C8

EVALUAREA RESTAURĂRILOR TURNATE

DEFECTE DE TURNARE

Ambalarea şi topirea - turnarea protezelor unidentare sunt etape de laborator ce necesită o

mare acurateţe tehnică pentru a obţine rezultate corespunzătoare.
Erorile şi greşelile apărute în aceste etape pot compromite total sau parţial integritatea
restaurărilor.
Defectele pot fi minime, recuperabile sau majore, când este necesară refacerea pieselor
turnate. De aceea ele trebuie cunoscute, evaluate şi analizate din punct de vedere etiologic.
Imediat după dezambalare piesa turnată trebuie să fie atent evaluată sub lupă sau microscop.
Ea nu se va potrivi niciodată pe bont imediat după dezambalare. Inserată forţat, chiar şi cele mai
mici imperfecţiuni pot afecta bontul de gips. Astfel un bont poate deveni nefolositor în câteva
secunde dacă piesa turnată este inserată prematur.
În continuare vor fi prezentate principalele defecte de turnare.
Rugozităţile (fig. 33.1)
Suprafeţele pieselor turnate rezultate după dezambalare trebuie să fie netede, chiar dacă
ulterior necesită finisare şi lustruire.
Lipsurile sub formă de linii sau depresiuni provin de obicei din faza de machetare, dar sunt
trecute cu vederea. Ele necesită refacera piesei, în special dacă sunt poziţionate lângă margini, în
zona de închidere marginală.
Rugozităţile generalizate indică o distrugere a masei de ambalat din cauza temperaturii
excessive utilizate la eleiminarea cerii, utilizarea detensionantului în exces sau un raport redus
pulbere – lichid.
Proeminenţele sferice
Incluziunile de aer dintre machetă şi masa de ambalat produc proeminenţe sferice pe
suprafaţa piesei turnate.
Alte cause ale apariţiei unor mici noduli pe suprafeţele resturărilor sunt: vibrarea
insuficientă la ambalare, finisare insuficientă a machetei, lipsa utilizării detensionantului.
O vibrare exagerată poate determina apariţia de proeminenţe pe suprafaţa ocluzala.
In cazul în care sunt localizate pe suprafeţele interne, chiar şi cele de dimensiuni mici pot
limita aşezarea corecta a piesei turnare pe bont. Adesea ele pot fi înlăturate cu freze globuare. Când
acestea sunt mari sau situate pe margini, de obicei, este necesară refacerea restaurării.
Cheia evitării producerii sferelor este o ambalare atentă, utilizarea detensionantului, o
acoperire atentă cu masă de ambalat a machetei, sub vibrare. Piesele turnate obţinute prin ambalarea
cu materiale ce conţin fosfaţi sunt predispuse la asemenea imperfecţuni şi este nevoie de experienţă

Tehnologia Protezelor Unidentare 1

C8

şi atenţie pentru a obţine piese turnate fără astfel de defecte.

Proeminenţele lamelare
Formele lamelare sunt determinate de fisurile tiparului. Aceste fisuri apar ca urmare a unei
omogenizări insuficiente a masei de ambalat (raport pulbere/lichid crescut), forţă excesivă la
turnare, aburilor degajaţi printr-o încălzire prea rapidă sau precoce, înainte de finalizarea prizei
masei de ambalat, reîncălzirea tiparului, o machetă ambalată impropriu (prea aproape de marginea
ringului de turnare) sau manipulării brutale a ringului imediat după ambalare.
Lipsurile (fig. 33.3 şi 33.4)
Dacă o zonă de ceară este prea subţire (mai puţin de 0,3 mm), ceea ce se întâmplă rar pe
suprafeţele vestibulare ale coroanelor mixte, poate rezulta o piesă turnată încompletă.
Turnarea incompletă a unor machete de grosime adecvată poate rezulta datorită unei
încălziri neadecvate a aliajului, eliminării incomplete a cerii, răcirii exagerate a tiparului, forţei de
turnare insuficiente, cantitate insuficientă de aliaj, împraştierii aliajului.
Lipsurile piesei turnate (mai ales în zona marginală) pot fi cauzate de fragmente dislocate
din tipar. Acest lucru poate fi prevenit prin realizarea unui canal de turnare neted şi printr-o
pregătire adecvată pentru ambalare.
Poroziţăţile rezultate în urma contracţiei la solidificare apar dacă aliajul din canalul de
turnare se solidifică înaintea celui din tipar, ceea ce se întâmplă când canalul de turnare este prea
îngust, prea lung, incorect poziţionat sau când este turnată o cantitate mare de aliaj în absenţa unui
rezervor de aliaj. Gazele se pot dizolva în aliajul topit în timpul topirii şi lasă porozităţi.
Porozitaţi pot fi cauzate de presiunea aerului din tipar atunci când aliajul topit este introdus.
Acest incident este redus prin utilizarea unei mase de ambalat mai poroase, aşezarea machetei
aproape de marginea ringului (6-8 mm) şi utilizarea unei tehnici de turnare cu vacuum.
Discrepanţele marginale
Lipsa adaptării marginale poate fi cauzată de deformările apărute în timpul îndepărtării
machetei de pe bont. Ele pot de asemanea să rezulte datorită unei expansiuni crescute (tehnica
higroscopică) şi neuniforme a tiparuiui.

