Edi ie Special - Mai, 2019

Cuprins
5 Elogiu mamei
Roxana Vătămanu
6 Femeie
Elena M. Alexe
6 Felicitare
Simona Oneț
7 Am bătut la poarta timpului
Simona Boltașu
13 Rolul femeii în societatea de azi
7 Primăvara
Daniela Ion
Traian Dorz
14 Ce mare Har
8 Învață pe copil calea. Dar cum?
Lidia Recheșan
Ana Ciortuz
16 Călătorii pământești cu gândul
9 Mama mea
la Plaiul cel ceresc
Alex Mocanu
Dana Ilaș
10 Cum să ne rugăm
17 Angajăm mame
Lidia Crișan
Iosif Anca
12 Când se roagă o mamă
18 Rededică-ți viața
https://www.misiune.ro
Simona Bondor
12 Măicuța mea
20 “Nu mi-e teamă de ei,
Lucica Boltașu
i-am iertat!”. Mărturie
22 De ziua ta
Corneliu Livanu
23 Pagina copiilor
24 Voi zidi altarul rugăciunii
Autor necunoscut
25 Înfruntând încercările prin
Cine poate găsi o femeie Cuvântul lui Dumnezeu
cinstită? Denisa Bărbulescu
Ea este mai de preț decât 27 Îmi este suficientă
mărgăritarele. dragostea lui Dumnezeu?
Kay Camenisch
Dezmierdările sunt
înșelătoare și frumusețea
este deșartă dar femeia
care se teme de Domnul va
fi lăudată.
Proverbe 31: 10,30

2
Fragmente din cartea Nobleţea suferinţei
..................
Dar acum, pentru prima oară, o altă grupă de
oameni aveau nevoie de ajutor: soldaţii armatei
germane în retragere, care, rătăciţi de camarazii lor
fugiţi în debandadă, erau prinşi şi împuşcaţi pe loc.
Cei care scăpaseră cu viaţă îşi căutau acum
ascunzători. Persecutorii erau acum persecutaţi şi
urmăriţi. Desigur, nici noi nu puteam avea o altă
atitudine faţă de naziştii care uciseseră milioane de
vieţi omeneşti, lăsând ţări întregi în ruine, propria
noastră familie aflându-se, de asemenea, printre
victimele lor - cum am menţionat mai sus. Dar acum
ei erau învinşi, zdrobiţi de tot, nemaiprezentând un
pericol pentru nimeni. Mulţi soldaţi germani arătau
acum ca nişte biete epave. Flămânzi, despuiaţi şi
tremurând de groaza de a fi descoperiţi, ei
îndrăzneau să iasă din bârlogurile lor numai pe
întuneric, cerşind mila trecătorilor.
Nici noi nu le puteam refuza acum ajutorul de care
aveau atâta nevoie. Iar când unii prieteni se arătau în
dezacord cu atitudinea noastră, spunând: „Numai
nişte nebuni ar fi în stare să ia asupra lor un
asemenea risc pentru a salva viețile unor astfel de
criminali”, Richard răspundea: „Dumnezeu e
totdeauna de partea celui prigonit”. Erau printre
aceştia nu numai criminali notorii ca Martin
Bohrman şi colegii săi, ci şi tineri naivi care fuseseră
recrutaţi cu forţa în rândurile armatei hitleriste, fără
3
„Să lucrezi pentru
Dumnezeu este periculos.
Să nu lucrezi pentru
Dumnezeu este și mai
periculos!”
Sabina Wrmbrand
a înţelege prea bine la ce erau chemaţi. Noi ştiam
bine că existaseră şi mici grupuri de germani care îşi
riscaseră viaţa pentru a ajuta şi salva evrei. Şi apoi,
de ce am urî o naţiune întreagă din pricina lui Hitler
şi a adepţilor săi? Oare nu a dat acest popor şi mulţi
sfinţi, ca şi eroi care au avut de înfruntat mari
pericole? Totuşi şi ei au luptat cu toate mijloacele
care le stăteau la dispoziţie pentru a învinge pe tiran.
În Biblia ebraică, ni se relatează că cel dintâi evreu a
fost Avraam, acesta fiind numit acolo „Ha-Ivri“ -
cuvânt care se traduce cu „cel ce stă deoparte“,
„care trece dincolo de tabără“. Avraam a fost cu
adevărat cel dintâi care a refuzat să mai facă parte
din gloată atunci când toţi ceilalţi din neamul său se
închinau idolilor, inclusiv proprii săi părinţi. El,
primul, a adus închinare numai Dumnezeului Celui
Viu care i se revelase. Tot astfel, când cei mai mulţi
strigă răzbunare împotriva vrăjmaşilor lor, alţii au
harul de la Dumnezeu de a întoarce bine pentru rău.
Într-o noapte, trei soldaţi germani s-au pitulat într-o
magazie mică şi ruinată, foarte întunecoasă şi pe
jumătate acoperită sub zăpadă, în fundul curţii
noastre. Descoperindu-i acolo, le duceam mâncare
noaptea, pe întuneric, le luam rufele la spălat şi
căldarea care le servea drept latrină pe care o
goleam şi o curăţăm în mod regulat. Câteodată, tot
pe întuneric, încercam să stăm puţin de vorbă cu ei
pentru a-i face să nu se mai simtă ca fiarele în cuşcă.
Căpitanul lor îmi zise într-o seară:
- Cum se face stimată doamnă, că
dumneavoastră sunteţi gata să vă riscaţi viaţa pentru
a ne salva pe noi, soldaţi germani, urâţi de toţi? Şi cu
atât mai mult, pentru că sunteţi evrei! Vă pot spune
că în ziua în care armata noastră va recuceri oraşul
acesta - fapt de care suntem convinşi - cu părere de
rău vă anunţăm de pe acum că noi nu vom putea
face pentru dumneavoastră ceea ce faceţi
dumneavoastră acum pentru noi. Şi mă privi cu
uimire. Atunci i-am spus:
- E adevărat, suntem amândoi evrei. Ba mai
mult: propria noastră familie a fost ucisă în întregime
de nazişti. Dar acum, pentru că aveţi nevoie de
ocrotirea noastră, noi avem datoria să v-o acordăm.
Vom căuta să vă ocrotim şi mai departe de furia
autorităţilor, dar să ştiţi că de mânia lui Dumnezeu
nu vă vom putea salva, căci Scriptura spune: „Cine
varsă sânge, şi sângele lui va fi vărsat“.
- Fleacuri, răspunse el bătându-mă uşor pe
umăr. M-am dat înapoi, îngrozită: mâna care mă
atingea acum vărsase sânge nevinovat. Omul s-a
scuzat:
- Iertaţi-mă, Doamnă, n-am nici o intenţie
rea faţă de dumneavoastră. Sunt numai nedumerit
de ce o evreică îşi riscă viaţa pentru a o salva pe
aceea a unor soldaţi germani? Eu unul nu-i agreez
deloc pe evrei. Şi nu ştiu nici ce e frica de Dumnezeu.
- Să lăsăm acum discuţia aceasta, i-am spus.
Biblia îmi porunceşte: „Să iubeşti pe străin, căci şi tu
ai fost străin în ţara Egiptului”.
- Dar asta s-a petrecut cu mii de ani în urmă.
Ce legătură poate avea acum acest fapt cu ceea ce
au suferit strămoşii poporului dumneavoastră în
vechime?
- La Dumnezeu, o mie de ani sunt ca o zi. În
zilele noastre, ştiinţa a descoperit că memoria
experienţelor unor generaţii trecute nu se pierde, ci
este păstrată ca o carte de amintiri în subconştientul
nostru, la urmaşii lor. Deşi noi nu putem cunoaşte
evenimentele petrecute în viaţa lor, acestea
determină totuşi atitudinea şi hotărârile noastre de
azi. Şi apoi, porunca de a iubi pe străin nu ne e dată
fără motiv. În final, fiecare din noi suntem străini unii
faţă de alţii, ba chiar suntem străini faţă de noi
înşine.
- O clipă, doamnă. Nu pot să nu-mi amintesc
că evreii s-au făcut vinovaţi de crime împotriva
poporului german şi chiar împotriva omenirii, în
E o hotărâre pe care a luat-o Sabina de foarte mulți ani. Și când a primit vestea că părinții ei
au fost uciși n-a stat mult timp tristă. A plâns în singurătate, dar nu în public. „Oamenii n-au
nevoie să vadă fața mea tristă, ci luminată de bucuria mântuirii și de optimismul credinței.
Asta am să fac toată viața! Oamenii trebuie să-L vadă pe Cristos pe fața mea“.
Richard Wurmbrand (Amintiri cu sfinții - Daniel Brânzei)
4
trecut. Dar dumneavoastră ne consideraţi pe noi,
germanii, vinovaţi de crime împotriva evreilor nu în
trecut, ci acum şi astăzi. Cu toate acestea sunteţi în
stare să ne iertaţi pe toţi?
Uitându-mă în ochii lui, i-am răspuns solemn:
- Chiar şi crimele cele mai grozave pot fi
iertate prin credinţa în Isus Cristos. Nu stă în puterea
mea să vă iert pentru aceasta, dar Isus vă poate ierta
dacă vă pocăiţi. Deodată, un zgomot de paşi iuţi s-a
auzit prin zăpadă. Uitându-mă în grabă printr-o
crăpătură a magaziei, mi-a venit inima la loc, era
îngrijitorul blocului de alături, un om bătrân şi surd.
- Stimată doamnă, încheie interlocutorul
meu discuţia, mărturisesc că nu vă pot înţelege. Dar
poate că uciderile n-ar avea niciodată un sfârşit în
lumea noastră dacă nu s-ar afla oameni în stare să
întoarcă bine pentru rău, cum spuneaţi. Am dat să
ies, iar ei s-au ridicat în picioare salutându-mă cu
respect, după obiceiul lor, înclinându-se puţin
înainte. Am pus repede rufele murdare în sacoşa
mea şi am ieşit.
După câtva timp „oaspeţii“ noştri au dispărut. Am
aflat mai târziu că fugiseră într-o noapte şi reuşiseră
să treacă frontiera, ajungând până la urmă înapoi în
ţara lor. Mulţi alţii ca ei au fost însă executaţi. Alţii
au fost trimişi la muncă forţată în lagărele Siberiei şi
nu puţini au murit acolo.
Unii din ei vor fi întâlnit prin acele lagăre sovietice un
alt soi de deţinuţi: creştini ruşi care sufereau pentru
credinţa lor. Poate că acei martiri le vor fi dat o
mărturie mai clară, mai puternică decât am putut-o
face eu, despre Cristos care poate ierta de orice vină
pe păcătosul care crede în El şi-L urmează. Cât de
mult ar fi dorit orice soldat german fugărit să se
poată descotorosi de uniforma sa care acum îl trăda
autorităţilor, uniformă purtată de ei cu atâta
mândrie altădată. Şi nu le venea uşor să primească
hainele noastre civile, sărăcăcioase, pe care li le
puteam oferi.
În acel timp, Richard a început să invite acasă soldaţi
ruşi pentru a le vesti Evanghelia, deşi majoritatea
cetăţenilor ar fi dorit să-i ştie cât mai curând
dispăruţi din ţară.
- Bagă bine de seamă ce faci, Sabina dragă.
Nu te temi că într-o bună zi, soldaţii acestor două
armate rivale se pot întâlni faţă-n faţă în casa
voastră? - mă avertiză Anuța.
 Elogiu Mamei
Roxana Vătămanu

Mama – primul cuvânt rostit, atât de plin de semnificaţii,

de întrebări, de dragoste.

Mama… mi-a fost primul univers de îndată ce am apărut pe lume, prima privire, prima atingere. Mă
simţeam atât de bine la pieptul ei... eu, un boţ de carne inocent, neajutorat. Îi simţeam respiraţia atât de
lină şi de caldă, încât mă învăluia într-un cerc al viselor profunde, de nou născut. În mod ciudat, îmi era
stăpână - mă supuneam întru totul fiecărui gest al ei, dar şi slugă - îmi oferea tot ceea ce îi ceream, îi
topeam oboseala prin zâmbetul meu, o dominam emoţional în mod inconștient…

Şi acum mă intrigă mâinile ei fermecate, sursă inepuizabilă de… TOT: grijă, atenţie, eleganţă, alinare.
Mâinile ei nasc şi acum mâncăruri cu acel gust perfect, special, unic - astfel încât oricât de mult m-aş
strădui să-l făuresc cu mâinile mele, nu pot - e imposibil să reproduci gustul mâncării gătite de mama.

Mama e modelul meu uman de răbdare, înţelepciune, dragoste, credincioşie, e o luptătoare… s-ar da
pe sine însăşi pentru copiii ei, s-ar oferi să sufere în locul lor în momentele grele şi de fapt asta şi face de
multe ori în ascuns.

Mama e cea mai frumoasă femeie de pe pământ… acea frumuseţe naturală şi blândă pe care nu o
poţi găsi decât pe chipul ei. E o frumuseţe care se simte mai mult decât s-ar vedea. E acea frumuseţe
încununată de înţelepciune, de sfaturi pline de dragoste, de Cristos.

Mama e singura persoană care te cunoaşte din priviri, căreia nu trebuie să îi mărturiseşti că ceva
nu merge bine, ea poate pătrunde şi citi înlăuntrul tău mai profund decât te-ai putea gândi. De atâtea
ori vulnerabilă şi prea fragilă emoţional, totuşi sensibilitatea ei este de nepreţuit… oare de câte ori nu am
fost iertaţi, scuzaţi, ocrotiţi de mama?

