Capitolul 1

CLASIFICAREA ROCILOR SI A MASIVELOR DE ROCA 1.1. INTRODUCERE
Rocile sunt asociatii de minerale legate intre ele prin forte de coeziune, direct sau prin intermediul unui ciment, alcatuind corpuri sau mase naturale care constituie partea solida a scoartei terestre, denumita litosfera. Mineralele sunt medii naturale care au in intreaga lor masa proprietati fizice si chimie similare.Ele pot fi cristaline sau amorfe.Mineralele cristaline sunt in general omogene,fiind caracterizate de o structura interioara regulata,proprietati fizice si mecanice cu variatii reduse si compozitie chimica bine definita.Mineralale amorfe constau din geluri sau sticle,cu o compozitie chimica uneori neomogena. Dupa natura mineralogica a particolelor componente rocile pot fi roci monominerale,alcatuite din particole minerale de acelasi fel(calcarele,marmurele,gipsurile etc)sau roci poliminerale,alcatuite din minerale diferite(granitul,gneisul,micasisturile etc). Masivele de roca sunt structuri compuse din blocuri de roca separate de discontinuitati sau rosturi.Discontinuitatile au doua dimensiuni dominante in raport cu a treia si constituie zone de rezistenta redusa.Clasificarea masivelor de roca se refera,cu precadere,la raportul dintre blocuri si discontinuitati si in special frecventa,natura si caracteristicile acestora din urma.

1.2.CLASIFICAREA ROCILOR
Rocile suntt clasificate in mod diferit dupa criteriul utilizat.Cea mai raspandita clasificare in cadrul geologiei ingineresti utilizeaza criteriul genetic,care tine seama de modul in care s-au format rocile.Subclasificarile tin seama de litologie, care, pornind de la componenta mineralogica structura si liant atribuie rocii o denumire(termen descriptiv), dupa un sistem de clasificare unanim acceptat. In cazul aplicatiilor ingineresti,un criteriu de clasificare mult utilizat pana in anii ’70 se refera la caracteristicile mecanice ale rocii-rezistenta la compresiune si modul de elasticitate. Desi in cadrul mecanicii rocilor si a aplicatiilor pentru lucrarile de constructii ingineresti sunt implicate masivele de roca si nu roca propriu-zisa,in cele ce urmeaza se face o succinta trecere in 1

revista a unor clasificari frecvent utilizate ,in intentia de a creea atat un limbaj comun cu inginerii geologi cat si de a se putea face referiri mai departe la elementele de geneza sau litologie care imprima caracteristici proprii masivelor de roca.

1.2.1.CLASIFICAREA DUPA DOMENIUL GENETIC
In functie de geneza rocile pot fi magmatice(provenite din solidificarea magmei), sedimentare (provenite din depuneri pe uscat sau pe apa) sau metamorfice (provenite printr-un proces de metamorfism din primele doua categorii de roci). Rocile magmatice(eruptive) provin din magme care ajunse in partile superioare pierd incet sau rapid caldura si se consolideaza.Cand consolidarea se face la adancime mare se formeaza rocile magmatice intrusive sau abisale. Daca consolidarea are loc in apropierea suprafetei se formeaza rocile magmatice hipoabisale , iar atunci cand magma se consolideaza in conditii de presiune si temperatura scazuta se formeza rocile magmatice efuzive sau vulcanice. Din punct de vedere al comportarii mecanice ,distinctia dintre rocile magmatice intrusive si cele efuzive este de interes. Rocile intrusive cu strucura cristalina (granitul,sienitul,dioritul,gabbroul etc) sunt supuse unor modificari structurale importante in urma fenomenelor tectonice fiind afectate de falii si de fisuratie.Rocile efuzive ca bazaltul,porfirul,andezitul sunt foarte rezistente dar au un procent mare de goluri si sunt foarte fisurate din cauza conditiilor de racire a lavei. Rocile sedimentare provin din depuneri (sedimente) mecanice sau clastice, chimice sau organice.Caracteristicile lor depind de natura substantei de cimentare precum si de conditiile de formare a rocii. Dupa provenienta rocile sedimentare se impart in terigene,organogene si halogene. Din categoria rocilor terigene fac parte gresiile si conglomeratele.In functie de natura substantei de cimentare prin care sunt legate granulele de nisip sau de pietris-silicioasa, feruginoasa, calcaroasa sau argiloasa-caracteristicile mecanice difera esential. Rezistentele cela mai mai le au gneisurile silicioase iar cele mai slabe le au gresiile si conglomeratele argiloase.In aceeasi ordine se situeaza si stablitatea la actiunea apei si la alterare. Intercalatiile de arigila si de sisturi slabesc foarte mult aceste roci,suprafetele de stratificatie (sistuozitate) si fisurile de-a lungul acestor suprafete diminuand semnificativ rezistentele la forfecare. Din categoria rocilor organogene fac parte calcarele si dolomitele.La fel ca si oricare alta roca sedimentara ele prezinta anizotropie, dar caracteristic este faptul ca sunt de obicei fisurate si permit infiltratii mari de apa. In cazul calcarelor,circulatia apei subterane produce dizolvari si spalari, care au 2

ca rezultat formarea carstului , manifestat prin galerii naturale, caverne si pesteri.De mentionat faptul ca procesele carstice in calcare decurg lent si de aceea riscurile sunt asociate carsturilor existente si mai putin formarii unor carsturi noi pe perioada de viata a constructiei. In dolomite procesele carstice sunt mai putin accentuate dar , in schimb, in ele apar zone de dezintegrare , cu aparitia de granule(gris dolomitic pana la praf dolomitic). Din categoria rocilor halogene fac parte gipsul, anhidritul si sarea gema. Caracteristica comuna a acestor roci este stabilitatea foarte redusa la apa,ele dizolvandu-se repede. O clasa aparte o constituie rocile sedimentare semistancoase ,care prezinta rezistente mecanice reduse(deformabilitate,rezistenta la forfecare) si sensibilitate la inmuiere sub actiunea apei.Din aceasta grupa fac parte rocile sedimentare eruptive-tufurile vulcanice si tufo-lavele-gresiile slab cimentate si toata gama de roci provenite din depuneri argiloase-marne,argilite,argile silicioase.o caracteristica comuna o constituie degradarea si alterarea produsa de agentii atmosfericila dezvellire prin excavatie. Rocile metamorfice provin prin transformarea rocilor eruptive sau sedimentare sub actiunea presunilor mari,a temperaturilor inalte , a gazelor si solutiilor lichide fierbinti etc. Aceste roci se impart in doua mari categorii: -sisturi cristaline sau roci cristalofiliene,din care fac parte filitele, sisturile, micasisturile, gneisele; -roci de insotire,din care fac parte cuartitele, milonitele, amfibolitele etc. In cazul rocilor cristalofiliene, cele provenite din roci eruptive poarta prefixele de orto iar cele provenite din roci sedimentare au prefixul para (de exemplu ortognais si paragnais). Proprietatile rocilor metamorfice depind in mare masura de gradul de metamorfism. Caracteristica sisturilor este stratificatia lor subtire ,uneori ondulata, precum si clivajul.In planele de separatie a straturilor si in planele de clivaj rezistenta la forfecare este de obicei redusa. Rocile metamorfice provenite din formatiuni sedimentare sunt de obicei mai putin rezistente,mai deformabile si expuse riscului de alterare.

1.2.2.CLASIFICAREA DUPA CARACTERISTICILE MECANICE
Aceasta clasificare, denumita si clasificarea inginereasca a rocilor, se face pe baza a doua proprietati mecanice: rezistenta la compresiune a rocii (Rc) si modul de elasticitate al acesteia(E).In acord cu autorii clasificarii Deere si Miller (Deere,1963), rezistenta la compresiune se determina pe

3

In functie de rezistenta la compresiune(Rc) . departajate ca in tabelul 1.iar modul de elasticitate se determina ca modul tangent pentru un efort de compresiune σ c = 0. se disting cinci clase A.1…1.3. rocile se impart in trei clase(H.In clasa C se incadreaza sisturile.tufurile.epruvete cilindrice..marnele argiloase.. calcarele si dolomitele.1. in timp ce in clasele D si E se incadreaza rocile semistancoase cum ar fi gresiile friabile.departajare ca in tabelul 1. fac parte unele bazalte dense si cuartitele.M si L).2.2 Clase de deformabilitate Clasa H M L Denumirea Foarte putin deformabile Moderat deformabile Deformabile E / Rc >500 200. In clasa B se incadreaza majoritatea rocilor magmatice .500 <200 O anumita roca se clasifica in funcite de cele doua clase.5 Rc . Tabelul 1. CH etc.E. Clase de rezistenta Tabelul 1.. gresiile foarte bine cimentate. In ceea ce priveste deformabilitatea . rocile metamorfice tari. foarte rar intalnita. In aceleasi figuri 4 .. diferentiate in functie de raportul E / Rc dintre modul de elasticitate si rezistenta la compresiune.cu lungimea egala sau mai mare decat de doua ori diametrul(L/D>2). gresiile si calcarele poroase. in forma AM.1 Clasa A B C D E Denumirea Rezistenta foarte mar Rezistenta mare Rezistenta medie Rezistena redus Rezistenta foarte redusa Rc (MPa) ≥ 200 100…200 50…100 25…50 <25 Din clasa A.Modul in care cele doua caracteristici delimiteaza zonele de clasificare intr un graphic ce are in abscisa rezistenta la compresiune Rc si in ordonata modul de elasticitate E se prezinta in figurile 1.

5 . Fig.2. 1.sunt prezentate si domeniile de incadrare a anumitor roci reprezentativ magmatice.Clasificarea inginereasca pentru unele roci magmatice.sedimentare si metamorfice.1. Fig. 1.Clasificarea inginereasca pentru unele roci sedimentare.

depinde esential de gradul de fragmentare a rocii de catre discontinuitati si de gradul de alterare a rocii in zona acestora. In cazul rocilor sedimentare . de la CM la BH. exprimata global prin deformabilitate. In sfarsit. permeabilitate.cuartitele au caracteristici de exceptie AH…BM. clasificarle prezinta avantajul ca pot duce la decizii ingineresti prin asimilari intre amplasamentul studiat si alte amplasamente in care s-au realizat lucrari de acelasi tip.Clasificare inginereasca pentru unele roci metamorfice. stabilitate si capacitate portanta.conglomeratele.3.dar si gresiile sunt mai deformabile (DL…BL). deci. 1.li se asociaza si anumiti parametri caracteristici. Sistemele de clasificare a masivelor de roca au . 6 . ca principal element discontinuitatile .CLASIFICAREA MASIVELOR DE ROCA Comportarea masivelor de roca ca medii de fundare sau constructie a lucrarilor ingineresti.3.carora dupa caz. 1.in cazul rocilor metamorfice . Dat fiind faptul ca determinarea parametrilor caracteristici si prezentarea acestora se face prin procedee standardizate. in timp ce familia bazaltului acopera o plaja mare fiind clasata de la DM si la AM.in timp ce sisturile sunt pronuntat anizotrope. in timp ce calcarele pot avea caracteristici foarte diferite. Se poate constata ca familia granitelor prezinta o constanta a proprietatilor fiind uzual clasata BM.Fig.

In momentul de fata exista mai multe sisteme de clasificare propuse de diversi autori.(Rossi,.1991): Clasificare RQD Clasificare RSR Clasificare RMR Criteriul Q Clasficare franceza -Deere,1964; -Wickham,1972; -Bieniawski,1973; -Barton,1974; -Luis,1974

Clasificare austriaca -Rabcewicz-Pacher,1974;

Dintre acestea,clasificarea RQD are cea mai mare raspandire,in mare masura si datorita simplitatii si este secondata de clasificarile propuse de Bienwski si Barton, care sunt, fara dubii, criteriile de clasificare cele mai interesante pentru ca permit aprecieri nu numai calitative dar si cantitative.

1.3.1.CLASIFICAREA IN FUNCTIE DE INDICELE RQD
Indicele RQD (Rock Quality Designation) a fost propus de Deere in 1964,(Deere,1968) si se bazeaza pe analiza carotelor recuperate din foraje de studii. Indicele RQD se defineste ca expresia procentuala a raportului dintre suma lungimilor fragmentelor de carota care au lungimea mai mare sau egala cu 10 cm si lungimea forajului din ca re s-a extras carota:

RQD =

∑ fragmente recuperate ≥ 10cm ×100%
lungimea carotata

(1.1)

Modul de evaluare al indicelui RQD se poate urmari in figura 1.4. Pentru un tronson de foraj carotat de 1.5m suma lungimii fragmentelor recuperate este de 125 cm,in timp ce suma lungimii fragmentelor recuperate mai lungi de 10 cm este de numai 85 cm.Recuperajul este de 83% in timp ce RQD=57%.Clasificarea rocilor in functie de indicele RQD este prezentata in tabelul 1.3.

7

Calitatea masivului in functie de RQD

Tabelul 1.3 RQD(%) 0-25 25-50 Slaba 50-75 Acceptabila 75-90 Buna >90 Foarte buna

Calitatea masivului Foarte de roca slaba

Fig. 1.4.Evaluarea indicelui RQD In afara de indicele RQD, pe baza forajelor carotate mecanic se pot determina si alti indici caracteristici:

-indicele de recuperare IR =

∑ fragmente recuperate %;
lungimea carotata

-modul de fracturare MF = lungimea fragmentului recuperat care este depasita de 50% din lungimile fragmentelor recuperate. 8

In figura 1.5 se prezinta modul de reprezentare grafica a evaluarii carotajului de pe un tronson de 5 m si definirea indicilor RQD, IR si MF. Desi evaluarea indicelui RQD este simpla, iar clasificarea pe baza RQD este astazi o metoda curenta ,trebuie subliniat faptul ca procedura este foarte sensibila la calitatea echipamentului si la calificarea personalului .Sunt frecvente situatiile cand carota poate fi rupta la extragere sau manipulare, modificand lungimea fragmentelor.Este indicat ca la inventarierea fragmentelor sa fie examinata si suprafata rupturilor la capete de fragment, iar atunci cand arata proaspata,cu suprafete rugoase, sa se evalueze lungimea fragmentului exceptand ruptur in cauza.

9

Ca urmare.este indicat ca orientarea forajului de studii sa se aleaga in functie de informatiile despre discontinuitati . 10 .Dependenta intervalului mediu intre discontinuitati de orientarea forajelor de studii. Mai trebuie mentionat faptul ca.6. intervalul mediu IM dintre discontinuitati variaza de la zero la infinit in functie de orientarea forajului carotat.colectate din analiza aflorimentelor.5. indicele RQD depinde esential de orientarea forajului fata de orientarea generala a familiei sau familiilor de discontinuitati . Fig 1.Analiza recuperarii unui foraj carotat si reprezentarea grafica a distributiei lungimii fragmentelor carotelor.Fig.6.atunci cand masa de roca afectata de familii bine conturate de discontinuitati .Dupa cum se poate urmari in figura 1. 1.

c Interspatiul dintre discontinuitati Indice n3 30 25 20 10 5 >3m 1-3 0.4. Indici corespunzatori rezistentei la compresiune Tabelul 1.3 <0. Fiecaruia dintre parametri i se ataseaza o evaluare numerica.b RQD(%) Indice n 2 90-100 20 75-90 17 50-75 13 25-50 8 <25 3 Indici corespunzatori interspatiului dintre rosturi Tabelul 1.3-1 0.material de umplutura). -indicele RQD.alterarea fetelor.05-0.evaluare care constituie un indice numeric partial.4. -prezenta apei subterane.tine cont de cinci parametri caracteristici: -rezistenta la compresiune uniaxiala a rocii intacte.1.deschidere.2.a Rezistenta la compresiune (MPA) Indice >200 151 100-200 12 50-100 7 25-50 4 10-25 2 3-10 1 n1 Indici corespunzatori valorii RQD Tabelul 1.4.CLASIFICAREA RMR Clasificarea RMR(Rock Mass Rating)propusa de Bieniawski(1974). -caracteristicile rosturilor(rugozitate. -interspatiul dintre rosturi(discontinuitati).in conformitate cu tabelul 1.3.05 11 .4.

1-0.cu 20 deschidere<1mm desch. Indicele RMR se evalueaza prin sumarea indicilor partiali.3 40-45 90-100 I Foarte buna >0. Pe baza valorii RMR rocile se clasifica in 5 clase .2 Roca umeda 7 0.4.5 Apa subterana stocata 4 >0. pentru fiecare clasa se atribuie si estimari globale ale coeziunii. rugosi. duri.d Caracteristica Pereti duri.2 35-40 70-90 II Buna 0. In functie de acelasi indice.rugosi.e Apa subterana Aflux pe 10 m Tunel(l/min) u* 0 Roca uscata 10 0-0.5.5 Apa subterana in presiune 0 _ <25 25-125 >125 σ Conditii generale Indice n5 *-raportul dintre presiunea interstitiala (u) si efortul natural in situ: ( σ ).>1mm 1-5mm Indici corespunzatori continutului de apa Tabelul 1. dupa domeniile indicate in tabelul 1.15-0. rosturilor Indice n4 discontnui 25 Pereti Pereti duri. cu 12 Rost continuu.Indici corespunzatori caracteristici rosturilor Tabelul 1.3 >45 Clasa Caracterizare Coeziune c(MPa) Unghi de frecare interioara ϕ 0 12 . Clase de roca departajate prin RMR Tabelul 1.4.2-0.cu pereti plani si deschidere 16 Rosturi cu umplutura 0 foarte rugosi. unghiului de frecare interioara pentru masivul de roca.5 RMR = ∑ ni 1 5 0-25 V Foarte slaba <0-1 <30 25-50 IV Slaba 0.15 30-35 50-70 III Medie 0.2-0.

1. 13 .5.3..In cazul tunelurilor se aplica o corectie a RMR in functie de orientarea axei tunelului in raport cu directia dominanta a planurilor de discontinuitate.CLASIFICAREA Q Clasificarea Q. -factorul de relaxare a eforturilor(SRF).cu singura corectie ca pentru RQD<10 se atribuie RQD=10. raportul Jr/Ja caracterizeaza rezistenta la forfecare interblocuri.3.1. pe criterii cantitative sau calitative. -numarul de familii de rosturi(Jn).0. -prezenta apei(Jw)..propusa de Barton si colaboratori(1974).Valorile indicilor sunt prezentate pe scurt in continuare. iar raportul Jw/SRF caracterizeaza efortul efectiv pe contactul dintre blocuri. ⎝ Jn ⎠ ⎝ Ja ⎠ ⎝ SRF ⎠ (1. -gradul de alterare a peretilor discontinuitatii si eventual prezenta materialului de umplutura (Ja). Fiecaruia dintre indici li se atribuie o valoare numerica . Pentru RQD valoarea numerica este chiar valoarea indicelui RQD conform definitiei . Pentru numarul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui partial Jn se atribuie pe baza inventarului discontinuitatilor din amplasament: -Roca cu foarte putine rosturi -O familie de rosturi Jn=0. Jn=2.Raportul RQD/Jn caracterizeaza dimensiunile blocurilor. Indicele de calitate a masivului de roca se determina din expresia: ⎛ RQD ⎞ ⎛ Jr ⎞ ⎛ Jw ⎞ Q=⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟. -rugozitatea peretilor discontinuitatilor cu efect direct asupra stabilitaii(Jr).2) Factorii produsului ce defineste indicele Q au fiecare o semnificatie fizica distincta.Clasificarea RMR este utilizata cu precadere in cazul lucrarilor subterane.tine cont de sase parametri caracteristici: -indicele RQD.

mica. Jr=3. Ja=3.cu liant cuartitic sau similar -Rosturi cu pereti nealterati.talc. in grosime suficenta ca sa impiedice contactul dintre fete. In oricare dintre situatiile anterioare.ondulate -Rosturi spalate. Jr=0.5.0. Jn=6.2mm Ja=4. daca interspatiul mediu dintre rosturi este mai mare de 3 m Jr se majoreaza cu o unitate. ondulate -Rosturi plane. Jn=20. Ja=0.spalate Jr=4.definite de contactul dintre fetele rosturilor.0. Jn=15. se atribuie o valoare Jr=1. -Patru sau mai multe familii de rosturi insotite de rosturi si pe alte directii care fragmenteaza Pentru rugozitatea peretilor valorile numerice ale indicelui partial Jr se atribuie in functie de continuitatea si aspectul fetelor rostului: -Rosturi discontinue -Rosturi neregulate. 14 .ondulate -Rosturi plane. Jn=4. In cazul rosturilor cu material de umplutura alcatuit din minerale argiloase.-O familie de rosturi insotita de rosturi rare pe alte directii -Doua familii de rosturi -Doua familii de rosturi insotite de rosturi rare pe alte directii -Trei familii de rosturi masivul in blocuri de dimensiuni reduse -Roca foarte fracturata Jn=3.0. Jr=1. Ja=1.lise -Rosturi plane. a)Fetele rostului sunt in contact: -Rosturi cimentate. Jr=1.0.5.. Pentru gradul de alterare valorile indicelui Ja se evalueaza diferentiat pentru trei cazuri distincte .gips sau grafit in grosimi de maxim 1. Jr=2.0. cu pete numai in suprafata -Rosturi cu pereti usor alterati avand umpluturi cu minerale rigide sau cu particole nisipoase fara argila -Rosturi cu fete acoperite de argila prafoase sau nisipoase -Rosturi cu fete acoperite de minerale argiloase cu caolinit .ondulate -Rosturi lise. Jn=9. Ja=2.. Jr=1.75.

in functie de gradul de consolidare -Rosturi cu umplutura din argile nisipoase sau prafoase .33.. Ja=6.66.05.0. Jw=0.2.0.0.. Ja=6.de tip montmorillonit..1 Jw=0.0.local sub 5l/min.Astfel: -Excavatii uscate sau cu aflux minor de apa..b)Fetele rostului intra in contact la forfecari de maxim 10 cm: -Rosturi cu umplutura din particole nisipoase sau roci dezintegrate Ja=4.cu grosime <5mm c)Fetele rostului nu sunt in contact: -Rosturi cu zone sau benzi de roca dezintegrata -Rosturi cu umplutura din fragmente de roca -Rosturi cu umplutura din materiale argiloase. Jw=0.8.constatn in timp Jw=0.0.12.presiune interstitiala>1Mpa -Aflux foarte mare de apa.din materiale argiloase cu grosime <5mm -Rosturi cu umpluturi din argile cu proprietati de umflare. Ja=8. Pentru factorul de reducere al eforturilor valorile indicelui partial SRF se determina diferit in trei situatii posibile.0.25 Mpa -Aflux mare de apa:presiune intersttiala mare (0. Jw=1. Presiuni interstitiale in gama 0. Ja=6.0.0.0.1-0.5.1 Mpa -Aflux mediu de apa.20.. Ja=13.0.0.0.5-1Mpa -Aflux foarte mare de apa la deschiderea excavatiei..1.25-1MPa) -Aflux mare de apa.cu spalari ocazionale ale materialului Din rost..0.. Jw=0.fara inmuiere -Rosturi cu umplutura argiloasa Ja=5.cu spalarea materialului din rost.presiune interstitiala in gama 0.0..0.presiune interstitiala<0. Ja=8. Ja=8. Pentru influenta data de prezenta apei valorile indicelui Jw se determina in functie de afluxul de apa la deschiderea excavatiei sau/si in functie de presiunea apei interstitiale. 15 . -Rosturi cu material de umplutura din minerale puternic consolidate cu grosime<5mm -Rosturi cu material de umplutura mediu sau slab consolidat. Cu diminuare in timp..12.0.

5 1.15 SRF 2.0 0.. utilizand ca al doilea parametru dimensiunea semnificativa a lucrarii subterane-deschidere..a)In cazul in care excavatia in roca intersecteaza o zona slaba.In functie de valorile Q..20..0.0..10 10.in functie de adancime -o singura zona de forfecare in roca masiva rezistentele la compresiune (σ c ) si la intindere (σ t ) (tab1..in functie de starea de efort in situ (efort principal σ 1 ) comparata cu Indicele SFR pentru roci masive Tabelul 1. In lucrarile lui Barton.0. SRF=7. pentreu fiecare din cele 38 de categorii de roca se indica tipul de sprijinire recomandat.20 c)In cazul rocilor cu dilatanta majora sau cu potential de umflare: -impingerea muntelui este moderata -impingera muntelui este ridicata -umflarea rocii este moderata -umflarea rocii este semnificativa SFR=5.5.0. diametru sau inaltime.0.6 Caracteristica RMR reduse Eforturi medii Eforturi mari Roci mediu fracturate Roci puternic fracturate σc / σl >200 200...5. SFR=10......2.5.5 σt / σl >13 13. SFR=10. SRF=2. SRF=2.5.0. b)In cazul rocilor masive. susceptibila de a produce surpari: -zone slab extinse.0 5.5.5.continand argile sau roci descompuse chimic -zone cu multiple rupturi prin forfecare -o singura zona slaba.1..cu continut argilos.2..5 <2.10 10....3 0....001.6)..3..7).1000..In aplicatiile curente. Clasificarea pe baza indicelui Q este exclusiv destinata lucrarilor subterane.15 <0..15. Barton distinge 38 de categorii de roca (figura 1. SRF=10.5 5..in plaja 0.. SFR=5. 16 .dimensiunea caracteristica este corectata de un coeficent ESR (Excavation Support Ratio) care tine seama de importanta lucrarii si de gradul de siguranta asociat..10...5 0.

Africa de Sud (28) din alte state europene si din continentul american (21) a rezultat relatia: RMR=9 lnQ (1.7.mai ieftine si mai operative.Categorii de roca in functie de valorile Q si dimensiunea tunelului Se mentioneaza ca intre clasificarea propusa de Bieniawski(RMR) si cea propusa de Barton (Q) exista o corelatie acceptabila . In figura 1. INDICELE DE CALITATE DIN CAROTAJUL SEISMIC IQCS Extinderea metodelor geofizice de investigare a masivelor de roca. Emitorul genereaza unde mecanice .Pe baza analizei a 111 cazuti de lucrari subterane din Scandinavia (62).3) Corelatie care confirma faptul ca ambele sisteme de clasificare includ o gama similara de parametri caracteristici ai masivului de roca.FIGURA 1.a impus un criteriu de clasificare bazat pe carotarea seismica a peretilor forajelor de studii.8 a se prezinta schema de principiu pentru un carotaj seismic. 1. la distante ce 17 .3.O sonda coborata in forajul de studii poate fi blocata in peretii forajului la adancimea dorita.4. cele longitudinale fiind interceptate de doi receptori situati in vecinatate.

b-variatia in adancime a vitezelor undelor seismice.viteza undelor longitudinale intr o roca de acelasi tip.Viteza de propagare a undelor seismice in peretii forajului VL poate fi imediat evaluata. Fig.exprimat procentual.In acelasi timp.8.constituie baza de masura.4) Carotajul seismic se poate realiza continu. 1.b.8.Carotarea seismica:a-schema de principiu.dar compacta V * L se poate masura pe fragmente de carota sau se poate determina prin relatii teoretice.se defineste ca indice de calitate: VL × 100% VL* IQCS = (1. in lungul forajului. Raportul celor doua viteze.rezultatele aparand sub forma prezentata in figura 1. Este interesant de observat ca din diagrama vitezelor longitudinale masurate 18 .

cat si indicele de calitate IQCS caracterizeaza in esenta fragmentarea masei de roca de catre discontinuitati. K0 =300 -400kg/m3 tip D– roca slaba f =2-3. tip A – rocă foarte tare.9. f =5. Corelarea intre indicii RQD si IQCS Spre exemplificare .9 se prezinta variatia cu adancimea a celor doi indici intr-un foraj de studii de circa 30 m adancime (Panet.in figura 1. 1.pot fi depistate si discontinuitatile majore din masivul de roca. Fig.ele corespunzand reducerii semnificative a vitezei. 1. Astfel se indică 5 tipuri de roca functie de care se indica tipul de susţineri provizorii a lucrărilor subterane.intre cei doi indici exista o corespondenta foarte buna.din care se remarca aceleasi tendinte in variatie si chiar valori similare in zona de roca sanatoasa. f = 4-5. K0 =500kg/m3 tip B – rocă tare. Dat fiind faptul ca atat indicele RQD . f =3 -4. Hidroconstructia La noi în ţară prescripţiile de proiectare prevăd evaluarea susţinerii provizorii în funcţie de coeficientul de tărie al rocii f (Protodiakonov) şi rezistenţa elastică a rocii K0. Clasificarea ISPH. K0 =400-500kg/cm3 tip C– rocă semitare.1976).3. K0 =200 -300kg/m3 19 .5.

tip DS– roca moale. K0≤100kg/m3 Coeficientul f este un coeficient de frecare aparent. deoarece in afara de frecarea propriu zisa se ia in considerare si coeziunea dintre particolele rocii in stare partial sfaramicioasa f = fo + c/σ = tgφ + c/ σ. in care c = coeziunea rocii σ = efortul unitar normal φ = unghi de frecare interioara sau f=Rc/100 Rezistenta elastic a rocii K0 are expresia K0 = E / (1+μ)x100 si corespunde unei excavatii cu raza r = 1m Pentru o excavarie cu o raza oarecare r rezulta K = K0 / r 20 . f =1.

se numeste presiune litostatica.1) 21 .Capitolul 2 STAREA DE TENSIUNI DIN INTERIORUL UNUI MASIV DE ROCI 2.raportata la unitatea de suprafata.1).elastic si izotrop. Echilibrul unui cub elementar . Aceasta forta. la adancimea H (Fig. Complexul de straturi de roci din scoarta terestra se presupune omogen. O x H y sy sz sx z Fig. 2. Considerand intr un masiv de roci un cub elementar.1.cu o intindere orizontala infinita.acesta va fi supus unei presiuni verticale σ z =γ a ⋅ H in care γ a -greutatea specifica aparenta a rocii. forta care actioneaza in permanenta este greutatea proprie a straturilor de deasupra. Sub actiunea acestei presiuni se vor produce deformatii transversale in plan orizontal. Presiunea litostatica actioneaza vertical.1.supus numai actiunii verticale a gravitatiei.2. Starea de tensiuni dintr-un masiv neatacat prin lucrari subterane Intr-o formatiune de roci oarecare. Deformatiile specifice transversale dupa directiile x si y se pot exprima in functie de eforuturile unitare.folosind ecuatiile stabilite pe baza legii generalizate a lui Hooke din teoria elasticitatii: (2.

5) Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu σ x si σ y se obtine pentru efortul unitar orizontal expresia: σ x =σ y = sau σ x =σ y = in care m= σz γa ⋅ H = m-1 m-1 (2.care exprima raportul dintre deformatia specifica transversala si longitudinala a rocii supusa unui efort monoaxial ( μ <0.efortul σ z dupa directia axei Oz este maxim.2) (2.modulul de elasticitate al rocii.9) 22 . μ Din relatiile de mai sus rezulta ca presiunea litostatica difera fundamental de presiunea hidrostatica ce actioneaza cu aceeasi intensitate dupa orice directie.ceea ce inseamna ca aceasta reprezinta o directie principala.Numai in cazul starii lichide a rocilor (m=2 si μ =0.rezulta ca ε x =0 si ε y =0 si deci: σ x =μ(σ y +σ z ) σ y =μ(σ z +σ x ) (2.5). Deoarece masivul inconjurator nu permite deformatii transversale .8) Dupa cum se observa . μ .6) 1 este constanta lui Poisson.5) relatiile de mai sus devin: σ x =σ y =σ z =σ a ⋅ H (2.7) μσ z 1-μ (2.εx = 1 ⎡ σ x -μ(σ y +σ z ) ⎤ ⎦ E⎣ 1 ε y = ⎡σ y -μ(σ z +σ x ) ⎤ ⎦ E⎣ (2.3) In care: E.4) (2.coeficentul lui Poisson. Celelalte doua directii principale vor fi determinate de axele Ox si Oy si deci efortul principal tangential va fidat de expresia: τ max = σ z -σ x σ z -σ y 1 1-2μ 1 1-2μ = = ⋅ σz = γa ⋅ H 2 2 2 1-μ 2 1-μ (2.

In ipoteza ca mediul este elasto-plastic .11) In care k este coeficentul presiunii laterale.adica se deformeaza continuu in spatiu fara a-si pierde coeziunea.10) (2.omogen si izotrop nu se confirma intru totul in practica. a carui valoare poate varia in limite foarte largi. Studiile experimentale mai recente.presiunea litostatica poate fi considerata asemanatoare presiunii hidrostatice si deci actionand proportional cu adancimea si cu aceeasi intensitate in toate directiile: σz = σx = σ y = γa ⋅ H ceea ce se obtine pentru μ=0. chiar daca fenomenele respective nu se produc in realitate intocmai.au aratat ca ipoteza distributiei tensiunilor intr-un masiv de roci ca intr-un mediu elastic. rocile dintr-o formatiune geologica oarecare s-ar gasi.efectuate in cazul diferitelor roci stancoase.2. astfel ca problemele se pot trata in cadrul elasticitatii plane.Aceasta ipoteza are avantajul ca prin aplicarea principiilor din hidrostatica se simplifica mult problemele. ci si de evolutia proceselor tectonice care au avut loc in trecut. La un masiv stancos.fiind destul de greu de apreciat valoarea coeficentului lui Poisson pentru un masiv stancos fisurat.au depasit valoarea rezultata din calcule in functie de adancime(19. Fortele tectonice si deformatiile pe care le sufera roca provoaca o pretensionare a rocii. existenta in zona amplasamentului centralei subterane Picote din Portugalia (fig. Valoarea lui k poate fi mai mica sau mai mare ca unitatea. toate fortele sunt cuprinse in acelasi plan vertical.).in functie de conditiile locale.stare de tensiuni este legata nu numai de greutatea proprie a rocilor si de istoricul incarcarilor.efortul unitary orizontal σ x se exprima in general sub forma: σ x =k ⋅ σ z =kγ a H (2. De asemenea.2. Cercetarile teoretice efectuate au aratat ca aceasta ipoteza este valabila numai in cazul cand rocile respective se gasesc in stare de curgere .6 daN/cm 2 )si anume in partea din aval 23 . ceea ce se intampla pentru adancimi si deci presiuni mari. Privitor la influenta proceselor tectonice asupra starii de tensiuni dintr-un masiv stancos. Rezulta deci ca rezistenta rocii nu poate fi determinat daca nu este cunoscuta pretensionarea dupa cele trei directii principale. Valorile tensiunilor verticale obtinute din masuratorile efectuate de o parte si de cealalta a faliei. de la o anumita adancime in jos.intr-o stare latenta de plasticitate.ceea ce face ca tensiunile din masiv sa difere in unele cazuri foarte mult de cele obtinute din calcule.In cele mai multe cazuri de echilibru intern intalnite in studiul presiunii rocilor.5 respective m=2. Datorita acestei presiuni.sunt semnificative rezultatele obtinute prin masurarea tensiunilor de ambele parti ale unei falii de origine tectonica.

In ceea ce priveste valoarea lui k= σx .din cele aratate mai sus.ci in ansamblu.de 10 ori mai mare(200 daN/cm 2 ).Falie de origine tectonica in zona amplasamentului centralei subterane Picote(Portugalila): 1-centrala subterana. rezulta ca la evaluarea starii de tensiuni intr-un bloc al unui masiv stancos trebuie sa se aiba in vedere faptul ca problema nu poate fi rezolvata in mod separat .aceasta poate fi mai mica sau mai mare decat σz unitatea.a faliei.ceea ce inseamna ca in functie de conditiile locale. ca valorile tensiunilor orizontale rezultate din masuratori depasesc ca marime mult pe cele ale tensiunilor verticale obtinute din calcule ( σ z =γ a H ) . Fig. In acelasi timp se poate constata. In concluzie.tensiunea a fost de doua ori mai mare(40 daN/cm 2 ) iar in partea opusa . respectiv de pretensionarea lor la 24 . tinand seama de interactiunea dintre blocuri .2.2.efortul unitar orizontal poate fi mai mic sau mai mare decat cel vertical. 3-punctele in care s-au masurat tensiunile in masiv In anumite cazuri valorile tensiunilor obtinute din masuratori sunt mult mai mari decat cele calculate . 2-falia de origina tectonica.

atunci se va produce ruperea si prin alunecare. Starea de echilibru limita a rocilor in interiorul masivului In afara de repartizarea tensiunilor in interiorul unui masiv de roci elastice. In practica se cunosc mai multe metode de determinare a tensiunilor in adancime.intr-un masiv stancos. Rezultatele concludente privind starea de tensiuni dintr-un masiv stancos pot fi obtinute numai prin efectuarea de masuratori directe.Metoda cea mai simpla consta in masurarea deformatiilor diametrului forajelor executate in masiv.stabilitatea la alunecare a rocii va fi asigurata pentru: τ<c+(σ-u)tgϕ (2. σ -efortul unitar normal. Rezistenta rocilor este caracterizata prin rezistenta lor la forfecare. cercul lui Mohr permite determinarea grafica a tensiunilor normale si tangentiale dintr-o sectiune inclinata oarecare ce trece prin punctul considerat. Ruperea rocii se produce in punctele in care tensiunile sau deformatiile produse de aceste tensiuni ating valori limita. In relatia de mai sus se tine seama atat de coeziune cat si de frecarea interioara a rocii.). (2.3. 2. Dupa cum se stie din rezistenta materialelor.daca se cunosc tensiunile normale principale σ1 si σ 2 (fig 2.formarea masivului. Cand exista o presiune in pori(u). Daca roca este fisurata.13) Considerand starea plana de tensiuni intr-un punct acesta se poate reprezenta grafic prin construirea cercului lui Mohr. depasesc ca marime rezistenta la forfecare a rocii. 25 .2. stabilitatea rocii la alunecare se realizeaza cand efortul tangential din masiv: τ<c+σ ⋅ tgϕ Unde: c-coeziunea rocii.12) ϕ -unghiul de frecare interioara a rocii.de-a lungul unei fisuri c=0 si in acest caz va fi luata in considerare numai frecarea interioara. este necesar sa fie cercetata si o alta problema de o deosebita importanta practica si anume pericolul de rupere si conditiile de rupere ale rocilor in interiorul masivului. Daca eforturile unitare tangentiale.provenite din greutatea proprie a rocilor si incarcarile exterioare.in functie de starile de tensiuni si de deformatii. Dupa Coulumb. omogene si izotrope.