Inexactităţile dimensionase
Piesa turnată poate fi sub - sau supradimensionata. Atenţia asupra detaliilor este esenţială
pentru a obţine expansiunea corectă a tiparului. Coeficienţii de expansiune ai masei de ambalat
trebuie să compenseze coeficientul de contracţie al aliajului. Trebuie respectate procedeele de lucru
la dozarea şi prepararea masei de ambalat, utilizarea linerului pentru ring şi încălzirea tiparului.

Tehnologia Protezelor Unidentare 2

C8

ADAPTAREA SCHELETELOR PE MODELUL DE LUCRU.

PRELUCRAREA, FINISAREA ŞI LUSTRUIREA RESTAURĂRILOR PROTETICE TURNATE

O restaurare metalică turnată nu este pregătită pentru a fi trimisă în cabinet

imediat după dezambalare.
Tija de turnare trebuie înlăturată, iar zona de ataşare trebuie reconturată. Orice sferă sau
orice alte iregularităţi minore ce rămân pe suprafaţa piesei turnate trebuie eliminate.
Suprafeţele neprelucrate sunt relativ rugoase şi necesita o serie de proceduri de finisare şi
lustruire pentru a produce suprafeţe externe netede. Scopul este de a limita retenţia plăcii bacteriene
şi a facilita menţinerea sănătăţii ţesuturilor parodontale.
Procedurile de finisare sunt diferite pentru fiecare zonă a restaurării.
Este important ca aceasta sa se facă sistematic, pe toate suprafeţele.
În continuare vor fi prezentate etapele recomandate pentru prelucrare, finisare şi
lustruire:
1. Marginea internă
Pentru a preveni dizolvarea materialului de fixare, trebuie obţinută închidere marginală pe o
lăţime de 1 mm. Apariţia unui defect în această zonă poate reduce semnificativ longevitatea
restauraţiei. O bună adaptare se obţine din faza de machetare.
Dacă apare un defect în zona marginală, restaurarea va trebui refăcută. Acest lucru ar putea
presupune o şedinţă clinică suplimentară pentru realizarea unei noi amprente. Defectele pot fi
prevenite sau minimizate prin acordarea unei atenţii deosebite la finisarea marginilor machetei şi
printr-o ambalare atentă.
Chiar şi sferele mici în această zonă pot împiedeca o piesă turnată să se aşeze complet pe
bont. Atenta examinare sub lupă sau la microscop va permite identificarea interferenţelor.
Este esenţial să nu se forţeze inserarea restaurării pe bont deoarece orice plus determină deteriorarea
bontului dentar, care va fi astfel compromis. Sferele mici, pot fi înfaturate prin utilizarea extrem de
precauta a instrumentelor rotative de dimensiuni mici. Este nevoie de mare atenţie pentru a se evita
distrugerea marginilor.
2. Suprafaţa internă
Intre bont şi suprafaţa internă a piesei turnate nu ar trebui să existe niciun contact. Un spaţiu
uniform de 25 până la 35 μm este necesar pentru ca materialul de fixare sa fie uniform. Orice
contact trebuie identificat şi înlăturat prin şlefuirea selectivă a suprafeţei interne.
În condiţii normale, suprafaţa internă a unei piese turnate nu necesita finisare. Ea trebuie,
însă, verificată pentru depistarea plusurilor, înainte ca restaurarea să fie aplicată pe bont. Sferele pot

