O inscriptiz rornene din Muz~ul oresulut Ghzrle

Radu Ardevan, Radu Zagreanu ~ Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca

In colectiile muzeului gherlean se pastreaza, rara numar de inventar, 0 piesa antica de piatra ce poarta 0 inscriptie in limba latina, Atilt aspectul obiectului si al literelor, cat si continutul textului indica indubitabil un monument epigrafic din epoca rornana (vezi Fig. 1). Spre surprinderea noastra, acesta nu pare sa fi fost restudiat ~i publicat In maniera moderna pana acum 1.

Textul acestei inscriptii era lnsa cunoseut de mult. Dupa mai multe consernnari, el a fost publicat In Cll. III 1608, printre piesele Daciae incertae. Pana prin secolul XIX monumentul se aflase la conacul nobiliar din Petrestii de Jos, apoi a apartinut colectiei eontelui Wass din Taga (ambele In judo Cluj)2. De aeolo a ajuns, probabil abia dupa al doilea razboi mondial, in muzeul gherlean '. Originea piesei ramane ncprecizata, dar ealitatea pietrei ne indreapta mai curand spre lmprejurimile localitatii antice de 1a Gherla4. Dupa cum se stie, aici a existat in vremea provinciei Dacia eastrul unitatii militare romane ala If Pannoniorum si un infloritor vicus aferenr'.

Transcrierea textului in CIL este fidela, doar eu unele mici neclaritati in randurile 7 si 96. Probleme apar pentru ultimul nume, incomplet pastrat in r. 97. Nu s-a oferit pana acum nici 0 interpretare ori datare. De data aceasta putem proceda insa la 0 reexaminare directs si cornpleta a piesei.

Monumentul discutat aCU111 are forma unui paralelipiped de piatra, rnai precis din gresie calcaroasa, U urmatoarele dimensiuni: inaltimea 137 em, latimea 68 em, grosimea 54 em. Atat latura posterioara at si cea din dreapta nu sunt prelucrate; latura din stanga a fost slefuita cu grija. Partea din fata prezinta un camp epigrafic de 119 x 50, 5 em, avand imprejur 0 rama de eea. 3 em latirne, apoi un chenar lat de 8 em si prevazut eu trei muluri situate la distante inegale intre ele (mulura interioara este snurata), Raportul dintre latimea 9i grosimea bloeului de piatra arata ca, mai curand dedit de un cippus funerar, ar putea fi vorba de baza unui monument in forma de pilastru dintr-o constructie impunatoare, iar la Gherla se mai cunose monumente de piatra de asemenea tip si dimensiuni8.

Nu apare nici 10 culegerile recente de inscriptii, nici 'in repertoriile onomastice ale Daciei rornane (1. I. Russu, Onomasticol1 Daciae, III A/SC 4, 1944, p. 186-233; idem, Rectificari ~'i adausuri la "Onomastic on Daciae", In AfSC 5, i948, p. 282-296; idem, L'Onomastique de fa Dacie romaine, In L'Onomastique latine. Actes du Col/oque international CN.R:s. 'no. 564"Paris, 1977, p. 353~363; A. Paki, Populatia din Dacia de nord in lumina izvoarelor epigrafice, Teza de doctorat dactilografiata, Cluj-Napoca, 1998). A fost remarcat $i tratat la R. Zagreanu, Ateliere de pietrari in epoca romana pe valea Somesului, Teza de masterat dactilografiata, Cluj-Napoca, 2004, p. J 17.

:. Vezi CIL III 1608, cornentariul.

J Cel mal probabil prin anii !50, cane au intrat 111 patrimoniul statu lui atat conacul din Taga, cat $i Muzeul Arrnenesc din Gherla.

- Monumentele pastrate la Petrestii de Jos aveau proveniente foarte diferite (vezi L H. Crisan (ed.) Repertoriul arheologic al judetului Cluj, Cluj-Napoca, 1992, p. 308-309, nr. 7), asa ca acest lucru este posibil.

j Prezentari generale: I. H. Crisan, op. cit., p. 212-216, Nr. 8, 11-15; N. Gudea, Der dakische Limes. Materialien zu seiner Geschichte. 111 JRGZM 44,1997, p. 102-103, nr. 97.

