Jocul trezeşte fantezia şi ingeniozitatea

septembrie 2008 – februarie 2009

ISSN 2067-2411

ŞCOALA CU CLASELE I – VIII IZVOARELE

 Am pornit în acest proiect cu paşi timizi, dar cu o mare dorinţă de a face cunoscută şi
altora o parte din munca celor mici şi a cadrelor didactice, care îi îndrumă atât în
activităţile curriculare cât în cele extracurriculare.
Numerele 1 şi 2 ale revistei „Fantezie şi culoare”, care au apărut în anul şcolar 2007-
2008, au avut un impact pozitiv şi ne-au dat curajul de a merge mai departe, împărtăşindu-
vă paşii pe care i-am urmat în acest demers.
Ne-am gândit că ar fi păcat ca munca şi dăruirea copiilor noştri să se oprească aici
atât timp, cât sunt un izvor nesecat de talent şi energie şi când au învăţat să arate şi altora
rodul muncii lor.
Peste tot în lume, educaţia copiilor se face de la cele mai fragede vârste şi este bine
de ştiut că tot de pe atunci copii pot face lucruri uimitoare sub o atentă îndrumare şi
control din partea adulţilor.
La grădiniţă, dar şi la ciclul primar, cea mai frumoasă exprimare a gândurilor este
arta, arta prin orice mijloace: muzică, teatru, pictură, dans şi chiar prin activităţile de
ştiinţă şi limbaj. Pentru că elevii noştri desfăşoară aceste activităţi din plăcere, arta la noi
se transformă într-un joc. Dacă le-am închide copiilor noştri aceste orizonturi ar fi mai
trişti, fără poftă de viaţă şi de joacă, iar noi ne-am simţi mai săraci.
Nu dispreţuiţi, aşadar, pe „homo ludens”(omul care se joacă) pentru că joaca lor este
cel mai important şi serios lucru, dar în acelaşi timp şi necesar. Această joacă poate evolua
şi se poate adapta la orice vârsta dezvoltând capacităţi creative pentru ca acest copil să
devină apt, să fie participant activ la dezvoltarea societăţii.
Copilăria dă marele start pentru sublinia competiţie a omului cu el însuşi în propria sa
devenire, autodesăvârşire şi afirmare ca valoare umană. Copiii noştri ne învaţă, ne
fascinează prin farmecul şi prospeţimea lor, prin sinceritate, candoare, perspicacitate şi
creativitate, iar noi suntem prinşi ca într-un carusel din care nu ne mai putem desprinde.
Dar oare ne dorim acest lucru?!
Vom pleca la drum, pentru că povestea noastră continuă cu alte „fapte măreţe”
desăvârşite de copii după modul în care coordonatorii acestei reviste au conceput să-l
proiecteze şi să-l realizeze.
Ed. Angela Stoica

2
Reporteri: Vă rugăm să vă opriţi pentru câteva clipe din munca dumnevoastră şi să ne oferiţi câteva
răspunsuri la micile noastre curiozităţi legate de ceea sunteţi dumneavoastră şi de ceea ce faceţi pentru noi.
Prima întrebare: Ce înseamnă să fii învăţător?
D-na Elena: Într-o lume în care se fac simţite din ce în ce mai mult egoismul,
nerăbdarea, hedonismul şi competiţia, într-o lume în care adevăratele valori sunt
lăsate deoparte, într-o lume în care “anormalul devine normal”, a fi învăţător este
cel mai nobil lucru de pe pământ. Învăţătorul este şi va rămâne ”izvorul viu” al
unei vieţi, deloc uşoare, cu multe “cărări întortocheate”, pe care are misiunea de
a-i conduce pe alţii spre “ţinta succesului”.
R: Cum vă simţiţi când vedeţi 30 de ochi aţintiţi asupra dumneavoastră?
D.E: Atunci uit de toate şi-mi dau seama de cât de mare este responsabilitatea
mea la catedră. Fiecare zi a învăţătorului este o creaţie artistică. Pentru aceasta am
nevoie de talent, vocaţie şi profesionalism. Îmbinate îmi dau puterea să fac acei
ochişori să zâmbească, să fie satisfăcuţi, să pun bazele unor personalităţi bine
conturate. Este de datoria mea să-i fac să rămână liberi şi puri. O conştiinţă liberă este mai mult decât o
simplă candoare.
R: Care sunt primele trei valori existenţiale la care nu aţi renunţa niciodată?
D.E: N-aş avea cum să renunţ la: profesionalism, onoare şi dăruire.
R: Care sunt satisfacţiile dumneavoastră ca învăţătoare?
D.E: Când privesc în urma celor 30 de ani de muncă şi văd foştii mei elevi medici, avocaţi, profesori,
învăţători, asistenţi medicali şi, nu în ultimul rand, oameni gospodari la casele lor, cred că truda mea nu a
fost în zadar. Când, după ani, mă caută şi începem să depănăm amintiri, am senzaţia că mi-am făcut bine
munca.
R: Ce înseamnă copiii pentru dumneavoastră?
D.E: Copiii m-au fascinat şi continuă să mă fascineze prin inocenţa lor, prin profunzimea interpretărilor
lor. Ei sunt, într-un fel, parte din fiinţa mea. Copiii mă înalţă; când sunt în faţa lor se întâmplă un miracol:
îmi revine buna dispoziţie, tonusul este activ, devin mai optimistă, încep să gândesc pozitiv.
R: Cum aţi convinge tânăra generaţie să vă urmeze în carieră?
D.E: Dacă cineva doreşte să fie învăţător nu înseamnă numai să înveţe carte, ci mult mai mult: “să fie
maiestos ca un stejar, care are o singură tulpină susţinând o coroană bogată, cu foarte multe ramuri”. Mi se
pare o metaforă deosebit de frumoasă. Cine n-ar vrea să fie aşa?!
R: Mâncaţi sănătos?
D.E: Încerc, dar trebuie să recunosc că nu-mi reuşeşte întotdeauna să mănânc sănătos; îmi plac legumele,
peştele şi foarte mult fructele.
R: Cum vă petreceţi vacanţa de vară?
D.E: În vacanţa de vară călătoresc împreună cu familia mea foarte mult, citesc, particip la multe
spectacole, mă recreez.
R: Un gând de rămas bun!
D.E : « Nu ne stă în putere să facem lucruri uriaşe – ci numai lucruri mici, cu iubire uriaşă » (Maica
Tereza)
R: Dorim să vă mulţumim din suflet pentru gândurile deosebite împărtăşite şi nouă. Nu putem decât să vă
dorim sănătate, în primul rând, bucurii, împliniri, în tot ceea ce vă doriţi şi nu în ultimul rând multe
generaţii de elevi silitori, aşa ca noi, care să vă încânte inima!
Micii reporteri: Daniel Martoncă, Tiba Răzvan

