Portofoliu la

Educaţia Civică

Burlacu Eugeniu
Clasa a 8-a ,,B”

Liceul Teoretic ,,Dante Alighieri”

Anul 2011

Cuprins
I. METODELE SI TEHNICELE DE DESCOPERIRE A EU-LUI
1.Chestionare , teste , anchete , metodici si jocuri de
cunoastere a personalitatii.
2. Tipuri, forme,scopuri educationale urmarite , legi de
protejare a familiei in cazuri dificile,valori de familie,arborele
genealogic.
3. Metode de invatare eficiente.
4. Metode de asigurare a succesului scolar.
II. DEMOCRATIA SI PRINCIPIILE SALE.
1.Principii si valori general umane.
2.Diverse tipuri de regimuri politice.
3.Drepturi si libertati cetatenesti.
4.Personalitati proieminente ale tarii noastre.
III.ECONOMIA DE PIATA.
1.Principii si forme de organizare.
2.Banii ca valoare economica.
3.Cum imi planific o proprie afacere.
IV.EDUCATIA ECOLOGICA.
1.Problemele globale ale mediului.
2.Problemele ecologice ale Reoublicii Moldova
3.Cai si solutii in rezolvarea problemelor ecologice.
V.EU IN CALITATE DE CETATEAN AL MILENIULUI III.
1.Punctele forte si punctele slabe ale personalitatii mele.
VI.CURIOZITATI.
1.Stiati ca...

1
 I. METODELE SI TEHNICELE DE DESCOPERIRE A EU-LUI

1.Chestionare , teste , anchete , metodici si jocuri de

cunoastere a personalitatii.
TESTUL GOOBIX
Bine ai venit! Scopul acestui test este acela de a încerca să reflecte pe cât posibil o trăsătură dominantă a
personalităţii tale. Ceea ce trebuie să faci este ca la următoarele întrebări să
alegi acea variantă pe care o consideri cea mai apropiată de realitate.
1) Dacă ai fi lăsat(ă) vreodată pe o insulă pustie cu doar câteva lucruri asupra ta printre
care un WALKMAN şi dacă ţi s-ar da posibilitatea de a alege un singur album audio pe
care să-l iei cu tine pe care l-ai alege?

H.I.M. - And Love Said No

TINA TURNER - All the best
BRITNEY SPEARS - Greatest Hits: My Prerogative
VARIOUS ARTISTS - The Best of House
BEATLES - Abbey Road
EMINEM - Loose Yourself

2) Ce tip de film ţi-ar plăcea să vizionezi într-o zi ploioasă?

un film horror o comedie un thriller

o poveste de dragoste o dramă nu-mi place să mă uit la televizor pe vreme rea

3) Care e culoarea predominantă în camera ta?

alb roz galben maro albastru negru

4) Să zicem că cineva ţi-ar da 1500$ spre a-i cheltui pe trei tipuri de obiecte. Cum
ai distribui această sumă?

1/4 pe haine, 1/4 pe mâncare, 1/2 electronice 1/4 pe haine, 0 pe mâncare, 3/4 electronice
3/4 pe haine, 0 pe mâncare, 1/4 electronice 1/2 pe haine, 0 pe mâncare, 1/2 electronice
1/2 pe haine, 1/4 pe mâncare, 1/4 electronice 0 pe haine, 0 pe mâncare, 1 electronice

5) Ce crezi că e cel mai probabil să fi fost într-o existenţă anterioară (cea mai
recentă)?

Nu cred în reîncarnare un războinic / o războinică un rege / o regină

un filozof un traficant / o traficantă de arme un ţăran / o ţărancă

Continuarea testului pe http://ro.goobix.com/tests/personalitate/

2
Ce tip de temperament ai?
Afla ce temperament ai. Alege una din cele doua afirmatii care ti se pare ca te caracterizeaza!

PASUL1
Sunt foarte impresionat chiar de lucruri marunte.
Sunt tulburat numai in situatii grave, deosebite.
PASUL2
Ma entuziasmez si ma indignez din nimic.
De obicei iau lucrurile asa cum sunt, pastrandu-mi calmul.
PASUL3
Cand vorbesc, in general ma aprind si ridic vocea.

Obisnuiesc sa vorbesc calm, asezat, fara graba.

PASUL4

Trec adesea fara motiv de la bucurie la tristete si invers.

Am o dispozitie egala. Imi vad de treaba, fara sa iau in

considerare atmosfera care ma inconjoara.

PASUL5

Uneori de emotie ma pierd, sunt ca si paralizat.

Asa ceva nu mi se intampla. Fac fata oricarei situatii.

REZULTATELE:
Daca ai ales la fiecare pas prima afirmatie esti o persoana
melancolica si plina de emotii.
DACA AI ALES LA FIECARE PAS A DOUA AFIRMATIE INSEAMNA CA AI
UN PIC DE SINGE RECE SI NU DORESTI SA TE EXPRIMI CU
EMOTIVITATE.

3
legi de protejare a familiei
Codul Familiei din REPUBLICA MOLDOVA
(punctele mai importantedin cod)
Capitolul 1
LEGISLAŢIA FAMILIALĂ
 Articolul 1. Legislaţia familială şi alte acte ce conţin
norme ale dreptului familiei
(1) Legislaţia familială constă din prezentul cod şi din alte acte normative adoptate în cazurile şi în
limitele prevăzute de acesta.
(2) Guvernul este în drept să adopte acte normative în domeniul dreptului familiei în cazurile
prevăzute de prezentul cod, de alte legi şi de decretele Preşedintelui Republicii Moldova.
(3) Dacă există divergenţe între prezentul cod şi convenţiile şi tratatele ce reglementează relaţiile
familiale, la care Republica Moldova este parte, au prioritate reglementările internaţionale.
Articolul 2. Principiile de bază ale legislaţiei familiale
(1) Familia şi relaţiile familiale în Republica Moldova sînt ocrotite de stat.
(2) Numai căsătoria încheiată la organele de stat de stare civilă (denumite în continuare organe de
stare civilă) generează drepturile şi obligaţiile de soţi prevăzute de prezentul cod.
(3) Relaţiile familiale sînt reglementate în conformitate cu următoarele principii: monogamie,
căsătorie liber consimţită între bărbat şi femeie, egalitate în drepturi a soţilor în familie, sprijin
reciproc moral şi material, fidelitate conjugală, prioritate a educaţiei copilului în familie, manifestare a
grijii pentru întreţinerea, educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor membrilor minori şi ale celor
inapţi de muncă ai familiei, soluţionare, pe cale amiabilă, a tuturor problemelor vieţii familiale,
inadmisibilitate a amestecului deliberat în relaţiile familiale, liber acces la apărarea, pe cale
judecătorească, a drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor familiei.
Articolul 3. Relaţiile sociale reglementate de prezentul cod
Prezentul cod stabileşte condiţiile şi modalitatea de încheiere, încetare şi declarare a nulităţii
căsătoriei, reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale născute din căsătorie,
rudenie şi adopţie, condiţiile, modalitatea, formele şi efectele protecţiei juridice a copiilor orfani şi a
celor rămaşi fără ocrotire părintească sau aflaţi în alte situaţii vulnerabile, precum şi alte relaţii sociale
similare celor familiale.
Articolul 4. Aplicarea legislaţiei civile
Pentru reglementarea relaţiilor personale nepatrimoniale şi patrimoniale dintre membrii familiei,
prevăzute la art.3, nereglementate de legislaţia familială, se aplică legislaţia civilă în măsura în care
aceasta nu contravine esenţei relaţiilor familiale.
Capitolul 2
REALIZAREA ŞI APĂRAREA DREPTURILOR FAMILIALE
Articolul 5. Egalitatea în relaţiile familiale
(1) Toate persoanele căsătorite au drepturi şi obligaţii egale în relaţiile familiale, indiferent de sex,
rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, apartenenţă politică, avere şi origine socială.
(2) Drepturile şi obligaţiile familiale sînt legate de titularii lor şi nu pot fi cedate persoanelor terţe.
Articolul 6. Realizarea drepturilor şi îndeplinirea
obligaţiilor familiale
(1) Cetăţenii îşi realizează de sine stătător drepturile ce le aparţin şi iau naştere din relaţiile
familiale, dacă prezentul cod nu prevede altfel.
(2) Realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor familiale nu trebuie să lezeze drepturile,
obligaţiile, libertăţile şi interesele legitime ale altor membri ai familiei şi ale altor cetăţeni.
Articolul 7. Ocrotirea drepturilor familiale
(1) Drepturile familiale sînt ocrotite de lege, cu excepţia cazurilor cînd acestea sînt realizate
contrar destinaţiei sau contrar prevederilor legale.
(2) Drepturile familiale sînt ocrotite de autorităţile abilitate ale administraţiei publice, iar în
anumite cazuri şi de instanţele judecătoreşti.
(3) Mijloacele de ocrotire a drepturilor familiale sînt stabilite de prezentul cod, de alte legi şi acte
normative.

Metode de invatare eficiente.

Metode de învăţare clasice
 Modul de însuşirea a unor materii nu ţine strict de capacitatea intelectuală sau mintală a
individului. Uneori, capacitatea de reţinere a unei informaţii într-un mod excepţional, este
rezultatul unei metode de învăţare eficiente, utilizate în cadrul învăţării.
Specialiştii spun că, în perioada sesiunilor - dulciurile, în special ciocalata este cel mai
indicat „medicament“ contra stresului. De fapt, modul de a reţine cel mai eficient ţine totuşi
de starea spirituală, în care se află individul.Atunci cand suntem presaţi de problemele
cotidiene, cand avem pe cap o sumedenie de alte lucruri neterminabile, nu mai ştim unde ar
mai încăpea şi însuşirea de noi cunoştinţe. De aceea, cand ne propunem să învăţăm, trebuie
neapărat să avem mintea limpede, detaşată de toate cele cotidiene.Claritatea minţii şi
liniştea sufletească sunt cele care ajută la o învăţare mai rapidă şi eficientă.Pentru ca
materia să fie înţeleasă ca atare, trebuie să renunţăm la informaţia acumulată din baza de
date a oricărei persoane, pentru a permite acumularea de cunoştinţe noi. Acest fapt,
determină fenomenul de uitarea a unei materii învăţate de ceva timp, ceea ce reprezintă un
fenomen normal.Atunci cand învăţăm, nu trebuie decat să ne gandim la materie pe care
dorim să o însuşim şi scopul pentru care dorim acumularea materiei noi.Nu mai este nevoie
de nopţi nedormite, de picioare ţinute în apă rece, ci doar de o detaşare de cele exterioare şi
lumeşti, şi concentrarea asupra materiei.

