in sprijinirea vie(ii cultural-artistice, in vreme ce firmele mari stiu c& distracfia sportiva este unul din canalele cele mai populare de promovare a marcilor proprii 4. Relafii comerciale si de divertisment Susfinerea unor evenimente sportive produce avantajul de a avea acces privilegiat la acestea. Reprezentan{ii sponsorilor echipelor de fotbal au acces in lojele oficiale de exemplu. Acestia, la randul lor, pot folosi 8204.07.2004 meciul de fotbal ca un bun prilej pentru distractia partenerilor de afaceri sau a asociatilor lor. 5. Relafii publice si contact cu comunitatea local O firma de dimensiuni mai mici poate objine beneficii de imagine considerabile prin susfinerea unor cluburi sau echipe locale, mai mici, sau de juniori ori de copii Agentii de sponsorizare in primii ani ai sponsorizarii comerciale din occident, situatie in care se afl si majoritatea sponsorizérilor din {ara noastra, deciziile rau luate de obicei de conducatorii companiilor in functie, de regula, de preferinfele lor legate de anumite sporturi. Datoriti complexitétii sponsorizarilor din zilele noastre si a abilitatilor speciale solicitate de realizarea si derulare unor contracte de sponsorizare reusite, multe dintre companiile occidentale angajeaz’ agen|ii de sponsorizare care se ‘ocupa de probleme precum: * Identificarea oportunitiilor de sponsorizare potrivite pentru companii; = Elaborarea contractelor de sponsorizare = Administrarea contractelor de sponsorizare = Gestionarea relafiilor cu publicul si cu mass media = Organizarea promofiilor si a publicitatii Tarifele achitate de companii sunt relativ mari, astfel ca firmele platese mai mult iar sportul recepfioneazi mai pufin. Cu toate acestea, sponsorizarea activititilor sportive din férile occidentale nu ar fi atat de eficienti in lipsa agentiilor descrise. Recent, chiar si organizatiile publice care gestioneazi problemele sportive (federatii nationale sau internationale) angajeazi asemenca firme datoriti cficienfei lor comparative cu cea a voluntarilor entuziasti. Sporturile se afla in ‘competigie pentru objinerea susfinerii publice iar agengiile pot si le ajute pentru imbunatajirea imaginii si pentru gasirea de sponsorizari considerabile. Rolul promoterului sportiv Promoterii sportivi sunt cei care au contribuit cel mai mult la transformarea sportului intr-un cémp comercial. Promoterii aranjeazd evenimentele si le fac publicitate pentru a atrage cel mai larg public posibil. Talentul sau calitatea unui asemenea agent se masoara in mirimea audienfei obfinute de eveniment sau, poate chiar mai bine, de suma incasata prin vanzarea spafiului publicitar. Faptul cd evenimentele sportive dispun de un public masiv si aproape sigur, atrage companiile sa-fi faci reclama in timpul acestora. Nu este de mirare reactia extrem 8304.07.2004 de dura a presei romanesti la pierderea calificarii la Cupa Mondiala: absenja Romaniei de la acest tumeu va determina incasari de publicitate mult mai mici decdt cele scontate. Preful si comportamentul spectatorului Specialistii britanici_ au reusit sintetizarea rezultatelor cercetarilor privitoare la factorii care influenfeazi participarea la spectacole sportive. Tabelul de mai jos listeazd acesti factori, in ordinea descrescitoare a importanfei reliefate prin cercetiri: Tabel 4. Factori care influenteazA participarea publicului la spectacole sportive (dup McPherson, Curtis, Loy, 1989, p. 121) Starea vremii Performantele echipei Marimea populatici Compozitia comunitatii Cantitatea de violent. Prejul biletelor Accesibilitatea la stadion Intensitatea promovarii Gradul de rivalitate intre competitori Popularitatea vedetelor Programarea la un moment convenabil (De exemplu in week-end) Alternative concurente (alte modalitati de divertisment) Analiza economic simpli spune cA mirimea cererii este dependent de pret — cu cat preful este mai mare cu atét cererea va fi mai mica. Sunt unele aspecte din sport care determina ca aceste .,legi” si nu fie atat de usor aplicabile. De exemplu, unele prefuri sunt reglementate, si doar la anumite meciuri prefurile sunt libere. Aceasta face ca uneori echipele si joace cu tribunele goale (cand ar fi trebuit ieftinite biletele) ori cu casa inchisi (cénd biletele ar fi trebuit scumpite). Publicul reactioneazi destul de putin la variafiile de pret ale spectacolelor, fiind mai sensibil la alte variabile: > calitatea produsului (a spectacolului) ~ cine cu cine joacd, de ce nivel este meciul, etc., miza si incertitudinea meciului: > confortul gi facilitatea accesului la stadion; Miza, incertitudinea meciului nu pot fi controlate de organizatori, Daca se disput un meci intre Steaua si UMT este destul de clar care va fi deznodimantul, miza va fi mica, incertitudinea asisderea, numarul spectatorilor va fi redus iar incasarile nemulfumitoare pentru organizatori. Este demonstrat cA incasirile pe ansamblul unui campionat sunt cu att mai mari cu cat echipele sunt mai apropiate din punctul de vedere al valorii, Poate asa se explici si cresterea dramatismului 8404.07.2004 campionatului de fotbal din ultimii doi ani de la noi — pusi in fata unui faliment iminent, organizatorii cooperativei au hotarat sa lase rezultatele mai putin cerfe iar atractivitatea (chiar daci nu si calitatea) campionatului a sporit. in multe cazuri, problema mizei, care daca este redusa face competitia putin interesanti, este rezolvata prin cresterca numérului spectatorilor si spectacularizarea agresivi a unor competifii, indiferent de miza. Aceasta este situatia, de pilda in SUA, unde in ligile profesioniste sau universitare de baschet, fotbal sau hochei, sezonul competifional cuprinde un numar foarte mare de intalniri iar fiecare jntalnire este insofit’ de un tam-tam teribil, menit s& transforme cele mai banale incidente in evenimente de dimensiuni cosmice. Jar uncori, lipsa de spectacol sportiv este inlocuité cu agresivitate din partea competitorilor, care fac intrecerile (hocheiul de pilda) sa arate ca luptele de gladiatori mai degraba. Reversul s-a sesizat deja, din ce in ce mai multi americani evita aceste competitii, considerare prea zgomotoase gi destul de artificiale. Sportivii profesionisti Sportivii care luau parte la jocurile Olimpice din vechea Eladi erau profesionisti, in sensul ci isi castigau existenfa prin practicarea sporturilor. In jurul anului 1700 existau toreadori platifi in Spania iar uni dintre jockey se intrefineau alergénd in cursele de cai, Profesionismul se extinde mai ales incepand cu secolul al 20-lea. Inainte de anii 60, cand evenimentele sportive au inceput sa fie televizate, foarte pufini sportivi profesionisti reugeau si obfind sume mari prin profesia lor. Posibilitatile de finantare deschise de televiziune au produs vedete care traiesc in lux gi care sunt permanent inconjurati de o armata de impresari agenfi si consilieri care cauti ocaziile cu valoare comerciala. Sportivii profesionisti pot obtine venituri pe trei cai: salariu pe baza de contract cu clubul la care se adauga premii pentru victorii; obtinerea de premii prin céstigarea unor competifii si recepfionarea unor sume pentru participarea la evenimente sportive. Cele mai mari vedete obfin venituri substantiale prin participarea la actiuni publicitare, adici din promovarea anumitor marci valorificdnd calitatea de idol a sportivului. Astfel, averile unor personalitafi precum Michael Jordan, Michael Schumacher ori Andre Agassi provin intr-o masura destul de mica din cele trei surse menfionate mai sus ci mai ales din contractele de publicitate angajate pe parcursul carierei sportive. in spatele strélucirii acestor exemple se afla mii de sportivi profesionisti care castig’ sume derizorii, adeseori insuficiente pentru acoperirea necesitatilor zilnice sau a costurilor participarii la competitii. Sportivii de elit au devenit entertaineri si sunt supusii solicitarilor publicurilor, pentru care nu precupetesc efort, se supun unor programe competifionale epuizante si pierderii intimitajii. Nu e de 8504.07.2004 mirare c& acesti sportivi angajeazi agenti sau impresari care negociazi contracte de participare la evenimente sportive, rezolva contracte de sponsorizare si se ocupa de interesele de afaceri ale sportivului. Sport si laissez-faire Aspectele mentionate mai sus ridicd problema dezirabilitaii unei gestionari liberale a sportului. Sportul nu poate fi lsat la cheremul fortelor pietei, ceea ce ar incuraja disparitia unor sporturi considerate mai pufin spectaculoase, si ar afecta vizibilitatea unor sporturi si competifii legitime in condifiile unei concurente acerbe intre posturi gi federafii. Deja se pot observa consecinfele negative unei abordari laissez-faire, cénd competiia dintre posturile de televiziune determina ca intreceri potential interesante sunt programate la aceeasi ord, ceca ce face ca audienfa acestor competifii si scada, ori datoriti dominatiei unui post de televiziune, anumite meciuri ori sporturi si rimana chiar fara public, deci, fri venituri din publicitate. Este recomandabil’, coordonarea calendarelor intre diferitele asociafii sportive, chiar dacd aceasta intra in contradictie cu interesele unora dintre institutiile mass media sau ale unor sponsori, Dati fiind forta acestor actori economici, este destul de limpede c& cel mai simplu poate si reprezinte interesele federajiilor mai putin imperialiste (nu ¢ cazul fotbalului, la noi, sau al hocheiului in SUA) chiar statul. Aspecte negative ale interventiei economiei in sport Riscul ca banul si denatureze sportul este, prin urmare, adeseori realitate. Catchul, m& refer mai ales la luptele organizate de WWF (World Wrestling Federation) este un caz extrem al impactului orientirii cdtre profit asupra desfasurarii intrecerilor. Nu existi adevarata competitie in cazul wrestlingului, ci spectacol pur, desfisurarea, ca si cdstigitorul find dinainte stabilifi. Alte materializari ale acestor riscuri ar fi: > Dopajul (se face pentru bani, cu bani), care va fi abordat intr-un capitol separat; > Fixarea orarelor, calendarelor, regulamentelor intrecerilor sportive de citre canalele TV, functie de interesele lor comerciale. Pentru acest aspect, un exemplu concludent poate fi cel al Formulei 1, ultimele reglementari privind primele antrenamente; alte exemple constau in modificirile din regulamentele anumitor intreceri sportive precum fotbalul ori baschetul, pentru a le face mai spectaculoase; > Trucarea meciurilor, a intrecerilor — datoriti intereselor financiare implicate, prin pariuri mai ales (curse de cai, meciuri de box profesionist ~ sport care este pe moarte, si rezisti doar 8604.07.2004 prin eroi negativi scosi parca direct din filmele horror, cum este Iron Mike Tyson.) Este greu si se giseasca solufii infailibile pentru astfel de probleme. O parte a rispunsurilor la astfel de deficienfe consti in inasprirea controlului, ceca ce poate fi eficient, dar trebuie sa fim constienti ci tentatiile ilicite se manifesta la fel de bine si in cazul celor care vegheazi la respectarea reglementarilor — ce se poate spune cu certitudine despre controalele antidoping efectuate cu ocazia Olimpiadei din 2001, avand in vedere scandalurile teribile iscate cu acest prilej, ca si, rezultatele negative objinute mai tarziu, care le-au anulat pe cele pozitive din timpul competifici. O alti solutic, complementara, este cea a transparenfei fluxurilor financiare din sfera sportiva. Aceasta ‘inseamn gi declararea tuturor veniturilor realizate de catre sportivi. intrecerea sportiva, constructie sociala cu doua nivele Plecand de la Jocurile Olimpice din 1986, P. Bourdieu (1998, pp. 97- 102) propune 0 modalitate critic de infelegere a competifiilor sportive internafionale care depaseste trimiterile ideologice la sportivitate sau idealuri olimpice. Competitiile internationale sunt configurate de doua forte majore: nafionalismul i comercialismul, Pentru a injelege o competifie de genul Jocurilor Olimpice, trebuie studiata in ansamblul campului de productie ca spectacol televizat. Competiia sportiva este construiti ca o batdlic jntre natiuni iar organizarea acesteia este subordonata intereselor gi constrangerilor transmisiei televizate. Mai concret, trebuie analizate toate relatiile obiective dintre agenfii gsi institufiile angajate in concuren{i pentru producerea si comercializarea discursurilor teferitoare la joc: Comitetul Olimpic International Marile companii de televiziune Marile intreprinderi multinationale Producitorii de imagini si comentarii destinate televiziunii Spre exemplu, drepturile de retransmisie a Jocurilor Olimpice de la Barcelona au insumat 633 de miliarde de dolari si au constituit miza competifiei acerbe dintre mari companii de televiziune, mai ales cele americane. In schimbul a 70 de milioane de dolari la Olimpiada din 1986 orice marcd putea fi asociaté Jocurilor Olimpice si, in ciuda pre{ului aparent mare, concuren{a pentru acest privilegiu a fost acerba. Pe de alta parte, prin ceea ce Bourdieu numeste ‘planetarizarea spectacolului sportiv’, miza nafionalisti devine pregnanta, si determina stabilirea unor politici sportive ale statelor orientate catre objinerea unor 8704.07.2004 succese internationale, ce implica recursul la dopaj si la forme autoritare de antrenament' Analiza sportului trebuie si depiiseascd frazcologia talentului, efortului, a daruirii si trebuie si recunoasca in sportiv un subiect produs de doua ori: 1. Tofi agenfii care contribuie 1a buna desfagurare a competitici (atleti, antrenori, medici, organizatori, arbitri) 2. Toti cei ce produc reproducerea in imagini si discurs spectacolul sportiv, de obicei sub presiunea concurentei Concluzii intotdeauna sportul a atras spectatori si, in aceasta calitate, a fost o forma de divertisment. Se poate argumenta, prin urmare, ci interesul comercial este legitim pentru miscarea sportiva. Capitalismul incearca si exploateze la maximum piejele de care dispune, iar sportul are, in mod clar, o piafi vast. Astfel, intr-o epoca de loisir abundent, sportul va fi utilizat pentru obiective de afaceri, iar daci lumea comerciala va afecta sportul intr-un sens negativ, publicul general isi va pierde interesul iar piaja va fi pierdut. Este, in ce le din urmé, in interesul celor implicafi in afaceri sportive, sa se asigure cA principiile sportive care atrag atenfia publicului sunt pastrate. De retinut > Economicul era prezent in sport deja in antichitate, ajungand si- Idomine in zilele noastre. > Motivarea si facilitarea accesului la resurse sunt caile principale prin care economicul determina performantele sportive. > Sectorul sportiv constituie 1-2% din PNB-ul {arilor dezvoltate, reprezentind 0 componenti dinamici si adaptabili a economiilor nationale. > Globalizarea s-a manifestat in sport prin globalizarea competifiilor ca gi a firmelor implicate in sport. > in epoca socialist, sportul avea 0 functie de reprezentare internafionala, de coagulare a solidaritaii inteme si de supapa de refulare a conflictelor interne, Sportul ajunsese si fie dominat de interesele diferitelor grupuri care conduceau destinele tari * Comentariul lui Bourdieu privitor la robotizarea corpului_ si industrializarea antrenamentelor se potriveste ca 0 manusi zvonurilor care rizbat din cand in cénd din cantonamentele echipei nationale de gimnasticd feminind, ale crei procese de pregatire au fost deseori acuzate de duritate extrema. 8804.07.2004 v Sportul comunist avea toate defectele economiei socialiste: lipsa constrangerilor bugetare si competitia pentru acumularea resurselor, indiferent de profituri. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa a determinat dezvoltarea sportului-spectacol. Vizionarea _spectacolului sportiv poate insemna antrenarea, completarea sau substituirea practicarii sportului insusi. Televiziunea are atat efecte negative cét si pozitive asupra sportului. Echipele de fotbal pot obfine finanfari prin sponsorizari, vanzare de echipamente, abonamente, bilete sau drepturi de transmisie. Sponsorizarea poate fi de mai multe feluri: pentru evenimente, indivizi, echipe, activititi sau premii. Obiectivele firmei care ofera sponsorizarea pot fi diverse. Comercializarea sportului a dus la legitimarea unor institufii precum agenfiile de sponsorizare sau promoterii sportivi Publicul reactioneaza cel mai puternic la calitatea produsului, la miza gi incertitudinea meciului, la confortul si facilitatea accesului la stadion. Mass media a generat aparifia unei categorii de sportivi-vedetd care obfin venituri impresionante gi care investesc considerabil (bani, timp si consum psihic) in propriile performante. Efectele negative ale liberalismul sportiv indicd necesitatea anumitor reglementiri. Dintre efectele negative ale comercialismului, sunt de amintit: dopajul, fixarea calendarelor sia orarelor, chiar a regulilor, sau trucarea meciurilor. Sociologul francez Pierre Bourdieu considera cé doud sunt forjele care anima miscarea_sportiv’ international: nafionalismul si comercialismul. 8904.07.2004 BIBLIOGRAFIE 1. Ajzen, 1 2. Baily, D.A. 3. Bammel, G.; Bammel, L.L. 4. Bourdieu, Pierre 5. Bourdieu, Pierre 6. Brohm, J.