). Coordonatele punctului A reprezinta tensiunile σ si τ date de relatiile: σ= τ= σ1 +σ 2 σ1 -σ 2 + cos2α 2 2 σ1 -σ 2 sin2α 2 (2.4.Luand un sistem de axe de coordonate si trecand in abscisa tensiunile normale σ . definita prin eforturile unitare normale principale σ1 si σ 2 .3) se obtin din cercul lui Mohr ducand raza CA care face unghiul 2 α cu axa 0 σ …(fig 2.14) (2. 2 Tensiunile σ si τ din sectiunea inclinata care trece prin punct si care formeaza cu verticala unghiului α (fig 2.12).3. 2 σ1 +σ 2 .cercul lui Mohr pentru un punct va avea ca abscisa a centrului iar ca raza σ1 -σ 2 (fig 2.15) Figura 2.Starea plana de tensiuni 26 . iar in ordonata cele tangentiale τ .pentru o stare oarecare de solicitari .

5). Practic. R c si respective la intindere. In cazul unei stari oarecare de solicitare.16) Daca cercul lui Mohr se construieste pentru o stare de solicitare la care are loc ruperea rocii. σ 2 se construieste cercul limita respective.2.Figura 2.Cercul lui Mohr. 2.tangenta la fiecare dintre ele.se poate trasa pentru aceasta familie de cercuri o curba infasuratoare . Construind mai multe cercuri Mohr pentru eforturile unitare limita. respective pentru diferite rapoarte ale eforturilor normale principale σ1 .care reprezinta starea de echilibru limita a materialului. atunci punctual B de pe cerc va reprezenta punctual caracteristic al starii limita definite de efortul unitar tangential maxim. Dupa cum rezulta din fig.cu centrul in C(fig.construite pentru efortul monoaxial de rupere la compresiune.4. R t . efortul unitar tangential maxim este dat de ordonata punctului B si este egal cu raza cercului: τ max = σ1 -σ 2 2 (2.definite prin eforturile unitare principale σ1 . 27 .corespunzatoare diferitelor stari de solicitare la rupere a σ2 rocii. Pentru trasarea curbei intrinseci(infasuratoarei) sunt necesare doua cercuri caracteristice.aceasta curba se obtine prin construirea cercurilor Mohr pe baza unor date experimentale determinate prin supunerea materialului (rocii)la incercari de compresiune si intindere si trasarea infasuratoarei care reprezinta curba intrinseca a materialului.4.

Pentru obtinerea unei forme perfectionate a infasuratoarei. Intr-o prima aproximatie. 28 .6).iar ϕ este unghiul de frecare interioara. Kegel . considerand infasuratoare cercurilor de stari limita o forma parabolica.iar altii cu o parabola.Cercuri limita de eforturi unitare.2. curba infasuratoare se considera a fi o dreapta tangenta la cercurile caracteristice C1 .18) In care R c si R t sunt rezistentele de rupere la compresiune. unii autori au asimilat-o cu o cicloida.determinate de relatiile: ⎛ ⎝ Rc Rc ⎞ + ⎟ R t 2R t ⎟ ⎠ τ =0 σ =R t ⎜1.13) data de ecuatia: τ =c+σ tgϕ (2.a stabilit trei categorii de roci diferite in functie de pozitia centrului C al cercului osculator de varf al parabolei pe axa abciselor 0σ (fig.1+ ⎜ (2.respective la intindere.Aceasta dreapta reprezinta conditia de echilibru limita dupa Coulomb.1-linia de forfecare a rocii(dreapta intrinseca).Fig.17) unde c este coeziunea rocii.C 2 (fig 2.5.2.

atunci cand Rc <3.7).Prin tensionarea cablului. in diferite puncte si in orice directie in masiv. Rt Rc > 5.19) In aceasta relatie se tine seama.de caracterul eterogen al rocilor.prin intermediul unei placi groase de otel. 29 .Infasuratoarea cercurilor lui Mohr de forma parabolica Cele trei categorii de roci se pot defini in functie de valoarea raportului -roci cu comportare plastica. care in realitate nu sunt ideal omogene si elastice.2.se transmite rocii.cand La aplicarea criteriului starii limita de eforturi intr-un masiv de roci.6.2. Rt Rc ≤5.Caquot considera curba infasuratoare de forma: 3 2 τ max =(c+σtgj) (2. Una dintre metodele de incercare “in situ” a rocilor.Fig.o incarcare axiala P(fig. consta in tensionarea unui cablu ancorat in roca la partea inferioara a unui foraj. atunci cand 3 ≤ -roci cu comportare elastica(casante sau friabile).care se realizeaza cu ajutorul unui cric de la partea superioara a forajului. Rt Rc astfel: Rt -roci cu comportare elasto-plastica.prin valoarea exponentului. pentru obtinerea datelor necesare pentru construirea cercurilor Mohr si trasarea curbei infasuratoare.

7.de aceeasi marime.Marind progresiv presiunea in cricul hidraulic.Fig 2. d-diametrul forajului. Curba intrinseca poate fi trasata correct pentru roca “in situ” prin variatia raportului P2 .roca va suferi deformatii care pot fi masurate si deci incercarile pot fi verificate. (2.se va putea trasa curba infasuratoare care reprezinta curba intrinseca a materialului(a rocii). σ θ =-P2 .Cricul hidraulic cilindric este destinat sa provoace in roca inconjuratoare un efort de compresiune radial σ r =P2 si un effort de intindere circumferential . D-diametrul placii de otel. Prin actiunea cricurilor.roca inconjuratoare va ajunge in conditii de rupere.20) Eforturile dupa o directie perpendiculara la cablu sunt realizate de un cric cilindric situat in putul forat.Construind cercurile lui Mohr pentru aceasta stare de eforturi .Instalatie pentru incercarea rocilor”in situ” Presiunea transmisa rocii va fi: P1 = In care: P π 2 2 (D -d ) 4 P-forta de intindere a cablului. P1 30 .

Conditiile caracteristice apar pentru cazurile: σ1 =σ z =P .In acest scop se construieste cercul Mohr pentru un punct din masiv (de exemplu la nivelul fundatiei unei constructii)in care starea de tensiuni este caracterizata prin efortueile principale σ1 .corespunzatoare starilor de echilibru limita.Astfel pot fi cercetate diferite conditii de stari limita de eforturi.putand avea loc ruperea ei si ca urmare pierderea stabilitatii. 31 .Daca cercul lui Mohr va fi tangent la curba infasuratoare (cercul C 4 ).2.iar σ 2 =P2 =0 si (compresiune monoaxiala) σ1 =σ z =0 .roca se va afla intr-o stare de echilibru limita.create prin executia unor constructii(baraje. Cu ajutorul curbei obtinute se poate verifca stabilitatea rocii pentru diferite stari de tensiuni din masiv.centrale etc).σ 2 rezultate din incarcarile transmise de constructie so daca cercul obtinut se va afla in interiorul curbei infasuratoare (cercul C3 ).se construiesc cercurile Mohr si se traseaza infasuratoarea lor(fig.roca se va gasi in echilibru stabil sub actiunea sarcinilor de deasupra.iar σ 2 =σθ =-P2 (intindere monoaxiala).16). Pentru eforturile rezultate din incercari.

prin folosirea aceluiasi cablu.de incercare a rocilor “in situ”.la adancimea dorita. reprezinta forfecarea pura.in special pentru incercarea rocilor din fundatiile unor baraje.3-compresiunea monoaxiala.convenabil ancorat in roca si coborarea placii de otel si a cricului cilindric in putul forat .4-curba infasuratoare(intrinseca) Cercul lui Mohr cu centrul in originea sistemului de axe de coordonate.Fig.poate fi aplicata pentru obtinerea de date ecperimentale la diferite adancimi.Trasarea curbei infasuratoarea a cercurilor lui Mohr pe baza datelor experimentale: 1-forfecarea pura.2-intinderea monoaxiala.avand σ1 =-σ 2 .ceea ce are o mare importanta. De asemenea.2.o problema care trebuie investigate este cea a adancimii la care eforturile si deformatiile specifice pot cauza deformatii elastice sau plastice in roca netulburata.8. 32 . Metoda expusa.

3.3. ca de pilda cuprul şi oţelul moale atunci va prezenta o relaţie efort-deformaţie liniară pana in punctul A. în mine şi tunele. ca oţelul turnat sau sticla.1 Dacă materialul este elastic şi casant.1 Cedarea materialelor elastice Dacă un material este elastic şi ductil. O dovadă a acestei ultime comportări o constituie cutarea în timp geologic . 3. Fig.a stratelor din scoarţa terestră care în prezent ne apar ca fiind constituite din materiale rigide.1). după domeniul elastic se ajunge brusc la rupere (fig. 3. în exploatările la zi arata că rocile care in unele ocazii apar ca tari şi casante în alte împrejurări prezinta caracteristicile unor materiale cu cedare plastică sau curgere lentă.Capitolul 3 (CEDAREA ROCILOR.2 33 .2) Fig. urmată de deformatie neliniera pînă în punctul cînd B cand se ajunge la o comportare plastică după care urmează ruperea în punctul C (fig.3. TEORII DE RUPERE Observaţii făcute asupra materialelor din scoarţa terestră pe teren.

La majoritatea rocilor se poate discerne un punct de cesare înainte de rupere.felul solicitării (compresiune. b) punctul de rupere . Felul solicitării este important în special în cazul rocilor casante care se caracterizează prin rezistenţe mari la compresiune şi rezistenţe relativ scăzute la forfecare şi la întindere 34 . ci prezintă caracteristici de cedare intermediare între aceste doua tipuri extreme.3). 3.3. atunci cînd roca începe să cedeze se observă că materialul continuă să opună o oarecare rezistenţă la deformaţie chiar după punctul de cedare(fig.Dacă maşina de încercat este proiectată judicios.3 Prin urmare "cedarea" unei roci casante poate fi considerată că se produce atunci cînd se atinge : a) punctul de cedare . întindere sau forfecare).mai tari avînd un conţinut de silice mai ridicat şi o structură cristalină sînt de regulă mai casante decît sedimentele poroase.2 Cedarea materialelor din scoarţa terestră In general rocile şi pământurile nu sînt aşa de ductile ca metalele şi rareori sînt tot aşa de casante ca sticla. e) deformaţie permanentă reziduală limitata.în aşa fel încît se evită liberarea bruscă a energiei de deformatie. Dacă materialul prezintă caracteristici elastice şi plastice se consideră drept cedare. Trebuie remarcat însă că cedarea rocii aste afectată de următorii doi factori esenţiali : .3. c) punctul în care materialul nu mai poate susţine sarcina aplicată.tipul de incercare folosit pentru determinarea rezistenţei. Fig. . Rocile . Dacă materialul nu este casant punctul de cedare poate fi considerat atunci cînd: d) sub sarcină constanta viteza de deformaţie începe să crească.

Această comportare poate fi pusă pe seama faptului ca de fapt cădarea rocilor nu se produce datorită compresiunii ci depăşirii rezistenţei de care este capabil materialul la solicitările de întindere sau forfecare generate de compresiunea probei .reprezintă rezistenta pentru Deci pe măsură ce L L creşte rezistenţa tinde spre o valoare constantă iar atunci cînd D D scade valoarea tinde spre infinit (cazul solicitării hidrostatice).8+ 0. însă pot genera şi solicitări de forfecare sau întindere.50 l00—500 35 σt . In. D (3.1 Rezistenţa rocilor la compresiune simplă şi la intindere ROCA Granit Diorit Dolerit Gabbrou Bazalt Gresie Şist Caloar Dolomit Cărbune Cuarţit σc (daN/cm2) 1000 — 2500 I800—3000 2000-3500 1800 —3000 1500 —3000 200-1700 l00 —1000 300 —2500 300-2500 50 — 500 1500—3000 (daN/cm2) 70 – 250 150—300 150-350 150—300 l00—300 40 . Astfel chiar în cazul încercării de compresiune simplă rezultatul depinde de dimensiunile probei şi in special de raportul dintre lungime (L) şi diametru (D): σ c =σ co (0. In majoritatea lucrărilor inginereşti în rocă sau pe rocă încărcările primare sînt de compresiune.Tipul încercării influenţează de asemenea în bună masură valoarea rezistenţei obţinute.2 ) L/D L =1 .250 20 .2) Tabelul 3.250 20 —l00 50 . cazul materialelor casante cum sînt rocile tari rezistenţa la întindere σ t este considerabil mai mică decît cea de compresiune σ c σ c =Kσ t unde K = 4 ÷ 10 in funcţie de tipul de rocă (Tabelul 3.250 150 .1 (3.1) unde ( σ co .

ce acţionează perpendicular pe acel plan există o relaţie de tipul : τ=f(σ) (3. Teoria de rupere a lui Mohr Conform acestei teorii ruperea materialului se realizează atunci cînd între efortul de forfecare τ ce acţionează pe un anumit plan de rupere şi efortul normal σ .3) Ipoteza de bază este că. la rupere.3. încep să aibă o comportare inelastică la eforturi mici şi că rezistenţa lor la întindere este mai mică decît cea la compresiune. Din această cauză pentru astfel de materiale s-au propus alte criterii decît cele clasice. 36 . contribuie alături de cel de forfecare. dar se subînţelege că într-un cîmp de eforturi σ1 >σ 2 >σ 3 efortul principal intermediar σ 2 nu influenţează ruperea. In astfel de teorii se presupune că materialele se comportă perfect elastic.200 70-200 Prin alegerea uneia din definiţiile de mai sus şi aplicarea ei la un anume material se poate preciza punctul în care materialul dat este dat să "cedeze" sub o anumită distribuţie de eforturi. rezistenţa maximă de care este capabil materialul. De pildă prin încercarea de compresiune triaxială poate fi stabilită înfăşurătoarea cercurilor limita care este reprezentarea grafică a relaţiei τ=f(σ) (Fig. Se ştie că rocile şi pămînturile. Deoarece există mai multe criterii de rupere este esenţial să se aleagă cel ce corespunde mai bine comportării materialului cu care avem de-a face. Relaţia fundamentală dintre τ si σ este caracteristica pentru materialul considerat şi poate fi determinată prin încercări.Gneis Marmoră Ardezie 3. ca şi unele materiale de construcţii cum este betonul.4).3 Criterii de rupere 500 —2000 l000 —2500 l000 —2000 50 . efortul normal indiferent că este vorba de compresiune sau întindere.au rezistenţa la întindere egală cu cea de compresiune si se defineşte cedarea ca începutul comportării inelastice. In cazul metalelor sau altor materiale elastice se pot aplica eforturi de felul efortului principal maxim admisibil sau rezistenţa de forfecare maximă sau a energiei de distorsiune maxime pe care o poate prelua materialul. Nu se presupune ca materialul are aceeaşi rezistenţă la întindere ca şi la compresiune.200 70 . Adică se poate stabili un „criteriu de rupere” cu ajutorul căruia poate fi stabilita şi folosită la proiectare.

In acest caz după ordonata τ 0 pentru σ=0 urmează o zona cu panta descrescătoare în care înfăşurătoarea tinde eventual spre o dreaptă a cărei prelungire are o ordonată la origină τ 0 . Ecuaţia înfăşurâtoarei poată fi reprezentată de relaţia: τ=τ 0 +σtgΦc +τ 'σ unde: Φc τ 'σ este valoarea maxima constantă a unghiului de frecare internă.3.Forma generală a înfăşurătorii Mohr pentru o rocă poate fi schematizată aşa cum se arată în fig. este un termen proporţional cu log σ . (3.4) a) 37 .4.

b) Fig.4 Criteriul de rupere a lui Coulomb Acest criteriu reprezintă de fapt un caz particular al criteriului Mohr pentru situaţia cînd curba intrinsecă τ=f(σ) este o dreaptă ( tgΦ = const.3. Plecind de la acest criteriu se poate stabili o relaţie de legătură între rezistenţa la compresiune σ c şi cea la întindere σ t (Fig. 3. 38 . Daca se presupune că pe un plan de rupere rezistenţa la forfecare este mărită datorită unei componente de frecare. Tinind seamă că rezistenţa la frecare care se dezvoltă atunci cind un corp se afla pe un plan inclinat este μσ u unde μ este coeficientul de frecare τ f =τ 0 +μσ unde : (μ=tgΦ ) : (3.) τ=f(σ) şi este aplicabil păminturilor. Criteriul Coulomb-Navier de rupere a rocilor (3.5).6) τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ =0 .5) Criteriul Coulomb poate fi aplicat de asemenea solidelor casante.

1 3 μ. 3.5 Astfel relatia (3.a b Fig.1 3 μcos2α= 2 2 2 σ1 +σ3 σ1 -σ3 =μ+ (sin2α-μcos2α) 2 2 Conditia de maxim va fi: dτ 0 σ1 -σ 2 = (2cos2α+2μsin2α)=0 dα 2 1 tg2α=μ τ 0 =τ-μσ = (3.6) poate fi scrisă tinand seamă de expresiile eforturilor intr-un plan inclinat functie de eforturilor principale σ1 si σ3 σ1 -σ3 σ +σ σ -σ sin2α.7) 39 .

8) care reprezinta criteriul de cedare a rocii supusă unei solicitări monoaxiale.12) (3.care inlocuite in (3.8)rezulta: σ1 σ3 =.13) 40 .Tinand seama ca: sin2α= tg2α ± 1+tg 2α 1 ± 1+tg 2 2α 2 = 1 μ 1 μ2 1 μ2 =- 1 ± 1+μ 2 1 ± 1+μ 2 ± 1+ = 1 ± 1+ cos2α= = μ>0.10)in (3.7)conduc la: σ +σ σ -σ 1 μ2 τ 0max =.1 2 μ+ 1 2 ( + ) 2 2 1+μ 2 1+μ 2 sau 2τ 0max =σ1 (-μ+ 1+μ 2 )-σ 3 (μ+ 1+μ 2 şi că sin2α>0 (3. tg2α<0 cos2α<0 Rezulta că trebuie alese soluţiile cu semnul minus in fata radicalului.11) σ c μ+ 1+μ 2 N σ (unde N= c ) care arată că rezistenţa la compresiune a unui material.9) (3. Inlocuind expresiile parantezelor din (3.care satisface criteriul Coulomb σt +Navier . De pilda pentru intinderea monoaxiala: σ1 =0 şi σ 3 =-σ t aşa că: 2τ 0 =σ t (μ+ 1+μ 2 ) in timp ce pentru compresiunea simplă σ 1 = σ c şi σ 3 =0 aşa că: 2τ 0 =σ c (-μ+ 1+μ 2 ) Din egalarea celor doua expresii se deduce raportul : (3.9) si (3.=1 σc σ t σ σ1 =N 3 +1 σc σc sau (3.10) σ t -μ+ 1+μ 2 1 = = (3.este de regulă mai mare decat rezistenţa sa la intindere.

5 pentru rocile eruptive(cvasielastice). şi μ=0.6).Măsura in care concluzia teoretica ce rezultă din (3.0 pentru rocile sedimentare dure (semielastice). N=6 N=4 şi μ=1.6 Se remarca faptul ca punctele experimentale se situeaza pe drepte avand pante diferite in funcite de categoria rocilor : N=10 şi μ=1. 3.3. 41 .13) concorda cu realitatea a fost verificata de σ3 σ Hoek care a reprezentat într-o diagramă avînd în axe rapoartele şi 1 rezultate din σc σc încercări triaxiale efectuata în diferite laboratoare (fig. Fig.7 pentru rocile sedimentare moi (elastice).

1.8. In domeniul compresiunilor punctele din diagrama ( σ.10)se obtin relatiile : τ=0.2 0.4 0. Fig.5σ t pentru rocile cvasielastice. τ=0.1. Tabelul 3.25.02 σ c =1.0.2 1.3.6).60° 50°-55° 35°-50° 15°-30° 35°-50° 50°-60° 35°-50° Tinand seamă de datele empirice este posibil să se construiască infăsuratori corespunzatoare stării limită după criteriul Coulomb-Navier (rel 3.7-1. 42 .4.025 σ c =σ t pentru rocile semielastice. 3. pentru rocile neelastice.1.τ ) se dispun in general pe o curbă ce se apropie de dreapta corespunzătoare criteriului.8 1.6 0.8 0.Dacă se inlocuiesc valorile de mai sus in expresiile (3.5 τ c pentru rocile rezistente şi pentru rocile moi.1.2σ t τ=0.7.7 Tinănd seamă de cele expuse mai inainte privind corelaţiile dintre rezistenţele la compresiune şi intindere rezulta că infaşuratorile corespunzătoare celor trei categorii pot fi aşa cum se arată in fig.2-1.2-1. In aceste relaţii τ 0 reprezintă rezistenţa la forfecare de care este capabilă roca in incercarea moncaxială ( σ 3 =0 ) Compariand rocile de mai sus cu cele indicate în tabelul 3.2 μ l.9) si (3.15 σ c =1.2 Valorile parametrilor rezistenţei la forfecare Roca Granit Dolerit Bazalt Gresie Şist Calcar Cuartit Marmoră τ 0 (daN/cm ) 140 -500 250-600 200-600 80 -400 30 -300 100-500 200-600 150-300 2 Φ 45°-60° 55°.1 se ajunge la concluzia că se pot admite următoarele relaţii aproximative : τ 0 ≈2 τ t τ 0 ≈0.7.8 1.0.

Fig. Se poate presupune deci că rezistenţa la forfecare a rocii se datoreşte mai multor componente : rezistenţa la compresiune a unor cristale.14) Pentru valori mici a lui σ formula coincide cu cea a lui Coulomb-Navier. După cum se vede din figura 3. frecarea dintre alte cristale şi rezistenţa la forfecare in zonele care încă nu au cedat. Criteriul propus de Lundborg la Congresul de la Lisabona (1966) poate fi scris şi sub forma: 43 . Criteriul Lundborg Ideea de baza a teoriei Lundborg.9.8 Cercetările din ultimul timp au arătat insă ca nici in domeniul compresiunilor mari nu mai este valabil criteriul Coulomb-Navier. unde τ max este rezistenta la forfecare a granulelor cele mai rezistente. elaborată pe baza incercărilor a numeroase roci din Suedia constă in aceea că prin atingerea de către eforturile normale a unui anumit prag corespunzator rezistenţei cristalelor rocii. se poate scrie : μσ μ =τ 0 + 1 μ 1+μσ/(τ i -τ 0 ) + σ τ i -τ 0 unde: τ i este limita inferioară a rezistenţei atunci cand σ=∞ . τ=τ 0 + τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ=0 . 3. Presupunind ca rezistenţa este limitată atunci cînd μσ>τ max . (3. începe cedarea acestora din urmă aşa că mărirea în continuare a solicitării normale nu mai contribuie la mărirea rezistenţei la forfecare. a criteriului Lundborg corespunde destul de bine realitaţii.

15) a) b) Fig. τ 0 şi μ caracteristici tipului de rocă (Tabelul 3.b).3) Tabelul 3.1 1 1 = + τ-τ i τ cr -τ 0 μσ (3.9 ⎛1 1 ⎞ care intr-o reprezentare ⎜ . 3.3 Roca Granit τi (daN/cm2) 1000 τ0 (daN/cm2) 500 μ 2 44 . ⎝ σ τ-τ 0 ⎠ Cu alte cuvinte rezistenţa la forfecare a rocilor este determinate de trei parametri τ i .9.3. ⎟ corespunde unei drepte (fig.

reprezintă o încercare de analiza a rezistentei maturialelor microfisurate luînd in considerare concentrările da eforturi de întindere de la capelele acestor microfisuri.Granitognais 6. 45 .5 1. 600 500 500 600 300 300 300 200 300 600 2.900 Teoria lui Griffith reprezintă o idealizare neacceptabilă.10). In forma sa iniţială teoria avea în vedere microfisuri avînd forma unor elipsa foarte alungite şi avînd orientări întîmplătoare. Teoria originală.4 1. Dat fiind interesul pe care-l prezintă această teorie pentru materialele stîncoase expunerea ei se face ceva mai amănunţit.000 Gneis micaceu 7.500 Leptit 6.Considerăm că şi in rezistenţă că σ1 > σ 2 > σ 3 eforturile de compresiune fiind negative iar cele de intindere positive. care are în vedere un mecanism de propagare a ruperii materialului supus compresiunii monoaxiale.600 Şist cenuşiu 5.0 Toate criteriile expuse anterior au în vedere un mediu continuu ceea ce în cazul rocilor Teoria elaborată de Griffith în 1924 pentru explicarea cedării sticlei. a fost extinsă de MacClintock şi Walsh în 1962 şi de Hoek şi Bieniawaski în 1964 prin luarea în considerare a unor fisuri inchise cu posibilitatea de transmitere a eforturilor de la o fisura la cealaltă.400 Pirită de fier 5.600 Cuarţit 6.2 1.2 2 1.800 Şist negru 4.900 Magnetit 8.3. Se consideră starea de eforturi intr-o zona oarecare a materialului in care exista goluri alungite de secţiune eliptică orientate cu un unghi faţă de linia de acţiune a eforturilor principale σ 3 (fig.200 Calcar 8.5 2. la capetele cărora apar solicitări puternice de întindere chiar atunci cînd materialul este supus numai compresiunii.800 Gneis pegmatitic 12.8 2.8 1.7 1.

18) ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ { } Deoarece fisura este foarte subţire si alungită m este foarte mic iar eforturile maxime de intindere vor apare spre capetele fisurii acolo unde α este mic.10 Axa x-x este orientată dupa axa mare a fisurii eliptice in care caz centrul va fi dat de ecuaţiile parametrice: x=acosα y=bsinα (3.18) devine: 46 .16) unde a si b sunt semiaxele elipsei . 3. Raportul axelor elpsei il notăm cu: m= b a (3.τ xy : 2 2 2 2 2 2 2 2 2 -1 σb = σy ⎡m(m+2)cos α-sin α⎤ +σx ⎡(1+2m)sin α-m cos α⎤ -τxy ⎡2(1+2m )sinαcosα⎤ (m cos α+sin α) (3. α unghiului razei vectoare fata de axa x.σ y .Fig. Ca atare sinα → α şi cos α → 1 aşa că expresia (3.17) Acum se poate scrie expresia marimilor ce apar pe conturul fisurii pentru starea de eforturi σ x .

23) se ajunge la: 2σ t =σ y ± σ 2 y +τ 2 xy sau τ 2 xy =4σ t (σ t -σ y ) care este expresia criteriului Griffith si care reprezinta de fapt o parabola (fig.26) (3.21) expresia care inlocuită din nou in (3. Inlocuind acest rezultat in (3.24) unde σ t este rezistenta la intindere a rocii.25) 47 .22) Dupa câteva transformări se obtine: mσ b =σ y ± σ 2 y +σ 2 xy (3.19) Pentru stabilirea valorii maxime a efortului se pune conditia: 2 2 2 dσ b -2τ xy (m +α )-2α(σ y ⋅ m-τ xy α) =0 = dα (m 2 +α 2 ) 2 (3.3.19)dă: σ b =τ xy α (3.11) (3.19)dă : τ xy m 2 sau 2 2 1 σ y ± σ y +σ xy =α m ⋅ τ xy 1 1 +2σ y m -τ xy =0 2 α α (3.23) Pentru τ xy =0 conditia de aparitie a unei noi fisuri este σ y =σ t .20) -2τ xy (m 2 +α 2 )=2α(σ y ⋅ m-τ xyα)2 condiţie care inlocuita in (3.σ b =2(σ ym-τ xyα)(m 2 +α 2 )-1 (3.ceea ce in final conduce la : σ b ⋅ m=2σ t (3.

31) unde se inlocuiesc expresiile obţinute prin derivarea coordonatelor parametrice ale elipsei (3.16) 48 . 3.28) Pe de altă parte inlocuind in (3.26) in raport cu τ xy : 2τ xy =-4σ t dσ y dτ xy (3.24) expresia lui σ b data de (3.Atunci raza cercului Mohr.11)aşa cum se poate scrie: tg2θ=dσ y dτ xy = τ xy 2σ t (3.determinat de aceste eforturi principale.Fig.11 Presupunem că unghiul format de fisură cu directia efortului principal σ 3 este astfel incât efortul σ b este maxim pentru orice combinaţie a stării de eforturi generată de aplicarea eforturilor principale σ1 şi σ 3 .corespunzător centrului fisurii eliptice.30) Considerând ca noua fisură apare atunci cănd efortul σ b .29) de unde se deduce: α==-mtg2θ (3. Ecuaţia acestei normale va fi: tgβ=dx dy (3.27) Deoarece din derivarea lui (3.21) se obtine: σ b m=2σ t =mτ xy α mτ xy 2σ t (3.3. depăşeşte rezistenţa la intindere limitată σ t este logic sa se presupună că va fi orientată după normala la acest contur. dusa prin punctul de tangenţa cu infaşuratoarea formeaza cu axa σ unghiul 2Φ (fig.

adică τ xy ≠ 0 .tg α → α .3.33) Atunci cand α → 0 .12 Dacă ambele eforturi principale sunt compresiuni atunci procesul de dezvoltare a microfisurilor se va opri după atingerea anumitor dimensiuni ce depind de raportul eforturilor principale (fig.12) Fig.dx=-a sin αdα şi dy=m a cos αdx (3.13). 49 .aşa că tinând seamă de (3. Astfel in acest caz noua fisură apare la capetele primei şi este orientata cu unghiul β=-2θ in raport cu direcţia acesteia şi pe masura dezvoltării sale tinde să capete o directie ce coincide cu cea a eforturilor aplicate(fig.34) De aici rezultă concluzia că dacă directia fisurii iniţiale nu corespunde cu direcţia unuia din eforturile principale. 3.35) (3. atunci şi θ ≠ 0 şi prin urmare β ≠ 0 .32) şi se obtine astfel : tgβ= tgα m α =-tg2θ m (3.30) rezultă: tgβ= sau β=-2θ (3.3.

36) Analizând această expresie se poate observa ca dacă marimea efortului σ1 intr –un moment oarecare atinge o valoare pentru care σ b =σ t şi incepe un proces de formare a unor noi fisuri sau mai exact un process de creştere a fisurilor existente. Atunci cînd σ1 şi σ 3 reprezintă întinderi sau cînd roca este foarte rezistentă şi nu este supusă unor solicitări este de aşteptat menţinerea formei.13 Atunci când directia fisurilor iniţiale coincide cu cea a eforturilor principale. Aceasta inseamna că noile fisuri vor apărea ca un fel de prelungiri a fisurilor iniţiale şi in acest caz in conformitate cu relaţia (3. atunci mărimea m se va micşora considerabil pe seama lungirii fisurilor ceea ce va conduce la o mărire considerabila a efortului σ b iar sistemul va progresa chiar dacă valoarea lui σ1 va fi micşorată. Intr-o rocă slaba sau foarte puternic solicitată ce conţine fisuri alungite este de aşteptat ca să se producă închiderea fisurilor înainte de rupere şi va trebuit ţinut seama de transmiterea eforturilor de la o margine a fisurii la cealaltă. In deducerea criteriului de rupere s-a presupus că microfisura îşi menţine forma pînă în momentul ruperii. In 50 . adică τ xy =0 şi σ y =σ1 obţinem θ=β=α=1.19): σb = 2σ y m = 2σ1 m (3. ca să inceapă un proces intens de creştere a fisurilor care conduce la rupere.Fig. 3. Cu alte cuvinte este suficient ca efortul σ1 sa atinga pentru un moment valoarea σ b .

14). a fost propusă de Mac Clintock şi Wels în 1962 a fost confirmată de cercetările experimentale a lui Hoek şi Bieniawski în 1956.3. 1 2 2 (3.14). Acest criteriu de cedare pentru rocile cu fisuri închise poate fi scris şi in funcţie de eforturile principale sub forma : 4σ t =[(σ1 -σ 3 )(1+μ ) ]-μ(σ1 +σ 3 ) unde μ este coeficientul de frecare între marginile fisurii. Mecanismul real de rupere a rocii nu este incă pe deplin cunoscut şi este posibil ca cedarea rocii sub acţiunea solicitărilor triaxiale să aibă loc prin forfecare în lungul fisurilor. S-a prepus ca să se considere drept criteriu de rupere în domeniul compresiunilor linia dreaptă definită de relaţia : τ xy =τ 0 +μσ y tangentă la parabola lui Griffith (fig. ce corectează teoria Iui Griffith pentru domeniul eforturilor principale de compresiune. Aceasta ipoteza.38) Fig. In mod convenţional se admite că parabola lui Griffith determină inceputul creşterii fisurilor adică inceputul dezvoltării microfisurilor existente in timp ce condiţia de rupere a rocii este determinată de linia dreaptă tangenta la această parabolă.acest caz posibilitatea de extindere a fisurii este determinată de condiţiile da frecare a marginilor în contact.37) (3.3. 3.(fig. a suprafeţelor de separaţie 51 .14 Se vede deci că utilizînd criteriul Griffith se ajunge la concluzii similare cu cele indicate de criteriile Mohr şi Coulomb-Navier pentru rocile rezistente.

Acest fapt poate explica orientarea anizotropă a rocilor ca şi discrepanţele ce se constata adesea între rezultatele încercărilor în laborator şi cele efectuate pe teren. De asemenea nu este admisă această înlocuire pentru rocile stîcncoase slabe chiar pentru mărimi reduse ale compresiunii laterale.37) nu esta constantă şi se modifică în funcţie de mărimea efortului normal.sau a planeler de sedimentare sau a fisurilor inguste cu orientări întâmplatoare dispuse în structura granulară a rocii. ţinînd seamă de lipsa unei relaţii analitice intre mărimile mai sus menţionate Hoek a propus relaţia empirică : 52 . 3. Fig. Dar dacă înlocuirea parabolei prin dreaptă este acceptabilă pentru compresiuni laterale reduse pentru valori mari ale efortului σ 2 poate conduce la erori însemnate.Trebuie remarcat însă că o astfel de separaţie netă între ruperea materialului prin cedarea casantă sau plastică nu este verosimilă. Folosind rezultatele experimentale obţinute pentru diferite temperaturi (t°C) Talobre a dedus două dependenţe liniare diferite.15 Teoria lai Hoek Tendinţa de a înlocui infăşurătoarea parabolică a cercurilor Mohr cu o dreaptă a apărut mereu şi este pe deplin justificată deoarece în acest fel s-ar simplifica în mod considerabil toate calculele inginereşti. Teoria lui Talobre Această teorie elaborată pe bazele teoriei lui Mohr pleacă de presupunerea că există în funcţie de mărimile eforturilor principale efective doua tipuri de ruperi ale rocii şi anume cea casantă şi cea plastică. Caracterul ruperii rocii este mult mai complicat şi fără îndoială că în toate cazurile există elemente de cedare casantă simultan cu cele de cedare plastică.Numeroase cercetări au arătat că valoarea lui μ din relaţia (3. una care ar corespunde ruperii casante şi alta celei plastice.

A şi b coeficientul şi exponentul pentru σ . Aceasta deoarece în cursul încercărilor rar se poate determina în mod precis valoarea unghiului de înclinare al suprafeţei de rupere.16 Din figura 3. In legătură cu aceasta de obicei este greu să se determine mărimile eforturilor σ x şi τ xy în timp ce mărimile eforturilor principale σ1 si σ3 se cunosc cu precizie. Trebuie remarcat că relaţia dintre τ max şi σ m astfel obţinută nu reprezintă înfâşurătoarea cercurilor Mohr ci o curbă avînd un caracter asemănător.16 unde sunt reprezentate rezultatele încercărilor efectuate pe probe de gresii din diferite continente se vede că deşi rezistenţa la compreeiune axiala a variat intr-o gamă largă (125 la 1758 daN ) toate punctele sint situate aproximativ pe linia dreaptă având ecuaţia: cm 2 53 .39) τ max = efortul tangenţial maxim. Considerarea acestor parametri în locul eforturilor τ xy . mărimi ce se stabilesc pe cale experimentală. şi σ m ce acţionează pe planul de rupere reprezintă o propunere foarte importantă a acestei teorii. Figura 3. în special datorită caracterului complex al dezvoltării fisurilor în diferitele stadii de încărcare a probei.τ max =τ maxo +Aσ b m σ1 -σ 3 2 (3. τ maxo -valoarea lui τ max pentru σ m =0.

de reprezentare spaţială σ1 . Se poate presupune ca pentru rocile izotrope suprafaţa de rezistenţă va avea o formă simetrică în raport cu diagonala σ1 =σ 2 =σ 3 a suprafeţei de rotaţie.σ 2 . Teoria lui Franklin Orice stare de efort poate fi caracterizată cu ajutorul celor trei eforturi principale şi ca atare în sistemul ortogonal. corespunzînd rezistenţei la solicitare monoaxială de compresiune sau intindere. sa poată fi obţinute pentru fiecare grupa determinată de roci stîncoase. Forma acestei suprafeţe a rezistenţei poate fi stabilită pe cale experimentală dar metodele curente de incercare dau posibilitatea obţinerii doar a unor puncte pe suprafaţa.17) 54 . sau la solicitare axial simetrică cînd doua din eforturile principale se menţin egale între ele (fig. Dacă se unesc toate punctele corespunzătoare ruperii rocii se obţine o suprafaţă a rezistenţei ce determină rezistenţa materialului considerat pentru diferite grupe de valori ale eforturilor principale.3.40) Este pe deplin posibil ca astfel de relaţii generalizatoare.17). (3. De regulă este mai comod ca astfel de relaţii sa aibă un caracter adimensional.τ max σ =0.85 σc σc unde σ c este rezistenţa la compresiune a gresiei. Indiferent de faptul că in prezent relaţiile astfel obţinute nu au încă o fundamentare teoretică este evident că valoarea lor practică este de necontestat.σ 3 corespunde unui punct. cînd unul din eforturile principale este nul. la stare plană de eforturi.3. care constituie criterii de rezistenţă.1+0. închisă în cadranul întinderilor şi deschisă în cadranul compresiunilor(fig. aşa cum de altfel este si cazul relaţiei (3.40).76( m )0.