Rugăciunile îngenunchiate ale mamei ani de-a rândul, zi de zi, seară de seară au fost cele care m-au
ridicat, m-au întărit şi într-un final prin ele am devenit un copil de Dumnezeu, un răspuns vizibil al fiecărui
cuvânt rostit în dreptul meu şi al fiecărei lacrimi vărsate în taină pentru mine către cer.

Câte nu s-ar mai putea adăuga la acest scurt portret al femeii care te-a crescut şi care continuă să îţi
poarte de grijă zi de zi? Poate că nu toate trăsăturile de mai sus le regăseşti în mama ta, poate că ai mai
avea de scăzut sau de adăugat… Poate că timpul s-a interpus între tine şi ea, poate că trecutul se
încăpăţânează să nu fie uitat, sau poate că reproşurile încă planează în viaţa ta. Sau dimpotrivă, relaţia
de „complicitate” emoţională, de zâmbete sau confesiuni rezistă oricăror schimbări. Oricum ar fi, spune-i
astăzi ceva frumos, izvorât din inima ta. Copilăreşte-te pentru o clipă, scotoceşte prin valiza învechită de
cuvinte preţioase pe care cu greu le mai foloseşti şi spune-i ce înseamnă ea pentru tine. Mai mult decât
atât, înalţă astăzi o rugăciune pentru ea… O rugăciune de laudă şi mulţumire pentru darul cu care
Dumnezeu ţi-a binecuvântat viaţa - Mama

5
 ... ( ...)

„Mama mea este răutăcioasă, certăreață, urâtă și rece.

Mereu mă ceartă și nu mă lasă să-mi trăiesc viața. Mă
urăște și nu-mi vrea binele. În concluzie, te urăsc,
mamă!”.
Aceasta e o felicitare scrisă pentru mama lui de către un
copil de 9 ani! Nu se știe finalul poveștii, nu se știe dacă
a avut curajul să dea felicitarea mamei lui, cel mai
probabil că nu. Povestea asta tristă și dureroasă despre
mame și copii nefericiți, îmi amintește de copilăria mea.

:
intensitate,
Am fost un copil iubit, alintat, fericit.
lujer de floare,
La noi în casă nu exista FRICĂ și TRISTEȚE, bătaie,
uneori eşti senin,
pedepse, pretenții excesive, răceală, duritate și reguli
profunzime,
drastice.
dulce candoare.
Mama ne alinta, ne îmbrățișa, ne încuraja, se juca cu
noi. Ne spunea mereu ce deștepți și frumoși suntem, ne
spunea cât de mult ne iubește.
iertarea, Ne lăsa să ne jucăm în sufragerie și să facem dezordine,
ochiul ce plânge, (cine a trăit acele timpuri, știe cât era de importantă
uneori eşti nor, „camera de curat”), ne lăsa să ieșim afară mai des, nu
zâmbetul, se supăra foarte tare când făceam gălăgie sau când îi
braţul ce strânge. mâzgăleam cărțile (deși le iubea foarte mult). Când
făceam câte o prostie, ne ierta.

Nu a fost o mamă perfectă, dar a fost o mamă foarte

mamă, afectuoasă și veselă. Datorită ei am avut o copilărie
dar de viaţă, luminoasă și lipsită de griji. Acum, după ce viața m-a
uneori eşti dorul, trecut prin traume și multă suferință, știu că am rezistat
răbdarea, și datorită unei forțe interioare pe care am dezvoltat-o
dulcea speranţă. în anii copilăriei.

Există undeva, în străfundurile ființei mele, un firicel de

speranță care mă leagă de viață pentru totdeauna.
virtute,
În bezna disperării, toate amintirile bune apar la
amăgire,
suprafață ca niște fantome luminoase, îngeri buni care
uneori eşti jertfă
luptă pentru mine, în numele meu.
pe altarul casei,
dulce-alinare.
Mama mea dragă, îți sunt recunoscătoare pentru că
m-ai iubit necondiționat. Dacă azi aș avea 9 ani, ți-aș
scrie următoarea felicitare:
în tot şi-n toate „Mama mea este bună,veselă, jucăușă și afectuoasă.
scânteie, Mereu mă alintă și mă lasă să mă joc, sunt atât de
dragoste-i fericită cu viața mea! Ea mă iubește și îmi vrea binele.
numele tău, În concluzie, te iubesc mamă!”
femeie!

6
 m bătut la poarta timpului
Lucica Boltaşu

Am bătut la poarta timpului, într-o zi de vară.

Un dor de iertare m-a făcut să aştept la
răscruce de vânturi. Am pătruns în lumină
consternat. O clipire, un scâncet şi-atât!
Traian Dorz
Apoi, pentru un timp, legat de pământ, am
început să plâng... Mă durea pironirea,
Primăvara...
simţeam lanţurile cum se strâng în jurul meu,
- toată firea simte-adânc fiorul dulce
tot mai mult. Visam un zbor al salvării,
a vieții ce renaște și putere nouă aduce!
mângâiam văzduhul cu aripile credinţei,
Inima-n adâncu-i simte farmecul vieții,
aşteptând un semn... Un timp indefinit, un
bucuria renăscută din frumusețea tinereții.
timp al modelării, apoi, revelaţia...
Iată primăvara vine! Ghiața iarăși se topește,
Într-un amurg tomnatic, printre ploi reci şi
vârtejuri de frunze, mă desprind de pământ. o viață nouă-ncepe-n tot ce mișcă și vorbește!
Ca un acord, ca un cântec de liră, pătrund în Iată iar pădurea-cântec, iar Cerul, sfântul,
lasă ploaia ce-nverzește veselind întreg pământul!
eter, dezbrăcat de materia greoaie ce m-a
ţinut prizonier, fără voie. Am îmbrăţişat cerul
Iată, iarăși cald și dulce vânt de miazăzi adie
cu toată fiinţa... Ce bine e să fii din nou acasă!
zboară iarăși rândunele și-nfloresc cireșii-n vie,
Privesc în oglinda timpului şi înţeleg că ies iar florile prin frunza veștedă din alte toamne
popasul meu pe pământ nu a fost o - cât de mari și minunate-s lucrările Tale, Doamne!
întâmplare, a fost o condiţie ca, prin
renunţare şi recunoaştere, să ating Ah, așa e și-n viața noastră cea duhovnicească:
perfecţiunea cândva pierdută. Nu mai e vântul Duhului când suflă toate-ncep să se trezească:
scâncet, nu mai sunt lacrimi, ci doar o stare de inima-și deschide poarta pentru Domnul biruinței,
bine. ochii plâng și caldă curge sfântă lacrima căinței.

Percep plinătatea sfinţeniei cum mă inundă
într-un mod constant, ascendent, mai mult,
mai mult, până când simt că nu mai sunt eu,
cel de ieri. Proşternut la picioarele infinitului,
înfiorat de mângâierile siderale, înfăşurat în
mantii de curcubeu, strigătul meu se sparge în
mii de ecouri: Mulţumesc! Mulţumesc!
Mulţumesc!...
Sufletul tresare dornic după viața cea curată
iar din ceruri plouă sfântă pacea binecuvântată
și nu-i glas să poată spune cât este de fericită
viața nouă, viața sfântă, viața Domnului jertfită!
În iubire te simți una cu toți oamenii deodată,
duhu-i numai bucurie, inima-i lumină toată,
și-atunci orișiunde-n lume ar vrea Domnul să te poarte
simți că-i numai fericire și-n viață, și în moarte.

7
Ana Ciortuz - Prima Biserică Baptistă Română din Australia

Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul

Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi
poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în
inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să
vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în
călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi
ca un semn de aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca
nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşiorii casei tale şi
pe porţile tale. (Deuteronom 6:4-9)

Dumnezeu spune părinților să învețe pe copil calea pe care trebuie

s-o urmeze iar acesta, când va îmbătrâni (când se va maturiza), nu se
va abate de la ea (Proverbe 22:6). Pe lângă faptul că părinții își învață copiii, în principal prin exemplul personal,
instruirea copiilor trebuie să fie și o acțiune concretă, voită și specifică. Vedem aceasta din porunca lui Dumnezeu
dată poporului Său evreu în Deuteronom 6:4-9.
Este responsabilitatea noastră ca părinți și bunici să întipărim în mintea copiilor și nepoților noștri
Cuvântul lui Dumnezeu, învățăturile Lui, efort care să aducă rod de pocăință și mântuire la vremea potrivită.
Deoarece fiecare copil este unic, înzestrat de Creatorul nostru cu anumite abilități și îndemânări, trebuie să
descoperi, ca părinte, care este metoda cea mai eficientă de învățare pentru el. Domnul, în știința și înțelepciunea
Lui, ne-a pus la dispoziție în versetele de mai sus câteva modalități prin care putem să implantăm poruncile Lui în
mintea copiilor.
Am rămas uimită să observ în versetele din Deuteronom cum Dumnezeu ne-a dat, în urmă cu aproximativ
4000 de ani, ceea ce profesorii și pedagogii au descoperit abia acum câteva zeci de ani ca fiind modalități
senzoriale de învățare, desprinse din lucrul și experiențele cu elevii și studenții. Mă opresc la trei dintre ele:
• Învățarea auditivă – unii copii învață cel mai bine prin ascultare.
Astfel Dumnezeu zice: „Să vorbești de ele (de porunci) când vei fi acasă, când te vei culca, când te vei scula”. Să nu
lipsească din programul zilnic al familiilor cu copii povestirea textului biblic și citirea Bibliei cât și a altor povestiri
inspirate din viața reală a misionarilor și a altor creștini. Incluzând aceasta în rutina zilnică, vei avea mai multă
pace în casă, iar serile se vor încheia în liniște, punând la culcare niște copii binecuvântați prin rostirea poruncilor
Domnului.
• Învățarea vizuală – alți copii preferă materiale care să le atragă privirea, imagini, texte scrise.
De aceea versetul 9 spune: „Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale”. Copilul reține versete și principii
biblice mult mai ușor când le vede scrise pe un tablou, pe o cană,
pe frigider, însoțite de imagini potrivite.
• Învățarea kinestezică – altor copii le place să învețe tactil,
prin experiență, în mișcare, prin atingere, experimental. Pentru
acest tip de copil, Dumnezeu a spus: „Să le legi ca un semn de
aducere aminte la mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi” și
de asemenea: „Să le întipărești în mintea copiilor… când vei pleca
în călătorie”.
Poate ai un copil pe care alții îl văd ca fiind rău doar
pentru că nu poate sta liniștit pe scaun și trebuie să-și miște tot
timpul mâinile sau picioarele. Nu te îngrijora, nu e rău copilul, ci
doar are nevoie de o altă metodă de învățare decât cea prin
auzire menționată mai sus. Găsește idei practice prin care să-l ții
ocupat și liniștit dar, în același timp, să învețe ceva bun. De
exemplu, scrie cele Zece Porunci pe câte un cartonaș colorat,
fiecare având câte o imagine relevantă și dă-i-le să se joace cu
ele, după ce le vei fi repetat cu el de câteva ori. Vei fi uimit cât de
repede le va învăța. Când plecați în călătorie cu familia, este cel

8
 mai potrivit timp pentru copilul tău plin de energie să învețe prin
experimentare, mișcare, atingere. Fii alături de el în această mișcare și
învață-l despre frumusețea creației, despre minunea unei noi vieți sau
durerea morții, despre veșnicie și promisiunile Domnului. Aceste lecții vor
rămâne cu el pentru toată viața.
Textul acesta din Deuteronom este unul dintre favoritele mele și
m-a ajutat mult cu ani în urmă când eram o mamă tânără cu trei copii mici,
soție de păstor într-o țară străină, cu multe provocări și cu foarte puțin
ajutor în treburile zilnice. Mai târziu am avut harul să-mi definitivez
educația în pedagogie (unde am învățat și eu aceste metode) și să lucrez cu
copiii în grădinița și școala creștină din Lugoj, alături de colegele și surorile
mele în Domnul care își făceau slujba cu credincioșie și seriozitate, ca
pentru Domnul, nu ca pentru oameni, așa cum scrie în Coloseni 2:23.
Încurajarea mea pentru toate familiile tinere este să urmați
principiile biblice în creșterea și educarea copiilor voștri. Psihologia și
pedagogia pot greși, autorii creștini pot spune și ei lucruri cu care să nu fii
de acord, însă Biblia nu va greși niciodată. Citește-o cu atenție, iubește-o,
având-o în inima ta, așa cum spune textul nostru și apoi vei ști cum să crești
niște copii drepți într-o lume strâmbă ca aceasta din zilele noastre. Copilul tău va ajunge să spună ca și psalmistul:
„Sunt mai învățat decât toți învățătorii mei, căci mă gândesc la învățăturile Tale” (Psalmul 119:99).