3
 Izvoarele – sat component al actualei comune Răchiteni, jud Iaşi – este situat
pe o terasă de luncă a Siretului, sub malul terasei superioare din dreapta Siretului,
sub bifurcaţia rutieră Castelul de Apă de pe şoseaua Roman Suceava.
“Dicţionarul geografic al
judeţului Iaşi” – pag. 130, coloana 2
– pretinde că este un sat de
însurăţei, format în anul 1890.
Informaţia este eronată, fiind
dezminţită de localnici, între care,
în anul 1978 mai trăia un bătrân,
care venise printre primii în acel
loc, împreună cu părinţii săi. De
altfel aşezarea nu are înfăţişarea
unei localităţi de însurăţei, care s-a
dezvoltat sistematic. La Izvoarele
fiecare s-a aşezat haotic acolo
unde avea pământ în posesiune şi
abia ulterior s-au încercat unele forme de sistematizare. Acesta se numea Sturza. În
anul 1950 numele satului Sturza a fost înlocuit cu I.C. Frimu.
În satul I.C. Frimu existau două localuri de şcoală. Primul fusese construit în
anul 1938 fiind uzat în proporţie de 40% în anul 1953, suprafaţa clădirii era de
144 m2. tot în proprietatea şcolii intra o curte de 510 m 2 şi o grădină de 550m2. cel
de-al doilea local era o sală în folosinţă şi avea 35 m2.
În anul 1955, directorul şcolii I.C.
Frimu, Ioan Stratan, propunea Sfatului
Popular Comunal ca în acest sat să se
construiască « un nou pavilion cu două
camere de locuit pentru directorul şolii
pentru a fi permanent sub ochiii lui localul
şcolii ». La construirea acestuia îşi luau
angajamentul să participe toate cadrele
didactice. Lucrările la noua şcoală din I.C.
Frimu s-au desfăşurat în condiţii grele şi
cu ajutorul financiar şi munca locuitorilor
din sat, care în 1959 cer reînceperea
4
lucrului la această şcoală. această cerere a fost aprobată de autorităţile locale, iar în
anul 1960 se reia munca de construcţie a şcolii.
În anul 1962 şcoala din I.C. Frimu era aproape pregătită pentru primirea
elevilor. Se mai făceau unele lucrări interioare. Toate aceste lucrări au costat
18786,56 lei, însumând materialele de construcţie şi manopera. Realizarea lor s-a
făcut cu bani din bugetul local şi din împrumuturi bancare rambursabile. Şi
contribuţia locuitorilor nu a fost de neglijat: atât prin muncă voluntară cât şi prin
contribuţii băneşti.
Până în anul şcolar
1960/1961 în satul I.C. Frimu
existau două şcoli cu patru clase.
În anul şcolar 1961/1962 s-a
înfiinţat şcoala de 7 clase.
În anul şcolar 1962/1963
Şcoala de 7 ani se transformă în
Şcoala de 8 ani.
În acest sat a fost
înregistrată o frecvenţă bună. În
vremea regimului comunist şcoala
şi cadrele didactice aveau sarcini
dintre cele mai diverse:
alfabetizarea, colectarea de
plante medicinale, maculatură, creşterea de viermi de mătase, activităţi la Căminul
cultural, activităţi la biblioteca din comună, munci agricole şi multe alte activităţi.
După Revoluţia din 1989 şi Şcoala Izvoarele a început reforma. Astăzi avem o şcoală
foarte frumoasă, cadre didactice calificate, implicate în diferite proiecte şi
parteneriate.
Trebuie să păstrăm ce a fost bun, să modernizăm concepţiile despre şcoală şi
să construim reforma calitativă a învăţământului.

Material bibliografic
• Elena Mătăşel – Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I
• Iulian Ghercă – Satul românesc în perioada comunistă. Studiu de caz comuna
Răchiteni.
Înv. Elena Mătăşel