O metoda eficienta de invatare

Multi copii se plang pentru ca iau note mici, pentru ca nu reusesc sa asimileze informatia
transmisa de profesori la clasa sau pur si simplu pentru ca materia e mult prea stufoasa si nu
au timp suficient sa o parcurga in intregime. Iti propunem o metoda foarte simpla prin care ai
putea sa-ti ajuti copilul sa asimileze intr-un mod mai structurat materialul de invatat.
Aceasta metoda poarta numele de RICAR, iar initialele provin de la cele 5 etape:
1. Rasfoire generala.2. Intrebari.3. Citire activa.4. Amintire.5. Recapitulare.
Iata aceste etape prezentate detaliat:
1. Rasfoirea generala se refera la trecerea in revista a principalelor informatii si concepte
transmise la clasa. De asemenea, paragrafele introductive, cuprinsul, schemele prezentate,
dar si concluziile trebuie sa fie parcurse cel putin o data. In acest fel vom obtine o idee
generala asupra continutului predat de catre profesor.
2. Intrebarile se refera la valoarea de adevar a celor prezentate la clasa si a nelamuririlor pe
care copilul tau ar putea sa le aiba privind continutul lectiei. Rolul si utilitatea practica sunt
expuse in intrebari deseori de copii. Intrebarile din aceasta etapa este bine sa fie
redirectionate catre textul pe care copilul il are de citit si invatat. Astfel, intrebari de genul
“De ce autorul a pus un astfel de titlu?”, “Nu exista o metoda mai usoara prin care sa rezolvam
problema X?” , uneori pot sa aduca raspunsuri ineditedsi aceasta intreaga etapa s-ar putea
transforma intr-un proces de invatare prin descoperire.
3. Citirea activa este in principiu foarte legata de etapa anterioara. Astfel ca, atunci cand
citeste un text ar fi ideal sa incerce sa dezbata informatiile prezentate, sa descopere ideile
principale si pe cele secundare din text sau din continut, sa lege ideile noi de ce le deja stiute
sau sa descopere relatiile cauza-efect dintre concepte.
4. Amintirea vizeaza rememorarea continutului memorat, dar si luarea de notite la sfarsitul
lecturarii. Scopul acestei etape este de a putea expune la final, ideile principale, dar si de a
putea raspunde la intrebarile profesorului, ora urmatoare. Astfel, dupa o parcurgere a
intregului continut de invatat se poate trece la memorarea titlurilor si subtitlurilor, a
conceptelor principale despre care se vorbeste in text. Un sfat pe care ar fi bine sa-l urmeze
este de a trece progresiv de la ideile principale spre cele secundare, cu amanunte si detalii.
Schitele, diverse sublinieri sau incercuiri ale anumitor cuvinte sunt foarte utile.
5. Recapitularea este ultima faza si presupune a relua ideile principale. Se pune accentul pe
ce este esential si se reiau pe scurt ideile memorate in etapele anterioare.
Acestea sunt etapele metodei RICAR. Fiecare trebuie respectata si parcursa in intregime.
Performanta depinde de parcurgerea etapei anterioare.

5
Metode de asigurare a succesului scolar.
Asigurarea succesului scolar prin evaluarea formativa
 Inv. Aurelia Deju

Succesul şcolar angajează întreaga personalitate a elevului şi este dependent

de interacţiunea mai multor factori biologici, psihologici, pedagogici, socioculturali,
stresanţi etc. Promovarea succesului scolar poate fi realizata printr-un ansamblu de
strategii la nivelul macrosistemului de invatamant, al unitatilor scolare, al profesorilor
si al elevilor. In dinamismul sau, procesul de invatamant necesita masuri ameliorative,
de la o secventa la alta, potrivit principiului reactiei asupra cauzei. In cazul invatarii
scolare, data fiind relatia dintre cei doi agenti, educat-educator, valoarea intluentelor
educationale trebuie comparata continuu cu valoarea reactiilor. Comparatia valorilor
este insotita simultan de intrarea in posesie a informatiilor necesare constatarii si
diagnosticarii, оn baza carora se elaboreaza decizia menita si amelioreze procesul prin
eliminarea elementelor slabe. Iata deci importanta evaluarii-proces obiectiv care
apreciaza trecerea elevului de la starea actuala la urmatoarea preconizatг mai buna.
Dupa modul de integrare al verificarii si evaluarii in procesul de оnvatamant, distingem
3 modalitati ilmportante: evaluarea initiala, evaluare sumativa si evaluare continua
(formativa). Evaluarea formativa este tipul cel mai adecvat pentru invatamantul primar.
Importanta evaluгrii formative decurge din caracteristica scolarului mic; aceea ca el
simte nevoia de confirmare a calitatii rezultatului obtinut dupa оnfaptuirea unei sarcini.
El cere "avizul" invatatorului daca, cumva, acesta l-a omis din campul observatiei sale.
Din punct de vedere al invatatorului, evaluarea corectiva este un instrument important,
pentru ca permite adaptarea continua a metodei la situatia constatata. Constatarea si
diagnosticarea se realizeaza "din mers", sistemul se elibereaza, fie prin feed-back
pozitiv fie prin feed-back negativ. Evaluarea formativa constituie pentru invatatori o
modalitate eficienta de cunoastere a particularitatilor individuale ca: gradul de
concentrare si stabilirea atentiei, capacitatea de efort voluntar, cantitatea operatiilor si
deprinderilor psihomotorii, etc. In primele doua clase primare, evaluarea corectiva are o
pondere mult mai mare in raport cu activitatea de predare. Chiar elevul din clasa I
apreciaza mai mult actiunile de control decat masurarea rezultatelor in sine, care capata
alta valoare in clasele urmatoare. Insa aceasta atitudine, desi eficienta la inceput,
necesara pentru integrarea optima a elevilor in procesul instruirii, continuata in acelasi
stil in clasele urmatoare, creeaza elevi dependenii, fara deprinderi de munca individuala
intensa, fara incredere in propriile forte, fara afirmare. Asa se explica faptul ca si оn
clasa a V-a ei asteapta sa li se puna un lant de intrebari, sa fie sprijiniti la fiecare pas, sa
nu aprecieze obiectiv si exigent rezultatele. Efectele pozitive ale evaluгrii formative sunt
in beneficiul ambilor agenti, elev-оnvatator. Pentru elev, beneficiul consta оn faptul ca ii
sunt declarate la timp "punctele slabe", оnainte de a se constitui оn cauze ale eєecului
scolar, iar invatatorului i se ofera prilejul de a-si pune mai mult in valoare potentialul

6
II. DEMOCRATIA SI PRINCIPIILE SALE.
Democraţia (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de
la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voinţa poporului. Principiile de
bază ale democraţiei sunt votul universal şi suveranitatea naţiunii.

De esenţa democraţiei moderne ţine respectarea drepturilor omului (egalitatea în faţa legii, dreptul la opinie
etc.), pluripartidismul, limitarea şi separaţia puterilor în stat.

În ziua de astăzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democraţie liberală, dar există multe
alte varietăţi iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democraţie este utilizat de obicei în
contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile şi altor organisme sau entităţi, cum ar fi universităţile,
sindicatele, companiile publice sau organizaţiile civice. Pe plan politic, democraţia se defineşte ca regimul politic
fundamentat pe principiul suveranităţii naţionale (naţiunea conduce statul prin reprezentanţii săi aleşi, pe
principiul separării puterilor în stat, pe principiul egalităţii tuturor în faţa legii. Democraţia este inseparabilă de
respectarea drepturilor omului şi ale cetăţeanului. Democraţia modernă are la bază trei modele istorice din sec.
XVII-XVIII (englez, american, francez)

Un element important al democraţiei este constituţia. Acest document, votat de către popor prin referendum
organizat în mod liber, reglementează drepturile şi libertăţile individului într-un stat şi defineşte limitele puterii a
conducătorilor aflaţi în diferite funcţii din stat şi din guvern, defineşte politicile fundamentale şi stabileşte
structura, datoria şi puterea guvernului.

Principiile democratiei
Principiile democratice orienteaza actiunea politica in functie de
anumitevalori. Pe baza lor sunt concepute si puse in practica
mecanismele democratice,precum votul sau organizarea si functionarea
autoritatilor publice. Astfel deprincipii sunt:
 Autoritatea este prezenta in relatiile dintre oameni atit in viata privata,
cit si in
viata publica. Autoritatea inseamna puterea legitima a cuiva de a-si
impunepropria vointa celorlalti. Instatul democratic autoritatea este mult
diferita deexercitarea puterii intr-un regim totalitar sau autoritar.
 Libertatea este capacitatea persoanelor de a actiona in conformitate
cu propria
lor vointa si de a alege astfel modul de actiune propriu. Intr-o
societatedemocratica liberala, libertatea este valoareafundamentala, dar
ea esteasociata cu responsabilitatea pentru propriile actiuni si cu
necesitatea calibertatea propriesa nu fie folosita in dauna libertatii
celorlalti.
 Responsabilitatea–fiecare cetatean raspunde pentru faptele sale si
pentruconsecintele acestora, iar cei aflati la putere trebuie sa
deasocoteala celor care i-au ales sau i-aunumit pentru indeplinirea
mandatului lor. 7

Dreptatea-respectarea de catre autoritati si de catre cetateni a normelor
morale
si juridice bazate pe drepturile omului si pe prevederile constitutionale.
 Proprietetea este o relatie intre persoane si bunuri care implica
posesia,
utilizarea si dispozitia. Totodata, ea presupune puterea de a dispune si
putereade vinzare si donatie. In democratiile liberale, dreptul la
proprietatea privataeste general garantat prin Constitutie.
 Principiulpluralismului se refera la existentamai multor centre
efective de
putere, in opozitie cu unul singur, precum in statele nedemocratice.
Forme alepluralismului in societatile democratice suntpluralismul politic
(mai multepartide, doctrine etc.) si religios (mai multe biserici si culte).
 Principiul separarii puterilor in stat asigura exercitarea puterii
politice in mod
divizat de catre mai multe autoritati publice diferite,care au functii
specifice.
Acest principiu previne folosirea puterii in mod abuziv.
 Reprezentativitatea-democratiile moderne functioneaza ca democratii
reprezen-tative, in care deciziile politice sunt luate in numele cetatenilor
decatre reprezentanti ai acestora, investiti prin vot cu increderea lor. In
anumitesituatii cetatenii pot depinde direct.
 Participare-democratiile participative se manifesta printr-un interes
crescut al
cetatenilor pentru treburile publice si prin implicarea lor concrete in
luarea
deciziilor care privesc soarta unei comunitati.
 Domnia legii-cetatenii unei societati democratice se supun legilor,
deoarece
acestea sunt elaborate, chiar daca indirect, de catre ei insisi. Intr-o
societate
democratica, nimeni nu este mai presus de lege, iar controlul puterii se

Diverse tipuri de regimuri politice.