Dumnezeu e Dragoste

MAMA MEA

Aceste câteva versete vorbesc despre
dragoste. Este ceva natural pentru mame:
dragostea, mai ales pentru copiii lor. Dar când
spun „te iubesc”, ele nu spun doar, ele o spun
și o arată! Dacă ești supărat sau trist, mama
este acolo pentru a te sprijini și a te ocroti.
Este mereu lângă tine
când ești la nevoie...
Ori de câte ori sunt lângă mama mea,
simt că dragostea și înțelepciunea
lui Dumnezeu mă acoperă.
Așa că mă rog ca Dumnezeu
să aibă grijă de mama și să o ajute
când este îngrijorată.
Trebuie să onorăm
și să-L lăudăm pe Domnul
că ne-a binecuvântat
cu mamele noastre.
“Love is patient, love is kind. It does not envy, it does
not boast, it is not proud. It does not dishonor others,
it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps
no record of wrongs. Love does not delight in evil but
rejoices with the truth. It always protects, always
trusts, always hopes, always perseveres”
1 Corinthians 13:1-7.
These few verses are about love. It's something that
mothers do a lot: love, especially, their children. But
when they say 'I love you', they don't just say it, they
mean it and they show it! If you are upset or sad, they
are there to support you and take care of you. They
are always there to help and stand by your side.
Whenever I'm near my mother, I feel God's love and
wisdom flowing through.
So I pray that God takes care
of my mother and helps her
when she's down. We are to honor
and praise the Lord for
blessing us with
our mothers.

9
9
Cum să ne rugăm
R ugăciunea este mijlocul nostru
de comunicare cu Dumnezeul
nostru. Mulţi folosesc cărţi de
rugăciune sau rozariul când se
roagă. Noi obişnuim să ne rugăm
liber şi să depindem de inspiraţia
de moment a Duhului Sfânt şi în
raport cu circumstanţele şi nevoile
noastre.
De când am intrat prima oară în
Biserica lui Dumnezeu din Iaşi, am
iubit rugăciunea şi o iubesc şi azi.
Noi, tinerii, care eram studenţi la
diferite facultăţi sau şcoli tehnice
aveam un grup de rugăciune
dimineaţa cu o oră înainte de
începerea serviciului pentru a
pregăti atmosfera din Casa
Domnului pentru propovăduirea
Evangheliei şi pentru tot ce avea să
se întâmple în Biserică în ziua
aceea. Pe vremea aceea Bisericile
nu aveau decât un program pe
duminică. Am avut şi nopţi de
veghe de rugăciune cu tinerii şi apoi
am continuat oriunde am fost acest
obicei sfânt, să înfiinţez grupuri de
rugăciune. În Făget şi în Oradea am
avut câte grup de rugăciune mai
intim, când petreceam nopţi întregi
în rugăciune. În momentul de faţă
avem un grup de rugăciune al
surorilor, cu care studiem împreună
Biblia, de aproape 30 de ani, studiul
numit KYB (Cunoaşte-ţi Biblia ta),
pe care şi surorile din Melbourne
l-au făcut împreună cu sora Ana
Velja. Noi l-am modificat puţin în
sensul că rugăciunea noastră nu
este doar la început şi la sfârşit cum
fac surorile australiene, ci ne rugăm
toate surorile. Avem un caiet de
rugăciune şi facem o listă cu
cererile pe care să le aducem
înaintea Domnului: familia pentru
care ne rugăm cu Biserica în
săptămâna respectivă, cei bolnavi,
misionarii pe care îi ştim, şi
sponsorizăm o familie în Thailanda,
probleme specifice în familiile
noastre, copii nemântuiţi,
evenimente speciale în Biserică,
etc.
S-au împlinit în luna martie patru
ani de când a venit în vizită la fiica
ei din Perth, o soră din România.
Dar înainte de a veni, ea a întrebat
pe Domnul dacă e voia Lui să vină şi
I-a mai cerut un lucru: ca Domnul
să îi dea surori cu care să se roage.
Această soră a avut o întoarcere la
Domnul dramatică şi simte nevoia
de a avea părtăşie cu Dumnezeu în
rugăciune împreună cu alte surori
care s-o sprijine în lucrarea aceasta.
Atunci, în 2015 am format, un lanţ
de post şi rugăciune prin care ne-
am învoit ca să ne rugăm zilnic una
pentru alta şi pentru familiile
noastre şi una dintre noi să
postească, astfel să avem toată
săptămâna acoperită, cu post şi
rugăciune, ştiind că este putere în
rugăciunea în doi (sau mai mulţi).
Scopul principal a fost şi rămâne
rugăciunea pentru cei nemântuiţi
din casele celor credincioşi. De
atunci, unul din copiii acestei
surori, care lucrează în Spania, s-a
întors la Domnul şi s-a botezat
împreună cu soţia lui pentru care
s-a rugat mai bine de 27 de ani.
După cum ştiţi, soţul meu a fost în
ultimii patru ani bolnav, dar în mod
special, anul 2018 a fost cel mai
10
greu. Începând din luna Iulie când a
fost internat în spital pentru 3
săptămâni şi apoi într-un azil
pentru ultimele trei luni din viaţa
lui, el nu a mai putut citi Cuvântul
lui Dumnezeu şi nici să se roage ca
mai înainte. De aceea am petrecut
multe ore cu el şi în spital şi în azil,
timp în care îi citeam din Biblie, mă
rugam cu el sau îi cântam. Dar
rugăciunile lui au devenit tot mai
scurte şi dorea ca Domnul să-l
pregătească pentru întâlnirea cu El,
şi pentru familie la modul general.
Am mers cu Gavril în multe vizite
pastorale, în cei 49 de ani de
căsătorie, la spitale să vizităm
bolnavii şi totdeauna mă miram în
sinea mea de inspiraţia pe care o
avea la timpul de rugăciune. Acum
când eu am început să împlinesc
acest rol am observat o ungere
nouă şi am primit un duh de
rugăciune, aşa cum el avusese.
Gavril avea obiceiul să citească
Biblia la masa din bucătărie, unde
îşi scria şi predicile, după care se
ruga şi ne încredinţa pe toţi în
mâna şi sub ocrotirea Domnului. Nu
era zi în care să nu se roage pentru
cei prezenţi la masă şi pentru cei de
departe din familia noastră, când
cerea binecuvântarea peste
bunurile de mâncare.
Acum, stând lângă el şi văzându-l
cât de slab şi neputincios este, am
ştiut că îmi revine rolul de azi
înainte de a mă ruga în fiecare zi
mai diferit decât am făcut-o până
acum, pentru copiii mei şi familiile
lor.
Ce cer eu de la Dumnezeu pentru
copiii mei? Ştiţi că noi, creştinii, am
devenit foarte leneşi şi simplişti în
rugăciunile noastre. În Biserică se
roagă tot mai puţini, iar unii au scos
complet ora de rugăciune din
programele lor. Ascultaţi
rugăciunile din Biserică pentru cei
dragi şi veţi vedea cât de egoişti am
devenit, cum şi cererile noastre ne
au în vedere doar pe noi şi ai noştri,
cuprind cereri de sănătate, de
ocrotire, de înţelepciune la şcoală,
să ne dea servicii, să ne ajute la
examene etc. Nu vreau să spun prin
aceasta că nu trebuie să ne rugăm
pentru acestea, dar sunt mult mai
multe alte lucruri şi cu mult mai
folositoare decât acestea.
Dumnezeu mi-a arătat că trebuie să
mă rog pentru copiii mei ca să stea
sub acoperirea sângelui Său zilnic,
ca Dumnezeu să continue să-şi
desăvârşească voia şi planul Lui în
vieţile fiecăruia din ei, pe nume, să
fie feriţi de cădere în păcat, să
biruiască ispitele, să capete
pricepere duhovnicească, să aibă
discernământ sfânt şi înţelepciune
în deciziile care le iau cu privire la
viaţa lor şi la creşterea copiilor pe
care Dumnezeu li i-a dat, să-L caute
pe Domnul din toată inima şi să-L
urmeze cu credincioşie. Şi multe
alte lucruri asemănătoare.
În septembrie 2018 a venit în vizită
fratele Alexandru Bodor, un bun
prieten de al soţului meu, cu care a
colaborat înainte de a veni în
Australia. Fratele Bodor ne-a
predicat Cuvântul Domnului şi ne-a
provocat să facem liste de
rugăciune cu numele celor pentru
care să ne rugăm specific şi zilnic,
după metoda pe care fratele Liviu
Olah a implementat-o în timp ce a
fost păstor la Oradea. La vremea
aceea rezultatul a fost o mare
trezire spirituală. La un singur botez
au fost 150 de candidaţi şi printre
păstorii care au botezat, a fost şi
soţul meu. Eu am mai început de
câteva ori să mă rog cu liste de
rugăciune, dar focul s-a stins
repede. În septembrie m-am
hotărât să încep din nou şi am
început cu vreo 50 de nume, apoi
s-au tot adăugat astfel că uneori nu
este de ajuns o jumătate de oră să
mă rog pentru toţi. Mă rog specific
pentru nevoile care le cunosc, ale
celor ce îi cunosc mai îndeaproape
şi pentru ceilalţi mă rog cu Cuvântul
lui Dumnezeu. Am o reţinere şi cred
că Duhul lui Dumnezeu nu mă lasă
să vă spun numărul de persoane
pentru care mă rog şi nici cât timp
petrec cu Dumnezeu în fiecare
dimineaţă, pentru că nu vreau ca să
mi se ia harul acesta. Nu vă fac
această mărturisire ca să vedeţi cât
de grozavă sunt. Nu caut apreciere
şi laude de la oameni, conştientă
fiind că aceasta este o lucrare pe
care o fac către Domnul, ci mai
degrabă o fac pentru a vă încuraja
şi a vă provoca să vă alăturaţi nouă
şi să formăm o armată mare, aici în
Australia, care să luăm cu asalt
împărăţia celui rău, pentru că cei
dragi ai noştri nemântuiţi sunt
prinşii lui de război. Pentru ei se
merită să facem efortul acesta, să
colaborăm cu Dumnezeu, să-i
recuperăm şi să-i aducem în turma
Lui.
Acum vă spun cum procedez eu,
dar nu vă cer să vă schimbaţi
metoda dvs., pe care aţi folosit-o
până acum. Înainte de rugăciune
citesc un devoţional, apoi jumătate
de oră citesc Biblia şi apoi mă rog.
Dar în ultimele săptămâni, am
observat că multe din versetele
citite îmi arată cum să mă rog
pentru cei nemântuiţi. Şi am să vă
11
explic în continuare cum o fac. Întâi
mulţumesc Domnului pentru ce
este El pentru mine şi pentru ceea
ce a făcut El pentru mine. Ne-am
gândit vreodată că şi Dumnezeu are
nevoi care pot fi împlinite doar prin
rugăciunile noastre? Şi anume: să
se sfinţească Numele Lui pe tot
pământul, să se facă cunoscut pe
tot pământul mântuirea Sa, să vină
Împărăţia Sa şi să se cunoască pe
pământ voia Sa, şi multe altele. Mă
rog pentru nevoile mele spirituale,
apoi pentru copiii şi nepoţii mei.
După familia mică, urmează familia
mare, cum se roagă sora Elena
Bărbulescu, pentru fratele păstor, şi
apoi aduc lista cu numele scrise şi
o ţin înaintea Domnului, timp în
care mă rog cu voce tare.
Mai mulţumesc Domnului pentru:
1. Duhul Său Cel sfânt şi pentru
Domnul Isus care mijlocesc
împreună cu noi.
2. Promisiunile Sale nespus de mari
şi scumpe prin care ne face părtaşi
firii dumnezeiești. Mai mult, ele ne
dau nădejde şi curaj să îndrăznim în
Numele Lui.
3. Mulţumesc pentru toate
binecuvântările materiale şi
spirituale pe care le avem datorită
morţii Domnului Isus: înfiere,
iertare, răscumpărare, naştere din
nou, sfinţire, neprihănire, viaţă
veşnică, Duhul Sfânt, că suntem
copii ai lui Dumnezeu şi moştenitori
împreună cu Fiul Său.
4. Mulţumesc pentru lucrarea pe
care a început-o în noi şi în cei dragi
nouă (Filipeni 1:6).
5. Mulţumesc pentru planurile pe
care le are cu viaţa mea şi să mă
ajute să slujesc de laudă slavei Sale.
El vrea să mă facă lucrătoare
împreună cu El la mântuirea altora
(Iov 23:14, Efes. 1:12).
 „Pentru copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat
rugăciunea pe care l-o făceam” (1 Samuel 1:27).

Orice terorist a fost cândva copil. La fel și orice misionar.