-M. 7. Carlson, L. 8 Council of Europe 9. Csikszentmih alyi, Ms Larson, R. 10. Elias, Norbert 11. Gratton, C.; Tice A. 12. Gruneau, R. 13, Health Education Authority 14, Holt, R. 15, Huizinga, J. 16, Ibrahim, Hilmi 17. Lindner, K.J.; Johns, D.P.; Butcher, J Attitudes, Personality, and Behavior, Open University Press, London, 1988 WThe growing child and the need for physical activity” in School-age children: Development and relationships, Smart, R.C. si M.S. editori, MacMillan, New York, 1975 Leisure and Human Behavior, Wm. C. Brown, Dubuque, IA, 1982 Distinction, Routledge and Paul Kegan, London, 1984 Despre televiziune, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1998 Sport: a Prison of Measured Time, Ink Links, London, 1978 The Recreation Role” in Role, structure and the family, FL. Nye (ed.), Sage, New York, 1976 Minutes, 2 (1971) Being Adolescent, Basic Books, New York, 1984 The Civilizing Process, Oxford University Press, Oxford, 1978 Sports Participation and Health”, Leisure Studies, 8, 1989, pp.77-92 Class, sports, and Social Development, University of Massachusetts Press, Amherst, 1983 Active for Life Newsletter, Health Education Authority, London, 1996 Sport and the British: A Modern History, Oxford University Press, Oxford, 1989 Homo Ludens, a Study of the Play Element in Culture, Routledge and Kegan Paul, London, 1949 Leisure and Society, Wm. C. Brown, Dubuque IA, 1991 Factors in Withdrawal from Youth Sport. A Proposed Model”, Journal of Sport Behavior 14, 1991, pp. 3-18 9004.07.2004 18. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. McPherson, B.D.; Curtis, JE,; Loy, IW, . Rehberg, RA.; Schafer, W.E. Riess, S.A Roberts, K. Roberts, K; Brodie, D.A. Singer, R.N. Sleak, Mike Sports Council Veblen, Torstein The Social Significance of Sport, Champaign: Human Kinetics, 1989 ,,Participation in interscholastic athletics and college aspirations”, American Journal of Sociology, 73: 732- 40 From Pitch to Putt: Sport and Class in Anglo-American History”, Journal of Sport History, 21, 1994, pp. 138-184 Leisure, Longman, London, 1970 Inner-city Sport: Who Plays, and What are the Benefits? Voortuizen, Bruno Culemborg, 1992 Physical Education: Foundations, Holt, Reinhart and Winston, New York, 1976 Social Issues in Sport, MacMillan Press, London, 1998 Young People and Sports, Sports Council, London, 1995 «The Theory of the Leisure Class”, in Class, Status and Power. Social Stratification in Comparative Perspective, 2™ ed., Reinhard Bendix si Seymour Martin Lipset eds., The Free Press, New York, 1966, pp.36-42 9104.07.2004 Cercetarea sociologica Marea majoritate a afirmafiilor cu valoare de generalitate referitoare 1a aspectele sociologice ale practicii sportive din acest manual sunt bazate pe date empirice, pe cercetare. Nu exista stiinfa fara cercetare si nici o constructie teoreticd cu pretentii de teoreticitate nu face cat 0 ceapa degerati daca nu a fost supusi probei realitajii. in esenfa, acest capitol, destul de consistent, al manualului de sociologie a sportului va aborda caile prin care sociologii ajung si fundamenteze empiric concluziile lor cu privire la fenomenele sociale. Acest capitol cuprinde doua parti la fel de importante: c&ile prin care cercetarea este planificata pentru a se adecva necesitijilor constructiei teoretice si expunerea principalelor metode si tehnici de colectare a datelor. Din rafiuni pedagogice am decis si prezentim prima parte, care indeobste poarti denumirea de metodologie, pe scurt si si detaliem aspectele legate de metodele si tehnicile de cercetare. 1. Metodologia cercetarii so Obicctivul fundamental al practicii stiintifice const in elaborarea de teorii cu privire la obiectul cercetarii. Nu exista o cale riguros stabilita pentru a atinge acest deziderat, nici macar pentru stiinfele naturii, existind, in esenta, dou rute prin care teoriile ajung sé fie enunfate in cadrul unui anumit camp de productie stiinjificd. Prima dintre acestea este calea deductiva, in care se deduc ipoteze din enunturile teoretice preexistente, ipoteze care apoi sunt confruntate cu realitatea pe baza observafiilor, pentru a fi acceptate sau respinse. Cealalti cale este inductiva si propune cdutarea modelelor, a regularitatilor pe baza observafiilor, aceste regularitati putand fi transformate in ipoteze care, la randul lor vor fi supuse testarii empirice prin metode sistematice de observafie. Epistemologii considera ca ruta deductiva este standard pentru dezvoltarea normala a unei stiinfe care se vrea nomotetica, adic& ale c&rei concluzii sunt sintetizate in legi. in tiinfe sociale, cele doud cai sunt asociate unor orientari metodologice diferite: rutei deductive ii corespunde orientarea verificationisti, pozitivisti in timp ce cdi inductive ii este proprie orientarea calitativista, etnografica. Epistemologul Wallace a surprins intr-o schema clocventa funcjionarea (ideala) a stiinjei 9204.07.2004 Figurd 7. Roata stiintei (Wallace), dupa Babbie (1991) wT Teorii — Generalizari empirice Ipoteze Observati Procesele de cunoastere din cele douii cai, inductiva si deductiva, pot fi rezumate precum in tabelul de mai jos: I. Metoda deductivi II. Metoda inductiva a) Ipoteza a) Observatii b) Observatit b) Cautarea modelelor (patterns) ©) Accept sau resping ©) Concluzii tentative | ipoteza? Tabel 5. Calea deductiva si inductiva in stiinte sociale Cercetarea verificationista (pozitivistd) in varianta standard, cercetarea pozitivisti, verificationista, are trei componente majore: formularea ipotezelor teoretice (in care anumifi factori sunt descrigi ca find functie de alfi factori), operafionalizarea (in care ipotezele sunt facute verificabile empiric) si testarea empiricd a acestor ipoteze. Desenul de mai jos rezuma aceasta succesiune. Metodologul Babbie (1994) a sintetizat intr-o schema sinoptica etapele detaliate ale unei cercetari pozitiviste. 9304.07.2004 Figura 8. Demersul stiintific verificationist Idee/ interes INTELEGERE TEORETICA ~B SS D \ Y ra m~ Y IPOTEZE Y=f(D) Y=f(I) Y=f(H) Jal y=f(d) y=f() y=f(h) OPERATIONALIZARE TESTAREA IPOTEZELOR 9404.07.2004 Teorie Interes Idee ox xy AB y? ab Nf A \ C—>D xX -¥ # i t 1 Modelul teoretic -studiul literaturii -formularea ipotezelor teoretice ¥ ¥ y Conceptualizare Alegerea metodei de cercetare Populatie si -specifica semnificatia esantionare conceptelor sia experimente . variabilelor care vor fi. \/] anchete > > — ceva fi studiate cercetare de teren ° Nene analiza de continut ee studia metaanalizi al aa roblem: cercetare istorich |__| Proplema Operationalizare -cum vor fi masurate de fapt variabilele studiate Observat - colectarea datelor pentru analizi si intepretare | Transformarea datelor I Analiza ¥ Aplicare Raportarea rezultatelor, evaluarea imnlicatiilar 9504.07.2004 Tipuri de cercetari in functie de obiectivele cercetarii acestea se clasifica in cercetiri explorative, descriptive si explicative. Cercetarea explorativa Explorarea presupune realizarca unei familiarizdri cu o anumita tema. Scopul acesta este tipic cdnd se exploreazi un nou domeniu de interes sau cand domeniul de studiat este insuficient cunoscut. Acesta este cazul majorititii temelor de sociologia sportului in Romania, cum ar fi mobilitatea sociala a sportivilor de profesie sau integrarea socio — profesional dupa abandonarea carierei sportive. Exemplu de teme care inainte de abordarea descriptiv — explicativa ar necesita explorarea ar fi in tara noastra: * Miscari sociale sau proteste sociale in Romania ¢ Adopfii in strainatate ¢ Conflicte religioase Evident, explorarea este necesara adesea si pentru fenomene mult mai persistente. O modalitate adesea uzitaté in realizarea cercetirii exploratorii este interviul de grup, adic discufii controlate in grupuri mici. Scopurile tipice ale cercetarii exploratorii sunt: 1. Satisfacerea curiozitatii cercctitorului si a dorinjei pentru o mai buna infelegere 2. Testarea fezabilitafii studiului elaborat 3. Dezvoltarea metodelor aplicate in studiul elaborat Este de refinut faptul cd cercetarile explorative nu sunt definitive in sine, motivul principal fiind faptul cd nu sunt reprezentative. Cercetarea descriptiva Cercetarea descriptiva urmareste descrierea sistematica a unor anumite caracteristici sau fenomene sociale. Caracterul sistematic diferentiaza descrierea de explorare gi se refera la calitatea descricrii si la capacitatea acesteia de a fi generalizabila. Altfel spus, masurarile realizate in cercetarea descriptiva trebuie si fie valide (adica si masoare ceea ce pretind ci masoara), si fidele (si fie constante, adicd si nu depinda de factori externi necontrolati). In fine, masurarile trebuie sa fie realizate astfel ineat rezultatele si poata fi generalizate asupra intregii populatii ‘care se pretinde a fi descrisi (reprezentativitate). 9604.07.2004 Cercetarea explicativa Cercetarea explicativa urmareste si rispunda la intrebari de tipul “de ce?’. De ce femeile au o participare sportiva semnificativ mai mica decat barbafii? in varianta standard cercetarea explicativa isi propune si testeze ipoteze gi astfel si contribuie la definitivarea teoriilor cu privire la fenomenul studiat. Un proces asociat explicatici este predictia. O buna teorie bazata pe cercetiri explicative sistematice ar trebui si fact posibila prezicerea fenomenului. Acesta este punctul slab al sociologiei. Marea majoritate a interpretirilor sociologice sunt post — hoc. Sociologia nu a reusit si prezicd sau si integreze teoretic marile fenomene sociale ale ultimului deceniu. Evident, cercetirile descriptive si cele explicative se intrepitrund adesea, Pe de o parte cercetirile explicative presupun misurarea valida a conceptelor implicate si capacitatea de a deserie cu acuratefe fenomenul studiat. Pe de alti parte cereetatile descriptive pot contribui la rafinarea modalitatilor de abordare empiric’ a fenomenelor implicate in studiile explicative. O alta clasificare dupa scop a cercetirilor le imparte in cercetari fundamentale si aplicative Cercetarea fundamental Cercetarile fundamentale, care pot fi identificate cu cele explicative descrise anterior, urmirese cunoasterea legitifilor de producere a fenomenelor. Cercetarea aplicativa Cercetirile aplicative urmaresc legaturile dintre fenomene pentru a fundamenta masuri, strategii de influentare a acestora. Diferenta fafa de cercetarca fundamentala consta in faptul c, spre deosebire de aceasta, cunoasterea obtinuti prin cercetare nu este scop in sine ci cale pentru a actiona asupra realitafii. {in afar de categoriile mari de cercetiri descrise anterior, in practica stiintelor sociale s-a impus un numéar de tipuri specifice, definite de obiectivele pragmatice ale acestora, cum ar fi diagnoza sau cercetarea evaluativa. Amandoua sunt stiluri de cercetare mai degraba descriptiva. Cercetarea diagnozi urmareste descrierea_universului cercetarii in raport cu anumite criterii conventionale (cum ar fi identificarea familiilor care traiesc in saracie extrema), in timp ce cercetarea evaluativa permite judecarea unor masuri de intervenfie in domeniul social prin compararea situatici de dupa intervenfie cu obiectivele propuse la inceput. 9704.07.2004 2. METODE SI TEHNICI DE CERCETARE IN SOCIOLOGIE Vom aborda, in paginile care urmeazi, dou’ metode fundamentale ale practicii de cercetare sociologice: ancheta si observafia. Prima constituic cea mai uzitate cale de cercetare cantitativa, in timp ce observatia, care este utilizata si in variant cantitativa, este una dintre cele mai complete cai ale cercetirii calitative, de tip etnografic. ANCHETA Este metoda cea mai utilizata in cercetarea sociologica, fiind cea mai cunoscuti, fiind uneori identificat cu cercetarea sociologica insti Definitii Literatura de specialitate cuprinde numeroase incercari de definire a acestei metode. Prezint mai jos cateva dintre acestea pentru a ilustra varietatea posibilitatilor de abordare. 0 metoda de a aduna informafii de la un numar de indivizi, un esantion, cu scopul de afla informatii despre populaia din care este extras esantionul. . (Ferber, apud May, 1990, p. 65) ~Ancheta are drept scop céutarea de informatii referitoare la un grup social dat (un stat, un grup etnic, o regiune, o clasd sociala etc.). Aceste informafii trebuie si poati fi prezentate sub forma cuantificabil’.” (Javeau, 1970 ) Ancheta — 0 metoda interogare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivatii etc.) la nivelul grupurilor umane, mai mici sau mai mari, de analiza cuantificabila a datelor in vederea descrierii si explicari lor. (Cauc, 1997, p. 167) in cele ce urmeazi vom aborda cateva probleme de clasificare: raporturile metodei cu sondajele de opinie si cu interviul sociologic (ca metoda). Raportul dintre ancheté si sondaj Ancheta sociologica include, ca si categorie, sondajul. Sondajele sunt anchete pur si simplu, Dar trebuie si fie ficute de profesionisti. Nu ajunge si fii in stare si extragi un esantion aleator, pentru a putea accepta rezultatele unui sondaj. 9804.07.2004 Sondajul se ocupa mai ales cu descrierea opiniilor. Sondajele, spre deosebire de majoritatea celorlalte anchete, sunt mai rapide, mai cficiente. Pe de alta parte, ancheta face uz de metode complementare (observatia, analiza documentara) Tluf si Rotariu (1997) dezbat pe larg relafia dintre anchet si sondaj? Ei identifica urmatoarele caracteristici ale sondajelor: centrare pe aspectul opinional centrare pe probleme de interes public pronunfat caracter descriptiv realizate foarte rapid rezultatele sunt prezentate rapid se realizeaza la comanda unui beneficiar fac parte din viata unei societati democratice VVVVVVYV Ancheta si interviu De ce gsi de catre cine se identifica cele doud metode? Metodologul roman Chelcea (1998) precum si multi autori anglo-saxoni opereazi aceasta identificare. Logica lor ar fi urmatoarea: aplicarea chestionarelor presupune adeseori intervievarea (discufia intre un operator si subiect) prin urmare, ancheta ar fi doar o forma a interviului standardizat — iar chestionarul — ghid de interviu standardizat. De fapt, diferenfele sunt esenfiale si fin de orientarile metodologice diferite care sustin cele doua metode, de calitatea datelor obfinute, de modalitatea de prelucrare gi de finalitatea teoreticd si paradigmaticd a cercetirii, Ancheta, tehnici (directa, indirect) — de ce ii zice directa la cea in care informafia este obfinutd prin intermediar (operatorul de interviu?) Interviul (individual, de grup) Caracteristicile anchetei > metodi cantitativa, accent pe validitatea si fidelitatea masurdrilor, prelucrare statistica > rezultatele sunt generalizabile — se lucreazi pe esantioane reprezentative > fine de metodologia pozitivista — empirista Caracteristicile metodologice ale interviului: > tehnicd (metoda) etnografic’, calitativa > datele sunt arareori cuantificate si analizate statistic > se lucreaza pe un numar redus de cazuri, pe loturi, grupuri care nu sunt reprezentative 9904.07.2004 Este adevirat ci uneori se utilizeazi protocoale de interviu pentru a obfine date care vor fi utilizate in analize cantitative. Accasta se intmpla - in preancheti (cind se exploreazi o problematicd mai putin cunoscuta si se experimenteaza constructia unui instrument — chestionar — intr-o tema sau pentru o populatie — putin ‘cunoscuta); = cénd cercetatorii au dificultéti in operationalizarea anumitor concepte, excluzand situatiile de mai sus, e vorba de cercetitori ‘cam tampifei; = cand protocoalele de interviu sunt folosite pentru analiza secundara - analiza lor de confinut. Faptul ca se foloseste interviul in asociere cu metodele cantitative nu-! face metoda cantitativa in sinc. in primele doua situafii interviul este doar o cale spre realizarea unui chestionar, spre desivarsirea unei anchete concrete. in situatia in care interviurile se prelucreazi prin analizi de confinut (ceea ce, indeobste, nu se face) pe analist il intereseaza caracteristicile discursului, ale textului, pe care incearca si le descrie cantitativ. Premisa anchetei este ca datele obtinute se refera la o realitate obiectiva, la ceva care este dincolo de discurs. Ce fel de informatii se caut Ancheta poate servi la inregistrarea urmatoarelor categorii de caracteristici ale populatiei investigate: opinii, atitudini, comportamente aspiratii, trebuinje, motivatii ‘cunostinfe caracteristici demografice caracteristici ale mediului sociale vVVVVY Ancheta poate servi la: > descriere > explorare > explicare (verificare de ipoteze, constructie de modele) — uznd de canonul variatiilor concomitente, pe care Durkheim |-a considerat calea fundamentala a sociologiei (Durkheim, 1974), care poate fi aplicat in forme foarte diversificate disponibile in aplicafiile statistice. Elementele anchetei sociologice 1. stabilirea esantionului 2. elaborarea instrumentului 10004.07.2004 3. administrarea chestionarului Aceasta este ordinea cronologics (nu se respect intotdeauna, ce-I drept). Maniera de administrare depinde, in fond de esantion (caracteristicile populajiei, tema si resurse). Modalitatea de administrarea determina manicra de constructic a instrumentului de cercetare (de colectare a datelor). Nu ¢ totuna daci este citit de operator sau de catre subiect insusi. Modalitatea de administrare defineste tehnicile de ancheta, care sunt: = Ancheti direct - Ancheti indirect Diferenta dintre cele dou modalitafi const in modalitatea de colectare a datelor. in cazul anchetei indirecte instrumentul de cercetare, chestionarul, este completat de citre subiect, in timp ce la ancheta direct, operatiunea aceasta ii revine operatorului de ancheti, care poate realiza comunicarea cu subiectul pe diferite cai Ancheta directa are ca variante: - fata in fata, la domiciliu, de obicei, dar oriunde unde ¢ potrivit. Cel mai bine este 1a domiciliul, totusi; De ce - cadrele de esantionare trimit la domicilii (avem de fapt populafii de domicilii din care selectm, apoi din fiecare locuina trebuie si alegem persoana). Cénd instrumentul este lung, e recomandabil ca interviul si se realizeze la domiciliu (confort, sentimentul controlului). Se poate face observatie (si se valideze Hspunsurile subiec{ilor). Are cea mai mici rati de non- raspunsuri parfiale datorita prezen{ei operatorului. - prin telefon, tehnica descrisi mai jos. Anchetele prin telefon Anchetele realizate prin telefon, in care comunicarea intre operator si subiect se realizeazi telefonic este 0 proceduri foarte populari de culegere a datelor in arile occidentale. Colectarea telefonica a informafiilor este o strategie fezabila in aceste {ari deoarece un procent satisfacditor de cimine dispun de abonament telefonic (peste 90%). in alte contexte, mai deprivate din punct de vedere economic sau al infrastructurii disponibile, aplicarea telefonicd a chestionarelor nu este recomandabila datorita problemelor de reprezentativitate. Astfel este situaia gi in Romania unde ponderea gospodatiilor care au acces direct la refeaua telefonici este de sub 50%. Deoarece definerea abonamentelor telefonice nu este omogen distribuita in populatie sunt rare situafiile in care prin procedura aceasta se pot constitui esantioane reprezentative. 