5
 Motto:
„ Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu. Tu determini în
cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume…”
( Child’s Appeal, Mamie Gene Cole)
Alături de aceste gânduri atât de frumoase, şi noi, cei din clasa a III-
a ne propunem ceva la începutul anului şcolar. Am dori ca în acest an să
ne bucurăm, aşa cum am făcut-o în cei doi ani trecuţi, să creştem în
toate privinţele împreună. Am dori ca în această perioadă a vieţii
noastre să nu ne mulţumim cu puţin, cu ce este obişnuit, cu mediocrul.
Ca învăţătoare a clasei a III-a aş prevedea elevilor mei în acest an
minuni nemaivăzute, o dragoste mai presus de puterea umană şi să
înţeleagă că împreună formăm o mare familie. Aş vrea acum la început
de an să-i fac, pe fiecare dintre copiii mei, să vadă curcubeul, dar fiecare
cu alţi ochi, iar când îl vor vedea, să nu observe doar culorile; să-l
privească şi să-i aprecieze frumuseţea… să se bucure de viaţă şi să fie
mereu copii…
Alături de gândurile mele şi elevii clasei a III-a au pornit cu gânduri
foarte frumoase la început de an. Vrem să le spunem tuturor:
• Diana Iustina : să iau numai FB, să fiu mai silitoare, să particip la toate
activităţile din clasă;
• Romario: să am note bune, să învăţ bine, să trec în altă clasă cu
bucurie;
• Carla-Ionela: vreu să învăţ bine, să fiu ascultătoare, să aflu din tainele
matematicii, limbii române şi să fiu premiantă;
• Mario-Fernando: să învăţ foarte bine şi să îmi văd colegii şi pe d-na
învăţătoare;
• Mihai-Andrei: mă gândesc la cărţile pe care le voi primi, materiile cu
care aş vrea să lucrez şi la ora de educaţie fizică;
• Antonel-Daniel: mă gândesc la colegii mei de clasă, la noile noastre
ore, la profesoara nouă de engleză, la excursiile noastre, la locul clasei
şi la ora de sport;
• Daniel: să învăţ foarte bine şi să primesc note mari;
• Andrei-Ionuţ: să învăţ foarte bine, să fiu cuminte, să mă împac cu ai
mei colegi şi să fiu premiant;
6
• Ştefan-Gabriel: să învăţ bine pentru bucuria şi răsplata părinţilor mei;
• Emilian-Andrei: să învăţ foarte bine, să îmi văd colegii, clasa, să
descopăr noile manuale;
• Ionuţ: să iau FB, să-mi bucur părinţii şi învăţătoarea;
• Marian-Adrian: să învăţ bine, să-mi luminez mintea, să-mi bucur
părinţii;
• Ioana-Mirela: am venit fericită spre şcoală cu gândul că într-o zi voi
deveni o persoană importantă;
• Răzvan-Andrei: vreau să scriu, să citesc, să mă joc, să-mi respect
colegii şi dascălii.
Acestea sunt gândurile noastre acum. Trebuie să avem putere de
muncă pentru a le şi îndeplini!
Înv. ELENA MĂTĂŞEL
Elevii clasei a III-a

15 septembrie 2008 - o zi mohorâtă de toamnă, cu ploaie măruntă şi deasă,

care anunţă, după primele aparenţe, date de vreme, un an greu, în care avem mult
de lucru, dar şi rodnic, pentru că este imposibil ca truda noastră să nu dea
rezultate.
19 “bobocei” se adună, rând pe rând, pentru festivitatea de început de an
şcolar, pentru prima zi din viaţa lor de şcolari, pentru debutul cu ghiozdanul plin de
rechizite, pe care-l poartă cu emoţie şi, parcă, uşoară teamă în spate. Deşi ne
cunoaştem de anul trecut, de la activităţile pe care le-am organizat împreună în
cadrul parteneriatului grădiniţă – şcoală, emoţii sunt de ambele părţi, zâmbetele
sunt discrete şi, pentru mai multă siguranţă, copiii caută, mai mereu, mâna mamei.
În sfârşit sună clopoţelul…
adunându-ne, constrânşi de
vremea tristă, în holul mare al
şcolii. Ascultăm salutul de bun
venit pentru toţi elevii şi cadrele
didactice din şcoală, prezentate de
doamna director Valeria Iacob,
urmat de cuvântul domnului primar
Eusebiu Martoncă.
Ne-am simţit importanţi în
momentul în care d-na învăţătoare
a clasei a III-a ,Elena Mătăşel, ne-
a adresat în mod cu totul special,
nouă celor din clasa I, un “bun venit” printre elevii şcolii, dorindu-ne succes şi
roade cât mai bogate în noul pas din viaţa noastră.
7
 Stingheri la suprafaţă, dar veseli în inimile noastre, ne-am descoperit sala de
clasă şi manualele care ne vor da “durere de cap” sau, dimpotrivă, bucurie şi
dorinţa de a învăţa cât mai mult.

8
 Acesta e începutul şi ştim că va fi un an în care ne vom juca şi vom învăţa,
vom cânta şi vom dansa, vom alerga şi vom munci… Încet, încet vom ajunge,
credem, departe…
19 +1 “bobocei” clasa I – înv. Lidia Ghercă

TOAMNA- anotimpul care face legătura între vară şi iarnă – debutează cu schimbarea
vremii, care devine mai răcoroasă şi căderea frunzelor copacilor. Pe această temă copiii au
numeroase posibilităţi de exprimare artistică şi nu numai, pornind de la adunatul frunzelor din
curtea şcolii, în cadrul activităţii ecologice, şi continuând cu observarea lor, numărarea şi
formarea de mulţimi după mai multe criterii (mărime, formă, culoare), împodobirea clasei cu
frunze de toamnă şi terminând cu pictura sau aplicaţia de frunze.

9
 Anotimpul de TOAMNĂ este numit şi “anotimpul bogăţiei” sau « anotimpul hărniciei »,
motiv pentru care l-am asociat în activităţile noastre cu o culegătoare, pornind de la cultura
populară, în care Toamna este o femeie frumoasă decorată cu fructe, legume, frunze şi flori de
toamnă.

10
 Activităţile au fost multiple şi ample grupate pe tematici specifice : fructe, legume, flori de
toamnă, munci specifice. Evaluarea proiectului Toamna a constat într-o activitate colectivă în
care am realizat un tablou complex de toamnă cu lucrările copiilor.