Diferența dintre ei este adesea influența unui părinte. Proorocul
Samuel a condus poporul Israel timp de 40 de ani și l-a îndrumat Măicuța mea, e cerul plin de stele
pe împăratul David în câteva din cele mai cruciale decizii, dar cine Și de-aş putea ajunge pân' la ele,
a fost persoana care i-a influențat viața lui? Mama sa! Ascultă: Le-aş aduna mănunchi, cu bucurie,
“De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viața lui să fie dat Pe toate ți le-aş da măicuță, ție!
Domnului.” Cât timp îl ai pe copilul tău, ține-l în brațe, iubește-l,
Ți-aş face mama mea, salbă din toate,
ai grijă de el și împuternicește-l, dar înțelege că tu ești
Ca să le porți la gât cu scumpătate.
administrator, nu proprietar.
Ți-aş da în dar şi soarele şi luna.
Copilul tău îi aparține lui Dumnezeu, nu ție! într-o bună zi, el va Ca tine, mamă-n lume nu-i niciuna!
crește și va pleca. Asigură-te că în acel moment el va avea o
Îți mulțumesc pentru exemplul care
ancoră spirituală deoarece viața lui va trece prin multe furtuni.
M-a motivat, mi-a dat orientare,
Nu subestima niciodată puterea unui părinte care mijlocește
Îți mulțumesc că m-ai crescut frumos,
înaintea lui Dumnezeu pentru un copil. Cine știe câte rugăciuni
Că mi-ai vorbit de Har și de Cristos!
primesc răspuns chiar acum datorită stăruinței unei mame de
acum 10 sau 20 de ani? Măicuța mea, ce multe-aş vrea a-ți spune,
Dar mă rezum şi-ți zic: „Eşti o minune!”.
Dacă ceea ce faci în această societate a vitezei te îndepărtează de
M-ai mângâiat în grele încercări,
timpul de rugăciune cu copiii tăi, faci prea multe! Nu există nimic
M-ai întărit când nu aveam puteri!
mai special, mai prețios decât timpul pe care îl petrece un
părinte mijlocind la Dumnezeu pentru copilul lui. Nu e prea târziu De-aceea vreau în zi de sărbătoare
pentru copilul care ți-a pricinuit lacrimi. Să-ți dăruiesc mămica mea o floare,
O floare-albastră de „nu-mă-uita”,
Gândește-te la mama Domnului Isus care a trebuit să-L privească
Şi-un „La mulți ani!” îți spun de ziua ta!
pe Fiul ei crucificat, dar care a avut bucuria să-L vadă înviind din
morți. Poate te duci în mormânt întrebându-te dacă rugăciunile Mă rog lui Dumnezeu să te-ocrotească,
tale vor fi ascultate vreodată, dar nu înceta să te rogi. De ce? Credința-n suflet mai mult să ne crească,
Deoarece când mamele se roagă, Dumnezeu ascultă! Iar eu, ca fiică, vreau să-ți fiu mereu,
Un ajutor când îți va fi mai greu!
https://www.misiune.ro
La rândul meu, să-ți fiu un sprijin, mamă,
Cum tu mi-ai fost în viață şi, iau seamă,
Că dragostea ce Domnu’-a pus-o-n tine,
M-a apropiat de cruce şi pe mine!

Îți mulțumesc, o, mamă, că exişti.

Şi ochii tăi, atunci când vor fi triști,
Vreau să-i sărut, să nu uiți niciodată,
Că te iubesc nespus! Dacă vreodată,

Nu știu să-ți spun o vorbă, să nu uiți,

Tu glasul inimii din piept s-asculți,
Cum ea nu uită, mamă, ca să bată,
Nici dragostea-mi nu va pieri vreodată!
12 12
Rolul femeii în societatea de azi
Daniela Ion, Avocat
D e-a lungul timpului, statutul
femeii a evoluat de la o societate la
alta. Dacă în Antichitate și în Evul
Mediu rolul femeii era unul de
subordonare față de bărbat, odată
cu modernizarea societății acestea
încep să aibă un nou statut, astfel
că ele încep să-și schimbe aria
priorităților și își dedică din ce în ce
mai mult timp vieții profesionale
decât celei de familie.
Astăzi femeile pot ocupa orice post
doresc, de la cel de directori de
fabrică la președinți, de la militari
până la cosmonauți, dar se pare că,
din nefericire, și-au uitat adevărata
menire a lor pe acest pământ:
aceea de a zămisli și a avea copii.
Legea avortului în Australia
În toate țările din Vest, inclusiv
Australia, s-a început o campanie
de promovare, susținere și
promulgare a legii pro avort. În
rândurile următoare vă voi
prezenta, pe scurt, despre legea pro
avort din fiecare stat sau teritoriu al
Australiei.
Queensland: La data de 17
Octombrie 2018 a fost adoptată în
Parlament legea privind
întreruperea sarcinii, lege care
legalizează avortul. Noua legislație
a intrat în vigoare în decembrie
2018, astfel că se poate întrerupe
sarcina legal la 22 de săptămâni sau
peste 22 de săptămâni cu
aprobarea a doi medici.
New South Wales: Avortul este considerat un act criminal atât pentru femei cât și
medici. În cazul în care medicul consideră că sănătatea fizică și / sau mentală a femeii
este în pericol grav atunci este legal avortul. În NSW factorii sociali, economici și
medicali pot fi luați în considerare. Începând cu 1 iulie 2018 în NSW este ilegal să
protestezi la o distanță de 150 de metri de clinica de avort.
Australian Capital Territory: Avortul este legal la recomandarea unui medic
specialist. Zonele de excludere pot fi stabilite la discreția Ministrului Sănătății.
Victoria: Avortul este legal, astfel că o sarcină poate fi întrerupta până la 24 de
săptămâni și după 24 de săptămâni avortul se poate face doar cu aprobarea a doi
medici. Este ilegal de a protesta la o distanță mai mică de 150 de metri de o clinică
de avort.
Australia de Sud: Avortul este legal dacă doi medici sunt de acord că sănătatea fizică
și / sau mentală a femeii este periclitată de sarcină sau de o anomalie gravă a fătului.
Avortul ilegal este considerat un act criminal în Australia de Sud.
Tasmania: Avortul este legal până la 16 săptămâni, dar după 16 săptămâni se poate
face doar cu aprobarea a doi medici. Este ilegal pentru a protesta la o distanță de
150 de metri de un serviciu de avort.
Australia de Vest: Avortul este legal până la 20 de săptămâni, cu unele restricții, în
special pentru fetele sub 16 ani. Întreruperea sarcinii este foarte restricționată după
20 de săptămâni.
Teritoriul de Nord: Avortul este legal până la 14 săptămâni, dar cu aprobarea unui
medic, iar după 14 - 23 săptămâni cu aprobarea a doi medici specialiști. Dacă avortul
este făcut după 23 de săptămâni este ilegal, însă este permis doar dacă este făcut
pentru a salva viața unei persoane gravide. Este ilegal pentru a protesta la o distanță
sub 150 de metri de un serviciu de avort.
Ce înseamnă că femeile vor fi mântuite prin aducerea pe lume a copiilor?
În 1 Timotei 2:15 se vorbește despre mântuirea femeilor prin naștere, și anume
„totuși ea va fi mântuită născând copii, dacă stăruie cu smerenie în credință, în
dragoste și în sfințenie”.
În capitolul 2 al primei epistole către Timotei, apostolul Pavel a scris câteva versete cu
privire la rolul femeii, cum să trăiască viața de familie, inclusiv relațiile și
responsabilitățile ei față de soții și copiii ei și, în același timp, capacitatea ei de a
continua să trăiască o viață sfântă și dreaptă.
Cum ne ajută Evanghelia să înțelegem și să ne îndeplinim rolul de mame?
În marea Sa dragoste pentru noi, oamenii, Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus
Cristos, „pe singurul Său Fiu” care a făcut ispășire pentru fiecare păcat, astfel ca noi
să fim iertați și binecuvântați. Putem spune că ceea ce a fost pierdut în Grădina
Edenului când Adam și Eva, amăgiți de șarpe, au mâncat din pomul cunoașterii a fost
restaurat în Grădina Ghetsimani, locul în care Isus a ales să plătească prețul
fărădelegilor noastre, astfel încât fiecare persoană să aibă acces la mântuire. Astfel,
Isus a anulat nu doar blestemul pus pe femeie din Grădina Edenului, ci și pentru toate
femeile de pretutindeni și pentru totdeauna. Când ne naștem în Cristos, ieșim afară
din închisoarea morții la lumina strălucitoare a iertării și a libertății.
Acum avem harul să fim soțiile și mamele pe care Dumnezeu intenționează să fim,
prin Cristos Isus.
Trăim într-o lume unde păcatul se poate întâlni la tot pasul, dar moartea Domnului
Isus Cristos a făcut ca oamenii să fie eliberați de păcat. Din nefericire, nu toată lumea
îl alege pe Cristos, ceea ce permite păcatului să continue în această lume. Nu vom fi
eliberați de durerile acestei lumi până când nu va veni cerul nou și pământul cel nou
(Apocalipsa 21: 1-4).
Dacă vă amintiți scena din Geneza când au fost date blestemele, Dumnezeu a pus
ostilitate între șarpe și femeie. El a spus: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între
sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul”
(Geneza 3:15).
13 continuare la pag.19

