Sunteți pe pagina 1din 7

Despre orice alegem sa vorbim trebuie sa pornim de la un

inceput sau mai bine zis totul are un inceput, un debut si


asta in orice domeniu si in orice activitate pe care o alegem
si era imposibil ca si in cazut fiintei umane sa nu avem un
inceput si sa nu vorbim despre el, sa nu ne preocupe si sa
nu intereseze in a il descifra.
Despre orice alegem sa vorbim trebuie sa pornim de la
un inceput sau mai bine zis totul are un inceput, un debut si
asta in orice domeniu si in orice activitate pe care o alegem
si era imposibil ca si in cazut fiintei umane sa nu avem un
inceput si sa nu vorbim despre el, sa nu ne preocupe si sa
nu intereseze in a il descifra.
Astfel trebuie spus ca pana la nastere fiinta umana
parcurge un lung proces de formare. Acesta este un proces
natural de care depinde evolutia si dezvoltarea ulterioara a
vietii. Viata intrauterina este perioada cu cea mai intensa
dezvoltare a fiintei umane, de unde si vorba ca viata nu
incepe odata cu nasterea, ci cu cateva luni inainte, fapt
semnificativ pentru formarea omului.
Consideram ca aceast material este foarte util pentru
viitoarele mamici, ajutandu-le sa inteleaga mai bine ceea ce
se intampla inainte si dupa momentul nasterii. In acest fel,
pot sa le ofere viitorilor copii un climat placut si adaptat la
necesitatile cerute de aparitia unui copil. Totul are o
succesiune logica si speram ca matarialul sa fie pe intelesul
tuturor.(este foarte adevarat ca unii termeni sunt mai greoi,
dar speram ca explicatiile sunt satisfacatoare).
Oricum, pe langa aceaste informatii, va vom oferii in
viitor si altele intr-o posibila rubrica "Mama si copilul".Dar sa
incepem calatoria cu primul pas.

EMBRIOLOGIA SI FAZELE INTRAUTERINE

Totul incepe odata cu patrunderea spermatozoidului in


peretii ovulului, cand se elibereaza cei 23 de cromozomi
complementari altor 23 emisi de ovul. Cromozomii sunt
formati din gene si impreuna alcatuiesc codul genetic al
individului. Genele formeaza segmente de acid
dezoxiribonucleic (A.D.N). Orice abatere de la aceste reguli
prezinta importanta pentru depistarea factorilor ce pot duce
la o dezvoltare aberanta in stadiile intrauterine si cu efecte
in evolutia ulterioara a omului.
Embrionul se dezvolta foarte repede. Chiar din primele
zile volumul sau creste de 8.000 ori, iar diametrul de
aproximativ 20 ori si paralel, se extinde masa celulara.
Deosebit de rapid se dezvolta celula nervoasa. Astfel, in
primele saptamani, celula nervoasa are un ritm de
multiplicare de circa 20.000 neuroni pe minut si ajunge sa
creasca, in luna a treia, la 30.000 neuroni pe minut.
Cresterea masei celulare se realizeaza prin producerea de
doua tipuri de celule - celule primare (germinale) si celule
exterioare de protectie.
Putem vorbi de doua perioade: o perioada fetala
timpurie, in care au loc numeroase modificari ce duc la
formarea celor trei straturi, ectoderm, mezoderm si
endoderm. In continuare, procesul de diferentiere continua.
Astfel, din ectoderm se vor forma celulele pielii, sistemul
glandular, parul si unghiile, organele senzoriale si sistemul
nervos. Din mezoderm iau nastere muschii, straturile interne
profunde ale pielii, sistemul circulator si cel excretor.
Endodermul formeaza stratul de constituire a majoritatii
organelor interne: plamanii, trahea, pancreasul, intestinele,
glandere salivare, glandele tiroide etc. Prin cresterea interna
a placentei se realizeaza functiile de protectie a embrionului
si de compatibiliate a anutritiei, oxigenatii si hidrolozarii. a
doua perioada este asa numita perioada fetala tardiva, in
care are loc o crestere intensa in marime a fatului si
dezvoltarea organelor de simt si a motilitatii.
Dar pe noi in organogeneza ne intereseaza in mod
deosebit dezvoltarea sistemului nervos- care este de
provenienta ectodermica. In a 15-a zi dupa conceptie se
formeaza pe fata dorsala a embrionului o ingrosare numita
placa neurala. Aceasta poseda o portiune cu peretii mai grosi
din care se va dezvolta encefalul, iar din partea ce are forma
unui sant invaginat ia nastere tubul neural ce se afunda in
mezoderm.
Se poate aprecia ca la 14 saptamani creierul uman este
relativ mare si proportional dezvoltat. Aglomerarile de
celuledevin tot mai mari si neuronii formeaza prelungiri
(axoni si dendrite) care apoi se vor structura in contacte
(sinapse) functionale legand zone si parti ale formatiunilor
nervoase. Prin dezvoltarea tubului neural se ajunge la
alcatuirea intregului sistem nervos.
Maduva spinarii este protejata de coloana vertebrala si
pe la 4-6 luni incepe mielinizarea intensa a terminatiilor sale
neuronale. Spre sfarsitul lunii a treia se dezvolta evident si
crerebelul. In luna a cincea se formeaza pe suprafata
emisferelor primele santuri; in luna a sapteascoarta
cerebrala dispune de 6 straturi celulare pe cea mai mare
parte. Ca urmare a dezvoltarii sistemului nervos si a
organismului in ansamblu apare o serie de reactii inca din
viata intrauterina. Spre exemplu, reactiile motorii difuze
apar pe la 9 saptamani, bataile cordului la 10 saptamani,
miscarile respiratorii la 12 saptamani, miscari ale traiectului
digestiv la 16 saptamani, miscari ale pleoapelor, buzele si
picioarelor la 16-20 saptamani (acele miscari pe care le simt
mamele si spun ca bebelusul "s-a miscat"), reactii vocale si
comunicative la 32 saptamani etc. Asemenea reactii se
produc cu intarziere sau sunt inhibate in conditiile actiunii
unor factori nocivi asupra gravidei sau atunci cand fetusul nu
are un mediu favorabil dezvoltarii. Factorii nocivi interni sau
externi, influenteaza negativ dezvoltarea copilului is dupa
nastere.