Regimul politic reprezintă raportul politic de dominare a societăţii, exprimă multitudinea de forme în
care acesta se manifestă, reuneşte ansamblul relaţiilor dintre formele sociale de conştientizare,
organizare şi promovare a scopurilor ei1. Literatura politologică prezintă multiple modalităţi de
concepere şi definire a regimului politic. Astfel, G. Burdeau consideră că regimul politic depinde de
sistemul de guvernare, în vreme ce Raymond Aron remarcă faptul că fenomenul partidelor devine
esenţial deoarece unicitatea sau pluralitatea acestora este criteriul determinant în constituirea şi
structurarea guvernării.
În Antichitate, principala concepţie privind tipologia formelor politice a fost dată de filozoful Aristotel.
Această tipologie se regăseşte în trei categorii de bază: guvernarea de către o singură persoană, de
către minoritate şi cea a majorităţii, fiecare categorie prezentându-se sub forma monarhiei sau
tiraniei, aristocraţiei sau oligarhiei (cei bogaţi deţin puterea, iar cei săraci sunt excluşi din viaţa
politică) şi democraţiei sau politeia (regimul egalităţii), aceste categorii acţionând în favoarea
societăţii sau pentru sine. Aristotel analizează caracteristicile acestor tipuri de forme politice: tirania –
tiranul acţionează în favoarea propriului interes, în cazul oligarhiei minoritatea acţionează în favoarea
societăţii, democraţia – majoritatea acţionează în favoarea majorităţii şi nu în favoarea comunităţii.
Pentru Aristotel democraţia este regimul săracilor, întrucât cei bogaţi sunt mult mai puţini decât cei
săraci. Montesquieu renunţă la gândirea aristotelică, pentru că el crede că regimul politic este un
mariaj între natură şi principiu. El conservă existenţa sau absenţa legii. Regalitatea este supusă legii;
în cazul despotismului legea este absentă. Autorul francez identifică câte un principiu pentru fiecare
regim: republica – virtutea – cei care conduc trebuie să aibă virtute, monarhia – onoare, despotismul
– oamenii sunt dominaţi de teamă2.
Pentru Raymond Aron diferenţa între regimuri nu este dată de numărul oamenilor care exercită
puterea, ci de numărul de partide care există. Fără respectul egalităţii şi fără compromis regimul nu
poate exista.
J. Louis Quennonne are o altă definiţie a regimului. Acesta este ansamblul ordinii ideologice
instituţionale şi sociologice care formează un guvernământ într-o ţară pe o perioadă determinată şi
are patru componente esenţiale: principiul legitimităţii, structura instituţională, sistemele de partide,
forma şi rolul statului3.
În zilele noastre, sistemul politic internaţional suferă anumite schimbări – vechile certitudini se
destramă, ideologiile tradiţionale şi dihotomiile politice îşi pierd semnificaţiile. Distincţia desuetă între
stânga şi dreapta este lipsită de orice înţeles. Revoluţiile din 1989-1991, cu boarea lor postideologică
şi antiutopică, au anulat aceste linii de demarcaţie convenţionale, tributare, în mare măsură,
moştenirii spasmelor politice franceze de la sfârşitul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea. Omenirea
este confruntată din nou cu probleme precum valoarea şi oportunitatea progresului tehnologic, rolul
partidelor în politica democratică şi posibilitatea instaurării unor noi forme de organizare umană,
dincolo de partide, naţiuni sau state etnice.
Majoritatea politologilor disting trei tipuri de regim politic:
* liberale: ce corespund societăţii occidentale;
* totalitare: cărora le sunt proprii monopolul unui singur partid, ideologia de stat unică, intangibilă şi
monopolul statului asupra întregii activităţi economice, sociale, educaţionale şi de cultură, totul este
judecat după criterii ideologice şi politice;
* autoritare: specifice noilor naţiuni, pe cale de a-şi defini structurile politice.
Politologul francez Maurice Duverger distinge ca tipuri politice cele autocratice, democratice, mixte,
care, la rândul lor, se diversifică în regimuri mixte prin juxtapunere, prin îmbinare şi prin fuziune4. În
vreme ce autocraţia, sub toate formele ei, presupune, pentru a se naşte şi a se menţine, o anumită
concepţie despre putere, ceea ce determină ca regimurile autocratice să se sprijine pe iraţional, iar
regimurile democratice se înfăţişează ca un efort pentru stabilirea edificiului guvernamental pe baze
raţionale. Raportând democraţia la funcţiile regimului politic, M. Duverger sublinia că aceasta nu
înseamnă doar dreptul de a participa din când în când la alegeri, ci presupune egalitatea din punct de
vedere social, economic şi un ansamblu de instituţii prin care masele să poată realmente realiza
politica, să poată conduce. Funcţiile de tipologie ale regimurilor politice au fost:
* adunări consultative cu rolul de a formula deciziile de care guvernul este liber să nu ţină seama;
* adunări deliberative care adoptă direct decizii obligatorii;
* adunări democratice – alese;
* adunări autocratice – numite, ereditare, cooptate;
* camera unică sau sistem bicameral, camera corporativă alături de o cameră democratică de tip
normal, astfel că oficial sistemul pretinde să asigure o reprezentare a profesiilor, a grupurilor sociale,
servind la diminuarea influenţei partidelor politice şi la restrângerea democraţiei.
Edward Shils distinge două tipuri intermediare între cei doi poli extremi ai regimurilor democratice şi
totalitare – democraţiile tutelare caracterizate prin hipertrofia executivului şi oligarhiile în curs de
modernizare marcate de dominaţia unui grup militar sau birocratic pe care nu-1 interesează
democratizarea ţării. Acestor patru tipuri, E. Shils le-a adăugat un al cincilea, pe cale de dispariţie:
oligarhia tradiţională.
Clasificarea regimurilor politice se raportează frecvent, prin contribuţia unor autori recunoscuţi în
cercetarea politicului (E. Finer), la următoarele criterii:
1) cât de implicat este publicul în procesul de guvernare, ceea ce reprezintă dimensiunea participare
– extindere;
2) până la ce punct masele se supun conducătorilor lor de frică sau din convingere, aceasta fiind
dimensiunea constrângere – persuasiune;
3) în ce măsură sistemul îi obligă pe guvernanţi să reflecte valorile masei sau îi autorizează să le
omită în numele comunităţii şi al valurilor viitorului, constituind dimensiunea ordine –
reprezentativitate.
În urmă cu aproximativ 70 de ani, Lord Bryce vedea în democraţie o formă de guvernământ
compatibilă cu „firea umană”, care se îndreaptă treptat, dar decisiv, spre ţările „lumii civilizate şi chiar
mai departe”. Cu toate acestea, în anii ’80 doar 35 de regimuri politice erau într-adevăr democratice.
O mişcare puternică de democratizare a apărut abia recent în America Latină, sudul Europei şi Asia.
Democraţie înseamnă „guvernare de către popor”. Constă din echitate politică şi participarea tuturor
în procesul politic şi garantarea libertăţii individului. Regimurile democratice se caracterizează prin
competiţie deschisă pentru obţinerea puterii politice între grupuri autonome şi grupuri organizate, care
iau naştere în mod spontan în societate. Cei care câştigă competiţia sunt responsabili în faţa
întregului electorat. Competiţia este susţinută prin intermediul partidelor politice şi al alegerilor
democratice care determină sprijinul popular al fiecărui competitor.
Premisele de bază ale democraţiei sunt stabilirea unor limitări ale puterii statului şi responsabilitatea
elitelor conducătoare faţă de întregul popor. Cele două premise sunt tratate pe larg în Constituţie.
Toate democraţiile funcţionează pe baza unui set de reguli care au fost aprobate şi general acceptate
de către popor. Constituţia defineşte limitele şi scopurile guvernării ca şi mijloacele, procesele şi
procedurile prin care vor fi obţinute. Ea este legea fundamentală a unui stat şi încălcarea ei este
pedepsită de instituţiile abilitate5.
Esenţa autoritarismului constă în faptul că puterea nu este disputată. Deşi regimurile autoritare sunt
relativ uşor de distins de cele democratice, nu e la fel de uşor să se stabilească criterii de analiză prin
care să se diferenţieze regimurile autoritare între ele. Acest lucru e valabil în special în cazul unui tip
particular de regim autoritar, şi anume regimul totalitar. Cele două tipuri de autoritarism sunt: unul
conservator în care elitele politice şi regimul pe care îl sprijină şi căruia îi dau substanţă încearcă să
menţină forţele societale dominante, în special structura claselor sociale. În acest tip de autoritarism
defensiv, conducerea politică încearcă să menţină status-quo-ul existent împotriva forţelor noi care
încearcă să impună schimbări7.
Al doilea tip de autoritarism este cel radical. Acesta este transformator şi mobilizator, care impune
schimbări în structura socială. Este asociat cu grupuri sau clase noi care încearcă să
înlocuiascăstatus-quo-ul existent. Toate formele de autoritarism se caracterizează prin instabilitate.
Există un conflict între elitele politice aflate în competiţie, unele încercând să se menţină la putere, iar
altele să obţină puterea. Conflictul se poate muta şi pe plan economic, atunci când intervine lupta
între elitele politice şi cele economice.
În regimurile autoritare, ca şi în cele totalitare, organizarea conducerii se caracterizează prin
concentrarea puterii în mâinile unei elite politice limitate numeric. În multe regimuri autoritare există o
distincţie clară între stat şi societate. Se permite existenţa grupurilor autonome, mai ales a celor care
au apărut înaintea regimului, de exemplu, Biserica şi multe grupuri politice active, lucruri ce dau o
uşoară senzaţie de pluralism politic.
În regimurile totalitare statul pătrunde şi anihilează forţele din societate, fiind înfiinţate noi instituţii
care să supună toate forţele societale controlului nelimitat al elitei conducătoare. Acest lucru se
obţine prin pătrunderea intereselor şi a asociaţiilor, desfiinţându-le pe unele, remodelându-le pe altele
şi punând bazele altora8.
Controlul şi acapararea totalitară a societăţii se extinde asupra economiei, educaţiei, culturii, religiei şi
chiar asupra familiei. Elitele totalitare tind să devină extrem de ideologice în scopurile pe care şi le
propun. Deseori sunt utopice şi transcendentale, deci radical diferite de valorile şi scopurile societăţii
pe care vor să o controleze şi să o modifice. Ideologia este extrem de mobilizatoare. Ce înseamnă
acest lucru? Mobilizarea este intensificarea participării. Este procesul prin care regimul determină cât
mai mulţi cetăţeni să se implice activ în viaţa publică. Regimurile totalitare, dimpotrivă, încearcă prin
eforturile de a mobiliza populaţia, de a-şi impune ideologia şi de a organiza consimţământul să
dezvolte un consens popular larg, dar nu în sens democratic, ci e vorba doar de o aprobare din
partea populaţiei.
Printre avantajele democraţiei se numără următoarele elemente: participarea efectivă a populaţiei la
procesul de luare a deciziilor; prezenţa unor elite care guvernează societatea cu sprijinul acesteia,
guvernare ce presupune responsabilitate şi limite, prezenţa mai multor forţe politice legal recunoscute
care luptă pentru acapararea puterii politice, structurarea unei ideologii bine definite, organizarea
instituţiilor statului pe principiul separaţiei puterilor în stat şi structurarea relaţiilor dintre acestea,
existenţa unor principii care stau la baza democratizării, cum ar fi principiul descentralizării, principiul
separaţiei puterilor în stat sau principiul autonomiei locale, specificarea exhaustivă a unor drepturi şi
libertăţi fundamentale, economia de piaţă, unde liberul schimb duce la o dezvoltare
economică.Dezavantajele regimului democratic sunt în esenţă următoarele: existenţa unui aparat
birocratic puternic prin distribuţia de posturi publice în scopul recrutării sau fidelizării clientelei politice;
extinderea corupţiei şi necesitatea ocultării ei, ce împinge sistemul comunicării politice către
disimulare, către minciună. Statul democratic are rolul de a permite dezvoltarea libertăţilor personale,
cărora le trasează nişte limite legale de manifestare şi nu le prescrie ca o reţetă modul de folosire.
Ceea ce regimurile autoritare numesc „clişeu liberal” nu e decât imaginea societăţii normale, legătura
normală dintre stat şi societate, chiar şi atunci când acest stat nu este unul democratic, adică atunci
când puterea politică nu este aleasă liber9. Regimurile autoritare se liberalizează mult mai rapid decât
un regim totalitar. În plus, guvernele din regimurile autoritare pot fi înlăturate mult mai uşor şi mai des
decât cele din sistemele totalitare. Instabilitatea, conflictul dintre stat şi societate, lipsa
pluripartitismului, lipsa participării active a societăţii la procesul de luare a deciziilor, etatismul
exagerat, economia centralizată sunt doar câteva dintre dezavantajele regimurilor de tip autoritar10.
Eşecul comunismului ca ambiţie revoluţionară, naufragiul tiermondismului şi al socialismului odată cu
perpetuarea realizărilor capitalismului a impus democraţia ca unic regim politic adevărat. Noul val al
democraţiei s-a extins de-a lungul anilor ’80 în toate cele trei tipuri de societăţi existente: societăţile
democratice dezvoltate, societăţile în curs de dezvoltare şi societăţile comuniste. În societăţile
democratice, progresul constă în faptul că democraţia nu mai este contestată din însuşi interiorul
principiului. Revoluţionarii radicali au dispărut, cu excepţia teroriştilor, capabili să facă mult rău, dar
incapabili de a ajunge la putere. Stânga democratică a părăsit marele vis al reconcilierii socialismului
cu libertatea. Capitalismul a încetat să mai fie înţeles ca o noţiune indecentă şi stânga însăşi
recunoaşte necesitatea deducerii intervenţiei statului în economie.
Ţările lumii a treia, în anii ’80, au reuşit să treacă peste conceptul tiermondist ce desemna, pe de o
parte, o explicaţie marxistă a subdezvoltării înţeleasă ca exploatare a lumii a treia, şi, pe de altă
parte, justificarea dictaturilor progresiste revoluţionare şi socialiste ca fiind singurele în măsură să
organizeze economia ţărilor sărace. Prin contrast, dictaturile de dreapta, nesocialiste, par compatibile
cu dezvoltarea economică şi mai apte să evolueze către democraţia politică. Coreea de Sud, Filipine,
toate dictaturile necomuniste din America Latină se întorc spre regimuri reprezentative bazate pe
alegeri libere. Îna doua jumătate a deceniului 1980-1990, valul democraţiei şi-a făcut apariţia în chiar
central bastioanelor comuniste. La Varşovia, în august 1989, pentru prima dată în Europa ultimilor
patruzeci şi trei de ani, un partid comunist acceptă să devină – fără război civil şi fără intervenţie
străină – minoritar într-un guvern dominat de necomunişti. Toată această evoluţie arată că şi în cazul
regimurilor democratice schimbarea unui regim autoritar este determinată de percepţia de către
populaţie a unei crize în activitatea regimului şi de imposibilitatea regimului de a o rezolva. Această
criză e de regulă de natură economică. Înfrângerea în război a unui regim militar poate constitui un
motiv întemeiat pentru iniţierea procesului de schimbare a regimului. Un alt semn al apariţiei unei
schimbări a regimului autoritar este ceea ce Crane Brinton numea „dezertarea intelectualilor”. Aceştia
cer aplicarea cerinţelor culturale în plan societal, cer o informatizare mai mare, o presă mai deschisă,
o revoluţie tehnologică care vor determina micşorarea controlului regimului asupra informaţiei şi
asupra transmiterii ei. Acordarea de concesii intelectualilor va duce la apariţia a şi mai multe concesii
făcute şi altor pături sociale, lucru ce va determina diminuarea puterii politice a regimului respectiv.
Prăbuşirea regimurilor democratice este asociată şi deseori determinată de o criză de performanţă a
acestora. Regimul nu mai reuşeşte să rezolve o problemă sau o serie de probleme majore,
demonstrând astfel pierderea eficacităţii, şi în final pierderea legitimităţii regimului. Destrămarea unui
regim democratic poate fi determinată şi de trecutul politic al ţării respective şi de cultura sa politică.
Dacă există o cultură civică puternică regimul democratic se poate menţine. La eşecul democraţiei se
mai poate ajunge şi dacă elitele conducătoare nu reuşesc să se adapteze la schimbarea condiţiilor
sau când este erodată abilitatea lor de a-şi pune în aplicare deciziile.
Etapele ce trebuie urmate în tranziţia de la autoritarism la democratic sunt: extinderea drepturilor
individuale şi ale grupurilor; inaugurarea unui proces electoral care creează premisa că elitele
conducătoare vor fi mai atente la cerinţele populaţiei, care înseamnă totodată şi sfârşitul deţinerii
monopolului puterii. Acţiunea politică e cea care transformă structura în conjunctură. Orice schimbare
de regim, fie în sensul democraţiei, fie în sensul autoritarismului, va provoca o modificare
semnificativă la nivelul politicii statului respectiv. Trecerea de la democraţie la autoritarism, spre
exemplu, va determina schimbări fundamentale în caracteristicile socioeconomice ale respectivului
stat. Vor dispărea anumite instituţii caracteristice regimului democratic şi vor fi înfiinţate altele care să
corespundă cerinţelor unui regim de tip totalitar. Întregul sistem economic va avea de suferit serioase
transformări în condiţiile trecerii de la un sistem politic la altul, prin etatizarea economiei şi prin
trecerea la un sistem de planificare a acesteia. Bineînţeles că schimbările nu vor avea loc doar în
plan politic şi economic. Ele vor surveni şi în plan cultural şi social prin implementarea unor elemente
noi care să adapteze realitatea culturală şi socială la cerinţele noului regim. Termenul de cultură
politică arată, pe de o parte, relaţiile dintre atitudinile politice şi nonpolitice şi modelele dezvoltării şi,
pe de altă parte, permite utilizarea abordărilor conceptuale ale antropologiei, sociologiei şi psihologiei.
Cultura politică este o orientare politică specifică materializată prin atitudini faţă de sistemul politic şi
diferitele sale părţi, precum şi atitudini faţă de rolul binelui în sistem. Este un set de orientări faţă de
un set special de obiecte şi procese sociale. Cultura politică a unei naţiuni este desfăşurarea pattern-
urilor din orientările către obiecte politice, aşa cum se realizează aceasta între membrii naţiunii.
Orientarea se referă la aspectele internalizate ale obiectelor şi relaţiilor ce se stabilesc în cadrul unui
sistem politic. Ea include următoarele elemente: orientarea cognitivă (cunoaşterea sistemului politic);
orientarea afectivă (sentimentele privind sistemul politic) şi orientarea evaluativă (judecăţile şi opiniile
cu privire la obiectele politice). În abordarea părţilor componente ale unui sistem politic se pot distinge
trei clase de obiecte: în primul rând, clasa rolurilor sau structurilor specifice, precum corpuri
legislative, exercitive sau birocratice; în al doilea rând, clasa „incumbents” ai unor roluri, cum ar fi
monarhi, legislatori sau administratori, şi clasa politicilor publice particulare, decizii sau impuneri de
decizii11.
Toate aceste structuri pot suporta şi o altă clasificare: ele pot fi implicate într-un proces politic şi
atunci vorbim de „input”, sau pot fi implicate într-un proces administrativ şi atunci vorbim de „output”.
Prin termenul de proces politic sau „input” ne referim la fluxul de cereri dinspre societate înspre corpul
politic şi la conversiunea acestor cereri în politici administrative. Prin termenul de proces administrativ
sau de „output” se înţelege acel proces prin care politicile autoritare sunt aplicate sau impuse.
Structurile predominant implicate în acest proces vor include birocraţiile şi curţile.
Distribuţia într-o societate a unor atitudini precum credinţa în legitimitatea sistemului, în faptul că el
operează efectiv, în deschiderea sa către influenţa omului obişnuit, sau frecvenţa unor activităţi
precum apartenenţa organizaţională sau participarea politică – toate acestea au efecte importante
asupra modului în care operează sistemul politic.
Sistemele politice se schimbă şi putem presupune că structura şi cultura sunt adesea incongruente
unele cu celelalte. Culturile politice pot să fie sau să nu fie în armonie cu structurile sistemului politic.
O structură politică armonioasă va fi una potrivită acestei culturi; acolo unde cunoaşterea politică a
populaţiei va tinde să fie corectă şi unde efectul şi evaluarea vor tinde să fie favorabile12. Cea mai
importantă critică adusă conceptului de cultură politică este aceea că ea s-a infiltrat în societate (anii
’60). Frederik C. Barghoorn în Soviet Political Culture precizează că „statul democratic oferă omului
şansa de a participa ca un cetăţean influent la procesul luării deciziilor politice; statul totalitar îi oferă
rolul de supus participant, cultura politică nu are nimic de a face cu asta”.
După 1989 conceptul de cultură politică a fost schimbat; cultura civică este o ruptură care încearcă să
se debaraseze de politic şi se concentrează asupra socialului şi economicului. Cele trei tipuri de
cultură sunt criticate de Paul Douglas şi Alice McMahon, în How to be an active citizen, care afirmă
că cetăţenii dintr-o societate democratică trăiesc izolaţi de sistemul politic, ei nu sunt bine informaţi,
nu sunt implicaţi şi nici activi, iar procesul prin care ajung la vot este în afara oricărui calcul raţional.
Partizanii influenţei culturii politice în sistem, printre care amintim pe G. Almond, S. Verba, L. Pye, W.
Marvel, J. Perkins sau G. Sartori (Theory of democracy revisited) şi D. Bell (Revisiting the end of
ideology), susţin că, dimpotrivă, cultura politică oferă şansa fiecărui cetăţean de a fi membru activ al
sistemului din care acesta face parte.
Astfel, totalitarismul rămâne, probabil, obiectul ideal în jurul căruia poate lua fiinţă – aşa cum doreşte
Albert O. Hirschman – o ştiinţă social-morală, „în care consideraţiile morale nu sunt reprimate sau
lăsate deoparte, ci sunt sistematic amestecate cu privire la lipsa lor de integrare, în care s-ar trece de
la predică la dovadă tot atât de des pe cât de lesne, în care consideraţiile morale nu ar fi introduse pe
furiş, nici exprimate inconştient, ci expuse pe faţă”13. Studiul totalitarismului, indiferent dacă se face o
analiză din punct de vedere economic sau politic, se găseşte prins între empirism şi moralism. Dintr-o
perspectivă economistă relativ elementară, totalitarismul poate fi descris ca monopol politic al unui
partid unic14. Se presupune că întregul proces de producţie, circulaţie şi distribuţie a bunurilor
simbolice din sfera socială era controlat şi centralizat de către Partidul Comunist. Această dominaţie
monopartizană ar fi avut sarcina de a obţine un profit maxim şi exclusiv.
O astfel de caracterizare a totalitarismului ca monopol politic agresiv şi exploatator are o valoare
omiletică. Ea introduce teama neputinţei de a rezista la opresiune şi are rolul de a şterge diferenţa
dintre susţinere şi supunere. Astfel latura moralizatoare a totalitarismului după prăbuşirea sa are rolul
de a face uitată lipsa oricărei dimensiuni etice a comportamentelor sociale din totalitarism.