11
 ed. Angela Stoica - grupa mare

12
 Primii fulgi îţi dau un fior unic. Acest anotimp, atât de deosebit, începe cu o
mare sărbătoare 1 decembrie - Ziua Naţională a României. Acest lucru te face să te
bucuri fără să te gândeşti că vine frigul, îngheţul, că îţi trebuie mai mulţi bani pentru
căldură… te bucuri… te gândeşti la sărbători, la Moş Crăciun, la cei dragi cu care te
vei întâlni. Şi noi ne-am gândit să facem o activitate în cadrul parteneriatului „ O ZI
CU PORŢILE DESCHISE” cu părinţii. Am desfăşurat o activitate de matematică,
urmată de o serbare: „Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou”. Toţi, cu mari
emoţii, părinţi, copii, învăţător am participat la activitate.
Se ştie că munca
învăţătorului are mare succes,
dacă părinţii colaborează cu şcoala
foarte bine. Iată câteva impresii ale
părinţilor după activitate:
• „am avut cele mai mari emoţii,
copiii au fost perfecţi, am vrut să
iau emoţiile copilului meu asupra
mea” (Iacob Marcelina)
• „costumele au fost deosebite,
copiii bine pregătiţi”(Tiba M)
• „când vezi copiii fericiţi uiţi de
tot efortul făcut” (Susanu V)
• „am fost atât de emoţionată că
nu mai ştiu ce s-a întâmplat, când a răspuns copilul meu. Mi-am revenit când am
văzut că fetiţa mea răspunde” (Iacob Mihaela)
• „la început am avut emoţii, stăteam încordată fiindcă nu ştiam cum va răspunde
fiul meu, dar am rămas profund impresionată de felul cum au răspuns toţi copiii, nu
numai copilul meu” (Martoncă M)
• „cu câtă căldură şi răbdare vorbea şi le explica d-na învăţătoare copiilor ce au de
făcut! Cât de discret a făcut să pară că această activitate este meritul copiilor şi al
nostru”(Doboş Maria)
• „vă mulţumim pentru tot ce faceţi
pentru copii noştri!” (Tancău M)
• „elevii şi d-na învăţătoare au fost la
înălţime. Totul a decurs în mod plăcut,
organizat; a fost un joc serios” ( Iacob
Valeria).
Văzând aceste impresii atât de
profunde, ne vom strădui prin pregătire
continuă şă le oferim părinţilor activităţi
cât mai frumoase.
Înv. Elena Mătăşel
Clasa a III-a

13
VESELIE… ENTUZIASM… REUŞITĂ!!!

13
 “ Obiceiurile Sfintelor Sărbători de iarnă sunt ca nişte insule de calm şi fericire, de
bucurie şi pace sufletească, iată un motiv în plus de a păstra tradiţiile şi obiceiurile
moştenite de la străbuni.”
Aceasta este Motto-ul Parteneriatului pentru educaţie încheiat cu Şcoala cu clasele
I-VIII Tămăşeni de către d-na director Valeria Iacob. Acest proiect urmăreşte întărirea
solidarităţii între comunităţi, perpetuarea obiceiurilor şi a tradiţiilor. Pentru buna
desfăşurare a proiectului Şcoala organizatoare şi-a ales ca parteneri:
• Inspectoratul Şcolar al Jud Neamţ
• Casa Corpului Diadctic
• Consiliul Local Tămăşeni
• Parohia Tămăşeni
• Clubul Copiilor din Roman
La această activitate au participat Şcoli din judeţul Neamţ (Tămăşeni, Adjudeni,
Rotunda, Cotu-Vameş) şi judeşul Iaşi ( Răchiteni şi Izvoarele). Spectacolul s-a desfăşurat în
data de 13 decembrie 2008.
Pentru ca participarea noastră la acest concurs să fie “la înălţime”, am format o
echipă (cadre didactice şi elevi) şi am început munca. D-na Viorica Tamaş s-a ocupat de
măşti. Alegerea programului a fost o provocare. Am chemat la şcoală pe una dintre cele mai
fidele păstrătoare a tradiţiilor în localitate, pe d-na Barat Veroana, “mămuca”, cum îi
spunem noi, şi ne-a sugerat să prezentăm “Banda lui Bujor”. Acesta este un obicei foarte
vechi, care a fost interzis în vremea regimului comunist. Ne-a prezentat textul, costumele
şi am covenit atunci, că ea ne va însoţi la acest concurs, mărturie clară a autenticităţii,
îmbrăcată în costumul popular moştenit de la mama sa, vechi de peste 100 de ani. Însă cu o
săptămână înaintea concursului “mămuca” a plecat dintre noi. Dumnezeu s-o odihnească!
Noi am continuat pregătirile, iar în urma preselecţiei organizate am ales următoarea
echipă de copii: clasa a III-a Martoncă Daniel, clasa a VI-a Antal Paul, Barat Robert,
Barat Bianca, Martoncă Georgiana, Tiba Lenuţa, clasa a VII-a Mătăşel Simona, Ciuciu
Andreea, Ghercă Irina, Doboş Mariana, Ghercă Emanuela, Tamaş Cristina, Ghercă Emanuel,
Barat Eduard, Susanu Robert, Tiba Ionel, clasa a VIII-a Doboş Marius, Doboş Alin,
Cobzaru Leopold, Mihai Robert, Iacob Bianca, Tiba Mihaela, Ghercă Bianca, Mateeş Ramona.
Aceştia s-au pregătit, sub îndrumarea doamnelor Angela Stoica, Elena Mătăşel,
Lidia Ghercă, într-o perioadă foarte aglomerată pentru ei ( perioada tezelor unice) şi
efortul le-a fost răsplătit pe măsură – locul II.
Acest program a fost prezentat de elevi şi la Primăria Răchiteni. Aici am fost
întâmpinaţi cu multă bucurie, am fost încurajaţi să promovăm folclorul local şi, bineînţeles,
am fost răsplătiţi, după obicei, cu nuci, mere şi colaci.