"Textul apare astfel: D. M / Aelia Secundi/na vix, an. XJlll / et Aelia Crispina / vix. an. 1111/ A eli Secundus / et Deccia pare n t/es fil. pientiss / et Ael. Constas e) / mar.

~ Pentru acesta s-au propus patru variante.

R. Zagreanu, op. cit., p. 85-86,158-160.

59

Fig.FMonumentul epigrafic

Textul se dispune In camp pe zece randuri, intre ultimul rand si chenarul de jos fiind 0 distants de 34 em. Litereie, ingrijit lucrate, au inaltimea de 5, 5 em, dar latimea lor difera, formele sunt uneori exagerate ', iar distanta intre randuri atinge 2 - 2, 5 em. Dispunerea textului 'in spatiu si trasaturile literelor arata ca mesterul lapicid si-a dat silinta sa obtina un aspect cat mai ingrijit. Ligaturile sunt purine, dar complexe: in 1". 4, 1a sfarsitul numelui Crispina, apar legate impreuna literele I + N -+ A, iar la sfarsitul randului 7, In cuvantul parentes, 0 ligatura e formata din A + R, si imediat dupa ea se afla in aceeasi situatie E + N.

Starea de conservare a acestui monument este foarte

calitatea acestui ultim dedicant (la fel ca si cuvantul parenies din randurile 7-8); credem ca ele trebuie intregite ca mariitus), termen ce exista in epoca si inseamna eu precadere "sot", "casatorit", dar e folosit si eu sensuI de "mire", "pretendent" sau "logodnic'" I.

Asa ca leetura intregului text este urrnatoarea (vezisi Fig. 2):

D(is) M'(anibus) Aelia Secundi-

na vix(it) arunis) X1111 et Aelia Crispina vix(it) an(nis) IIII Aeli(i) Secundus

et Deccia paren-

tes jU(iis) pientisstimis) et Aeltius) Colnls [iu]: martitus),

buna, desi inscriptia prezinta, in general, urme vizibile de erodare. Doar la sfarsitul r. 9 0 spartura irnpiedica citirea unui nume. Cum dupa gentiliciul Aeltius) apar literele CO ... , este c1ar ca acestea din urma trebuie sa ascunda cognomen-ul unuia dintre dedicanti. Pe suprafata pietrei se mai pot distinge aid cateva urme de iitere: dona haste verticale dupa 0, apoi urma unei curburi inferioare dintr-un S, in sfar~it urmele foarte slabe ale altar haste verticale. Chiar la capatul randului apare un S destul de vizibil. Deci, numele incepe cu CO, cuprinde un S in centru si se termina tot ell un S. Tinand cont si de spatiul disponibil, solutia eea mai probabila pare a fi Co[nJs[iu]slO. In ultimul rand, literele MAR, foarte clare, trebuie sa redea

Fig. 2 Desen

9 Vezi lngustimea unor litere ca E ori T, hastele orizontale curbate ale literelor E si L, literele D ~_i M ori chiar N scrise pe 0 latirne prea mare etc. Teate aceste trasaturi sugereaza mai curand secolul l ll p. Chr. decat eel precedent.

10 B. Lorincz, Onomasticon provinciarum Europae Latinarum, II, Wien, 1999, p. 73 (cognomen In Noricurn; corespunde ca spatiu disponibil §i este conform sernnelor ce se mai vad pe piatra). Alte variante posibile (Colinus, Colisus, Condus, Congus, Congius, Connius, Copinus, Copirus, Coporus, Coraius, Coralus, Coranus, Cordus, Corsius etc.) sunt atestate rar, ~i nurnai 111 provinciile occidentale- vezi Ibidem, p. 69, 72, 74-79.

II L. Quicherat, A. Daveluy, Dictionnaire latin-francais, Paris, 1884, p. 693; E. Benoist, H. Goelzer, Nouveau dictionnaire latin-francais, Paris, 1922, 9cme edition, p. 887.

60

In traducere: Zeilor subpamanteni, Aelia Secundina a trait 14 ani si Aelia Crispina a trait 4 ani.

Aelii Secundus si Deccia, parintii, fiicelor prea pioase si Aelius Consius (?), sot (au ridicat monurnentul).