12
Drepturi si libertati cetatenesti
Aspecte generale
In literatura de specialitate se aprecoaza,in mod corect,ca filosofia drepturilor omului,a drepturilor
individuale,civile,politice,economice,sociale si culturale a invins tezele colectiviste ale primatului
interesului general,dar si pe cele ale liberalismului extrem.

In favoarea individului,sunt consacrate prin reglementarile internationale,inca din sec al XIX-

lea,numeroase drepturi si lbertat,fara ca,prin aceasta,persoana fizica sa devina subiect de drept
international.

Sunt considerate drepturi fundamentale ale omului,apartinand primei generatii,urmatoarele drepturi

civile si politice:dreptul la viata,dreptul la libertate,dreptul persoanei la siguranta,cu toate valentele lor.

Drepturi si libertati pentru persoane fizice prevazute in documente internationale

Una dintre problematicile filosofiei dreptului este si aceea a naturii drepturilor omului.Iusnaturalismul
concepe existenta unor drepturi anterioare oricarei consacrari legale,izvorand din natura umana,care
este unica si imuabila.Drepturile omului au fost recunoscute in mod treptat intr-un lung interval de
timp.

Drepturile omului au o incarcatura politica,sociala,emotionala care le particularizeaza.Ele au fost

obiect de lupta,de revendicari,nu au fost recunoscute in toate cazurile cu usurinta.Drepturile omulu au
format astfel obiectul revendicarilor unor miscari largi.O serie de forte progresiste,care au inteles
directia progresului umanitatii,si-au asumat rolul de luptatori pentru afirmare drepturilor omului.

Drepturile omulu sunt consacrate prin constitutiile statelor.Nu exista in lume state care sa se pretinda
democratice si care sa nu aiba in constitutie un capitol dedicat drepturilor si libertatilor
fundamentale.Existenta acestora,numarul lor si garantiile care le asigura punerea in practica contrbuie
hotarator la aprecierea gradului de democratism al unei constitutii si al statului de drept.

Drepturile civile si politice ale omului sunt prevazute in numeroase acte normative international,ele
rezulta si in mod indirect,din majoritatea pactelor,tratatelor si conventiilor internationale care se refera
la persoane.Vom mentiona cateva documente cu caracter national sau international,care au consfintit
cele mai importante drepturi ale omului.Desi se considera ca istoria drepturilor omului coincide cu
istoria omenirii,urmand vicisitudinile acesteia din urma,primele documente care schiteaza unele
elemente ale protectiei juridice a persoanei au fost Magna Carta Libertatum; In 1719 Constitutia
SUA,care a conacrat ”dreptul poporului de a-i fi asigurata apararea personala,a
locuintelor,documentelor si bunurilor impotriva unor perchezitii si confiscari nejustificate”,libertatea
religiei,a cuvantului,a presei,dreptul la intrunire pasnica,iar in 1776,Bill Of Rightsproclama ca ”toti
oamenii sunt de la natura si liberi si independenti si dispun de cateva drepturi inerente” de care nimeni
nu poate fi privat.

Declaratia drepturilor omului si cetateanului,din 1789,este documentul in care a fost inscris principiul
potrivit caruia ”oamenii se nasc si raman liberi si legali in drepturi”.