14
 Am remarcat că elevii noştri sunt foarte interesaţi, curioşi şi mândri de aceste
obiceiuri (care parcă încet, incet tind să dispară) şi au reprezentat cu mare cinste şcoala.
Sperăm într-o pregătire temeinică, pentru ca anul acesta să luăm locul I.
Coordonatorii proiectului

15
16
17
 ed. Angela Stoica – grupa mare

18
 PAGINI DE ISTORIE

"Aproape de Târgul-Frumos sunt încântâtoarele domenii ale Ruginoasei. Călătorul,

primind aici ospitalitatea, uită necazele...El pare că se trezeşte
transportat, ca printr-un farmec, într-un castel descris de Walter
Scott...", scria, la 1837, C. Negruzzi referindu-se la una din cele mai
frumoase clădiri din Moldova timpurilor sale.
Palatul, care astăzi adăposteşte muzeul memorial "Al. I. Cuza" , a
fost construit în primul deceniu al
secolului al-XIX-lea, de vistiernicul
Sandulache Sturdza, care a comandat
arhitectului vienez Johan Freiwald
ridicarea unei luxoase reşedinte pe
locul vechii case boiereşti a
strămoşilor săi. Stilul iniţial a fost cel neoclasic, păstrat
de capela reşedinţei, stil care se impusese cu predilecţie
în arhitectura civilă din Moldova acelor timpuri. În anul
1847, logofătul Costache Sturdza "preface casa de la
Ruginoasa după arhitectura stilului gotic", angajând pentru
aceasta pe arhitectul Johan Brandel.
Lucrările au fost finalizate în 1855. Clădirea, care
păstrează şi astăzi caracteristicile stilului neogotic,
inspirat de romantismul german, este de formă pătrată, cu
un etaj, fiecare din cele patru faţade având aceleaşi
elemente: peroane largi, balcoane sprijinite pe lespezi de
piatră. Asemănarea frapantă cu palatul de la Miclăuşeni,
jud. laşi, nu este întâmplătoare, acesta fiind construit de o altă ramură a familiei Sturdza.
Distrus în timpul celui de-al doilea război
mondial, palatul şi-a recăpătat strălucirea
arhitecturală şi farmecul specific după anul
1978, când a fost restaurat. În anul 1982, aici
s-a deschis muzeul memorial "Al. I. Cuza".
Tematica sa cuprinde două mari circuite
expoziţionale. La parter este amenajată o parte
documentară care redă momente din viaţa şi

19
activitatea domnitorului Al. I. Cuza, iar în sălile de la etaj se reconstituie, pe baza
informaţiilor documentare existente şi cu ajutorul pieselor originale ce se mai păstrează încă,
atmosfera zilelor de bucurie, de tihnă sau de zbucium, pe care familia Cuza le-a petrecut la
palatul de la Ruginoasa.
Aici au fost amenajate biblioteca familiei, pe rafturile
căreia se găseau cărţi aduse de la Paris, prin grija domnitorului
şi a lui Baligot de Beyne, precum şi cabinetul de lucru al Alteţei
Sale Prinţul, care mai păstrează câteva din piesele de mobilier
din lemn de stejar, pe care Elena Cuza le-a comandat renumitei
firme pariziene Mazaroz.
Înv. Lidia Ghercă

Înv. Eva Lazăr

Elevii claselor I şi a II-a admiră frumoasele

locuri ale domeniului de la Ruginoasa!

20
21
 Situată la 4 km distanţă de şoseaua
Roman-Iaşi şi Roman-Suceava, casa a fost
construită de poetul Vasile Alecsandri, după
propriile planuri, în 1867 şi a fost lăsată
conform testamentului poetului, sub formă de
donaţie, Academiei Române. În perioada 1914-
1944 inventarul cu valoare memorială şi
culturală a fost accesibil publicului vizitator.
În timpul celui de-al doilea razboi mondial,
clădirea şi bunurile sale au fost serios
afectate, necesitând lucrări de restaurare.
Abia în 1955 clădirea dobândeşte statutul de instituţie muzeală.
În 1992 au avut loc lucrări de restaurare şi reorganizare a expoziţiei permanente, iar în
1993 a fost reoferită publicului vizitator.
Expoziţia permanentă reconstituie,
cronologic, etape din viaţa scriitorului Vasile
Alecsandri şi momente legate de activitate sa
literară. Astfel sunt prezentate: portretele
părinţilor şi ale familiei, perioada studiilor la Iaşi şi
Paris, debutul literar, activitatea de culegător de
folclor şi de dramaturg, participarea la
evenimentele din 1848 şi din perioada Unirii.
Sufrageria este destinată prezentării prietenilor
apropiaţi ai poetului, personalităţi de frunte ale
culturii româneşti: C. Negri, M. Eminescu, C. Negruzzi, T. Maiorescu, M. Kogălniceanu, Ion
Ghica, A. Hurmuzachi, Iacob Negruzzi,
precum şi soţiei şi ficei sale.
În curtea casei memoriale se află
mausoleul ridicat de Academia Româna în
care se află sicriul poetului, precum şi
osemintele părinţilor şi ale soţiei sale.
Stejari şi nuci seculari, plantaţi de
poet, te întâmpină încă de la intrarea în
grădină, iar liliecii îşi pot călăuzi şi acum
paşii pentru promenadă.

21
 6 decembrie a fost o zi
frumoasă de început de
iarnă ,
în care noi am pornit cu
entuziasm să
descoperim locuri noi şi
oameni deosebiţi care
au făcut lucruri măreţe
pentru noi, pentru
cultura noastră,
pentru ţară.

Noi, elevii claselor I şi a II-a, ne bucurăm că, în itinerariul nostru, am descoperit

ţinuturi şi personalităţi, care au marcat momentele istoriei şi literaturi române.
A fost o zi de neuitat! Abia aşteptăm să pornim în următoare excursie!!!
înv. Lidia Ghercă înv. Eva Lazăr

22
23
24
25
26
27
 Ne-am trezit de dimineaţă, deşi e
sâmbătă, ne-am îmbrăcat frumos şi-am
plecat spre şcoală, unde era punctul de
întâlnire pentru elevii claselor I şi a II-a.
Împreună cu învăţătoarele noastre Eva
Lazăr şi Lidia Ghercă pornim spre
Costeşti, la întâlnirea cu d-na noastră
educatoare Mariana Popuţoaia, (vă
amintiţi de dumneaei din numărul trecut,
s-a transferat la această şcoală) unde
derulăm un parteneriat cu copiii de aici, în
care dorim să socializăm participând la
activităţi cultural-educative şi chiar să stabilim relaţii de prietenie cu aceştia.
Pentru noi este o experienţă din care am învăţat şi mai avem multe de învăţat! Am mers
pregătiţi, programul artistic abia aştepta să se
desfăşoare! Cei din clasa a II-a au prezentat
sceneta „Ora de matematică în pădure”, unde
elevi erau chiar animale: şireata vulpe, Riţa-
veveriţa,, lupul, aricică şi câte şi mai câte,
nelipsind şi leneşii, câţiva copii cărora nu le prea
place să înveţe. Micii artişti au fost la înălţime şi
s-au dovedit a fi buni actori şi dansatori, căci am
uitat să spunem că au şi dansat!!!