10104.07.2004 Americanii au dezvoltat cel mai bine tehnica anchetei telefonice. Aceasta se realizeazA direct prin calculatoare conectate prin modemuri la refeaua telefonicd’ (computer assisted telephone inteviewing), dotate cu microfoane si citi. Calculatorul genereaza aleator numirul de telefon (random digit dialing) iar datele se introduc de catre operator direct in baza de date. Este, in mod cert, cea mai rapida si ieftina modalitate de a realiza 0 anchetd. Avantajele anchetelor prin telefon: > rapiditate (se pot realiza 500 chestionare cu 30 operatori, intr-o zi); mare arie de acfiune (se pot lua esantioane aleatoare din toate localitifile patriei); cost redus (telefonul ¢ mai ieftin decat deplasare, diurnd etc.); fiabilitate (putine refuzuri, oricum mai putine decat in cazul in care subiectul este solicitat si primeasca in casi un strain); studiu pilot in conditii ideale (se poate imbunatati instramentul pe parcurs, cooperare, coordonare permanenta intre membri echipei de cercetare); control constant al terenului (intrucat totul se intampla intr-o camera cu telefoane); > introducerea rapida a datelor, v vv v v Anchetd indirect’ (in scris, sau prin autoadministrarea chestionarului) Modalitati de aplicare in seris: > in prezenfa operatorului (care ii oferd instructiuni) > aplicarea in grup > prin posta > chestionare publicate in presi Avantaje autoadministrarii sunt multiple: cost redus; se inlitura influenta perturbatoare a operatorului; se inlitur’ greselile de inregistrare si interpretare ale operatorului; anonimatul rspunsului este mai bine protejat; operatorul are timp de gandire: subiecfii pot fi dispersafi in teritoriu. Dezavantaje pot, la randul lor, afecta validitatea cercetarii > nu stim, in functie de modalitatea de administrare, cine rispunde la chestionar > se pierde spontancitatea rispunsurilor VVV vvY 10204.07.2004 v se pierde posibilitatea de a se elimina efectul de contaminare a raspunsurilor multe non-rispunsuri se pierde multi informatie (oamenii scriu greu) teama de rispunsuri in scris apar multe erori datorate chestionarului ‘nu putem clarifica sensul anumitor raspunsuri. VVVVV Ancheta postald (dupa Babbie, 1994) Metoda de baza in acest caz este distribuirea chestionarelor in cutiile postale. Se introduc in cutiile postale: chestionarul, scrisoare explicativa si un plic timbrat. (in cazul in care introduceti plicuri timbrate platiti si pentru subicetii care nu vor completa chestionarul. Probabil cd exist solufii, negociabile cu Posta Romana, pentru problema asta). Problema cea mai spinoasa la distribuirea prin posta o constituie rata de retururi -— procentul din chestionare care sunt retumate completate cercetatorilor. in cazul de baz, in care se face simpla distribuire, prezentata mai sus, rata obignuiti de retururi nu depageste 30%, care este arareori satisfacdtoare. Suparator este mai ales faptul ca esantionul astfel obfinut nu constituie niciodaté un esantion reprezentativ, completarea si returnarea chestionarelor depinzind de diferite caracteristici socio-demografice ale subiectilor. Esential este de a face completarea si returnarea chestionarului mai usoara imbunatateste calitatea studiului. Monitorizarea retururilor Se poate urmari rata retururilor printr-un grafic care va cuprinde, pe zile, numérul de chestionare returnate, ca si frecvenfa cumulata a acestora. Urmarind curba retururilor va fi mai usor si stabiliti cand si intervenifi pentru a stimula completarea si expedicrea chestionarelor completate. Chestionarele primite vor primi numere de ordine, corespunzatoare ordinii in care au sosit, chiar daca au fost deja atribuite alte numere de identificare. Aceasta va contribui la evaluarea erorilor induse de non-rispunsuri, Exemplu Sa presupunem cd varsta subiectilor este corelatd linear negativ cu acest numar de ordine (cei tineri rispund mai greu, nu-I intereseaz, spre exemplu). Este corect si presupunem ca, dupa utilizarea mai tehnicilor de stimulare a raspunsurilor, cei care ‘nu au raspuns fac parte din categoriile cele mai tinere. Datele pot fi ponderate in consecin{a. 10304.07.2004 Ce se poate face? © Ostrategie care poate fi aplicata este colectarea chestionarelor de catre operatori de la domiciliul subicctilor. Accasta va mari rata retururilor, « Pentru mirirea ratei retururilor se pot folosi chestionare auto- timbrate, care nu mai solicita introducerea in plicuri, © Cea mai eficienta solufie gisité pani acum este stimularea periodic’ a subiecjilor in directia completarii si returndrii chestionarelor. Se utilizeazi aga-numitele scrisori de urmarire (follow-up mailing). Concret, dupi un numar de zile, cercetatorii trimit subiectilor de la care nu au primit inci instrumentele de cercetare completate plicuri _conindnd chestionarul si o scrisoare in care se justificd necesitatea completarii chestionarului. Treaba asta se poate face de 2-3 ori, gi se pot obfine chiar 80% din chestionare completate. © Utilizarea de stimulente materiale: intr-o cercetare realizata de ‘noi la Cluj am organizat o tombolA, in care cei care au returnat chestionarele completate puteau castiga premii, cat de cat substanfiale. Cu toate acestea nu ne-au fost retumate mai mult de 25% din chestionare. Specialistii Universit care transcede, se pare, diferitele specificitati. in primele 2 siptimani se primesc aproximativ 40% din chestionare. La alte doua siptiméni de la prima scrisoare de urmarire revin inca 20% din chestionare. lar in cele doua sdptimani care urmeazi expedierii ultimei scrisori de urmérire revin inci 10% din chestionare. Chiar daca realizarea unor cercetari prin cercetiri postale ar produce cifre diferite, este evident ca, odaté cu trecerea timpului, probabilitatea ca un chestionar sa fie returnat scade. Rate de retururi acceptal Rata de retururi spune destul de mult despre reprezentativitatea esantionului objinut (chiar dacd, si aga, nu putem fii siguri cine a completat fiecare chestionar in parte). Nu existé reguli cu privire la evaluarea acuratefii datelor de anchet postal functie de numarul de chestionare completate si returnate. Totusi se pot face unele evaluari pe baza experientei de cercetare. Babbie noteaza astfel urmatoarele rate de retur: - 50% - adecvat ~ cel pufin 60% - bun = cel putin 70% - foarte bun 10404.07.2004 Ancheta directa Calitatea datelor rezultate din anchetele directe depinde in mare parte de operatorii de interviu. astfel, o buna parte din atentia cercetatorilor trebuie sa sc indrepte catre solutionarea unor probleme legate de selectia, instruirea, motivarea si supervizarea operatorilor de ancheta. Erori datorate operatorilor Rotariu gi Hut (1997, pp. 112-114) tree in revista mai multe tipuri de erori din anchete, care pot fi atribuite operatorilor: Erori determinate de trasaturi de personalitate Acestea includ aspecte care variazi de la aspectul fizic, la cel comportamental pana la aspectul moral care determina refuzuri sau erori de completare intenfionate sau nu . aici intra si fraudele comise de operatori - cand acestia, in mod deliberat, deformeazi raspunsurile subiecjilor sau completeazi de la sine din burta chestionare sau porfiuni din instrumente de cereetare. Erori determinate de corelatia dintre tema anchetei si atitudinea sau opinia intervievatorului Asemenea corelafii pot apare in legatur’ cu temele investigate - ‘operatori puternice partizani vor tinde sa deformeze rezultatele cum ar fi de exemplu operatorul greco-catolicul din Cluj, care avea sistematic, 80-90 din subiecti greco-catolici si votanti ai PNTCD Erori rezultate din anticipatiile operatorului Ele pot fi de mai multe tipuri > anticipatii de structura-atitudine: pe baza rispunsurilor la primele intrebari cercetatorul evalueaza structura atitudinala a subiectului il eticheteaza, clasifica; ex.: sténga, dreapta si va interpreta raspunsurile la intrebarile urmatoare prin prisma acestei clasificar > anticipafii de rol: operatorii tind sa clasifice subiectii dupa date obiective factuale iar in cazul in care primese raspunsuri ambigue, vagi, sa decid& pentru rispunsul "adecvat" respectivei categorii rol ; > anticipatii de probabilitate - operatorii au, uncori, supozitii despre distributia anumitor variabile opinii sau factuale in populatia pe care o investigheazd. daca datele din teren nu confirma aceste supozifii, unii operatori tind sa schimbe raspunsurile pentru a le face conforme cu aceste teorii Caracteristicile operatorului Erorile datorate operatorilor pot fi minimizate printr-o selectie riguroasa a operatorilor, motivarea lor, instruire de calitate si control strict, care sa sanctioneze orice abatere. se poate vorbi de incercarea de a construi un poriret robot al operatorului ideal ( Rotariu si Hut, 1997, p. 184 ) 10504.07.2004 operatorul trebuie sa fie plicut din punct de vedere fizic, de preferat de sex feminin, din punct de vedere psihologic, se recomanda ca operatorii sa fie extrovertifi, cu abilitati de comunicare si cu un anumit grad de ‘empatie vis-a-vis de subiecti fara a exagera in momente de compasiune, care pot compromite cercetarea pregatirea anchetei directe. Importante sunt si trasiturile de caracter, cinstea, corectitudinea gi constiinciozitatea fiind cerinje fara de care nu se poate imagine activitatea de operator. Operatori angajati? Experienta firmelor de sondaje si a institutelor de cercetare arati ci operatorii angajaji_ manifest arareori_aceleasi_valori dedicate corectitudinii muncii stiinfifice pe care le intalnim la savanti. Pentru operatorii angajati, aceasti activitate este la fel ca orice slujba, pe care incearc si o ducd la indeplinire in mod satisfucator. Aceasta inseamna si frauda, dact asta inseamna o strategie satisfacatoare din partea operatorului. Roth (apud Baker, 1994, p. 190) spune ci nu este o problema de caracter, ci este ceea se poate astepta de la orice muncitor. Solujia propusi este de a implica cit mai putemic operatorii de activitatea de cercetare, Daci se simt angajaji in planificarea gi executarea proiectului de cercetare, operatorii vor fi mai putin tentati si produc’ fraude Este destul de clar c4, din punctul de vedere al organizirii echipei de operatori, conducatorii au de rezolvat dou probleme fundamentale: - motivarea operatorilor care, precum in orice activitate organizati Operatorii trebuie si fie suficient de instruiti si de inteligenti pentru a indeplini cerinfele anchetei, dar si nu depiseasci anumite praguri superioare deoarece: - operatorii foarte educafi sunt greu de motivat — adeseori acestia considera aplicarea chestionarului ca subangajare, ceea ce determin’ superficialitate in aplicare sau chiar fraud’; 0 alt consecin{a este c& operatorii de acest gen se vor plictisi mult mai repede, vor incerca si producd variatie in desfasurarca interviurilor — modificd formularea intrebarilor, comenteaza gi negociaz cu subiectul aspectele surprinse de intrebarile din chestionar etc. ccea ce induce automat erori: = operatorii foarte educati si cei evident eruditi/ inteligenfi pot si inhibe subiectii (reactii de prestigiu, dezirabilitate sociala etc.), ducand la deformarea raspunsurilor; Instruirea operatorilor Realizatorii cercet&rii vor elabora un set de instructiuni pentru operatori. Acest material trebuie si fie prelucrat astfel incat cercetitorii si se asigure cA prevederile sale sunt inelese iar Limuririle necesare au fost 10604.07.2004 ficute. Setul de instructiuni trebuie si cuprinda toate regulile de baz pe care intervievatul trebuie si le respecte pentru succesul cercetirii Acesta cuprinde: - reguli generale privind interactiunea cu subiectii; - reguli privind selectarea subiectilor de interviu ~ adescori revine operatorului sarcina de a stabili persoana carcia ii va aplica instrumentul (in esantionare pe metoda itinerariilor); - _ reguli cu privire la completarea chestionarului; = reguli cu privire la interacfiunea cu colectivul de cercetare; Recomandiri generale pentru operatori in esen{a, recomandirile care se pot face operatorilor sunt: a. Operatorii si se poarte decent, ceea ce presupune curdfenic, modestie si un stil vestimentar si comportamental care nu socheaza subiectii; b. Operatorii si fie pur si simplu amabili, relaxafi si prietenosi, fara a fi prea familiari ori prea insistenti. Un intervievator bun igi di seama imediat cu ce fel de persoana se simte subiectul confortabil. c. Operatorul trebuie si cunoasca instrumentul, Macar pentru ca se pierde timp pretios dacd, in momentul aplicarii chestionarului ‘operatorul incearca si-si dea seama de formulirile ori de sensul unor formulari din chestionar. d. Operatorul si respecte formularile din chestionar. Cercetirile comparative au aratat ci reformularea intrebarilor poate duce la schimbarea rispunsurilor. e. Operatorul si inregistreze precis raspunsurile. Recomandarea este evident pentru intrebarile inchise, dar se pune acut si in cazul intrebarilor deschise. Evident, la acest tip de intrebari, daca subiectul incepe si bat campii, operatorul va fi nevoit si sintetizeze raspunsul primit. Uneori, va fi nevoit chiar sa intrerupa subiectul. De ce accepta oamenii s4 coopereze cu operatorii de interviu? Este greu de crezut pentru multi dintre cei care nu sunt familiarizati cu cercetarile realizate prin ancheta ca mii de oameni, din diferite categorii sociale, accept si primeasca necunoscuti in caminele lor si le ofera informafii de natura personala, pe care le-ar impartisi cu greu altor persoane. Rotariu si Iu} (1997, p. 190) sintetizeaz motivatiile care explicd gradul destul de mare de cooperare din partea subiectilor in anchetele sociologice. > reflexul de politefe (¢ greu si refuzi...) 