NASTEREA SI CONDITIILE DE NORMALIZARE

Nasterea normala se produce la circa 9 luni, dar exista si


situatii cand apar modificari care pot fi intr-o anumita
masura critice. Astfel, nascutii la 7-8 luni au o greutate de
circa 1500-2000gr. si se numesc prematuri. Pentru acesti
copii apar dificultati de adaptare in primele 5-6 saptamani,
dar in conditii optime de dezvoltare, ei recupereaza, in circa
2 luni handicapul de la nastere. Cand intervin unele conditii
nefavorabile in viata intrauterina, sau la nastere pot aparea
copii retardati numiti imaturi. Unii copii se nasc cu
handicapuri si atunci cand sunt nascuti la termen datorita
faptului ca asupra lor au actionat o serie de factori de risc:
- malnutritie a mamei;
- toxoplasmoze in organismul matern;
- infectii virale (la inceputul sarcinii), gripe asiatice,
rubeola;
- radiatii;
- parazitii;
- ereditate predominant parentala;
- cauze necunoscute.
Copiii normali se nasc la 9 luni si au o greutate cuprinsa
intre +/- 3.000-3.500gr. si o lungime de +/- 49-50cm. In
conditii normale infatisarea generala a noului nascut (la
termen) este relativ specifica. Ca atare, corpul este pliabil si
are tendinta naturala de asta pliat; capul este mai mare (de
4 ori lungimea corpului) si dispune de 6 fontanele (portiuni
osoase moi), membrele sunt relativ scurte, pielea este
rosietica si usor tumefiata, etc. In primele 3-5 zile are loc o
scadere in greutatea initiala cu 150-300gr. Dupa care se
revine la normal.
Cea mai mare parte a zilei noul nascut doarme. Somnul
se extinde pe 4/5 din 24 ore. Cu timpul raportul dintre roele
de somn si cele de veghe se va modifica. La 1 an copilul va
avea nevoie pentru refacere de 15-16 ore de somn zilnic.