Tehnologia Protezelor Unidentare 3

C8

fi înlăturate cu o freză sferică mica. Sfera trebuie înlăturată complet într-o singură etapă, şi nu prin
reducerea succesivă a suprafeţei interne. În cazul în care persistă o proeminenţă cât de mică la
nivelul suprafeţei interne, prin inserarea forţată pe bont, fie se produce o distanţare marginală, fie se
deteriorează bontul.
De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită la inserarea unei piese turnate pe bont.
Orice forţă semnificativă care va deteriora bontul, va avea ca efect adaptarea piesei turnate pe bont,
însă nu pe dintele preparat.
Înlăturarea nediscriminatorie de material din interiorul oricărei piese turnate nu este o
alternativă acceptabilă. Acest lucru va duce la reducerea excesivă a retenţiei şi rezistenţei, iar
restaurarea va trebui refăcută.
Există diferiţi agenţi care permit identificarea unor contacte premature între piesa turnată şi
bont. Acestea includ vopsele solubile în apă, vopsele pe bază de solvenţi, precum şi spray-uri cu
pulbere (fig. 34. 4), elastomeri.
Aceşti agenţi trebuie aplicaţi ca o peliculă subţire pe suprafaţa internă a piesei turnate. După
aşezare pe bont aceşti agenţi vor indica contactul iniţial, în vederea şlefuirii. Indiferent de metoda
folosită, suprafaţa internă a piesei turnate trebuie întotdeauna curăţată temeinic înainte de fixarea
restaurării.
3. Tija de turnare (fig. 34.5)
Pentru restabilirea funcţiei şi morfologiei coronare corespunzătoare, canalul de turnare
trebuie secţionat, iar piesa turnata trebuie reconturată în zona de ataşare.
La tăierea tijei de turnare se foloseşte un disc de separare din carborund (fig. 34.6).
Tăierea trebuie efectuată circumferenţial, păstrându-se o zonă redusă în centrul tijei de
turnare. Această ultimă conexiune este ruptă prin răsucirea şi separarea sa de piesa turnata. Cleştii
de sârmă nu sunt indicaţi deoarece pot provoca distorsionarea piesei turnate. Orice exces în zona de
ataşare a tijei de turnare este înlăturat cu ajutorul discului, iar zona este şlefuită cu pietre şi discuri.
4. Ariile de contact proximale
Ariile de contact proxirnaie sunt ajustate il laborator, astfel încât ele să fie corecte (sau uşor
strânse) atunci când piesa turnată este verificată în cavitatea bucală.
Este nevoie de atenţie deosebită pentru prevenirea producerii în timpul finisării a unui
contact proximal excesiv de redus şi în consecinţă neadecvat.
Un contact ceva mai pronunţat, poate fi corectat cu uşurinţă în timpul evaluării clinice.
Contactele proximale pot fi reduse pe model prin răzuirea atentă a dintelui vecin cu un bisturiu.
Când se realizează piese turnate adiacente, acestea nu trebuie ajustate pentru a se aşeza
simultan pe modelul de lucru. În aceste condiţii, contactele proximale trebuie lasate uşor mai strânse
în laboratorul dentar. Pentru astfel de piese turnate multiple evaluarea clinică este efectuată succesiv

Tehnologia Protezelor Unidentare 4

 C8

şi individual. Ajustările sunt efectuate pentru fiecare piesă turnata în parte.