10704.07.2004 > dorinja de influentare » nevoia de a vorbi Problemele de securitate din mediul urban, si masurile de securizare a locuingelor ridicd dificultafi in calea operatorilor. Remarcarea gradul inalt de colaborare din partea populatici la realizarea anchetclor sociologice nu inscamna ca refuzurile nu ar constitui, adeseori, o problema serioasa in desavarsirea operatiunilor de colectare a informatiilor in anchet. Dimpotriva, in functie de momentul realizarii anchetei gi de tematica acesteia, rata refuzurilor poate ajunge la valori ingrijordtoare. Un numar mare de refuzuri afecteazi negativ realizarea obiectivele cercetarii in cel putin doud modalitati: > ingreuneaz& culegerea datelor, intarzie objinerea rezultatelor si sporeste costurile; > poate compromite reprezentativitatea esantionului, persoanele care refuzi si colaboreze cu operatorul neconstituind un esantion aleator. Evitarea unei rate mari de refuzuri subliniazd importanja momentului realizarii contactului cu subiectul. O parte din refuzuri pot fi evitate printr-o atenta pregatire a operatorilor. Cu toate acestea, contactul efectiv cu subiectii depinde de ei, iar cercetatorii trebuie sd urmareascd numarul de refuzuri obfinut de fiecare operator. Aceia dintre operatori care inregistreaza sistematic un numar mare de refuzuri vor trebui exclusi din echipa de cercetare. Constructia chestionarului Ceea ce diferentiazi ancheta de alte metode de investigare stiintificd este faptul c& este necesari constructia unui instrument de colectare a datelor nou cu ocazia fiecirei investigatii. Acest aspect este neplacut mai ales deoarece face dificilé compararea rezultatelor din cercetari diferite. Pe de alta parte, intrucat nu exista instrumente standardizate, cu excepfia unor scale de atitudini care au fost deja scalate pe populatia care urmeaza a fi investigata, trebuie si se abordeze faza elaborarii instrumentului cu cea mai mare atentic. Chest La chestionarea cu operatori de anchetd subiectul depinde de operator pentru accesul la intrebarile de chestionar. Prin urmare, operatorul controleaza aplicarea intrebarilor din chestionar, infelegerea lor de citre subiecti si inregistrarea raspunsurilor. in acest caz, discutia trebuie si se concentreze, in mod evident, pe evitarea erorilor pe care le pot produce operatorii. in cazul anchetelor indirecte, chestionarul se dovedeste foarte important, de vreme ce este interfata prin care subiecfii comunicad cu echipa de cercetare. Chestionarul trebuic sa fic astfel construit incat datele colectate sa fie valide si fidele, altfel spus, si aiba acelasi injeles narul in ancheta indirecta 10804.07.2004 pentru tofi subiectii, infeles care si fie identic cu cel plinuit de catre cercetator. Reguli generale pentru construirea chestionarelor in anchete indirecte Se pot clabora céteva reguli generale pentru construirea chestionarelor auto-administrate (Baker, 1994, pp. 176-177): 1. Includeti toate intrebarile care acopera interesele cercetirii si pe care planificati si le analizati; 2. Faceti chestionarul cat mai atragator pentru subiecti; 3. Chestionarul sa fie ct mai scurt, in masura in care se acoperi temele care se intentioneaza a fi analizate; 4. Instructiunile si fie scurte, dar si confina toate informatiile necesare pentru completarea corecti a chestionarului; 5. Luati in considerarea toate problemele pe care le poate intaémpina un subiect in momentul in care primeste chestionarul. Fifi siguri ci instrumentul construit de voi rezolva aceste probleme. {in afara de chestionar, setul de materiale receptionat de subiect in cazul anchetei indirecte trebuie si cuprinda gi o scrisoare de introducere gi un set de instructiuni. Scrisoarea de introducere (cover letter) Acesta va prezenta subiectilor obiectivele cercetirii si solicit cooperarea din partea subiectului. Obiectivele studiului trebuie prezentate onest, suficient de simplu pentru a fi infelese de orice subiect si de o manieri care, intr-un fel sau altul, indicd importana cercetirii Importanja studiului susfine si apelul al participare. Acesta poate fi egoist — cazul in care se subliniazi interesul subiectului in derularea cu succes a cercetarii (fara a se exagera prea mult) sau altruist, cdnd i se solicitd subiectului si faci un gest de generozitate fafa de cercetitori prin completarea chestionarului. Pe lingi aceasta, scrisoarea de introducere va include si informatii referitoare la sponsorul cercetiirii, la modalitatea de selectie a subiectilor si asiguriri privind pistrarea anonimatului raspunsurilor. Setul de instructiuni Instructiunile trebuie s& confini toate informatiile necesare completirii corecte a formularului. Exemplificim céteva probleme pe care trebuie si le abordeze aceste instructiuni: - Modul de marcare a rispunsurilor — codurile se incercuiesc, sau se marcheazi in alt fel? - Numarul de variante care pot fi marcate in cazul intrebarilor inchise. Problema este importanta, multe seturi de date fiind compromise de exprimarea unui numar de opfiuni mai mare decat cel dorit de cercetitori, De regula se alege o singura 10904.07.2004 -variantd, iar acest principiu se afirma de la inceput iar in cazul intrebarilor unde se soliciti mai multe raspunsuri se va menfiona expres in formular. - _ Instrucfiuni clare pentru abordarea intrebarilor filtru. Instructiuni pentru returnarea chestionarului Nu insist pe acest capitol al chestionarului din ancheta auto- administrata. Evident, toate aceste amanunte devin mai pufin importante in cazul aplicarii in grup a chestionarului. in astfel de situafii instructajul va fi realizat de un membru al colectivului de cercetare, care va fi la dispozitia subiectilor pe durata completirii instrumentului de cercetare. Divagatie Elaborarea instrumentului se bazeazi pe etapa, anterioari, a operationalizarii. In aceasta etapa se construiesc procedeele de masurare a diferitelor concepte care intervin in cercetare.( De exemplu: coeziunea grupului, participarea a activititile grupului de levi, motivafia pentru participarea la orele de educafie fizic’, bugetul de timp liber, bugetul de timp alocat pentru activitati fizice, etc.). Finalitatea acestei etape este asigurarea unei ct mai bune validitai i fidelititi a masurarilor noastre. Chestionarul reprezinti o list’ de intrebari. intrebarile corespund indicatorilor identificati pentru conceptele pe care dorim sa le masuram, De exemplu, conceptului de satisfactie fati de orele de educatie fizica poate s& fi corespunda un singur indicator, si deci, un singur item: Cat de multumit sunteti de orele de educatie fizica? 4. foarte multumit 3. mulfumit — 2. nemultumit _ 1. foarte nemultumit 9. nu stiu/ NR Orice intrebare din chestionar are un rost. in mod normal deriva dintr- un set de ipoteze referitoare la fenomenul cercetat, Adescori, ipotezele nu sunt explicitate, dar ele au orientat, chiar daca nu sistematic gi constient constructia instrumentului. Si mai mentionim ca regulile de formulare a intrebarilor din chestionar se aplicd atat in anchetele indirecte cat si in cele directe. Chiar daca in cazul administrarii cu operatori putem s& ne bizuim pe acestia, care putea adapta formulirile la capacitate de infelegere a subiecfilor, cel mai bine este ca intrebarile si fie formulate si in chestionarele din anchetele directe ca si cum ar fi destinate auto- administririi iar operatorilor si li se solicite respectarea cat mai strict a formulirilor din chestionar, interventiile idiosincratice ale operatorilor putnd provoca erori sistematice. 11004.07.2004 Tipuri de intrebari. Dupa continut a.Factuale: prin care se inregistreaza stiri si actiuni ale indivizilor sau ale comunitafilor in care traiesc. Se referi la date direct observabile, dar deoarece observatia ar costa prea mult, preferim si-i intrebim direct pe subiecti. Ex. De céte ori ai jucat fotbal in ultima lund? ..... intrebarile de identificare webuic plasate la finalul chestionarului pentru a nu permite modificarea Hispunsurilor. Oricum, subiectul trebuie asigurat ci aceste informafii socio-demografice sunt solicitate doar datoriti rigorilor cercetarii, anonimatul rispunsurilor find asigurat. b.De opinie, prin care se inregistreazi tendinfe, date referitoare la universul interior al subiectului, adicd pareri, opinii, atitudini, motivafii, credinje. Acestea nu pot fi objinute prin observafic directa, ¢ nevoie de interogarea subiectilor. Interesul pentru opinii este justificat de presupozitia ci universul interior” al persoanei explicd in mare parte comportamentul acesteia. Masurari valide si fidele ale atitudinilor presupun utilizare scalelor, adic a mai multor intrebiri care s& acopere extensiunea conceptului atitudinal sis climine erorile sistematice care ne pandesc la fiecare intrebare in parte. c.Cunostinfe: care pot fi utilizate pentru a evalua gradul in care subiecfii cunose anumite subiecte, pentru a evidentia preocuparile intelectuale ale subiecfilor ori pentru a verifica onestitatea sau doar simpla tendinfé a subiecfilor de a oferi rispunsuri dezirabile din punct de vedere social. Dupi forma de inregistrare 1) inchise, precodificate — care au variante de raspuns prestabilite; 2) Deschise, postcodificate — care nu au variantele de rispuns prestabilite, Pe lang’ acestea apar destul de des urmitoarele variante: 3) intrebarile aparent deschise — cnd formularea intrebarii este tipicd intrebarilor inchise, dar subiectului nu i se cere si aleagi dintre variantele prestabilite, ci operatorul introduce réspunsul liber primit intr-una dintre variantele prestabilite din chestionar. 4) intrebari semi-deschise (sau semi inchise) cand alaturi de variantele prestabilite apare si o varianta deschisd, alta, care. 1104.07.2004 Discutie: intrebari inchise si intrebari deschise Chestiunca merit ceva discufic, mai ales in ceca ce priveste alegerea intre intrebarile deschise gi cele inchise. . Raspunsurile la intrebarile inchise se inregistreaz prin coduri. Codurile sunt pur si simplu niste simboluri, asociate variantelor de raspuns. Este de dorit ca aceste simboluri si fie numeric« deoarece programele de prelucrare a datelor se descurcd mai bine cu cifre decat cu litere. La intrebarile inchise, variantele de raspuns trebuie sa satisfacd anumite cerinje: o Exhaustivitate — oricdrui rispuns posibil si i se poata asocia o varianta prestabilita; mai mult in cazul intrebarilor de opinie, variantele pozitive trebuie sa fie simetrice cu cele negative; © Exclusivitate - unui rispuns coneret primit si corespunda o singura variant prestabilitd, intrebarile deschise vor fi transformate in final tot in cifre. Diferitele raspunsuri primite sunt clasificate in categorii. Categoriile acestea, stabilite dupa colectarea datelor seamana foarte mult cu variantele de raspuns ale intrebarilor inchise. Se discuté mult despre avantajele si dezavantajele celor doud tipuri fundamentale de intrebari. Parerea mea este ca avantajele sunt mult in favoarea intrebarilor inchise din urmatoarele motive: © Datele se prelucreazi mult mai usor si mai rapid; Chestionarele se completeaza mult mai repede; Continutul intrebarii este precizat in intregime; injelegerea intrebarii si a rspunsurilor este uniform’; Se evita crorile datorate operatiilor de postcodificare; intrebarile inchise ajuté la gasirea raspunsurilor potrivite (fiind mai usor si recunosti decdt sa reproduci), numarul non-raspunsurilor fiind mai mic. 00000 intrebarile inchise au, bineinjeles si dezavantaje: : intrebarile inchise sugereaza raspunsurile (s-a ardtat, de pild’, cd la formele inchise, ponderea rispunsurilor pozitive este semnificativ mai mare decat la formularea deschis’); : nu se preteazi la studierea fenomenelor complexe si a celor prea putin studiate. 11204.07.2004 Reguli de formulare a intrebarilor din chestionare Am mai afirmat, in alta parte, ca rezultatul operationalizarii il constituie, cel putin in cazul anchetei sociologice, chestionarul. intrebarile din chestionar reprezinta instrumentul prin care se inregistreaza indicatorii conceptelor si dimensiunilor identificate. O buna parte din chestionarele sociologice sunt alcatuite din scale de atitudine, a céror constructic am abordat-o intr-un curs anterior. Chiar daca par mai simplu de elaborat, itemii care nu fac parte din scale de atitudine trebuie sa indeplineascd aceleasi rigori vis-a-vis de validitate gi fidelitate. Recomandarile de mai jos sunt formulate tocmai in vederea rezolvarii acestor probleme (Oppenheim, 1992, p.128): Lungime, Intrebérile si nu fie prea lungi. Frazele si fie de mai pujin de 20 de cuvinte (asta in limba englezi). Este bine ca inaintea fiecdrei secfiuni si fie un text introductiv care sa-l acomodeze pe subiect si si-l tempereze pe intervievator. Uneori, in cazul in care intrebarea solicité lamuriri e bine sa se renunfe la regula cu privire la lungimea intrebarii. Evitati intrebarile cu dou’ sau mai multe sensuri (double barrelled questions): ,,Aveti o bicicleta sau o motocicleta?” Evitati proverbele, ele vor provoca o reactie afirmativa. La fel, nici citatele nu ar trebui si fie utilizate. Evitafi dublele negatii: textul intrebarii trebuie si fie pozitiv Deci, pe de o parte, textul intrebarii nu trebuie si contina negatii. in ceea ce priveste dublele negatii, este clar cd nu sunt recomandabile datorita caracterului lor confuz. Nu stiu si Nu e cazul nu trebuie si lipseasca atunci cand sunt posibile aceste raspunsuri. Potrivit lui Chelcea (1998) raspunsurile ..nu stiu” indicd neinformare sau lipsa de interes in tema abordat. Nu este de mirare, deci, c& primim mai des gen de raspunsuri de la cei cu un nivel de instructie scdzut sau de la femei, Frecven{a raspunsurilor zu stiu” poate fi redus& printr-o formulare gi prezentare atractiva. Folosifi cuvinte simple, evitafi acronimele, abrevierile, jargonul si termenii tehnici (de exemplu termenii din jargon vor provoca reactie de prestigiu — rispunsuri aiurea). Unele cuvinte sunt notorii pentru ambiguitatea lor — trebuie evitate ori sensul lor trebuie facut clar; de exemplu: ,,Aveti o masina?” cine are masina? Familia, subiectul, firma? Cum o are, cumparati, inchiriata.... Toate intrebarile inchise trebuie si-si inceapi existenfa ca intrebari_deschise. (inchiderea intrebarilor se face in urma studiilor pilot). Nu trebuie sé lipseasca varianta Altceva.... acolo unde este cazul; 11304.07.2004 © Evitafi intrebarile prezumtive. Altfel spus, intrebarile nu trebuie si sugereze subiecfilor rispunsul la acestea, © Evitafi cuvintele cu incircétura axiologica si afectogen’ — democratic, negru, liber, stndtos. Etc. © Nu supralicitaji memoria subiectilor. Cand se solicit estimarea unui frecvenjei unui comportament intrebarea nu trebuie si fie general ci s& solicite o privire retrospectiva pe un orizont temporal precis si adecvat posibilitatilor memoriei. in nici un az si nu suprasolicitati memoria celor anchetati. De ex. Nu intrebati: Cate pachete de figdri consumafi pe an? Nici Cate pachete de figari ati consumat in ultimul an? Ci: Cate pachete de figdri afi fumat in ultima lund? Fifi atenti la detalii — forme, prezentare, sdgeti ete. Ordinea intrebarilor in chestionar (dupa Chelcea, 1998) Tipuri de intrebari dupa functia lor in chestionar LIntroduetive , de ,spart gheaja”, care au rolul de a ,incalzi atmosfera”. Prima intrebare trebuie sa fie inchisa si simpla. A intrat deja in folclor intrebarea introductiva a chestionarelor din Barometrul de Opinie Publica al Fundatiei pentru o Societate Deschis’: Credeti cd Romania se indreapta intr-o directie buna sau intr-o directie gresit? T._ Se indreapta intr-o direcfie buna 2. Se indreapti intr-o directie gresits 3._Nu stiu Este gresit si incepefi un chestionar cu intrebiri de identificare (sex, nationalitate, venit, religie) care pot provoca reactii negative din partea subiectului, La fel, primele chestionare nu trebui si fie prea dificile pentru a genera refuz. 2, intrebarile de trecere — marcheaz, in structura chestionarului, trecerea de la o grupa de intrebari (pe 0 tema) la o alti grupa de 11404.07.2004 intrebari, referitoare la alta tema. Separarea grupelor de intrebari se poate face si grafic (gruparile de intrebari pe teme pot fi separate prin chenare, semne ete.), sau poate fi marcati de operator (pauzi, schimbi tonul etc.), rostul lor find acela de relaxare, de ,pauzi”, similar oarecum celor de introducere in raport cu segmente ale chestionarului. 3.intrebari filtru — blocheaz trecerea unor grupe de subiecti la un grup de intrebari Ex. Suntefi membru in vreo asociatie? 1.DA 2. NU Daca DA, ce fel de asociatie/asociafi? .... ete Este discutabild utilitatea acestui gen de intrebari in chestionare. Mulfi afirma cA cle doar complica instrumentele de colectare a datelor din anchete, ele putand fi incluse in intrebari simple. Pentru exemplul de mai sus, in locul celor doua intrebari, ar fi fost suficienta una singuré: Din ce fel de asociafie face{i parte? 1. Nu fac parte din nici o asociajic __2. Asociatie sportiva A.intrebarile bifurcate — care distribuie subiectilor grupe de intrebari diferite in functie de raspunsul la acest tip de intrebare Ex. Suntefi fumator? 1. DA 2.NU Pentru cei care au rispuns DA: Ce marci de figarete fumati de obicei?.. Pentru cei care au raspuns NU: Mentionati cdteva marci de figarete ale cror reclame v-au atras atentia in ultima lund 5. intrebarile ,, de ce”. Prin acestea se cautd motivarea rispunsurilor primite, Acest tip de intrebari sunt nerecomandate din cel puin dou’ motive: a. Sunt receptionate ca foarte directe, agresive de catre subiecti b. Explicafiile sunt meseria cercetatorului, justificirile subiectilor intereseaz in misura in care studiul vizeazi teoriile de bun-simy sau dimensiunea atribujionala a cognitici umane. 11504.07.2004 6. intrebarile de control sunt cele prin care se verifica fidelitatea, consistenfa rispunsurilor primite. De obicei se aplici 0 formulare altemnativa a intrebarii a cdrei consistengi ne intereseaz’. 