In secolul al XIX-lea au fost incheiate de catre statele lumii conventii bilaterale si multilaterale care au
antamat,tangential,problematica drepturilor omului.Toate aceste documente nu folosesc conceptul de
”drepturi ale omului” in sensul cunoscut astazi,ele cuprinzand mai ales elemente de tip
sectorial,nestructurate inca,creatoare de mentalitati si care se vor constientiza pe parcursul
timpului.Abia decomentele adoptate in secolul al XX-lea folosesc acest concept,in sensul
propriu.Astfel,Carta Natiunilor Unite din 1945 afirma hotararea popoarelor lumii de a proclama
credinta in ”drepturile fundamentale ale omului,in demnitatea si valoarea persoanei umane,in
egalitatea in drepturi a barbatilor si femeilor,precum si a natiunilor mari si mici”.Carta ONU consacra
principiul egalitatii in drepturi a tuturor fara distinctie in rasa,de sex,de limba sau religie,precum si
obligatia statelor membre ale ONU de a executa,de o maniera efectiva,drepturile de ea consacrate.

Corolarul acestor documente cu incidenta directa in materia drepturilor omului este reprezentat de
Carta Internatioana a Drepturilor Omului,care cuprinde un ansamblu de documente:Declaratia
universala a drepturilor omului,Pactul interantional privind drepturile economice,sociale si
culturale,Pactul international privind drepturile civile si politice si Protocolul facultativ referitor la
Pactul international privind drepturile civile si politice.

Declaratia universala a drepturilor omului a fpost primul document adoptat in acest domeniu,de o
comunitate organizata de natiuni si enunta principalele drepturi economice,sociale si culturale,civile si
politice pe care le pot pretinde,fara nici o discriminare fiintele umane,intrucat sunt inzestrate cu
ratiunea si constiinta,precum si principiile nediscriminarii si egalitatii in drepturi.Carta Natiunilor
Unite s-a concentrat asupra drepturilor omului si al libertatilor fundamentale pentru toate
persoanele,oriunde ar fi acestea.Dar reglementarile din Carta Natiunilor Unite nu au fost considerate
suficiente deoarece nu specifica natura obligatiilor asumate de state.De aceea,s-a impus adoptarea unui
alt document international,Declaratia universala a drepturilor omului,care reprezinta o combinatie
unica a drepturilor civile si politice si a celor economice,sociale si culturale,sub semnul constant al
egalitatii si al nediscriminarii.Pactul international a fost adoptat prin rezilutia Adunarii generale a
ONU nr 2200 A (XXI) din 16 decembrie 1966;Conventia internationala pentru eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasiala a fost adoptata de Adunarea Generala a ONU din 1965.Alte acte sunt
Conventia europena din 1950,Conventia americana din 1969,Conventia africana din 1981 si multe alte
documente.

Persoane beneficiare ale drepurilor civile si politice

Potrivit Pactului international privind drepturile civile si politice,prevederile sale se aplica tuturor
persoanelor aflate pe teritoriul unui stat parte si supuse jurisdictiei sale.Aceasta inseamna ca sunt avute
in vedere numai peroanele fizce,nu corporatii sau alte persoane juridice.Protocolul facultativ acorda
dreptul de a depune plangeri numai persoanelor victime ale incalcarilor drepturilor stabilite.Aceasta
este si practica constanta a Comitetului Drepturilor Omului.In acest sens,Conventia americana a
drepturilor omului se refera la persoane ,precizand ca aceasta inseamna orice fiinta umana.

Spre deosebire de Pact,Conventia europeana din 1950 se refera la ”oricine” ca beneficiar al drepturilor
garantate iar in art.25 in forma originala si in art.34 in forma modificata prin Protocolul nr. 11,adoptat
in 1994,acorda dreptul de petite ”oricarei persoane,organizatii neguvernamentale sau grup de
persoane” care pretind ca sunt victime ale unei incalcari de catre un stat parte a drepturilor enuntate in
Conventie sau in protocoale.O prevedere similara este inscrisa in art.44 din Conventia americana.

Drepturi si libertati in UE

In cadrul Uniunii Europene,drepturile si libertatile fundamentale ale omului au o semnificatie

deosebita.In prezent,Uniunea Europeana contine 27 de state,ceea ce a permis realizarea dorintelor de
pace,libertate si de afirmare plenara a drepturilor omului in spatiul european.

Drepturile fundamentale ale omului sunt recunoscute si in cadrul Uniunii Europene,numeroase

documente ce emana de la institutiile europene facand referire in mod direct la existenta si protectia
lor.

Inca de la constituirea Consiliului Europei,principiul respectarii drepturilor omului a fost una dintre
pietrele de temelie ale organizatiei.In timpul unei reuniuni de la Haga din 1948,Congresul Europei a
fost unul catalizator pentru crearea Consiliului Eurpoiei,prin adoptarea unei rezolutii avand urmatorul
continut : ”Congresul apreciaza ca Uniunea sau Federatia ce va lua nastere trebuie sa ramana deschisa
catre toate natiunile europene cu o guvernare democratica,ce se vor angaja sa respecte o Carta a
Drepurilor Omului.Hotaraste sa creeze o Comisie pentru imediata indeplinire a dublei sarcini de a
redacta aceasta Carta si de a enunta normele carora un stat trebuie sa li se conformeze pentru a merita
numele de democratie”.

Art.3 din Statutul Consiliului Europei dispune: ”Orice membru al Consiliului Europei recunoaste
procesul suprematiei dreptului si principiul in virtutea caruia orice persoana aflata sub jurisdictia sa
trebuie sa se bucure de drepturile omului si de libertatile fundamentale”.

Statutul Consiliului Europei,in art.8,stipuleaza :”Grave incalcari ale drepturilor omului si ale
libertatilor fundamentale justifica suspendarea sau excluderea unui stat membru al Consiliului
Europei”.Statutul a fost semnat la 5 mai 1949 si,la numai 18 luni dupa adoptarea lui,cele 10 state
membre semnau,la 4 noiembrie 1950,Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.Conventia a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Ea a transformat,pe plan
regional european,18 principii proclamate in 1948 in Declaratia Universala a Drepturilor Omului
adoptata de ONU,in obligatii juridice concrete. Fiind cel mai important instrument juridic in sistemul
conventional al Consiliului Europei,Conventia Europeana a Drepturilor Omului constituie un reper de
marca in dezvoltarea dreptului international. Influenta sa a fost resimtita nu numai de-a lungul
Europei,dar si pe toate continentele si in toate tarile in care s-au depus eforturi pentru a se asigura o
mai buna protectie a drepturilor omului. La ora actuala,sistemul de protectie european instituit prin
Conventie este nu numai cel mai vechi,dar,totodata,si cel mai avansat si eficace din toate sistemele
existente de protectie a drepturilor omului. Conventia Europeana a Drepturilor Omului este un tratat
international in virtutea caruia statele contractante isi asuma anumite obligatii juridice. Guvernele au
obligatia de a veghea ca persoanele care sunt sub jurisdictia lor,si nu numai cetatenii tarii respective,
sa se bucure de drepturile si libertatile prevazute in Conventie. Unele tari au integrat Conventia in
dreptul national, astfel incat orice individ sa poata prezenta o plangere sau un apel la un tribunal
national sau catre o alta autoritate bazandu-se direct pe prevederile acesteia. Dar,chiar daca o tara nu a
integrat Conventia in dreptul sau,acesta nu trebuie sa fie in conflict cu instrumentul european.
Conventia nu este destinata sa inlocuiasca sistemele nationale de protectie a drepturilor omului,ci sa
constituie o garantie internationala ce se adauga dreptului de recurs in fiecare stat. Aceasta garantie se
concretizeaza prin posibilitatea indiviziilor care se considera lezati in drepturile lor de a antama
proceduri in fata institutiilor create in baza Conventiei in contra guvernului pe care il considera
responsabil. Prin tratatul de la Lisabona se fac progrese semnificative la nivelul UE in materia
garantarii drepturilor fundamentale ale omului si in acest sens se arata ca literatura de specialitate din
Europa arata ca prin tratatul de la Lisabona se deschide calea aderarii UE la conventia europeana pt
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Tratatul de la Lisabona garanteaza aplicarea
efectiva in UE a cartei drepturilor fundamentale. Prin urmare, odata cu Lisabona UE dispune de un
ansamblu de drepturi care sunt atat civile cat si politice, economice, sociale care sunt obligatorii sub
aspect juridic nu doar ptr UE si institutiile sale ci si ptr fiecare stat membru in plan national.

15
Personalitati proieminente din Republica
moldova
Am preluat un text publicat de revista
,,VIP Magazin’’ cu referire la cei mai
influenti cincizeci de oameni din
Moldova.Iata articolul :
50 cei mai influenţi moldoveni în 2010
În ediţia din 2010 au intrat 22 de politicieni, 18 oameni de afaceri şi 10 personalităţi din domeniul
culturii, mass media şi a sportului. Plus, 10 străini în Moldova (diplomaţi şi oameni de afaceri). Proiectul
a fost realizat cu sprijinul companiilor "AutoSpace SRL", importator official al automobilelor BMW în
Moldova,partener al evenimentului.

În fruntea clasamentului din acest an s-a poziţionat premierul Vlad Filat, urmat de omul de afaceri Vlad
Plahotniuc, preşedintele Partidului Liberal Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Democrat Marian Lupu
şi de preşedintele Partidului Comuniştilor Vladimir Voronin.

La realizarea topului s-a luat în considerare opiniile redacţiei „VIP magazin”, a experţilor din sectorul
asociativ şi mass media, a politicienilor şi observatorilor de fenomene politice şi economice, precum Petru
Bogatu, Anatol Ţăranu, Dan Dungaciu, Dmitrii Ciubaşenco, Igor Volniţchi, Vasile Botnaru, Viorel
Cibotaru, şi rezultatele sondajului de pe site-ul www.vipmagazin.md.

INVITAŢI

Evenimentul de lansare a Anuarului „50 cei mai influenţi moldoveni” s-a produs la „Leogrand Convetion
Center”, unde şi-au dat întîlnire oamenii de afaceri, politicienii, jurnaliştii şi oamenii din cultură. Vlad Filat
a venit împreună cu soţia sa Sanda care au au sclipit, ca de obicei, prin eleganţă. De asemenea, au fost
prezenţi miniştrii Alexandru Tănase, Iurie Leancă, Victor Bodiu şi prim vice-preşedintele PLDM Mihai
Godea. Alături de prieteni s-a aflat şi politicienii Dumitru Diacov, Serafim Urechean, Valeriu Lazăr, Dorin
Chirtoacă, Victor Osipov. Majoritate oaspeţilor au venit insoţiţi de soţiile lor.

La eveniment au participat şi oameni de afaceri precum Victor Miculeţ, Alexandru Pincevschi, Silvia Radu,
Ludmila Climoc, Natalia Politov-Gangaş, Ilan Shor, Igal Katsif, Petru şi Eugen Bodarev, Mircea Butnaru,
Pavel Zingan, jurnalişti şi publicişti – Dmitri Ciubaşenco, Constantin Cheianu, Nata Albot, Vasile Botnaru,
Petru Bogatu, Corneliu Ciurea, Anatol Golea, Angela Aramă, interpreţii Geta Burlacu, Natalia Barbu, Pavel
Parfenii, Nicolae Botgros, Adriana Ochişanu, care au ciocnit cîte o cupă de şampanie, după care gazdele
serii, Rodica Ciorănică şi Andrei Gheorghe, i-au invitat pe toţi oaspeţii în sală. Ceremonia de decernare a
premiilor „50 cei mai influenţi moldoveni” a început cu un recital al Getei Burlacu.