M ă numesc Lidia Recheșan,
născută în Timișoara, căsătorită cu
Recheșan Miodrag. Domnul ne-a
binecuvântat cu 3 prințese ca să le
creștem pentru Gloria Lui.
Nașterea mea a fost o minune.
Datorită interdicțiilor medicale de a
mă naște eram sortită morții din
punct de vedere medical, dar
Dumnezeu este suveran peste toate
lucrurile și în mâna Lui sunt toate
zilele vieții mele. El a hotărât ca eu
să mă nasc ca să împlinesc voia și
planurile Sale pe acest pământ. Am
fost încredințată în mâna Domnului
din pântecul mamei mele și de-a
lungul vieții Dumnezeu m-a salvat
de multe ori de la moarte.
M-am născut într-o familie creștină,
eram al treilea copil din 7, mama
și-a întrerupt serviciul pentru 10 ani,
ca să-și dedice timpul pentru
creșterea copiilor. Ea ne-a încurajat
foarte mult să învățăm bine la
școală și ne aprecia, lucra cu noi din
culegeri de matematică și ne
verifica temele. Părinții mei erau
foarte harnici, erau oameni simpli
dar muncitori și ne-au învățat de
mici să-L iubim pe Domnul Isus, să
învățăm și să muncim. Din copilărie
îmi aduc aminte cu mare plăcere,
bucuria de a merge să mă întâlnesc
cu Dumnezeu la Biserică. Îmi plăcea
să mă rog și să cânt. Participam la
programul de școală duminicală
unde am învățat Biblia, având
învățători dăruiți și devotați acestei
lucrări. Deoarece mama și tata
cântau în corul Bisericii, (le plăcea
muzica), ne-au încurajat și pe noi
copiii să învățăm să cântăm la
instrumente. Eu am început să învăț
la vioară și mai apoi la chitară. Am
cântat în corul copiilor de mică, în
orchestra Bisericii și în orchestra
școlii, și mergeam în fiecare
duminică la Biserică.
Rugăciunea mea de copil a fost :
„Doamne Isuse, fă ce vrei cu mine,
dar te rog să Te folosești de mine”,
aceasta era dorința mea de copil, să
fac ceva pentru Domnul. Eram
conștientă că nu m-am născut la
întâmplare pe pământ și Dumnezeu,
cu siguranță, are un plan cu viața
mea.
La vârsta de 11 ani , am avut o
experiență nefericită, dar
Dumnezeu mi-a salvat viața într-un
mod supranatural. Am simțit efectiv
mâna lui Dumnezeu care m-a salvat
de la un accident grav. A fost îngerul
Domnului care, la fracțiune de
secundă, m-a catapultat 100 de
metri de la calea ferată pentru a-mi
salva viața, apoi am auzit pe
Domnul vorbindu-mi. Eu mi-am
predat viața Lui și L-am recunoscut
ca Domn și Stăpân peste viața mea.
Am muncit de copil foarte mult.
Când am împlinit 11 ani, mama
14
și-a reînceput serviciul, mergând
împreună cu tata la lucru, după 10
ani de îngrijit copii acasă. Deci eu
am rămas „mămicuța” pentru cei
trei frățiori mai mici. Îmi aduc
aminte cum mergeam la „coadă” la
lapte în perioada comunista dis-de-
dimineață, apoi mă grăbeam repede
acasă ca să-i scol pe frații mei cei
mici, să le dau micul dejun. Apoi, pe
cel mic de 1 an îl luam cu mine la
școală și îl țineam în brațe în timpul
orelor, deoarece în zona noastră nu
era creșă de copii și la grădiniță
până la trei ani nu îl primeau. Pe
ceilalți doi frățiori îi duceam la
grădiniță lângă școală. La prânz
mergeam cu frații mei acasă, le
dădeam să mănânce și îi puneam la
culcare, și viața mea o petreceam în
jurul lor. I-am iubit foarte mult și îi
iubesc foarte mult iar relația
noastră este specială. Munca nu va
distruge un copil, ci îl va pregăti
pentru viață și îl va responsabiliza
pentru viitorul lui. Nu a fost ușor
pentru mine ca și copil de 11 ani;
m-am maturizat precoce, dar acest
lucru m-a ajutat să mă alipesc de
Dumnezeu cu seriozitate. Din clasa
a V-a până în clasa a VIII-a inclusiv, a
fost timpul meu dedicat fraților mei,
apoi viața mea s-a schimbat. Fiind la
liceu aveam un alt program, mama
stătea acasă cu cei mici și eu îl
ajutam pe tata la servici când
terminam orele. Pentru mine era
ceva normal să-mi ajut părinții,
pentru că ei făceau sacrificii foarte
mari pentru noi.
Nu voi uita cum, în fiecare an, tata și
mama ne duceau în concediu pe
toți. Cumpărau bilete pentru
tratament de 21 zile lucrătoare și
mergea cu noi toți la mare sau la
munte, de când eram foarte mici.
Avem amintiri din copilărie de
neuitat, din concediu, cu părinții
noștri. Tata mergea cu noi copiii să
ne cumpere la toți haine și
încălțăminte înainte de Paști, de
Crăciun și înainte de a începe
școala, în luna Septembrie. Era o
mare bucurie pentru noi, copiii. Îmi
aduc aminte cum tata venea obosit
după 10 ore de lucru în mediu toxic
și se așeza pe covor împreună cu noi
ca să ne povestească din Biblie și să
ne cânte. Părinții mei au fost un
exemplu pentru mine. I-am văzut
când primeau salariul cum mama
punea în plic a zecea parte din
venitul lor pentru Domnul. Ce mare
har am avut să am părinți care să-L
iubească pe Domnul cu toată inima
lor. Toți cei 7 copii am învățat să
cântăm la instrumente și Îl lăudam
pe Domnul împreună.
Învățam bine la școală, datorită
părinților noștri, pentru că și-au
făcut timp să investească în noi mai
mult decât în lucruri materiale. Îi
iubesc foarte mult pe părinții mei, îi
respect și le dau cinstea cuvenită,
pentru că mi-au dat viață, m-au
crescut în frică de Domnul și acum
sunt mijlocitorii familiei noastre.
Ziua și noaptea ei se roagă pentru
toți copiii lor, gineri, nurori, nepoți
și strănepoți. Ei sunt o mare
binecuvântare pentru mine, și eu, la
rândul meu am învățat să fiu și eu o
binecuvântare pentru ei acum, la
bătrânețe. Ce rol important au
părinții în viața copiilor! Ferice de
cei care își cresc copiii conștienți
fiind că sunt un dar de la Domnul
pentru o vreme, ca să îi crească
pentru gloria Lui.
De-a lungul vieții mele, L-am văzut
pe Dumnezeu lucrând miraculos în
viața mea. El are toata puterea în
cer și pe pământ, El nu se schimbă.
La 14 ani Domnul mi-a vindecat
miraculos ficatul bolnav.
Conștientizând că Domnul Isus, la
Calvar, a murit pentru boala mea,
așa cum este scris in Isaia 53,
singură, m-am pus pe genunchi și
m-am rugat bazată pe Cuvântul lui
Dumnezeu. Am crezut că sunt
vindecată prin jertfa Domnului Isus
și am început să mulțumesc
Domnului pentru vindecare, iar
Duhul Sfânt, care locuiește în inima
mea, a produs vindecarea în corpul
meu. După mai multe investigații
medicale, un doctor bătrân mi-a zis :
„Ficatul tău a fost operat, dar
această operație nu a fost făcuta de
mână omenească”. Aceasta a fost o
mărturie a ceea ce a făcut
Dumnezeu în trupul meu.
Din tinerețe L-am slujit pe Domnul.
Aveam doar 14 ani și, după școală,
vizitam câte o bătrânică văduvă din
Biserică, le duceam o pâine caldă, le
ajutam prin grădină, le spălam
geamurile și le făceam curățenie,
cântam și mă rugam cu ele. În
perioada adolescenței mele am fost
integrată în grupul de tineret de la
Biserică cu care mergeam la spitale
prin Timișoara; cântam și ne rugam
pentru cei bolnavi. Am văzut cu
ochii mei multe vindecări pe care
Domnul le făcea în perioada
comunistă. Mergeam cu grupul de
tineri la orfelinate și azile de bătrâni
din zona în care locuiam. Am avut
mare har să mă nasc în acea
generație a anilor 1970 – 1975, o
generație plină de râvnă pentru
lucrarea lui Dumnezeu. Studiam
Biblia în grupe mici, am memorat
peste 100 versete din Biblie.
„Distracțiile noastre de revelion”
erau rugăciune, laudă, închinare și
concursuri biblice. Așa am crescut
spiritual și eram neobosiți pentru
lucrarea Domnului. Am învățat
să-mi iau identitatea mea din Isus
Cristos, să trăiesc pentru El în
fiecare zi la bine și la greu, în belșug
și în nevoie, și să-L onorez în toate
rezultatele, realizările, iar în necaz și
în durere să mă încred în El, să-L
recunosc ca Stăpân și să mă rog
conform Scripturii, bazată pe ceea
ce este scris.
De la 19 ani, viața mea este
dedicată pentru evanghelizarea
copiilor în România. Am început cu
15
copiii mici de la grădiniță,
continuând cu preadolescenți,
adolescenți și tineri. Mi-a plăcut să
învăț. Până la vârsta de 40 ani am
făcut studiat, și darurile pe care
Dumnezeu mi le-a dăruit le folosesc
în slujirea copiilor din România în
vederea lărgirii Împărăției lui
Dumnezeu.
La vârsta de 26 ani m-am căsătorit
cu Miodrag Recheșan, un tânăr
inginer, un om integru care Îl
iubește pe Dumnezeu cu toată
inima lui și slujește cu credincioșie
prin multi-media pentru lărgirea
Împărăției Lui. Dumnezeu ne-a
binecuvântat cu 3 prințese, care Îl
iubesc pe Domnul cu toată inima
lor, au încheiat legământ cu Domnul
în apa botezului și slujesc împreună
cu noi pentru lărgirea Împărăției lui
Dumnezeu în lucrarea cu copiii în
România.
Călătoria noastră pe acest pământ
nu este ușoară, dar nu suntem
singuri. Cu trei zile înainte de a
împlini 39 ani, când fetițele noastre
gemene aveau 6 ani și fetița cea
mare avea 8 ani, am fost
diagnosticată cu tumoare pe splină.
Am alergat la Isus, am plâns, L-am
rugat să-mi vorbească dacă vrea să
mă ia la EL în Cer sau dacă îmi dă
harul să-mi cresc fetițele și să mai
pot sluji copiilor pe acest pământ. A
treia zi, fiind Duminică, mergând la
Biserică, așteptam cu nerăbdare ca
Domnul să-mi vorbească. Tocmai de
ziua mea de naștere, în timpul
laudei și închinării, un înger a venit
lângă mine și mi-a zis : „Vei trăi și nu
vei muri și vei mărturisi lucrările
mărețe pe care Domnul le va face în
viața ta!”. Apoi a dispărut iar eu am
fost vindecată. Medicii mi-au făcut
diverse investigații dar nu au mai
găsit tumoarea și s-au minunat,
recunoscând că este un miracol.
Merită să trăim pentru Cristos în
fiecare zi și să-I aducem Lui toată
gloria și onoarea prin viața noastră.
 Călătorii pământești,
gândind la Plaiul Ceresc
Dana Ilaș
N u poate fi altfel, trebuie să fim mereu cu
gândul la cele de sus. Oricâte am văzut pe
pământul acesta, dacă n-ajung să văd Țara de
Sus, n-am văzut nimic. Lucrurile pe care le-a pregătit
Domnul Isus pentru noi nu se pot compara cu cele
de jos pentru că ochiul omului încă n-a văzut așa
ceva. Și după acestea tânjește inima mea. Cred că
atunci când Domnul Isus spunea: „Merg să vă
pregătesc un loc, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi”,
a dat dovada unei iubiri fără margini. Noi nu avem
cu ce să ne lăudăm, dar avem pe cine să lăudăm; pe
Cel ce ne-a promis ce nimeni altul nu poate: Cerul!
Bunul Tată mi-a dat harul să pot călători în 38 de țări
împreună cu Mircea (parțial și cu Dani), lucru pentru
care-I mulțumesc. E numai bunătatea Lui, nu meritul
omului. Am putut să văd deosebirea dintre o țară și
cealaltă; unele bogate, altele sărace, unele în care
sunt puțini creștini, altele cu multe biserici și foarte
mulți copii ai Domnului. Am încercat pe cât posibil,
ori pe unde am fost, să găsim o Biserică unde să ne
întâlnim cu frați de-ai noștri și să ne bucurăm în
Domnul.
Aș vrea să vă povestesc o scurtă istorioară petrecută
în Coreea de Sud, o țară care din mai multe puncte
de vedere, mi-a rămas tare dragă. Din Seoul am
călătorit cu trenul poate ceva mai bine de o oră,
până într-un orășel mai mic, unde am întâlnit o
familie deosebită, păstorul unei Biserici Nazarinene
și familia lui. După ce veți citi cele întâmplate, îmi
veți da dreptate că e o familie deosebită...
Fiind într-un grup restrâns, cineva a dat fratelui
păstor un plic cu bani, menționând că ceea ce este în
el este pentru el și familia lui. Ruth, soția păstorului,
când a văzut, a început să plângă și să laude pe
Dumnezeu. Am crezut că nevoia lor era așa de mare
și Dumnezeu le-a răspuns rugăciunilor lor. Oh, nu!. A
fost cu totul altceva... Când a început să ne
mărturisească, mie personal mi-a dat un exemplu de
o ființă curată și plină de dragoste pentru Împărăția
16
lui Dumnezeu. „De fapt”, spunea ea, „de-o bună
bucată de vreme mă rog Domnului pentru ceva și
Domnul astăzi mi-a răspuns”. Ea cerea de la Domnul
ajutor pentru un frate misionar care trebuia să plece
într-o misiune și nu avea suma necesară. Darul pe
care l-a primit pentru ea și familia ei, l-a dat mai
departe cu o mare bucurie. Ce frumusețe, nimic
pentru ea, totul pentru Dumnezeu, și asta pentru că
ea știa că prin fratele misionar, multe suflete vor auzi
despre Domnul Isus. Ruth era o făptură nouă care
lucra cu trup și suflet pentru Țara de Sus. Nu se
poate să fii o făptură nouă și să te intereseze mai
mult pământul cu ale lui decât de Dumnezeu si cele
de sus.
Dorim să fim lucrători împreună cu Dumnezeu
pentru ca El să Își arate puterea Lui desăvârșită în
slăbiciunile noastre: „Dumnezeu a ales lucrurile slabe
ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari”
(1Corinteni 1:27b).
Călătorind în așa de multe țări, am văzut locuri atât
de frumoase și liniștite ce mă duceau cu gândul la
frumusețile incomparabile ale Noului Ierusalim. Dar
am văzut că și în acele locuri este multă deșertăciune
și păcat, iar oamenii alergau după cele de jos : „La
ce mi-ar folosi să câștig toată lumea, dacă mi-aș
pierde sufletul ?” (Luca 9:25).
Nimic nu prețuiește mai mult decât ascultarea de
Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultându-L vom avea
parte de promisiunile Sale. Orice suferință aici pe
pământ are menirea să ne apropie mai mult de El și
să ne îndrepte privirile spre viața veșnică promisă.
„Căci iată că Eu fac ceruri noi și un pământ nou, așa
că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile
trecute, și nimănui nu-i vor mai veni în minte” (Isaia
65:17). Nu-i asta minunat? O, Doamne, ajută-ne să
credem promisiunile Tale. Cu gândul la Țara promisă
să mergem înainte lăsând în urma noastră ceea ce
am făcut. Să trăim ca și Ruth, soția păstorului. Ruth,
nimic pentru ea, ci totul pentru Dumnezeu.
 „Angajăm mame!” (secvențe)
Iosif Anca

„Dumnezeu i-a binecuvântat şi ... le-a zis: «Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi

pământul şi supuneţi-l»” (Geneza 1:28);
„Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele,

C
să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi şi să nu vă
împuţinaţi” (Ieremia 29:6).

Căsătoria presupune câteva scopuri: împlinirea planului divin cu omul

şi împlinirea reciprocă a soţilor, la care se adaugă (în condiţiile
decăderii umane) şi protecţia împotriva desfrânării. Potrivit modului în
care suntem constituiţi ca fiinţe heterosexuale (Geneza 1:28) în viaţa de
familie, în urma relaţiilor intime, prin harul divin al coparticipării la
realizarea creaţiei, apar noi fiinţe ce pot fi acceptate sau nu de părinţi,
în special de mame. Împiedicarea apariţiei copiilor, poate avea loc prin
folosirea anticoncepţionalelor, prin avorturi directe şi alte metode.

Avortul este o crimă, dovadă atitudinea de evitare (neputincioasă) a

fătului arătată de cunoştinţele şi aparatura medicală, fapt despre care
orice om se poate informa. Pentru a arăta grozăvia acestei practici
redau un monolog ce identifică realitatea de ansamblu a acestei crime –
refuz feminin de se a angaja ca mamă:

„Sărut mâna, mama mea, sunt eu, cel din pântecele tău, care-ţi şoptesc la ureche cât sunt de speriat şi de
îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ţi sunt o grea povară... Dar tu nu ştii cât e de greu să nu-ţi aud
cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îţi văd chipul tău.
Cât aş vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, linişte, pace şi bogată dragoste! Ce puternici
am putea fi împreună şi cum am învinge toate necazurile şi mai ales ce frumoasă ar fi viaţa alături de tine. Aş vrea
şi eu să mă pot bucura de frumuseţea cerului senin, să alerg cu voioşie prin câmpul înflorit şi să tresar nedumerit
de ciripitul vesel al păsărilor.
Ţi-aş încânta sufletul cu multe ghiduşii, iar drăgălăşeniile mele ţi-ar descreţi fruntea în clipele de cumpănă.
Nu gândi că sunt mic şi neputincios, pentru că mai târziu te-aş ocroti şi m-aş face scut împotriva necazurilor.
Tresar de bucurie gândind cum ţi-ai rezema capul obosit pe umărul meu şi câtă putere ai găsi acolo, cum voi fi
reazemul bătrâneţilor tale.
Mamă, trebuie să-ţi mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâşia şi mă va
transforma în bucăţele mici, fără de viaţă, care vor ajunge la gunoi... Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara şi
cum tremur de frică? Aş vrea să mă pot uita în ochii tăi şi să te rog să ai milă de mine, să-ţi zâmbesc drăgălaş -
cum numai eu ştiu - să te strâng în brațe şi să-ţi dau forţă şi curaj, încredere şi convingerea că nu omorându-mă pe
mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăţi, pentru că îl vei mânia pe Dumnezeu.
Tu ştii cât e de greu să suporţi o nedreptate, o observaţie, o mustrare venită din partea cuiva care-ţi
răneşte doar orgoliul. Imaginează-ţi ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptăţii tale, când tu mă dai
morţii pământeşti. Nădăjduiesc să-ţi fie milă de mine şi să accepţi să trăiesc, alături de alţi copii în lume!”.

