Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Odată au întrebat-o pe maica dacă nu este târziu să fie astăzi înălţate biserici noi, la
care ea a răspuns:
- Deja ieri era târziu. însă Domnul a mai prelungit vremea pentru Rusia.
Şi, în general, maica nu o dată zicea că Domnul poate amâna împlinirea proorociilor.
Mult depinde de noi, credincioşii, de dispunerea noastră spre rugăciune, de
pocăinţă, de nevoinţa pentru curăţirea noastră.
Cu jumătate de an înainte de moartea sa, maica a spus că în ziua a patruzeci şi una după
moarte va veni miliţia (poliţia) şi nimic nu va mai putea fi luat. De aceea, ea a
binecuvântat ca totul să fie împărţit, până la ultimul lucru, ca la venirea gărzii de miliţie
casa să fie goală. Astfel s-a şi întâmplat în continuare.
- În mâini – lucrul, iar pe buze rugăciunea. Mai întâi de toate, rugăciunea, fiicelor!
- Cea mai mare şi mai grea nevoinţă este a te ruga pentru oameni. Trebuie să fii
răbdător, să te rogi, să te nevoieşti, fără a te lăsa influenţat de ceva, oricât ai fi de
certat şi bârfit. Există bârfire din stânga, de la cel viclean, dar există şi din dreapta –
de la cei apropiaţi. Ambele sunt grele, dar sunt folositoare şi chiar necesare. Toate cele
ce ni se trimit trebuie să le împlinim înaintea Ochiului lui Dumnezeu, cu gândul la
Maica Domnului, cu inima spre Dumnezeu. Nu e nevoie de nevoinţă exterioară, ci,
mai mult ca orice, de curăţirea inimii. Să nu-ţi permiţi niciun fel de viclenie, să fii
deschis cu oamenii. Şi să nu-ţi închipui nimic despre tine.
Odată, la maica Nila a sosit o călugăriţă din Siberia. În timpul zborului, au fost defecţiuni
la motorul avionului. Maica Nila i-a spus:
- Mai mult să nu zburaţi cu avionul, acum nu mai există nicio siguranţă. Mai bine
călătoriţi cu trenul.
Una dintre fiicele duhovniceşti ale maicii a întrebat dacă se poate merge în pelerinaj în
Ţara Sfântă şi aceasta i-a răspuns:
Cu multă durere vorbea maica despre femeile şi fetele care umblă în pantaloni:
In timp ce maica pronunţa aceste cuvinte, o femeie dintre cele prezente s-a gândit: „Ce
este rău în faptul că eu lucrez în grădină fiind îmbrăcată în pantaloni, doar aşa-i mult
mai comod?“. Maica imediat a reacţionat la acest cuget:
Când a fost botezat un prunc nou-născut, stareţa Nila i-a spus naşei:
- Aveţi grijă de el, de la doisprezece ani va trăi fără mamă. Maica mai spunea:
- Este de nepermis să-ţi părăseşti copiii. Oamenii nu înţeleg ce necaz mare este acesta,
nu vor să se pocăiască şi să se îndrepte. Va trebui cu sânge să-şi spele aceste păcate.
Nu se poate să abandonezi copiii, mamele sunt datoare să-şi hrănească pruncii.
(…)
Maica spunea:
Maica prezicea că vor veni timpuri când pe creştini, ca şi în zilele revoluţiei din
octombrie, îi vor întemniţa în închisori, rezervaţii şi îi vor îneca în mare.
- Atunci când vor începe prigoanele asupra creştinilor, grăbiţi-vă să plecaţi în exil cu
primul şuvoi, faceţi-vă luntre şi punte, dar să nu rămâneţi. Cei care vor pleca primii se
vor mântui. Toate acestea le veţi vedea cu ochii voştri, generaţia voastră va întâlni
venirea lui antihrist. Copilaşii mei, cât de milă îmi este de voi – plângea maica spunând
acestea. Dar adăuga: totuşi, slavă Domnului pentru toate!
Maica nu o dată vorbea despre viitoarele încercări, spunând că în vremurile instaurării lui
antihrist oamenilor le vor fi aplicate torturi de care din veac nu s-a mai auzit. Insă maica
descoperea ceea ce vedea cu ochii duhovniceşti nu pentru a înspăimânta, ci pentru a
întări în credinţă şi în nădejde în mila Domnului. Ea neîncetat spunea că Domnul
nu-i va părăsi pe cei credincioşi Lui şi-i va hrăni în vremea foamei, îi va mângâia în
scârbe, îi va adăposti, îi va îngrădi în necazuri şi îi va ajuta cu vrednicie să treacă
prin orice chinuri, prigoane şi munci. Amintindu-şi în aceste cazuri cuvintele
psalmistului David: Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele foametei se vor sătura
(Psalm 36: 19).
Odată, faţa maicii a căpătat brusc o expresie ameninţătoare de parcă ar fi văzut cu ochii
săi duhovniceşti ceva înspăimântător. Ea a lovit de câteva ori cu varga în podele, zicând:
- Uite ce au mai inventat! Pruncilor să le pună pecetea lui antihrist! Îngerul îi va răpune
pe cei care se vor încumeta să facă aceasta!
- Trebuie să aveţi grijă ca locuinţa să vă fie în apropierea bisericii. Numai aşa vă veţi
mântui. Când vă este greu acasă – fugiţi la biserică.
Cu ochii duhovniceşti, maica vedea că generaţia actuală şi cea care o va urma vor avea de
înfruntat încercări şi necazuri mult mai grele. Deseori ea povestea despre propria
experienţă de supravieţuire în condiţiile foamei din lagăr, când nu exista nici cea mai
mică rezervă de hrană:
- La venirea lui antihrist se va lăsa aşa o foamete, încât se vor epuiza cerealele. Trebuie
să pregătiţi flori de tei, urzică şi alte ierburi, să le uscaţi şi apoi să faceţi din ele ceai –
această fiertură va fi de ajuns pentru hrană.
Maica spunea că, la sfârşitul vremurilor, în locul Petersburgului, va fi mare. Moscova
parţial se va prăbuşi, în subterana ei se află multe goluri. Iar când au întrebat-o despre
casa şi orăşelul în care locuieşte, ea a răspuns:
- Din orăşel nu va rămâne nimic. Va rămâne căsuţa mea şi încă una. Va fi război,
distrugeri, însă căsuţa mea nu va fi distrusă. Eu nu voi vedea acestea, iar voi o să le
vedeţi. Iată, drumul spre Egorievsk va rămâne şi căsuţa mea, şi nu-i nimic lângă ea. În
timpul războiului, orăşelul va fi distrus.
- Sosi-va timpul când chinezii vor năvăli asupra noastră şi tuturor le va veni foarte
greu. Aceste cuvinte maica le-a repetat de două ori.
Dintre toţi sfinţii, maica îl iubea cel mai mult pe Sfântul apostol şi evanghelist Ioan
Teologul. Ea spunea că sfântul iubeşte Rusia şi că el va veni la noi în vremurile lui
antihrist. Unui fiu duhovnicesc maica i-a dat o astfel de rugăciune:
Doamne, fie voia Ta întru mine, păcătosul, în toate căile vieţii. Ajută-mi să-Ţi rămân
credincios Ţie până la sfârşit. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă pe
mine, păcătosul. Sfinte apostole Ioan Teologul, fii îndrumătorul meu, fii mijlocitor şi
rugător pentru mine înaintea Domnului şi a Preacuratei Sale Maici“.