43) (3.42) (3.17 Această suprafaţă de resiztentă intersectează axele de coordonate în puncte corespunzind rezistenţei la compresiune şi întindere axiala.Fig. Relaţia (3.B şi C sunt parametrii ce depind de tipul de rocă stîncoasă. Concluzii Din cele arătate mai înainte rezultă că nu este încă elaborată o teorie pe deplin satiafăcătoare pentru a explica ruperea materialelor casante.45) (3.In această situaţie se consideră potrivit a se recurge in practica de calcul încă la criterii empirice de felul celor a lui Mohr.47) unde A.41) (3.46) (3.In legătură cu aceste este necesar ca sa se aleagă un astfel de criteriu care sa exprime caracterul neliniar al legăturii dintre eforturile principale şi în acelaşi timp să poată fi utilizat cu uşurinţă în calculele inginereşti. 3.41) folosită mult în prezent reprezintă exprimarea criteriului Mohr-Coulomb. Hoek sau Franklin.Aşa cum arata insă încercările pe roci destul de rar apare o relaţie liniară între eforturile principale. 55 . Pentru descrierea analitica a acestai suprafeţe John Franklin a analizat următoarele şapte relaţii : σ 3 =A+Bσ1 c σ 3 =A+Bσ1 (3.44) -1 σ1 σ 3 =Aln(B+σ 2σ ) σ 3 -σ1 =A+BC σ 3 -σ1 =[A(σ 3 +σ1 )+B][(σ 3 +σ1 )+C] σ 3 -σ1 =A+B(σ 3 +σ1 ) σ 3 -σ1 =A(σ1 +σ 3 ) B c (3.

Trebuie ţinut seama că discontinuităţile şi suprafeţele slăbite finanţează în mod defavorabil capacitatea de rezistenţă a rocilor. Pericolul apare doar în cazul cand in zona periclitată din masiv se realizează un tunel. bazată pe teoria de rupere a lui Coulomb+Navier pot fi examinate condiţiile in care au loc ruperea in lungul unui plan slăbit. ce serveşte de pildă ca teren de fundaţie pentru un baraj de beton şi nu are posibilitatea deformatiei laterale libere nu poate să cedaze chiar dacă intr-un punct sau zonă restrînsă depăşeşte rezistenţa la rupere.4. In principiu aceste condiţii vor fi îndeplinite atunci cînd un plan slabit având o rezistenţă. Pentru majoritatea construcţiilor fundate pe stancă pericolul este reprezentat de tasările şi deplasările construcţiei capabile să provoace distrugerea parţială sau totală a lucrării. Efectul planelor slăbite asupra rezistenţei rocii Existenţa unui plan slăbit in interiorul rocii poate favoriza ruptura după acest plan. Trebuie avut în veedere că toate teoriile de rezistenţă descriu comportarea materialului sub încărcare pornind de la conceptul de rezistenţă în general si fac abstracţia da faptul ca masivul stâncos. starea de umiditate a materialului. o construcţie subterană sau cînd această zona poate aluneca pe o suprafaţă de separatia preexistentă.Trebuie insa remarcat că toate teoriile expuse mai sus au in vedere un material idealizat şi fac abstracţie de multitudinea de factori ce există totdeauna în condiţiile reale şi care adesea sunt determinaţi în comportarea rocilor supuse solicitărilor. Din acest punct de vedere rezistenţa terenului stîncos de fundare poate fi definită ca fiind efortul pentru care deplasarea tălpii sau bazei construcţiei conduce la distrugere. la forfecare mai redusă decît roca va fi paralel cu planul de forfecare maximă (fig. Numeroase cercetări din ultimii ani au arătat ca influenţa anizotropiei masivului stîncos are o influenţă hotărîtoare asupra rezistenţei sale ce depinde de direcţia efortului principal maxim în raport cu suprafaţele ce perturbă omogeneitatea . 3.3.a.Intr-adevăr nici una din aceste teorii nu ţine seamă de anizotropia masivului stancos. Cu ajutorul unei analize simple.18) 56 . temperatură ş.

18 Intr-un astfel de caz ruperea într-o rocă nu va fi niciodată posibilă fără ca să cedeze in prealabil planul slăbit.Fig. Pot fi imaginate diferite incercari în acest scop dar de obicei rezultatele obţinute nu sunt satisfacatoare. Estee dificil ca să se determine cu exactitate valorile parametrilor τ R şi μ s perfect reprezentative datorită ariei mici a suprafeţei. majoritatea rocilor rezistenţa τ R va fi cuprinsă intre jumătate si o treime din rezistenţa rocii intacte iar coeficientul de frecare se deduce cam la jumătate : τR ≈ τ0 μ . Pe baza a numeroase incercări s-a ajuns la concluzia că s. τ şi σ reprezentind eforturile de forfecare si normale pe suprafaţa iar μ s coeficientul de frecare la alunecare.49) (3. Mecanismul real de rupere în lungul unul plan slăbit este puţin diferit de cel al unei ruperi normale prin frecare şi poate fi adesea reprezentat ca o alunecare cu frecare intre două suprafeţe de rocă astfel că τs =μ sσ s .Dar mai apare în plus o oarecare rezistenţă la forfecare (τ R ) datorită rugozitatii rocilor în contact sau umpluturii din discontinuitate.48) chiar dacă se pot recolta carote din foraj deoarece acestea sunt degradate în timpul forării şi transportului şi nu sunt aşa că se obţine urmatoarea expresie pentru criteriul Coulomb-Navier: τs =τ R +μ s σ s =τ R +σ B tgΦ Probabilitatea ruperii in planul slăbit va fi afectata desigur de inclinarea relativă a sa in raport cu direcţia efortului principal maxim.Dacă această inclinare este β atunci eforturile in planul slăbit vor fi date de : 57 . care corespunde coeziunii. μ≈ 2 2 (3. 3.

σs = σ1 +σ3 σ1 -σ 3 cos2β 2 2 σ -σ τs = 1 3 sin2β 2 (3.rezistenţa la forfecare la deplasarea relativă a două suprafeţe netede . 3. Coulson efectându-se pe zece tipuri de roci cuprinzînd bazalt. Pentru plane slăbite de discontinuitate şi eforturi principale maxime după direcţie verticală valorile lui β limită sunt cuprinse de obicei între 45° şi 65° . σ s =σ max şi τs =τ max ruperea va avea loc în lungul planului slăbit iar daca β = 90° sau 0 .H. . In rocile cu structură laminara va exista o tendinţă de forfecare în planul de laminare şi o rezistenţă sporită în planul perpendicular. In această privinţă cercetarile lui J.1. Astfel dacă β = 45°. gresii. Ca urmare va exista o slăbire evidenta a rocii atunci cînd înclinarea anizotropică ( β ) în raport cu direcţia efortului principal maxim coincide cu direcţia efortului de forfecare maxim { β = 45°). In acest paragraf se examinează deplasările după suprafeţele plane adică acelea care nu conţin neregularităţi majore şi atare un loc sub eforturi de forfecare constante pentru aceleaşi eforturi normale. Intre aceate doua extreme va exista o valoare limita a lui determinata de nivelul eforturilor şi planele caracteristice peste care nu se va produce ruperea în planul slăbit.5 Cedarea rocilor fisurate 3. σ s =σ1 sau σ 3 . mărimea presiunilor normale şi rezistenţa rocii procesul da deplasare fie că va avea loc prin alunecarea pe asperităţile suprafeţelor de contact fie va conduce la despicarea discontinuităţii. Rezistenta la forfecare în lungul suprafeţelor de separatie plane Ia acest caz rezistenţa la forfecare depinde de următorii doi factori : .rezistenţa datorită rugozităţilor. granite. gneis şl dolomit pe probe avînd suprafeţele cu diferite rugozitaţi 58 .iar τs =0 şi deci nu se produce ruperea. calcare.51) valori care înlocuite în (3.50) (3.5. O analiza similară poate fi făcută şi pentru rocile cu anizotropie marcată. rezistenţa τ R eforturile σ1 şi σ 3 .49) conduc la un criteriu de rupere care ţine seamă de unghiul de frecare Φ s . In funcţie de geometria neregularitaţilor celor două suprafeţe în contact.

25° 33°.05 pentru un acelaşi tip de roca. 4 .) au unghiuri de frecare în jur de 30° (gresiilie . 10 .a.gresie (Berea)] (fig.In general valorile mai mici se obţin pentru rocile ce conţin mică (şisturi şi filite) sau minerale argiloase.calcar).argiliă. graniţe ş. este cuprins într-un domeniu relativ restrans μ=0.granit grosier.sablare) au arătat că valoarea finală a coeflcientului de frecare μ din relaţia : τ f =μσ=σtgΦ nu diferă cu mai mult de 0. 5 -gneis 6 . marmore -32°-36°) 59 . 2 – netezire 3 .bazalt. o .rezultate în urma metodei de preparare (1 .indreptare. 8 -calcar (Bedford). b .dolomit.52) Fig. dolomite.gresie (Navaho).polisare).5÷0. 9 .şlefuire.nivelare.9 şi este foarte puţin influenţat de faptul dacă roca aste uscată ( μ ) sau umedă( μ w ) (cu excepţia rocilor argiloase) sau de modul da pregătire al suprafeţei (a . Rocile stâncoase bogate la cuarţ şi feldspat (gresii. 2 .41). 7 . 4. roci carbonate-calcare. 3 granit fin. (3. 3.granitele 25°+40e.6.19 De asemenea coeficentul final de frecare pentru diferitele tipuri de rocă (1 .sablare.

54) 60 . Cu cît fisura este mai inchisă cu atît tendinţa de deschidere a fisurii este mai însemnata. finală de rupere în rocile stîncoase se caracterizează prin prezenta unor striatiuni umplute cu făină de rocă (fig.iar pămînturile 120-30°.2. ceea ce la randul său depinde de amplasarea deplasărilor din trecut.20 3.53) unde exponentul m caracterizează casanţa rocii Considerând ca rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor de pe marginile fisurii este σ z =200 daN 1 din rezistenţa la compresiune.cele cu conţinut bogat de mică 14-260. Factorul esenţial care determină deschiderea fisurii prin forfecare este rugozitatea şi eventuala împănare a pereţilor.3.adică cam 2 4 cm i=52o (1σ 10 ) 200 (3.5.In cazul fisurilor foarte deschise. rocile semi-stâncoase şi nestîncose cu conţinut bogat de minerale argiloaae 4°-14°. foarte ridicate. va fi dat de expresia i=i0 (1σ m ) σz (3.20). După cum arată numeroase cercetări suprafaţa.se obtine curba: . poate avea loc şi închiderea fisurii prin forfecare. In acest din urmă caz deschiderea fisurilor fiind parţial împiedicată are loc o crestere substanţială a rezistenţei la forfecare datorită creşterii bruşte a eforturilor normale.constituită din particule cu dimensiunile cuprinse între 0. 3. umpluta sau nu cu material afinat sa moale. efortul normal σ şi rezistenţa la zdrobire σ z a materialului din neregularităţile de pe pereţii fisurii. Deschiderea fisurilor rugoase prin forfecare este un fenomen important de care trebuie ţinut seama la analiza stabilităţii masivelor stîncoase şi la calculul ancorajelor. care este determinat de rugozitatea iniţială a fisurii i0 . In cazul existenţei unui efort normal σ unele neregularităţi ale pereţilor fisurii se vor distruge cu atit mai uşor cu cît este mai mică rezistenţa acestor asperităţi. Fig.1mm şi 1 μ .Deschiderea fisurilor prin forfecare In general orice distrugere a unui material conduce la o mărire da volum.chiar şi la cazul unor presiuni.gheisuri 18°-30°. Ca urmare deschiderea fisurii prin forfecare va depinde de unghiul de înclinare (ridicare) i.

56) (3.58) 61 . pentru determinarea ei este necesar să fie incercate probe recoltate direct din pereţii fisurii sau să se stabilească σ z în mod indirect prin măsuraraa durităţii rocii in imediata vecinătate a fisurii şi in masiv după ce in prealabil s-a stabilit corelaţia dintre duritatea şi rezistenţa la zdrobire. σz m .53 )rezulta : i0 = 1 σ (1. In mod analog se poate presupune că rezistenţa la forfecare a fisurilor rugoase va fi data de o expresie analoaga cu(3.Astfel tinand seama de expresia lui i (3.57) Tot din (3. Daca există date experimentale privind rezultatele unor incercari de forfecare pentru doua presiuni normale σ 1 şi σ 2 atunci valorile lui i0 şi σ z pot fi deduse prin calcul invers.z 2 i2 σ z -σ1 (3.55).Rezistenţa la forfecare a fisurilor cu neregularitaţi Cercetările privind dilatanţa nisipurilor indesate au arătat ca rezistenţa lor la forfecare va fi data de expresia: τ f =σtg(i+Φ) eforturilor de forfecare iar Φ unghiul de frecare dintre particule.55) unde i reprezintă unghiul mediu de deviere a particulelor in deplasare in raport cu direcţia de aplicare a este unghiul mediu de ridicare a neregularitaţii in raport cu direcţia generală de forfecare este rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor care datorita alterărilor reprezintă doar o fracţiune din cea la compresiune simplă .3.In vecinătatea careia se inscriu punctele corespunzătoare datelor experimentale.parametru ce caracterizează friabilitatea rocii care variază în limite restrînse în jurul valorii 10. 3.53) pentru cele două încercări rezultă : 10 i2 σ =1.5.)10 σz (3.2 i0 σz şi 10 i1 σ =1.1 i0 σz care prin imparţire dau: 10 i1 σ -σ =1.Astfel scriind relaţiile(3.53) rezulta: τ f =σ[tgio (1i0 σ m ) +Φ] σz unde (3.

σ z ) şi fisurii se poate scrie ecuatia rezistenţei fisurii cu neregularitaţi sub forma: τ f =σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3.De pildă figura 3. Fig.unde: i=arctg τf -Φ σ (3.21 in care sunt reprezentate unele incercari de forfecare pe suprafeţe de beton avand diferite rugozitaţi considerand Φ=36o şi σ z =σ c =500 daN .60) Atunci cand lipseşte unul dintre cei doi parametri necesari pentru a scrie această expresie este necesar ca să se recurgă la reprezentarea grafică τ f =f(σ) .21 62 . 3.59) Cunoscând parametrul geometric i0 si parametrii de rezistenţă (Φ. După cum se vede din figură se obţine o bună concordanţă intre teorie şi experiment cm 2 pentru toate valorile lui i0 cu exceptia lui i0 =45o .

Astfel ungniul i0 trebuia determinat pentru suprafaţa potenţială de rupere prin frecare. Extinderea valorilor locale ale rezistenţei la forfecarea discontinuităţilor de mare anvergură Această extindere este condiţionată de caracterul diferit al neregularităţilor pereţilor discontinuităţilor pe anumite porţiuni prezentand asperităţi de diferite ordine de mărime.4. datorită neregularităţilor.62) unde Φ este frecarea internă a materialului da umplutură iar c coeziunea sa. care poate trece în parte printre contactele stîncoase şi în parte prin materialul de umplutură. 3.Pentru acst motiv ramâne actuală problema aflării pe cale teoretică a rezistenţelor la forfecare in lungul unor discontinutăţi de mare anvergură.5. efectul coeziunii poate deveni ceva mai însemnat în fazele finale ale forfecării cand are loc cedarea contactelor rigide şi deplasarea se realizează. ca şi grosimea umpluturilor şi parametrii rezistenţei sale la forfecare.5.61) In această exprasie anumiţi parametri pot avea o semnificaţie putin diferită de cea arătată mai inainta. Astfel pentru barajul de la Bratsk s-a stabilit rezistenţa la forfecare a unei porţiuni da discontinuitate având in plan dimensiunile de 7x7 iar pentru fundaţia barajului de la Krasnoiarsk s-a incercat o portiune din masiv cu aria de 8 x 12 m. In cazul unei umpluturi avînd coeziunea o rezistenţa la forfeoare va fi: τ f =c+σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3. 63 . efectul acesteia din unrma este neglijabil de mic in cazul unor contacte stîncoase .Pentru a rezolva aceasta problemă s-a recurs mai întii la încercări la scară mare. Chiar dacă unghiurile reale de urcuş ale neregularitaţilor din pereţii discontinuităţii nu se modifică prin acoperirea acestora din urmă cu matarial moale de umplutură se micşorează numarul punctelor rigide de contact ceea ce conduce la micşorarea valorii unghiului i0 iar in cazul unei grosimi suficiente a umpluturii şl ieşirea neregularitaţilor din încleştare acestui unghi devine practic egal cu zero..5. în materialul de umplutură.3. Cu toate acestea scara acestor incercări ramane incă mică in raport cu cea a ariilor discontinuitaţilor ce sunt solicitate prin realizarea lucrărilor.61) se reduce la relaţia clasică a lui Coulomb: τ f =c+σtgΦ (3. Rezistenţa la forfecare a discontinuităţilor cu material de umplatură Prezenţa unei umpluturi în discontinuitate poate influenţa foarte mult rezistenţa sa la forfecare principalii factori determinaţi fiind existenţaa şi numarul unor contacte rigide. In acest caz forfecarea poate avea loc doar prin materialul moale de umplutura iar expresia (3.

63) -Pentru blocul 2. 64 . In cazul unor neregularitaţi a discontinuitaţii din punct de vedere geometric(ondulaţii) sau mecanic (rezistenţa neregularitaţilor pereţilor datorită alterarii diferite sau a umpluturii) rezistenţa la forfecare trebuie determinată prin diferenţierea porţiunilor omogene din acest punct de vedere.In această situaţie prin analogie cu cele arătate mai inainte rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σtg{i02 (1σ 10 σ ) +i 01[1 − ]10 +Φ} σ z2 (cos i 02 +sin i 02 ⋅ tgΦ) (3.FIGURA 3. Pentru blocul 3 rezistenţa la forfecare va fi determinată si de neregularitaţile la scară mai mare(ondulaţiile)care au un unghi de ridicare i02 in raport cu direcţia generală de forfecare şi care prezintă o rezistenţă la zdrobire σ z2 ≥ σ z1 .se pot distinge urmatoarele trei situaţii: -Pentru blocul 1.se poate considera că este vorba de o cedare in lungul unei suprafeţe rugoase plane iar rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σμ=σtgΦ i01 .in care discontinuitatea prezinta neregularitaţi având un unghi iniţial de ridicare (3. in funcţie de scara luată a in considerare. reprezentat de o porţiune redusa a discontinuitaţii.rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia : τ f =σtg[i01 (1σ 10 ) +Φ] σ z1 (3.22 Daca se analizeazădin acest punct de vedere discontinuitatea reprezentată in figura 3.65) In felul acesta se poate estima rezistenţa la forfecare a unei discontinuitaţi de orice extindere cu condiţia ca să se cunoască unghiurile de ridicare a neregularitaţilor de diferite ordine ca si rezistenţele lor de zdrobire precum si unghiul de frecare Φ .64) unde σ z1 este rezistenţa la zdrobire a neregularitaţilor din limita blocului 2.22 atunci.

1 Daca componenta tangentiala depaseste rezistenta la alunecare in planul fisurii. Fig. Aceasta duce la concentrarea tensiunilor în punctele de contact dintre proeminentele mari. acest proces se repeta in timp. ca urmare a deformarii continue a rocii. pe suprafata de contact dintre partea care tinde sa se deplaseze si partea stabila a masivului apare o componenta normala N si una tangentiala T (fig.l). pana la ocuparea unei noi pozitii de echilibru. foarte complex. 4. Acesta se deplaseaza din pozitia initiala intr-o noua pozitie in care stabilitatea este asigurată de rezistenta la alunecare pe care o opun diferitele proeminente ale rocii in planul de contact si care este mai mare decat forta tangentiala T. In continuare. Mecanismul producerii alunecarii unui masiv stincos. de-a lungul unei fisuri.Generalitati Existenta sectiunilor slabite si a fisurilor intrr-un masiv stincos poate cauza alunecarea blocurilor de deasupra sau chiar a masivului intreg sub actiunea greutatii proprii şi a sarcinilor exterioare.Daca insă dupa deplasarea succesiva.1. pana se ajunge la fisurarea si distrugerea lor.4. odata cu trecerea timpului. se explica în modul urmator: Sub actiunea greutatii proprii a masivului si a fortelor exterioare. masivul 65 .Capitolul 4 STABILITATEA VERSANTILOR STANCOSI 4. determinata de distrugerea progresivă a proeminentelor de pe suprafata de contact. atunci se strica echilibrul existent si începe deplasarea masivului de deasupra. Sub actiunea acestora. Alunecarea versantilor este de regula rezultatul unui proces de lunga durata si in general. avand loc o noua deplasare în trepte a masivului. In punctele in care are loc contactul dintre proeminentele rocii apar concentrari de eforturi. care depinde de marimea componentei normale. se produce ruperea proeminentelor secundare. de forma fisurii si de rezistenta materialului de umplutura al fisurii.

Pentru diferite conditii de umplere a fisurilor va exista un complex de combinatii in ceea ce priveşte valorile parametrilor c si f ce caracterizeaza coeziunea si frecarea in planul fisurii.2. este cea de consolidare a masivelor stancoase cu ajutorul unor ancore adanci. a regimului apei de infiltratie. In aceste conditii. nu se dispune de date suficient de sigure cu privire la rezistenta de alunecare de-a lungul fisurilor. 4. a fisuratiei masivului stancos. se iau diferite masuri asigurarea stabilitătii versantilor stancosi realizandu-se ziduri de sprijin. Aceasta masura contribuie la cresterea rezistentei la alunecare si la prevenirea deschiderii fisurilor care maresc permeabilitatea rocii. la cazul celor mai probabile combinatii ale parametrilor c şi f care intră in relatia liniara dintre eforturile τ si σ . in general.nu-si gaseşte o pozitie stabila. ancorare de diferite tipuri etc si urma-rindu-se.). Calculul stabilitatii versantilor stancosi Factorul principal care caracterizeaza capacitatea portanta si stabilitatea unui masiv stancos este starea lui de fisurare. Schema de calcul se stabileste in functie de conditiile geologice existente. ca masură practică. După cum se va arata. Dupa cum se va arata in continuare. precum si a parametrilor care caracterizeaza rezistenta la alunecare dupa planele diferitelor fisuri.a. presiunea apei de infiltratie etc. Problema se complica si mai mult prin faptul ca. larg raspandita in ultimii ani. In felul acesta. Intr-un masiv stancos exista totdeauna mai multe sisteme de fisuri. 66 . natura. de asemenea. se va produce distrugerea totala a proeminentelor si alunecarea masivului stancos. aratate mai sus si de parametrii corespunzatori ai versantului. prin studii de teren. care constituie sectiunile principale de slabire sau plane posibile de alunecare. Se mentioneaza importanta deosebita pe care o are determinarea. vor trebui examinate masurile adecvate pentru asigurarea stabilitatii necesare. reducerea fortelor cu acţiune defavorabila (sarcinle exterioare care actioneaza la suprafata masivului. Aceasta rezistenta depinde de o serie de factori ca latimea si forma fisurilor. Dacă coeficientul de siguranţă rezultat din calcule este mai mic decat cel admisbil. caracteristicile si distributia lor s. cu diferite directii si unghiuri de inclinare.caracterul agatarii dintre proeminentele din planul fisurii. prezenta unor materiale de umplutura in fisuri. calculul se reduce la determinarea celui mai mic coeficient de siguranta al stabilitătii la alunecare după suprafata critica sau mai multe suprafete. pretensionate. pentru aprecierea stabilitătii talusurilor stancoase nu sunt aplicablie metodele clasice de calcul folosite in Mecanica rocilor.

fisuri izolate mari . In cazul problemei plane. pentru coeficentul de siguranta se ia valoarea de 1. -forta de tensionare a ancorelor sau reactiunea de la diferite constructii de sustinere a versantului.2 cand se ia in considerare si efectul acesteia.Ca suprafete de alunecare pot fi diferitele sisteme de fisuri sau stratificatie. a starii versantilor si a urmarilor posibile ce ar rezulta din surparea lor.actionand in conditiile cele mai defavorabile pentru stabilitatea masivului.2. Valorile coeficentilor de siguranta se stabilesc in fiecare caz separat.. In mod obisnuit.Calculul stabilitatii se poate trata ca problema plana sau spatiala.5 in cazul cand nu actioneaza sarcina seismica si 1. Sarcinile care se iau in considerare in calculul stabilitatii versantilor stancosi sunt: -greutatea proprie a masivului stancos -sarcinile exterioare care actioneaza asupra versantului -presiunea hidrostatica a apei de infiltratie din fisuri -forta seismica.1.considerandu-se ca alunecarea are loc dupa o singura suprafata sau dupa mai multe. pe baza analizei datelor initiale ale schemelor de calcul. Calculele de stabilitate efectuate pentru fiecare sectiune in parte caracterizeaza impreuna stabilitatea versantului in ansamblu.a) 67 . dislocari tectonice etc. In cele ce urmeaza se vor analiza schemele de pierdere a stabilitatii prin: -alunecarea dupa un singur plan(fig 4.. Din diagrama de fisurare rezulta directiile sectiunilor de calcul care reprezinta suprafetele probabile de alunecare.1..sectiunile de calcul se stabilesc pe baza analizei diagramei de fisurare a masivului stancos.Ca suprafete periculoase de alunecare care pot fi considerate suprafetele fisurilor sistemelor principale sau cele dupa care este intrerupta continuitatea masivului.

relatia devine: kS = ∑ F = c∑ L +f ∑ N ∑T ∑T i i i i i (4. cand coeziunea si coeficentul de frecare sunt diferite pentru fiecare suprafata de alunecare.a.lungimea suprafetei de alunecare.4).3) obtinuta pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii egal cu unitatea. 68 .prin considerarea sectionarii blocurilor prin fisuri conjugate (alunecarea dupa suprafete in trepte)(fig.Fig. b-alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri -alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri.1) ∑c L + ∑f N ∑T i i i i i (4.coeficentul de siguranta al stabilitatii se determina cu formula: kS = unde: Fi .4.b) -alunecarea dupa doua plane cu pante diferite (fig 4.Din ecuatia (4.2. 4. calculul se face in ipoteza echilibrului limita al masivului. Scheme pentru calculul stabilitatii versantilor stancosi: a-alunecarea dupa planul unei singure fisuri.fortele de stabilitate Ti .fortele de alunecare f si c .4.1 Calculul stabilitatii masivului sectionat printr-o fisura sau un sistem de fisuri In verificarea posibilatii de alunecare a masivului dupa planul unei fisuri sau dupa planele unui sistem de fisuri(fig 4. Pentru cazul general.2) Daca nu se dispune de date sigure privind caracteristicile alunecarii pentru diferitele fisuri ale sistemului . folosind ecuatia: c∑ L i +f ∑ N i =∑ Ti (4.b).luand in considerare o fasie unitara de calcul.2.2.coeficentul de frecare si coeziune specifica pentru planul de alunecare L .3) se determina valorile critice ala parametrilor c (pentru f=0) si f (pentru c=0).2.

8 1 1. Valorile minime obtinute pentru coeficientul de siguranta se compara cu valoarea admisibila si in cazul cand k S <k a se calculeaza deficitul existent pentru forta de stabilitate a masivului: Q=k a ∑ T1 -∑ F1 d 1 3 (f.c) 4 2 1 d b 0 0.3)reprezinta conditia de echilibru limita.3).2 0.reprezentand functiile c=F1 (f) sau c=F2 (c) .3.4) 4. ce caracterizeaza fisurile din punctul de vedere al alunecarii.2 0.c) (4.6 0. valorile critice obtinute pentru parametrii c si f. incat punctul cu coordonatele (f .4 f Fig.4.3). 69 .6 0.c) sa se gaseasca la o distanta mai mare fata de originea axelor de coordonate decat înfasauratoarea. se poate trasa o înfasuratoare.8 f d 0 0.determina zona de stabilitate a masivului stancos. este necesar ca parametrii f si c.2 1.2.4 0.4.pentru valorile limita ale acestor parametric(fig 4.2 daN/cm 8 7 6 5 4 3 2 1 d 1 a 2 daN/cm d ks= 1 d 8 7 6 5 (f. Raportul d1 dintre distanţa acestui punct fata de origine si distanta de la origine la înfasuratoare. se pot aplica doua scheme de calcul si respectiv doua metode de calcul . care. sa fie de asa natura. Prin construirea de drepte pentru diferite scheme de calcul. Diagramele de echilibru limita: a – in cazul alunecarii dupa planul unei fisuri b – in cazul alunecarii dupa planele unui sistem de fisuri Cu aceste valori se construiesc diagramele de echilibru limita. determina valoarea coeficientului de siguranta al stabilitatii versantului.2 Calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua fisuri cu unghiuri de inclinare diferite Pentru verificarea stabilitatii la alunecare a masivului si dupa suprafetele a doua fisuri. delimitează zona de nestabilitate(fig. masurata pe d aceeasi directie. Pentru ca masivul stancos să fie stabil. impreuna cu axele de coordonate. Deoarece ecuatia (4.4 0. dintre care una cu panta mica si cealalta cu panta mare. unite printr-un segment de dreapta.

5). Fig. fie un plan arbitrar pentru care rezulta o valoare minima a coeficientului de siguranta al stabilitatii masivului (fig.In prima metoda.4.5) 70 .f 2 .c 2 .Coeficentul de stabilitate este dat de raportul dintre suma fortelor de alunecare rezultate pentru cele doua blocuri(fig.4) kS = unde: G1 . f1G1cosα1 +c1L1 +f 2 G 2 cosα 2 +c 2 L 2 G1sinα1 +G 2sinα 2 (4.4.coeficenti de frecare corespunzatori celor doua plane.L 2 . acestea diferind în functie de conditiile existente.4.G 2 . In acest plan. Ca plan de separare poate fi considerat fie unul din planele existente de intrerupere a continuitatii masivului. printr-un plan vertical care trece prin punctul de intersectie al celor doua suprafete de alunecare (fig. fortele de interactiune dintre cele doua blocuri se considera ca forte interioare ale masivului si ca urmare.lungimile planelor de alunecare c1 .4). de ele nu se tine seama in calcule.4. masivul care aluneca se imparte in doua blocuri. dintre care unul reazema pe un plan cu panta mare. In cea de a doua metoda masivul care aluneca se imparte doua blocuri care se gasesc în conditiile echilibrului limită. Trebuie de remarcat insă ca cele doua metode nu conduc la aceleasi rezultate.greutatile blocurilor care aluneca L1 .coeziunile corespunzatoare celor doua plane f1 .4. Schema pentru calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua plane de fisurare cu unghiuri de inclinare diferite Prima metoda analizeaza stabilitatea unui masiv constand din doua blocuri independente.

In cea de a doua metoda. Fig. paralel cu directia planului 2.in concordanta cu care se stabilesc valorile conventionale limita ale coeziunii (c) si ale unghiurilor de frecare ( ϕ ).Dupa cum se observa in aceasta metoda se realizeaza o compensare a deficitului pentru fortele de stabilitate dupa o suprafata de alunecare. egal ca marime cu produsul dintre coeziunea conventionala c 2 si lungimea suprafetei de alunecare L 2 .prin intocmirea de diagrame ca in figura 4.Calculul analitic prin aceasta metoda cuprinde mai multe etape si este laborios Calculul poate fi efectuat si grafic.3.prin construirea poligonului fortelor.5) fortele care actioneaza asupra celor doua blocuri ale masivului. Pentru aceasta se impun diferite valori pentru unghiul ψ (la intervale de la 10o pana la 15o ) si pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii k. cu o parte din fortele corespunzatoare celei de-a doua suprafate.Daca se cunosc valorile coeziunii si ale unghiului de frecare . Cunoscand (fig.respective de unghiul pe care il formeaza acesta cu verticala si de rezistenta la alunecare dupa acest plan. este 71 . L 3 .5 Procedeul grafic de calcul al stabilitatii versantilor Din punctul B.Pentru inchiderea poligonului fortelor al blocului superior . In continuare .4.se ia un punct arbitrar A. nu este necesar sa se impuna o valoare pentru k.5.din punctul D se construieste vetorul DE egal cu c 3 .separate printr-un plan ce formeaza cu verticala unghiului ψ . se duce vectorul BD. se in considerare intercatiunea dintre cele doua blocuri care se gasesc in stare de echilibru limita si deci valoarea coeficentului de siguranta al stabilitatii este functie de directia planului de separatie al blocurilor. din care se duce vectorul AB reprezentand ca marime si directie forta G 2 .

masivul nu este stabil. dupa cum se arată în figura 4. In legătura cu calculul stabilitatii versanatilor este necesar sa se precizeze ca cele doua plane de alunecare. Executînd o serie de astfel de constructii grafice. egal ca marime cu forţa c1L1 . Daca forta Q este dirijata în sensul alunecarii (fig. practic. Cum insa in calcule valoarea coeficientului de siguranta k a fost luata arbitrar. Perpendiculara dusa din punctul F la această dreapta determina valoarea minima necesara pentru forta Q.dar au directii cunoscute.In acest timp. masivul este stabil. De asemenea. In cazul în care este dirijata în sens invers alunecarii (fig. precum si la cel de al treilea plan. ca forte componente. nu trebuie considerate de aceeasi importanta in procesul pierderii stabilitatii versantului. determinate de unghiurile de frecare conventionale ϕ2 şi ϕ3 .in roca incep sa apara deformatii.iar din punctul A o paralela la direcţia de actiune a reactiunii .4. din care unul cu panta mai mica si al doilea ca panta mare. de închidere a poligonului. Din punctul D se duce vectorul DH. R 2 la intersectia lor se obtine punctul F care determina marimea reactiunilor. asa cum se face in prima metoda de calcul.raportul fortelor ce actioneaza asupra planului cu inclinare mai mica poate fi inca destul de departe de cel limita.5.4.b). care nu sunt cunoscute ca marime. Deoarece blocul stancos nu este un corp absolut rigid. Ducand din punctul E o paralela la directia de actiune a reactiunii R 3 . Forta Q reprezinta forta necesara de sustinere a masivului pentru coeficientul de siguranta impus si pentru unghiul ψ considerat in calcule si se realizeaza prin ancorare sau sprijiniri. si fortele ce actioneaza pe planul de separare a blocurilor ( R 3 si c 3L 3 ).b. reprezentand forta G1 iar din punctul H .cand fortele ce actioneaza asupra lui ajung in starea de echilibru limita. Dupa aceasta se construieste poligonul fortelor pentru blocul inferior. se poate determina valoarea minima a coeficientului de siguranta.vectorul HK. Daca stabilitatea masivului studiat este caracterizata de coeficientul de siguranta admis in calcule. figurati in poligonul construit pentru blocul superior (punctele F-E-D). cum se considera in cea de a doua metoda. deplasari si mici distrugeri in punctele de contact 72 . poate să nu treacă prin puntul F. atunci dreapta dusa din punctul K. Deoarece acest poligon trebuie sa cuprinda. se incepe construirea cu vectorii acestor forte.5. la atingerea conditiilor echilibrului limita pe planul abrupt .5.necesar sa se construiasca vectorii reactiunilor R 2 si R 3 . pentru cel mai defavorabil unghi ψ . dreapta paralela la direcţia reactiunii R1 . Procesul de pierdere a stabilitatii masivului incepe cu planul mai abrupt. paralel cu directia de actiune a reacţiunii R1 . trebuie să treaca prin punctul F si astfel sa închida poligonul fortelor. nu exista situatii in care starea de echilibru limita sa apara in acelasi timp pe ambele plane.c).

6) Forta transmisa blocului superior blocului inferior. ceea ce conduce la redistribuirea tensiunilor in bloc .care se opune deplasarii blocului superior.Descompunand aceasta forta intr-o componenta normala ( N S ) si un paralela (TS ) la planul de alunecare al blocului inferior.6). cu panta mai mica. Avand in vedere evolutia procesului de aparitie a conditiilor de echilibru limita si de pierdere a stabilitatii blocurilor.se va putea scrie urmatoarea expresie pentru 73 . in calculul stabilitatii versantului se considero S=0.devine egala cu (fig. prin transmiterea sarcinii suplimentare asupra celuilalt plan .6.dupa directia deplasarii posibile a blocului superior(fig 4. (4.desi masivul este inca stabil datorita capacitatii portante a fisurii cu inclinare mai mica fata de orizontala. Fig 4.7) Este evident ca in toate cazurile cand valoarea obtinuta pentru forta S este egala cu zero sau este Valoarea pozitiva rezultata pentru forta S se aplica blocului inferior.separate de masivul stancos principal prin doua fisur.Schema de calcul a stabilitatii versantului stancos in conditiile de echilibru limita In acesta schema se admite ca echilibrul limita pe planul cu inclinare mare este deranjat si ca urmare coeziunea in acest plan este anulata. este indicat sa se analizeze si urmatoarea schema de calcul.va fi determinata de diferenta dintre forta de alunecare T2 si de frecare F2 : S = T2 − F2 = G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) negativa.4.prezentata in continuare.ale acestui plan.6): F2 = N 2tgϕ2 (4.iar forta limita de mentinere a stabilitatii.Astfel se pot observa adeseori masive stancoase la care fisurile cu panta mare incep sa se deschida.cand forta de stabilitate pentru planul cu inclinare mare devine insuficienta.

coeficentul de siguranta al stabilitatii versantului: kS = c1L1 +N1tgϕ1 + N Stgϕ1 T1 +TS c1L1 +tgϕ1[G1 cos α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos ϕ2 )sin(α 2 − α1 )] G1 sin α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) cos(α 2 − α1 ) (4.8)

Introducand expresiile fortelor in relatia (4.8) se obtine: kS = (4.9)

In aprecierea stabilitatii unui versant trebuie sa se aiba in vedere ca in afara unghiurilor de inclinare ale suprafetelor de alunecare,asupra valorii coeficentului de siguranta al stabilitatii influenteaza in mare masura distanta la care se gaseste planul cu inclinare mare fata de suprafata versantului , forma acesteia,inaltimea versantului si caracteristicile rezistentei la deplasare dupa suprafetele de alunecare. In fig.4.7 se prezinta diagrama coeficentilor de siguranta calculati pentru cazul alunecarii unui versant dupa doua sisteme de plane( α1 =25o si α 2 =65o ),in care valoarea coeficentului k S este raportata la punctul de intersectie al planelor de alunecare considerate. Din aceasta diagrama rezulta ca stabilitatea versantilor se micsoreaza o data cu cresterea inaltimii lor .De asemenea,se observa influenta pe care o au bermele,schimbarile de panta si diferitele neregularitati de la suprafata versantului,determinand o ondulatie a liniilir de egal coeficent de siguranta.