Asadar este vorba de 0 inscriptio funerara, Ea a fost asezata la morrnantul a doua fete, evident surori: Aelia Secundina avea 14 ani la data mortii, iar Aelia Crispina doar patru. Desigur, decesul putea sa fi survenit in alta ordine si la date diferite, caci ridicarea unui ansamblu funerar impresionant costa si dura destul de mult. Simpla lui existenta arata ca aceasta familie Aelia avea 0 stare materials foarte buna.

Parintii fete lor, dedicantii monumentului, sunt numiti explicit 'in text. Ei au acelasi gentiliciu, Aelius, scris acum la plural (fara clubJarea ultimei vocale l2). Este clar ca familia a prim it cetatenia romans candva sub domnia lui Hadrian 13. Faptul cil arnbii parinti au acelasi l1U111e de familie nu indica, in cazul de fata, a crigine joasa ori chiar conditia de sclavi eliberati (Iiberti) ai aceluiasi stapanl4. Numele Aelius fiind foarte frecvent in provincii, inclusiv in Dacia, si mai eu seama 'in mediile militare", poate fi yorba dear de Q coincidenta. Dar, chiar deosebit de bogata, aceasta farnilie nu face parte din vreo aristocratic locala, iar tatal nu pare nici sa fi fast militar, nici sa fi indeplinit vreo functie publica pe plan local. Trebuie ea ne aflam in fata unci familii instarite din vicus-ul din preajma castrului auxiliar de 1a Gherla 16, ~i care se va fi imbogatit mai ales prin ocupatii neagricole.

Este de remarcat onomastica personajelor. Tatal poarta cognomen-ul Secundus, din care a fast derivat ~i numele unci fiice (Secundina), in timp ce a doua arc numele de Crispina. Toate aceste cognomina de buna factura rornana sunt deosebit de frecvente in mediile celtilor romanizati, indeosebi din Europa centrala". 0 origine celto-rornana - chiar indepartata - a familiei n-ar fi ceva surprinzator, cdata ee unitatea rnilitara de la Gher.la, Ala II Pannoniorum, fusese fermata initial din locuitori celto-romani ai Pannoniei 18, iar influenta romanitatii celtice este destul de vizibila In aceasta localitate antica 19. Iar numele marnei, Deccia (ell varianta masculina Deccius), se intalnestc cu precadere tot in lurnea celtica romanizata", fapt care confirms constatarea de mai sus.

La dedicatia parintilor se asociaza inca un persona], anume Aelius Cons ius (?). Nurnele lui pare

12 H. Mihaescu, La langue latine dans le sud-est de l'Europe, Bucuresti - Paris, 1978, p. 188-189.

13 Urmasii celor deveniti cetateni romani prin bunavointa imparatului Hadrian poarta numele de Pub/ius Aelius ;>i sunt foarte numerosi in provinciile dunarene CA. M6csy, Beitrage zur Namenstatistik (Dissertationes Pannonicae IIlI3), Budapest, 1985, p. 26, 52); tocrnai de aceca, ei ajung sa nu-si mai consernneze prenurnele. Ceilalti Aelii, urrnasii eelor care au primit cetatenia de la Antoninus Pius, sunt simtitor rnai putini si - de regula - !$i scriu $i prenumele Titus.

14 In cazul numelor rare) care nu s-au raspandit larg In societatea rornana (prin acordarea [or unor largi categorii de noi cetateni), constatarea nu mai este valabila: acelasi gentiliciu al sotilor poate indica tocrnai conditia lor de iiberti ai aceluiasi stapan (I. Piso, Die soziale und ethnische Zusammensetzung del' Bevolkerung in Sarmizegetusa und in Apulum, 111 W. Eck (Hrsg.), Prosopographie lind Sozialgeschichie.Studien zur Metodik unci Erkenntnismoglichkeit del' kaiserzeitlichen Prosopographie (Kolloquium Koln, 24. - 26. November J 99 l , Kcln - Wien - Weimar, 1993, p. 328).

15 A. Mocsy, op. cit., p. 47-57; B. Lorincz, Fr. Redo, Onomastic-on provinciarum Europae Latinarum, T, Budapest, 1994, p. 33-38.

16 Rarnanern la parerea ca monumentul trebuie Sa provina din zona Gherlei (vezi mai sus). 17 A. Paki, up. cit, p. 134-135,310 (vezi si nota 91).