7. Intrebari de clasificare, cunoscute gi sub denumirea de intrebari de identificare sunt introduse in chestionar la final si servesc la gruparea indivizilor dupa variantele unor variabile socio-demografice (sex, nationalitate, varsti, religie etc.). Elaborarea acestor intrebari pare pentru multi un exercitiu de rutind, ceca ce poate duce la crori. Absenfa sau proasta formulare a oricareia dintre aceste intrebari poate avea efecte dezastruoase asupra cercetarilor sociologilor deoarece majoritatea ipotezelor implica raporturi dintre asemenea variabile ,structurale” si alte variabile sociologice. Este necesar ca, sectiunea intrebarilor de clasificare s4 fie supusa unor verificari atente, chiar incrucisate (experti din afara echipei de cercetare si verifice chestionarul). Ca 0 parere personal’, sugerez ca la variabilele care sunt de tip numeric (varsti, venit), cuantificarea si se faci la nivel numeric, existind posibilitatea ulterioara de a transforma scalele la care sunt masurate variabilele. Modalitati de structurare a chestionarelor Au fost propuse mai multe modalitafi de structurare a chestionarelor Tehnica palniei Se porneste de la intrebari generale ajungandu-se, treptat, la intrebari specifice. Tehnica palniei rasturnate Este tehnica inversi celei mentionate anterior, pornindu-se de la intrebari particulare ajungandu-se apoi la intrebari mai generale. Utilizarea aceste tactici este recomandabila in cazul unor subiecfi cu un nivel de instructie scazut, cu capacitate de abstractizare redus, intrebarile inifiale constituind cadru de referinta pentru cele generale. De exemplu — in chestionarul de la CCD, intrebarile de la 7-10. Ambele tehnici prezentate presupun o ordonare a intrebarilor dup o logica a trecerii de la particular si de grupare a intrebarilor care acopera aceleasi teme. Aceste procedee incumba riscul contaminarii raspunsurilor de la o intrebare de la raspunsurile de la alte intrebari. Aceste contaminari poarti denumirea de efecte, o discutie extinsa a lor intdlnindu-se la Chelcea (1998, pp. 237-239). Efectul halo Deriva din presiunea spre consistent a cognitici umane. Odatd ce au raspuns intr-un anumit fel la o intrebare care ii angajeaz’ pozitia, subicctii sunt atenfi la consistenfa réspunsurilor la intrebarile ulterioare cu rispunsul la aceast intrebare. Cine s-a declarat de acord cu propozifia: ,,Tinerilor de astazi le place si munceasca” va respinge probabil propozitia: ,,Tinerii de astazi prefera 11604.07.2004 si se distreze decat si munceasc&”, Este foarte probabil ci inregistrata consistenfi din rispunsurile subiec{ilor si fie datorati unei structuri atitudinale bine configurate. Un numar de raspunsuri pot fi afectate, totusi, si de efectul halo. Efectul de poz Pozitia diferitelor teme in chestionar poate influenfa orientarea si intensitatea raspunsurilor de la alte teme. Este bine in general ca intrebarile generatoare de tensiune si fic lasate la final pentru a nu afecta raspunsurile la cele mai pufin neutre. Din acest motiv, intrebarile pe teme politice, pe teme care suscita polemici in viata publica trebuie plasate la final. Diferenje intre chestionarele autoadministrate gi cele administrate prin operatori de interviu. - Efectele de halo si de pozifie nu mai pot fi controlate in cazul chestionarelor autoadministrate. Esantionarea Esantionarea se referd la metode sistematice de selectie a subiectilor care vor fi studiati. Precum am mentionat intr-un capitol anterior, cel mai adesea este necesar selectia unitatilor de inregistrare din universul cercetarii, deoarece marimea populatici investigate depaseste interesul ori resursele cercetatorului. Cel mai frecvent, esantionarea se aplica in cazul anchetelor sau al sondajelor, cénd unitatile de inregistrarea sunt indivizi. Alte metode (analiza de confinut, observafia, analiza de retea) pretind si cle selectia subiectilor din universul cercetat. In acest capitol vom tratat mai ales esantionarea din perspectiva necesititilor anchetei sociologice. Vom arita la inceput de ce esantionarea probabilista este superioara celei neprobabiliste. Astfel, George Gallup a fost primul care a reusit si facd predictii de mare precizie privind comportamentul electoral, prin sondaje, plecdnd de la teoria probabilitatilor. Vom prezenta_principiile esantionirii probabiliste si céteva tehnici de esantionare. in final, vom trece in revista céteva proceduri de esantionare neprobabiliste. Scopul egantionarii probabiliste (denumita gi aleatoare) este de a oferi cercetitorului capacitatea de a realiza inferenfe precise privitoare la o populatie mare pe baza unui numar mult mai mic de cazuri. Cum functioneazi esantionarea probabilista? Esantion probabilist (aleator) este acel esantion care este proiectat pe baza regulilor probabilitatii, care permite determinarea masurii in care 11704.07.2004 esantionul reprezinté populafia din care a fost selectat. Este considerat aleator doar acel esantion in al carui caz fiecare individ din populatic a avut o probabilitate egal non-nula de a fi inclus. Statistici implicate in estimarea reprezentativitatii: > vvv Parametru — valoarea variabilei in esantion — statisticile bazate pe esantion incearca estimarea acestor parametri — de ex. Media veniturilor uni populatii. Media pe esantion (care estimeaz media din populatie); Varianfa, adica gradul de imprastiere al caracteristicii estimate; Eroarea de esantionare — diferenta dintre estimare si marimea parametrului in populate, Erorile de esantionare (aleatoare) trebuie deosebite de cele sistematice, datorate unor erori in realizarea cercetarii. Cele aleatoare nu sunt datorate unor greseli ale cercetatorului ci variabilitatii csantionului selectat din populatie. Evident, cu cat egantionul este mai mare, cu atat erorile de esantionare vor fi mai mici. Insi, cu cresterea marimii esantionului, creste si probabilitatea de aparitie a crorilor sistematice (nealeatoare). Pentru a ‘injelege principiile estimarii parametrilor prin egantioanele aleatoare, un numiar de elemente merita sa fie amintite. > v vv v se extrag esantioane repetate din aceeasi populaie; cate esantioane de 1000 de persoane se pot extrage din 300,000 de mii de oameni? Combinatii de 300000 Iuate cate 1000. Adic& foarte multe. Fiecdrui esantion i se calculeaz media parametrului estimat. Si zicem inaltimea. Daci avem un numa suficient de mare de esantioane, se poate construi o histograma a distributiei acestor medii. — distributia de esantionare a mediei pe esantioane — aici este baza infelegerii chestiunii. Stim c& media acestor medii este egal cu media din populatie Acestei distribuii i se poate calcula abaterea standard (abaterea medie de la medie) care poarti numele de eroare standard. Distributia de esantionare a mediei pe esantioane este normala. Histograma ia forma unui clopot (clopotul lui Gauss). Cu cat numérul esantioanelor este mai mare cu atit mai mult se apropie distributia de rigorile distributiei normale. Curba normala are anumite probabilitiji care fac posibil calculul reprezentativitiii esantioanelor. — plecdnd de estimarea proportiei de estimari care sunt la o anumita distanta de la media din populatiei (parametru). Aceasti distanfi este eroarea standard, 11804.07.2004 o lLe.s.— 68% din estimari o 2e.s.—95% din estimari o 3e.s.—99% din estimari Ex. Stim ci estimarea din esantionul nostru are 68% sanse si se abate cu Les. de la media din populatie, ori 95% si se abati cu 2 es. de media din populatic, Ori 99% sa se abati cu 3 es, de media din populafic (de fapt si cada in acel interval) Eroarea standard este afectati de varianta populatici si de marimea egantioanelor realizate. Acum putem trece la masurarea reprezentativitafii. A misura reprezentativitatea inseamni a aprecia misura in care estimarile din esantionul nostru se abat de la parametri din populate. Dar nu stim, de obicei, parametri din populatie (altfel n-am mai face anchete) si nici nu am realiza un mare numar de esantioane din aceeasi populatie. Putem inlocui eroarea standard a distributiei de esantionare cu eroare standard a esantionului. E.S. = abaterea standard/ N2 Apoi aplicim proprietatile curbei normale pomenite mai sus: = alegem pragurile de confidentai (68,26%, 95,44% sau 99,74%) = calculim intervalele de confidenga © media +/- E.S. la 68% © media +/-2E.S. la 95% © media +/- 3E.S. la 99% Cadre de esantionare Enumerarea, lista indivizilor dintr-o populatie constituie cadrul de esantionare. De exemplu, listele electorale sunt folosite adescori pentru constituirea de esantioane aleatoare pentru sondaje de opinic. Calitatea unui esantion aleator depinde de calitatea cadrului de esantionare. Cartile de telefon, de exemplu, nu constituie un bun cadru de csantionare pentru extragerea de esantioane reprezentative pentru sondaje preelectorale (sunt foarte bune pentru esantioane de posesori de telefon, insa). Este clar c& cercetatorul are nevoie de ceva perspicacitate pentru a gsi cel mai potrivit cadru de esantionare. Elaborarea unui esantion aleator 11904.07.2004 Trebuie realizati trei pasi: 1) stabilita unitatea de analiza (cine este inclus in analiza) 2). realizata o lista a unitafilor de analizd 3) alcasi o metoda de sclectic, astfel incat cgantionul sa fic reprezentativ Metode de esantionare aleatoare Simpli — numere aleatoare inregistrarile din cadrul de esantionare au un numar de identificare unic iar subiecfii din esantion sunt extrasi pe baza acestor numere cu ajutorul unor numere aleatoare. Pe vremuri se foloseau tabele de numere aleatoare dar astizi, cu posibilitatile tehnice disponibile, numerele aleatoare pot fi generate de catre computere. Aceastd metoda de csantionare mai poarta si denumirea de esantionare pura aleatoare. Sistematica — metoda pasului (cvasi aleatoare) Pentru aceast procedura de esantionare, ca si in cazul celei de mai inti, este nevoie de existenfa unui cadru de esantionare care si cuprind’ toate unitafile de analiza. imparjindu-se toata populatia la marimea doriti a esantionului se stabileste pasul de egantionare p. Apoi se alege aleatoriu un prim individ, care trebuie si aiba un numér de ordine mai mic decat pasul de esantionare. Respectindu-se pasul de esantionare se alege, pornind de la primul subiect, intreg esantionul, selectind fiecare ale p-lea individ. Metoda est ¢ numité cvasi aleatoare deoarece in momentul in care este stabilit primul individ din esantion este stabilit intreg esantionul, astfel cd nu se mai respect’ condifia stabilitd mai sus pentru esantioanele aleatoare: probabilitate egali non-nula de selectie pentru fiecare subiect. Mai mult, in cazul acestei proceduri, numérul esantioanelor posibile pentru o populatie este egal cu marimea pasului de esantionare, ceea ce constituie din nou o restrictie greu de acceptat de citre uni metodologi. Stratificata in cazul in care anumite caracteristici sunt importante fafi de variabilele pe care dorim sa le masuram, si cunoastem distributia acestor variabile in populafia investigata, este bine sa se realizeze grupuri omogene dupa respectivele caracteristici iar apoi se selecteazi subiectii aleator din aceste grupuri proportional cu masura in care aceste grupuri sunt reprezentate in esantion. De exemplu, daca este important intr-un sondaj de opinie ca reprezentarea pe cartierele orasului sa fie proportionala cu distributia din populatic, vom imparfi cadrul de esantionare — listele electorale si zicem — pe cartiere si vom selecta aleator printr-una din 12004.07.2004 procedurile descrise mai sus din fiecare dintre populafiile de cartier. Aceasté procedura de esantionare produce crori mai mici decat esantionarea pura aleatoare. Ponderata Cand aven nevoie de subesantioane reprezentative pe anumite categorii mai mici in populafie. Si presupunem c& dorim si comparim romani gi romi intr-un esantion de 200 de persoane, putem selecta aleator 100 de roméni si aleator 100 de romi. Evident, romii sunt suprareprezentati, dar asa putem face comparafii mai precise. Altfel, daca am fi atribuit tuturor subiectilor aceeasi probabilitate de a fi selectafi, nu am fi avut, probabil, mai mult de 2, 3 romi in egantion. Cluster Clusterele (ciorchini in limba englezi) aduna grupuri eterogene care sunt deja formate ca si grupuri stabile. — scoli, organizatii, etc. Deci, in esantionarea cluster, stabilim grupurile de acest tip, din care facem apoi selectia. Membri grupurilor selectate constituie esantionul nostru. Situafia poate fi mai complicatd. Aceste colectivitati pot fi grupate, iar selectia din acestea se poate face, deci, stratificat. SA presupunem ca dorim si facem o ancheti cu privire la practicarea sporturilor la elevii de liceu. in acest caz putem si lucram cu o csantionare multistratificat’i cluster. Stabilim ci cea mai eficienté tehnic’ de ancheti este cea indirect cu aplicarea chestionarelor in colectivitate (gen extemporal). in acest caz obiectivul esantionarii il vor constitui clasele de elevi si nu elevii ingigi, Clasele de elevi le vom stratifica dupa an (a IX-a, a X-a...), liceu, profil sau tipul liceului (colegiu national, liceu teoretic, grup scolar). Dupa ce am realizat aceasta grupare vom alege clasele aleator din fiecare strat, astfel incdt si se respecte proporfiile. Esantionarea nealeatoare Pe langa procedurile de esantionare expuse, care sunt singurele care permit realizarea calculelor de reprezentativitate, in anumite situafii se aplica si proceduri nealeatoare. Cea mai cunoscuta este egantionarea pe cote a carei realizare presupune urmatoarele etape: > Se stabileste distributia populatiei in functie de anumite caracteristici importante (pentru care dorim si avem reprezentativitate), > Se imparte esantionul in cote, functie de distributiile stabilite la etapa anterioara. Cotele reprezinté numarul de subiecti care au anumite caracteristici. Cotele pot fi simple sau legate. Adicd distribufiile pe caracteristicile importante pot si fie legate sau pot fi luate separat. in urma impartirii ecsantionului, fiecare dintre operatori stie ce caracteristici trebuie si aiba subiectii pe care ii va intervieva, aceste criterii constituind gi criteriu de includere in esantion. 12104.07.2004 Exemplu SA presupunem ca dorim si realizim o ancheti pe un esantion de studenti ai universitdfii pentru care esantionarea o vom face pe cote. Alegerea procedurii de esantionare este justificat de lipsa unui cadru de esantionare bun, mai ales din cauza mobilitatii geografice puternice a studenfilor, Cunoastem c& populajia de studenji ai universitZ}ii are urmatoarea distributie: Tabel 6 Romani Maghiari Baieti 4000 1000 5000 Fete 4000 1000 5000 8000 2000 10.000 Esantionul pe care ni-] dorim de 200 de studenti va avea urmatoarea distributie: Tabel 7 Roméni Maghiari Baieti 80 20 100 Fete 80, 20 100 160 40 200 Principala problema a esantionarii pe cote deriva din imposibilitatea estimarii erorilor. Erorile pot fi apreciate impresionistic prin compararea unor distribufii sau indicatori cu datele pe care le avem pe toata populatia sau cu datele din alte anchete realizate pe respectiva populatie. Cu toate acestea, calculele de reprezentativitate sunt absolut irelevante matematic. 12204.07.2004 OBSERVATIA Observatia a fost dintotdeauna sursa principala de informafii pentru membri speciei umane. Acest amanunt este valabil atét pentru cunoasterea comuna cat si pentru cea stiinfificd. Ceea ce diferentiaza observatiile sociologice de cele comune este caracterul sistematic gi intentional al celor din urma. O posibila definitie a observatici ar putea fi: metoda ce presupune colectarea impresiilor despre lumea inconjuratoare produse prin toate facultitile senzoriale. Definitia subliniazd faptul ca prin aceasta metoda sunt notate multe tipuri de informafii dincolo de cele vizuale. Metoda presupune contactul direct cu obiectul cercetirii desi se pot utiliza, mai recent, diferite tehnici de inregistrare audio-video. in orice caz, cercetitorii trebuie si fie martorii fenomenelor pe care le cerceteaza. Una dintre principiile observatiei este non-intervenfionismul, ceea ce semnificd faptul cd observatorii nu manipuleaza si nici nu-si stimuleazd subiectii. ‘Avem doua genuri de observatie sociologica: > Observatia cantitativa: are un rol csenfial in psihologia experimental si in studiul sociologic al grupurilor mici. Ea se desfasoara in situafii construite deliberat astfel incat .s4 se poata asigura standardizarea si controlul. Ea utilizeazi concepte precum operationalizare, variabile, analize statistice. Observatia calitativa: este in mod fundamental naturalist in esenja ei; ea se desfigoari in contextul natural al fenomenului studiat, intre actori care ar participa in mod natural la interactiune si urméreste fluxul natural al evenimentelor. in varianta naturalist, observafia este foarte apropiata in maniera de interogare a realitifii de observatia participanta. Numirul observatorilor variaza de la caz la caz, de la unul pana la mai mulfi. "Street-Corner Boy"(1950) este, de pilda, o cercetare renumita bazati pe observatie. Pentru aceasta, Whyte a locuit intr-un cartier de italieni imigranti timp de 2 ani, i-a studiat, s-a imprietenit cu ci, intocmind fige de observatie foarte detaliate in care a utilizat grile de inregistrare a comportamentului. Vv Observatia cantitativa. Un alt exemplu cunoscut de cercetare ce utilizeazi metoda observatiei este studiul lui Robert Bales (1950) in care abordeaz maniera in care 12304.07.2004 ‘oamenii interactioneaza in cadrul activitatilor de grup. lat cum descrie Bales activitatea observatorilor aflati in spatele unui ecran mat: "..observatorii inregistreazi sistematic fiecare clement al interactiunii, fara a omite itemi precum inclinari ale capului sau grimase. Fiecare observator are o masina simpli cu o banda de hartic mobila pe care inscrie codificat descrierea fiecdrui act - actul fiind definit in principiu ca o propozitie, intrebare sau gest. Actele se ‘intampla de obicei la o raté de 15-20 pe minut. Informatia inregistrata include identificarea persoanei care a vorbit, persoana careia ii era destinat mesajul gi clasificare actului in functie de anumite categorii predeterminate. Existi 12 categorii, care acopera reactii pozitive si negative, intrebari si incercdri de rezolvare a problemei prin oferta de informafii, opinii sau sugestii." Numarul observatorilor _sporeste problema _fidelitafii informatiilor objinute prin aceasta metoda. In aplicarea acestei metode, avem doua aspecte care sunt strins legate: > Identificarea unititilor comportamentale cu sens, Ca si in cazul analizei de confinut, problema este si gasesti unitatea cu sens - ‘cuvant, propozitic sau tema. > Stabilitea esantionului de unitafi de analizé. Fiind imposibila inregistrarea