Fig.4.7.Diagrama diferitilor coeficenti de siguranta ai stabilitatii unui versant stancos cu doua sisteme de plane de fisurare. 74

In calculele de verificare a stabilitatii versantilor stancosi se folosesc in prezent si diferite programe de calcul, care cresc considerabil pasibilitatile de analiza a schemelor posibile de alunecare. De asemenea,in numeroase situatii se fac verificari experimentale,in laborator,pe modele la scara redusa.

4.3. Consolidarea versantilor stancosi
Masurile principale de protectie si prevenire a pierderii stabilitatii unui versant stancos,aplicate in practica,sunt: 1.indepartarea totala sau partiala a masivului nestabil si executia unor berme; 2. consolodarea masivului stancos nestabil cu ajutorul unor ancore. 3. consolidarea versantului cu ajutorul unor ziduri de sprijin sau al unor contraforti, pentru mentinerea masivului in pozitia existenta. Paralel cu executia acestor lucrari, trebuie luate masuri pentru a se preveni patrunderea apei de la suprafata sau a apei subterane in fisurile dupa care poate avea loc alunecarea masivului in acest scop asigurandu-se drenarea versantului. De asemenea, in unele cazuri se recomanda cimentarea fisurilor. Aceasta masura trebuie aplicata insa cu multa prudenta, deoarece prin crearea unei presiuni suplimentare la injectarea suspensiei de ciment in fisura, se poate mari pericolul de alunecare. In afara de aceasta, cimentarea fisurilor conduce la o crestere importanta a rezistentei la alunecare numai in unele cazuri. Consolidarea cu ancore consta in folosirea unor tije sau cabluri fixate la capat in partea stabila a masivului stancos. Distanta dintre ancore si adancimea lor de asezare se stabilesc în functie de caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor si de capacitatea portanta a ancorei. Foarte importanta la acest tip de consolidare este stabilirea corecta a adincimii de asezare în roca a ancorei, care trebuie sa fie mai mare decat grosimea rocii slabite. Consolidarea unui versant nestabil cu ajutorul ancorelor este prezentată în fig.4.8. Ancorele se folosesc la consolidarea rocilor cu stabilitate mica, alcatuite din blocuri sau avand o structura sistoasa. Consolidarea versantilor cu ajutorul cablurilor flexibile se aplica in cazul rocilor prezentand fisuri de origine tectonica cu orientare nefavorabila (fig.4.9). Daca roca este foarte fisurata, in afara de consolidarea ei prin ancore se face suplimentar si injectarea ei cu suspensie de ciment. De asemenea, in cazul cand roca este farimitata la suprafata, se fixeaza de ancore o plasa metalica pentru retinerea pietrelor marunte. Zidurile de sprijin se folosesc pentru consolidarea rocilor oare prezintă fisuri de origine tectonica cu inclinare in directia versantului. Pentru sprijinirea unor porţiuni izolate de roca nestabila, ca fisuratie slaba, este indicata folosirea contrafortilor (fig 4.10) 75

In fig 4.11 se prezinta alcatuirea si modul de prindere in roca pentru doua tipuri de ancore, care se folosesc atat pentru consolodarea unor versanti,cat si pentru sustinerea unor excavatii subterane(galerii, puturi, centrale hidroelectrice).

Fig. 4.8. Consolidarea versantului cu ancore

76

Dupa introducerea in foraj a capatului despicat care poarta pana. 3 – galerii de acces pentru instalarea si fixarea cablurilor. 4 – galaerii de acces la penele de beton armat. prevazuta cu o pana metalica.11.9 Consolidarea masivului nestabil cu ajutorul cablurilor: 1 –cabluri de otel.4.se bate ancora cu ciocanul pneumatic.Fig. 5-fisuri de origine tectonica Fig. apasand pe cele doua brate despicate. iar pana.10. 2 – pene de betn armat. le departeaza si le 77 .4.Consolidarea versantilor cu ajutorul contrafortilor si ancorelor Ancora cu pana(fig 4.a) are la capatul care se introduce in gaura forata o despicatura.

Modul de prindere a ancorei in roca: a– prindere punctiforma(ancora cu pana) 1 – ancora. Fig. 3 – colier sudat Se folosesc si alte tipuri de ancore pretensionate. Ancorele betonate(fig.dispuse in 78 .care ramane in exterior . 3 – piulita.11.12 se prezinta masurile pentru consolidarea taluzului excavatiei pentru fundatia centralei hidroeletrice Regua(Portugalia). b – prindere continua (ancora betonata) 1 – bara de otel cu profil periodic.4. aplicata pe suprafata rocii. cu care se strange o placa de otel.11. Tija realizeaza astfel legarea pachetului de roci pe care il strabate . Ele se executa din bare de otel cu profil periodic.4. Acestea sunt ancore active. iar pachetul de roci strabatut de ancora este precomprimat. ancora este tensionata. 2 – mortar. 2 – pana. In fig 4.realizand astfel o prindere punctiforma a tijei in roca. se introduce o piulita . Precomprimarea rocilor trebuie sa se realizeze dupa o directie cat mai apropiata de normala la planele de stratificatie.Inainte de excavare.cu diverse sisteme de prindere in roca. pe toata lungimea sa.Ele se realizeaza si in alte variante.prin efectul de precomprimare pe care il produc.preseaza in peretii gaurii. s-au forat puturi inclinate (4). In continuare.Rezistenta la smulgere este asigurata de aderenta dintre mortar si bara.Prin stangerea piulitei.b)se fixeaza in gaura forata cu mortar de ciment. Aceste ancore sunt pasive. pe capatul filetat al ancorei.

2.12. cu diametrul de 120 mm.s-au prevazut ancore pasive scurte(6). Fig. injectii de cimentare(5) protectie cu sprit-beton armat si drenuri(7) pentru reducerea presiunii de infiltratie.conturul excavatiei. 3.drenuri 8.trepte provizorii 4.4.suprafata initiala a terenului.zona cimentata 6.tuburi perforate 5.puternic solicitate.prin care s-a injectat mortar de ciment.ale barajelor in arc) 79 .ancore pasive 7. In afara acestora .sah. S-a realizat astfel un sistem de ancorare cu bare dispuse asemanator cu radacinile plantelor.Taluzul excavatiei pentru CHE Regua(Portugalia) 1.protectie cu sprit beton Probleme speciale apar la consolidarea unor versanti stancosi supusi la incarcari transmise de diferite constructii(de exemplu zonele de reazem. In acestea s-au introdus tuburi perforate cu diametrul de 100mm si grosimea peretelui de 10 mm.

1.5. eforturile unitare circumferentiale σ θ si σ θ + σ r si σ r + δσ θ dθ . prin aplicarea teoriei elasticitatii plane. In cazul sectiunii circulare. iar normal la sectiunile cilindrice. normal la suprafetele inelare cuprinse in plane verticale.1.5.1. starea de tensiuni in jurul acesteia se modifica fata de cea existenta in masivul intact. un element de volum delimitat de suprafetele cilindrice de raza r respectiv (r+dr) si de doua plane radiale formand intre ele unghiul dθ (fig. eforturile radiale δθ δσ r dr . Fig. Sectiuni circulare Prin executia unei excavatii intr-un masiv de roci. forma folosita frecvent la galeriile hidrotehnice. Problema distributiei tensiunilor a fost studiata de catre multi cercetatori care. in coordonate polare 80 . s-au obtinut diferitele relatii de calcul al eforturilor unitare σ r . eforturile unitare longitudinale σ l (fig. normal la suprafetele radiale. 5. Prin folosirea teoriilor din elasticitatea plana. Daca se considera in jurul unei excavatii de forma circulara. δr dupa axa excavatiei.Starea de tensiuni in jurul unei excavatii. actioneaza.5. din actiunea presiunii rocii. au stabilit relatii pentru determinarea starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. mai usor. studiul starii de tensiuni in masivul de roci se poate face. atunci asupra elementului respectiv actioneaza.1. Starea de tensiuni in jurul escavatiilor orizontale.Capitolul 5 STAREA DE TENSIUNI IN JURUL LUCRARILOR SUBTERANE NESUSTINUTE 5.De asemenea. elastic si izotrop. in planul sectiunilor elementului actioneaza si eforturile unitare tangentiale τ (fig. executate intr-un masiv de roci considerat omogen.2). in coordonate polare.5.1).σθ si τ .1) In afara eforurilor unitare normale.

τ -efortul unitar tangential. σ θ -efortul unitar circumferential. in jurul excavatiei de sectiune circulara.⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ +σ ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σ θ = z x ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ − z x ⎢1 + 3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= z x ⎢1 − 2 ⎜ ⎟ − 3 ⎜ ⎟ ⎥ sin 2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. in masivul de roci intact(neatacat prin lucrari subterane) a-raza excavatiei r.Fig. 2 2 4 σ z +σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ z -σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1. σ l -efortul unitar longitudinal (dupa directia paralele cu axa excavatiei) σ z -efortul unitar vertical si σ x -efortul unitar orizontal in dreptul axei excavatiei. Starea plana de tensiuni in jurul unei excavatii de forma circulara.distanta punctului considerat in masiv . in coordonate polare. in raport cu centrul excavatiei 81 .1) 2 ⎡ ⎤ ⎛a⎞ σ l =μ(σ r +σθ )=μ ⎢ (σ z +σ x )+2(σ z -σ x ) ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ ⎝r⎠ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ in care: σ r -efortul unitar radial.5.2. in practica se folosesc mult relatiile pentru eforturi unitare stabilite de Kirsch. Pentru determinarea starii de tensiuni intr-un masiv de roci.

eforturile pe conturul excavatiei(r=a) sunt: σ r =0 σ θ =σ z +σ x +2(σ z -σ x )cos2θ τ=0 σ l = μ ⎡( σ z + σ x ) + 2 ( σ z -σ x ) cos 2θ ⎤ ⎣ ⎦ σ r =0 σ θ =p τ=0 σl = m m-2 +2p cos2θ m-1 m-1 (5. μ Facand inlocuirile in formulele lui Kirsch.θ -unghiul polar fata de verticala μ -coeficentul lui Poisson In relatiile de mai sus. Conform acestor relatii .4) . Expresiile acestora. μ 1 p p= 1-μ m-1 1 este constanta lui Poisson. sau (5.2) Relatiile lui Kirsch. la adancimea H la care este executata excavatia.3) m−2 p⎡ m ⎤ ⎢ m-1 + 2 m − 1 cos 2θ ⎥ m⎣ ⎦ 82 . raza r si unghiul θ . conform cap. se obtine: 2 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1. iar σ x este egal cu presiunea orizontala a rocii.a .⎜ ⎟ ⎥ ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σθ = ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1+3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= ⎢1+2 ⎜ ⎟ -3 ⎜ ⎟ ⎥ sin2θ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ 2 ⎤ σ r +σθ p ⎡ m m-2 ⎛ a ⎞ σl = = ⎢ +2 ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ m m ⎢ m-1 m-1 ⎝ r ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. 2 sunt: σ z =p=γ a H σx = unde m= . fata de cele stabilite de alti autori(Schmied s.) prezinta avantajul ca permit determinarea cu usurinta a eforturilor unitare in functie de coordonatele polare ale punctului. σ z este egal cu presiunea verticala p a rocii in masivul nederanjat.

m-1 valoarea totdeauna pozitiva (compresiune)pentru m ≥ 2 . date de formulele din cap. 2. practic. σ θ =m-4 p.5. Dupa Schmied. Dupa cum se observa din (5. depasind eforturile initiale existente in masivul nederanjat. la o distanta mare de lucrare. la tavanul si la vatra excavatiilor cu sectiune circulara.greutatea specifica aparenta a rocii m 2 (m-1)E γ a (m+1)(m-2)H (5. m-1 fiind deci de intindere pentru m>4 si de compresiune pentru m<4. apar eforturi de intindere care pot produce fisurarea rocii. intinderea zonei in care se manifesta influenta excavatiei asupra distributia tensiunilor din masivul de roca are raza: R=επ unde: a – raza excavatiei E – modulul de elasticitate al rocii γ a .0 (dupa directia orizontala). Rezulta astfel ca .Valorile eforturilor unitare circumferentiale σ θ pe conturul excavatiei.4). care sunt cele mai importante din punct de vedere practic. iar eforturile unitare radiale σ r cresc.2) rezulta ca odata cu cresterea distantei r. Ca urmare . Din relatiile(5. eforturile unitare circumferentiale σ θ scad. tinzand catre valorile tensiunilor din masivul nederanjat de lucrarea subterana. in apropierea conturului excavatiei eforturile unitare circumferentiale si longitudinale cresc.3 prin curbele continue 83 . distributia tensiunilor in masiv. pentru θ=90o (dupa directia verticala). care depind de greutatea stratului de roca de deasupra. existenta excavatiei nu influenteaza.5) H – adancimea excavatiei de la suprafata terenului m – constanta lui Poisson Distributia pe orizontala ( θ=0 ) a eforturilor unitare σ θ si σ r in masiv e reprezentata in fig. σθ = 3m-4 p. au valorile: pentru θ .

pentru determinarea starii de tensiuni din masiv in jurul unei excavatii orizontale de sectiune circulara.avand de obicei forma eliptica. iar forma finala a curbelor eforturilor unitare din masiv va fi cea reprezentata prin linii intrerupte(fig.Fig. in jurul excavatiei.5.3).3. Ca o consecinta a descarcarii partiale a conturului excavatiei . valorile maxime ale eforturilor circumferentiale se deplaseaza in interiorul masivului. in relatiile(5. poate sa apara un proces de fisurare si de deformare plastica.5. formandu-se in jurul excavatiei un asa zis “inel de mare presiune”. in unele zone.1) se vor considera 84 . Aceasta zona este denumita de descarcare sau destindere. Intrucat rezistenta rocii poate fi mai mica decat eforturile unitare circumferentiale.Roca cuprinsa intre inelul de mare presiune si conturul excavatiei se gaseste in stare deranjata(de fisurare). In ipoteza repartitiei hidrostatice a presiunii p a rocilor. De aceea se produce o redistribuire a tensiunilor in jurul excavatiei. Variatia tensiunilor radiale si circumferentiale in masivul stancos in care s-a executat o excavatie de sectiune circulara Aceasta distributie a tensiunilor este valabila in cazul unor roci perfect elastice si rezistente.

2). se pot calcula eforturile unitare principale normale ( σ1si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) . se obtin formulele eforturilor unitare intr-un masiv nederanjat. efortul tangential τ fiind nul. folosind formulele cunoscute din Rezistenta materialelor: p m-1 (5. Daca in relatiile (5. iar efortul σ r cu cel orizontal din masivul nederanjat: σ θ =σ z =p σ r =σ x = τ=0 In acest caz.σ θ si τ dintr-un punct al masivului situat in jurul unei excavatii de forma circulara. dupa orice directie.2 ⎟ ⎝ r ⎠ ⎛ a2 ⎞ σ θ =p ⎜ 1+ 2 ⎟ ⎝ r ⎠ τ=0 σl = σ r +σθ =p 2 (5.8) 85 . iar H este adancimea excavatiei de la nivelul terenului. m=2. Pentru θ=0 efortul unitar σ θ devine egal cu efortul vertical. rezultand astfel urmatoarele formule simplificate de calcul al eforturilor unitare: ⎛ a2 ⎞ σ x =p ⎜ 1. exprimate in coordonate polare: σr = p [ m-(m-2)cos2θ ] 2(m-1) p σθ = [ m+(m-2)cos2θ] 2(m-1) p m-2 τ= sin2θ 2 m-1 p σl = m-1 (5. cele doua eforturi normale reprezinta eforturile principale.σ x =σ z =p si respectiv in relatiile (5.6) in care: p=γ a H . In functie de eforturile σ r .7) Aceste formule permit determinarea eforturilor unitare pentru un semiplan.2)se considerea a=0.

Aceasta cifra poarta denumirea de coeficent de concentrare a tensiunilor.5.5.2 = σ r +σ θ 1 2 ± ( σ r -σθ ) +4τ 2 2 2 1 2 τ max = ( σ x -σθ ) +4τ 2 2 (5.σ1. in 86 .Pe aceste curbe este trecuta cate o cifra care indica raportul dintre marimea tensiunii in punctul dat.25 din presiunea litostatica verticala.In cazul acestei valori a lui mθ conform formulei σ x = presiunea litostatica orizontala este egala cu 0. 1 p. m-1 Fig.9) Calculand valorile tensiunilor principale.4.4). dupa executia lucrarii subterane si marimea tensiunii din acelasi punct . Repartitia tensiunilor principale normale σ 1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Fiecare din curbe reprezinta locul geometric al punctelor in care eforturile unitare principale au aceleasi valori. P. in masivul nederanjat( p=γ a H ).Kuhn a trasat izocurbele acestora in jurul unei excavatii circulare pentru m=5(fig.Curbele din jumatatea superioara a figurii reprezinta punctele cu aceeasi tensiune principala maxima σ1 .

se poate stabili adancimea pana la care pot fi executate in diferite roci. iar cele din jumatatea inferioara . punctele cu aceeasi tensiune principala minima σ 2 . galerii circulare. Din fig. 5. se pot stabili zonele in care pot sa apara fisuri si desprinderi de roca din peretii si tavanul excavatiei. 87 . In unele cazuri insa. iar in tavan si vatra iau nastere tensiuni de intindere. Pentru aceeasi valoare a lui m.functie de presiunea litostatica verticala p=γ a H . Fig. in functie de presiunea orizontala 1 p=0. efortul unitar principal σ1 atingand valoarea de 2.4 rezulta ca in peretii galeriei se produc concentrari ale tensiunilor de compresiune.5.5 Repartitia tensiunilor tangentiale τmax in jurul munei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Cunoscand distributia tensiunilor in jurul excavatiilor circulare si determinand.25p m-1 Cunoascand distributia eforturilor unitare principale in jurul lucrarii. efortul unitar σ 2 avand valoarea maxima de -0.5). rezistentele de rupere la compresiune si intindere a rocilor. la care rocile rezista mai putin decat in cazul compresiunii. s-au calculat eforturile unitare tangentiale τ si s-au trasat izocurbele respective (fig. prin incercari de laborator. se pot produce concentrari periculoase si ale tensiunilor de compresiune.25p. Tensiunile cele mai periculoase pentru siguranta lucrarii sunt cele de intindere.5. fara a fi necesare sprijiniri.75p.

Greenspan a dat o rezolvare generala problemei privind stabilirea tensiunilor pe conturul excavatiilor. sunt cele referitoare la σ θ pe conturul lucrarii nesustinute. Distributia tensiunilor in jurul galeriilor de diferite forme se poate determina analitic . care actioneaza directiile axelor de simetrie ale profilului. In deducerea relatiilor de calcul al tensiunilor.σ z si τ din masivul nederanjat . prin aplicarea metodelor fotoelasticitatii. In relatiile stabilite in coordonate polare de Greenspan. Greenspan considera conturul excavatiei determinat de o curba inchisa. sau experimental. tensiunile de pe contur sunt exprimate prin tensiunile σ x .5.unghiul polar fata de axa x (fig.5. ceea ce determina concentrari suplimentare ale tensiunilor in comparatie cu conturul proiectat si anume intrandurile (supralargirile) produc o crestere a tensiunilor. care se refera la sectiuni eliptice. elastice si izotrope.10) in care p. simetrica in raport cu axele de coordonate.6). in special cand se tine seama de faptul ca perimetrul real al lucrarilor subterane este neregulat . Exista mai multe metode analitice de calcul a tensiunilor in jurul excavatiilor de diferite forme. q si r sunt parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei.2 Starea de tensiuni in jurul excavatiilor de alte forme Studiul starii de tensiuni in cazul altor forme de profile de galerii decat cele circulare este mult mai complicat . dintre care se pot cita cea lui Poschl. in ipoteza ca rocile sunt omogene.Profilul unei excavatii 88 . care intereseaza in mod deosebit .1. indiferent de forma lor. pe modele. a carei forma poate fi exprimata prin urmatoarele ecuatii parametrice: x=p cosβ+rcos 3β z=q sinβ-r sin 3β (5. a lui Hank pentru cele parabolice si a lui Heller pentru cele dreptunghiulare. Relatiile de calcul al tensiunilor .6. Aceste metode sunt insa destul de laborioase. iar β . z a o x b ß z x Figura 5. iesindurile –o miscorare a tensiunilor.

relatiile generale obtinute de Greenspan se simplifica . C.In conditiile starii plane de tensiuni si cand eforturile unitare din masivul nederanjat dupa directia axelor de simetrie ale profilului sunt eforturi principale ( τ=0 ) . E.tensiunile principale in masivul nederanjat. B. care actioneaza dupa axele de simetrie ale profilului. D. G –coeficenti care depind de parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei si care au expresiile: A=(p-q)(p+q-6r) B=-6r(p+q) C=q 2 +6rp+9r 2 ⎡ 2q(p+q-6r) ⎤ D=(p+q) ⎢(p-q)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2q(p+q) ⎤ E=(q-3r) ⎢( q+3r ) p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q-6r) ⎤ F=(p+q) ⎢(p-q)p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q) ⎤ G=(q-3r) ⎢(q+3r)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ 89 . σ x si σ z . 1-μ 1-μ m-1 A. rezultand pentru tensiunea σ θ de pe conturul excavatiei o formula usor de folosit . F. σ z =γ a H si σ x = μ μ 1 ⋅ σz = ⋅ γ a H= ⋅ γaH . valabila pentru orice forma de sectiune: σθ in care: ( D σ x +Fσ z ) sin 2β+Eσ x +Gσ z = Asin 2β+Bcos 2 2β+C (5.11) β .unghiul polar fata de axa x.

Calculul eforturilor unitare σ θ dupa diferite directii.1 3.867 0 1.68 0.92 0.19 -0.1 Parametri sectiunii Forma conturului excavatiei 1.133 -3.Oval cu raportul a 1 axelor = b 2 4. care permite stabilirea zonelor in care apar eforturi de intindere din actiunea presiunii rocii.1 se dau valorile coeficentilor pentru calculul eforturilor σ θ .8 1.036 30.Patrat cu muchiile rotunjite p q r A B C D E F G 2 1 0 3 0 1 9 -1 -9 5 4 1 0 15 0 1 25 -1 -25 9 2.Idem a 1 = b 4 5.634 -2.336 4.04 11. se poate construi curba de distributie a tensiunilor pe conturul excavatiei.Idem a 1 = b 4 3.667 -4.982 -1. 90 .821 -34.982 3.1 1.Tabelul 5.314 Pentru diferite forme ale conturului excavatiei .779 -11.1 -0.895 14.19 19.19 1.654 4.821 6. in tabelul nr 5.Elipsa cu raportul a 1 axelor = b 2 2.56 6.069 -1.

Pe baza izocurbelor se poate aprecia gradul de concentrare a tensiunilor in anumite zone.5. Curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile caracteristice In fig 5. iar cele ale tensiunilor principale τ max .8.Fig. izocurbele tensiunilor principale normale maxime( σ 1 ) si minime (σ 2 ) sunt prezetntate in fig. in timp ce acelea de forme eliptice sau boltite sunt mai avantajoase sub acest aspect. cu semnul minus. ceea ce face ca rocile sa fie solicitate in modul cel mai defavorabil. se constata ca profilele cu deschideri mari favorizeaza aparitia unor zone mai dezvoltate ale tensiunilor de intindere in dreptul tavanului si al vetrei lucrarii .5. in fig.7.5. b Cu ajutorul fotoelasticitatii se pot determina tensiunile normale principale ( σ1 si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) in jurul excavatiilor orizontale de diferite forme si se pot trasa izocurbele corespunzatoare .7 sunt reprezentate curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile de lucrari caracteristice . pentru m=5. iar cele in care roca este solicitata la intindere. In cazul excavatiilor de sectiune patrata.7 sunt numai de compresiune.Zonele in care eforturile unitare sunt de compresiune s-au notat cu semnul plus. 91 . In cazul profilelor eliptice caracterizate prin raportul a = 2 . tensiunile.9. asa cum rezulta din fig.7. Din analiza cazurilor prezentate in fig 5.5.

cu valoare maxima σ 2 =-0. la colturi apar concentrari de tensiuni de compresiune.5. la galeriile de sectiune patrata.8.44p . pentru m=5.5.9. iar in tavan si vatra apar zone cu tensiuni de intindere . Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune patrata.5.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune patrata(izocurbe pentru m=5) Dupa cum se observa. 92 . ajungand la 1. In fig.10 se prezinta traiectoriile tensiunilor principale pentru o sectiune patrata. (izocurbe pentru m=5) Fig.Fig.

14 se prezinta izocurbele tensiunilor principale normale si tangentiale.5. cu raportul laturilor de 1/3(izocurbe pentru m=5).5. in cazul sectiunilor dreptunghiulare avand raportul dintre laturi de 1/3 si 3/1.Traiectoriile tensiunilor principale la o excavatie cu sectiune patrata(m=5) Fig. 93 ..Repartitia tensiunilor principale normale σ1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .11.10.Pentru aceeasi valoare a constantei Poisson m=5.5. Fig..11. in figurile 5.

Fig.13.5.5. cu raportul laturilor 3/1(izocurbe pentru m=5) 94 .Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara . cu raportul laturilor de 1/3 (izocurbe pentru m=5) Fig.12.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.

14).5.5. 5. 95 .12).13.5. cu raportul laturilor de 3/1(izocurbe pentru m=5) In cazul sectiunilor cu raportul laturilor de 1/3 (latura orizontala mai mare).14. fig 5.Fig.6p ) .Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.11.La colturi eforturile unitare principale ating valorile σ1 =6. efortul unitar de intindere are valoarea σ 2 =-0. Distributia si marimea tensiunilor din masiv in jurul excavatiei nu depind de constantele elastice ale rocii.13p . Daca inaltimea sectiunii este mai mare decat latimea(fig.4) 2. elastic si izotrop(ipoteze valabile cu oarecare aprozimatie in cazul rocilor monolite si rezistente)si in care campul tensiunilor este caracterizzat prin σ z si σ x =kσ z se desprind urmatoarele concluzii: 1.3 si 5. Din studiul starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. nesustinute. concentrarea tensiunilor la colturi este mai mica ( σ1 =4p si τ max =0.Distributia tensiunilor pe conturul excavatiilor nu depinde de dimensiunile acestora ci numai de forma lor(relatia 5.03p si τ max =3.In dreptul tavanului si al vetrei .64p . se remarca concentrari de eforturi cu mult mai mari decat la sectiuni patrate(fig. executate intrun masiv de roci considerat omogen.

5.3.Eforturile circumferentiale ating valori maxime pe conturul excavatiei sau in apropierea acestuia si ele scad repede odata cu cresterea distantei fata de acestea. din care motiv se vor evita profilele colturoase. de exemplu. precum si rezistentele de rupere la compresiune si intindere. la 3 o distanta de contur egala cu diametrul excavatiei. solicitarile cele mai periculoase sunt cele de intindere si de forfecare. forma eliptica apare ca fiind cea mai b 7. Folosind izocurbele tensiunilor . Pentru verificarea stabilitatii excavatiei. Prin urmare .Pentru raportul avantajoasa(fig. depaseste doar cu 5% efortul existent in masivul nederanjat. 4. se micsoreaza si devin de compresiune la cresterea presiunii laterale. forma cea mai indicata pentru excavatii este cea circulara. aceasta trecere are loc pentru k=1/3. cu colturile rotunjite. se poate analiza stabilitatea excavatiei si se poate determina adancimea pana la care excavatiile se pot executa fara sustineri. 6.3. efortul unitar σ θ din punctul situat pe orizontala. 5.La excavatiile de forma ovala sau dreptunghiulara.Daca este necesar sa se realizeze excavatii la care a ≠ b . Tinand seama de caracteristiciile mecanice ale rocilor. Stabilitatea peretilor excavatiilor orizontale Aparitia fisurilor si a desprinderilor in roca de la tavanul si peretii excavatiilor depind de distributia tensiunilor in jurul galeriilor. la sectiunile 1 circulare . in cazul starii plane de tensiuni si k= .1.In cazul raportului a ≥ 1 . excavatiile se influenteaza intr-o masura neinsemnata si deci daca distanta dintre ele este cel putin egala cu diametrul lor.Asa . determinate prin incercari de laborator. 5. in cazul starii de eforturi monoaxiale.Concentrarile critice de tensiuni cresc odata cu micsorarea razei de curbura a colturilor conturului excavatiei. concentrarea tensiunilor dupa axa orizontala este mai mica decat la cele de forma eliptica. folosind relatia: 96 .7). avand raportul dintre inaltimea si latimea profilului mai mic de 1. b a > 1 . forma care da cele mai bune rezultate este cea ovala.In cazul in care starea de tensiuni din masivul de roci stancoase are caracter hidrostatic ( σ z =σ x ) . se verifica daca sunt conditii pentru aparitia deformarii plastice a rocilor in diferite puncte pe contur. fiecare dintre ele se poate considera separat.Tensiunile de intindere de la capetele axei verticale a unui profil de forma oarecare.

σ T -linia de curgere la intindere simpla a rocii. cu coeficentul de concentrare K σ min .presiunea litostatica orizontala.rezistenta rocii la compresiune σ t .tensiunea minima(de intindere sau de compresiune).1 ca raport intre tensiunile dintr-un punct din masiv dupa executia excavatiei si inainte de aceasta. 97 .tensiunea maxima (de compresiune) determinata in functie de presiunea litostatica verticala. Coeficentii de concentrare K si K’ se determina cu ajutorul izocurbelor pentru sectiunea respectiva.13) σ min = K ' in care: τ max .rezistenta rocii la forfecare. Zonele periculoase de pe conturul excavatiei se verifica cu relatiile: σ1 -σ 2 = m-2 γa H ≤ σT m-1 σ -σ 1 m-2 τ max = 1 2 = γa H ≤ τf 2 2 m-1 σ max = K γ a H ≤ σ c 1 γa H ≤ σ t m −1 (5.tensiunea maxima de forfecare σ max .12) Tensiunile principale σ1 si σ 2 din masivul in stare initiala sunt.rezistenta rocii la intindere τ f . conform relatiilor din cap 2 σ1 =p=γ a H σ2 = 1 1 p= γaH m-1 m-1 Tensiunile maxime din diferite puncte ale sectiunii excavatiei se determina in functie de presiunea litostatica p. determinata in functie de presiunea litostatica orizontala cu coeficentul de concentrare K’ σ c . (5. definit la 5.1.presiunea litostatica verticala.σ1 -σ 2 ≥ σ T in care: σ1 . cu ajutorul coeficentului de concentrare. σ 2 .

sunt necesare sprijiniri. Daca relatiile (5. prima dintre componentele presiunii hidrostatice este aceea care are rolul cel mai important in solicitarea constructiei si a rocii.13) nu sunt indeplinite.H este inaltimea coloanei de apa in raport cu axa galeriei.In cazul in care conditiile (5. din actiunea presiunii interioare Presiunea hidrostatica din interiorul unei galerii necaptusite poate fi considerata ca fiind formata din doua componente:una uniform repartizata pe conturul sectiunii. Sub actiunea presiunii uniforme po .13) sunt indeplinite excavatia este stabila(nu se produc deformatii plastice sau depasiri ale rezistentelor rocii)si mai sunt necesare sprijiniri sau captuseli de rezistenta. 5.2.Se pot prevedea captuseli torcretate . pentru netezire si impermeabilitate. De asemenea. a) circulare orizontale: b) Fig 5. egala cu presiunea din axa ( po =γH ) si cealalta variabila cu inaltimea ( pz =-γz ) .15. din aceleasi relatii se pot determina adancimea H pana la care galeria poate ramane nesprijinita.Starea de tensiuni in masiv din actiunea presiunii apei din interiorul excavatiei a – variatia tensiunilor σ r si σ θ dupa directia diametrului orizontal al excavatiei b – variatia presiunii pz pe conturul excavatiei In cazul unor presiuni mari (H>3d).Considerand problema 98 . in roca din jurul excavatiei de forma circulara apar tensiuni radiale de compresiune ( σ r ) si tensiuni circumferentiale de intindere ( σ θ ) . Starea de tensiuni in jurul excavatiilor (galeriilor)de sectiune circulara.

dupa urmatoarea lege: p z =-γ z =-γasinθ p=po -γ a sinθ (5. se obtin tensiunile de pe conturul excavatiei: σ r =po .5. pentru r=a.plana. iar cea inferioara. Dupa cum se poate remarca.15.18) satisfac conditiile de margine: pentru r=a σ r =-γ a sinθ . relatiile (6.15. presiunea hidrostatica dintr-un punct de pe conturul galeriei se poate exprima prin: (5.16). aceste tensiuni se pot determina cu ajutorul relatiilor: σ r =-σ θ =p o a2 r2 (5.18) γa 2 a2 (1-2μ)(1.16) Astfel.5. cu notatiile din fig.b).2 )cosθ 4r(1-μ) r (Aceste relatii se pot transforma cu usurinta. expresia lor capata forma: 99 . σ r =σ θ =τ=0 .5. In ceea ce priveste tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. jumatatea superioara a conturului sectiunii este solicitata la intindere.b) In cazul problemei plane. sub actiunea diferentei de presiune.15) Variatia tensiunilor σ r si σ θ in functie de distanta r se prezinta in fig.17) Daca in calculul galeriilor se considera presiunea interioara ca fiind uniforma.15. Cea de a doua componenta a presiunii hidrostatice variaza cu ordonata punctului in raport cu centrul de greutate al sectiunii.14) Pentru r=a. respectiv cu unghiul θ fata de diametrul orizontal al galeriei(fig. pentru presiunea variabila pe conturul galeriei pz s-au stabilit urmatoarele relatii de determinare a tensiunilor in masivul de roca: γa 2 ⎡ a2 ⎤ σ r =⎢ 2+(1-2μ)(1+ 2 ) ⎥ sinθ 4r(1-μ) ⎣ r ⎦ σ θ =τ=γa 2 a2 (1-2μ)(1+ 2 )sinθ 4r(1-μ) r (5.15. σθ =-po (5. egala cu cea din axa constructiei. care reprezinta o presiune variabila. data de relatia(5. influenta presiunii interioare nu se mai resimte.Se observa ca la distanta mare fata de galerie. la compresiune(fig. inlocuind μ cu m).5. τ=0 pentru r → ∞ .

starea de tensiuni in masivul de roca sub actiunea presiunii hidrostatice din interiorul galeriei necaptusite se poate exprima prin: γa 2 ⎡ a2 ⎛a⎞ σ r =p o ⎜ ⎟ 2+(1-2μ)(1+ 2 ⎢ r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) ⎣ 2 2 ⎤ ) ⎥ sinθ ⎦ (5.21) a2 γa 2 ⎛a⎞ (1-2μ)(1+ 2 )sinθ σ θ =-po ⎜ ⎟ + r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) Pentru ca roca de deasupra galeriei(fara captuseala) sa nu fie solicitata la intindere.σθ = γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) σθ = σθ = γ a (1-2μ) .22) unde termenul din dreapta reprezinta presiunea orizontala a rocii din punctul considerat(fig 5.14) si (5. Diferentele dintre valorile obtinute pentru tensiunile σ θ in cazul presiunii hidrostatice variind cu inaltimea si cele rezultate pentru presiunea uniforma po sunt cu atat mai mari. produse de actiunea presiunii hidrostatice . tensiunile de intindere σ θ sin actiunea presiunii interioare trebuie sa fie mai mici decat cele de compresiune rezultate din presiunea rocii.5γ d .17). 2 Tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. exprimata prin relatia (5. Folosind relatiile (5.20) unde semnul termenului al doilea depinde de valoarea unghiului θ . ⎝d⎠ Se poate demonstra ca pentru μ=0. de cele obtinute pentru presiunea uniforma po =γH .8%.19) π Pentru θ= . 2(1-μ) (5. cu cat raportul dintre inaltimea piezometrica si diametrul ⎛H⎞ galeriei ⎜ ⎟ este mai mic. tensiunile σ θ in punctele de pe contur.16).Cu H s-a notat adancimea galeriei in raport cu suprafata terenului . pe directia diametrului vertical.. 2 pentru θ= 3π . 2(1-μ) γ a (1-2μ) .16 si presiunea din axa galeriei egala cu 2... vor fi date de: σ θ =-p o + γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) (5.18). In mod aproximativ. aceasta conditie poate fi exprimata prin: σ θ <k γ a (H-z) (5. iar k este coeficentul presiunii laterale. 100 . difera cu 5.

sub actiunea greutatii straturilor de deasupra .17. omogene si izotrope.23) 101 .Starea de tensiuni in jurul lucrarilor subterane verticale(puturi) Calculul eforturilor unitare in jurul puturilor verticale nesustinute .16.Fig. Elemente de calcul pentru starea de tensiuni din jurul puturilor. Astfel .5. de sectiune circulara sapate in roci elastice. H H' Fig. rezultate in cazul repartitiei hidrostatice a presiunii rocilor. tensiunile din masiv in jurul putului se determina cu ajutorul relatiilor 5.Presiunea orizontala a rocii avand aceeasi intensitate dupa toate directiile din plan. se face ca in cazul lucrarilor orizontale. din masivul nederanjat.5.3.Starea de tensiuni in masivul de deasupra excavatiei 5.6 de la galeriile orizontale. formulele de calcul al tensiunilor din masivul de roci in care s-a executat un put vertical de sectiune verticala circulara sunt: σ r =p(1a2 ) r2 (5. considerandu-se presiunea rocii care actioneaza in planul orizontal.

5. Dupa cum se observa din fig.18.adancimea sectiunii de la suprafata terenului γ a .18. Starea de tensiuni in jurul unui put din actiunea presiunii litostatice. eforturile unitare au valorile: σ r =0 (5.presiune litostatica orizontala 1-μ 1-m μ =coeficentul lui Poisson m= 1 -constanta lui Poisson μ H.5.σ θ =p(1+ unde: p= a2 ) r2 μ 1 γ a H= γ a H sau p=k γ a H .5. Fig.24) σ θ =2 μ γa H 1-μ 102 .18. Variatia tensiunilor in jurul unui put executat in roci cu comportare elastica rezulta din fig. in dreptul conturului putului (r=a).greutatea specifica aparenta a rocii a -raza putului k -coeficentul presiunii laterale r-distanta punctului fata de axa putului.