Cred că, în rândul celor credincioşi, numărul avorturilor este foarte rar întâlnit iar rezolvarea lor este o problemă
de viaţă cu efecte majore. În schimb, măsurile anticoncepţionale sunt folosite din ce în ce mai frecvent în familiile
celor ce abandonează treptat slujirea după principiile biblice şi sunt influenţaţi de trăirea celor din lume.

„Se caută mame pentru sfinţi”, mame evlavioase care, nu de teama urmărilor să dea naştere unor copii, ci cu
dragoste, apoi să îi educe pentru ca împreună, prin harul mântuitor al Domnului Cristos, să moştenească viaţa
veşnică.

17
 Rededică-ți viața
„Iacov s-a trezit din somnul său şi a zis: «Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut!»” Gen. 28:16.
D e multe ori Domnul este cu noi
și noi nici nu știm. Dumnezeu este
cu noi în circumstanțe în care
toate par să fie în afara oricărui
control. El este deja prezent și se
îngrijește ca toate împrejurările să
lucreze înspre bine. Iacov s-a trezit
dimineața devreme și a luat piatra
pe care și-a odihnit capul, a
așezat-o ca pe un stâlp de aducere
aminte a viziunii din visul lui și a
uns-o cu ulei în semn de dedicare
(versetul 18).
Așa trebuie să ne dedicăm și noi în
fiecare dimineață Domnului,
dându-ne Lui în întregime din nou.
Spune-I Domnului: „Doamne sunt
a Ta. Vreau să fiu un vas potrivit
pentru folosul Tău. Îți dau mâinile
mele, gura mea, mintea mea,
întregul meu trup, banii mei,
timpul meu. Iată-mă, sunt aici
Tată!”.
Începe cu laudă
„Mulțumesc pentru bunătatea Ta
pe care ai reînnoit-o pentru mine
azi și pentru darul unei zile noi.
Mulțumesc, Doamne! Îți aduc o
jertfă de laudă acum. Sunt al Tău.
Fă ce vrei cu mine astăzi. Mă dau
Ție ca o jertfă vie, plin de zel să te
servesc astăzi”.
Dedică momentele zilei
Încă de dimineața, apucă cu
amândouă mâinile orice ocazie pe
care o ai să te gândești la Domnul.
Pentru asta nu trebuie să fii într-o
anume încăpere cu ușa închisă și
pe îngenunchi. Îl poți întâlni
oriunde: în duș, la volanul mașinii
în drum spre serviciu, sau în
traficul congestionat. Nu vreau
deloc să sugerez că nu trebuie să
pui timp deoparte, special pentru
Dumnezeu, însă trebuie să folosim
orice șansă ni se prezintă să-I
vorbim și să-L ascultăm pe
Domnul. Nu aștepta până când
poți să-I dedici o oră întreagă.
Folosește fiecare minut care se
deschide pentru legătura cu El.
Deschide-ți urechile la vocea Lui.
Folosește momentele inactive
care îți stau la dispoziție ca să le
petreci cu El.
Dedică timp
După ce ți-ai dedicat ziua în
întregime Domnului, nu uita să îi
acorzi un timp special. Domnul
Isus a avut un obicei: dimineața
devreme înainte ca ziua cu
activitățile ei să înceapă, El se
ducea sus pe munte să se roage
liniștit și să petreacă timp cu Tatăl.
Isus și-a format un obicei din a
comunica cu Dumnezeu Tatăl în
fiecare dimineață.
Se spune că este nevoie de treizeci
de zile de repetiție constantă a
unui lucru ca să formezi un nou
obicei. Poți forma sau distruge un
obicei în felul acesta. Imită-L pe
Isus și formează-ți obiceiul de a
începe ziua cu rugăciune. Dacă faci
așa vei umbla toată ziua în
înțelepciunea care vine de sus.
Dedică-ți mintea
Biblia ne învață să ne înnoim
mintea. În Rom. 12:2 ni se spune:
„Şi nu vă conformaţi veacului
acestuia, ci fiţi transformaţi
(transformate), prin înnoirea
minţii, ca să deosebiţi care este
voia lui Dumnezeu, cea bună şi
plăcută şi desăvârşită”. Repetând
în mintea noastră instrucțiunile
Cuvântului lui Dumnezeu pe care
deja l-am acumulat în memorie
18
sau citind din Biblie, mintea se
modelează după informația ce
Duhul Sfânt o imprimă în mintea
noastră. Tot la fel suntem
modelate de orice alt fel de
informație pe care o îngăduim să
stăruie în mintea noastră.
Gândurile negative ne conduc pe o
linie moartă departe de Domnul
nostru, unde ne pierdem pacea.
Cultivă gânduri care au puterea de
a schimba obiceiul minții de a
hoinări fără folos la subiecte
triviale sau mai rău, gândind rău
împotriva aproapelui. Filipeni 4:8
ne învață să cultivăm anumite
gânduri: „Încolo, fraţilor și
surorilor, toate cele adevărate,
toate cele vrednice de respect,
toate cele drepte, toate cele
curate, toate cele vrednice de
iubit, toate cele vorbite de bine,
dacă este vreo virtute şi dacă este
vreo laudă, la acestea să vă
gândiţi.” Plănuiește să faci bine
cuiva astăzi într-un fel cât de mic.
Dedică-ți gura
În Psalmul 107:43 ne spune : „Cine
este înţelept, să ia seama la aceste
lucruri, şi să fie cu luare aminte la
bunătăţile Domnului”.
Mulțumește Domnului și ia decizia
de a nu te plânge de nimic astăzi
Filipeni 2:14.
Roagă-L pe El să te facă atentă ori
de câte ori ești gata să te plângi de
ceva și să te ajute să-ți ții limba în
stăpânire.
Mulțumește-I astăzi pentru ce ai și
nu te uita la ce nu ai. Sunt și alți
oameni, care nu Îl cunosc pe
Domnul, și au aceeași problemă ca
tine. Tu, cel puțin, poți mulțumi
pentru faptul că Dumnezeu este în
viața ta.
Biblia ne mai învață în Proverbe și
în evanghelii și epistole: să ne
folosim limba ca să binecuvântăm
pe Dumnezeu, pe toți oamenii
chiar și pe dușmani.
Să comunicăm iubire cu cuvintele
noastre, în special în familie, unde
suntem mai ispitite să lăsăm garda
jos. Să deschidem gura cu
înțelepciune considerând ce avem
de spus și să nu ne „aruncăm”
replicile cum ne vine.
Să comunicăm cu bunătate și
blândețe. Să folosim cuvinte care
zidesc sufletește pe cei ce le
ascultă. Să rostim cuvinte care
încurajează și mângâie.
Oricât ar fi de tentant să împrăștii
noutăți, abține-te! Nu știi cum vor
fi ele transmise mai departe și ce
ofense se vor ridica ca urmare.
Din cuvintele noastre vom fi
scoase fără vină și tot din ele vom
fi condamnate, ne mai spune
Biblia. Un alt lucru pe care trebuie
să învățăm să-l cultivăm este
tăcerea.
Oamenii gălăgioși nu-L pot auzi pe
Dumnezeu. Învață să aștepți în
tăcere.
În Prov. 1:33 spune: „cel ce
m-ascultă va locui fără grijă, va
trăi liniştit şi fără să se teamă de
vreun rău”.
Dedică-ți finanțele
În pilda din Matei 25:14-30
suntem învățate să folosim ce
Dumnezeu ne dă pentru lărgirea
Împărăției. Investește-te pe tine,
timpul tău și banii tăi în lucrul
Domnului. Rededică-ți finanțele lui
Dumnezeu astăzi. Ia decizia de a fi
o persoană darnică. Cere
înțelepciune și inspirație divină să
știi când, cum și unde să ajuți. Nu
lăsa pe cel rău să te convingă că
nu e bine să dai pentru că ai
facturi de plătit și obligații care te
îngrijorează. În Matei 6:25-34
Domnul Isus ne spune să nu ne
îngrijorăm de nimic, căci
Dumnezeu știe nevoile noastre și
promite să ne poarte de grijă.
Concentrează-ți atenția pe
promisiunile Domnului
Isaia 41:13 ne asigură: „Căci Eu
sunt Domnul, Dumnezeul tău, care
te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic:
«Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în
ajutor!»”. Ține mintea captivă la
această promisiune chiar dacă
veștile pe care le vei auzi te vor
înfrica. Dumnezeu promite să fie
cu tine, să vegheze asupra căilor
tale oriunde mergi. El Își va ține
toate promisiunile ce ți le-a făcut.
Aceasta înseamnă că: „Orice armă
făurită împotriva ta va fi fără
putere; şi pe orice limbă care se va
ridica la judecată împotriva ta, o
vei osândi. Aceasta este
moştenirea robilor Domnului, aşa
este mântuirea care le vine de la
Mine, zice Domnul” Isaia 54:17.
Așa ne putem rededica viața încă
de dimineață, ca să avem zile pline
cu pace și să fim în armonie cu
chemarea ce am primit-o, spre
slava Celui care ne-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată.

Care este rolul femeii în societatea de azi? (continuare de la pag.13)

Iată-l pe Dumnezeu vestind venirea Domnului Isus Cristos, care va veni în lume prin naștere (Isus nu a apărut
pur și simplu) și va învinge pe dușmanul sufletelor noastre odată pentru totdeauna.
Femeile au viață prin binecuvântarea care a venit prin viața, moartea și învierea Domnului Isus Cristos.
De asemenea, noi, femeile, avem harul copiilor născuți, iar durerea pe care o suferim în acest fel nu este
menită să fie un blestem pentru noi, ci mai degrabă servește ca o aducere aminte a mântuirii care ne-a fost
dată. Acum avem harul de a onora, respecta și iubi soții și copiii noștri.
Putem spune că într-adevăr, înainte de venirea Domnului Isus, femeia se afla, în Orient, în poziţia de slujitoare
a soţului, însă numai în creştinism – religia răscumpărării – soţiei îi sunt înapoiate drepturile pierdute în urma
căderii (Galateni 3: 28; Efeseni 5: 25).

Iubite cititoare, să ne ajute Domnul Isus să fim mame și soții după sfântă voia Sa și să ne onorăm cu cinste rolul
dat de Dumnezeu, acela de a avea copii!

19
19
Nu mi-e teamă de ei, i-am iertat,
spune Mariyam, victimă a ISIS
https://www.youtube.com/watch

Într-unul unul din atacurile lor, forțele extremiste

numite Islamic State (ISIS) au atacat orașul irakian
Mossul și satele vecine. Mii de persoane au fost
ucise sau evacuate de la casele lor, în mod special
fiind vizate familiile creștine.

Dar o fetiță în vârstă de 11 ani, Mariyam, a avut o

mărturie șocantă. Ea a mărturisit că îi iartă pe
teroriștii care i-au alungat din casa și țara lor.
Reporterul a întrebat-o ce simte pentru oamenii
aceștia. Ea răspunde:
„Nu am nimic cu ei, nu mi-e frică de ei, eu i-am
fără plată, fără plată să dai. De aceea eu vreau să
iertat!”.
devin doctor și să ajut, fără plată, pe bolnavi. Așa
„Cum poți să ierți acești oameni și cum se face că
scrie în Biblia pe care eu o iubesc pentru că este
nu-ți este frică?” Ea a răspuns:
scrisoare lui Dumnezeu pentru umanitate. Speranța
„Domnul Isus, în Biblie, ne spune să nu ne temem că
noastră este în Învierea Domnului Isus. Eu, când mă
El este cu noi, și ne mai spune să iertăm, nu contează
rog, nu mă rog pentru o casă mare sau bani, mă rog
ce alți oameni ne fac, să îi iertăm. Isus este Tatăl
ca Dumnezeu să ne ducă înapoi, la casa noastră. Mă
meu, este Dumnezeul meu, El m-a creat și nimeni nu
mai rog ca pacea Lui Dumnezeu să vină peste Irak, și
se compară cu El. Când ISIS ne-au luat casele și ne-au
mă rog ca Dumnezeu să ierte ISIS”.
izgonit, mâna Lui ne-a protejat și ne-a salvat”.

„Iubiți pe vrășmașii voștri, binecuvântați

pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor
ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă
asupresc și vă prigonesc” (Matei 5:44).

Mariyam dorește ca atunci când va crește mare să

studieze medicina și să se asocieze cu Misiunea
Doctors without borders. Ea a spus:
„Sunt foarte mulți oameni bolnavi care nu au acces
la medicamente pentru că nu au banii necesari să
meargă la un doctor. Isus a spus că dacă primești
De unde vine această înțelepciune a acestei fetițe de
11 ani? Ea a răspuns:
„Ceea ce eu am vorbit nu sunt gânduri omenești.
Cuvintele vin din Duhul Sfânt, care mi le-a dat ca să
vă vorbesc”.

