Teorema celor patru culori

prof. Luminiţa Petrişan - C.N. “M. Eminescu”

Despre colorarea hărţilor
 În 1852, Francis
Guthrie a încercat să
coloreze o hartă
reprezentând
comitatele Angliei,
astfel încât două
regiuni cu frontieră
comună să aibă
culori distincte.
Problema lui Guthrie
 De câte culori este nevoie pentru a
colora o hartă oarecare, astfel încât
regiunile cu frontiera comună să aibă
culori diferite?
 4 culori sunt necesare

Oare sunt
suficiente?
Întreabă un prieten…
? ? ?
? ?

Care întreabă

alţi prieteni…
 Şi pentru că nu exista
internet…
De la profesor la student, de la coleg la coleg…
problema a ajuns la Arthur Cayley,

care i-a întrebat pe colegii săi din London

Mathematical Society.
 Conjectura celor patru culori

 A rămas nerezolvată timp de 124 de ani

Câteva observaţii utile
Soluţia unei asemena probleme nu
trebuie să depindă de forma particulară
a hărţii.

Forma şi mărimea ţărilor nu sunt

importante din punctul de vedere al
colorării!
Hărţi echivalente
Puţină topologie
 Topologia este un domeniu al
matematicii apropiat de geometrie, în
sensul că studiază proprietăţile
obiectelor în 2,3,… dimensiuni.
 Diferenţa este că în topologie
distanţele, unghiurile nu sunt
importante.
Puţină topologie
 Două obiecte sunt socotite echivalente dacă
pot fi obţinute unul din celălalt prin
transformări continue: îndoiri, întinderi,
răsuciri.
Reteaua de vecinatate
Suntem interesati in primul rand de
natura topologica a hartii, mai precis de
relatia de vecinatate intre regiuni.
Fixam cate un punct in interiorul
fiecarei tari, si unim cu o linie 2 puncte
daca si numai daca regiunile carora
apartin au frontiera comuna.
Reţeaua de vecinătăţi
De exemplu, alegem capitala fiecarei tari, si
construim cale ferata intre doua capitale doar
daca tarile sunt vecine! 
De la hărţi la teoria grafurilor
Problema poate fi reformulată astfel:

Putem colora vârfurile unui graf planar în patru culori,

astfel încât două vârfuri adiacente să fie colorate
diferit?
Formula lui Euler

V-M+F=1

In exemplul alaturat:
V=7
M = 10
F= 4
Teorema lui De Morgan

Pe nicio harta nu putem gasi un grup

de 5 regiuni astfel incat oricare sa aiba
frontiera comuna cu celelalte 4.
Graf complet cu n vârfuri

K1 K2 K3

K4 K5
Teorema lui De Morgan
Echivalent, trebuie să demonstrăm că un graf
complet cu 5 vârfuri nu este planar.

Să presupunem că ar exista. Dacă socotim

drept faţă şi regiunea nemărginită a planului,
formula lui Euler devine:

~ ~
V-M F 2, unde F F 1
Teorema lui De Morgan
 V=5
 M=10 (pentru că graful este complet)
~
Din formulă rezultă F 7

Fiecare faţă este mărginită de cel puţin 3

muchii (în sens topologic). Dar o muchie este
comună pentru 2 feţe, deci trebuie să existe
cel puţin ½ (3 x 7)=10+ ½ muchii.
Teorema lui De Morgan
Cum nu există jumătăţi de muchii trebuie
să avem cel puţin 11 muchii.

Contradicţie! M=10
Încercări nereuşite
Alfred Kempe a publicat în 1879 un articol
în care pretindea că a rezolvat
conjectura celor patru culori.
În 1890 Percy John Heawood găseşte
însă o greşeală, dar reuşeşte să salveze
o parte din ideile lui Kempe,
demonstrând teorema celor 5 culori.
Teorema celor 5 culori
Orice hartă plană poate fi colorată cu cel mult 5
culori.

Ideea demonstraţiei constă în a reduce succesiv

orice hartă la una ce conţine cel mult 5
regiuni, astfel încât după fiecare pas de
reducere, dacă harta redusă poate fi colorată
cu cel mult 5 culori, atunci şi harta iniţială să
poată fi colorată cu cel mult 5 culori.
Prima procedură de reducere

(1)
 A doua procedură de reducere
(2)
Procedurile de reducuere:
(1) (2)

(3) (4)
A 5-a procedură de reducere
Teorema celor 5 culori
 Aplicând procedeele de reducere
precedente se ajunge în final la o hartă
în care nici o regiune nu înconjoară o
alta, fiecare vârf se găseşte pe exact
trei frontiere şi fiecare regiune are cel
puţin 5 muchii.
 Se arată (folosind formula lui Euler) că
există o regiune cu exact 5 muchii.
O regiune cu 5 muchii poate fi
eliminată !
Un pas înainte
 Încercarea de demonstraţie a lui
Kempe, conţinea ideile de bază care au
condus în cele din urmă la reuşita lui
Haken şi Appel din 1976.
 O hartă în care nici o regiune nu
înconjoară o alta şi în care fiecare vârf
se găseşte pe exact trei frontiere se
numeşte hartă normală.
Hartă normală minimală
 Orice hartă, şi în particular cele normale
pot fi colorate în cinci culori.
 Să presupunem că există hărţi normale
pentru a căror colorare sunt necesare
cinci culori.
 O asemenea hartă cu un număr minim
de ţări se numeşte hartă normală
minimală.
Mulţimi inevitabile şi
reductibile
 O mulţime de hărţi M se numeşte
mulţime inevitabilă dacă oricare ar fi o
hartă normală minimală H există o hartă
din M conţinută în H.
 O hartă este reductibilă dacă orice hartă
normală minimală care o conţine poate
fi redusă la o hartă cu mai puţine
ţări.(obţinându-se astfel o contradicţie)
Ideea demonstraţiei
 Să construim o mulţime inevitabilă de
hărţi reductibile!

 Dar o astfel de mulţime nu a fost uşor

de găsit…
Estimarea lui Heesch
 O mulţime inevitabilă are în jur de
10.000 de elemente!

 Se simte nevoia unui…

Teorema celor 4 culori
- o demonstraţie atipică (1976)
 Numărul de configuraţii care a trebuit să fie
analizat era uriaş (aprox. 1500), aşa că o
demonstraţie clasică nu a mai fost rezonabilă.
 Un program pe computer, perfecţionat de-a
lungul a patru ani de muncă, a verificat
reductibilitatea tuturor configuraţiilor,
finalizând astfel demonstraţia.
Morala…
 Matematica este pregătită să accepte şi
demonstraţii parţial computerizate !