tuturor comportamentelor, este necesara o selectic alor, dupa anumite criterii Tabela de analiza a comportamentului Instrumentul de lucru in cazul observatici exterioare este tabela de analiza a comportamentului Datele de observafie sunt condensate intr-un tabel cu 2 intrari : > faptele de conduita _ > semnificatiile posibile, atitudinile dezvaluite de fapte in cdsufele de la intersectiile liniilor si coloanelor se consemneazi se atitudine este atasata fiecdrui fapt, fiecdrei conduite. Atasarca unui anumit comportament la o anumiti atitudine se face in termeni de plauzibilitate. in tabel se consemneazi prin semne_probabilitatea atribuita acestei asocieri se fapte si atitudini. Exemplu: Agresivitate yorbeste tare | x se ceartl XX Prin apelul la grile de categorii, ca la Bales, la scdri de evaluare sau la tabele de analiza, ca si in exemplul de mai sus, se poate realiza gruparca 12404.07.2004 si sistematizarea datelor din observafie. Rareori este, ins, posibila depisirea nivelului taxonomic al scalelor nominale. datele de observatie, in ideea c& vor fi utilizate pentru analize statistice, sunt in mare majoritate a cazurilor non-parametrice. Dezavantaje ale metodei. in observatic subiectivitatea este mult mai mare decat in alte metode. inregistrarile realizate sunt puternic dependente de judecafile, atitudinile si valorile personale ale cercetatorilor. Limitele de acest gen intervin mai intai in momentul stabilirii esantionului de comportamente studiat, care este de obicei justificat prin trimiterea la 0 anumiti teorie. Mai apoi, observatia efectivi poate fi afectati de subiectivitatea observatorilor, S-au observat, dealtfel, semnificative dezacorduri intre observatori atat in ceea ce priveste numarul de unitafi codate cat si in ceea ce priveste repartitia acestora in categoriile prestabilite. Un caz particular de distorsionare este determinat de identificarea prea putemicd a observatorului cu grupul studiat, ceea ce il lipseste de detasarea necesara. S-a evidentiat, de altfel, c natura si calitatea datelor de observatie depinde in buna masura de opinia cercetatorului cu privire a necesitatea sau inutilitatea schimbérii sistemului observat. Una dintre problemele de baza ale observafici este, de altfel, fidelitatea inregistrarilor. Se pot imagina mai multe maniere de a verifica gi imbunatati stabilitatea datelor de observatie. O cale ar fi utilizarea mai multor observatori independengi, Alta solufie este oferi de posibilitatea inregistrarii audio-vizuale a contextelor de observat, aceasta permifand analize mai fine a materialului de studiu cat si verificiri ulterioare. Bineinfeles ci problema fidelitajii nu este atét de acuta in cazul cercetarilor care au o tent mai interpretativista. Observatia este, in acelasi timp, foarte costisitoare. Ea este aproape imposibil de realizat pe grupuri sau comunitati mari. Avantaje. Particularitati Observatia reprezinti metoda de baz (Bacon, Descartes) in stiinta. in cazul sociologiei, observafia surprinde persoana umana in contextul ei real, concretefea datelor de observatie opundndu-se artificialitatii datelor rezultate din altfel de metode. Prin observafie suntem in domeniul faptelor, a ceca ce fac realmente oamenii, si nu in sfera declaratiilor despre ceea ce fac, cum se intampla in cazul anchetei. Observatia face posibila surprinderea in vivo a complexitaii si dinduntru, nu numai a conduitelor cat si pe cea a mentalitatilor. Acuitatea, acuratefea datelor si relevanja interpretirilor depinde de calitatea observatorilor. Astfel, s-a gisit o corelatie intre aptitudinile ‘empatice $i sesizarea corectd a ceea ce se petrece intr-o situatie social. 12504.07.2004 Observatia presupune asocierea cu alte metode precum observatia participant’, pe care 0 vom discuta in cele ce urmeaza sub titulatura de observafic naturalist ancheta, interviul de grup, si chiar experimentul. OBSERVATIA NATURALISTA. INTRODUCERE Observafia naturalisté are anumite avantaje care o fac de neinlocuit in clarificarea anumitor probleme ce {in de cunoasterea socialului de pe pozifii interpretativiste. Ea este cea mai bund cale de a dezvalui punctul de vedere al membrilor unui context de cercetare in raport cu lumea vietii cotidiene. Cele mai aprofundate studi de caz nu pot fi realizate decat prin observatie naturalist atunci cénd abordim comunitati de unitafi sociale de intindere redusi Nu este de mirare, deci, cd dezvoltari esentiale ale metodei au fost realizate in cadrul unor scoli care pun accentul pe microsociologie, pe problematica structurarii ordinii sociale plecénd de la nivelul interactiunilor de zi cu zi, cum ar fi interactionismul simbolic sau etnometodologia. Avem o metodologie si © procedura de teoretizare tipic interpretativista, cu accente hermeneutic uneori, care se opune mai mult sau mai putin deschis paradigmei explicative. Prin observatie nu cdutim cauze sau legi ci motivatii, semnificatii, coduri, ritualuri etc. Logica cercetirii este deschis8, aga cum insisi interpretarea este o sisificd incercare de a potrivi reprezentirile subiectului cercetiitor in noianul de coduri ale sistemelor in care isi joacd rolurile. Temele, interpretarile sunt redefinite continuu in procesul cercetirii, Nici realizarea saturafici teoretice nu poate fi privité, decdt cu o mare indrazneala, ca epuizare a posibilitatilor interpretative ale temei. Pe de alti parte, metoda nu poarti conotafiile politice ale procedurilor aclamate in stiinfele tari. Cel care realizeazi un astfel de studiu va evita sA colonizeze "obiectul” prin recursul la concepte stiinfifice. El nazuieste si infeleagi fenomenul prin infelegerea celor care participa la el deci si descopere acel adevar limitat, situat al membrilor. Sunt respinse pretentiile cercetatorului pozitivist privind accesul la adevarurile fundamentale stiin{a si implicatiile lor in termeni de autoritate gi legitimitate ce se materializeaza in discutii referitoare la opozitia dintre cunoasterea comuné si cea stiinfifica, "falsa constiinta' ideologii etc. Mai mult, exist tendinfa tot mai evident de implicare activi si neinstrumentala in activitatile grupurilor vizate, tocmai pentru a climina distanta, incdrcatd cu sensuri ale puterii, ce-1 separa in stiinfa "normala" pe cercetitor - subiect, de cel cercetat - obiect. Accentul pe cultura, semnificafii, interactiune, ritualuri isi are explicafia in originea acestui gen de metode. Antropologia cultural s-a opus de la inceput reductionismului naturalist de orice fel aratand rolul esential pe care sistemele de semne il joaca in determinarea umanului. 12604.07.2004 Etnografia, inruditi cu antropologia, uzeazi de acelasi arsenal metodologic si, bincinteles, manifesta un interes deosebit pentru faptele de cultura. Paginile care urmeazi vor fi dedicate in exclusivitate descrierii abreviate a modului in care se realizeazi o cercetare prin metoda observafici naturaliste in care, din motive pe care le vom aborda mai tarziu, includem gi observafia participant, Cauza pentru care trecem cu vederea peste o intreaga traditie de observare cantitativisté poate fi subiectul unei analize epistemologice sau de sociologia stiintei. in esenti, este vorba despre impactul pe care pierderea de legitimitate suferité de gtiinfa pozitivistd in ultimii ani l-a avut asupra teoriei, practicii si metodologici din stiintele sociale. Adecvandu-ne discursul acestei episteme, am considerat ci pentru a realiza cercetare in domeniul asistenfei sociale in pas cu ceea ce se intampla in culturile ce impun ritmul si orientarea gndirii sociale contemporane este nevoie si ne debarasim de cantitativismul sau psihologismul mostenit din anii '60 sau ‘70. Argumentele cele mai puternice depasesc, evident, zona mimetismului cultural. Dar nu este locul pentru a insista pe aceastd tema. Cercetarea prin observatia naturalisté Prezentarea noastra, introductiva, va urmari fazele pe care trebuic si le parcurga un cercetitor ce se apleaci asupra unei teme prin metoda observafici naturaliste. Evident ca prima etapa este cea a stabilirii temei de cercetare, a problemei, a intrebarii la care se cauti un raspuns. intrucat varietatea temelor ce pot beneficia de aportul observatici calitative este nelimitat nu vom incerca sa oferim clasificari sau reguli Revenim doar la precizarile anterioare, in care am aratat cd metoda prezentata este de neinlocuit in studiul interpretativ al grupurilor mici, cénd ne intereseazi sensurile atasate acfiunilor si interactiunilor si modul in care interacfiunile se structureaza in functie de un anumit cod. Pentru a ilustra aplicabilitatea larga a metodei vom enumera foarte pe scurt céteva cercetari realizate pe aceasti cale in spafiul anglo-saxon. Exemplele sunt preluate din frumoasa introducere in metoda a sofilor Adler (Adler si Adler, p. 377-389) © Carpenter, Glassner, Johnson si Loughlin (1988) au observat adolescenti, elevi de liceu in timpul pauzelor de masa pentru studia modul in care acesti tineri igi structureaza timpul liber. © Sofii Adler au studiat prin observatie participanta traficanii de droguri si cultura prictenici la copiii de scoala clementara 12704.07.2004 © Erving Goffman, desi nesistematic in metodologia sa, a produs celebrele sale lucrari in care, studiind maniera in care oamenii acfioneaza, interactioneazi si formeazi relafii, a incercat si dezvaluie caile prin care actorii sociali dau sens existenfei. Interesul lui particular s-a concentrat asupra procedurilor cotidiene de prezentare a sinelui. © Cahill, un reprezentant recent al scolii dramaturgice fundamentate de Goffman a produs o cercetare despre socializarea copiilor americani in "religia civilitatii" ce formeazii cultura american contemporani. El a descris modul in care adulii trateazA cazurile de comportament deviant ale copiilor ca mijloace pentru a-si educa proprii copii in spiritul normelor de conduit general acceptate. Alegerea sitului de observare® Locul in care se va intreprinde observajia este stabilit in primul rand in functie de tema cercetarii. Trebuie identificate acele contexte in care intilnim persoanele, organizatiile sau interacfiunile care ne intereseaza. Pe lang’ acest aspect esenfial sunt, totusi, numerosi factori hotiratori, care trebuie Iuafi in calcul in alegerea unui sit. Abilititile si resursele cercetitorului sunt elemente care-si pun mai intotdeauna amprenta asupra oricarui tip de cercetare, iar alegerea contextului de realizare a observatiei nu poate si nu fie afectata de asemenea aspecte. Este important, pe de alti parte, masura in care sit-ul insusi, prin anumite caracteristici, limiteaz’ sau faciliteazi desfagurarea investigatiei. Si recunoastem chiar ci, adescori, optiunea pentru un context sau altul este determinata de sans sau de convenien{a cum ar fi in cazul cercetirii oportuniste. In general, factorii ce depind de sit-ul insugi care influenjeazi de o maniera decisiva alegerea sau respingerea acestuia, uneori chiar si decizia de a realiza sau nu cercetarea sunt: - posibilitatea de obfine acces - setul de roluri disponibile - daca aceste roluri ofera suficient acces la fenomenul cercetat - dacd observatorul este capabil sa joace aceste roluri Aceste aspecte au fost descrise cu ajutorul unor dihotomii ce surprind la nivel de "tip ideal" diferenfele ce pot apare in accesul la * fn literatura se specialitate anglo-saxona, locul in care cercetitorul realizeaza observatia propriu-zisi, comunitatea, institufia sau chiar spatiul public supus investigatiei sunt reunite sub titulatura de setting. Negisind un echivalent adecvat in limba romana, am utilizat alternativ nojiuni mai ambigue cum ar fi: sit, context, aranjament uman ete. La fel de nepotrivite pot parea si conceptele de membrii sau de interni, care incearca si reproduc sensul termenului member. 12804.07.2004 anumite situafii interactionale de interes pentru stiintele sociale si numai. O prima distincjie cu care se opereazi este cea dintre sit-uri vizibile si sit-uri invizibile. Un context de cercetare este vizibil atunci cénd informatiile cu privire la el sunt accesibile publicului. O plaja publica, un parc, un fast-food constituie fiecare ipostaze ale acestui tip de sit. Invizibilitatea semnifica restricfionarea accesului la un astfel de grup sau organizajie, aceasta caracteristic’ fiind de cele mai multe ori intentionala, definitorie chiar, pentru acele contexte, precum in cazul asociatiilor secrete de orice fel - refele de traficanti de droguri, secte interzise s.a.m.. Ca o consecinfi a reluctanfei membrilor acestei categorii de grupuri de a fi observafi de alfii decat de cei inigiati sau acceptafi, accesul in astfel de situ-uri poate fi deosebit de dificil gi chiar periculos Contextele in care se realizeazi observatia pot fi deschise sau inchise. Parcul municipal sau autobuzul sunt "deschise" in masura in care accesul in ele solicit’ putina negociere din partea observatorului. in schimb, spitalul, uzina sau penitenciarul sunt institutii care, intr-o masura mai mare sau mai mica, pot fi caracterizate ca find inchise. ‘Utila in descricrea aranjamentelor umane este si deosebirea analizata de catre E. Goffman dintre scend si culise ca regiuni ce impun in virtutea unor convenfii tacite strategii specifice de prezentare a sinelui (Goffman, 1957). Bineinteles ca in tipologiile enumerate avem de a face doar cu “tipuri ideale", aranjamentele umane putand fi descrise prin grade diferite de inchidere/deschidere sau de vizibilitate/invizibilitate cat si prin combinarea acestor trisaturi: situri vizibile deschise (trotuarul), vizibile inchise (spitalul) etc. Sa mai amintim ca de multe ori cercetatorul nu se poate limita la analiza unui singur sit fiind necesara patrunderea in mai multe aranjamente. Dezvoltarea studiului in mai multe contexte poate fi solicitati de imperativul verificdrii unor interpretari bazate pe observarea unui singur aranjament uman sau de cerin{a studierii unui fenomen in toate ipostazele sale considerate relevante din punct de vedere teoretic. In asemenea situafii se foloseste strategia bulgdrului de zdipadé a cirei idee de baza este de a obfine informatii suficiente despre un context cunoscut pentru a fi capabili si identificdm instanfele subsecvente de observare. Pentru ca adeseori fenomenele de observat tind s4 sporeasci precum bulgarele de zipada in rostogolire suntem nevoifi si recunoastem rolul inteligenfei sau al rezonabilitatii cercetitorului in limitarea volumului si complexitafii muncii sale la dimensiuni acceptabile relativ la obiectivele inifiale gi la inteligibilitatea rezultatelor. 12904.07.2004 Strategia de observare Prin aceasta se desemneazi optiunea pentru un caracter public sau ascuns al activitatilor sau al identitatii cercetatorului in contextul pe care si |-a ales. Doua feluri de strategii sunt aplicate indeobste in practica cercetitorilor: deschise (overt) si sub acoperire (covert). In cazul celor deschise, subiecfii sunt avertizati cu privire la identitatea si scopurile celui care efectueazi studiul in timp ce observatia sub acoperire pretinde intotdeauna disimularea intentiilor reale ale observatorului iar uneori chiar si asumarea unci identitati false. Nici aceste strategii nu sunt intotdeauna utilizate in forma pura. Este posibil, in organizafii mari - precum o fabric, ca nu tofi membrii si ajunga sa fic informati cu privire la adevarata natura a activitatilor observatorului. in alte cazuri este folositor si se recurga de la inceput la © strategie combinati, semideschis& si-i zicem, in care doar anumiti membrii ai grupului cercetat sunt constienti de faptul c& cercetatorul realizeaza in realitate un studiu, in timp ce altora li se comunica un rol si © identitate false. Deschiderea fata de anumite persoane este inevitabila micar pentru obfinerea accesului si pentru evitarea unor neplacerilor ulterioare deconspirarii. in studiile referitoare la institufii inchise (sau totale cum le denumeste Goffman) cum sunt spitalele, azilurile, inchisorile sau unitatile militare strategia semideschisa ar fi cea mai recomandabila. La fel este si in cazul multor altor institufii cu grad telativ ridicat de inchidere de genul fabricilor sau scolilor. Alegerea unei strategii sau a alteia este, precum se vede, in cea mai mare masura dependent de caracteristicile tematicii si, mai ales, de cele ale sitului impus de aceasta tematicd. Adescori este imposibil si patrunzi intr-un anumit mediu altfel decat prin arogarea unei identitdti false, acceptabile pentru cei studiafi. Siturile cu grad mare de invizibilitate, pe care le-am amintit deja, sunt greu accesibile prin strategii oneste. Este greu de presupus ci membrii unui grup de traficangi de masini furate sau aderenfii unei secte ce practica ritualuri indezirabile moralei majoritare vor accepta cu usurin{é participarea unui intrus la activitatile lor. Cele doua orientari au avantajele si dezavantajele inerente care trebuiesc cumpanite in momentul stabilirii manierei in care va fi abordat fenomenul. Prezenta unui observator necunoscut induce automat efectul de observator adic& alterarea comportamentului celor observafi, de obicei catre un grad mai mare de conformism, formalizare si transformarea unci parti importante din ceea ce fusese public in activitate de culise. Cu timpul, pe masura ce observatorul devine familiar grupului dinamica sa revine la formele anterioare, naturale. in schimb, procedura de observatic sub-acoperire, prin posibilitatea integrarii rapide si totale in grup oferé un acces mult mai rapid si complet la normele, practicile, ritualurile etc. unitafii sociale vizate. 