10 STRĂINI ÎN MOLDOVA

După momentu de premiere a celor 50 cei mai influenţi moldoveni au fost nominalizaţi 10 străini în
Moldova. Este vorba de Asif J. Chaudhry, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al SUA în Republica
Moldova, E. S. Stefano de Leo, Ambasador al Italiei în Republica Moldova, Dr. Berthold Johannes,
Ambasador al Republicii Federale Germane în RM, Marius Lazurca, Ambasadorul României în RM,
Thomas Moser, director general al holdingului „EASEUR Holding BV”, Jean-François Myard, preşedinte al
Mobiasbancă – Groupe Société Générale, Kenan Özçelik, Director General al companiei „Efes Vitanta
Moldova Brewery”, Rosario Salemi, Preşedinte al Comisiei pentru Dezvoltarea Relaţiilor Economice
Internaţionale a programului Business Gate, Dirk Schuebel, şeful Delegaţiei Uniunii Europene în
Republica Moldova, Adlan Shishkhanov, patronul FC Dacia.

PREMIERĂ – PREMIUL “OMUL ANULUI 2010”

Anul acesta revista VIP magazin a venit şi cu o premieră. Este vorba de un proiect nou, prin care am dorit
să-i desemnăm şi să-i premiem pe cei mai buni dintre cei mai buni, cei care au înregistrat succese şi au
ieşit în faţă pe parcursul unui an. Începând cu 2010, revista VIP magazin face totalurile anului prin a
decide cine a fost „Omul anului”.

Timp de o lună vizitatorii site-ului www.vipmagazin.md au putut vota “Omul anului 2010”. La 13
nominaţii au fost propuse câte patru candidaturi şi doar unul din ei a devenit cel mai bun.

La sfârşitul evenimentului au fost premiaţi şi cei care au fost “Oamenii anului 2010”: Politicianul anului -
Vlad Filat, Businessmanul anului - Gabriel Stati, Femeia anului - Nata Albot, Femeia de afaceri a anului -
Natalia Abaşchina, Artistul anului - Dan Bălan, Scriitorul anului - Constantin Cheianu, Faţa TV a anului -
Angela Gonţa, Liderul de opinie al anului - Igor Boţan, Managerul anului - Ludmila Climoc, Stranierul
anului - Adlan Shishkhanov, Rebelul anului - Viorel „Posmotrel” Mardare, Descoperirea anului - Vitalie
Eşanu, Oficialul anului - Dorin Chirtoacă.

Premianţii topului s-au ales cu un trofeu din partea VIP magazine, iar oaspeţii serii au primit la sfârşitul
evenimentului un catalog “50 cei mai influenţi moldoveni 2010”, precum şi ultimul număr al revistei VIP
magazin.
 17
III.ECONOMIA DE PIATA.
Principii si forme de organizare
Economia de piaţă este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de
producţie.

Este un sistem cooperativ în care fiecare individ se integrează din şi în vederea propriului interes. Statul nu
intervine în acţiunile ce fac obiectul pieţei. În viziunea lui Mises, virtuţile economiei de piaţă sunt:

1. se sprijină pe proprietatea privată ,

2. suveranitatea consumatorului (esenţa capitalismului este dată de punerea producţiei economice
la dispoziţia consumatorului),
3. capitalismul, prin sistemul concurenţei sociale îşi asigură proprii stimului
(concurenţa catalactică),
4. aşează libertatea la baza edificiului economic şi social (individul este în măsură să aleagă felul
în care doreşte să se integreze în ansamblul societaţii, libertatea economică include şi libertatea de a
greşi),
5. face din profit şi urmărirea acestuia de intreprinzător o forţa motrică perpetuă,
6. îşi asigură dinamica şi vitalitatea printr-un permanent proces de selecţie.

Piaţa nu înseamna un loc, ci “un proces, modul în care, prin vanzare şi cumpărare, prin producţie şi consum,
indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societăţii” (Ludwig von Mises, "Capitalismul şi dusmanii săi")

O viziune opusa lui Mises este cea a lui Karl Marx.

Banii ca valoare economica

Banii
Schimbul de bunuri si servicii in societatile timpurii se desfasura pe baza
unei intelegeri mutuale, de obicei, intre vecini. In decursul timpului, el se
concentra in locuri special amenajate, denumite piete. Chiar si azi utilizam
notiunea de “ economie de piata” pentru a ne referi la o societate in care
indivizii ( grupurile) sunt specializati in activitati productive si isi
indeplinesc cea mai mare parte a dorintelor ( nevoilor) prin schimb volunar
acceptat de partile contractante. Deci, specializarea trebuie insotita de
schimb.
Trocul sau cum mai era denumit in societatile timpurii
“ barterul” este specific economiilor de piata primitive. Barterul era insa un
proces costisitor in termenii timpului cheltuit pentru descoperirea unui
schimb satisfacator, deoarece acesta presupunea o dubla coincidenta a
dorintelor.
In diferite epoci, din diferite motive, diferitele popoare si civilizatii au
acceptat diferiti mijlocitori ai schimbului, acestea fiind primele forme de
bani cunoscute de societatea omeneasca. De exemplu: argila si ceramica,
carapacea de broasca testoasa, dintii de delfin, vite, porci, tutun, lana, sare
etc. In cele din urma a fost preferat aurul, datorita calitatilor lui ( inalterabil,
omogenitate fizica naturala, divizibilitate fara pierdere de valoare, usor
prelucrabil, avand o valoare mare intr-un volum mic, fiind relativ usor si
ieftin de transportat). La inceput, aurul a circulat in calitate de bani sub
forma de bucati brute, apoi de lingouri si bare de greutati egale. Principalul
neajuns al acestei situatii consta in necesitatea cantaririi si verificarii puritatii
aurului la fiecare act de vanzare-cumparare. Acest neajuns a fost inlaturat
prin marcarea lingourilor si barelor, mai inati de catre negustori, apoi de
capetenii feudale, orese si state. Astfel au aparut monedele de aur.
Pe teritoriul Romaniei, primele monede autohtone au fost drahmele din
argint, batute in orasul pontic Histria in sec. V- IV i.e.n. Omenirea a folosit
monede metalice cu valoare intrinseca, mai intai din aur si din argint, apoi
din diferite aliaje, timp de peste 26 de secole.
Monedele de aur din epoca moderna erau perfect rotunde, echilibrate,
bine reliefate, cu inscriptii clare, zimtate pe margini, emise unor legi
monetare precise. Acestea au inceput sa fie batute in Europa aproximativ din
sec. al XVIII- lea. In primul deceniu al secolului al XX-lea, toate statele
europene aveau moneda de aur proprie. Statul stabilea prin lege numele,
greutatea, titlul si capacitatea monedei de a circula si stinge obligatii. In
functie de titlu si greutate se stabileau raporturi de schimb intre diferitele
monede de aur.
Deoarece pentru cumparatorii de valoare mica ar fi fost necesare
monede foarte mici de aur, care nu se puteau confectiona, alturi de monedele
de aur au circulat si monede divizionare din argint, arama si alte metale.
Aparitia monedelor divizionare din alte metale decat aurul nu inseamna
decat separarea functiei banilor de valoarea lor, fapt demonstrat practic ca in
calitate de bani pot functiona si alte licruri lipsite de valore, dar care sunt
insemne ale valorii, astfel ca incepand cu sec al X-lea in China, respectiv sec
XVI- XVII in Europa, apar si alte mijloace de schimb, respectiv bancnotele
sau banii de credit.
Bancnotele au fost semne ale valorii care certificau ca posesorul lor
este creditorul bancii emitente pentru suma de bani specificata pe bancnota.
Aceste au circulat ca monede-hartie, fiind convertibile , la cerere, in moneda
metalica cu valoare deplina. Monedele au inlocuit la inceput cambiile
( emise de particulari) depuse la bancile comerciale pentru scontare.
Faptul ca banii nu pot fi creati, la dorinta, de catre persoane private sau
agenti economici si ca exista in cantitati limitate ii incadreaza in categoria
bunurilor economice rare.
In zilele noastre, banii se prezinta sub urmatoarele forme:
• Hartia- moneda de diferite cupiuri ( valori nominale)
• Moneda divizionara metalica ( pentru operatiuni de mica
dimensiune);
 • Banii de depozit sau de cont, adica disponibilitatile
aflate in conturile bancare ale diferitelor persoane sau agenti economici.
Aceste disponibilitati apar prin depunerea de catre anumite persoane sau
firme a unor bunuri, devize, numerar la banci sau alte institutii financiare.
Depozitele respective pot fi:
1. la vedere, in situatia in care proprietarul
depozitului il poate retrage ( partial sau total) in orice
moment;
2. la tremen, in situatia in care retragerea
depozitului este conditionata de scurgerea unei perioade
determinate de timp.
In schimbul acestor depozite, banca poate elibera creditorilor
cecuri, cartele speciale, cartele magnetice, etc. care servesc ca
mijlocirea schimbului sau la stingerea unor obligatii. De asemenea, pe
baza depozitelor existente, banca face decontarile prin virament
( transfer dintr-un cont in altul) intre agentii economici (conditionate si
de prezentarea unor documente doveditoare ale realizarii operatiunii ce
atrage decontarea), si deschide credite pentru diferiti agenti economici.
Banii sunt orice bun cu destinatia speciala de a servi ca
instrument de schimb si etalon de masurare, evluare penrtu toate
celelalte bunuri.

Functiile banilor

In desfasurarea vietii economice, banii indeplinesc urmatoarele

functii: de evaluare, mijloc de schimb, mijloc de plata, mijloc de stocare a
valorii si bani universali.

1. Functia de evaluare, denumita de altfel si functia de masura a

valorii, consta in aceea ca toate marfurile sau activitatile isi gasesc
valoarea masurata si exprimata in bani. Pentru aceasta, se alege un
etalon in fiecare tara, etalon ce cuprinde o cantitate din marfa bani, cu
denumiri diferite ( $, euro, leu etc). Pentru indeplinirea acestei functii
nu este necesara prezenta efectiva a banilor, aceasta fiind o operatie
abstracta.
Exprimarea in bani a valorii marfurilor se numeste pret In prezent,
renuntarea la etalonul aur conduce la stabilirea valorii banilor astfel:
 - pe piata interna, in functie de puterea de cumparare
( cantitatea de bunuri si servicii care poate fi procurata cu
ajutorul lor);
- pe piata externa, de raportul cu alte valute, in functie de
cererea si oferta valutei de referinta.

2.Functia de mijloc de schimb, este considerata in prezent cea mai

importanta functie a banilor; prin aceasta functie ei intermediaza
schimbul de bunuri economice si il separa in doua acte, asigurand
fluiditatea poeratiilor intre vanzator si cumparator. Pentru exercitarea
acestei functii prezenta banilor este obligatorie.
3. Ca mijloc de plata, banii servesc pentru achitarea unor datorii,
pentru plata impozitelor, a taxelor si altor obligatii. Aceasta functie a
determinat aparitia banilor de credit. Semnul ei distinctiv consta in
faptul ca marfa sau serviciul incep sa fie consumate inainte de achitarea
pretului ( se lucreaza o jumatate de luna si apoi se plateste chenzina, se
cumpara un bun de folosinta indelingata si apoi se achita ratele, se
contracteaza un imprumut si ulterior se plateste diurna).
4. Functia de mijloc de stocare a valorii si de rezerva baneasca
se mai numeste si functia de economisire. Tezaurizarea clasica
devenita inutila, ascundea banii in depozite sterile. Astfel, cantitatea
mare de metale pretioase iesea din circulatie, pierzandu-si functia
principala de mijlocitor al schimbului. In prezent, aurul fiind
demonetizat, hartia sau moneda nu mai are sens sa fie tezaurizata,
neavand valoare in sine. Ea poate fi economisita prin depunere la
banci, care o pun in circulatie, existand oricand posibilitatea
transformarii in bunuri sau servicii. Intensitatea manifestarii acestei
functii de economisire depinde de mentinerea puterii, de cumpararea
banilor si de increderea celor care ii detin ca acestia isi mentin valoarea
in viitor.
5. Functia de bani universali se refera la circulatia banilor in afara
tarii pentru plati, transferuri internationale, schimburi de marfuri.
Initial, aceasta functie a fost indeplinita numai de metale pretioase,
deoarece garantiile oferite de fiecare stat nu puteau depasi garantiile
nationale. Ca urmare a intensificarii schimburilor internationale, in
prezent si banii de hartie indeplinesc aceasta functie, in masura in care
sunt recunoscuti de Comunitatea Internationala ($, euro, yen, franc).