28
29
 Clasa I, boboceii Şcolii Izvoarele, au pregătit un colaj de versuri şi cântece dedicate în
mod cu totul particular d-nei educatoare, căreia, indiscreţi, i-am urmărit reacţia şi-am putut
observa lacrima de bucurie şi mândrie pentru copiii pe care i-a pregătit şi cărora le-a sesizat,
fără îndoială, evoluţia.

Pentru deplasarea noastră am fost

Următoarea întâlnire va fi la
bineînţeles, pregătiţi!
răsplătiţi cu diplome, care să ateste încă
o dată, dacă mai era nevoie, că acest
parteneriat este cât se poate de serios
şi productiv. Am făcut schimb de
felicitări, lucrate cu mânuţele noastre,
cu mare migală şi-am oferit doamnelor
educatoare şi învăţătoare participante
la proiect, câte un mic tablou, care să
arate cât le preţuim.
A fost, credem noi, o întâlnire
plăcută pentru toţi cei prezenţi.
primăvară, la noi acasă, unde îi aşteptăm cu mare drag şi,
Elevii claselor I şi a II-a
Înv. Lidia Ghercă şi înv. Eva Lazăr

30
31
32
 Debutează cu Ziua României la 1 decembrie, consfinţită de noi, cei
mici, printr-o şezătoare folclorică la care au participat şi părinţii copiilor.

Apoi, sosirea lui Moş Nicolae şi a lui Moş Crăciun a fost un prilej de a
ne manifesta artistic şi de a ne reaminti tradiţiile şi obiceiurile populare cu
ocazia sărbătorilor de iarnă.

33
34
 Forma de evaluare a activităţilor desfăşurate de copii pe durata
acestui ciclu tematic a fost serbarea pomului de iarnă – prilej prin care
părinţii şi-au putut vedea copiii manifestându-se altfel decât în fiecare zi,
iar eu am avut ocazia să-mi pun în valoare calităţile artistice şi de bun
organizator de evenimente festive.
Proiectul Iarna a continuat cu « jocurile copiilor în anotimpul alb » şi
evaluarea sumativă, moment în care am realizat o expoziţie cu lucrările
copiilor din acest anotimp.

35
Ed. Angela Stoica – grupa mare

36
 Poate că nu par lucruri extraordinare, dar este munca noastră. Am strâns dinţişorii
involuntar, concentrându-ne toată atenţia la temele date, pentru ca la final să fim mulţumiţi şi
noi şi cei care ne privesc rezultatele! Pentru început de clasa I, credem că ne descurcăm !

37
38
39
elevii clasei I – înv. LIDIA GHERCĂ

40
 În acest număr pagina este dedicată elevilor din clasa a III-a. Culoare, talent,
imaginaţie, creativitate, joacă – sunt toate îmbinate şi întrepătrunse în aceste lucrări!
Admiraţi-le!

41
42
 Înv. Elena Mătăşel

43
 Moment mult aşteptat de copii şi de cei mari, Crăciunul vine să înbunătăţească şi să
îmbogăţească atmosfera din casele şi vieţile noastre. E momentul aşteptării şi al schimbării.
Aşteptare – ştim de ce,! - fiecare îşi doreşte să primească şi primeşte ceva, fiecare
primeşte pe cineva, ne revedem, ne întâlnim, ne bucurăm împreună cu ceilalţi, dar şi
schimbare, pentru că fiecare se transformă, vrei nu vrei, eşti vesel, eşti senin, eşti mai bun,
eşti darnic, eşti îngăduitor şi chiar uituc, căci “cele rele să se spele, cele bune să se-adune”.
Îţi spui că vrei să fie totul frumos şi atunci te străduieşti să reuşeşti şi să fie bine.

Entuziasmaţi de aceste gânduri ne unim forţele la clasă: o ceată de 19 copilaşi inimoşi,

cel puţin 38 de părinţi şi membri ai familiei lărgite plus un modest învăţător şi hotărâm să
facem un spectacol! Uşor de zis! Greu de realizat?! Cine ştie?! Trebuie încercat!

În timpul scurt, prins din pauze şi frânturi

de minute libere, în care am fi putut să ne
jucăm, am legat un mic program, care a
încercat să acopere cam toate obiceiurile :
sceneta de Crăciun – Naşterea Domnului,
Mini-brigadă, în care facem haz de necaz
de cum şi ce am învăţat, Colinde, Anul Nou
şi Anul Vechi, Capra, Ursul, Pluguşorul şi
Sorcova, încununând toate urările de bine
pentru toţi cei prezenţi şi cei de acasă.
Cu acest moment am pătruns mai
mult în atmosfera de Crăciun şi ne-am
pregătit sufleteşte pentru intrarea în
« binemeritata » vacanţă de iarnă, convinşi că vom întâlni pe Moşul cel darnic şi pe
44
pruncuşorul din ieslea săracă, care ne-a ajutat să fim mai buni şi ne-a binecuvântat profund
vieţile noastre.
Că aşa a fost, se vede pe chipurile noastre !