13004.07.2004 Problemele de bazii cu care se loveste cercetatorul ce utilizeazd aceasta tactica se referd la riscuri si la deontologia profesionala. in ultima vreme dezbaterea despre strategiile de observare pare a fi fost acaparati de trimiterile la etic’, aceasta nu numai in raport cu observatia sub acoperire, care ingeala (deceives) dar gi cu referire la metoda in sine. Rolurile cercetatorului Rolul pe care il joacd observatorul in contextul studiat se cere discutat pe mai multe planuri. Un nivel ar fi cel al clarificdrii deosebirii care se face in literatura convenfionala intre observafia ne-participant’ si cea participanta, Desi este evidenta existenja unor deosebiri semnificative de la o cercetare la alta in ceea ce priveste profunzimea implicarii cercetitorului in viata grupurilor studiate diferentele sunt doar de grad in cazul observafici naturaliste. Indiferent de strategia urmata - deschisa sau sub acoperire (chiar dacé in cazul ne-participarii informarea membrilor subiectilor nu mai este o problema stringent decat din punct de vedere etic) - cel pe ca il denumim ne-participant influenteazd contextul pe care il cerceteazi. Simpla prezenfi a unui necunoscut modifica ceea ce ar trebui sa fie comportamentul cotidian al subiectilor. Se pot imagina, neindoielnic, tehnici de observatie cu totul ne-obtrusive, cum ar fi filmarea dintr-un loc ascuns, sau inregistrarca cu microfoane mascate, dar acestea sunt cazuri extreme care nu numai cd implica riscuri si costuri mai mari cat si dubii de natura eticd dar aduc si informafii de o validitate adeseori indoielnica. Ca si rezumam printr-un paradox, ne-participarea este in realitate o forma a participarii. Pe de alta parte, tematica rolului impune discufiei chestiunea plasarii (location) observatorului in sit-ul pe care studiazd. Asa cum dispunerea spatial influenteazi modul in care percepem lucrurile din jur, rolul adoptat sau impus celui care realizeazi observatia sociologica traseazi de asemenea anumite limite in cunoasterea sit-ului cercetat. Ne-participantul este adeseori exclus din multe instanfe de interactiune releyante pentru studiu sau, astfel ca foarte multe cercetari sunt dedicate doar interactiunilor din spafiul public. Participantul in schimb, find implicat in interactiune, nu mai poate s& surprindi toate elementele situatici in care este cufundat existind si pericolul sa "devina fenomenul" adicd sa se identifice iremediabil cu rolul pe care il interpreteaz’ ceea ce i-ar anihila detasarea necesara realizarii obicctivului stiinfific. Mai mult, participant sau nu, observatorul intra in contact cu micro-politica aranjamentului in care patrunde. Acestea nu sunt de obicei omogene iar consensul nu trebuie niciodaté presupus. A te impricteni cu seful poate compromite relatiile cu subordonafii asa ‘cum 0 cooperare prea stransi cu executanfii, cu cei exploatati, poate provoca susceptibilititi din partea celor care decid accesul in context. Ceea ce i se poate cere cercetatorului nu este de a elimina asemenca 13104.07.2004 efecte de perspectiva, deziderat imposibil de infaptuit, ci de a fi constient de ele gi de a trata din aceasta pozitic metodologica situatiile in care ambiguitatile se datoreaza limitelor induse de pozitia celui care observa. Dupa cum se poate deduce deja, principalele conceptualizari ale rolului observatorului privesc gradul siu de implicare in contextul pe care il studiaza. In acest punct este clasica tipologia realizaté de Gold (1958) si Jorgensen, 1989; Adler si Adler, 1996) care distinge intre patru categorii de observatori: - participantul complet - participantul ca observator - observatorul ca participant - observatorul complet fn ultima perioada, tendinfa practicicnilor metodei observatici naturaliste a fost si se implice din ce in ce mai mult in viata comunitafilor umane studiate astfel cé Adler si Adler remarca, in 1987 (Adler si Adler, 1987), c& rolurile predominante sunt cele de cercetator- membru complet, cercetitor-membru activ gi cercetitor-membru periferic. Studiile observafionale recente surprind pe cercetitori in roluri ce pot fi recunoscute ca si combinatii ale categoriilor celor doud tipologii prezentate. Observatorul complet al Iui Gold corespunde cel mai bine idealului de cercetitor obiectiv, detasat. El urmareste situl de la distant, ficdnd adeseori apel la aparatur’ de inregistrare electronic’. Despre limitele acestei strategii de observatic am pomenit deja cat si despre faptul c&, odati devenit vizibil pentru cei observati, chiar daca sub- acoperire, apelativul de observator-complet nu i se mai potriveste celui care analizeazi fenomenul. Urmiatoarele doua categorii se refera la observatorii care igi asuma mai mult sau mai putin roluri specifice contextului observat. Participantul complet este, in fine, cel care realizeaz& cercetarea oportunista: persoana care fiind deja membra a unui anumit aranjament uman se decide si studieze sociologic sau antropologic acest context. Accentul de ultima ord asupra implicarii a fost determinat de o acutizare a constiinfei necesitajii descifrarii viziunii din interior (insider's point of view) care o au membrii asupra contextului la care participa. Aceasta se poate realiza doar prin comunicare cu cei vizati, prin interactiune simbolicd. Aceasta necesara imersiune a cercetatorului in sistemul de norme gi valori al grupului analizat este sugerata si de tipologia care evalueazi rolurile in functic de gradul in care cel care observa este intern (insider) sau extern (outsider) grupului. Pentru cel care adopti o strategie de extern absen{a familiaritatii reciproce cu membrii grupului vizat poate fi o piedica serioasi pentru ‘injelegerea functionarii aranjamentului uman in situafic naturala. Aliafii 13204.07.2004 cei mai prefiogi ai celor care fac observafie preponderent externa, adicd ai cercetatorilor-membrii periferici in terminologia lui Adler si Adler, sunt timpul si abilitafile psiho-sociale ale cercetatorilor. Fiind acceptat ca parte inevitabilé a aranjamentului in care membrii isi desfasoara interactiunile cercetatorul poate avea in final acces la fenomenul natural, chiar dac& multe dintre interactiuni vor fi acum orientate spre el. Internul este observatorul care adopti un rol de membru, cu nuanfirile evidentiate in clasificdrile lui Gold sau Adler si Adler. in cazul acestuia intervine problema conflictului de roluri si "pericolul" asociat al transformarii in fenomen (becoming the phenomenon). Rolurile care intra de obicei in conflict sunt cel de om de stiinta gi cel de membru. Stiinfa este, ca si reluam o celebra formulare a lui Merton, gi o comunitate etic’, ca are principiile ei, valori ce tind s& orienteze actiunea cercetatorului atat vis-a-vis de obicctul de cercetare cat si in viata de zi cu zi. Specialistii din sfera stiinfelor sociale sunt de cele mai multe ori, spre exemplu, liberali sau stangisti si egalitaristi, supunéndu- se unei morale de facturé burghezi. Nu este nici o certitudine ci normele si valorile dupa care se orienteaz cei observati, un grup de delineventi si zicem, corespund cu cele ale cercetatorului. in cazul in care savantul doreste un rol de membru el trebuie inevitabil si facd anumite compromisuri pentru a fi acceptat in grupul ales pentru studiu. Pot si intre in coliziune si cerinfele ce decurg din faptul cd ambele roluri sunt interpretate simultan. Observatorul trebuie pe de o parte si monitorizeze detasat cele ce se intampla cu el si cu ceilalti dar si sa se implice credibil in practicile grupului, ceea ce necesita 0 oarecare concentrare. De obicei, cercetitorii avertizeaziasupra__pericolului transformarii in nativ sau in fenomen, adica al identificarii cultural- ideologice cu membrii comunitifii studiate. Riscul consté aici in pierderea obiectivitatii si a distantarii impuse de o stiinfi pusd sub semnul rafiunii (Jorgensen, 1989). Ca un reflex al doctrinelor postmoderne concepfia actuali despre observatie nu-i mai refuzi cercetitorului dreptul de a adopta manierele de a gandi si de a face ale celor pe cate-i investigheazi (Atkinson si Hammersley, 1994). Devenind nativ el are un acces mult mai subtil la cultura care il intereseazd, contactul cu ceilalti nemaifiind filtrat de multe dintre codurile inculcate prin alte faze ale socializarii, in acelasi timp, nu este obligatoriu ca cineva care trece dintr-o comunitate in alta, din cea a savanfilor in cea a luptatorilor pentru drepturile omului de exemplu, si nu se mai poati detasa de haloul ideological noii sale apartenenje pentru a realiza cea ce se cheami auto-observare. in acest caz conteazi mai mult bund-voinja gi strategiile de manipulare a imaginii sinelui decat posibilitaile inerente ale subiectului. Mai mult, tendinfa din ce in 13304.07.2004 ce mai accentuata spre implicare si de minimalizare a chestiunilor legate de obicctivitate ce vine din partea practicienilor observatici naturaliste pare a fi in legatura cu delegitimarea tot mai evident& a stiingei pozitive ca si cale de accedere la adevar. Daca recunoastem ca adevarul sociologiei este la fel de particular cu cel al nu stiu cdrui purtator de cuvant al sdracilor, ce sens ar mai avea si ne cramponam de rigorile pe care stiinfa clasicé ni le-a impus? O alta concluzie ar fi o punere in discutic a destinului gi cticii savantului, orientat esentialmente catre 0 cunoastere rece pana nu de mult, dar cdruia i se cere din ce in ce mai multi acfiune efectiv politica mai nou. Intrarea in context Maniera de acces in sit-ul de observatie este determinaté de natura problemei, a grupului studiat cat si de resursele cercetatorului. Modul in care acesta patrunde la locul observatiei va influenta, la randul sau, rezultatele intregii cercetiri. diferenta majora apare intre strategiile deschise gi cele sub- acoperire. Evident ca in cel de-al doilea caz nu se pune problema vreunei permisiuni speciale pentru realizarea cercetarii. Observatorul va trebui si preia vreunul din rolurile care deschid accesul in sit-ul investigat straduindu-se sa il joace cat mai bine astfel incat, in timp, si fie admis participarea la activitatile cele mai invizibile ale grupului investigat. Jorgensen, in studiul sau cu privire la noile comunitatile parareligioase, a fost nevoit sa parcurga toate treptele inifiatice necesare recunoasterii ca un ghicitor legitim in carfi de tarot (Jorgensen, 1989). Cei care opteaza pentru o abordare deschisa vor avea nevoie de aprobarea persoanclor influente (gatekeepers) din context. fie cA este vorba de directorul unui centru de reeducare fie ci avem de a face cu liderul unui grup de “copii ai strazii." Grupurile diversificate, compartimentate, au mai multe centre de influenfa, astfel incat, de cele mai multe ori nu este de ajuns sa ai aprobarea unui sef suprem cata yreme fiecare lider "local" poate impiedica accesul la informatiile dorite. Ca si rezumam, intrarea este 0 faz deosebit de important in cercetare, in masura in care stabileste parametrii in care se va desfasura toata investigatia ulterioara. De aceea este bine sa se pastreze, cel putin initial, 0 anumitd discrefie, un echilibru, pentru a nu provoca reactia vreuncia dintre partile care participa la jocurile de putere din context. Nu este bine ca cercetitorul si se afiseze ostentativ cu sefii cei mari pentru ca, foarte probabil, subordonafii vor infelege c& acesta spioneazi de fapt pentru conducere. Este bine, apoi, si se obfina acceptul, macar tacit, al majoritifii membrilor, ceea ce implic& o atenfie foarte mare in interactiunile cu fiecare dintre subiecti si in situafiile publice. Veselia si afisarea unei fee fericite par a fi recomandate de catre specialistii 13404.07.2004 americani, in contextul roménesc este necesari 0 moderare a acestor recomandari de regic. In fine, si notam cA intrarea nu este o faza punctual ce precede fazele observatiei propriu-zise ci obiectul unor negocieri si renegocieri permanente iar observatorul trebuie sa fie permanent pregitit pentru depasirea cu elegant a obstacolelor care pot interveni din partea membrilor. Relatiile observatorului cu membrii in functie de raporturile care se stabilesc cu membrii aranjamentului studiat se evidentiazi anumite persoane care influenteaza desfasurarea cercetirii, De cele mai multe ori, din situafiile aparent fara iesire, care apar cu precdere la inceputul cercetarii, observatorul este salvat de asa- zisii actori cheie (Bailey, 1994) . Geertz povesteste cum a fost salvat dintr-o razie a polifici balineze, informaté asupra desfagurarii unei lupte de cocogi, de un bastinas care ii era complet necunoscut (Geertz, 1973) Observatorul nu se poate dispensa de necesitatea realizarii de relafii mai speciale cu anumifi membrii deoarece acesti prieteni pot interveni, cum am aratat, in momentele dificile, pot renegocia accesul in sit. Multi observatori au norocul s& intre in relafii apropiate chiar cu persoanele influente din grup ceea ce, in anumite instanfe, este un atu ce nu poate fi neglijat. Persoanele cu care se stabilesc relafii mai apropiate sunt necesare, in primul rand, pentru cA pot juca rolul de informatori ai observatorului. Adescori este imposibil si aflam unde gi cand au loc anumite evenimente, intruniri sau alte actiuni, in absenfa cooperarii cuiva din interior. In acelasi timp, informatorul este cea mai buna cale spre viziunea cuiva din interior, a carei descifrare este unul din obiectivele majore ale observatici naturaliste. Dezavantajele implicarii celor din interior in cercetare sunt usor de banuit, Informatorul are si el o perspectiva limitatd existand riscul de a0 transfera asupra cercetirii, Apropierea de uni dintre membrii sit- ului poate provoca reacfii de respingere din partea altora. Mai mult, exist permanent riscul ca informatorii sau actorii cheie si impund intreaga orientare a cercetarii, in masura in care ei controleazi o bund parte din relafiile observatorului cu grupul investigat. Pentru a obfine un minim dintre informatiile necesare pentru a raspunde la intrebarile ce ghideaza studiul, observatorul este nevoit si construiasca cu cei din sit relafii reciproce de incredere. Dar pentru a patrunde total in universul de semnificafii al grupului respectiv simpla incredere nu este suficienté. Este nevoie de realizarea a ceea ce specialistii anglo-saxoni denumesc raporturi, adicd relafii speciale, sinonime cu prietenia, cu cat mai multi dintre membrii. Este mai mare probabilitatea de a obfine destainuiri, marturii sincere, din partea cuiva care te considera prieten. 