Banii sunt una dintre cele mai sofisticate si ingenioase inventii ale
societatii umane. Ei sunt simbolul avutiei, al puterii economice. Insa
banii nu trebuie fetisizati pentru ca nevoile umane nu se satisfac in mod
direct cu banii, ci cu bunurile si serviciile procurate cu ajutorul lor.
Aristotel afirmaca “a fi bogat in bani si sarac in hrana este o aberatie”.
 21
Cum imi planific o proprie afacere
”Vreau să devin propriul meu şef” - este visul multor oameni, în special
tineri, care consideră că propria afacere le oferă, pe lângă un confort
financiar, şi libertatea de a-şi face singuri programul şi de a lucra după
propriile reguli.
• Curajos, ambiţios, motivat şi pregătit - portretul robot al unei persoane
care doreşte să-şi deschidă propria afacere
• Specialiştii îi sfătuiesc pe cei care intenţionează să pornească propria
afacere să capete cunoştinţe de contabilitate, management, vânzări,
servicii clienţi, publicitate şi promovare
• „Cele mai multe afaceri eşuează din lipsă de motivaţie, disciplină şi
capacitatea de a-ţi gestiona banii”- arată studiile în domeniu
”Vreau să devin propriul meu şef” - este visul multor oameni, în special tineri,
care consideră că propria afacere le oferă, pe lângă un confort financiar, şi
libertatea de a-şi face singuri programul şi de a lucra după propriile reguli.
Pentru a avea însă şi succes, specialiştii în domeniu susţin că există mai mulţi
paşi care trebuie parcurşi în mod obligatoriu. „Să luăm exemplul unei afaceri
uşor de pornit, cum sunt cele în sistem de franciză bazate pe idei testate de alţii
şi care s-au dovedit bănoase. Pentru a porni o astfel de afacere ai nevoie de cel
puţin câteva mii de euro. Dacă nu îi ai, trebuie să faci un credit. Pentru aceasta
ar trebui să ai un job cu un salariu suficient de mare. Deci ar cam trebui să
începi prin a fi angajat. Investiţia o recuperezi în cel mai bun caz într-un an şi
jumatăte, iar în cel mai rău caz afacerea nu funcţionează şi pierzi banii. Luând
în considerare acest lucru, constatăm că cel mai important lucru pentru a porni
o afacere nu sunt banii.
Cele mai multe afaceri eşuează din lipsă de motivaţie, disciplină şi capacitatea
de a-ţi gestiona banii”, sunt concluziile prezentate de specialiştii de la My job.
În aceste condiţii, primul pas este clarificarea scopului pentru care se porneşte
o afacere: independenţă sau siguranţă financiară? Studiile arată că siguranţa
financiară este dată şi de un loc de muncă într-o companie solidă, ceea ce
înseamnă că aceasta poate fi obţinută şi în urma statutului de angajat.
„Independenţa nu înseamnă siguranţă, ci dimpotrivă”, avertizează specialiştii în
domeniu. În România, există puţine cursuri despre cum să devii manager ori
despre abilităţile pe care trebuie să le aibă cineva sau ce trebuie să ştie atunci
când decide să pornească pe cont propriu. Pentru că multe afaceri sunt sortite
eşecului din start, în timp ce altele merg foarte bine, consultanţii au editat un
chestionar care, odată completat, oferă o imagine completă asupra plusurilor şi
minusurilor existente. Pe lângă pregătire profesională, ambiţie şi motivaţie, unul
dintre cele mai importante ingrediente într-o afacere pe cont propriu este
curajul.
 22
IV.EDUCATIA ECOLOGICA.
Problemele globale ale mediului.
Clima e timpul mediu, inclusiv extremele si variatiile sezoniere, fie locale, fie regionale, fie pe tot globul. In
orice localitate stricta, timpul se poate schimba foarte rapid de la zi la zi si de la an la an, chiar si atunci,
cand clima nu se schimba. Aceste schimbari presupun deplasari ale temperaturii, precipitatiilor, vantului si
nourilor. Spre deosebire de timp, clima e afectata de schimbari lente, precum schimbari ale oceanelor,
Pamantului, orbitei Pamantului in jurul Soarelui si productiei energiei de catre Soare.
Clima este controlata energia Pamantului si atmosferei lui. Radiatia, care vine de la Soare, se absoarbe de
catre suprafata Pamantului si de catre atmosfera deasupra lui. In mediu, radiatia absorbita e egala cu
volumul de energie transmis in cosmos in forma de radiatie de “caldura” infrarosie. Gazele de sera capteaza
careva caldura in partea de jos a atmosferei Pamantului. Acest fenomen se numeste efect de sera. Daca n-ar
exista efectul de sera, temperatura medie la suprafata Pamantului ar fi cu aproximativ 34 grade C mai joasa
decat acum.
Activitatile umane pot schimba clima. Volumul multor gaze de sera in atmosfera creste, indeosebi al CO2,
care a crescut cu 30% pe parcursul ultimelor 200 de ani, in primul rand, ca rezultat al schimbarilor utilizarii
Pamantului (deforestarea) si arderii carbunelui, petrolului si gazului natural (in automobile, industrie si
generarea electricitatii). Daca tendintele actuale ale emisiilor vor continua, pe parcursul sec.XXI volumul de
CO2 se va dubla si va creste in continuare. Volumul altor gaze de sera, de asemenea, va creste.
S-a incalzit oare Pamantul?
Temperatura medie globala a aerului la suprafata Pamantului a crescut cu 0,3-0,6 grade C (sau cu
aproximativ 0,5-1 grade F) de la sfarsitul sec.XIX.
Patru din cei mai fierbinti ani in perioade de 1860 au fost inregistrati dupa 1990. Cea mai inalta incalzire s-a
inregistrat noaptea in latitudinile de la cele de mijloc pana la cele inalte ale emisferei de nord. Incalzirea in
timpul iernilor si primaverilor nordice a fost mai puternica decat in alte anotimpuri. In unele zone, in primul
rand, deasupra continentelor, incalzirea a fost de cateva ori mai mare decat media globala.
Alte dovezi ale cresterii temperaturilor globale din sec.XIX include cresterea nivelului marii cu 10-25 cm,
micsorarea ghetarilor din munti, reducerea invelisului de zapada din emisfera de nord (din 1973 pana in
prezent) si cresterea temperaturilor Pamantului in stratul de sub suprafata. Datele obtinute prin inelele
anuale ale copacilor, miezului ghetii superficiale si prin alte metode de determinare indirecta a tendintelor
climei, sugereaza ca temperaturile globale la suprafata solului sunt in prezent mai mari decat la orice etapa
din ultimii 600 de ani.
Care activitati umane contribuie la schimbarea climei?
Arderea carbunelui, petrolului si gazului natural, deforestarea si diverse practice agricole si industriale
modifica compozitia atmosferei si contribuie la schimbarea climei. Aceste activitati umane au condus la
concentratii sporite ale unui sir de gaze de sera in atmosfera CO2, CH4, oxid nitros, cloroflorocarburi, O3) in
partea mai joasa a atmosferei.
Utilizarea combustibilului fosil în prezent e pricina adaosului a 80-85% de CO2 în atmosfera. Schimbarea
utilizarii Pamantului (taierea copacilor, pasunatul, agricultura) conduc la emisii de CO2, atunci cand
vegetatia se descompune sau arde. Vegetatia contine carbon, care se elibereaza in forma de CO2, atunci
cand vegetatia se descompune sau arde. Vegetatia, care se pierde, se inlocuieste cu una noua prin cresterea
ei din nou cu emisii minimale sau lipsa de CO2. Schimbarile utilizarii Pamantului sunt responsabile pentru 15-
20% din emisiilor de CO2.
Metanul se produce prin cultivarea orezului, pasunatul animalelor mari cornute si oilor si prin descompunerea
materialelor inhumate. Metanul se emite in timpul extragerii carbunelui din mine, a forarii petrolului si din
conducte defectate de gaz. Activitatile umane au sporit concentratia metanului in atmosfera cu aproximativ
145% in exces la volumul, care ar fi existat in mod normal.
Oxidul nitros se produce prin diferite practici agricole si industriale. Activitatile umane au sporit
concentratia oxidului nitros in atmosfera cu aproximativ 15% în exces la volumul, care ar fi existat în mod
normal.
Cloroflorocarbuile (CFC) s-au utilizat in frigorifere, instalatii de conditionare a aerului si in solventi. Ele
epuizeaza stratul de ozon stratosferic.
Ozonul din troposfera provine din activitati industriale. El se creeaza in mod natural si, de asemenea, prin
reactii in atmosfera cu implicarea gazelor, care provin din activitatile umane, inclusiv oxizii de azot de
la automobile si centrale electrice.
Ce inseamna efectul gazelor de sera?
Intr-un interval mai lung de timp, pamantul trebuie sa emita energia in spatiu cu aceeasi viteza cu care o
absoarbe de la soare. Energia solara ne parvine in forma de radiatie cu lungime de unda scurta. O parte din
aceasta radiatie este reflectata inapoi de catre suprafata pamantului precum chiar si de catre atmosfera.
Insa, majoritatea acestei radiatii trece direct prin atmosfera si incalzeste suprafata terestra. Pamantul se
elibereaza de aceasta energie, transmitand-o inapoi in spatiu, sub forma unei radiatii infrarosii cu lungime de
unda lunga.
Majoritatea radiatiei infrarosii, emisa in atmosfera de suprafata pamantului, este absorbita de catre vaporii
de apa, de bioxidul de carbon si de alte “gaze de sera ” care se gasesc in natura. Acestea impiedica trecerea
directa in spatiul cosmic a energiei de la suprafata pamantului. Prin mai multe procese de interactiune –
inclusiv prin radiatie, curenti de aer, evaporare sau prin formarea norilor si caderea ploii – energia este
transportata in partile superioare ale atmosferei. De acolo, ea poate radia in spatiul cosmic. Acest proces,
mai incet si indirect, e benefic pentru noi deoarece, daca suprafata pamantului ar putea iradia energia in
spatiul cosmic fara nici o piedica, atunci pamantul ar fi un loc rece, lipsit de viata, o planeta sumbra si
pustie asa cum este, de exemplu, planeta Venus. Emisiile gazelor de sera pe care le producem in prezent,
sporesc capacitatea atmosferei de a absorbi energia infrarosie si incalca astfel modul climei de a mentine
balanta optima intre energia care vine si cea care se duce. Daca nimic nu se va schimba, dublarea
concentratiei gazelor de sera cu durata lunga de stabilitate va reduce cu aproximativ 2% rata cu care planeta
isi poate distribui energia in spatiul cosmic. Acest fenomen este pronosticat sa aiba loc chiar la inceputul
secolului viitor. Pur si simplu, energia nu poate sa se acumuleze si atunci clima va trebui cumva sa se
adapteze pentru a se elibera de surplusul de energie. Desi 2% nu par fi prea mult, in realitate, pentru tot
globul, ele reprezinta captarea unui continut de energie echivalent cu aproximativ 3 milioane de tone petrol
pe minut. Conform datelor stiintifice de ultima ora, noi modificam ” motorul ” energetic care asigura
functionarea sistemului climei. Pentru absorbirea socului ceva va trebui sa se schimbe.

Problema ecologica in Republica Moldova

1. Situatia ecologica a apelor
Raul Bac continua sa prezinte un pericol ecologic pentru chisinauieni, iar pe zi ce trece el se transforma intr-un depozit de deseuri
menajere. In prezent, desi se intreprind actiuni pentru solutionarea problemelor salubrizarii capitalei, situatia in domeniu ramane a fi
alarmanta, iar gunoistile neautorizate nu reprezinta altceva decat adevarate focare ale unor eventuale explozii ecologice.

Deseori, in apropierea raului Bac se creeaza adevarate depozite de deseuri din sticle si pungi de plastic, sticle de bere, anvelope si
legume stricate, lasate de agentii economici care activeaza in apropiere. Toate acestea duc la poluarea albiei raului Bac. Potrivit
locuitorilor din zona raului Bac, desi sunt revoltati de starea acestui rau, vina pentru situatia creata o poarta oamenii si agentii
economici din preajma raului.

