Sunteți pe pagina 1din 4

Arhitectură gotică

Catedrala din Reims

Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum şi cu alte
biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-lea şi
încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai importante opere
arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 - 1500, fiind construite din România până în Portugalia şi
din Slovenia până în Norvegia, Suediaşi Finlanda. A fost precedată de arhitectura romanică şi a fost
succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renaşterea,
începută în Florenţa secolului al XV-lea.
Exemple de arhitectură gotică

Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este
de fapt o intersecţie longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, şi arcul de susţinere al
ogivei, aşa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice,
nefiind însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât şi în alte forme ornamentale.

Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de da o altă dimensiune
verticală clădirilor. Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a fost faza de apogeu artistic a goticului
care s-a remarcat prin exagerarea abundenţei detaliilor, în parte pentru a diminua greutatea pe care
clădirile gotice o impuneau, respectiv pentru a încerca o salvare a stilului.

În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaşte o re-evaluare şi o nouă recunoaştere, de


fapt o "renaştere" denumită gotic renăscut (conform termenului original folosit în engleză, Gothic
Revival architecture) sau neo-gotic, producând clădiri memorabile, dintre care Palatul Westminster,
care a fost total refăcut după devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic
revival. Mai târziu, la sfârşitul aceluiaşi secol şi începutul secolului 20, arhitectura gotică are o ultimă
"tresărire de orgoliu", producând opere durabile, în stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte
diferite ale lumii, aşa cum ar fi Canada, Filipine, Germania, India, Norvegia, România, Statele Unite ale
Americii şi Ungaria.

[modifică]Origine

Catedrala din Coutance, Franţa


Stilul care ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele de gotic, originase odată cu
construcţia numită Saint Denis Basilica, biserica abaţiei bisericii din Saint-Denis, din
apropierea Parisului, caz în care a exemplificat viziunea arhitecturală a Abatelui Suger. Suger a dorit
să creeze o reprezentare fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o verticalitate şi liniaritate
impunătoare. Asfel, faţada bazilicii a fost designată efectiv de Suger, în timp ce nava a fost adăugat
sute de ani mai târziu.

Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominaţie a romanicului, îşi face apariţia un nou
stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care dispreţuiau această artă,
văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuţi "barbari" ai sfîrşitului
antichităţii.În realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creaţii ale
geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecţilor secolului al XII-lea greoaie, masive şi
întunecate, datorită ferestrelor puţine şi înguste. Arhitecţii goticului au revoluţionat viziunea spaţială
romanicului prin două invenţii: ogiva şi arcul de susţinere (arc boutant).Bolta semicirculară este
înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frînt, sau ogiva, la care presiunea verticală este mult mai
redusă.Meşterii înălţau pe patru coloane, dispuse in plan pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă;
fiecare arc este susţinut de două coloane diagonal opuse.Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri
se putea obţine o construcţie foarte solidă, capabilă să susţină, prin încrucisarea de ogive, bolta
edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susţinere, cealalta invenţie, sprijină, din exterior,
peretii înalţi ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a
bolţilor. Aceste soluţii au îngăduit o nouă organizare a spaţiului bisericii, în care planul cu o navă este
cel mai raspandit. Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de înălţime ameţitoare, al cărui varf
împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas
neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi în Belgia catedrala din Anvers.Primele catedrale gotice au
apărut în inima Franţei, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserica abaţială de la Saint-Denis din
Paris, inălţată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui
Ludovic al VI-lea. Au urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima
este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o faţadă
admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru şi armonie. A doua este catedrala din Chartres, cu două
turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta.În sfârşit, cea mai
frumoasă rămâne catedrala din Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franţei.
În Germania, goticul pătrunde mai tarziu, influenţat de monumentele franceze. Cele mai cunoscute
opere gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este
planul "bisericii-hală", cu trei nave de înălţimi egale.În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este
masivitatea lor, necunoscută pe continent.Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din:
Canterbury, Wells, Lincoln şi Salisbury.Şi Spania stă sub influenţa goticului francez, adus de pelerinii
sositi în Peninsula Iberică de dincolo de Munţii Pirinei.Caracteristicile acestui stil apar mai ales la
catedralele din Burgos si Toledo.În sfârşit,Italia rămâne refractară inovaţiilor gotice,datorită puternicei
rezistenţe a influenţtelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este
domul din Milano,înălţat pe parcursul a cinci secole,al doilea mare monument religios din lumea
creştină, dupa catedrala Sf. Petru din Roma.În schimb, Italia, mai mult decat orice altă ţară europeană,
a dat admirabile monumente gotice în arhitectura civilă.Zeci de palate comunale din oraşele italiene
preiau elementele stilului, ce le oferă eleganţă şi armonie.Printre cele mai faimoase edificii civile se
număra Palatul Dogilor din Veneţia şi admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeaşi cetate din
lagună.