Clasa I – înv. LIDIA GHERCĂ

45
TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME
Marin Sorescu
Eminescu n-a existat
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit
Şi mai ales , au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân,
Ştefan cel mare,
Sau mai simplu : ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii -
"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea a III-a".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti
Au mai existat şi niste codri adânci
Şi un tânar care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu .
46
 Moment de sărbătoare, ziua de 18 ianuarie a fiecărui an este dedicată lui Mihai Eminescu.
Evenimentul a fost marcat în şcoala noastră de copiii de la grupele de grădiniţă (mică, mare,
pregătitoare) şi şcolarii din clasele I, a II-a şi a III-a într-o activitate comună, reamintindu-ne cele mai
importante secvenţe din viaţa”poetului naţional şi universal” , precum şi cele mai frumoase poezii ale
“Luceafărului”.
Clasele I şi a III-a s-au întrecut în concursul “Cel mai bun recitator – Lirica lui Mihai Eminescu”,
unde, nu e de mirare, s-au dovedit a fi foarte bine pregătiţi. Chiar dacă nu au putut lua toţi premiul cel
mare, doar participarea le-a adus mare bucurie, pentru că, aşa deosebite poezii, merită efortul de a le
memora şi a le prezenta şi celorlalţi. A fost un moment înălţător, de emoţii, de trăire şi reuşită, căci toţi
am avut de câştigat şi ne-am mai îmbogăţit puţin...

47
Mihai Eminescu a fost supranumit:
• Poet naţional şi universal
• Scriitorul total al literaturii
româneşti
• Poetul nepereche
• Geniul tutelar al culturii neamului
• Făuritorul limbii literare

48
 Zi frumoasă de toamnă! În curtea şcolii, elevii de la gimnaziu, supravegheţi de d-na prof.
Viorica Tamaş, au început să facă curăţenie, adună frunzele din căzute, lăsând în urmă doar
iarba de un verde palid. N-am putut rezista tentaţiei şi noi cei mici( grupa mare, clasa I şi clasa
a III-a) ne-am alăturat celor mari, cei drept mai mult încurcându-i, însă cu acelaşi entuziasm şi
bunădispoziţie, care ne-a făcut să fim toţi cu zâmbetul pe buze şi ochii râzând de fericire.
Să nu credeţi că n-am făcut chiar nimic, am avut rolul de a-i distra şi chiar stimula pe cei
care au muncit cu adevărat. Însă, cum se spune, intenţia contează întotdeauna şi când ea este
şi bună, credem că nimeni nu se poate plânge de nimic !
Poate şi datorită nouă, la sfârşitul zilei, curtea şcolii arăta mult, mult mai bine. De fapt,
când e curat, ce te mai poate deranja?! De ce te mai poţi plânge ?! ...Poţi fi doar mulţumit !

49
50
51
 Întinderea nemărginită a oceanului prevesteşte apropierea de destinaţia finală: insula Madeira.
Drumul din România până aici a fost lung şi obositor, dar ne-am bucurat de fiecare clipă petrecută departe
de casă, deoarece am văzut multe lucruri interesante şi am cunoscut o mulţime de oameni.
Este dimineaţă devreme şi pe aeroportul din Funchal
oamenii forfotesc de zor. Un avion se pregăteşte de decolare, iar
motoarele fac un zgomot asurzitor. Intrăm în terminalul
aeroportului şi, ce să vezi, eram aşteptaţi! Pe holul de la ieşirea
principală un om căruia mai târziu aveam să-i aflăm numele
(Carlos) ne aştepta cu steagul României şi inscripţia COMENIUS
aşezate pe un panou.
Suntem preluaţi de un microbuz venit special pentru noi şi,
după ce ne lăsăm bagajele la hotelul Monte Carlo din inima
oraşului Funchal, mergem la Şcoala cu clasele I-IX din
Campanario, care a fost gazda activităţilor desfăşurate timp de o săptămână sub egida Programului
Comenius. Elevii noştri sunt obosiţi, iar noi de asemenea, dar aşteptăm cu nerăbdare să-i întâlnim pe
portughezi. Drumul de aproape 6 ore cu cele 2 avioane a fost axtenuant.
Chiar de la intrarea în şcoală ne-au întâmpinat feţe vesele şi
primitoare. Am intrat în şcoală. Alberto şi Paula ne aşteptau. Ei au
coordonat toate activităţile progamului şi au fost totodată ghizi în
incursiunile făcute pe insulă.
Mai întâi ne-am
acomodat cu străzile înguste şi
cochete ale capitalei regiunii
autonome Madeira : metropola
Funchal, oamenii locului sunt
aici mai calmi şi mult mai
îngăduitori decât conaţionalii noştri. Deşi este doar o insulă cu aproape
300.000 de locuitori şi câteva oraşe însemnate totul emană o atmosferă
destinsă, revigorantă. Este o curăţenie şi o ordine deplină, plecând de
la circulaţia stradală şi continuând cu activităţile din principalele pieţe,
porturi şi staţiuni turistice.
În zilele petrecute pe insulă, românii, scoţienii, portughezii şi reprezentanta Islandei, profesoara
Loa au îndeplinit punctual toate sarcinile prevăzute. A doua zi am conceput şi pictat logo-ul COMENIUS
pe unul din pereţii stadionului şcolii gazdă. În următoarea zi profesorii au discutat şi definitivat planul
întâlnirii finale prevăzute pentru luna mai 2009 în Aberdeen, Scoţia. Doreen, coordonatoarea şcoţiancă şi
şefa de proiect, a punctat ceea ce s-a finalizat deja: paşapoartele de sănătate ale levilor prinşi în proiect,
reşetele care vor alcătui o carte de bucate, dar şi temele privind lupta împotriva drogurilor şi a fumatului.
Copiii s-au cunoscut mai bine şi au făcut schimb de informaţii
diverse, au participat împreună cu profesorii lor la diferite excursii şi vizite
tematice la muzee şi grădini botanice, legându-se chiar şi prietenii.
Delegaţia noastră a plecat ultima deoarece am fost ultimii care au
ajuns în Madeira (4 noiembrie 2008). Zilele petrecute acolo au fost puţine,
dar impresiile lăsate de toate cele făcute, văzute şi auzite, au fost puternice
şi ne-au rămas întipărite în sufletele noastre, pline de lumină şi culoare.
Înv. Cătălin Bădărău

52
53
 1. Unchiul
Donald nu pare
prea încântat de
isprava nepoţilor
lui, care au spart
geamul!
Tu ştii de
unde a căzut
fiecare ciob?
Pentru a te
convinge,
decupează
„cioburile” şi
suprapune-le!