Odata cu cresterea distantei r. fiind deci necesare sustineri.25) Presiunea interioara pi = γ ⋅ H' . Concluzii asupra starii de tensiuni in jurul excavatiilor Metodele de determinare a starii de tensiuni in jurul galeriilor si puturilor raman totusi aproximative . Repartitia reala a tensiunilor pe conturul unei excavatii se poate stabili numai prin masuratori directe. Pentru determinarea tensiunilor in jurul putului din actiunea presiunii interioare pi (fig.5.14) de la galerii: σ r =-σ θ =pi a2 r2 (5. proprietatile fizico-mecanice ale rocilor.19.19). nu reprezinta decat un prim pas in rezolvarea problemei.4. ele bazandu-se pe anumite ipoteze simplificatoare.17.De asemenea. se folosete formula (5. 103 . Starea in jurul unui put din actiunea presiunii apei din interior 5. Fig. prin aplicarea teoriei elasticitatii sau cu ajutorul fotoelasticitatii.5. determinate in laborator . cu notatiile din fig. efectuate odata cu executia lucrarilor.Cunoasterea modului in care sunt distribuite tensiunile in jurul unei lucrari subterane. permitand aprecierea rezistentei lucrarii in ipotezele admise si stabilirea zonelor in care pot aparea fisuri si desprinderi de roca. izotrope si elastice. valorile celor doua eforturi unitare se apropie de valoarea presiunii orizontale din masivul nederanjat. nu corespund decat partial celor din masiv. in care rocile se considera omogene.5.

1. Daca nu se iau masuri de consolidare a conturului excavatiei cu ajutorul unei captuseli. puturi. roca si deformeaza si. dar la roci slabe. excavatia galeriei se consolideaza prin captusirea ei pe intregul contur sau numai pe partea cea mai amenintata. aceasta presiune este foarte mare. Daca insa limita de elasticitate este depasita. Din aceasta cauza. denumita si presiunea masivului(impingerea muntelui). excavatia nu va trebui sa fie consolidata. Generalitati Rocile dintr-un masiv. Forma naturala de echilibru a rocii. In fig. 6. in care eforturile unitare de intindere lipsesc sau sunt foarte mici. astfel incat uneori nu este nevoie de capuseala. 6. care constituie presiune hidrostatica. Sustinerile provizorii sau captuselile definitive ale galeriei sunt actionate de presiunea rocii deformate . 1 se prezinta etapele successive de desprindere a rocii si de formare a boltii de surpare. in functie de rezistenta ei. datorita actiunii greutatii straturilor de deasupra si proceselor tectonice care se produc in masiv.Capitolul 6 PRESIUNEA ROCILOR ASUPRA SUSTINERII UNEI LUCRARI SUBTERANE 6. este obolta formata in roca. asa cum se procedeaza in cazul rocilor tari. 1 Bolta de surpare 104 . care cuprind noi portiuni ale rocii. dupa cum rezulta din observatii si experiente. incep deformari neelastice care pot dura timp indelungat. se vor desprinde bucati de roca in interiorull galeriei. Prin executia unor lucrari subterane(galerii. se gasesc in permanenta intr-o stare interioara de tensiuni. Fig. La rocile stancoase . In procesul acestor deformari se produc noi modificari ale eforturilor si deformatiilor neelastice. pana cand se va crea o forma care reprezinta starea naturala de echilibru a rocii. Aceasta presiune depinde de calitatea rocii. situate la diferite adancimi. se poate produce surparea tavanului sau umflarea peretilor laterali ai excavatiei. centrale subterane)se modifica starea de eforturi interioare existenta in masivele de roca. Spre a evita aceasta. aparand eforturi de intindere. Daca deformatiile provocate de excavatia galeriei raman in limitele elastice. presiunea este mai mica.

Starea de de tensiuni din masivul neperturbat prin lucrari subterane se numeste stare primara de tensiuni. Cea mai importanta este presiunea verticala . 2 – laterala. Determinarea presiunii masivului asupra sustinerilor unei lucrari subterane constituie o problema complexa. iar cea mai putin insemnata este presiunea longitudinala. denumita stare secundara de tensiuni. dirijata dupa axa longitudinala a galeriei. indreptata sub un unghi oarecare fata de orizontala si care actioneaza asupra peretilor laterali ai excavatiei. In ultimul timp s-a propus ca prin presiunea litostatica sa se inteleaga numai presiunea care se exercita asupra unei excavatii . determinarea teoretica este foarte 105 . preluarea solicitarilor se face atat de captuseala galeriei. orientata de sus in jos la partea superioara a excavatiei si de jos in sus la partea inferioara(presiunea pe vatra. 2. presiunea litostatica depinde. Sustinerile rigide pot impiedica deformarea rocii si deci pot limita presiunea litostatica. sunt mai indicate sustinerile elastice. 6. Determinarea presiunii verticale a rocii Deoarece asupra presiunii rocilor influenteaza multi factori. cat si de roca inconjuratoare. Deoarece roca din jurul golului se deformeaza plastic si fenomenul se dezvolta in timp. deoarece cresterea deformatiilor duce la scaderea intensitatii fenomenelor plastice. respective a captuselii definitive. caracteristicile sprijinirilor provizorii sau definitive (captuseli). determinate de trecutul geologic si alti factori:dimensiunile golului . 3 – longitudinala. Cu cat timpul pana la care se realizeaza sprijinirile este mai scurt. astfel incat se realizeaza o conlucrare intre captuseala si roca. rupere si afanare in roca. s-a introdus notiunea de timp de mentinere in echilibru si notiunea de deschidere libera. micsorandu-se in mod corespunzator si presiunea exercitata. Captuselile se vor calcula la aceste actiuni. de rezistenta sprijinirilor si de timpul scurs de la excavare pana la realizarea sprijinirii. datorita faptului ca intervin . In legatura cu mentinearea rocii un anumit timp fara a se disloca. metoda de excavare. care ia nastere mai ales la roci slabe). care urmaresc deformarea rocii si o incetinesc. in afara starii initiale de tensiuni din masiv(stress). De asemenea. ca urmare a executiei acesteia si care este o consecinta a starii noi de tensiuni provocate de executia excavatiei.Presiunea rocii deformate poate fi: 1 – verticala . durata pana la realizarea acestora etc. viteza de la lucrari. . cu atat se reduc fenomenele de deformare. care de obicei nu se ia in considerare. In rocile cu deformatii mari.

de formare a boltii de echilibru deaspura unei excavatii.1) 106 . 1.) 2 In care: E – presiunea orizontala a rocii f = tg ϕ . iar al doilea grup de teorii se refera la roci stabile si in general la toate cazurile cand deformatiile nu depasesc limitele elastice. Protodiakonov. Metoda lui Bierbaumer Cu ocazia constructiei tunelurilor alpine. Forta de frecare care apare de-a lungul suprafetelor de alunecare verticale va fi data ϕ H2 ⋅ γa 2 (6. 6. inclinate fata de orizontala sub un unghi egal cu 45o + de: F=2fE=2tgϕ tg 2 (45o . El admite ca asupra unei excavatii se exercita greutatea unei mase de roci avand inaltimea :h= αH . care au stabilit diferite metode teoretice pentru determinarea marimii presiunii rocii. Aceste teorii se bazeaza pe fenomenul observat in natura. Bierbaumer a elaborate teoria bazata pe ipoteza ca numai o parte din greutatea prismei de roca de deasupra unei excavatii actioneaza asupra sustinerilor sau captuselii. Rezultatele cele mai bune le dau metodele experimentale. Pentru calculul coeficientului de de reducere α . Teoriile utilizate in practica pentru calculul presiunii rocilor se grupeaza in doua categorii. cuprinzand metode de calcul in care se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei . cealalta parte fiind preluata prin frecare. 2. 2). a. 1. In continuare se vor prezenta unele dintre aceste metode. Cu studiul presiunii rocilor s-au ocupat multi cercetatori ca Ritter. Primul grup de teorii se refera la roci granulare lipsite de coeziune sau la care apar tensiuni ce depasesc limitele elastice.dificila. la care marimea deformatiilor si a presiunii ei se determina direct in excavatia galeriei. respective de adancimea fata de nivelul terenului si metode in care nu se tine seama de aceasta. pe baza anumitor ipoteze asupra actiunii rocii. ϕ 2 (fig. 1. Bierbaumer a stabilit doua metode . Engesser.coeficientul de frecare. care conduc practic la acelasi rezultat . Bierbaumer. Teorii in care se tine seama de adancimea la care se executa excavatia 6. Una dintre aceste metode se bazeaza pe ipoteza ca prin executia excavatiei roca de deasupra are tendinta de a se deplasa dupa doua plane de alunecare. 6. Kommerell. iar al doilea. 2. s. .

Aceasta forta micsoreaza efectul greutatii masei de roca considerate instabila.4) ϕ (6.2) ϕ ⎤ ϕ ⎡ P=γ a H ⎢ b+2mtg(45o − ) ⎥ − γ a H 2 tg 2 (45o . se va considera cea de inaltime redusa. Calculul presiunii verticale a rocilor in ipoteza lui Bierbaumer Astfel. Fig 6.5) si deci coeficientul de reducere α corespunde expresiei din paranteza: tgϕ tg 2 (45o − ) 2 α=1 − H o ϕ b + 2m tg(45 . are valoarea p= γ a ⋅ αH Valoarea lui α se determina in modul urmator: Incarcarea produsa de prisma de roca ce se deplaseaza este data de diferenta dintre greutatea acesteia si forta de frecare: P=G-2 f E (6. αH . 6) 107 .) ⎥ ⎣ 2 2 ⎦ P (6.) b + 2m tg(45 . exercitata pe suprafata de latime: B=b+2m tg(45o − ) 2 situata la nivelul boltii.3) (6. presiunea verticala a rocii.)tgϕ 2 ⎦ 2 ⎣ iar presiunea exercitata pe unitate de latime a suprafetei este: ϕ ⎤ ⎡ tgϕ tg 2 (45o − ) ⎥ ⎢ 2 = γ a H ⎢1 − H p= ⎥ o ϕ o ϕ ⎢ b+2m tg(45 . 2. In locul greutatii masei de inaltime H.) 2 ϕ (6.

Ritter a elaborat in anul 1879 o teorie noua. se poate spune ca in acest caz roca nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului excavatiei. diferita fundamental de teoriile precedente. sub actiunea greutatii proprii. Metoda lui Ritter W. acesta putand ramane fara sprijiniri. 2. 2. In cazul insa cand greutatea particulelor materiale este mai mare ca fortele de coeziune . Daca forta de coeziune . Teorii in care nu se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei 6. 2. 1. Pe baza acestei ipoteze . Fie ABC curba boltii dupa prabusirea tavanului excavatiei(fig. pe cai cu totul diferite si alti cercetatori. se poate spune ca in acest caz nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului. pana cand excavatia va capata o forma naturala de echilibru . La concluzii asemanatoare au ajuns mai tarziu. o particula materiala din tavan. Presiunea verticala a rocii se calculeaza ca diferenta intre greutatea corpului parabolic de deaspura tavanului excavatiei si forta 108 . este mai mare ca greutatea particulei materiale.Rezulta ca prin coeficientul α se tine seama de frecarea datorita presiunii laterale a rocii. in terenuri avand o frecare interioara mare. Ipoteza si procedeul de calcul al lui Ritter sunt valabile pentru un mediu elastic. atunci aceasta adera in continuare la tavan. Acestei tendinte de desprindere a particulei i se opune forta de coeziune a rocii. Generalizand aceasta situatie pentru infinitatea de particule de deasupra tavanului excavatiei. care in cazul de fata se manifesta ca rezistenta la intindere a rocii respective . va avea tendinta de a se desprinde si de a cadea in interiorul excavatiei. Aceste formule nu pot fi utilizate cu o precizie buna decat in calculul presiunilor exercitate asupra unor tuneluri excavate la mare adancime. Daca intr-un astfel de mediu se executa o excavatie. 3). Ritter a stabilit expresia matematica a curbei care reprezinta bolta ce se formeaza prin prabusirea naturala a tavanului unei excavatii. 2. 6. Practica nu a confirmat insa exactitatea formulelor lui Bierbaumer. omogen si izotrop. 6. tavanul incepe sa fisureze si din ele se va desprinde bucati de roca. care se aseamana cu o bolta parabolica. W. respectiv ca rezistenta la intindere a rocii. facand ipoteza ca presiunea verticala a rocilor depinde numau de greutatea unui corp parabolic care se formeaza deasupra excavatiei.

care actioneaza normal la elementul de curba ds. conform fig 6. dupa Ritter in care: γ a . dupa tangenta la curba. 7) (6. 6. egal cu ds. atunci. pentru un element infinit mic din curba ABC. Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. care 109 . 3. Descompunand aceasta forta in doua componente. greutatea P1 a masei de roca cuprinsa intre curbele ABC si coarda AC este egala cu : P1 =γ a ∫ ydx o b (6. forta de intindere este σ i ⋅ ds.greutatea rocii cuprinse intre curba ABC si tavanul AC. cu coordontatele x si y. Daca σ i este rezistenta la intindere a rocii din tavanul excavatiei. Pentru determinarea fortelor P1 si P2 se considera un sistem de axe de cordonate cu originea in A. Considerand un punct D.greutatea specifica rocii b – deschiderea galeriei(excavatiei).8) Fig.forta necesara pentru a se desprinde roca dupa conturul boltii(egala cu forta de coeziune exercitata de rocile inconjuratoare corpului ABC).de coeziune care trebuie invinsa la desfacerea acestuia de restul rocii si care se considera ca fiind egala cu rezistenta la intindere a rocii dupa linia boltii: P=P1 -P2 P1 . 3. P2 .

presiunea verticala are expresia: P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ o b b o ⎡ ⎛ dy ⎞ 2 ⎤ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6. se obtine ecuatia curbei ABC.12) sau P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ (1+y'2 )dx= ∫ ( γ a y-σ i -σ i y '2 )dx b b o o o (6.15) (6.13) Punand conditia ca P sa fie maxim.11) Astfel. rezulta pentru forta totala de legatura in lungul curbei ABC expresia: P2 = ∫ b o σ i ⋅ ds cosα σ i ⋅ ds cosα (6. se va scrie: P2 = ∫ 2 2 2 b ds b dx +dy σi ds =σ i ∫ =σ i ∫ o cosα o dx o dx 2 b⎡ ⎛ dy ⎞ ⎤ P2 =σ i ∫ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx o ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6. se obtine ecuatia: y= γa x(b-x) 4σi b : 2 (6. Dupa efectuarea tuturor calculelor .10) in care: dx ds 2 ds =dx 2 +dy 2 cosα= Facand inlocuirile din expresia P2 .9) si deci presiunea verticala pe tavanul excavatiei este: P=P1 -P2 =γ a ∫ y ⋅ dx-∫ o b b o (6. Daca in relatia generala a lui P (6.14) care reprezinta o parabola ce trece prin punctele A si C si are varful in B. Inaltimea h a parabolei rezulta pentru x= h=γ a b2 16 σi in care σ i este rezistenta de rupere la intindere a rocii. 13) se inlocuiesc valorile lui y si y' prin: 110 .formeaza cu orizontala unghiului α si dupa verticala.

15). astfel ca rezulta h → ∞ . γa se obtine: ⎛ b2 ⎞ P=γ a b ⎜ -u ⎟ ⎝ 46u ⎠ (6. Conditia de mai sus este indeplinita daca σ b2 -u<o sau b<u 48= i 48u γa 48 σi γa 48 (6. deoarece greutatea corpului parabolic format deasupra sa este mai mare decat coeziunea rocii . existenta dupa bolta de echilibru natural. nefiind necesare sprijiniri. deoarece pentru u=o. conform formulei (6. asa incat parabola se transforma in doua linii 16u paralele ce trec prin punctele A si B si deci ar insemna ca in acest caz presiunea verticala este egala cu greutatea coloanei de roci deasupra excavatiei pana la suprafata terenului .18) (6.16) Notand: σi =u (numit coeficent de coeziune al rocii). adica b>u 48= tavanul nu mai este rezistent si stabil. h= b2 . 111 .y=γ a si x (b-x) 4 σi ⎛ b x ⎞ y'=γ a ⎜ ⎟ ⎝ 4 σi 2 σi ⎠ si se integreaza de la o la b. Daca P ≤ 0 . ceea ce nu se dovedeste in practica . au aratat ca. In acest caz tavanul este rezistent si stabil . la anumite adancimi. La roci fara coeziune. Ipoteza lui Ritter da rezultate bune la dimensionarea conductelor subterane. prin incercari facute cu cereale in silozuri . se obtine pentru P expresia: ⎛ γ b2 σ ⎞ P=γ a b ⎜ a ⋅ . Jansen si Brandt . deoarece coeziunea rocii respective este mai mare decat greutatea corpului parabolic. formula lui Ritter nu este aplicabila.19) In cazul cand P>o. bolta de echilibru se formeaza si la materiale total lipsite de coeziune. asupra tavanului nu se exercita nici o presiune.i ⎟ ⎝ 48 σi γ a ⎠ (6.17) care exprima presiunea verticala maxima asupra tavanului unei excavatii.

1/26 din rezistenta la compresiune. Kommerell stabileste presiunea verticala a rocii. 2. Curba AB’C se considera o parabola de gradul doi. Ecuatia ei in sistemul de coordonate xy va fi: x 2 =2p(a-y) Daca x=b si y=o . 6. de unde 2p= Introducand aceasta valoare in ecuatia parabolei se obtine: x2 = sau y=aa 2 x b2 (6. Afanarea contribuie la completarea golurilor care se produc din cauza tasarii cadrelor de lemn sau a incovoierii sprijinirilor orizontale. 2.22) (6. Ritter da o formula pentru excavatiile circulare. Se presupune ca in punctul B (fig. 4)sageata sprijinirii orizontale este a. este necesar ca sprijinirile . a 112 .Daca se ia rezistenta de rupere la intindere a rocilor. provoaca alte fisuri si dislocari ale rocii. Zona de roci afanate are forma unei parabole sau elipse. Sub actiunea presiunii exercitate de rocile sfaramate . din care se constata ca presiunea este cu mult mai mica in acest caz: ⎡ 1 r2 2 3 r2 ⎤ P=γ a ⎢ ⋅ + u. producanduse noi goluri care . sprijinirile provizorii ale lucrarii sufera tasari si incovoieri . la randul lor. formulele lui Ritter nu sunt concludente. Prin sfaramarea si dislocarea rocilor are loc afanarea acestora. in roci apar fisuri si se produc dislocari. Kommerell pleaca de la urmatoarea ipoteza: Prin executia unei excavatii. respectiv captuseala sa poata prelua greutatea maselor de roci dislocate fara a se produce noi tasari. adica sporirea volumului initial cu o anumita valoare. Ca sa se creeze un echilibru al rocilor in jurul excavatiei. Plecand de la ipoteza ca deasupra excavatiei se formeaza o zona de roci dislocate si afanate si folosind valoarea trasaturilor sau a sagetilor sprijinirilor orizontale. Metoda lui Kommerell O. cum se obisnuieste .23) b2 (a-y) a (6.20) 7. cu raza r. 21) b2 .⋅ ⎥ ⎣12 u 3 4 2u+r ⎦ (6. iar in punctele A si C este zero. 2. ecuatia devine : b 2 = 2 p a .

2 ⎟ Δx= z ⋅ Δx 100 ⎝ b ⎠ de unde: z= 100 ⎛ a 2 ⎞ ⎜ a. Determinarea valorii sagetii sprijinirilor (a) se face cu ajutorul aparatelor. 113 .x ⎟ δ ⎝ b2 ⎠ 100 a δ (6. 6. sprijinirea excavatiei va fi incarcata cu greutatea rocii din interiorul zonei de in care γ a . Kommerell propune valorile din tabelul nr. Pentru coeficientul de afanare.h 2 afanare(elipsei) cu inaltimea h si care constituie presiunea verticala a rocii: P=γ a π b. Kommerell inlocuieste parabola de mai sus cu o jumatate de elipsa cu centrul in B.24) Exprimand pe y in functie de z.Sporirea volumului unui element de roca afanata de latimea: Δx va fi: ΔQ=1⋅ y Δx (6. avand ecuatia: x 2 z2 + =1 b2 h 2 si a carei suprafata este de: π A= b. 25) Aceasta este ecuatia unei parabole avand inaltimea (pentru x=o):: h= (6.29) In acest caz. 27) (6.greutatea specifica aparenta a rocii afanate. se va scrie: y= si deci: δ ⎛ a ⎞ ΔQ=y Δx= ⎜ a. 28) Pentru simplificarea calculelor. 31) (6. prin introducerea coeficientului δ de afanare (in procente) al rocii respective.h 2 (6. pe care o numeste elipsa presiunilor. 30) (6. 26) δ z 100 (6. 1.

Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. dintre care cele mai importante sunt: 1.Fig. 114 .. dupa Kommerell Tabelul 6.. ceea ce nu este cazul la rocile masive.. prin masuratori.. 2 Procedeul lui Kommerell de determinare a presiunii verticale a rocilor este mult mai folosit in proiectarea tunelurilor. 4. 5 2.1 Roca Stanca Argila compacta Gresii si marne Pamant argilos Nisip.. 7 4. Afanarea insotita de deplasare se poate produce numai la rocile granulare. respectiv sageata sprijinirilor. pietris de rau sau cariera δ(%) 8 ... din cauza simplitatii si usurintei de calcul. tasarea. . din cauza rearanjarii granulelor. . Ipoteza admisa de Kommerell are si lipsuri. 15 6. Formula stabilita de Kommerel nu se poate aplica insa decat dupa ce s-a executat excavatia si deci s-a determinat. 4 1. 6..

3. M. Metoda lui Protodiakonov M. In calculul presiunii verticale a rocilor pe baza incovoierii grinzilor sustinerii provizorii nu se iau in considerare dimensiunile si materialul din care este confectionata grinda. Protodiakonov pleaca de la ipoteza ca rocile care se gasesc in masivul muntos sunt intro stare intermediara. reprezentand presiunea unei coloane de roca de inaltime H si greutate specifica γ a (p=γ a H) . 6. cuprinsa intre starea rocilor compacte si a celor friabile.2. p. elemente de o deosebita importanta pentru determinarea sagetii a si deci a presiunii. 115 . 5)si se presupune ca inainte de executia excavatiei presiunea rocii de deasupra este uniforma. 2. masivul din vecinatatea strapungerii ajunge la o noua stare de echilibru. o parte se surpa. 7. 3. in care se poate considera ca nu se produc eforturi de intindere . Limita surparii va fi o bolta oarecare AOB. R A Dupa formarea acestei bolti. trebuie cunoscuta forma curbei AOB. Se admite mai departe ca x T O h C B y N T pv x ph in urma deformarii rocii de deasupra excavatiei. P b y Fig. iar eforturile de compresiune se gasesc in limitele admisibile. 2. Se considera o excavatie de forma dreptunghiulara de latime b (fig . Schema de calcul presiunii verticale a rociilor dupa Protodiakonov In acest caz presiunea verticala a rocii deformata pe deschiderea b se va exprima prin greutatea rocii cuprinse in volumul AOBA. Masuratorile efectuate la mai multe lucrari au aratat ca intre inaltimea h a parabolei respectiv a elipsei de presiune si sageata grinzii orizontale a sprijinirii provizorii a excavatiilor nu este o dependenta liniara. 5. Pentru determinarea legii de distributie a presiunii rocii. 6.

Pentru aceasta se considera o portiune de bolta . care tinde sa deplaseze aceste particule.Forma boltii AOB se poate determina aproximativ plecand de la conditia echilibrului acesteia sub sarcina uniforma p. OC. curba boltii naturale are forma unei parabole. care reprezinta actiunea partii inferioare a boltii. Pentru asigurarea stabilitatii boltii este necesar ca forta H sa fie mai mica decat cea de frecare. Pentru determinarea marimii necunoscutei T. coeficientul de tarie(duritate)al rocii. p. reprezentand impingerea boltii AOB asupra reazemului B.33) x =0 2 (6. Acesta caracterizeaza rezistenta rocii la alunecare fiind denumit de M. adica exista numai forta de compresiune centrica N. impingerea T. Asupra acestei portiuni actioneaza . Protodiakonov. deoarece in afara de frecarea propriu-zisa . iar in punctul C. Roca de sub linia boltii reazema pe sprijiniri. forta axiala N. reprezentand reactiunea partii din stanga a boltii.La mijlocul proiectiei orizontale a portiunii de bolta actioneaza rezultanta presiunii verticale a rocii. 34) Coeficientul f este un coeficent de frecare aparent . Deplasarii particulelor pe reazem i se opune frecarea ce se naste datorita fortei P si care depinde de coeficientul de frecare f. iar cea de deasupra liniei transmite greutatea proprie peretilor laterali. care are expresia: c c f=f0 + =tgϕ + σ σ Considerand un coeficent de siguranta 2 pentru stabilitatea boltii. in punctul B. trebuie sa fie nula: T. Admitand ca portiunea de bolta OC se gaseste in echilibru. tangenta la curba. x. carecomprima particulele terenului de la reazem si componenta orizontala T. La nasterea boltii. (6. data de greutatea rocii de deasupra . Prin urmare. M. suma momentelor tuturor fortelor in raport cu punctul C.y-p x de unde y= p x2 2T (6. autorul ia in considerare si coeziunea dintre particulele rocii in stare partial sfarimicioasa. adica: T ≤ f. in ipoteza ca in bolta nu se produc momente . rezulta: T 116 . pentru care se scrie conditia de echilibru .P (6. 35) fP =2. avand coordonatele x si y. in punctul O. se scrie conditia de echilibru pentru o jumatate de bolta(portiunea OB). Forta R se descompune in componenta verticala P. actioneaza forta R.32) relatie care reprezinta ecuatia unei parabole.

P= f.h) cu greutatea volumetrica a 3 rocii γ a : Q=γ a ⋅ A=γ a 2 b2 b.x 2 2 x 2 y= = 2 f. 38) Valoarea totala a presiunii rocii asupra sprijinirii orizontale pe unitate de lungime a excavatiei se 2 poate calcula prin inmultirea suprafetei parabolei de surpare (A= b. peretii laterali pot ceda primii.3.p. 37) Pentru x=b/2 si y=h .7q. tinand seama de dimensiunile reduse ale boltii de surpare la aceste sectiuni. 36) Inlocuind valoarea lui T in ecuatia parabolei se obtine: p.b 1 f.h=γ a 3 3f (6. 39) Valoarea medie specifica a presiunii verticale a rocii deformate este egala cu: q= Q γa b = b 3f (6. Deformarea profilului excavatiei este foarte importanta si depinde atat de caracteristicile masivului si de dimensiunle galeriei. se recomanda sa se considere o presiune q'=0. Determinarea presiunii laterale a rocii Determinarea presiunii laterale a rocilor constituie o problema mai dificila din punct de vedere teoreric decat determinarea presiunii verticale.b 4 b 2f (6. produse de procesele geologice desfasurate in timp. h= (6. De asemenea.p. rezulta inaltimea boltii parabolice care caracterizeaza presiunea rocii.b f. 40) Unele norme de proiectare a galeriilor hidrotehnice prevad pentru calculul sprijinirilor orizontale o valoare majorata: q= γa b 2f In cazul excavatiilor de forma circulara . = f. cat si de rezistenta sprijinirilor laterale. tensiunile remanente din masiv. au o influenta mai mare in zona preretilor laterali.b 2 2 2 4 (6.T= 1 1 p. Sub actiunea presiunii masivului. datorita conditiilor nefavorabile de rezistenta din aceste zone. 6. 117 .

curba care delimiteaza zona de roca dislocata se considera intre punctele de intersectie a liniilor de alunecare inclinate fata de orizontala sub un unghi de 45o + ϕ 2 si orizontala dusa la partea superioara a profilului. 6. e1 =q ⋅ tg 2 (45o . Metoda Kommerell Daca masivul este alcatuit din roca slaba sau neconsistenta . presiunea laterala se poate determina ca si impingerea pamantului asupra zidurilor de sprijin. 6. 2. Terzaghi. 2. Metoda lui Protodiakonov Presiunea laterala a rocii se determina ca impingerea asupra unui zid . Breth. 42) 118 . considerandu-se drept unghi de frecare. 3. exacte. pe baza teoriei corpurilor necoezive. ce exercita si o presiune laterala. Schema pentru calculul presiunii laterale.) 2 Curba care delimiteaza zona de dislocare se determina conform 6. 6. Houska s. ϕ (6. a. Bierbaumer. Kommerell. fenomenul fiind studiat de Stini. Dupa mai multi autori. 41) 6. 6. q (fig. 2. Loos. 3.S-au elaborat metode de determinare a presiunii laterale (aproximative. 2. 6): Fig. unghiul de rezistenta al rocii la alunecare: ϕ =arc tg f (6. Presiunea laterala se determina ca la zidurile de sprijin. experimentale). dupa Kommerell. 1. considerand greutatea corpurilor BCD si B’C’D’ ca suprasarcini uniform distribuite.) 2 2 o ϕ e2 =(q+γ a m)tg (45 . Protodiakonov. Engesser.

delimitata de cele doua curbe . cu deschiderea bo .44) γa ⎛ o ϕ ⎞⎡ ⎛ o ϕ ⎞ ⎤ 4γ a ⎛ o ϕ⎞ ⎡ ⎛ o ϕ ⎞⎤ Qo = 2h o tg ⎜ 45 . Schema pentru calculul presiunii laterale a rocilor dupa Protodiakonov. Fig. (coeficientul de tarie al rocii).unde f este coeficientul de rezistenta al rocii la alunecare. este: 119 . rezultate din aplicarea relatiei(6. Deschiderea boltii A1O1B1 rezulta din figura: ϕ⎞ ⎛ bo =b+2h o tg ⎜ 45o . 39): 2 γ a b0 γ a b 2 γ a 2 2 γ a = (bo -b )= (bo -b)(bo +b) 3f 3f 3f 3f (6. 43) Greutatea rocii cuprinse in zona AA1O1B1BOA .⎟ ⋅ ⎢ b+h o tg ⎜ 45 . prisma de prabusire este formata de planul de alunecare inclinat fata de orizontala cu unghiul 45o + ϕ 2 (fig. este data de greutatea rocii cuprinse intre bolta AOB de deasupra galeriei cu deschiderea b si o a doua bolta . 7. 7). dupa Protodiakonov.⎟ 2⎠ ⎝ (6. care se deformeaza in cazul alunecarii prismelor AA1D1 si BB1C .⎟ ⎥ 3f 2 ⎠⎣ 2 ⎠ ⎦ 3f 2⎠ ⎣ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ ⎝ ⎝ Qo = Incarcarea specifica pe prismele de alunecare AA1D si BB1C care apare ca o suprasarcina. Pe baza acestei teorii. Sarcina de rupere pe aceasta prisma . A1O1B1 . 6. este data de diferenta presiunilor verticale totale ale rocii corespunzatoare deschiderilor bo si b .⎟ ⎥ = h o tg ⎜ 45 . 6.⎟ ⎢ 2b + 2hotg ⎜ 45 .

deseori. Generalitati Presiunea litostatica exercitata pe vatra unei excavatii subterane orizontale se manifesta prin deformarea rocii din vatra lucrarii. 7): 1 ϕ⎞ ⎛ E= h o ( 2q o +γ a h o ) tg 2 ⎜ 45o . 45) Presiunea laterala a rocii asupra peretelui excavatiei de inaltime h o variaza trapezoidal si produce impingerea laterala totala care se determina cu formula obisnuita a impingerii pamantului cand exista o suprasarcina(fig. Ca marime. bazate pe o serie de ipoteze si observatii experimentale . chiar mai mica decat presiune laterala. pentru roci avand coeficientul de tarie f>4. De aceea. presiunea litostatica din vatra este mult mai mica decat presiunea verticala si in multe cazuri. fenomen denumit umflarea vetrei. care dau posibilitatea sa se faca aprecieri asupra fenomenului. Acest fenomen se manifesta in mod deosebit la rocile argiloase si se datoreste pe de o parte modificarii proprietatilor mecanice ale acestor roci. 47) (6. iar pe de alta parte . Presiunea exercitata pe vatra unei excavatii 6.⎟ 2⎠ ⎝ (6. In literatura de specialitate exista putine date asupra acestei probleme. preisunea laterala se neglijeaza. 120 . 4. 4. folosindu-se in practica diferite procedee de calcul. 46) Captuselile galeriilor se calculeaza.⎟ ⎥ = ϕ ⎞ 3f 2 ⎠⎦ ⎛ ⎝ ⎣ 2h o tg ⎜ 45o . lucrarile subterane care sunt supuse presiunii pe vatra trebuie prevazute cu radiere. Pentru inlaturarea acestor inconveniente . Presiunea litostatica din vatra. atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. 6. ca urmare a absorbtiei respectiv adsorbtiei apei peste umiditatea naturala. 1. la actiunea presiunii verticale q si a presiunii laterale q1 Presiunea laterala a rocii rezulta mult mai mica decat presiunea verticala . 6.qo = Qo = bo -b Qo 2 ϕ ⎞⎤ ⎡ ⎛ γ a ⎢ b+h o tg ⎜ 45o . presiunii litostatice verticale si laterale.⎟ 2 2⎠ ⎝ Presiunea laterala specifica va fi egala cu: q1 = E ho (6. provoaca dificultati la intretinerea lucrarilor subterane. chiar de intensitati reduse. in general.

121 . o preisune q. 8. care asimileaza cu spirale logaritmice. care formeaza cu orizontala unghiuri de 45o + ϕ 2 . Aceste curbe sunt tangente la directiile de alunecare AB si DE. efectuandu-se experiente cu material granular asupra caruia s-au exercitat diferite sarcini. s-a constatat ca particulele situate in imediata apropiere a suprafetei pe care actioneaza sarcina se deplaseaza vertical in jos . 8): I – zona de presiune activa. In starea de deformare plastica. iar prin cresterea sarcinii. Pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei excavatii se considera ca in dreptul peretilor actioneaza. II – zona presiunilor pasive. separate printr-o zona intermediara. su actiunea careia masa de roci se gaseste in stare de echilibru limita. rocile din zonele I tinand sa deplaseze lateral si in sus zonele III si II. Astfel. deimitate de dreptele AB si BC. Zonele de presiune sub nivelul vetrei excavatiei Pentru a impiedica fisurarea rocilor din vatra trebuie sa se actioneze pe vatra o sarcina de echilibrare q o . respectiv DE si EF si curbele BD si DF . respectiv CD si FG. creata prin executia unui radier. la nivelul vatrai. sub nivelul vetrei se formeaza in masa de roci trei zone(fig. respectiv EF si FG. cuprinsa intre dreptele BC si CD. Fig. situata sub vatra si delimitata de dreptele CD si DE. Pe baza acestor afirmatii se ajunge la stabilirea existentei in masa rocii a doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive .Astef. 6. care formeaza cu orizontala unghiuri 45o − ϕ 2 III – zona intermediara. ca o sarcina uniform repartizata. 6. particulele aflate la o anumita adancime incep sa se deplaseze lateral si apoi sa se ridice. avand loc o umflare la suprafata.

cand in formatiunea de roci respective actioneaza numai forte de coeziune c. este egala cu latimea 2b a lucrarii subterane. Langa peretele excavatiei(datorita presiunii litostatice γ a H1 )actioneaza. ) Masa de roci situata de o parte si de alta a lucrarii subterane(deasupra liniilor AC si EG)actioneaza ca o sarcina statica Qo . sarcina Qo care este egala cu greutatea masei de roci cu latimea 3b.cand rocile considerate nu au coeziune. K. aceasta sarcina trebuie sa fie mai mica decat capacitatea 122 . Metoda lui Terzaghi pentru calculul stabilitatii vetrei. Calculul in prima ipoteza: Se considera o lucrare subterana cu profil dreptunghiular si tavan boltit. 1. pe latimile AC si EG. ϕ > 0 . sapata intr-o roca cu greutate specifica aparenta γ a . din care se scad greutatea corespunzatoare zonei excavate si fortele de coeziune care actioneaza pe suprafetele verticale AA' si GG' : 1 2 2 ⎞ ⎛ Qo = 3bH1 ⋅ γ a − bhγ1 − ⋅ 2bf γ a − H1c = bγ a ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 2 3 3 ⎠ ⎝ portanta a rocilor din dreptul excavatiei. Terzaghi a studiat problema presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane in doua ipoteze: .In cazul cand nu exista un radier(adica q o =0) iar rocile sunt lipsite de coeziune. 6. va fi impiedicata numai de greutatea proprie a acestor roci. In cazul cand ϕ =0 . 4. . coeziunea c si unghiul de frecare interioara ϕ =0 (fig. insa au frecare interioara. deplasarea masei de roci in sus. iar unghiul de frecare interioara ϕ =0 . latimea AC respectic EG. 6. (6. 2. spre interiorul excavatiei. V. 48) Pentru a fi asigurata stabilitatea vetrei. 9. care corespunde zonei de echilibru limita.

Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane.14 c 2b ≥ 1. acest procedeu de calcul este mai putin aplicat in practica. care nu corespunde realitatii si a faptului ca valoarea coeziunii nu se poate determina cu precizie.14 c 2b (6. 51) Din cauza ipotezei admise ( ϕ =0 ). 50) (6. 2.14c . 6.. Pentru latimea AC respectiv EG. Calculul in ipoteza a doua: 123 . dupa Terzaghi(in ipoteza ϕ =0 ) Capacitatea portanta a rocilor pentru ϕ =0 se exprima prin relatia: p = q o + (2 + π)c in care incarcarea pe vatra q 0 = 0 si deci p=5. capacitatea portanta a rocilor in dreptul peretilor excavatiei este: Q = 5.1.Fig.5 2 ⎞ ⎛ γ a b ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 3 ⎠ ⎝ (6..3. 9. mai ales la rocile cu coeziune mica. 49) si deci coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare inspre interiorul lucrarii subterane este: ks = Q = Qo 5.

la nivelul vetrei. rezulta in functie de unghiul de frecare interioara (tabelul nr.54) Capacitateaportanta a rocilor din peretii lucrarii subterane. 6. dupa Terzaghi . 10. 55) unde n o reprezinta coeficientul de capacitate portanta al rocilor. Latimea zonelor active se noteaza cu A(fig . dupa Terzaghi(in ipoteza c=0) 1 2 1 ϕ⎞ ⎛ 2 Qo = (A + b)H1γ a − bhγ a − ⋅ 2bfγ a − ⋅ γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ 2 3 2 2⎠ ⎝ sau Qo = γ a H1A − Q1 in care Q1 = (6. este: (6. 10)si este functie de valoarea lui ϕ . avand caracteristicile γ a si ϕ . Presiunea rocilor din perete . pe latimile AC si EG. 2 124 . 6. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane. in cazul in care c=0. se considera ca lucrarea subterana este sapata intr-o roca lipsita de coeziune(c=0). 2) Tabelul nr. 6. Valorile lui.53) ϕ⎞ 2 ⎞ 1 ⎛ ⎛ 2 γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − bγ a ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ 3 ⎠ 2 ⎝ ⎝ Q = A2 γ a n o (6.In aceasta varianta de calcul. tinand seama si de fortele de frecare in lungul suprafetelor AA’ si GG’ este: Fig 6.

5 7. 61) Pentru a nu exista pericolul de refulare a vetrei... 60) Introducand valoarea lui A in expresia lui k s (6. 56) Valoarea lui A se determina din conditia valorii minime a coeficientului de stabilitate.3. Metoda lui Timbarevici pentru calculul presiunii pe vatra Timbarevici a conceput un procedeu de calcul aproximativ pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane orizontale. 59) (6. 58) deci 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A 2 γ a n 0 = 0 Rezulta A= sau ϕ⎞ 2b ⎛ 2 ⎞ ⎛ A = H1tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ H1 ⎝ 3 ⎠ ⎝ 2Q1 γ a H1 (6.ϕo no 0 0 10 1 20 5 25 10 30 20 35 40 40 140 44 260 48 780 Coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare spre interiorul lucrarii subterane este: ka = Q A2 γ a n o = Qo γ a H1A − Q1 (6. adica pentru: dk s =0 dA Din relatia (6. 56) se obtine: 2 dk s 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A γ a n 0 = =0 dA ( γ a H1A − Q1 )2 (6. 57) (6. 56) se obtine: ks = 4Q1n o 2 γ a H1 (6. este necesar ca: k s ≥ 1.1. 4. 125 . 3.

masa de roci se afla in stare de miscare catre golul galeriei. separate intre ele printr-o suprafata verticala AB(fig.64) Mai jos de aceasta adancime. 6. 126 . Fig. 63) Punand conditia e p = ea . se admite existenta. 11). la adancimea x. 62) De cealalata parte a planului AB. Zonele de presiune ale rocii sub nivelul vetrei excavatiei Asupra planului AB. 11. La o adancime mai mica decat x. 2⎠ 2⎠ 2⎠ ⎝ ⎝ ⎝ de unde : ϕ⎞ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ x= ⎡ ⎛ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ γ a ⎢ tg 2 ⎜ 45o + ⎟ − tg 2 ⎜ 45o − ⎟ ⎥ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎣ ⎝ (6. 6. deoarece presiunea pasiva este mai mare ca presiunea activa. masa de roci se va afla in echilibru limita si astfel se va determina valoarea lui x: ϕ⎞ ϕ⎞ ϕ⎞ ⎛ ⎛ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ + γ a xtg 2 ⎜ 45o − ⎟ = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ .Neglijand fortele de coeziune. rasa de roci se afla sub actiunea unei presiuni pasive. este: (6. in masa rocii. la fel ca si asupra unui zid de sprijin. a carei ϕ⎞ ⎛ e p = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2⎠ ⎝ (6. este: ϕ⎞ ⎛ ea = ( q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ valoare. rocile inconjuratoare exercita o presiune laterala activa din partea zonei incarcate. la adancimea x. in stare de echilibru elastic. dupa Timbarevici. a carei valoare. a numai doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive. masa de roci se afla.

66) Forta R care produce deplasarea masei de roci spre interiorul excavatiei(fig. 12) corespunde diferentei dintre preisunea activa si presiunea pasiva: Fig. 2 (6. rezulta. 6. sa deplaseze masa de roci dupa planul de alunecare Daca se tine seama si de forta de frecare dupa acest plan. iar forta T. pentru forta de deplasare. expresia: ϕ⎞ ϕ ⎡ ⎛ ⎤ To = T − Ntgϕ = R ⎢cos ⎜ 45o − ⎟ − sin(45o − )tgϕ ⎥ 2⎠ 2 ⎣ ⎝ ⎦ sau (6. Schema pentru calculul deplasarii rocilor spre golul lucrarilor subterane. R = Ra − Rp = 1 ⎡ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ ⎛ x ⎢ (2q + γ a x)tg 2 ⎜ 45o − ⎟ − γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ ⎥ 2 ⎣ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ (6. se obtine: ϕ⎞ ⎛ T = R cos ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ⎞ ⎛ N = R sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ pasiva. 65) (6. 67) Descompunand forta R in componentele T-paralela cu planul de alunecare pasiva si Nperpendiculara pe acest plan. 69) Forta N tinde sa comprime roca.Ra = Rp = 1 ϕ⎞ ⎛ x ( 2q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2 2⎠ ⎝ 1 ϕ⎞ ⎛ γ a x 2 tg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 68) (6. 70) 127 . inclinat fata de orizontala sub un unghi de (45o − ) . 12. dupa Timabarevici. 6.

ϕ⎞ ⎛ sin ⎜ 45o − ⎟ ϕ⎞ R ⎛ 2⎠ To = cos ⎜ 45o + ⎟ = R ⎝ cos ϕ 2⎠ cos ϕ ⎝

(7. 71)

Fig. 6. 13. Schema pentru calculul presiunii litostatice, dupa Timbarevici. Rezultanta celor doua forte To va da presiunea pe vatra(fig. 7. 13):

ϕ⎞ ⎛ Pv = 2To sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝
sau
ϕ⎞ ⎛ sin 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Pv = 2R cos ϕ

(6. 72)

(6. 73)

Admitand o distributie uniforma a presiunii pe vatra, se obtine: pv = Pv 2b (6. 74)

Greutatea radierului si eventual a umpluturii trebuie sa preia aceasta presiune, iar coeficientul de siguranta al stabilitatii vetrei este:
ks = G radier + G umplutura Pv
≥ 1,3...1,5

(6. 75)

In cazul galeriilor cu sectiune circulara, presiunea din zona vetrei este preluata in conditii bune, datorita formei, astfel incat , in general, nu sunt necesare verificari.

6. 5. Presiunea rocilor asupra galeriilor inclinate
Presiunea rocilor asupra sustinerii unor galerii inclinate depinde de inclinare si de proprietatile rocilor.

6. 5. 1. Procedeul de calcul al lui Pavlov
128

Dupa Pavlov , presiunea P a rocilor din tavanul unei galerii inclinate(fig. 6. 14)se poate descompune in doua componente:N(presiunea normala)si T(presiunea tangentiala), avand valorile:

Fig. 6. 14. Presiunea litostatica dupa Pavlov
N = Pcos α si T=Psinα

(6. 75)

Presiunea normala are valoarea maxima N max = P , pentru α = 0 (galerie orizontala) si valoarea minima, N=0 pentru α = 90o (lucrare verticala). De fapt, dupa cum se va vedea la lucrarile verticale(puturi), presiunea normala N este diferita de zero pentru α = 90o . Presiunea T variaza invers in fucntie de unghiul α . Timbarevici recomanda ca presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane inclinate sa se calculeze cu relatiile de mai sus pentru α ≤ 800 , iar pentru α > 800 , sa se calculeze ca la lucrarile verticale(puturi).

6. 5. 2. Procedeul de calcul al lui Grigercik
Componentele presiunii dupa directia orizontala se verticala sunt(fig. 6. 15):

Fig. 6. 15. Schema de calcul dupa Grigercik P = akM si Q=γ a M (6. 76) 129

in care: a – latimea excavatiei

ϕ⎞ ⎛ k = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ - coeficientul presiunii laterale 2⎠ ⎝
M= excavatiei f – coeficientul de tarie x- adancimea de la suprafata 1.15a ⎛ 2f log ⎜ 1 + f a ⎝

⎞ x ⎟ - inaltimea echivalenta de roci care exercita presiunea asupra ⎠

γ a - greutatea specifica a rocilor.
Rezultanta celor doua forte, P si Q, se obtine cu relatia: R = P2 + Q2 (6. 77)

Marimea presiunii laterale asupra sustinerii lucrarii subterane inclinate variaza in functie de unghiul de inclinare, daca unghiul β = 0 , componenta orizontala P=0 si R=Q daca β = 90o , Q=0 si R=P. In primul caz se obtine presiunea litostatica asupra tavanului unei lucrari orizontale, iar in cazul al doilea, presiunea orizontala asupra peretilor unui put vertical.

6. 6. Presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane verticale(puturi)
Problema determinarii presiunii litostatice asupra sustinerilor puturilor verticale este dificila si nu si-a gasit inca o solutionare complet satisfacatoare din punct de vedere teoretic. In momentul de fata se cunosc din literatura de specialitate mai multe metode de calcul pentru determinarea acestei presiuni, elaborate de diferiti cercetatori si care se bazeaza pe o serie de ipoteze, confirmate mai mult sau mai putin de realitate, fapt care impune o atentie speciala la proiectarea unor asemenea lucrari. Din acest motiv, in calculul de dimensionare al sprijinirilor puturilor se iau coeficenti de siguranta acoperitori, prin care se tine seama se de eventualele subaprecieri ale valorilor presiunii litostatice orizontale, datorita acestor procedee de calcul aproximative. Problema presiunii rocilor asupra sprijinirilor puturilor a fost studiata de Protodiakonov, Timbarevici, Pavlov, Dinnik, Terzaghi, Fenner, Labasse si altii.

130

2⎠ ⎝ Fig.. + h n f med = ∑h f ∑h f i i n n ∑h 1 1 n = i i 1 H (6. 16... ϕ⎞ ⎛ In relatia de mai sus... Procedeul de calcul al lui Protodiakonov Pentru determinarea presiunii care actioneaza asupra sustinerii peretilor puturilor verticale. 78) γ a -greutatea specifica aparenta a rocii.. Protodiakonov recomanda ca pentru determinarea unghiului ϕ sa se ia media ponderata a coeficientului de tarie f. 16).. expresia tg 2 ⎜ 45o − ⎟ reprezinta coeficientul de impingere activa.h n si coeficentii de tarie diferiti f 1 .h 2 .6. 6.... Daca straturile strabatute de put(fig..... 6... H –adancimea putului.. 79) i in care H este adancimea totala a putului.. + h n f n = h1 + h 2 + . Determinarea presiunii litostatice in cazul rocilor stratificate........ 6. Presiunea pe unitate de suprafata de perete se determina cu relatia: ϕ⎞ ⎛ p = γ a ⋅ H ⋅ tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ in care: (6. valoarea medie a coeficientului de tarie se calculeaza cu relatia: h1f1 + h 2 f2 + ... dupa Protodiakonov In cazul cand putul se sapa in roci de natura litologica diferita..f2 .... ϕ -unghiul de frecare interioara al rocii. 1. au grosime diferita h1 .. Protodiakonov recomanda aplicarea ipotezei de calcul de la zidurile de sprijin..fn . 131 .

. 2⎠ ⎝ 132 . 0. Pentru roci neomogene ca tarie si variind ca grosime. in cazul cand la o adancime de la suprafata terenului se afla un strat de nisip curgator avand grosimea h1 unghiul de frecare interioara ϕ si greutatea specifica γ a1 iar deasupra lui se gaseste un strat omogen cu grosimea h 2 . Procedeul de calcul al lui Timbarevici Dupa Timbarevici. 6. autorul recomanda ca pentru aceasta presiune litostatica orizontala sa se calculeze separat.greutatea specifica aparenta a rocilor strabatute de put. 2. aceasta formatiune exercita asupra nisipului curgator o presiune similara cu o sarcinauniform distribuita. ca particulele rocilor din peretele putului isi reiau starea initiala de tensiune dupa un timp oarecare de la saparea lui. folosind relatia: ϕ = arctg f med (6. se admite.coeficientul presiunii orizontale. folosirea valorilor medii pentru f si γ a duce la valori departate de realitate pentru presiunea litostatica orizontala. 82) γ a . la partea interioara a stratului de nisip. . in cazul unei sustineri rigide.8.7. . Astfel. H – adancimea putului. Formula generala de calcul propusa de autor pentru determinarea presiunii litostatice este: p = γa ⋅ H ⋅ A in care: (6. rocile strabatute de put aflandu-se in stare elastica. este: ϕ⎞ ⎛ P = ( γ a1 ⋅ h1 + γ a 2 ⋅ h 2 ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ (6.In functie de f med se determina ϕ . 80) Daca printre straturile strabatute de put se afla un strat care se deosebeste mult prin grosime si tarie de celelalte. cu coeficientul de tarie f=0. 81) Inconvenientul procedeului de calcul conceput de Protodiakonov consta in aceea ca este limitat la puturi nu prea adanci si roci granulare necoezive. Presiunea litostatica pe unitate de suprafata a peretelui. 6. ϕ⎞ ⎛ A = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ .

rocile in care este sapat putul au proprietati fizice si mecanice diferite. in general.. avand greutatea specifica aparenta γ n si unghiul de frecare interioara ϕ n .. care influenteaza. Diagrama presiunilor la un put vertical. se exercita o presiune activa datorita unei prisme triunghiulare care aluneca si care suporta . greutatea coloanei de roci deasupra(fig. γ 2 .h n . 6. presiunile de la partea superioara respectiv inferioara sunt: ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ psup = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + . Din diagrama presiunilor. 17.greutatile specifice aparente ale rocilor din straturile traversate de put h1 .. la randul ei. 6.h 2 ..grosimea straturilor Sub aceasta forma. relatiile de calcul s-au stabilit admitand ca pe un tronson oarecare al putului..γ n .. expresiile din paranteze reprezinta adancimea redusa la greutatea specifica aparenta a rocii din stratul examinat. n −1 h n −1 + h n ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ in care: (6. dupa Timbarevici 133 . 17).Deoarece. valoarea presiunii litostatice. 17. 83) γ1 . presiunile sunt mai mari.. Pentru stratul n. cu inaltimea h n egala cu grosimea stratului respectiv. 6. n −1 h n −1 ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ pinf = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + .. reprezentata in fig.. Fig. pentru foecare strat. se observa ca in dreptul straturilor formate din roci mai slabe(cu unghi de frecare interioara mai mic).. in cazul rocilor stratificate.. Relatiile (6.. 83) permit determinarea presiunilor orizontale tinand seama de caracteristicile rocilor strabatute de put.

.Valorile coeficientului presiunii orizontale. 53 0. . . . . Roci acvifere curgatoare 2. 017 0. h o . 0. 004 0. 002. 3 3. 0. pentru diferite roci. 64. Roci foarte moi 4. 0. . 0. .. 0.grosimea echivalenta a stratului de roci de deasupra stratului inferior. . Roci tari 7. 0 18o. 400 400. . . 5 0. 0012 Volumul porilor % Unghiul de frecare interioara ϕ 0o. Roci mobile (neconsistente) 3. 297. . Roci moi(slabe) 5. 5 0. Roci de tarie medie 6.18o 1. 84) . .50o - 6. 008. . 0. . .. 134 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 6. . sunt date in tabelul 6. . 5. 0007 0. . . 64 0. . 39 0. Procedeul de calcul al lui Pavlov Pavlov a propus o formula bazata pe concluziile cercetarilor sale experimentale. . 031 0. 164 0.inaltimea tronsonului interior al putului. 76 Valoare limita Media 26o34'. 1600 1600. 297 0. 2000 40. .. h n . . 5. . 0. . care au aratat ca valoarea presiunii litostatice variaza in functie de diametrul putului D. 0.26o34' 0. 0.. . 10 10. Roci foarte tari 20. 008 0. 002 0. . .. . 3. . proportional cu factorul 13 D +1 : 2 p = γ a (h n + h o ) in care: D – diametrul putului circular sau latura cea mai mare in cazul unei sectiuni dreptunghiulare. 031. . la compresiune daN cm 2 1. 3 Natura rocilor Caracteristicile rocilor Coeficientul presiunii ϕ⎞ ⎛ orizontale tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Rezist. 100 100.

relatia: p= in care: m. Cercetarile au aratat ca ipoteza formarii boltii poate fi aplicata si in cazul puturilor. 85) In cazul cand putul este sapat in intregime in aceeasi roca. 18). Procedeul de calcul al lui Dinnik Plecand de la ipoteza ca toate rocile sunt corpuri elastice ideale. + n −1 h n −1 γn γn γn (6. 135 . 87) Presiunea determinata astfel corespunde presiunii litostatice orizontale din masivul neatacat prin lucrari subterane.. 5. 6. 4. constituita din mai multe bolti.constanta lui Poisson μ= 1 -coeficientul lui Poisson. Dinnik propune pentru calculul presiunii litostatice pe unitatea de suprafata a peretelui putului.. m 1 μ γa ⋅ H = γa ⋅ H m −1 1− μ (6. cu anumite corecturi.recalculata la greutatea specifica aparenta din stratul inferior: ho = γ1 γ γ h1 + 2 h 2 + . ci numai de greutatea unui volum de roca ce se afla in interiorul unei bolti. formula de calcul este: p = γa ⋅ H 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 86) H fiind adancimea totala a putului. pana la suprafata. Presiunea nu este produsa de greutatea intregii coloane de roci. 6. 6.. Terzaghi considera ca in jurul putului se formeaza o zona de influenta abcd(fig 6. Procedeul de calcul al lui Terzaghi Experientele au aratat ca ipoteza privind cresterea preisunii orizontale asupra sprijinirilor puturilor proportional cu adancimea nu se confirma. 6.

6. In cazul constructiilor subterane. datorita rigiditatii sale. cat si mediul principal de rezistenta. datorita faptului ca se gasesc in interiorul unui masiv . 6. 136 . cresterea presiunii in functie de adancime fiind mult atenuata. Particularitati ale comportatiii structurilor subterane la actiuni seismice. Din aceasta cauza si datorita golului format de constructia subterana . Presiunea litostatica seismica 6. Daca insa structura are o rigiditate mai mare decat masivul inconjurator .3-diagrama folosita in calcule. ea urmareste deplasarile si deformatiile masivului. ) prezinta unele particularitati de comportare la actiuni seismice. care constituie atat mediul prin care se transimt oscilatiile seismice. constructiile subterane(galerii hidrotehnice . Repartitia presiunii rocii in jurul puturilor:1. 18. Astfel. . 7.ipoteza lui Terzaghi. apar perturbatii in campul undelor seismice. presiunea ramane constanta(fig. 1. . 18-3) 6. de la adancimi de 10.2-ipoteza lui Timbarevici. 12m. In imediata apropiere a boltii se formeaza o zona de tensiuni marite. In calculele practice se considera ca. 13-1. centrale hidrotehnice etc. Daca structura subterana este suficient de elastica . De asemenea. In comparatie cu constructiile supraterane. exista o diferenta intre rigiditatea structurii subterane si a masivului inconjurator. repartitia pe verticala a presiunii are aspectul redat in fig. care preia o parte din presiunea rocii. 7. raspunsul structurii este influentat mai ales de starea de deformatie a masivului si in mai mica masura de fortele de inertie dezvoltate in structura.Fig. 6.

in acelasi moment. 7. frecarea si lunecarea structura-masiv etc. de-a lungul lor apar. variatia caracteristicilor mecanice ale structurii masivului. Rezultanta presiunilor seismice varticale ale rocii din bolta de surpare a galeriei se determina cu relatia.coeficientul de seismic. Deoarece in cazul oscilatiilor cu frecvente joase( T ≥ 0. 2. 6. (masa proprie si masa aditionala din masivul inconjurator. interactiunea structura-masiv etc. egal cu raportul dintre acceleratia cutremurului pe directia considerata si acceleratia gravitatiei. datorita lungimii mari a galeriilor . este neinsemnata. )Actiunea seismica se defineste. care se propaga in teren dupa o anumita lege de variatie. 88) . 137 (6. care se suprapun peste presiunile statice. De asemenea.8s ) reducerea acceleratiilor seismice in adancime. coeficentii de intensitate seismica pentru lucrarile subterane se iau in calcule cu aceleasi valori ca si pentru lucrarile supraterane din amplasamentul respectiv. Presiuni litostatice seismice Presiunile litostatice seismice actioneaza ca presiuni suplimentare ale rocii.campul de unde seismice sufera modificari. Analiza se efectueaza intr-un sistem unic de discretizare. Se pot considera geometrii arbitrare de structuri. sub forma de impuls sau unde. Qc = k s Q unde: k s . Comportarea seismica a structurilor subterane mai este influentata si de alti factori cum sunt:relieful terenului. Cutremurele amplifica astfel actiunea masivului asupra constructiilor subterane. S-au elaborat modele matematice perfectionate de analiza seismica a structurilor subterane in interactiune cu masivul inconjurator. neuniformitati(nesincronizari)ale deplasarilor diferitelor puncte. care sa cuprinda atat structura cat si masivul sau pe substructuri corespunzatoare constructiei. dupa cum au aratat cercetarile. In aceste metode se ia in considerare conlucrarea dintre diversele elemente ale sistemului si mediului. adancimea de pozare a constructiei etc. rigiditatea structurii si directia undelor. Posibilitatile largi de analiza seismica a structurilor subterane le ofera aplicarea metodei elementelor finite. care la randul lor antreneaza modificari ale starii de efortdeformatie in ansamblul de structura subterana-masiv. respectiv masivului.

Din aceasta diagrama in functie de σ ter . 6.viteza de propagare a undelor longitudinale in masiv. modulul de elasticitate al rocii E si coeficientul normat de incarcare n. Astfel. 19). iar celalalt. ele dezvoltandu-se datorita deplasarii peretilor structurii.coeficientul de intensitate seismica din amplasament γ a . Eforturile unitare seismice din teren se pot determina cu relatia: σ ter = ± unde: k s . se poate determina presiunea de contact asupra diferitelor tipuri de captuseli. reactiunea masivului. 2. alternativ. Presiunile litostatice seismice orizontale reprezinta presiuni de contact asupra captuselilor si ele depind de raportul rigiditatilor masiv-structura si de geometria structurii.perioada predominanta a oscilatiilor seismice ale terenului. un perete al captuselii galeriei va suporta o presiune activa majorata cu presiunea litostatica seismica.greutatea volumetrica a rocii(pamantului) Cc . To . s-au calculat valorile presiunilor litostatice seismice unitare din teren σ ter si s-a intocmit o diagrama de calcul (fig. 1 k s γ a CcTo 2π (6. la un moment dat. Presiunile seismice litostatice orizontale(laterale)pot avea de asemenea valori importante. ceea ce inseamna ca incarcarea orizontala va fi nesimetrica.Q – greutatea totala a rocii de sub bolta de surpare(de echilibru)conform 6. 2. Pentru unele tipuri de structuri subterane si roci. 89) 138 . dinspre si catre masiv.

in functie de eforturile seismice unitare din teren σ ter modul de elasticitate al rocii si tipul de captuseala. . 6. .Fig. conglomerate Pamanturi cu rezistente medii (nisipuri de rezistente medii. . 6. . 3500 500. . argile plasitce) 1. In tabelul 6. . . . 19. gresii) Formatiuni cretoase masive. . 3 200. 2. 6. 1000 (daN / cm ) 2 5. 4. 8 2. . argile tari. 5000 1000. . in cazul unui cutremur de gradul IX . 5. pentru diferite roci. . 2 2. . 5 (m/s) 3500. 0 0. 6 139 . 8. Diagrama pentru determinarea presiunii litostatice seismice(de contact) asupra captuselilor . . . . 4. Tipuri de roci a γa Cc 3 Cc (10 kN / m ) Roci stancoase (granite. se dau din date orientative privind valorile eforturilor seismice unitare. 1. 0 1. Pc . 500 0. 0. 0 2. argile) Pamanturi slabe (nisipuri. . calcare.

In cazul pozarii lucrarilor subterane la adancimi reduse sau la suprafata . ) -orogeneza cu formele ei caracteristice -fenomene tectonice(cute.q c ) . ϕ . cu cat este amplasata la o adancime mai mare si cu cat caracteristicile geologice ale zonelor strabatute sunt mai diferite Din punct de vedere geologic. produse de actiunea seismica. cand H/D>3. 140 .presiunile active si pasive ale pamantului fara considerarea actiunii seismice. 8. crapaturi etc. Influenta conditiilor geologice ale masivului asupra presiunii litostatice Alcatuirea geologica a masivului influenteaza in mod direct distributia presiunii litostatice si marimea acesteia. etc) In fig. 20 se prezinta influenta alcaturiii geologice asupra distributiei litostatice in lungul galeriei. care vor fi cu atat mai variate cu cat galeria are o lungime mai mare. folosind c relatiile: qca = (1 + 2k s tgϕ )q a qcp = (1 + 2k s tgϕ )q p q a . 19 corespund pentru lucrarile subterane situate la adancimi mari. 6. conditiile de temperatura -proprietatile fizice si mecanice ale rocilor -factorii geologici care pot influenta presiunea litostatica Factorii geologici se refera la: -schimbari provenite cu ocazia litogenezei si a racirii magmei(fisuri. q p .Valorile rezultate pentru presiunea litostatica seismica po din graficul din fig. se determina ca la zidurile de sprijin. 6.unghiul de frecare interioara al rocii(pamantului) 6. falii. trebuie sa se analizeze: -orogeneza si conditiile de asezare a rocilor -conditiile hidrologice -prezenta gazelor. presiunea suplimentara p activa si pasiva ( q a . unde H este adancimea de pozare a galeriei si D-latimea ei.

In cazul in care axa galeriei este paralela cu directia stratificatiei si daca aceasta are o cadere mare(fig. ). roca lucreaza ca o grinda perete. 141 . Daca au grosimi reduse si sunt fisurate. Aceasta orientarea a stratificatiei favorizeaza insa patrunderea factorilor de eroziune. rezulta presiuni mari. 21. acestea lucreaza ca niste grinzi-placi suprapuse. Influenta alcaturii geologice asupra distributiei presiunii litostatice Directia si caderea straturilor precum si fisuratia masivului influenteaza de asemenea repartitia presiunii. b. Daca straturile au grosimi mari. 6. Daca directia axei galeriei coincide cu directia straturilor . 21. Fig 6. ). Pozitia galeriei in raport cu stratificatia Daca axa galeriei formeaza un unghi apropiat de 90o cu directia si caderea stratificatiei. 20. 6. 6. dar caderea are o valoare mica sau straturile sunt chiar orizontale(fig. datorita conditiilor de lucru diferite ale masivului(fig. formarea boltii este asigurata numai de frecarea si coroziunea din planele de separatie. c. In cazul unor straturi aproximativ orizontale. 21. 6. 21. 6. avand o capacitate ridicata de rezistenta la sarcinile verticale(fig. se va cauta ca galeria sa fie amplasata intrun strat rezistent si impermeabil. 21). a).Fig. ele lucreaza la incovoiere.

care influenteaza foarte mult comportarea masivului. presiunile vor fi mai mici in zonele marginale si mai mari in zona mediana(fig. 24). iar in anticlinale. ) Fig. Galerie amplasata in zona cutata:1 – sinclinal. presiunile sunt mici. Pentru galeriile amplasate intr-un sinclinal. 6. 6. apar solicitari nesimetrice. 6. cat si efectului pe care il pot avea procesele de eroziune. 6. 22.Fig. cand directia stratului coincide cu directia axei galeriei. 23. 6. pericolul infiltratiilor este mai redus. 23. situate in apropierea versantilor(fig. a). presiunile vor fi mai mari in zonele marginale si mai mici in zona mediana.2-anticlinal In sinclinale presiunile sunt mari. datorita unor acoperiri diferite. Galerii cu axa in plan perpendicular pe cute In cazul galeriilor de coasta. pentru galeriile situate intr-un anticlinal (fig. 23. In anticlinale presiunile laterale sunt mai mici si de asemenea. precum si existenta unor straturi de natura diferita. In cazul galeriilor avand axa perpendiculara pe directia straturilor. 142 . b.

Rezistenta elastica a rocii se ia in considerare pe portiunea pe care captuseala se deformeaza inspre roca si ea constituie un factor important in solicitarea captuselilor . Galerii de coasta Apa din masiv actioneaza atat direct. de asemenea. 6. deoarece daca exista (cazul rocilor rezistente). preluand o parte din solicitari. precum si de efectele pe care le pot avea cutremurele. Reactiunea elastica a rocii nu se ia in considerare daca roca este slaba(coeficientul de tarie f ≤ 1. de starea initiala de tensiuni produsa de fenomenele tectonice. Masivul se opune acestor deformatii. Coeficientul de rezistenta elastica al rocii caracterizeaza rezistenta elastica a rociisi se poate determina prin calcule sau pe cale experimentala. ca presiune suplimentara exterioara asupra captuselilor. Fenomenul poarta denumirea de reactiunea(rezistenta) elastica a rocii. solicitarea la care este supusa micsorandu-se prin preluarea unei parti de catre roca. 24. captuseala se descarca.5 ).Fig. se numeste coeficent de rezistenta elasita al rocii. dintre reactiunea elastica a rocii si deplasarea captuselii spre masiv. 90) Factorul de proportionalitate k. spre roca: p = kδ (6. 9. cat si prin modificarea frecarii . coeziunii. 6. Reactiunea elastica a rocii este direct proportionala cu deplasarea captuselii δ . Rezistenta elastica a rocii Sub actiunea incarcarilor la care este supusa. avand loc deplasari spre masiv. 143 . precum si a conditiilor de aparitie a fenomenului de impanare. captuseala unei galerii se deformeaza. Presiunea litostatica este influentata.

care este egala si de sens contrar cu presiunea din interior. sub actiunea presiunii interioare si a reactiunii elastice a rocii. Pentru a putea aplica formula lui Lame in cazul masivului de roca. formula lui Lame’ capata forma: u= 1 + μ P1r12 ⋅ E r (6.deplasarea radiala. 25).raza punctului E. 6.coeficientul lui Poisson. se considera in jurul excavatiei un cilindru de roca cu pereti foarte grosi. r.Coeficientul de rezistenta elastica a rocii.presiunea interioara si exterioara. 6.r2 .modulul de elasticitate al materialului. P1 . 92) (6. r1 . Daca se admite ca raza exterioara a cilindrului r2 → ∞ . Schema pentru calculul coeficientului de rezistenta elastica al rocii 144 . Deplasarea punctelor de la suprafata excavatia se obtine cu formula lui Lamé. k.raza interioara si exterioara a cilindrului. asupra caruia actioneaza din interior presiunea P1 (fig. 91) Fig.P2 . μ . se poate determina in functie dedeplasarea radiala a punctelor de la suprafata unei excavatii circulare. folosita la determinarea deplasarii radiale intr-un punct al sectiunii cilindrilor cu peretii grosi: 1 − μ P1r12 − P2 r22 1 + μ ( P1 − P2 ) r12 r22 u= ⋅ 2 2 ⋅r+ E r2 − r1 E ( r22 − r12 ) r in care: u. 25.

. 94) Pentru a caracteriza diferite roci. . 2.Pentru punctele situatepe suprafata excavatiei (r = r1 ) . corespund ipotezei masivului omogen. 93) Reactiunea elastica a rocii de la suprafata excavatiei fiind egala cu presiunea interioara P1 . in practica se foloseste notiunea de coeficient de rezistenta elastica specific k o . 8. intr-o anumita masura. 5<f<12. 1. 98) unde B este latimea profilului(in metri). 96) in care r se exprima in cm. Pentru roci foarte fisurate se ia α =0. de valorile reale. sau: k= (6. se recomanda ca determinarea coeficientului de rezistenta elastica sa se faca experimental. pentru determinarea coeficientului de rezistenta elastica specific k o . In cazul excavatiilor de alte forme. In cazul rocilor cu coeficientul de tarie f (dupa Protodiakonov)cuprins intre 1. iar pentru roci putin fisurate α =1. Valorile coeficientului de rezistenta elastica a rocii. 99) in care α =0. 2 functie de gradul de fisurare al rocii. De aceea. 8 . 95) Relatia intre k. care corespunde unei excavatii cu raza r1 = 100cm : ko = E (daN/cm 3 ) (1 + μ ) ⋅ 100 (6. deplasarea rediala sub actiunea presiunii interioare P1 va fi data de : u1 = 1+ μ P1r1 E (6. determinata in modul aratat. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k. 145 . ce corespunde unei excavatii cu raza oarecare r si k o este data de: k= k o ⋅ 100 (daN / cm 3 ) r ko (daN / cm 3 ) r (6. elastic si izotrop si difera. se poate folosi formula: k o = 50αf (daN/cm 3 ) (6. 97) in care r se ia in metri. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k se ia egal cu: k= ko B 2 (6. . este: k= P1 E = u1 (1 + μ )r1 (6.

printre care: 1. unde presiune creste. Existenta apelor subterane in zona galeriei care.. din peretii si din vatra lucrarilor subterane. 146 . valoarea coeficientului k o poate variaintre urmatoarele limite:pentru argile compacte si marne 10. determinata cu diferite relatii. pe langa faptul ca contribuie la crestere presiunii rocilor... Cu cat sprijinirile sunt montate mai devreme dupa executia excavatiei. deoarece deformatiile rocii nu se pot dezvolta. in afara celor prezentate in acest capitol. cu atat presiunea rocii este mai mica. De asemenea. Timpul de asezare si rigiditatea sprijinirilor.10. are un caracter aproximativ si trebuie corectata la proiectare prin stabilirea experimentala a presiunii in conditiile reale ale excavatiei. Concluzii privind calculul presiunii rocilor In literatura de specialitate se mentioneaza si alte metode pentru calculul presiunii rocilor . marnoase.. trebuie sa se tina seama de o serie de factori care influenteaza asupra valorii si distributiei presiunii rocilor. Valoarea presiunii rocilor. linii de contact dintre roci. Diferitele metode de calcul al presiunii rocilor permit determinarea cu aproximatie a presiunii din tavanul. Zonele cu fisuri mari.50 (daN/cm3 ) . 4. sistoase(de exemplu la galeria de fuga a hidrocentralei Arges. dupa cum s-a aratat.4000 (daN/cm 3 ) (functia de taria lor).500 (daN/cm3 ) si roci stancoase 500... Acest lucru se observa mai ales la rocile necoezive si argiloase.In functie de natura rocilor. construita de presiunea hidrostatica a apei... 6.. 3. fac sa apara o sarcina suplimentara. alunecari.. roci semistancoase 50. Pozitia axei galeriei fata de stratificatie precum si structura rocilor.. ) 2..

De obicei se ia in consideratie numai greutatea straturilor de roci de deasupra excavatiei.Totusi metoda nu a patruns in constructiile subterane pana in anii 1950.1. initial in SUA si ulterior in alte tari. iar sistemul de sustinere montat este supus unui efort suplimentar.In general. cand si-a gasit o mai larga aplicare nu numai la armarea temporara . PRESIUNILE ASUPRA EXCAVATIILOR SI CALCULAREA PARAMETRILOR DE ANCORARE O excavatie subterana modifica starea de echilibru anterioara a eforturilor din masivul de roca si drept consecinta din peretii excavatiei se desprind si cad spontan bucati de roca. ca urmare pe de o parte a progresului in executia rapida si ieftina a forarii gaurilor de ancoraj. desi uneori actioneaza si eforturile reziduale ale presiunilor orogenice din scoarta ca si fortele generate de relieful de suprafata. inlocuind armarea cu lemn sau alte tipuri de sustineri ci si ca componenta principala in asigurarea definitiva a rocii in timpul excavarii. Tehnica forarii in exploatari minere s-a dezvoltat mai mult in timpul si imediat dupa cel de al 2lea razboi mondial.Aceste efecte pot fi rezumate ca o manifestare a presiunii rocii. Pentru o anumita adancime fata de suprafata. roca este impinsa inspre spatiul excavat.Ancorajul cu tiranti nu are totusi o utilizare universala. succesul aplicarii sale depinzand de evaluarea corecta a conditiilor geologice si de adoptarea unei tehnici adecvate. ancorajul cu tiranti poate fi luat in considerare pentru asigurarea excavatiilor subterane in roci tari.Cele mai vechi date despre ancorarea cu tiranti a rocii in vederea asigurarii tavanului dateaza din 1918. intre 1920 si 1930 ancorarea cu tiranti a tavanelor a fost utilizata in cateva mine de minereuri din Statele Unite ale Americii.Cauza acestui fenomen este datorita in special fortelor gravitationale . in locul sustinerii cu zidarie sau beton. in mina Mir din Silezia Superioara. In anii urmatori . in roca actioneaza un efort vertical definit de relatia: σν = γ ⋅ h si un efort orizontal definit de relatia: 147 .Aceasta a condus la o larga aplicabilitate a tirantilor in exploatarile subterane.Capitolul 7 ANCORAREA EXCAVATIILOR SUBTERANE Ancorarea excavatiilor subterane a fost una dintre cele mai vechi tehnici si cu cea mai larga aplicatie la consolidarea rocilor. 7. si pe de alta parte datorita cunostintelor teoretice amanuntite dobandite in domeniul mecanicii rocilor.

Hugon): 1.1 Variatia teoretica a efortului in vecinatatea unei lucrari miniere circulare executata intr-o roca omogena.H=adancimea de la suprafata Fig. γ .2 (conform cu V.σh = ν σν = k 0 ⋅ σν (fig. Fig.σ0 = efortul la nivelul zero. 1) 1− ν in care h este adancimea fata de suprafata. σν = efort vertical. σS = efortul la nivelu S dupa excavarea completa. tare si izotropa cu coeficentul lui Poisson ν = 0.greutatea volumica a rocii. ν . Tertzaghi).2. 148 .Valorile efortului in masivul de roci inainte si dupa excavarea unei lucrari miniere folosind diagrama Mohr(dupa A.σ h = efort orizontal.coeficentul lui Poisson pentru roca.infasuratoarea rezistentei rocii.