Daca englezii se lauda cu Tamisa, iar francezii cu Sena, rauri pe care se organizeaza croaziere de vis, noi suntem pe ultimul loc din
Europa la acest capitol, si am putea sa ne laudam doar cu anvelopele si conservele de pe fundul raurilor.

2. Situatia ecologica a spatiilor terestre

In contextul noilor conditii social-economice in domeniul situatiei ecologice a Republicii Moldova, dupa 1990 s-au conturat urmatoare
tendinte: diminuarea eruptiilor de gaze in atmosfera de la surse stationare, fapt determinat de micsorarea volumelor de productie
industriala, in primul rand la marile intreprinderi industriale, majorarea eruptiilor de gaze in atmosfera datorita unei sporiri simtitoare
numarului de unitati de transport; extinderea zonelor de disconfort acustic ca urmare a cresterii intensitatii circulatiei transportului si
parcarii neorganizate a automobilelor in curti, precum si efectuarii constructiilor in zonele rezidentiale; inrautatirea calitatii de curatar
apelor de suprafata pe teritoriul tarii; restrangerea suprafetelor verzi, determinata de preluarea terenurilor pentru constructii,
degradarea masivelor verzi sub influenta poluarii aerului si solurilor.

Din considerentele expuse s-a modificat raportul diverselor surse de poluare: obiectivele termo-energetice - 7%, alte ramuri ale
industriei - 13% si transportul - 80%. Avand in vedere toate acestea, se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor
dezvoltarii spatiale asupra mediului natural.

Alaturi de criteriul cantitativ al urbanizarii, care presupune "inghitirea de mari spatii", se plaseaza si criteriile calitative, cum ar fi:
igienizarea spatiului de habitat si cresterea nivelului de trai al populatiei. In ceea ce priveste igienizarea habitatului urban, se conside
ca fiind acuta so-lutionarea unor asa cerinte ale populatiei ca: cererea de confort, cererea de seracii complexe de deservire, cererea
de locuinte, o anumita igiena a spatiului de habitat, un mediu ambiant propice desfasurarii vietii social-economice etc.

Pentru a mentine nealterate conditiile de viata, urmarind in permanenta pastrarea echilibrului ecologic, se impun unele masuri
complexe si de competente diferite, menite sa asigure posibilitati sporite de recreare, dar si sa combata poluarea mediului in care tra
(diminuarea factorului declansator de dezechilibru, degradarea produsa sa nu depaseasca acel "prag optim" de functionalitate a
ecosistemului respectiv, studierea fenomenelor de degradare in perspectiva pentru fiecare component degradat, cunoasterea inter-
relatiilor om-natura, realizarea de noi spatii verzi, sporirea numarului de statii de incinerare a reziduurilor menajere si a deseurilor
industriale etc.)

3. Situatia ecologica a aerului

Prezenta poluantilor organici persistenti in aer se datoreaza emisiilor de la intreprinderile chimice si fabricile de ardere a deseurilor,
tratamentului chimic al plantelor agricole si al suprafetelor de padure contra bolilor si daunatorilor, evaporarii si sublimarii lor de pe
invelisul solului etc.

Aerul din zonele cu utilizare intensa a pesticidelor sau din preajma fabricilor de incinerare a deseurilor contine substante clororganic
persistente. In cazurile dispersarii intentionate a pesticidelor (contra bolilor si daunatorilor culturilor agricole) se simte un miros puter
ce irita organele respiratorii si chiar provoaca dureri de cap.

In Moldova s-au Inregistrat mai multe cazuri, inclusiv in vara anului 2003, cind unele persoane au avut de suferit din cauza aflarii in
zona cu aer poluat. Se observa o acumulare sporita a pesticidelor in praful degajat. De exemplu, daca continutul obisnuit de DDT in
aerul atmosferic este de 0,000004 mg/l, apoi in pulberi el se ridica pana la 0,04 mg/l, concentratia maxim admisibila.
 24

Cai si solutii in rezolvarea problemelor

ecologice
1 Organizarea unor seminare ecologice
2 Zile de curatenie generala in Moldova
3 Campanii de sensibilizare a populatiei
4 Elaborarea legilor de protectie a ecol0ogiei
5 Renuntarea la produsele genetic modificate
6 Cautarea unor noi resurse naturale
regenerabile care sa nu afecteze natura

O problema ecologica a Moldovei si rezolvarea ei

Experţii susţin că situaţia ecologică în raionul Slobozia din regiunea transnistreană lasă mult de dorit. În
această zonă nu există structuri specializate responsabile de colectarea şi transportarea deşeurilor în locuri
special amenajate, formându-se, în consecinţă, multe gunoişti neautorizate. Mai mult, în prezent, în
Slobozia nu există o platformă de compostare a deşeurilor organice, acestea fiind deseori aruncate unde se
nimereşte, poluând solul şi apa.
Pentru a soluţiona problema ecologică din raionul Slobozia Organizaţia obştească REC Moldova
implementează proiectul „Stabilirea managementului adecvat al deşeurilor menajere solide în raionul
Slobozia”, contribuind la promovarea şi dezvoltarea unui sistem de colectare separată a deşeurilor în raionul
Slobozia. Proiectul se desfăşoară cu suportul programului „Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”,
finanţat de Uniunea Europeană şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.
„În lipsa unui sistem adecvat de colectare a deşeurilor situaţia ecologică în acest raion este gravă. Problema
constă în faptul că în urma mineralizarii, azotul organic se transformă în nitraţi, care au efecte nocive asupra
mediului şi implicit asupra sănătăţii populaţiei. În ultimul timp, în sectorul privat s-a mărit numărul
animalelor domestice, ceea ce agravează şi mai mult problema poluării cu reziduuri organice. Autorităţile
locale conştientizează importanţa şi necesitatea soluţionării problemelor menţionate. De aceea, introducerea
unor tehnologii mai avansate în domeniul managementului deşeurilor depinde, în mare parte, de voinţa şi
capacităţile populaţiei de adaptare la un nou sistem de colectare a deşeurilor”, susţine Victor Cotruţă,
coordonatorul proiectului „Îmbunătăţirea managementului deşeurilor solide în raionul Slobozia”.
Prin urmare, în scopul antrenării populaţiei din raionul Slobozia în procesul de implementare a noului sistem
de colectare separată a deşeurilor, REC Moldova dă startul unui ciclu de seminare pentru elevii din acest
raion, care vor fi precedate de seminare de informare privind colectarea separată a deşeurilor pentru
locuitorii din Slobozia. Aceste activităţi vor familiariza participanţii cu procedurile de colectare separată,
tipurile de deşeuri colectate separat. Mai mult, locuitorii vor afla mai multe despre posibilităţile de colectare
a deşeurilor organice, pregătirea şi utilizarea îngrăşămintelor în baza deşeurilor organice, precum şi
importanţa păstrării unui mediu înconjurător sănătos.
„Seminarele au ca scop să pregătească populaţia pentru implementarea sistemului de colectare separată a
deşeurilor prin amenajarea platformelor speciale, plasarea containerelor distincte pentru fiecare tip de
deşeu, construirea unor platforme de compostare a deşeurilor organice şi stabilirea parteneriatului dintre
autorităţile locale şi de raion cu cele ale altor raioane din Republica Moldova”, a mai spus Victor Cotruţă.
 25
V.EU IN CALITATE DE CETATEAN AL MILENIULUI III

1 Punctele forte ale personalitatii mele:

Abil responsabil inteligent
PRIETENOS SOCIABIL POLIGLOT
RESPECTUOS COMUNICATIV ACTIV
2 Punctele slabe ale personalitatii mele:
grabit TIMID LENOS(UN PIC)

VI.CURIOZITATI
Curiozitati din ecologie
1. O masina obisnuita produce într-un an 3 tone de dioxid de carbon. 2. In
trafic greoi, nivelul de poluare este de 2-3 ori mai mare inauntrul ma?inii
decat in afara ei.
3. In Londra, circula 40 000 de masini, pe ora in timpul zilei.
4. O tona de plastic inseamna 20 000 de sticle de 2 l sau 120 000 de
pungi.
5. E nevoie de 1,5 l de ulei pentru a face un cartus de imprimanta.
6. Cerneala de imprimanta costa mai mult decat combustibilul pentru
navele spatiale sau sampania veche.
7. Un monitor PC lasat aprins toata noaptea foloseste energia suficien?a
pentru a imprima cu laser 800 de pagini A4.
8. Daca fiecare casa din Marea Britanie ar monta macar un bec economic,
s-ar economisi destula energie electrica pentru a alimenta 3 000 000 de
case timp de un an.
9. Un bec economic economise?te cu 80% curentul electric fata de un bec
normal.
10. TV-ul, imprimanta, calculatorul sau orice alt aparat lasat in stand-by,
consuma intre 40-70 din energia pe care ar consuma-o fac? ar fi pornit.
11. 50% din energia folosita pentru incarcarea telefoanelor mobile e
risipita prin lasarea acestora in priza fara ca telefoanele sa fie conectat la
incarc?tor
12. 200 de borcane din sticla sunt aruncate in fiecare secunda in Marea
Britanie.
13. 3 500 de cosuri de gunoi sunt aruncate in fiecare secunda in Europa.
 26
Bancile. Stiati ca…?
termenul “banca” provine din italienescul “banco”? Acesta inseamna “birou, banca, banc de lucru” si era

folosit de bancherii din Florenta in timpul Renasterii care il obisnuiau sa incheie tranzactiile deasupra unui

birou.

cea mai veche dovada a unei activitati bancare dateaza din anii 350-325 I.Hr ? O moneda, datand din

acea perioada, purtand grafica unei mese/banci pline de monede a fost descoperita in zona orasului

turcesc Trabzon (pe atunci, o colonie greceasca).

in doar 9 ani, din 1998 si pana in 2007, valoarea activelor cumulate a primelor 1000 de banci din lume a crescut cu

aproximativ 150%? Astfel, daca in 1998 cele mai importante 1000 de banci din lume detineau active in valoare de putin

peste 30 de trilioane de dolari, in 2007 suma a crescut la 74.2 trilioane de dolari.

bancile americane detin 14% din totalul de 74.2 trilioane de dolari? Bancile japoneze au pierdut, de la sfarsitul

mileniului trecut, aproximativ 11% din cota lor la nivel mondial (de la 21% in 1999, la 10% in 2007). Bancile din

spatiul Uniunii Europene detin cea mai mare parte a activelor primelor 1000 de banci la nivel mondial: 53%, cea mai

mare cota revenindu-i Marii Britanii.

cele mai multe banci din lume sunt in SUA? La sfarsitul anului 2005, peste 7.500 de institutii bancare faceau afaceri in SUA

iar in total acestea aveau peste 75.000 de filiale. Spre comparatie, Japonia (a doua mare putere bancara a lumii, dupa SUA

si inaintea Marii Britanii) numara in acelasi an 129 iar in Romania sunt in acest moment, conform site-ului Asociatiei

Romane a Bancilor, 41 de banci (numarul poate fi mai mare).

Curiozitati politice
1.In parlamentul britanic, care numara 650 de membri, sunt doar
400 de locuri? Cine intarzie trebuie sa stea in picioare.
2. India. Indira Ghandi a fost fiica a unui prim ministru, mama a unui
prim ministru si ea insasi prim ministru.
3. Istoria Clubului Bilderberg se confundă cu aceea a planetei noastre
după cel de-al Doilea Război Mondial. Prima reuniune oficială a avut
loc între 29 şi 31 mai 1954, în localitatea olandeză Oosterbeek.
Cea mai vizibilă manifestare a Clubului Bilderberg este conferinţa
anuală pentru care se trimit invitaţii-neoficiale către aproximativ 130
de invitaţi, dintre care majoritatea sunt persoane de influenţă în ceea
ce priveşte domeniul politic, de afaceri şi bancar.

MULTUMESC PENTRU LECTURA!!!

27