La ajustarea contactelor proximale, sunt utile benzile de articulaţie, care se aplică între
piesele turnate adiacente ori între piesă şi dintele adiacent (fig. 34.8).
Efectuarea acestei proceduri permite marcarea zonelor unde apar contacte premature, care
pot fi ajustate selectiv.
5. Suprafaţa ocluzală
Rapoartele ocluzale se restabilesc în relaţii statice şi dinamice faţă de arcada opusa.
Obţinerea unor contacte precise şi stabile nu necesită suprafeţe ocluzale metalice foarte bine
lustruite. Morfologia ocluzaia trebuie să asigure stabilitatea poziţiei şi să satisfacă toate cerinţele
ocluziei funcţionale.
Rapoartele ocluzale sunt verificate cu benzi subţiri de articulaţie
Ele trebuie să fie aceleaşi cu cele obţinute în etapa de machetare. În unele cazuri ocluzia
trebuie ajustată. Cauza poate fi revenirea elastică a cerii, care în cazul unor contacte strânse ale
machetei poate produce un contact ocluzal prematur al piesei turnate. Dacă în timpul etapei de
machetare contactele ocluzate sunt stabilite cu grijă, nu ar trebui să fie necesară ajustarea
semnificativă a ocluziei.
Ajustările ocluzale pot fi efectuate cu freze sau instrumente diamante de finisare în formă de
flacără. Pietrele de dimensiuni mari vor crea concavităţi nedorite pe suprafaţa ocluzală. Tehnica
corectă pentru ajustările ocluzale este refacerea anatomiei întregii creste sau a întregului cuspid, nu
şlefuirea numai a punctului de contact prematur sau de interferenţa. In acelaşi timp, orice
proeminenţe sferice trebuie înlăturate, iar şanţurile pot fi definite cu o freză de finisare ori cu o freză
mică globulară.
Înaintea începerii oricărei ajustări, practicianul trebuie să măsoare grosimea restaurării,
pentru a evita posibile perforări (fig. 34.11).
După definirea contactelor ocluzale, acestea nu trebuie modificate prin lustruire excesivă. O
lustruire pronunţată este esenţială pentru controlul plăcii pe suprafeţele axiale,
însă beneficiile sale sunt puse sub semnul întrebării în cazul suprafeţelor ocluzale ale pieselor turnate
metalice. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită acestei etape deoarece o ocluzie precisă, realizată
cu mare efort în etapa de rnachetare, poate fi uşor distrusă din excesui de zel de a „înfrumuseţa" piesa
turnata.
Dacă macheta a fost finisată cu grijă, va rezulta o restaurare turnata netedă, iar înlăturarea oxizilor
de suprafaţă cu o perie moale de sârmă va fi suficientă (fig. 34.12).
Suprafaţa va fi apoi lustruită cu perii, gume şi filţuri şi paste de lustruit (fig. 34.13).

Tehnologia Protezelor Unidentare 5

 C8

6. Feţele axiale (fig. 34.14).

Scopul acestei etape este obţinerea unor feţe axiale corect conturate şi netede, care să-i permită
pacientului să prevină în mod optim apariţia plăcii bacteriene.
Defectele de suprafaţă sunt înlăturate prin şlefuire cu freze, pietre abrazive sau cu gume (fig.
34.15). Cea mai eficientă metodă de şlefuire este o succesiune de materiale abrazive tot mai fine. La
folosirea materialelor abrazive se aplică o presiune redusă, iar instrumentul trebuie menţinut în rotaţie.
După ce toate iregularităţile suprafeţei au fost înlăturate, suprafeţele axiale ale restaurării
sunt lustruite cu perii şi paste, la viteze de rotaţie mai ridicate decât cele folosite la finisare.

7. Marginile externe (fig. 34.16)

Finisarea marginilor este esenţială pentru longevitatea restaurării,în consecinţă merită atenţie
deosebită. Obiectivul tuturor finisărilor restaurărilor turnate este obţinerea unei suprafeţe metalice foarte
bine lustruite, fără treaptă de tranziţie între restaurare şi dinte. Nerealizarea acestui lucru va compromite
controlul plăcii.
Acolo unde există acces, marginile se pot finisa direct pe dinte. Din nefericire, zonele unde
accesul pentru finisare este redus (din cauza relaţiilor proximale sau la nivel subgingival) sunt tocmai
zonele unde controlul plăcii va prezenta cele rnai multe probleme. De aceea, doar cele mai puţin critice
zone pot fi finisate intraoral. Un avantaj al coroanelor parţiale faţă de coroanele de înveliş turnate este
faptul că permit un acces mai bun pentru finisarea marginilor şi pentru controlul ulterior al plăcii.
Acele zone ale marginilor care nu pot fi finisate pe dinte sunt finisate pe bont. Trebuie avută
grijă sa nu se înlăture mai mult decât este strict necesar. Finisarea excesivă poate crea probleme de adaptare
finală şi poate compromite profilul de emergenţă al restaurării finite.
Muchia marginii nu trebuie distorsionată în timpul finisării. Finisarea trebuie efectuată prin presiune
uşoară a suprafeţei cu pietre de granulaţie fină. Aceasta este urmată de finisarea cu gume şi în final cu perii
şi paste de lustruit.
Prin lustruire niciodată marginile realizate incorect în etapa anterioară nu se pot corecta pentru a
deveni măcar acceptabile.

Tehnologia Protezelor Unidentare 6