Rugciune gsit n buzunarul unui soldat rus necunoscut czut n timpul celui de-al doilea rzboi mondial M auzi

tu, Doamne? Nu i-am vorbit niciodat, dar acum vreau s m nchin ie. tii c din fraged copilrie mi s-a spus c nu exiti, iar eu eram aa de prost, nct am crezut. N-am avut niciodat contiina frumuseii creaiei Tale. Astzi, deodat, vznd adncul nemrginirii, acest cer nstelat deasupra mea, mi s-au deschis ochii. Uimit, am neles lumina lui. Cum am putut fi att de groaznic de nelat? Nu tiu, Doamne, dac mi ntinzi mna, dar eu i ncredinez aceast minune i Tu vei nelege: n strfundul acestui iad teribil, lumina a izbucnit n mine i Te-am vzut. La miezul nopii vom ataca, dar nu mi-e fric, Tu ne priveti. Ascult! Se d alarma. Ce voi face? mi era aa de bine cu tine. Vreau s-i mai spun ceva: Tu tii c lupta va fi grea. Poate c n noaptea asta voi bate la ua Ta. Cu toate c nu i-am fost niciodat prieten, mi vei da voie s intru cnd voi sosi? Dar nu plng, vezi ce mi se ntmpl, mi s-au deschis ochii! Iart-m, Doamne! Plec i nu m voi mai ntoarce, cu siguran, dar, ce minune! Nu mai mi-e fric de moarte!