18 L 1. Russu, Dacia si Pannonia Inferior in lumina diplomei militare din anul 123, Bucuresti, 1973, p. 78-79; A. Husar, Celli si germani in Dacia romana, Cluj-Napoca, 1999, p. 1 !5-117; C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucuresti, 2002, p. 74-76.

19 A. Husar,op. cit .. p. 55-56,180,182-183,185,186-187,190-191235,237, 244-245, 251, 253, 256. zo B L" . . 94

- '. onncz,op. CIt., p ...

61

tot de factura celto-romana'", iar gentiliciul Aelius nu poate fi, nici In acest caz, decat 0 sirnpla coincidenta. E1 apare eu calitatea de maritus, evident al uncia clintre cele doua fete. Cum Aelia Crispina a murit 1a varsta de abia patru ani, nu poate intra In discutie dedit sora ei mai in etate, Aelia Secundina. Avand la data decesului paisprezece ani, aceasta putea fi logodita in mod legal si chiar casatorita22. Asa ca traducerea lui maritus prin "sot" se justifica, iar 0 uniune conjugala la 0 asemenea. varsta pentru sotie nu constituia ceva exceptional in societatea vremii23. Nu stirn nimic altceva despre Aelius Consius (?) si, in lipsa unei consemnari explicite, nu-l putem considera militar.

Lipsese de asemenea orice elemente sigure de datare. Aspeetul ingrijit al monumentului si al literelor nu of era temeiuri pentru incadrarea cronologica. Doar lips a prenumelor sustine confectionarea inscriptiei in secolul III p. Chr. In acelasi sens ne indreapta ~i prezenta ligaturilor elaborate din randuriie 4 si 7. Credem ca eea mai verosimila datare poate fi epoea Severilor, moment de prosperitate si liniste pentru Dacia romana": Asa Cal 111 perioada respectiva, membrii acestei farnilii contau deja in societate ca vechi cetateni romani, de eel putin trei generatii,

In concluzie, monumentul epigrafic prezentat acum constituie un bun document de viata provinciala romans din Dacia. In asezarea romana de la Gherla apare 0 familie de conditie com una, neprivilegiata, dar cu 0 buna stare materiala, a carei origine celtica nu contrazice niei cali tate a lor de cetateni rornani, nici cultura si modul de viata tipice societatii romane. Ei se exprima in latineste, au nume romane §i lnalta un edificiu funerar more Romano. Inscriptia confirma odata mai mult calitatea buna a rornanitatii provineiale din acest colt al Daciei.

Abrevieri AISC

elL

TDR

JRGZM

Anuarul Jnstitutului de Studii Clasice, Cluj Corpus Inscriptionurn Latinarum, Berlin lnscriptiile Daciei romane, Bucuresti

Jahrbuch des Romisch-Gerrnanischen Zentralmuseums, Mainz

Lista ilustratiilor

Fig. I lnscriptia familiei Aelia din Gherla (forografie).

Fig.2 Inscriptia familiei Aelia din Gherla (desen).

21 Apare ~i ca nomen gentile, In Gallia Narbonensis,ln Hispania si chiar in Moesia Superior - toate provincii avand ~j un substrat celtic (Ibidem, p. 73).

22 P. F. Girard, Manuel elementaire de droit romain, Paris, 1929, Serne edition, p. 171; M. Kaser, R. Knuttel, Romisches

Privatrecht, Munchen, 2003,17. Auflage, p. 102-104,356.357. . .

)~J L. Mihailescu-Birliba, lndividu et societe en Dacie romaine. I~{ude de demographie historique, Wiesbaden, 2004, p. )4,56-57.

24 Tv1. Macrea, Viata in Dacia remand, Bucuresti, 1969, p. 78-93; C. C. Petolescu, Scurta istorie a Daciei romane, Bucuresti, 1995, p. 105.

62

Anul I - III 2003 - 2004 - 2005

l1nuarul Muz~ului din Gh~r18

"ARHEOLOGIE - ISTORIE - CUL TURA"

Fondator:

prof. drd. Mihai Mester

Coordonatori volum:

prof. drd. Mihal Mester scriitor Vasile I.Bunea

Casa Cartii de Stiinta Cluj-Napoca, 2006