2. Desenează
cu ambele
mâini!

54
 3. Ajutaţi
trenuleţul
Thomas să
traverseze
labirintul!

4. Sunt mulţi copii care, cu

ajutorul mâinilor, fac diferite
umbre pe pereţi, închipuind
animale, oameni etc.
Iată,mai jos, câteva feluri de
a face umbre pe pereţi.
Încearcă şi tu!

5. În desenul
următor
există o
greşeală.
Descoperiţi-o!

55
 Generozitate

Treci zilnic pe acelaşi drum spre locul tău de muncă

Şi la un colţ de stradă, zăreşti o mână-ntinsă.
O vezi, nu spui nimic, mergi mai departe,
Eşti prea grăbit, te-aşteaptă multe fapte.
Şi totuşi, acel suflet în mână aşteaptă un dar
Din partea mea, a ta, a unuia măcar.
De n-ar cerşi o zi, ar sta flămând în trista casă,
Căci fiecare ban primit, o pâine îi asigură pe masă.
Din când în când, un trecător grăbit
Aruncă sau pune un ban în pumnul rătăcit.
În inima lui, cu siguranţă-i mulţumeşte,
Dar nu ridică ochii şi nu ştiu ce-l opreşte.
O văd şi azi, după ani de zile, aşteaptă fără grabă
Aceeaşi mână-ntinsă, la acelaşi colţ de stradă;
Un trecător, dintre atâţia, în loc o clipă se opreşte
Priveşte mâna-ntinsă, apoi pe cel care cerşeşte
Şi fără nici o vorbă, genunchiul jos şi-l pleacă
Îi caută privirea, el vrea să înţeleagă.
Din buzunarul de la piept, ceva îi pune-n palmă.
E un boboc de floare! Chipul celui ce-l primeşte se transformă!
Simţind căldura darului primit, ridică-acum privirea
Şi ochii joacă-n lacrimi, exprimându-şi bucuria;
De-atâţia ani, când stă la acelaşi colţ de stradă,
Nimeni, pentru o clipă măcar, nu s-a oprit să şadă.
Acum un Om l-a ajutat să se simtă şi el ca fiecare,
Nu cerşetor, nu un sărac şi nici un oarecare.
A primit un dar ce nu-i mai poate fi luat
Să fie şi el om, un om cu-adevărat!
De-acum va proceda şi el la fel
Şi-a făurit în viaţa sa un ţel.
A învăţat cum să trăiască din iubire
Cum s-o împartă oricui cu bucurie.

Când ai primit ceva, ce mult doreai,

Dăruieşte-l şi celorlalţi – aşa mereu îl ai!
Înv. LIDIA GHERCĂ
56
 vrem să aducem recunoştinţă tuturor colaboratorilor care au contribuit la
editarea acestui număr. Specificăm că în urma lecturării compunerilor elevilor de la
clasa a III-a “Primar pentru o zi”, domnul primar Eusebiu Martoncă a dispus pietruirea
drumului din dreapta şcolii, care îngreuna drumul copiilor spre orele de curs. SINCERE
MULŢUMIRI!!!

• Istorici:
IACOB MARIO (III),TIBA RĂZVAN-ANDREI (III), MARTONCĂ NARCISA,
MĂTĂŞEL ANDREEA, PETRIŞOR ANDREEA (I), ANATAL GIULIA (I)
• Geografi:MĂTĂŞEL ANDREI (III), DOBOŞ DIANA (III), MIHAI ILARIA, MIHĂEŞ
VERIDIANA, GHERCĂ DAVID, GHERCĂ LARISA(I), DOBOŞ MARIUS (I)
• Scriitori:
MARTONCĂ DANIEL (III), TIBA RĂZVAN (III), GHERCĂ ALEXANDRA, DOBOŞ
ALEXANDRA, MUNTEANU ALEXANDRA(I), PÂRŢAC IULIANA (I)
• Pictori:
DOBOŞ DIANA IUSTINA( III), IACOB CARLA – IONELA (III), MIHĂEŞ
VERIDIANA, GHERCĂ ALEXANDRA, MUNTEANU FABIAN(I), MĂTĂŞEL VLAD(I)
• Ecologişti: IACOB ANDREI (III), MIHAI EMILIANANDREI(III), MIHAI ILARIA, DOBOŞ
DARIA, GHERCĂ DAVID, FARCAŞ MELANIA (I), IACOB CRISTINA (I)
• Sportivi: TANCĂU ADRIAN (III), IACOB ADRIAN (III), IACOB LORENZO, TIBA DARIUS,
PÎRŢAC IULIAN (I), NISTOR ALEXANDRU (I), IACOB ANDREI(I)
• Sanitari :
TIBA IOANA( III), SUSANU IONUŢ (III), DOBOŞ ALEXANDRA, MIHĂEŞ
MĂDĂLINA, IACOB NADIA (I), MĂTĂŞEL IONELA (I)
• Fotografi: MARTONCĂ DANIEL ( III ), IACOB ANDREI ( III ), TIBA IOSIF ŞTEFAN ,
TIBA EMANUEL, DOBOŞ MARIUS (I),

ed. ANA STOICA

înv. ELENA MĂTĂŞEL
înv. LIDIA GHERCĂ
tenoredactare computerizată şi grafică: înv. LIDIA GHERCĂ

Şcoala cu clasele I-VIII Izvoarele

Com. Răchiteni, jud Iaşi, cod 707297
e-mail: edy26lid@yahoo.com

57