3) Roca ce se desprinde din peretele excavatiei trebuie sa fie sustinuta sau consolidata prin armare.starea de efort in zona boltii naturale dupa definitivarea excavatiei(efort radial=0. in vederea prevenirii prabusirii datorita greutatii proprii. trebuie ca pe fata excavatiei sa fie create eforturile radiale (presiunea p. Daca apar prabusirri. unde este mai usor preluat de roca mai putin alterata(fig.p=efort radial necear asigurarii impotriva surparii. iar efortul se mareste din nou. 4.Ca rezultat apare necesitatea indepartarii din nou a rocii din peretii excavatiei.1).cercul reprezentand stadiul efortului in masiv inainte de excavare . tangent la curba de cedare a rocii reprezinta starea limita a capacitatii portante a rocii la inceperea excavatiei. pe care de obicei roca nu este capabila sa-l mai preia si intervine ruperea. 149 . eforturile laterale din peretii excavatiei ajung la o asemenea marime incat este inevitabila si aici distrugerea si cedarea rocii. unde roca nu poate rezista eforturilor de tensiune existente (cum se arata in fig. sub curba de rupere(cercul 3). vezi fig.O astfel de presiune nu numai ca poate fi considerabila.Dupa desprinderea rocii din peretii excavatiei . Ruperea apare initial in tavan. Pentru prevenirea acestui fenomen.Cercul 3. atunci cercul 2 infatiseaza starea de eforturi dinainte de excavatie. efortul marit se transmite mai adanc in masivul de roca. excavatia trebuie sa fie largita.2). cercul 4 reprezinta efortul tangential din roca. dar in cele mai multe cazuri de prisos.) Daca modificarile lente ale starii de eforturi de roca din timpul excavarii sunt concepute conform reprezentarii lu Mohr pentru un mediu omogen(fig. 3.2. substantial marit odata cu excavatia(efortul radial fiind egal cu zero).2)care sa coboare cercul Mohr circumscris(4).efortul in momentul ruperii rocii.In situatia in care greutatea straturilor din acoperis creste substantial.

) Aceasta conduce la accentuarea decomprimarii rocii din vecinatatea excavatiei si cresterea presiunii. decomprimate. σ h . pe o distanta mai mare. iar rezistenta sa impiedica transmiterea presiunii in spatiul excavat. Zona boltii naturale creata in roca cand efortul a fost indepartat in afara suprafetei lucrarii miniere: IIIzona de eforturi reduse in jurul excavatiei subterane. 150 .Fig. sprijina roca decomprimata. σ v . Sustinerea cu lemn. iar pe de alta parte consolideaza roca prin armare. H0 . Aplicarea unor astfel de sustineri necesita de obicei un timp foarte lung. stabilizand zone de masiv. iar contactul cu peretele rupt .3. astfel incat ele insele sunt capabile sa transfere o anumita sarcina.adancimea centrului excavatiei fata de suprafata terenului. in special prin precomprimare.Un alt avantaj este ca ancorajul poate fi pus in actiune rapid. neregulat. zona cu eforturi tangentiale crescute(bolta naturala). atat in roca cat si in sustinere.eforturile verticale si orizontale din masiv inainte de rupere . Ancorele se bazeaza pe un principiu diferit :ele pe de-o parte leaga blocurile de roca tare. inainte ca roca neasigurata sa fie prea mult deranjata. cu otel sau beton a excavatiilor subterane. al excavatiei este nesatisfacator (pe suprafete mici se nasc sarcini concentrate mari.

aproximativ orizontale.efortul de tensiune admisibil al materialului tirantului.O sarcina mai mare ar putea conduce inevitabil la distrugere .1. minus filetul. lipsite de suport prin realizarea excavatiei. γ . fie prin sustinerea rocii cu grinzi fixate in amsivul de roca.1. iar lungimea lor depinde atat de distanta de la acoperisul excavatiei la stratul portant cat si la adancimea de incastrare a ancorei in acest strat. Parametrii acestui tip de ancoraj se pot determina dupa D.greutatea volumica a rocii kg/ cm 3 Tirantii sunt intotdeauna pretensionati la sarcina presupusa. sau pot forma o grinda printr-o ancorare extensiva a lor. 7. se poate obtine in doua moduri:fie prin formarea in masiv a unei bolti naturale suportata de roca nederanjata din peretii excavatiei. σa .armatura preia numai greutatea rocii decomprimate din imediata apropiere a excavatiei. de exemplu cand distanta intre tiranti este: lr = FS ⋅ σa hS ⋅ γ unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. in forma lor obisnuita sunt totusi in stare doar sa transfere intreaga greutate a rocii din straturile de deasupra . cand acoperisul este suspendat de un strat rezistent tirantii introdusi in roca tare sunt solicitati la eforturi de tensiune de greutatea stratului asigurat.Aceasta nu poate aparea la o anumita distanta de suprafata terenului. P = γ ⋅ h S ⋅ l2 . r pentru verificarea capacitatii lor portante si pentru restabilirea cel putin partiala a starii de eforturi existente in roca inainte de excavare. catre adancimi relativ mici(aproximativ 10m).grosimea stratului asigurat.Ambele teorii se bazeaza pe determinarea zonei de presiune din masivul de roca de de-asupra excavatiei. cm. Preluarea de catre roca inconjuratoare a functiei rocii excavate de a sustine incarcarea. h S .Ambele tipuri de consolidare. kg/ cm 2 (10 −1 MPa) . cm 2 . Košina. deoarece functia de sustinere pe care o indeplinea roca excavata este preluata asa cum s-a mentionat mai sus. de masivul de roca dimprejur. Straturile cu capacitati portante mai mici pot fi sustinute cu ajutorul ancorelor incastraturi in straturile superioare mai rezistente.Tirantii extremi se amplaseaza cat mai aproape posibil de laturile 151 . In primul caz.Teoria grinzii fixate la capete Aceasta teorie este adecvata in special pentru excavatii rectangulare in straturi de roci tari.

la fixarea lor partiala in punctul de ancoraj.grosimea celui mai slab strat acoperitor. ca si pentru o bolta 2⎠ ⎝ naturala(vezi fig. in timp ce pe cealalta directie distanta sa fie redusa la l r . Aceasta ultima masura este recomandabila ca cel mai realizabil procedeu de prevenire a destinderii (slabirii) rocii dintre tiranti.Asigurarea stratului acoperitor se poate realiza de asemenea prin intermediul unei planse de sarma. forma volumului este determinata de planele de discontinuitate. deoarece se presupune ca la fixare grinzii de roca au efect numai la o anumita ϕ⎞ ⎛ distanta fata de suprafata excavatiei. Distanta l r se stabileste uneori luandu-se in considerare efortul admisibil pe stratul inferior din straturile sustinute intre doi tiranti. fie ca trebuie ca distanta dintre tiranti sa fie l'r si sa se foloseasca tiranti mai subtiri .Zona rupta din roca seamana cu un con regulat. Experienta a aratat ca dintr-o roca tare. compacta. Din conditia: FS ⋅ σS ≤ π ⋅ h u ⋅ τh t hu sin 45o se obtine adancimea de fixare: hu = 0.4).excavatiei galeriei.rezistenta rocii la tensiune prin incovoiere este extrem de variabila datorita fisurilor si crapaturilor transversale si este mai bine ca ea sa nu fie luata in considerare. In cazul in care l'r < l r . cu un unghi de varf de 90 o in punctul de fixare a ancorei(fig. fixata in acoperis cu tiranti departati la o distanta l r unul de celalalt.22 ⋅ FS ⋅ σa τh 152 .Teoretic distanta este h ⋅ ⎜ tg45 − ⎟ . Distanta admisibila este 2σ 0 h 2 l l = (cm) m⋅q ' r unde σ0 .5). q – incarcarea uniforma a stratului de catre greutatea sa. fie ca trebuie ca tirantii sa fie legati cu flanse plate intr-o directie. m –coeficent de siguranta(de obicei 2).este rezistenta la tensiune a rocii la incovoiere. o ancora smulge un volum de forma concava in timp ce intr-o roca fisurata. Adancimea de fixare a tirantului in stratul de roca portant se determina plecand de la presupunerea ca rezistenta la smulgere a rocii trebuie sa fie mai mare decat rezistenta tirantului. h l .

unde FS -este suprafata sectiunii transversale a tirantului. cand grindade roca cedeaza.adancimea de fixare intr-o roca rezistenta. straturile individuale sunt legate de catre tiranti realizandu-se o singura grinda.1.suprafata probabila de rupere intr-o roca compacta.Teoria boltii naturale Aceasta teorie este valabila pentru toate tipurile de roci compacte si fisurate.suprafata de rupere ipotetica. care traverseaza roca si care nu este afectata de fracturare. 4. Bolta naturala dintr-un masiv este o zona cu eforturi crescute. iar lungimea totala de incastrare in roca a tirantului va fi l = hS + h u sau hS + lu Daca acoperisul plan al unui abataj este format din roci tari . Fig.2. greutatea rocii destinse de sub bolta naturala.lungimea necesara este de obicei l u > h u . exercita o 153 .Schema smulgerii unui tirant de la suprafata unei roci de fundare tari: 1. h u . In cazul in care tirantul se fixeaza in stratul portant prin cimentare.3tavan.rezistenta la forfecare a rocii.1. chiar in masivele roci stratificate.Insa. τh .2. stratificate in bancuri subtiri . Bolta naturala de deasupra unui gol excavat se formeaza. 7. σa .Bolta creata preia presiunea straturilor superioare si o transfera rocii din peretii si talpa excavatiei subterane. pentru rocile slabe si chiar pentru pamanturi.rezistenta la tensiune a otelului. Rezistenta straturilor legate in acest mod esteconsiderabil mai mare decat a straturilor nelegate.

de planele de discontinuitate din interiorul masivului de roca(fisuri. bazata pe teoria materialelor neconsolidate. astfel ca este important sa se calculeze presiunilor posibile . stratificatie) si nici de orientarea lor fata de excavatie.presiune asupra sustinerii excavatiei(vezi fig.5).M. f p .Kvapil(84).coeficentul f p este doar estimativ.3). de exemplu. Fig. H. 154 . sa se estimeze cel putin aproximativ pozitia boltii naturale de deasupra golului realizat.5.Partea botlii naturale de deasupra galeriei este reprezentata printr-o parabola(fig.Zona de compresiune parabolica deasupra unei excavatii subterane.Ea nu tine seama. Totusi aceasta metoda are unele deficiente.Grosimea maxima a rocii de sub bolta naturala amenintata de prabusire se determina din formula: v= 1 fp ⎡ ϕ ⎞⎤ b ⎛ ⋅ ⎢ a + h ⋅ tg ⎜ 45 − ⎟ ⎥ = < H 2 ⎠⎦ fp ⎝ ⎣ ϕ .adancimea acoperisului fata de suprafata. Se pare ca grosimea rocii ce se desprinde de deasupra golului excavat este destul de mica. da valori mai sigure. dupa Protodiakonov Valorile f p si ϕ p (dupa Protodiakonov) sunt prezentate in tabele pe tipuri de roci si pamanturi.coeficent de tarie a rocii in care a si h reprezinta dimensiunile excavatiei rectangulare.unghiul de frecare interna a rocii. In cazul constructiilor subterane se utilizeaza in general metoda lui M. iar in aceasta privinta metoda lui R. bazata pe un principiu similar.Protodiakonov. iar in cazul ancorajului cu tiranti.

El a clasificat rocile in sase categorii. 10-4.Terzaghi (vezi tabelul 1) a estimat extinderea probabila a zonei cu roca decomprimata de deasupra excavatiei subterane printr-o alta metoda. 10-2. 25-0. 50 b 0-0.roci stratificate (straturi orizontale. caderi de fragmente mici.5(b+H).pamanturi coezive la adancime mare K. 25-0. fara presiune laterala Comportarea rocii . straturi verticale.Inaltimea minima a straturilor superioare H se presupune ca este egala cu 1. 25 b 0.nu exista presiune laterala B. pamanturi necoezive E. 50(b+H) Tavan instabil. 10(b+H) Tavan instabil. Excavatiile subterane sunt proiectate de obicei cu tavan boltit ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a rocii decomprimate de sub bolta naturala este indepartata prin sapare. zona boltii naturale poate fi stabilita aproximativ prin oricare metoda de masurare. presiune laterala mica sau considerabila Caderi de pietre. fara sau cu presiune laterala mica Tavan instabil.50 b 0. se pot evalua in mare lungimea si densitatea tirantilor. Daca se cunoaste inaltimea teoretica a boltii naturale. la adancime medie F. 10(b+H) Caderi de pietre. Inaltimea maxima a zonei ce solicita ancorajul din tavan se determina in functie de latimea totala b si de inaltimea h a golului rectangular. straturi inclinate) C-roci fisurate neregulat D-roci fisurate intens. In golurile deja excavate. de exemplu prin metode geofizice.pamanturi coezive. Rolul ancorajului e fie sa lege roca decomprimata de deasupra tavanului cu zona 155 2. 35-1. Inaltimea boltii de surpare a rocii deasupra unei lucrari miniere dupe Terzaghi Categoria de roca A-roci masive Inaltimea boltii de surpare v 0-0. 35(b+H) 0. presiune laterala mare 0-0. 25 b Posibilitatea conducerii de explozii mari.Tabelul 1. presiune laterala mare 1. in functie de rezistenta lor si de gradul de fracturare si fisurare. roci faramitate.

v. Prima metoda de ancorare si de dimensionare a suprafetei excavatiei in zona boltii naturale este indicata acolo unde aceasta poate fi realizata fara necesitatea pastrarii unei distante relativ mici fata de frontul abatajului si intr-o roca tare. In cazul rocilor mai alterate sau tectonizate cand bolta naturala se formeaza mai in adancimea masivului. Distanta l r dintre tiranti se determina. in functie de capacitatea portanta a tirantilor si de greutatea rocii asigurate in zona celui mai lung tirant: lr = unde FS ⋅ σa vγ FS este aria sectiunii transversale a tirantului. lungime maxima in centrul tavanului. iar diametrul tirantilor se alege in vederea realizarii acestei cerinte.portanta a boltii naturale. Tirantul are. conform celor spuse in capitolul precedent. Din motive practice si din considerente economice l r ≥ 1 m. prin consolidare cu tiranti precomprimati in roca din zona destinsa se creeaza o bolta portanta(fig.greutatea volumica a rocii. 156 .aceasta lungime este egala cu distanta pana la cea mai coborata limita a boltii naturale de deasupra tavanului.6). prevenind astfel degradarea mai departe a rocii.efortul admisibil de tensiune al materialului tirant. γ . fie sa consolideze roca destinsa.grosimea rocii asigurata de un tirant. σa . de obicei. astfel ca ea sa se autosustina. la care se adauga inaltimea de fixare: l = v + h u sau v+lu unde l u reprezinta lungimea de fixare prin cimentare. putin avariata.

atunci amplasarea si directia tirantilor trebuie sa fie adaptata conditiilor respective (fig. Tirantii montati trebuie sa intersecteze aceste plane fie perpendicular. in vederea cresterii suficiente a rezistentei la deplasarea pe aceste plane si pentru a face roca in stare sa transfere forte de compresiune chiar transversale pe ele.Fig. de grosime suficenta pentru a transfera greutatea sectiunii slabite straturilor de deasupra.7). Daca in roca se dezvolta preponderent un singur sistem de plane de discontinuitate. Valoarea acestei rezistente suplimentare din interiorul suprafetei asigurate de un singur tirant se obtine presupunandu-se ca rezistenta totala la miscarea pe planele de discontinuitate trebuie sa fie mai mare decat fortele care favorizeaza aceasta miscare. atunci forta tangentiala maxima ce trebuie sa fie asigurata este: 157 . iar distanta dintre tiranti este egala cu aproximativ jumatate din lungimea lor(cel putin in raportul l: l r =2).Daca inclinarea principalului sistem al planelor de discontinuitate este α . In acest fel se creeaza o zona continua de roca comprimata. de obicei greutatea masei de roci. formand o bolta independenta.Bolta artificiala formata prin fixarea rocii decomprimate de deasupra excavatiei subterane cu ajutorul unui sistem de tiranti pretensionati. b.Pretensionarea tirantilor trebuie sa fie aproximativ egala cu greutatea rocii asigurate. fie sub un unghi de cel putin 45o . cum ar fi stratificatia. la = 2 lr lr Lungimea tirantului este de minim 1/3 din latimea golului.6. a-latimea boltii formate la l l = 3 .

pretensionarea Pk = −G ⋅ tgϕ . b-vertical. ϕ -unghiul de frecare de-a lungul planului de discontinuitate. l r -distanta dintre tiranti. iar σa -sarcina admisibila la tensiune al otelului. Daca pentru stabilizarea tavanului se 158 . Forta Pk va fi cea mai eficenta(maximum R k ) la o inclinare a tirantilor ψ = α + ϕ − 90o .7 c). Rezistenta suplimentara R k la miscare de-a lungul discontinuitatii este de obicei creata de pretensionarea Pk a tirantului. Pentru straturi orizontale si tiranti verticali.T = G ⋅ sin α = G ⋅ cos α ⋅ tgϕ + R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 ⋅ cos αtgϕ + R k r din care rezulta ca: R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r unde γ -este greutatea volumica a rocii. Fig.Daca tirantul formeaza cu orizontala un unghi ψ (vezi fig.7 Amplasarea tirantilor in functie de diversele directii ale planelor de discontinuitate: a-orizontal. l ' = v sau h S -lungimea efectiva a tirantului. perpendiculara pe planul de discontinuitate R k = Pk ⋅ cos(α − ψ ) ⋅ tgϕ + Pk ⋅ sin(α − ψ ) Pk = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r sin(α + ψ ) + cos(α + ψ ) ⋅ tgϕ in timp ce Pk ≤ FS ⋅ σa unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. atunci intr-o sectiune verticala. c-inclinat.

ANCORAREA TAVANULUI UNEI EXCAVATII SUBTERANE. La excavatiile subterane primul obiectiv este asigurarea si stabilizarea partii superioare.Ancorajul tavanului se practica curent in metodele clasice de excavare a lucrarilor subterane precum si la lucrarile de definitivare a sectiunii unei galerii..Cand se da un nou atac. 159 .Se pot lua in considerare si atacuri mai lungi decat distantele maxime prezentate in tabel.2.Acestea sunt activate numai cand rezistenta rocii este depasita. Lungimea avansamentului z este aleasa adesea egala.Un mijloc foarte rapid si eficient de stabilizare il reprezinta ancorajul rocilor. Aceasta deoarece roca se deterioareaza cel mai usor si frecvent ca rezultat al actiunii fortelor interne. sau daca este posibil mai mare. ca lungimea calculata a tirantului l in sectiunea transversala a golului. 7. date din studiul geotehnic sau informatii preluate din tabelul 2.aceasta este mai mare cand pe directia longitudinala se utilizeaza cintre metalice. ei rezista la orice miscare de-a lungul discontinuitatilor prin rezistenta lor la forfecare σa a otelului tirantului.8). in functie de suprafata frontului abatajului si de timpul necesar asigurarii tavanului.utilizeaza tiranti nepretensionati cimentati pe intraga lor lungime in gaura de ancoraj. reprezentata de tavan si suprafata lui. care au la baza experienta de la saparea in Austria a tunelelor cu aria sectiunii transversale a frontului de pana la 100 m 2 . intre ultimele aliniamente de tiranti si frontul abatajului se admite ca se creeaza o bolta sau o grinda noua(fig. De obicei distanta dintre sectiunile transversale ancorate din lungul unui gol excavat este egala cu echidistanta dintre tirantii dispusi intr-o sectiune transversala s = l r . De asemenea este importanta alegerea lungimii de inaintare . Aceasta lungime a avansamentului este legata de capacitatea de mentinere a rocii functie de latimea excavatiei si de timp si se apreciaza folosind experienta realizata la lucrarile anterioare. Rk = FS ⋅ σa cos(α + ψ ) iar sectiunea transversala necesara γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) ⋅ cos(α + ψ ) n FS = σa Tirantii nepretensionati incastrati prin cimentare pe intreaga lungime a gaurii de ancoraj ofera o rezistenta mai mare in cazul in care unghiul de frecare de-a lungul planelor de disncontinuitate este mai mic. ea depinzand de tipul de roca si de echipamentul disponibil.

nisip si pietris saturat. gnaise masive) B – fisurate(eruptive fisurate. lui H. ca rezultat al unei concentrari de eforturi in frontul abatajului. stabilizeaza si previne destinderea in continuare a rocii in punctul de ancoraj si in imediata sa vecinatate. operatiune ce se poate executa manual cu bare de 160 . iar aceasta pretensionare consolideaza. umpluturi.Prin strangerea piulitei de tirant placuta se preseaza pe suprafata rociicu o forta de cel putin 3 sau 4 tone (30-40kN). pamanturi coezive de consistenta ridicata pana la tare. 4m 20 minute 0. sedimente masive stratificate in bancuri groase. la 2 10 secunde 0. intre punctele de sustinere. roci tari intens alterate si deranjate) F – generatoare de presiune(sisturi argiloase alterate deranjate. se intind plase de sarma. 8m 1 saptamana 5 ore 1. nisip si pietris cu umiditate naturala) G – generatoare de presiuni mari(pamanturi coezive de consistenta moale la medie. Deasupra noii sectiuni a tavanului excavat. 5m 3m 6 luni 4m Durata stabilitatii 20 ani Distanta maxima intre sprijiniri 4m distanta stabilita se aplaseaza un nou aliniament de tiranti.Tabelul 2. In cazurile in care roca este dens fracturata poate exista pericolul ca intre punctele de ancoraj sa se produca caderi de fragmente de roca din tavanul excavatiei sau sa apara crapaturi. 15m 2 minute 0. roci tari deranjate si partial alterate) E – foarte faramitate si deranjate(roci moi slabe.Lauffer modificat de A. Durata aproximativa de stabilitate a tunelelor si distanta intre sprijiniri pentru principalele tipuri de roci(conf.In asemenea cazuri. se dezvolta o zona parabolica normala de roca destinsa cu o inaltime ce nu depaseste z . roci metamorfice cu sistozitate pronuntata) C – intens fisurate(eruptive intens fisurate. pamanturi miloase). imediat dupa copturirea grosiera de-a lungul suprafetei tavanului. sedimentare stratificate in straturi subtiri. sisturi argiloase.Dvorak) Tipuri de roca A – masive(roci eruptive compacte.pentru asigurarea tavanului. sisturi si roci metamorfice mai putin dure) D – faramitate(roci moi.

5 – stalpi pneumatici provizorii.8 – schela mobila pentru forare. de obicei se renunta la piulita si placuta. In gaurile de ancoraj umplute cu ciment(lapte de ciment sau rasiini sintetice) pe intreaga lungime a acestora se introduc tiranti slabi tensionati sau pretensionati.In cazul in care tirantul nu este pretensionat prin infiletare la partea exterioara.Deasupra sustinerii ancorate si pretensionate se aplica un strat de torcret sau de ciment ce reprezinta o ultima protectie si consolidare a suprafetei.Cat se poate de repede posibil . de preferat. o excelenta stabilizare se realizeaza cu ajutorul grinzilor de otel sau a cintrelor.fier sau. pana la intarirea (prizarea) cimentului.7 – cintre de otel.2 – limita zonei cu roca decomprimata expusa la prabusire. fiind apoi imobilizat inauntru prin legare.In timp ce tirantul se introduce in gaura de ancoraj.Tirantii de acest tip sunt durabili.Plasele sunt intinse temporar prin stalpi de lemn sau pneumatici fixati in tavan.3 – plasa de sarma de protectie. introducandu-se apoi tirantii ce se fixeaza si se pretensioneaza. Placutele preseaza plasa de sarma pe suprafata rocii. Fig.Z – lungimea atacului. 4 – tiranti ancorati. Aceste grinzi este preferabil sa se amplaseze mai degraba pe directia longitudinala decat pe cea transversala. legate intre sectiuni ancorate. In locul placutelor individuale. 161 .8 Desfasurarea operatiunilor de montare a tirantilor in tavanul unui tunel: 1 – zona boltii naturale intr-o roca deasupra abatajului.6 – gaura de ancoraj. se executa gaurile de ancoraj orientate in functie de planele de discontinuitate. prin utilizarea aerului comprimat sau a apei sub presiune. dar efectul static este de obicei mai mic decat la tirantii pretensionati. l – lungimea tirantului. deoarece astfel se evita necesitatea curbarii acestora dupa sectiunea transversala a golului. iar bara se termina la gura gaurii de ancoraj. el se incovoaie usor .

sau in cazul excavatiilor executate in roci moi stabilizarea necesita o atentie deosebita. indepartarea materialului excavat si ancorajul tavanului. in special instalatii multifunctionale de perforaj si incarcare. 7. copturirea tavanului. atunci cand se utilizeaza masini adecvate.In cazul excavatiilor subterane artificiale mari. chiar cand aceasta este foarte mare(peste 100 m 2 ). STABILIZAREA PERETILOR EXCAVATIILOR SUBTERANE Stabilizarea suprafetelor galeriilor si tunelelor de dimensiuni obisnuite nu prezinta nici o dificultate in cazul unor adancimi mai mici si a unor roci dure.3. introducerea explozivului. Excavrea se poate realiza la sectiune transversala plina. unde suprafetele de roca sunt adesea foarte inalte. 162 .Solicitarea suprafetelor laterale ale unuui gol subteran depinde. puscarea. se poate organiza intr-o singura zi de lucru in trei schimburi. de obicei.Ciclul intreg de excavare care cuprinde perforarea . de starea de tensiune generata de presiunea litostatica.

3γ (0. presiunea orizontala la adancimea h’(fig 10)este: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h '⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ = γ ⋅ h 'k a 2⎠ ⎝ unde adancimea incarcata h’ este este aceea de sub bolta naturala.Specialistii au evaluat aceasta incarcare in mod diferit . Pentru calcularea presiunii orizontale laterale totale.Fig. alungita in directia presiunii maxime.Terzaghi a elaborat o formula empirica pe unitatea de latime a golului excavat: S h = 0.Aceasta bolta se dezvolta ca o zona inchisa in jurul golului subteran.inaltimea rocii destinse de sub bolta naturala ce incarca tavanul(vezi tabelul 1) Pentru evaluarea presiunilor laterale.5h + v) unde γ . Protodiakonov a presupus ca presiunile laterale nu se manifesta in roci tari si moi( f p > 2 ). v.9 Proiectul de reconstructie a aramaturii unui tunel Pentru lucrarile practice se poate presupune ca presiunea straturilor din acoperis sau presiunea orogenica reziduala va fi preluata de catre bolta naturala ce se formeaza in masivul de roci.inaltimea golului excavat.Presiunea totala pe suprafata golului excavat este Sh = 1 σh + 2 σh 1 ϕ⎞ ⎛ ⋅ h = h ⋅ γ ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ (2v + h) 2 2 2⎠ ⎝ 163 . de obicei. h. de exemplu M.este greutatea volumica a rocii. Ca si in cazul presiunii active a terenului. se utilizeaza teoria materialelor necoezive(Protodiakonov si altii). K. Suprafetele excavatiei se admite ca sunt solicitate numai de greutatea rocii de sub aceasta bolta naturala.M.

10 Diagrama presiunii laterale in peretii unui abataj in conformitate cu teoria materialelor necoezive.50 m lungime pe sectiuni transversale la echidistanta de 0. amandoua compensand roca. adica adimitand o presiune in starea de repaus. ca si in cazul taluzelor rocilor.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca. σh = στ ⋅ ν 1− ν O astfel de presupunere este conforma cu realitatea numai in cazuri exceptionale. 40 m latime in care s-au semnalat ridicari curente de 1. dupa fixarea a patru tiranti de 1.Un mod de abordare valabil pentru excavatiile subterane executate in roci dure este de a admite ipoteza prin care consolidarea suprafetei acestora este solicitata de catre componenta greutatii rocii de sub bolta naturala la o miscare de-a lungul planelor de discontinuitate. In principiu pot aparea doua cazuri de reper. deformatia verticala a fost redusa la 10 cm. 7.Unghiul format intre ancorele pretensionate si aceste suprafete trebuie sa fie mai mic decat unghiul de frecare interna ϕ . cum ar fi rocile argiloase.4.A. in tronsonul experimental al unei galerii de 2. delimitata la baza de un plan de forfecare cu inclinarea respectiva ce trece pe la partea inferioara a suprafetei . aplicand un coeficent de dilatare transversala dat de coeficentul lui Poisson ν . De obicei se presupune o formatiune de roci instabila.Fig. adica astfel incat cu un numar minim de ancore sa se intersecteze toate suprafetele potentiale de forfecare. solicitat.N.Astfel. iar la partea sa superioara de cea mai coborata limita a boltii protectiei de beton(daca aceasta a fost executata deja). 164 . statistic diferite:planele de discontinuitate inclina spre golul excavat sau cad inspre masivul de roca.40m.Valorile si directia fortelor de ancoraj se pot estima cel mai bine utilizand metoda grafica. presiunea laterala ce actioneaza asupra armaturii constructiilor subterane putand atinge aceste valori numai in rocile plastice. sau de bolta naturala.Dinnik)calculeaza presiunea laterala pornind de la starea de tensiune dintr-un corp elastic nedeformat. foarte eficiente s-au dovedit a fi ancorele nepretensionare. Alti autori(de ec.90m.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca in cele mai eficiente pozitii. ANCORAREA VETREI EXCAVATIILOR SUBTERANE In cazul in care in vatra galeriei excavata se produc ridicari datorita umflarii rocii.

coaxial cu aceasta ca o bolta naturala inchisa. cele mai adecvate sunt cimenturile pe baza de rasini sintetice. solicitate de greutatea lor proprie. iar mortarul trebuie sa faca priza rapid.5. chiar dupa intarire.11) prezinta interes deosebit. ele raman sufiecient de elastice pentru a rezista la efectele severe ale socurilor produse in timpul inaintarii si dislocarii rocii. Analizele teoretice ale presiunii rocii asupra unor astfel de sustineri se obtin. blocurile individuale. ancorele sunt dimensionate pentru solicitarea la o presiune activa: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h ⋅ k a = γ ⋅ h ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ 2⎠ ⎝ In functie de orientarea structurala a excavatiei si de cerintele de asigurare . Pentru rocile mai slabe. fara cap exterior care ar impiedica introducerea materialului de cimentare.Pentru acest scop cele mai potrivite tipuri de consolidare sunt cele cu ancoraje mai usoare. Cele mai bune rezultate in stabilizarea peretilor puturilor de extractie si a excavatiilor miniere supuse la mari eforturi se obtin cu ajutorul ancorelor nepretensionate. ca si in cazul suprafetelor rocii. Pentru betonare. totusi in acest mod nu se obtin decat valor aproximative si in general nefavorabile. sunt asigurate de obicei prin ancorarea impotriva miscarii lor pe suprafetele de discontinuitate.Zona cu eforturi crescute se dezvolta dupa excavarea putului.Sectiunile de put circulare sunt cele mai favorabile din punct de vedere static. adancimea de ancoraj trebuie sa fie suficienta(1/3 sau ½ din latimea galeriei).Amplasarea gaurilor de ancoraj in vatra unor astfel de goluri excavate se face empiric. ANCORAREA SUPRAFETELOR PUTURILOR Puturile verticale si inclinate sunt si ele adesea asigurate prin ancoraje. 7. iar consolidarea este necesara numai pentru rigidizarea sustinerea rocii destinse din suprafata excavatiei.Aceasta zona preia presiunile externe ale masivului.In rocile tari. Ancorarea tavanelor si peretilor lucrarilor subterane inclinate si a puturilor de extractie (fig. E. din starea de eforturi transversale produse de actiunea pe verticala a masivului de roci. 165 .Tirantii trebuie sa fie montati cel mai rapid posibil dupa terminarea excavatiei.Thomas descrie un exemplu sugestiv de ancoraj cu ancore pretensionate a suprafetelor unui put de extractie vertical. h se ia egal cu adancimea fata de suprafata sau fata de limita inferioara a celei mai apropiate sectiuni asigurate a putului. deoarece executia oricarui alt sistem de sustinere este foarte dificila. deoarece. incastraturi in intregime in beton.

Fig.11 Consolidarea tavanului unui suitor cu tirantii nepretensionati fixati cu rasina Ancorarea captuselilor de beton ale galeriilor si puturilor hidrotehnice sub presiune are ca scop asigurarea cooperarii intre captuseala si roca din jur.In acest fel o captuseala de beton armat ancorata poate inlocui blindajele de otel costisitoare. 166 .

precum si a faptului ca mediul in care se propaga nu este perfect elastic. In zona imediat urmatoare camerei de explozie. Este cunoscut faptul ca. intr-un exploziv are loc o reactie de descompunere. care se transmite rocii sub forma unei unde de soc. Unda de soc amortizata se propaga in continuare sub forma de oscilatii elastice avand viteze si directii de propagare diferite. produsele reactiei se dilata radial.1.Energia undelor de soc si elastice. la o initiere corespunzatoare.Undele transversale generate de oscilatiile transversale ale particulelor de roca genereaza oscilatii ca urmare a modificarilor de forma cauzate de fortele de forfecare. avand aceeasi directie de propagare cu unda detonanta. unda de soc se propaga la viteze apropiate de viteza de propagare a sunetului in tipul respectiv de roca.In cazul unui indice de incarcare unitar.. MECANISMUL SFARIMARII ROCILOR PRIN EXPLOZIE Explicarea mecanismului sfarimarii rocilor prin explozie nu se poate face fara a tine seama de mecanismul de transmitere a energiei explozive in roca si de starea de tensiune din masiv. in sensul de propagare a frontului undei.500) 105 kN / m 2 .Viteza de propagare a undei detonante in masa explozivului este de 2000.. datorita valorilor foarte mari ale presiunii. din valoarea undei detonante se va pierde numai acea parte care se reflecta de peretele camerei de explozie. In acest domeniu..Capitolul 8 DEROCAREA PRIN LUCRARI DE IMPUSCARE 8.8000m/s..In frontul undei detonante se dezvolta o presiune de(5. perpendiculare pe directia de propagare a frontului de unde.. particulele oscileaza ca urmare a modificarii formei si volumului prin compresiune. Presiunea transmisa se propaga prin roca sub forma unei unde oscilante prin intermediul careia se transmite energia socului. pana ating peretii.Cand camera de explozie nu mai este umpluta complet.Ca urmare a distribuirii energiei pe suprafete din ce in ce mai mari. viteza 167 . au loc deformatii plastice.Valoarea undei de soc este determinata de indicele de incarcare cu exploziv a camerei de explozie. viteza reactiei fiind determinata de tipul substantelor care intra in compozitia explozivului.Miscarea generala a unei particule se compune din oscilatii longitudinale si oscilatii transversale. intensitatea oscilatiilor(care depinde de valoarea socului initial)scade rapid. ea propagandu-se la viteze supersonice sub forma unei unde de compresiune. comparativ cu rezistenta la compresiune a mediului.In acest domeniu unda nu oscileaza . In cazul oscilatiilor longitudinale(care genereaza o miscare sub forma de unda de compresiune). unda amortizandu-se. situatie in care presiunea undei incidente pe peretii camerei de explozie scade la o valoare mai mica decat cea din frontul undei de soc.

2.1):zona de maruntire.5.Dupa cum se observa. datorita castantei rocilor. depind in mare masura de caracteristicile fizicomecanice ale rocilor impuscate. care se manifesta prin vibratii.Tensiunile tangentiale sunt generate de asemenea de unda de compresiune radiala si apar in plane tangente pe frontul acestei unde.Starea de tensiuni din masiv 168 . carora le corespund tensiuni de comprimare.Zonele de influenta a exploziei unda incidenta:1 – zona de deformatiilor plastice. are loc o maruntire a rocii.8. in imediata apropierea a incarcaturii(2-3 raze a acesteia). Fig. Cunoscandu-se modul de transmitere a undei de soc in masiv. particula elementara este supusa unei compresiuni radiale si unei intinderi tangentiale.Este cunoscut ca presiunea din frontul undei de soc depaseste foarte mult valoarea rezistentei la compresiune a rocilor celor mai rezistente.Ca urmare. crapaturi si fisuri. In concluzie se poate mentiona ca sunt trei zone de influenta a exploziei(fig 8. valoarea presiunii reducandu-se la valori care nu mai fac posibila propagarea in continuare a undei sub forma de unda de compresiune.Totusi.Partea de energie rezultata in urma reactiei explozive va fi cu atat mai mare cu cat raportul impedantelor acustice ale explozivului si rocii va fi mai aproape de unitate.In continuare. in zona urmatoare se produc transformari reversibile cum ar fi rupturi. se propaga sub forma de oscilatii elastice.2 – zona de fisurare. unda de soc fiind aproape amortizata complet.3 – zona Fig.lor de propagare precum si frecventa oscilatiilor. Starea tensiunilor unui masiv aflat sub influenta undelor de soc generate de explozii se poate studia in fig. zona de fisurare si zona deformatiilor elastice(vibratii).8. respectiv tangentiale.2.1. se poate studia si modul de transmitere a energiei de la exploziv la roca.

respectand intocmai principiile lui Huygens. sistemul de unde de compresiune si tractiune se reflecta si se refracta. o parte din acesta reflectandu-se pe suprafata de separare.De asemenea.De la marginea acestei zone se formeaza fisuri radiale.In cazul in care impedanta acustica a mediului 2 este mai mica decat cea a mediului 1.2) in care: σi .2’-zona deformatiilor elastice.Insa.a). se poate determina din relatiile: σr = σR = 2ρ2 C2 ⋅ σi ρ1C1 + p 2 C2 ρ2 C2 − ρ1C1 ⋅ σi ρ2 C2 + p1C1 (8.Intalnind plane de separare intre diferitele tipuri de roci din masiv. unda de compresiune se 169 . datorita valorii foarte mari a presiunii din frontul undei de soc.deformatiilor elastice. sistemul de fisuri existent in masiv.In zona deformatiilor elastice se pierde o cantitate mare de energia transmisa rocii si ca urmare unda nu mai este capabila sa invinga rezistenta la compresiune a rocii. care se propaga cu o viteza mai mica decat viteza de propagare a undei longitudinale(radiale). Cunoscandu-se starea de tensiune din masiv. dand nastere la noi tipuri de unde.Trebuie mentionat ca. Ca urmare sunt generate unde transversale. ajunse la suprafata de separare a celor doua medii.Ca urmare.8. apar noi fisuri in masiv(fig. pe planele de separare. se poate stabili mecanismul de rupere. unda incidenta nu se propaga in totalitate in cel de al doilea medeiu. crapaturi si chiar crevase. respectiv 2. unda refractata si cea reflectata.unda reflectata: 1’ – zona de fisurare. in zona imediat urmatoare camerei de explozie au loc deformatii plastice. care sunt orientate atat spre suprafata libera cat si spre masiv. La trecerea dintr-un mediu in altul. Modul de propagare a undelor de tensiune. ρC . valoarea undei reflectate fiind nula. avandu-se in vedere faptul ca intr-un plan tangent la frontul undei de compresiune apar solicitari la la tractiune. sau cel creat de undele incidente. respectiv creind o stare complexa de tensiuni in masiv. trecand in medii cu impedanta acustica mai mica.3.1) (8. unda incidenta se transmite in totalitate mediului al doilea.impedantele acustice ale indiciilor 1. ambele tipuri de unde se reflecta si refracta. in acest caz unda reflectata se transforma din unda de compresiune in unda de intindere (expresia capata semnul minus). se dezvolta in continuare. fisuri naturale. care se manifesta printr-o maruntire excesiva a rocii.Dupa cum sa mentionat mai sus. Se observa ca in cazaul in care impedantele acustice ale celor doua medii sunt egale. σ r si σ R sunt tensiunile transmise in mediile 1 si 2 de catre unda incidenta.