DEZVOLTAREA TIMPURIE A COPILULUI

In aceasta prima etapa de viata, trebuintele de baza


(fiziologice) ale copilului au un rol foarte mare. Astfel, prin
formarea intervalelor alimentare se ajunge la constituirea
habitudinilor alimentare primare, care vor sta la baza
aparitiei altor trebuinte mai complexe. Ulterior, trebuintele
de aparare (supravietuire) devin active si incep sa se
exprime prin alte trebuinte cum ar fi cele de miscare si tipat.
Semnificativa este constituirea treptata a trebuitnelor
psihologice legate de prezenta adultilor si relationarea cu
acestia. Reflexul de orientare este pus in evidenta de
trebuinta de a simti, de a auzi, de a vedea, etc. Cu timpul,
trebuintele psihologice vor castiga tot mai mult in
importanta si vor constitui terenul de intretinere a
comunicarii si invatarii.
Prin dezvoltarea acuitatii senzoriale se ajunge la crearea
de impresii din lumea inconjuratoare si exprimarea de reactii
corespunzatoare. Senzorialitatea de contact este
reprezentata prin gust, miros si tact. Imediat dupa nastere
mirosul si gustul cunosc o dezvoltare accentuata, iar pe
masura ce copilul creste, simtul tactil devine foarte
important (copilul are tendita de a prinde orice obiect si de a
il baga in gura).
Prin dezvoltarea functionalitatii analizatorilor se
constituie si se organizeaza perceptia ca proces de
cunostere. Perceptia se structureaza sub forma a doua
modele:
-un model perceptiv-contemplativ prezent la 2 luni
-un model perceptiv-actional ce se vede inca de la 3 luni.
Pe masura dezvoltarii experientei perceptiv-senzoriale
se stimuleaza functiile mnemice si devin active
reprezentarile cu rezontante afective. Impreuna cu
perceptiile, reprezentarile contribuie la crearea imaginii
complexe si coerente a mediului inconjurator. Ca atare, se
imbogateste experienta copilului si se produc tot mai
frecvente actiuni bazate pe intentii. Copilul incepe sa caute
solutii pentru inlaturarea eventualelor obstacole ce il
impiedica sa isi realizeze intentia ajungand la o noua forma
de relationare cu mediul, prin intermediul unor forme ale
inteligentei.
Piaget a descris sase etape in dezvoltarea senzorial-
motorie, care duce la dezvoltarea psihica si la formarea
cadrului general de admitere a influentelor din mediul
inconjurator:
1.de la nastera la 1 luna, predomina reflexele, la inceput
cele neconditionate, apoi, pe bazalor se formeaza reflexele
conditionate;
2.de la 1 luna la 4 luni se produce acomodarea si
coordonarea relfexelor si se elaboreaza reflexe tot mai
complexe;
3.de la 4 luni la 8 luni se adopta procedee prin care se
lungesc perioadele de observare a lucrurilor din jur sau a
persoanelor interesante;
4.de la o luni la 12 luni se elaboreaza forme noi si mai
complexe de adaptare, in care rolul principal il joaca
anticipatia;
5.de la 12 la 18 luni se elaboreaza mijloace noi de
explorare si cunoastere bazate pe experienta activa;
6.de la 18 la 24 luni intervin mijloace de achizitie si
acomodare bazate pe combinatii mintale ce au mare valoare
formativa si informativa pentru dezvoltarea copilului.
In ceea ce priveste dezvoltarea miscarilor sunt
semnificative cele legate de pozitia verticala si mentinerea
echilibrului. Spre sfarsitul primului an cand se produc primii
pasi se adopta o pozitie verticala mai corecta. Se manifesta
dorinta de deplasare ce duce la dezvoltarea autonomiei si a
initiativei personale fapt marcat prin perfectionarea
coordonarii miscarilor antrenate in echilibrul deplasarii.
Oricum, este vizibil fapul ca din momentul in care copilul
este capabil sa se deplaseze singur, el vrea sa fie lasat sa se
plimbe peste tot si vrea sa descopere singur lucrurile din jur.
Pentru evolutia copilului comunicarea constituie una din
aspectele fundamentale ale adaptarii. Comunicarea nu se
reduce numai la realizarea ei prin vorbire (limbaj) caci in
aceasta etapa au importanta si reactiile nonverbale (CNV) in
care mimica, gestica, postura si paralimbajul sunt deosebit
de active. De exemplu la 3-4 saptamani se manifesta
zambetul ca expresie a CNV ce re loc prin asa numitul
"contact vizual" cu cei din jur. La 2 luni intervin momente in
care copilul isi intrerupe suptul pentru a zambi ca raspuns la
discursul afectiv al memei. Ulterior, pe la 4-5 luni, copilul
intelege unele aspecte ale comunicarii dupa mimica
adultului. Pe locul al doilea in contextul CNV se afla gestica
mainilor ce este mai variata dupa 6-7 luni si dominata de
intentii afective, refuz, situatii ceremoniale invatate, situatii
de contact social (salut). La aceasta se adauga intinderea
mainilor pentru a fi luat in brate, alte forme de mimica
pentru a exprima stari de disconfort, agatarea, exprimarea
afectiunii sau a conduitelor de abandon (tacerea, geamatul,
oftatul, tipatul).
Cu timpul comunicarea CNV se subordoneaza
comunicarii verbale. Ganguritul constituie forma incipienta a
vorbirii. EL cuprinde intai vocale neclare, apoi acestea devin
clare (a, e, i, o, u). Dupa 4 luni se produc articulari de
vocale cu consoane si diferentierea lor. Ultimul care se poate
ponunta este sunetul "R".
In jurul varstei de 5 luni incepe procesul de lalatiune ca
faza superioara a ganguritului. Lalatiunea este o intensa
emisie de repetitii de silabe. Spre sfarsitul lunii a 10-a
copilului este evident indreptata spre cuvinte care devin
elementele cele mai importante ale adaptarii si comunicarii.
Desi cele descrise mai sus sunt elemente relativ comune
pentru copiii pana la un an, nu trebuie sa uitam ca se pot
remarca multe diferente psihoindividuale. Acestea se
manifesta in aspecte dominante ale conduitelor astfel incat
se disting copii nervosi si iritabili, care au reactii vehemente
de disconfort in timp ce altii sunt toleranti la frustratii, veseli
si sociabili. Problemele cele mai dificile sunt legate de copiii
iritabili. Acestia, uneori, pot fi foarte sensibili si inteligenti,
dar ma putin cooperanti. Oricum, daca parintii sunt atenti
pot ajuta copilul sa depaseasca aceste momente si ulterior
sa devina foarte sociabili, integrandu-se foarte usor in orice
mediu.

Parcurgand primul an de viata al copilului, va invitam sa


continuati calatoria in cea de a doua etapa de viata numita
de specialisti "Perioada aneprescolara", in care vom incerca
sa facem o incursiune in a contura personalitatea copilului
de la 1 la 3 ani.