MISIUNEA ASOCIAȚIA BUCURIA COPIILOR, CRALOVĂȚ

Asociația Revista Speranța, în colaborare cu Bisericile Creștine Baptiste și Penticostale din Melbourne, organizează o
expoziție de prăjituri cu vânzare. Scopul acestei acțiuni este de a veni în sprijinul Misiunii Asociația Bucuria Copiilor din
România care a fost prezentată de sora Lidia Recheșan cu ocazia vizitelor făcute în Bisericile românești din Australia.
Expoziția de prăjituri va avea loc sâmbătă, 1 Iunie 2019, ziua când în întreaga lume se sărbătorește Ziua Copiilor.

Acest eveniment va avea loc la Prima Biserică Baptistă Română din Melbourne, 139-149 Reema Blvd., la ora 5:00pm.
Întreaga sumă obținută din vânzarea de prăjituri va fi donată Misiunii Asociația Bucuria Copiilor.
Invităm surorile din Bisericile din Melbourne să participe cu prăjituri, torturi, etc., care vor fi expuse spre vânzare.
Vă rugăm să susțineți această acțiune atât ca participante cât și cumpărătoare.
Detalii: Ana Ciortuz tel. 0435 911 265, sau Aneta Oprănescu tel. 0402 923 268

20
C um să ne rugăm pentru cei dragi nemântuiți
Cum mă rog pentru cei nemântuiţi?
1. Îi aduc aminte lui Dumnezeu că El ne-a spus că nu vrea
moartea păcătosului, ci să vină la pocăinţă (2 Petru 3:9).
2. Domnul Isus ne-a spus că dacă doi se învoiesc să ceară
un lucru oarecare, le va fi dat (Matei 18:19).
3. Îi cer ca toţi cei rânduiţi să capete viaţa veşnică să
ajungă cât mai curând la cunoştinţa adevărului care-i
conduce la mântuire (Fapte 13:48).
4. Ca Dumnezeu să le deschidă ochii şi mintea, aşa cum a
făcut şi lui Pavel, ca să priceapă Cuvântul lui Dumnezeu
atunci când îl aud (Fapte 26:18).
5. Ca să-şi vină în fire ca şi fiul risipitor şi să se întoarcă
acasă, de unde au plecat (Luca 15:17).
6. Ca Dumnezeu să le schimbe inima de piatră cu o inimă
de carne şi nouă, simţitoare şi sensibilă şi să pună Duhul
Său cel Sfânt în ei (Ezechiel 36:26-27).
7. Dumnezeu să stea împotriva planurilor lor rele şi să-L
caute pe Dumnezeu (Numeri 22:32).
8. Să invocăm puterea Duhului de viaţă ca să învie oasele
moarte şi să-i facă vii pentru El (Ezechiel 37:9).
9 Să-i spunem lui Dumnezeu că vrem să moştenim
Împărăţia Sa cu cei dragi ai noştri, că ne doare starea lor
de răzvrătire împotriva Sa (Iosua 24:15).
10. Să fie şi cei dragi ai noştri printre oile care mai
trebuie să vină în staulul Său (Ioan 10:16).
11. Ca ei să nu se împotrivească Duhului Sfânt când aud
Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu zădărnicească planul lui
Dumnezeu cu privire la viaţa lor (Luca 7:30; Fapte 7:51).
12. Să trezească duhul şi conştiinţa lor şi să ia în seamă la
gândul veşniciei pe care Dumnezeu l-a pus în ei (Eclesiast
3:11).
13. Să credem că nimic nu este imposibil pentru
Dumnezeu şi nu este om pe care Dumnezeu să nu-l
poată schimba şi mântui (Geneza 18:14 a).
14. Domnul Isus a spus că din cei ce vin la El, nici unul nu
va fi dat afară. (Ioan 6:37b).
15. Să-i atragă şi pe copii noştri la Sine aşa cum ne-a
promis în Ioan 12:32.
Sunt sigură că mai sunt şi alte texte care ne pot inspira
rugăciunile noastre de cerere şi vă rog să aveţi în vedere
lucrul acesta când citiţi Scriptura.
Înainte de a face lucrarea de mijlocire pentru cei
nemântuiţi trebuie să fim siguri că noi suntem mântuiţi,
că suntem curaţi înaintea lui Dumnezeu, că trăim în
relaţii bune cu toţi oamenii, inclusiv cu copiii noştri.
21
Să ne cerem iertare înaintea lui Dumnezeu dacă ştim că
viaţa noastră trăită cu Dumnezeu nu a fost văzută de
copiii noştri până acum, dacă una le spunem şi alta
facem, sau dacă i-am neglijat în anii când au avut mai
multă nevoie de noi, ocupaţi mai mult cu Casa Domnului
decât cu casa noastră. Acesta este şi păcatul meu. Să
tratăm pe copiii noştri şi pe prietenii pentru care ne
rugăm cu respect, onestitate şi integritate. Să iubim
Cuvântul lui Dumnezeu şi părtăşia cu Biserica, pentru că
nu putem insufla copiilor noştri dorinţa de a merge la
Biserică dacă noi stăm acasă. Să le spunem că Duminica
este Ziua Domnului şi dacă putem evita să nu lucrăm, s-o
facem. Mai mult face o zi în curţile Domnului decât o mie
în altă parte (Ps. 84:10).
Să nu uităm că rugăciunea este o luptă spirituală şi
trebuie să ne îmbrăcăm cu armura spirituală adecvată
(Efeseni 6). De asemenea, să nu uităm că Dumnezeu nu
lucrează în grabă şi că trebuie să avem răbdare, să
veghem şi să perseverăm până când, unul câte unul, cei
dragi ai noştri, copii, soţi sau nepoţi, vor fi aduşi în
staulul Domnului. Să fim deplini încredinţaţi că
Dumnezeu ascultă rugăciunea şi că El nu se schimbă
niciodată şi ceea ce a spus va împlini pentru noi.
Este nevoie să cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu, ca să
ajungem să cunoaştem voia lui Dumnezeu. Cuvântul ne
luminează mintea, ne curăţeşte, ne sfinţeşte, ne creşte,
ne maturizează şi, cunoscându-l, aducem roadele pe care
Dumnezeu le aşteaptă de la noi. Cineva mi-a reproşat că
noi am făcut din Biblie un Dumnezeu. Dar oare nu este
Isus Cuvântul (Ioan 1:1) de la început? De cine se teme
mai tare diavolul dacă nu de cuvântul scris (Matei 4:1-
11)? De aceea vă provoc, surori şi mame, să începem
ziua citind, memorând şi meditând la Cuvântul lui
Dumnezeu şi cu rugăciune. Ideal ar fi să aveţi un
partener sau un grup de rugăciune cu care să vă rugaţi.
Un om este atât de mare cât este rugăciunea sa. După
cum se roagă un om poţi vedea şi maturitatea lui
spirituală. Într-o zi ne vom întâlni cu ceea ce am lucrat
aici pe pământ. Harul Său nemărginit să ne fie
moştenirea şi să lăsăm ca Duhul Sfânt să lucreze în noi
sfinţirea până ne vom asemăna tot mai mult cu Domnul
nostru Isus Cristos. Amin.
 De ziua mamei
D
De ziua ta
De ziua ta, iubită mamă,
Un tainic glas în Duh mă cheamă,
Din stratul sfânt de mântuire
Să-ţi strâng buchet de mulţumire.

Privesc acum cu nostalgie

Frumoasa mea copilărie
Şi parcă îţi aud povaţa
Ce mi-a umplut de soare viaţa.

De-atunci, Isus cel bun, Păstorul,

mi-i Pâinea vie şi Izvorul,
E harul ce-mi dădu salvarea
şi, sfântă, binecuvântarea.

În glasul tău L-aud pe Domnul

Şi îngeri ce-mi veghează somnul.
Iar sfatul bun: „O, nu te teme!”
Îmi dă curaj în orice vreme.

De ziua ta Isus să-ţi fie

Izvor de har şi Apă vie
Prin rugăciunea devotată
Cum tu m-ai învăţat odată.

Ca Rut ai strâns pe-ogoare snopii.

De Domnul veşnic să te-apropii
Cu rugăciune şi cântare
Sub cer noros sau plin de soare.
Nu te-a clintit nici suferinţa
Sub care slobozeai căinţa.
Drapelul biruinţei sfinte
mi-i semn de-aducere aminte.
Ţi-s mâinile bătătorite
Dar gândurile fericite,
Chiar lacrimi când striveşti sub pleoape
Şi Domnul e atât de-aproape.
Isus e ziua ta frumoasă.
În Cer vom fi la El Acasă.
Să-I dăm prinos de mulţumire
Pentru nespusa Lui iubire.
Îţi voi păzi cu scumpătate
Modelul tău de bunătate,
Şi toate dorurile mele
Te vor păstra pe veci în ele.
E ziua ta, iubită mamă!
Şi-acum, când dorul tău mă cheamă,
Ţi-aduc plângând de bucurie
Buchet de flori prin poezie.
My mum has always been the strongest person I have
ever known. No matter the situation she was facing even
the most difficult one, she would always come out with a
smile on her face and would always think of something
positive to say. I thank God every night for blessing me
such an amazing mum like her.
Last year, on the 26th of March, my mum had to have
open heart surgery to get her pulmonary valve replaced.
Sounds scary, doesn’t it? Well, at least for me it was, but
knowing my mum, when she got told that she had to
have one, she looked at me and said that everything will
be OK and that we will get through this, because she
knows that God was with her when she had her first one
at the age of 13 and he will be with her through this one
as well. After the surgery mum needed full time care and,
of course, me being so close to her it was more than ok
for me to be the one that took care of mum. I can tell you
that in those 6 months I had to take care of mum it has
bought mum and I so much closer and we thank God for
being with us through that difficult time and bringing us
closer. I love you mom, no matter what...

22
 Mama

Why I love my mummy!

Daniel C.: I love my mummy because she brings me
to school every day and she makes food for my
lunchbox
Grace L.: That she takes care of me when I’m sick and
cooks me food and she loves me so much.
Viviana R.: Because she’s nice.
Ivana J.: That she buys the best ice cream and she
makes the best clătite and she makes the best food.
David A.: She makes food for me and she comes bike
riding with me and she even watches TV with me.
Anabelle C.: I love my mum because she does hard
work and she always gives me hugs and she lets me
go on the playgrounds in the morning before school.
Haris L.: Când îmi dă huguri că mă iubește.
Lucas L.: Când merg cu ea la magazin și stau cu ea
acasă sau când mă joc cu ea.
Jeremy M.: She gives me food and she takes care of
me and she plays with me, loves me and she is kind.
23
Voi rezidi altarul rug ciunii ă
Autor necunoscut

Îngenuncheat, cu fața-n palme, cu sufletul îndurerat,

Regret cu lacrimi ziua-n care, pe căi străine am plecat,
Când tremurând de neștiință, trecând al răului hotar,
Am transformat într-o ruină al rugăciunii sfânt altar.

Atunci splendoarea părtășiei și focul dragostei s-a stins

În locul care prin credință întotdeauna am învins.
A venit ploaia necredinței într-un adevărat șuvoi,
Acoperind pietrele sfinte cu al păcatului noroi.

O, Tată Sfânt, Te rog ascultă durerea unui fiu pierdut

Și dă-mi din nou puterea sfântă și dragostea de la'nceput!
Primește-mă în legământul făgăduinței cum am fost,
Căci fără Tine, Doamne, viața în lume n-are niciun rost!

Voi ridica din nou altarul pierdut cândva, pe-același loc,

Iar Tu să-mi pui, ceresc Părinte, pe-altar al dragostei sfânt foc!
Și prima jertfă închinată Ție, puternic Dumnezeu,
Pe-altarul sfânt al rugăciunii, în umilință, voi fi eu.

Doamne, stârpește răutatea din inima mea zi de zi

Și umple-mă de-ngăduință, pe frații mei să-i pot iubi!
Cu mâini curate totdeauna să mă pot Ție închina,
Și orice gând, vorbă sau faptă, să fie doar spre slava Ta!

Nu vreau să mai domnească-n mine eul meu vechi și păcătos,

Căci Domn pe veci al vieții mele de astăzi este doar Cristos!
Voința mea, chiar de-ar ajunge cenușă spulberată-n vânt,
În mintea mea va fi stăpână puterea Duhului Tău Sfânt.

Eu nu mă mai despart vreodată de-al rugăciunii sfânt altar

Căci doar aici îmi dai credință, să-mi fac comori cerești de Har.
O, Tatăl Bun din Cer trimite, în dar, răspuns la rugăciuni,
Și-n voia Lui Și-arată Slava, vorbind prin semne și minuni.

/:Eu I-am simțit apropierea, când prin credință mi-a iertat

Trecutul meu plin de păcate și trupul mi l-a vindecat.
Cum aș putea să uit iubirea Celui mai mare Dumnezeu,
Ce cândva sus, pe lemnul crucii, Și-a dat viața-n locul meu! :/
(Cântare cântată de Nicu Wagner şi de Anca Persteniuc pe Youtube).

Cțărână
ând te apleci în genunchi și cazi cu fața în
în rugăciune, nu te apropii de țărână, te
apropii de Dumnezeu.