13504.07.2004 Trebuie infeles, insi, ci stabilirea de raporturi nu este la ‘indemana oricui. Dincolo de factorii de personalitate care faciliteazi sau ingreuneazd realizarea de relatii sociale un loc important il au aici datele socio-demografice ale cercetétorului. Varsta, sexul, nationalitatea determina masura in care cei din interior vor avea incredere in noi si vor fi imteresafi in stabilirea de relafii indelungate. O femeie va avea dificultafi in studierea unui club masculin. Tot asa, un sociolog de etnie romana poate descoperi prea tarziu c& studiul realizat despre relafiile inter-etnice intr-o comunitate cu majoritate maghiara se bazeaza pe date manipulate deliberat de informatorii sai. Ce observam? Am aratat inci de la inceput ci demersul observational implica utilizarea tuturor informatiilor senzoriale. Diferite elemente din decorul sitului pot contribui la infelegerea structurarii grupului observat. Ceea ce intereseazA sunt mai ales implicatiile sociale ale contextului fizic in care grupul igi desfasoara activitatea. Marimea si mobilierul locuinfelor ne spune multe despre pozifia membrilor unei familii in ierarhia social. Elementele de decorafic, mirosurile, sunetele, obiectele s.a.m.d. ofera sugestii importante asupra gusturilor, asupra practicilor culturale. Interactiunile sunt influenjate de atmosfera impus& printr-o anumita iluminare, colorit. in multe situafii, toate clementele ce intra in atentia observatorului fac parte programatic dintr-un sistem a carui dezvaluire face obiectul cercetarii, cum ar fi in cazul ritualurilor de orice fel, al inchisorilor sau, de ce nu, al cabinetelor psihiatrice. Azilurile de batrani moderne isi decoreaza incaperile in culori vii, care stimuleaza tonusul psihic. Sensurile elementelor din mediul in care se desfagoara observatia nu trebuic, in cele mai multe cazuri, presupuse a fi arbitrare. Ele necesita descifrare gi integrare interpretativa in sistemul de semnificafii al sit-ului. in ceea ce priveste participantii la interacfiuni, intereseazd aproape orice caracteristicd. Nu numai aspectele a caror relevan{i este evidenté - sexul, nationalitatea, varsta de pilda - trebuic notate de cercetator, ci si date precum indltimea, greutatea, atractivitatea fizica, imbracimintea sau coafura sunt de luat in seama in masura in care influenfeaza interactiunile din context. Este important ca observatorul si nu se bazeze doar pe impresiile sale, avand in vedere pluralitatea standardelor si a codurilor. Un copil al strizii poate parea mult mai tinar decat este in realitate datorita deficientelor de crestere cauzate de precaritatea condifiilor sale de viafa. Criteriile de apreciere a “frumusefii" feminine difera de la un context cultural la altul. Retinem deci, necesitatea familiarizarii observatorului cu aceste coduri. Subiectul principal al observafiei il constituie comportamentele actorilor iar scopul investigatici si al constructici teoretice pe care 0 13604.07.2004 fundamenteaza este de a evalua semnificatiile din spatele conduitelor. Vom discuta in cele ce urmeaza cateva clemente de conduit care sunt de un interes aparte cat si aspecte esenfiale ce intervin in observarea lor. Elementele de metacomunicare - limbajul gestural, mimica, amanuntele dispunerii spatiale reciproce a participantilor in interactiune, contactul vizual gi cel fizic - constituie 0 parte insemnatd prin care se manifesta structurarea relafiilor interumane gi pot oferi indicii semnificative cu privire la sensurile ce nu sunt transparente prin comportamentul verbal. Comportamentul verbal joaca un rol a carui importanfa este adescori exageraté in relatiile dintre participantii unui aranjament social. Studiul comunicarii verbale nu poate sa inlocuiasci evaluarea faptelor atta vreme cat socialul este mult mai mult decat discufie. Discufia este, in realitate, dependenta de lumea sociala. Verbalizarile vor fi cercetate de observator pentru a analiza maniera in care ele sunt utilizate pentru a construi semnificafii sociale in contextul relafiilor sociale. Este necesar sa se ia in considerare caracteristicile vorbirii si cele ale vorbitorului. Conteaza: limbajul utilizat - tehnic, argotic, simplu, complex; cine este ascultat si aprobat dar si cine este ignorat sau dezaprobat, tonul conversatiei - politicos, ostil, relaxat, instrumental, ludic sau formal ori, pe de alta parte, ridicat, modulat sau monoton. Verbalizarile sunt de notat si ca mijloc utilizat de catre cercetitor pentru a-si imbogafi informatiile referitoare la sit si la persoanele care 0 compun. O mare parte din activitatea cercetZtorului care adopt un rol de participant se reduce la conversatii cu membrii grupului investigat. Asemenea conversafii, prin care observatorul incearcd si afle mai multe despre obiectul investigafiei sale sunt denumite si interviuri informale (Bailey, 1994), Ele sunt, spre deosebire de interviurile structurate cunoscute din arsenalul de metode sociologice, informale in sens propriu, Sunt reciproce, adeseori ad-hoc, cel mai frecvent discufii obisnuite. Cercetitorul nu impune o anumita orientare si tematicd conversafiei, accentul pe structura si ierarhic lipseste. Bineinfeles ca intr-o asemenea discutie riman multe zone de ceafi pe care observatorul va trebui sa le completeze prin observafii ulterioare sau analiza teoretica. Pe langa supraevaluarea comunicarii verbale un alt rise care pandeste multe din studiile de acest gen este concentrarea pe cei care spun gi pe cea ce se spune $i ignorarea celor care tac gi a ceea ce nu se spune. Astfel, este posibil si confundim grupul cu membrii sai cu status inalt deoarece in cele mai multe dintre aranjamentele umane nu tofi participantii au acces egal la scena principala. Stim, de pilda, cd multe dintre activitafile grupurilor umane se datoreaz celor din linia a doua. 13704.07.2004 Utilizarea altor metode Multa vreme observatia a fost doar o anexa a unor metode considerate mult mai legitime, in speti a celor cantitative. in ultima vreme insi utilizarea mai multor metode serveste nu indeplinirii vreunui standard epistemologic ci dobandirii unei percepfii mai elaborate a sensurilor atasate trairilor lor de catre membrii unui anumit context. Prin urmare combinarea metodelor nu se raporteazi la echilibrarea raportului cantitativ/calitativ ci la depasirea limitelor observatiei ca metoda calitativa. Metodele care, in ochii investigatorilor indeplinesc acest deziderat sunt: interviurile structurate, biografiile orale, focus-group-uri si analiza documentelor. Analiza calitativa poate beneficia si de studiul unor inregistrari audio gi video. Notele de observatie Sederea in context nu are nici un sens daca nu este materializata prin note de observatie detaliate si fidele care s& ajute la indeplinirea proicctului intepretativ. Redactarea notelor este cel pufin la fel de important ca gsi colectarea si analiza datelor din context. Notele indeplinese in esenti doua funcfii: 1) inregistreazé informafii care altfel ar fi uitate (functia mnemotehnica); 2) sunt parte a procesului analitic (funcfia interpretativa). Practicienii observafici naturaliste nu au propus incd a tehnicd standard de inregistrare a observatiilor din aranjamentele studiate. Ele variazi mult in functie de gradul lor de structurare astfel cd, in timp ce unele sunt texte liber asociate, altele urmeaza scheme destul de rigide. Indiferent de forma lor, considera Denzin (Denzin, 1989), toate notele trebuie sé contin’ informafii referitoare la: participanti, interacfiuni, rutine, ritualuri, elemente temporale, interpretari si organizari sociale. Lofland (Bailey, 1994) oferi o clasificare comprehensiva a elementelor ce concura la realizarea unei inregistrari eficiente a observatiilor. Notele mentale - Sunt amanunte pe care observatorul trebuie sa le refin chiar dacd, find implicat in activitafile grupului, nu poate si noteze. Cercetitorul va fi nevoit si realizeze aceste inregistrari mentale activ si constient, pentru a spori sansele actualizarii acestor detalii. * Notele fragmentare pot fi de mai multe feluri. Unele sunt "declansatori" ai notelor mentale: texte cheie, numere, citate si aménunte care se uita usor. Altele pot confine ganduri si observatii uitate gi care au fost reamintite brusc la contactul cu vreun factor declansator. Proiectele, ideile, concluziile, care pot "strafulgera" in orice context, trebuiesc notate micar fragmentar. Ele pot fi completate in circumstanfe mai propice decat cele de interacfiune cum ar fi liftul, taxiul, metroul etc. 13804.07.2004 in clasa notelor de observatic efective, Lofland evidentiazi urmatoarele ‘componente: ¢ Jurnalul cronologic al observatiilor - sau descricrea din mers. Dupa fiecare sedinfi de observafie trebuie elaboratd o fisi care si confina data si momentul observatiei, cat si descrierea detaliat’ a mediului fizic, a oamenilor, a comportamentelor si a conversafiilor lor. Acest jumal trebuic si se concentreze asupra faptelor si mai pufin asupra interpretarilor. In orice caz, cercetitorul si se fereasca de a confunda interpretarile sale cu privire la starile sufletesti sau motivafiile subiectilor cu interpretirile subiectilor insisi. Jurnalul poate fi suplimentat cu protocoale de interviu, diagrame, harti, fotografii, inregistrari video si audio etc. Astfel, inregistrarile directe ale lui Humphreys (1975) din celebra sa lucrare dedicata homosexualitafii au constat in buna masura din fisele pe care le completa in timpul observarii evenimentelor din ceainarie. O fisa cra compusi dintr-o parte pe care era tiparita harta a ceainarici, pe care Humphreys nota dispunerea persoanelor $i interacjiunile dintre ele in timp ce pe partea cealalté nota desorieri explicite referitoare la imbracamintea persoanelor din ceainarie, mijloacele de transport cu care veneau, roluri jucate, interactiuni, specificul plecarii etc. « Aspecte care fusesera uitate sau ignorate, reamintite sau reintrate in centrul atentiei datorité notelor fragmentare, inregistrarii notelor de observatie si procesului de analiza a notelor de observatie. * Idei analitice si inferente initiale care pot apare de la inceputul observatiei. Analiza este ingemanata cu observatia, cele doua etape nu trebuic sa fic imaginate a se desfagura separat. Tot astfel, orice idee analiticd ce apare in momentul observatiei trebuie inregistratd intr-un fel sau altul. © Impresii si sentimente personale care au insofit cercetatorul. Acestea sunt relevante deoarece sentimentele personale au cel mai adesea radacini sociale iar trairile observatorului constituie o sursi de informafii excelente referitoare la aranjamentul in care este implicat. ¢ Lucruri care necesita analizi mai ampla si sarcini de viitor inregistrarea notelor poate incepe odat cu stabilirea temei de cercetare mai ales in situafia in care studiul se va baza si pe auto-observatic. Primele faze ale contactului cu sit-ul, dobandirea accesului mai ales, ca si trdirile cercetatorului in aceste etape, pot furniza informafii esentiale referitoare la natura contextului studiat. Importanta diferitelor categorii de note se modifica in functie de faza cercetirii, La inceput vor domina inregistrarile descriptive, neorientate iar apoi, dupa ce observatorul devine familiar cu contextul si 13904.07.2004 descopera grupurile sociale cheie si procesele sociale cele mai importante, notele devin din ce in ce mai concentrate. Procesul de concentrare, in care abunda fazele de incercare gi croare, claborarea de tipologii si are loc a sporire a elementelor teoretice se finalizeaza in momentul in care notele, ca si observatia, devin saturate teoretic. Saturafia se recunoaste prin imposibilitatea de a sesiza altceva nou care sa fie esential, prin capacitatea de a incadra orice observafie in modelul teoretic elaborat pana in aceea faz’. Importanta notelor este egalata poate doar de travaliul pe care ele il solicita. Se pomeneste in literatura de specialitate de cel putin doua pagini dactilografiate la un rand pentru fiecare ord de observatic. Lofland ridica stacheta la 13 pagini de note de observatie pentru fiecare ora! Se accepta, in general, cd inregistrarea notelor necesita aproximativ de dou ori timpul consumat pentru observare. La inregistrarea notclor de observatic este bine sa fic respectate urmatoarele recomandari: Efectuati-va observatiile si interactiunile in unitati de trei ore. Dupa aceasta perioada atenfia scade. Pe de alta parte, si nu uitim ca timpul este oricum limitat. © Scriefi-va notele cat mai repede dupa fiecare sedin{a de observatie. Cu cat intarziafi mai mult cu atét va veti aminti mai pufin. Daca observatia a avut loc dimineaja, faceti notele dup’ amiaza, Daca a fost o observatie de seara este acceptabil si o lasati pe a doua zi dimineafa. Evitafi ins si va scriefi notele pentru doua sau mai multe perioade de observafic simultan - nu o sa iasa bine notele pentru nici una. Teoria $i teoretizarea Abordarea fenomenelor sociale prin observatie naturalisté vizeazi interpretarea acestora de pe o perspectivé comprehensivista. Precum am aratat in deschiderea acestui capitol scopul cercetarii de acest tip este dobandirea unei infelegeri din interior a ceva ce se intampla intr-un aranjament uman, prin accesul la codurile culturale ale participangilor, la motivafiile si trairile lor. Constructia teoretic’ consecutiv’ activitafii empirice de observajic va urmari, in bund manieré weberian’, elaborarea de concepte, categorii ideal tipice, si formularea relatiilor dintre acestea (Jorgensen, 1989; Hughes, 1991). Acest fel de teoretizare este declarat satisfacator daca face comprehensibile faptele observate de cercetitor unui public mai larg. In ceea ce priveste realizarea efectiva a trecerii de la notele de observatic la teoric, exist mai multe variante, care definesc fiecare faze din evolutia metodologiei stiinfelor sociale. 14004.07.2004 Inductia analitica Procedura de teoretizare ce st sub aceasta titulatura a fost elaborata de Znaniecki in 1934 si prevede patru ctape: 1. Determinarea caracteristicilor esentiale ale unei categorii de fapte 2. Rezumarea acestor caracteristici presupundnd, ipotetic, ci cele mai importante sunt mai importante decat cele mai pufin importante gi se intdlnese intr-o larga varietate de forme. 3. Testarea acestei ipoteze prin cercetarea claselor discutate. 4. Organizarea acestor clase intr-un sistem bazat pe funcfiile pe care caracteristicile le joacd in generarea unei anumite forme. Mai pe scurt, metoda consta in generalizari realizate pe baza datelor prin abstracfie. Explicafiile se formeazi prin extrapolari despre componentele unui anumit sistem teoretic si pot fi cauzale, functionale sau genetice. Teoria fundamentata (Grounded Theory) Este o binecunoscuta cale de teoretizare in metodologia calitativa imaginata de Glazer si Strauss. in principiu, poate fi defaleata in patru faze. 1, Compararea datclor aplicabile ficcdrei categorii conceptuale. Problema de studiu, literatura consultaté gi ideile intervenite pe parcursul realizarii cercetarii ne vor furniza categoriile conceptuale Fiecare unitate de analiza (informatie) va fi codati in termenii a cat mai multe dintre categoriile conceptuale stabilite. Prin compararea materialelor codate vom elabora, in timp, proprietatile teoretice ale fiecirei categorii. . 2. Integrarea categoriilor gi ale proprietatilor lor. In aceasta etapa se formuleazi cat mai multe relafii posibile intre concepte si proprietafile asociate. 3. Delimitarea teoriei emergente. Din proto-teoria produsd in faza anterioari sunt climinate tezele care nu rezista testarii. Testarea consti in verificarea gradului in care schema de categorii reugeste si faca inteligibile cat mai multe dintre informatiile brute definute. 4. Redactarea teoriei Probleme ale observatiei naturaliste Cele mai multe acuze aduse observatiei naturaliste invoca o validitate si fidelitate scdzuta a datelor produse de aceasta. Ca in orice investigatie asupra realitafii cele doud concepte reflecta intr-adevar un aspect problematic al metodelor gi tehnicilor utilizate de observator. Numai ca aici intrebarile se pun de o alta maniera decat in cazul studiilor ce urmeaz& schema clasici a formulrii ipotezelor, operationalizarii, elaborarii instrumentelor etc. 14104.07.2004 Sa mu pierdem din vedere faptul ca un studiu de observatie calitativa nu se finalizeazi in statistici ci in concepte gi in teorii “rationarative". Adevarul este ci de obicei, cu precadere atunci cand observatorul adopti un rol de participant, metoda produce concepte foarte valide. Problema validitatii se traduce in cazul nostru in intrebarea: a reusit cercetatorul si objind un acces direct la lumea semnificafiilor si actiunii participantilor? Cea mai buna testare a validitatii conceptclor refinute se rezuma la utilizarea lor in interactiunile cu membrii sit-ului. Fidelitatea este greu de estimat calitativ. Existé citeva masuri pe care cercetitorul este sfatuit si le urmeze atunci cand realizeaza cercetare observationala calitativa, pentru a imbunatai validitatea si fidelitatea descoperirilor sale (Jorgensen, 1989; Bailey, 1994: Adler si Adler, 1994). © Sa se utilizeze mai multi observatori sau chiar mai multe echipe. ¢ Sa se urmeze o metodologie inductivi analiticd prin testarea propozifiilor emergente in cdutarea cazurilor negative. in prezentarea datelor lor cercetitorii si apeleze la verosimilitudine, un stil de scriere care il aduce pe cititor atat de aproape de lumea studiata incat descrierea si para cat mai plauzibila. Repetarea sistematica a observafiilor in variate condifii. © Formularea si verificarea conceptelor prin mai multe proceduri si marturii. ¢ Verificarea extensiunii accesului cercetatorului la lumea participantilor. ¢ Descrierea procedurilor utilizate pentru colectarea datelor. Dezbaterea acestor proceduri in public. * Utilizarea conceptelor in viata de zi ou zi 14204.07.2004 Bibliografie L Adler, Patricia si Adler, Peter Adler, Patricia si Adler, Peter Atkinson, Paul si Hammersley, Martyn Babbie, Earl Bailey, A. Carol Baker, Therese Bales, Robert F. Chelcea, Septimiu; Margineanu, loan; Cauc, oan Denzin, Norman Durkheim, Emile Geertz, Clifford Goffman, Erving Hughes, Christine Humphreys, L. Jorgensen, Danny May, Tim Oppenheim, A. N. Rotariu, Traian; Hut, Petru Observational Techniques in Handbook of Qualitative Methods, N. Denzin si Y. Lincoln ed., Newburry Park, CA, 1994, pp. 377-391 Membership Roles in Field Research, Newburry Park, CA, 1987 Ethnography and Participant Observation, in Handbook of Qualitative Methods, N. Denzin si Z. Lincoln ed., Newburry Park, CA, 1994 , pp. 248-261 The Practice of Social Research, Sth edition, Prentice Hall, New York, 1994 A Guide to Field Research, in Getting to Know You: Data Collection in the Field, Oxford Univ. Press, Oxford, 1994, pp. 49-88 The Practice of Social Research, 2nd edition, McGraw-Hill, New York, 1994 Interaction Process Analysis: A Method for the Study of Small Groups. Cambridge, Mass.: Addison- Wesley, 1950. Cercetarea sociologica, Bucuresti, 1998 The Research Act, Prentice Hall, Englewood Cliffs, N.J. 1989 Regulile metodei sociologice, Ed. $tiinjific’, Bucuresti, 1974 »Deep Play. The Balinese Cockfight” in The Interpretation of Cultures, Basic Books, N.Y., 1973, pp. 412-455 Presentation of Self In Everyday Life, Anchor Books, Doubleday, N.Y. 1989 From Fieldnotes to Dissertation: Analysing the Stepfamiliy” in Analysing Qualitative Data, D. Hymes ed., Routledge, London, 1991, pp. 35-45 Tearoom Trade: Impersonal Sex in Public Places, Aldine, New York, N.Y., 1975 Participant Observation, Sage, Newburry Park, CA, 1989 Doing Social Research, Open University Press, London, 1991 Questionnaire design, interviewing, and attitude measurement. New York: St. Martin's, 1992 Ancheta sociologica si sondajul de opinie, Polirom, Tasi, 1997 14304.07.2004