Ana Haz

24
Înfruntând încercările
prin Cuvântul
lui Dumnezeu
P ăstorul american A. W. Tozer a spus o dată:
„Noi putem fi în zilele noastre ceea ce eroii
credinței au fost în timpurile lor, dar să țineți
minte că ei nu au știut că sunt eroi”.
Dușmanul sufletelor noastre știe adesea cine suntem noi
cu adevărat cu mult înainte ca noi să știm aceasta. Există
două mari adevăruri în viețile noastre:
1 - Dacă ești creștin, ești o țintă.
Nu ni se spune acest lucru când facem primii pași spre
Calea mântuirii, însă câțiva dintre noi poate am simțit de
atunci cum câteva cercuri roșii și albe ca la ținta de ochire
au fost desenate pe spatele nostru. Să fii creștin înseamnă
să fii unsul lui Dumnezeu. Înseamnă să fii însemnat de
Duhul lui Dumnezeu. Și când suntem sub semnul Duhului
Sfânt suntem remarcați de către dușman. Despre acest
prim punct al însemnătății de a fi creștin nu avem de ales
- dacă ești creștin, ești o țintă.
2 - Am putea să fim sau să nu fim eroi ai credinței.
În al doilea aspect însă avem de ales.
Fiecare are dreptul să aleagă să fie un prizonier de război
sau să fie un luptător. Ceea ce Domnul mi-a pus pe inima
să vă spun în acest articol este că dacă ați avut momente
grele în viața voastră s-ar putea să fie mai degrabă legate
de cine ați putea fi în viitor pentru Împărăție, decât de
cine ați fost în trecut. Trebuie să ținem permanent minte
că viața de creștin este o luptă, nu un vis frumos. Și dacă
noi vom fi oameni îndestul de curajoși să visăm la lărgirea
Împărăției, atunci trebuie să fim îndeajuns de curajoși să
luptăm. Pentru a ilustra aceasta voi prezenta câteva
aspecte din Iacov 1:2-8. Dacă îmi permiteți o mărturisire,
acest pasaj îmi place cel mai puțin din Biblie și duc o luptă
în mine pentru a-l înțelege și a-l accepta de fiecare dată
când îl citesc. Începe cu: „Frații mei, să priviți ca o mare
bucurie când treceți prin felurite încercări…”.
Închipuiți-vă, dacă nu ați făcut asta deja vreodată, că
într-un moment cumplit de necaz, amărăciune și
frământare, simțiți nevoia să sunați o soră apropriată să
vă vărsați amarul și să găsiți un sprijin. Și închipuiți-vă că
primele cuvinte pe care sora vi le spune după ce v-a
ascultat, poate cu o notă de extaz și cu puțin jind, sunt:
„Ce dar divin! Mă bucur pentru tine că treci prin asta,
surioara mea! Aș vrea să mă alătur ție și să dăm slavă
Domnului pentru acest moment din viața ta. Hai să
cântăm împreună o cântare de laudă lui Dumnezeu”. Nu
știu ce ați face voi, dar eu una i-aș închide telefonul
acestei surori. Mi-aș aminti apoi de altă soră bună,
25
asemănătoare în temperament cu mine, care atunci când
sunt la necaz, ea e în asentiment cu mine. Numai că în
lumina pasajul din Iacov 1, noi două poate n-am înțeles
până acum că Dumnezeul nostru consideră o încercare
din viețile noastre ca un mijloc de a-Și dezvălui
Atotputernicia.
Să analizăm versetul 3: …ca unii care știți că sub presiunea
încercărilor, viața voastră de credință este scoasă forțat la
lumină și își dezvăluie puterea adevărată. Într-un astfel de
moment, când viața ne apăsă zdrobitor, către cine ne
îndreptăm strigătul și ce anume rostim determină locul și
nivelul vieții noastre de credință. Cine a încercat să
crească lalele și zambile în Australia și nu locuiește în
Victoria sau Tasmania, știe că trebuie să țină bulbii într-o
pungă de hârtie la frigider pentru 4-6 săptămâni, altfel
plantele care răsar din bulb în primăvară vor fi firave și nu
vor înflori. Acest tratament frigorific al bulbilor este o
germinare forțata pentru a se dezvolta și înflori bogat,
mai târziu. În mod similar, Dumnezeu creează copiilor Lui
anumite atmosfere și circumstanțe, astfel încât să
învățăm cum să înflorim în momente de presiune. În
situații când orice altă persoană ar șovăi, noi ar trebui să
fim capabili să ne mobilizăm, când orice altă persoană
s-ar prăbuși, noi ar trebui să prindem putere. Ultima parte
a versetului 3 menționează răbdare, iar traducerea
engleză, cu aceeași nuanțare, îndeamnă să nu
abandonăm, să nu ieșim dintr-o situație prematur, mai
devreme decât este planificat de bunul Dumnezeu. Și asta
pentru că într-adevăr avem libertatea de a renunța la un
vis sau chiar la o lucrare începută, atunci când dușmanul
ne atacă feroce. Și găsim ușor motive: „Totul devine prea
greu pentru mine”, „Stresul este prea mare, sunt epuizată
tot timpul”, „Nu merg la Biserică pentru a mă implica în
vreo slujba, eu merg la Biserică pentru ceea ce Dumnezeu
poate să facă pentru mine”. Deși Domnul nu ne obligă, El
ne redă șanse de a înflori, însă de multe ori, aceste
re-testări sunt mult mai dificile.
Dragi surori, haideți să stăm cu tenacitate pe Cale, să nu
capitulăm. Este vremea ca trupul lui Dumnezeu să prindă
putere. Iacov 1:5 ne îndemnă: Dacă cuiva îi lipsește
înțelepciunea, adică dacă cineva nu știe ce să facă, atunci
să ceara înțelepciune de la Dumnezeu, care este dispus
oricând să vină în ajutor, să o dea din abundență și
nepărtinitor. Prin aceasta Dumnezeu dorește să fie
implicat în tot ceea ce se întâmplă în viața noastră,
dorește să înțelegem că sunt situații în viață care necesită
intervenție divină. Dumnezeu vrea să ridice un popor, să
ridice credincioși care să-L adeverească prin minuni și
semne (Faptele 2:22). Noi nu am fost făcute și chemate ca
să ducem o viață neînsemnată, banală. Suntem sub
semnul Duhului lui Dumnezeu și am primit abilități de a-L
mărturisi pe Domnul prin Cuvânt, prin semne și miracole.
Nu suntem un popor care să stea liniștit și să se roage
pentru ca Răpirea să vină mai repede, ci unul care să
asedieze împărăția întunericului, să elibereze prizonierii în
numele Domnului nostru Isus (Luca 4:18).
Iacov 1:6 ne prezintă cheia obținerii înțelepciunii, a
ajutorului divin, și constă în a cere cu credință, ceea ce
implică de asemenea a cere cu îndrăzneală. Noi
cunoaștem pe Creatorul universului, El este Tatăl nostru,
și de multe ori cerem într-un mod prea pasiv. Câteodată
nici nu știm ce să cerem. Cheia este să o facem potrivit
Cuvântului lui Dumnezeu, rostind Cuvântul viu al lui
Dumnezeu, care nu se întoarce înapoi fără roadă (Isaia
55:11). Trebuie să vorbim fluent limba Duhului Sfânt, să
fim obișnuiți în a rosti cuvinte care să devină săbii în viața
noastră, în lumea văzută și nevăzută, astfel ca Dumnezeu
să-și poată împlini planurile Lui. Este foarte interesant că
săbiile, ca și sunetul sau instrumentele muzicale, au o
balanță armonică, astfel încât să nu vibreze când lovesc
ținta și să nu producă șoc în mâna luptătorului ca să nu-l
obosească sau să-l dezarmeze. Similar, și noi trebuie să
rostim, să proclamam peste viețile noastre sau peste
diferitele situații apăsătoare, cuvinte armonizate cu
Cuvântul divin, care nu ne vor spori deznădejdea sau
autocompătimirea, ci vor zădărnici atacurile dușmanului
sufletelor noastre.
Dragi surori, să cerem cu îndrăzneală, cu credință și fără
ezitare. Căci suntem avertizate că cei nesiguri, îngrijorați
în rugăciunile lor, intimidați de ceea ce se întâmplă în
jurul lor, sunt precum valul biciuit de vânt, clătinat când
într-o parte când într-alta. Trebuie să ne amintim mereu
că noi suntem unșii lui Dumnezeu, suntem ambasadorii
Cerului, suntem sarea pământului. Suntem făcute pentru
semne și miracole, nu pentru moarte și distrugere, căci,
potrivit Cuvântului, suntem ucenicii Domnului și mare
este pacea care ni s-a dat. Trebuie să ne hotărâm pe ce ne
bazăm – pe promisiunile lui Dumnezeu, sau pe temerile
noastre.
Așa încât, dacă în această lume ai găsit o oază de liniște,
ai o familie care încă ridică ochii spre cer și-L recunosc
pe Cel Atotputernic ca fiind parte din viața de zi cu zi,
ești un om fericit.
26
Cartea lui Iacov, îmi dezvăluie cum, de multe ori, îmi
trăiesc viața de credință conform firii mele temătoare și
autocompătimitoare. Însă îmi place cum se încheie:
„Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului,
şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se
va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor;
curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!”
Dacă e să ne împotrivim, să rostim un „NU” răspicat.
Diavolul este cel care trebuie să primească manifestarea
dârzeniei noastre, nu Dumnezeu sau cei din jurul nostru.
Un drept pe care cu siguranță îl avem este să spunem un
„Nu” hotărât gândurilor șovăitoare, îndoielnice, pline de
frică chiar, pe care satana ni le strecoară. Nu putem avea
inima împărțită, cu alte cuvinte să fim oameni cu două
feluri de gândire. De ce? Deoarece suntem în sezonul
recoltării – holdele sunt galbene, gata pentru seceriș. Și în
sezonul recoltării, nu se șovăie, se lucrează.
Aș vrea să mă alătur fiecăreia dintre voi, scumpe surori, și
să vă susțin în rugăciune.
Tată ceresc, suntem într-adevăr făcute ca să lucrezi
semne și miracole prin noi, și nu date pradă morții și
distrugerii. Tată, ce a fost a fost, însă pentru acum și viitor
declarăm că suntem cine și ceea ce Cuvântul Tău spune că
suntem, și vom ridica rugăciuni potrivit Cuvântului Tău, și
nu pe măsura îngrijorărilor noastre. Cuvântul Tău să
prindă viață în noi, Dumnezeule Atotputernic, în Numele
Domnului nostru Isus Cristos. Amin!
În încheiere, aș vrea să rostesc o rugăciune cu fiecare
dintre voi.
Fie ca ochii noștri să vadă de aproape ceea ce alte
generații au întrezărit numai din depărtare; fie ca fiecare
să rostim cu glas tare și limpede ceea ce alte generații
numai au îndrăznit să spună în șoaptă; fie ca să deținem
cu adevărat, palpabil în mâna noastră ceea ce alte
generații au trudit în rugăciune. Suntem desăvârșit create
pentru semne și minuni. Pierzania și distrugerea nu sunt
viitorul nostru. Aceasta este ziua și timpul pentru cele mai
în vârstă, și pentru cele mai tinere, pentru bărbați și
pentru femei, să fim umpluți cu Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu, cu puterea Lui, cu Cuvântul Lui, cu tăria Lui, să
fim unșii lui Isus și să dezlănțuim cuvintele sfinte ale
Cerului, așa cum stăm, ca o punte între pământ și Cer.
Amin!
Great mothers in the Bible
Elizabeth Faur

L
Let us go back through the pages of the Bible and relive the stories of five
great mothers:

Hannah’s story is one of faith, prayer and perseverance, where God blessed
her with a miracle baby after many long years of barrenness. In her selfless
action of promising her son as a servant to God, God enabled her to bear five
more children throughout her life. (1 Samuel 1-2)

Elizabeth was a descendant of Aaron who lived a very devout life for the Lord.
Despite her old age and a lack of faith from her husband, God blessed her
with a son whom she dedicated to God, and would grow up to become the
great prophet, John the Baptist. We are further reminded that “nothing is
impossible with God” (Luke 1:37).

Perhaps her name may be unfamiliar to you but Jochebed was a mother with
a plan. She was a Hebrew and the mother of Moses, who lived in a time
where a Pharaoh had decreed every Hebrew boy to be tossed into the Nile to
drown. However, in spite of the atrocities and oppression that occurred
around her, she persevered and came up with an idea that God chose to
bless. Thus, the act of saving her beloved son ignited a chain of actions that
eventually led to Hebrew slaves being able to begin their first steps towards
the Promised Land (Exodus 2).

Naomi was a mother to her two sons and mother-in-law to Ruth. She was a
real woman of faith who persevered during a time of famine in her lands, as
well as a time of great grief after the passing of her husband and sons. Even
though she experienced feelings of bitterness and anguish after these events,
God used Boaz to help her remember that He “[does] not stop showing His
kindness to the living and the dead” (Ruth 2:20). This was a powerful
knowledge which she managed to pass onto her daughter-in-law to enable
her to persevere in their new life once again. (Book of Ruth)

Lastly, who could forget Mary, the Mother of Jesus? Intrusted by God with the
great blessing of raising His only Son; undoubtedly a significant responsibility
to place on a young girl. Nevertheless, Mary’s story reminds us that with any
arduous situation we may face in life, God tells us to “not be afraid” for He
“favour[s] [us]” regardless of our flaws or situation (Luke 1:30).

Maybe you can notice some of these characteristics reflected by your own
mothers. Characteristics of faith, perseverance, humility, courage and
unfailing love - all of which deserve to be celebrated this Mother’s Day.

27
 Hoinară sunt...
Elena Marin Alexe

28