Deoarece rezistenta la tractiune a rocii este mult mai mica decat rezistenta la compresiune.8. roca se sfarma sub actiunea eforturilor de tractiune detasare. deoarece impedanta acustica a aerului este foarte mica comparativ cu impedanta acustica a rocii. 170 .I. solicitarile la tractiune care iau nastere conduc si ele la extinderea sistemului de fisuri din masiv.Intalnind suprafata libera. b).roca sfaramata se misca in spatiul liber. Ansamblul de tensiuni rezultat din actiunea combinata a presiunii gazelor si a tensiunilor create de unda de soc incipienta conduce la fragmentarea rocii si detasarea sa din masiv. propagandu-se in masiv ca unda de tractiune. detensionare. sub influenta produselor gazoase ale exploziei aflate la presiune si temperatura ridicate. Fig.. c). punct care este imaginea in oglinda a incarcaturii fata de suprafata libera..3. II – pozitiile undei reflectate de suprafata libera. suprafata libera a masivului cedeaza si roca este impinsa inainte(fig. iar roca sfaramata se misca spre suprafata libera. In continuare.Unda reflectata se propaga in cercuri concentrice avand ca centru un punct imaginar.8.transforma in unda de tractiune.3 Mecanismul sfaramarii rocii prin explozie: 1.. ruperea rocilor se petrece mai lent.5 – pozitiile undei de compresiune. Fisurile radiale se largesc.8. aproape in intregime unda de compresiune se reflecta.3. dezvoltandu-le in continuare.Acum masivul se detensioneaza.Acestea patrund in sistemul initial de fisuri creat de unda de compresiune. Inca din aceasta faza roca din zona imediat apropiata de suprafata libera se desprinde de masiv.(fig.

energetice si de o siguranta a explozivilor precum si de eficienta economica. siguranta in timpul procesului de incarcare mecanizata a gaurilor si toxicitate redusa a gazelor de explozie. Selectarea explozivului optim pentru o anumita situatie data se face in baza criteriilor geominiere. Eficienta economica orientativa. proprietatile rocilor.caldura de explozie. Dupa criteriile de siguranta. cantitatea si durata de actiune a produselor de explozie. 8.costul perforarii. QE . LUCRARI DE IMPUSCARE IN SUBTERAN Alegerea tipului de exploziv Pentru efectuarea lucrarilor de impuscare in subteran in conditii de eficienta si siguranta alegerea explozibilului are o importanta deosebita. in mod deosebit rezistenta acestora fata de actiunea de dislocare.2. la alegerea explozivuluise are in vedere concentrarea volumetrica a energiei. Δ .Pe masura propagarii sale in masiv. C2 . unde de compresiune se transforma in unda seismica. in faza de selectare a explozivului optim. Dupa criteriul geominier alegerea explozivului se face in functie de: existenta emanatiilor de gaze si pulberi explozive. prezenta apei.lei/kg. lei/dm3 . presiunea de explozie.coeficent de incarcare. necesitatile tehnologice sub aspectul volumului de dislocare impus. se poate aprecia functie de costul unitatii de energie(C)degajata de exploziv: C= unde: C1 este costul unui kilogram de exploziv. necesare dislocarii rocilor din masiv. K. raza de propagare a undei seismice fiind determinata de cantitatea de exploziv impuscata deodata si de proprietatile elastoplastice ale mediului prin care se propaga. 171 C C1 C + 2 + 3 [lei / kJ] Q E Q E ΔK Q E Δ (8.densitatea de incarcare. daca nu intalneste o suprafata libera. Prin prisma criteriului energetic. trebuie alesi explozivii care prezinta stabilitate ridicata.3) . temperatura rocilor. kJ/kg.

cerintele tehnologice de eficienta si siguranta. precum si caracteristicile pe care le ofera explozivii. Impuscarea milisecunda asigura valorificarea la un nivel superior a energiei de de explozie.C3 . ceea ce face ca efectul de rupere sa fie nesatisfacator. In procesul de impusare milisecunda participa simultan urmatoarele efecte: interferenta undelor de soc. datorita degajarii de metan si formarii de praf inflamabil in suspensie . elimina deficientele semnalate. distrugerea densitatii lui si formarea fisurilor. o fragmentare uniforma. dislocarea rocii provocata de explozia incarcaturilor dintr-o serie este total independenta de explodarea incarcaturilor din seria urmatoare. astfel incat masivul de roca nu se elibereaza de tensiunile remanente produse anterior explodarii incarcaturilor dintr-o serie noua. dar conduce la randamente de rupere scazute. 172 . 5-Cu). Totodata. precum si la suprafata etanseitatii incarcaturilor in timpul impuscarii. alegerea tipului de exploziv adecvat devine o problema solutionata. La impuscarea instantanee(cu capse tip CEIN-Cu).costul incarcarii. dezavantajele impuscarii instantanee si cu intarzieri mari sunt eliminate. imprastierea materialului derocat pe distante mari si la deranjarea tavanului si a sustinerii lucrarilor miniere.Efectul ridicat se datoreaza explodarii incarcaturilor de intervale succesive de timp mici. Cunoscandu-se conditiile geominiere. Prin aplicarea impuscarii milisecunda. respectiv interferenta oscilatiilor particulelor de roca. Alegerea modului de initiere a incrcaturilor Se cunoaste ca factorul principal de distrugere si dislocare la explodarea incarcaturii de exploziv este unda de soc care trece prin mediu si care solicita deplasarea particulelor mediului. La impuscarea cu intervale mari de timp(cu capse de tip CE 0. utilizarea impuscaturii cu intarzieri mari in lucrari miniere grizutoase si cu pulberi explozive poate conduce la modificarea atmosferei frontului in cursul impuscarii. lei/dm 3 .Inlocuirea impuscarii cu intarzieri mari . profilare regulata a lucrarilor si reducerea vibratiilor. cu cea instantanee . roca din jurul fiecarei incrcaturi se comporta astfel ca si cum ar fi avut loc detonarea intregii incarcaturi intr-o singura gaura. ele asigurand doar formarea de noi suprafete libere. Acest mod de lucru conduce la un efect de rupere bun. Procesul este definitivat de produsele gazoase ale detonatiei care patrund in fisuri si prin destindere realizeaza detasarea masei de roca.

5) corespunzatoare pentru conditiile in care: t1 este timpul necesar de propagare a undei de la gaura incarcata. m/s.4) in care: a –este distanta intre gauri. m. la suprafata libera. Hotarator este deci marimea intervalului de intarziere intre incarcaturile care sunt explodate intr-un front de lucru.6) (8. ms. formarea de noi suprafete libere(fisuri)care permit reflectarea undelor de compresiune in cat mai multe puncte si transformarea lor in unde de tractiune. K – coeficentul cu valoarea:2 pentru roci dure. In baza efectului de interferenta -Timpul de intarziere dupa Pokrovski se stabilete prin formula: t= a 2 + 4W 2 [s] V (8. t 2 . -Drukovanyi si Gaek recomanda stabilirea intervalului optim de intarziere cu relatia: t = t1 + t 2 + t 3 [ms] (8.Recomandarile literaturii de specialitate cu privire la stabilirea intervalului de intarziere se pot ordona dupa cum urmeaza. m. insumarea tensiunilor remanente. W –anticipanta. v –viteza de propagare a undelor in roca. 1-2 pentru roci de tarie medie. -Evstropov a stabilit urmatoarea relatie: t = K⋅ 2⋅W [s] vS 0 ≤ W ≤ 200 2500 ≤ v ≤ 5000 in care: v S este viteza sunetului in roca. m/s. ms 173 .timpul necesar pentru formarea de fisuri de la incarcatura la suprafata libera. ms.- ciocnirea reciproca a masei. t 3 .timpul necesar pentru formarea de suprafete libere suplimentare in masiv.

diametrul gaurii de mina. kg/ m 3 . Galantgunov si cea aplicata in R.7) in care. functie de taria rocii -In R. m. practicate in subteran.1 se prezinta sintetic rezultatele calculelor dupa diversi autori in urmatoarele conditii: -taria rocii:roci moi f=1.S. Cehoslovacia se utilizeaza urmatoarea relatie: (8. roci destul de moi f=2 .Cehoslovacia dau valori mult prea mici pentru anticipantele si distantele intre gauri. Pe baza cercetarilor practice -Galantgunov a stabilit urmatoarea relatie: a t ≤ 10 [s] v -Turuta recomanda urmatoarea relatie: t = K k ⋅ W(24 − f ) [ms] in care:f este coeficentul lui Protodiakonov.t1 = 1 − 2 ms t2 = W v k ⋅ K k ⋅ cos β / 2 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 d t 3 = 80 ⋅ 10 −6 unde: v k .8) (8. Drukovany.roci semitari f=3.roci destul de tari f=5.Formulele respective sunt adecvate lucrarilor de impuscare de la exploatarile de zi.10) Pentru a se formula o opinie in legatura cu incercarile de optimizare a intervalului de intarziere.roci tari f=8.este viteza de dezvoltare a fisurilor in masivul compact.coeficent de diaclazare a maisvului(0. Evstropov. 9).greutatea volumetrica a rocii. 5-0. γ .68 − 2.unghiul de deschidere a conului de explozie. K k .. -Aplicand statistica matematica s-a stabilit relatia: (8. d. -anticipanta:W=1 m -distanta intre gauri:a=1 Din analiza rezultatelor se conchid urmatoarele: -relatiile lui Pokrovski. t = K ⋅ W [ms] in care K estecoeficent cu valoarea 3-7 functii de impedanta acustca a rocii. m/s. 174 . in tabelul 8.S. m/s.44f [ms] (8.v este viteza de propagare a undelor a carei valoare este funcite de caracteristicile rocilor.9) t = 46. β .

5 4. 1 3. 24 aplicarea statisticii matematice 41.44f -formula rezultata din aplicarea statisticii matematice optimizeaza marimea intervalului de intarziere. 2 4. 8 7 7 6 6 5 t = K⋅W Dupa formula rezultata prin 44. 50 0. 36 36. 48 t = 46.1 Intervalul de intarziere(in ms) calculat dupa relatiile stabilite de diversi autori Intervalul de intarziere calculat Dupa Pokrovski t= a 2 + 4W 2 V Coeficentul lui Protodiakonov(f) 1 1. 50 0. 06 3 0. 79 8 0.Tabelul 8. 0 6. 51 Dupa Evstropov t=K 2W VS 0. 7 4. 0 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 t 3 = 80 ⋅ 10 ⋅ d Dupa Turuta t = K K ⋅ W(24 − f ) Dupa relatia aplicata RS Cehoslovacia 18. 4 17. 8 15. 2 12. 57 0. 44 Dupa Galantgunov t ≤ 10 a v 5. 92 5 0. 5 2. 8 39.68 − 2. 6 16. 3 Dupa Drukovanyi t = t1 + t 2 + t 3 t1 = 2ms t2 = W v K ⋅ K K ⋅ cos β / 2 −6 4. dand valori care sunt in limitele intervalelor stabilite prin cercetari experimentale in subteran: 175 . 5 6. 57 0. 5 4. 17 2 1. 92 34.

Valorile obtinute din calcule trebuie insa sa fie corelate cu consumurile specifice realizate in practica in conditii similare. 40-45 ms. -sectiunea lucrarii miniere. Stabilirea unui consum specific de exploziv mai mic fata de valoarea optima conduce la realizarea unui salt(pas in avans)redus si la o conturare a profilului necorespunzatoare. fisurarea intensa a rocilor inconjuratoare. pentru rocile de tarie medie.cresterea lungimii gaurilor peste o anumita valoare este insotita de cresterea consumului specific de exploziv datorita rezistentei sporite a masivului de roca fata de actiunea de dislocare prin impuscare. instabilitatea profilului si deterioararea sustinerii. creste consumul de exploziv.Consumul specific de exploziv (kg / m 3 ) in principal depinde de urmatorii factori: -taria rocii. pentru rocile tari si foarte tari.odata cu cresterea tariei rocilor. 176 . Lucrari de impuscare cu gauri in mina Parametrii lucrarilor de perforare impuscare la saparea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Consumul specific de exploziv. pentru rocile de tarie redusa (moi).cu cat concentrarea volumetrica a energiei explosivului este mai mare cu atat scade consumul specific de explosivl -diametrul cartuselor de explosiv . In activitatea de proiectare. pentru stabilirea consumului specific de exploziv se uzeaza de o serie de relatii empirice stabilite de diferiti autori(tabelul 8. iar pentru sectiunile mari (peste 18m 2 ) consumul specific de exploziv se mentine constant.2).20-30 ms.odata cu cresterea diametrului cartuselor de explozivi pana la valori de 40-45 mm scade corespunzator consumul de explozivi.Un consum specific de exploziv marit fata de valoarea optima determina cresteea costului lucrarilor de perforareimpuscare. -lungimea gaurii de mina. 30-40 ms. -capacitatea de dislocare a explosivului.consumul specific de exploziv scade odata cu cresterea sectiunii lucrarii miniere.

30). V= 6. pentru explozivii de capacitate mare b=0.2 Autorul M.Cantitatea de exploziv necesara pentru dislocarea rocii. pentru 2 suprafete libere. kg / m 3 . Protodiakonov Formula f 520 q=e . 177 [kg] (8. pentru o suprafata libera c=0.sectiunea lucrarii miniere. e= S P 2 Semnificatia notatiilor q-consum specific de exploziv. 1 ⎞ ⎛ 520cm 3 -capacitatea de lucru a dinamitei gelatina q = 0. 8. a-coeficent(0.coeficentul de tarie a rocilor(tabelul 8.4).1⋅ e1 ⋅ f ⋅ V ⋅ g 400 e1 = P b=1. Pokrovski q = 0. N. c.5 ⋅ e ⎜ 0. ⎟ S⎠ ⎝ 92% de fabricatie sovietica 520 P.consumul specific de exploziv. in vederea realizarii unui salt(pas de avans).11) .3) s. 72.capacitate de lucru a explozivului e= P cm3 . 2. pentru explozivii de capacitate mai mica.M. 2-1.coeficent de structura a rocilor(tabelul 8. se determina cu relatia: Q = q ⋅ S ⋅ lg ⋅ η in care: q. 5-pentru 2 suprafete libere g.coeficentul capacitatii de lucru.Determinarea consmului specific de exploziv Tabel 8. b-coeficent in functie de tipul explozivului. 415 → D II Ibraev q= f −a s b f.coeficent care tine seama de numarul suprafetelor libere: c=1. fata de actiunea dislocarii lor din masiv.5 -pentru o suprafata libera S V=1. m 2 . 6-0. Incarcatura pe gaura de mina. V-coeficent de rezistenta a rocilor.25-0.M. 2f + c. kg / m 3 e.

dolomite. granite. minereuri de fier foarte tari III III-a IV IV-a V V-a VI Tari Tari Destul de tari Destul de tari Semitari Semitari Destul de moi 10 8 6 5 4 3 2 Granite compacte.3 Categoria rocii I II Extrem de tari Foarte tari Gradul de tarie Coeficent de tarie. gresii tari. sisturi dezagregate. carbune moale.lungimea gaurilor. pietris sedimentat.tari. Cuartite fisurate. f 20 15 Cuartite foarte tari compacte si tenace si altele exceptional de tari Roci granitice foarte tari. l g . m. unele minereuri de fier Sist moale. calcare foarte moi.coeficentul de rupere a gaurilor. gresie alterata. carbune tare. pirite. m 2 . pietris cimentat. Clasificarea rocilor pe baza rezistentelor la compresiune dupa M. 8 Teren pietros. argila intarita Argila compacta. marna obisnuita. marmura tare.M. teren pietros VI-a VII VII-a Destul de moi Moi Moi 1. aluviuni intarite Argile nisipoase. sare gema. conglomerate moi Diferite sisturi. antracit.Protodiakonov Tabelul 8. Sisturi cuartoase. terenuri argiloase. gresii sitoase.S-sectiunea lucrarii. Sisturi argiloase tari. gresii obisnuite. porfire cuartoase. minereuri de fier. gresii si calcare f. 5 1 0. gresii si calcare mai putin tari. granit foarte tare. loess. gresii si calcare foarte tari. creta. pietris Denumirea rocii 178 . η. marne compacte. filoane cuartifere minereuri de fier tari Calcare tari. gips.

pietris marunt.12) unde N este numarul total de gauri din frontul de lucru. 3 1. Totodata incarcatura de exploziv pe gaura trebuie sa fie corelata si cu lungimea minima de buraj stabilita prin normativele in vigoare Numarul de gauri.4 Coeficentul de structura a rocilor Caracteristicile rocilor Roci compacte si elastice. incarea pe gaura se stabileste astfel: .VIII IX X Pamantoase Dezagregate Curgatoare 0. trebuie avut in vedere faptul ca in minele de carbuni grizutoase. sol afinat. 8 (8.Stabilirea unui numar optim de gauri pentru conditiile date permite repartizarea rationala a cantitatii de exploziv pe intreaga suprafata a frontului si conturarea corespunzatoare a profilului lucrarii miniere.De asemenea. 4 1. teren mlastinos Tabelul 8.14) (8. sol argilos. 6 0.1 − 1. 3 Sol vegetal.9 − 0.15) Intrucat normativele de protectie a muncii in vigoare interzic taierea cartuselor.2)q g [kg] -pentru grupa gaurilor de largire -pentru grupa gaurilor de profilare q l . nisip umed. sare. carbune dezagregat Nisip. In functie de destinatia pe care o au gaurile. roci poroase Roci fisurate Roci sistoase cu tarie variabila cu stratificatie perpendiculara pe directia gaurii Roci masive sfarimicioase Roci cu stratificatie fina.95)q g [kg] (8. q g [kg] q p = (0. 5 0.13) (8. g 2 1. grohotis. turba. incarcatura de exploziv pe gaura de mina este limitata. 179 . compacta Incarcatura de exploziv in medie pe o gaura va fi: qg = Q [kg] N Coeficent de structura. trebuie avut in vedere ca in fiecare gaura de mina sa se introduca un numar intreg de cartuse. 1 0.pentru grupa gaurilor de sambure q g = (1. carbune extras din strat Teren curgator.

Cunoscand numarul total de gauri(N) si raportul 1:b:c se determina numarul de gauri din fiecare grupa: -numarul gaurilor de sambure n S = N ⋅1 1+ b + c (8. 5:2 pentru sectiuni mari. pe grupe de gauri. si diametrul cartuselor de exploziv. consumul specific de exploziv. sectiunea lucrarii. lungimea gaurilor de mina. 1:1. 5:2 pentru sectiuni mici si taria roci mare. in timp ce la sectiuni sub 16 m 2 nu asigura obtinerea unui numar redus de gauri. in cazul sectiunilor mai mari de 16 m 2 . 5m.5 urmand ca in practica sa se definitiveze pentru conditiile concrete date. -marirea diametrului cartuselor de exploziv peste 30 mm favorizeaza reducerea considerabila a numarului de gauri.17) (8. intrucat numarul gaurilor de profilare nu pot fi reduse pe seama optimizarii concentrarii energiei explozive in gaurile de mina. Din cercetarile experimetale efectuate au rezultat urmatoarele: -in lucrari miniere cu sectiunea mde 18 m 2 si cu lungimi de gaura peste 1. se face funcite de raportul stabilit ce este necesar pentru conditiile date. intre gaurile de simbure. Repartizarea numarului total de gauri. numarul specific de gauri ce revin la 1 m 2 ramane constant. cresterea lungimii de gaura determina marimea numarului specific de gauri ce revine la 1 m 2 suprafata front. -in lucrari miniere cu sectiunea mai mica de 18 m 2 .16) 180 . ( n S ) de largire ( n l )si de profilare ( n p ): n S : n l n p = 1: b : c In activitatea de productie in general se intalneste urmatorul raport: 1:0. prin tatonari de la o impuscare la alta. Numarul gaurilor se determina cu ajutorul relatiilor empirice redate in tabelul 8.Numarul specific de gauri-numarul de gauri ce revine pe metru cub roca dislocata sau pe metru patrat suprafata de front-este functie de taria rocii.

Determinarea numarului de gauri

Tabelul 8.5 Autor Protodiakonov Formula Semnificatia notatiilor n- numarul de gauri pe metru patrat f-coeficent de tarie a rocilor; S-sectiunea lucrarii m 2 ; N-numarul total de gauri Bogomolov N = 2,3 f / S
qS N = 0,0012 c ⋅ d2 g

Domeniul de aplicare Roci cu

n = ( 0,2f + 1/ S) 2

f ≥ 3 ;roci
monolite sau slab fisurate Lucrari de deschidere si pregatire

q-consumul specific de exploziv; kg / m 3 ; c- coef.de umplere a gaurilor(arportul dintre lungimea incarcaturii de exploziv si lungimea gaurii) d g -diametrul gaurii, m;

VNIIOMSS

N=

1,27 ⋅ qS ⋅ η 2 c ⋅ dc ⋅ Δ

q ⋅ S ⋅ lc ⋅ η N= c⋅G Pokrovski Ibraev
N= 1,3 ⋅ q ⋅ S + S c ⋅ d2 ⋅ Δ ⋅ K g f −a S b ⋅ dg

η -coeficent de rupere a gaurilor(0, 8-1, 0)
d c -diametrul cartusului de exploziv, m; Δ - densitate explozivului kg / m 3 lc -lungimea cartusului de exploziv, m;

N = 41⋅ S ⋅

G c - masa unui cartus de exploziv, kg;
K- coeficent de indesare a cartuselor de exploziv; a- coeficent(0, 25-0, 30) b-coeficent functie de tipul explozivului; b=1, 2 pentru explozivi de capacitate mare; b=0, 8 pentru explozivi de capacitate mai mica;

N= Suhanov

q ⋅S − S γ

n = 1, 67 + 0,17f − −S(0,33f + 0, 027)

γ - incarcatura de exploziv care revine la 1
m de gaura, kg/ml. N⋅b 1+ b + c

-numarul gaurilor de largire n1 =

(8.18)

181

- numarul gaurilor de profilare n p =

N⋅c 1+ b + c

(8.19)

Lungimea gaurilor. Lungimea gaurilor influenteaza direct viteza de sapare si productivitatea

muncii.Ea este functie de o serie de factori, predominanti fiind:proprietatile rocilor, sectiunea lucrarii, parametrii utilajului de perforat, amplasarea gaurilor, tipul explozivilor, saltul(pasul de avans)necesar si precizia de conturare impusa.Factorul hotarator il constituie durata ciclului si ca urmare se recomanda ca lungimea gaurilor sa se stabileasca functie de parametrii care determina durata unui ciclu complet(tabelul 8.6, formulele lui Pavlov si Pokrovski). Lungimea de gaura calculata cu ajutorul relatiilor din tabelul 8.6 trebuie verificata si stabilita in final pentru conditiile de sapare prin cateva impuscaturi experimentale.La stabilirea lungimii de gaura trebuie avut in vedere, de asemenea, corelarea lungimii de gaura cu pasul de sustinere, respectiv cu incarcatura exploziva admisa in cazul minelor grizutoase.
Determinarea lungimii gaurilor de mina

Tabelul 8.6 Autorul Formula lg = Bucinev v n z ⋅ ns ⋅ nc
2 3

Semnificatia l g -lungimea gaurii de mina, m; v- viteza lunara de sapare planificata, m/luna; n z -numarul zilelor lucratoare pe luna; n s -numarul schimburilor pe zi; n c -numarul ciclurilor pe schimb; m- numarul de perforatoare care lucreaza simultatn; V-productivitatea la perforare, m/h; N-numarul de gauri; t pi - suma timpilor de pregatire si incheiere a operatiilor de perforare, incarcare si impuscare, h; Tc -durata unui ciclu h; t g -timpul de incarcare a unei gauri(0, 04-0.05h);

⎞ ⎛ 4⋅ m⋅ V lg = ⎜ ∑ t pi ⎟ ⎝ N ⎠

K.V.Pavlov

⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ η⋅ t s + + m⋅ V P L Pentru cazurile cand nu se necesita sustinere, relatia devine: ⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ + m⋅V P

N.M. Pokrovski

t a -timpul de impuscare si aeraj(0, 25-0, 5h); ⎞ ⎛ q ⋅ S ⋅ tg Tc − ⎜ + t a + t c ⎟ n-numarul de oameni care efectueaza incarcarea gaurilor; ⎝ γ ⎠ lg = 2 ⎛ q η⋅ ϕ ⋅ sin α ⎞ S- sectiunea lucrarii, m S⎜ + ⎟ P ⎝ m⋅ V⋅ γ ⎠ 182

η -coeficent de rupere a gaurilor; ϕ -coeficent care tine seama de suprapunerea perforarii cu cea
a incarcarii rocii;:

ϕ =0, 6-0, 9, la suprapunerea perforarii cu incarcarea
mecanizata;

ϕ =1, in cazul cand procesele respective nu se suprapun(se
succed) P- productivitatea masinii de incarcat, m3 / h t s -timpul de montare a unui cadru de sustinere, m; L-distanta intre cadrele de sustinere, m; q-consum specific de exploziv, kg / m 3 γ -cantitatea de exploziv ce revine la 1m gaura, kg; t c -timpul consumat datorita trecerii de la o operatie la alta(0, 3-0, 5h);
α -inclinarea medie a gaurilor fata de frontul de lucru, grade.

Diametrul gaurilor de mina.Diametrul gaurilor de mina are implicatii asupra productivitatii, la

perforare, cat si asupra eficientei lucrarilor de impuscare. In conditiile utilizarii de explozivi incatusati extrem de importanta este optimizarea raportului dintre diametrul gaurilor de mina si a cartuselor de explozivi.Diferenta dintre diametrul gaurilor de mina si a explozivilor incartusati trebui sa fie minima cu scopul de a asigura densitatea maxima de incarcare(concentrare volumetrica a energiei mari)si reducerea volumului de perforare.Pe de alta parte, intre cartusul de exploziv si peretii gaurilor de mina trebuie sa fie mentinut un spatiu corespunzator care sa asigure castuselor o trecere lejera de-a lungul gaurii de mina. Existenta unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului (Vg / Ve ) conduce la scaderea presiunii gazelor de explozie.In afara de reducerea efectului exploziei , utilizarea unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului conduce la efectul de canal(fig.8.4).Gazele de rezultate din descompunerea exploziva preced unda detoantiei si modifica in avans starea explozivului in sensul ca-l supune unei copmrimari puternice.Prin comprimarea cartusului de catre preunda gazelor de destindere, diametrul acestuia scade la nivelul sau sub valoarea diametrului critic.In aceasta situatie propagarea undei detonante devine imposibila si ca urmare se produc rateuri(cartuse neexplodate). 183

zona comprimata Din motivele aratate.Privit sub aspectul securitatii. La utilizarea amestecurilor explozive simple granulare(in vrac)diametrul gaurilor trebuie sa fie de minim 35 mm.Fig. nerespectarea raportului limita poate conduce la aparitia fenomenului de canal. -tipul utilajului de perforat. -tipul explozivului si a mijloacelor de initiere. -sectiunea lucrarii miniere. Din punctul de vedere al eficientei lucrarilor de impuscare. -numarul suprafetelor libere. gaurile de mina se grupeaza in: -gauri sambure. pentru cartuse de 30 mm diametru.4. se recomanda ca diametrul taisurilor de sfredel sa aiba valori maxime de 30 mm pentru cartuse cu diametrul de 25 mm si 36 mm.3. -marimea saltului(pasului de avans)necesar. Ca urmare a celor prezentate. 184 . -gauri de largire.8. 25.Efectul de canal:1.frontul gazelor. pe care o au in procesul de dislocare a rocilor din masiv. depasirea raportului limita favorizeaza diminuarea randamentului de utilizare a energiei explozive. pentru a asigura formarea unor incarcaturi la diametre superioare diametrului critic al acestora. raportul dintre diametrul gaurilor si cel al incarcaturilor explozive este limitat la 1. crescand astfel posibilitatea producerii unor detonatii incomplete a incarcaturilor explozive sau la deflagarea acestora. -stratificatia rocilor. 2.frontul undei detonante. Scheme de impuscare la executarea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Stabilirea unei scheme de amplasare a gaurilor este functie de: -structura si proprietatile fizico-mecanice ale rocilor. Dupa importanta. fenomen deosebit de periculos in conditiile minelor cu pericol de gaze si pulberi inflamabile.

care formeaza samburele. Prin perforarea unui numar de gauri grupate si explodarea lor cu primele trepte de initiere se formeaza in front o cavitate care va servi pentru incarcaturile urmatoare ca o a doua suprafata libera si ca spatiu necesar pentru afanarea si imprastierea rocii derocate.Ei sunt reprezentati prin trei tipuri de baza: -sambure piramidal(fig. Din cele expuse rezulta ca deosebit de important este alegerea samburelui si stabilirea rationala a parametrilor acestuia. cu un amplasament in general perpendicular pe suprafata frontului au rolul de a exploata suprafata libera creata de sambure. In principiu.Sambure convergent piramidal. Gaurile de profilare asigura dislocarea rocii de pe conturul lucrarii miniere in care scop sunt amplasate la o distanta de 10-25 cm fata de conturul lucrarii miniere si perforate cu o inclinare de 8587 o spre exteriorul acestuia. -sambure foarfeca(fig. gaurile de largire(rupere).Gaurile de largire incarcate cu exploziv trebuie distribuite corespunzator in sensul de a permite largirea treptata a golului creat de sambure. -sambure cilindrici. Fig.6).8.8. samburii pot fi clasificati in uramtoarele grupe: -samburi convergenti. in corelatie cu proprietatile rocilor si ordinea de aprindere a gaurilor.-gauri de profilare. -sambure pana(fig.Problema cheie in acest caz consta in amplasarea si modul de initiere a incarcaturilor.5).8. Samburii convergenti sunt realizati prin impuscarea unor gauri convergente. Lungimea pasului de avans este determinata de cea a samburelui. 185 .7).8.5. -samburi unilaterali.

Sambure convergent pana:a.Utilizarea samburilor pana se recomanda in cazul rocilo compacte(monolit)de tarie mica si medie sau stratificate. fapt care faciliteaza despinderea lui din masiv si formarea cavitatii necesare. utilizarea samburelui piramidal se recomanda in roci tari si la folosirea unor explozivi cu putere redusa. d. Aceasta impune ca gaurile convergente sa fie cu 10-20 cm mai lungi decat restul gaurilor din front si totodata in adancime gaurile sa se apropie 5-10 cm.c-pana verticala evantai spre vatra. una fata de alta.pana orizontala simetrica.6.Din acest punct de vedere.pana orizontala asimetrica.Cu taote acestea samburele pana vertical este destul de des utilizat intrucat prezinta avantajul executarii cu usurinta a gaurilor convergente in plan orizontal. Samburele piramidal se evidentiaza prin cincentrarea explozivului in adancimea samburelui.8.pana verticala evantai spre tavan. f. b.pana verticala. e.pana inclinata. 186 . Fig.Numarul si directia de inclinare a gaurilor din samburele pana este in principal functie de sectiunea lucrarii si unghiul planului de stratificatie.Conditia de baza pentru formarea samburelui convergent este ca explozivul sa actioneze in adancime. Samburele pana are concentrarea explozivului in adancimea samburelui mai mica decat in cazul samburelui piramidal.

187 .Samburele foarfeca este constituit doar din doua gauri convergente.In roci cu o rezistenta mare la dislocarea din masiv. amplasate in plane paralele la diferite nivele una de alta(0.b.8.8.8. Functie de conditiile concrete se practica urmatoarele variante de samburi unilaterali: Fig. 6 m). b). -evantai spre pereti(fig.Sambure convergent foarfeca Lngimea gaurilor convergente este strict limitata de dimensiunile profilului(latime. Fig. 45-50 o . unghiul de inclinare a gaurilor trebuie sa fie de cca.7. -evantai spre vatra(fig.8. spre vatra sau lateral(fig.8.Este cel mai simplu sambure si este indicat in rocile cu tarie redusa(carbune). c.8. Samburii unilaterali sunt realizati prin impuscarea unor gauri inclinate sub forma de evantai spre una din extremitatile profilului lucrarii miniere.8.evantai spre tavan . a).8.evantai spre perete -evantai spre tavan(fig. -evantai cu gauri multiple.8.8. inaltime)si capacitatea de dezagregare a rocii.Samburi unilaterali:a. iar in roci cu o rezistenta mai mica pana la 65-70 o . c).9).evantai spre vatra. 3-0.

Totodata la acest tip de sambure foarte important este si alegerea judicioasa a lungimii din gaura necesara a fi incarcata cu exploziv.evantai lateral. Gaurile de sambure pot fi perforate la lungimi mari. decat in cazul celorlalti samburi. Samburii evantai cu gauri multiple prezinta o mare eficienta dar sunt pretentiosi in realizare intrucat reclama o foarte atenta plasare a gaurilor provind distanta dintre ele. de existenta unei a doua suprafete libere(tavanul artificial la preabatajele din stratele groase de carbune) etc.Samburii cilindrici asigura eficienta ridicata la disclocare a rocilor cu tarie ridicata(coeficent de rupere a gaurilor 0. Acesti simaburi sunt indicati pentru rocile cu tarie redusa si medie.Simburi unilaterali cu gauri multiple:a. sabloane si utilaj de perforare adecvat. sau a filonului in profilul lucrarii(in cazul fronturilor mixte). de pozitia stratului de carbune.Samburii pot fi utilizati in egala masura atat in lucrari miniere cu sectiune mica cat si in cele cu sectiune mare. samburele respectiv este putin util daca perforarea se executa cu perforatoare manuale. inclinarea si lungimea acestora. Samburii cilindrici sunt realizati prin impuscarea unui grup de gauri paralele. dar foarte potrivit cand gaurile se executa cu ajutorul carucioarelor de perforat. intrucat rezistenta pe care o intampina incarcatura exploziva din partea rocii este mult mai unifiorm distribuita de-a lungul gaurilor. ceea ce asigura posibilitatea realizarii unor salturi mari. 0).evantai spre vatra.Fig.Din acest motiv. 188 . alegerea uneia din variantele prezentata prezentate fiind functie de unghiul planului de stratificatie.b. amplasate perpendicular pe suprafata frontului de lucru.8. 9-1.Totodata samburii cilindrici sunt pretentiosi in executie.9.necesita precizie in perforarea gaurilor paralele.

Samburii cilindirci pot fi realizati cu un anumit numar de gauri incarcate si neincarcate cu exploziv.8.d).11. intrucat asigura aruncarea intregii cantitai de roca din fagasul realizat. Cele mai bune rezultate se obtin cu samburii spiral simplu (fig.. 189 .. intrucat indeplinesc funcita unor suprafete libere. b)si dublu (fig.Pentru a se realiza o dislocare de calitate. a..10.11. Fig. a..Simburi cilindrici constituiti din gauri de sonda si gauri cu diametre obisnuite. Fig.11.Efectul de rupere este mult mai inbunatatit in cazul utilizarii a 1-2 gauri de sonda neincarcate.8. -samburi cilindrici constituiti din gauri sonda cu diametrul de 75-200mm si gauri cu diametre obisnuite(fig..8.8.d). Gaurile neincarcate contribuie la inbunatatirea eficacitatii de rupere.10. distanta intre prima gaura incarcata si gaura de sonda trebuie sa aiba valoarea maxima de: a = 2d s unde: d s este diametrul gaurii de sonda. Ei sunt reprezentati prin doua tipuri de baza: -samburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite(fig.8.Simburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite. d).8..11..In afara de faptul ca mai indeplinesc si functia de spatiu de compensare in care poate fi aruncata o parte din roca cuprinsa intre gaurile de mina.

(fig. 4.In acest fel se imbunatateste eficacitatea samburelui. Fig... ET Bucuresti 1981 7.Ordinea de aprindere a icarcaturilor din gaurile de mina. sa 8..P.11.12). Benea St.8. Takacs A. IP Iasi 1983 2. a. pentru incarcaturile urmatoare. celei de a treia suprafata libera.12.. Faur E. Macarevici L. ET Bucuresti 1967 6.. Cotiusca D.Ordinea de aprindere a incarcaturilor dare o influenta directa asupra imprastierii rocii si avansului pe ciclu. Silvan Andrei Mecanica rocilor. deoarece urmatoarele doua incarcaturi convergente ale samburelui lucreaza in prezenta unei suprafete liber suplimentare. ET Bucuresti 1985 Noua metoda austriaca-punctul nostru de vedere. Manolovici M.. Zajic J. foarte important este ca ordinea de aprindere sa asigure largirea samburelui creat in prima faza si pe cat posibil formarea. In lucrarile miniere cu doua suprafete libere(frontul si tavanul artificial) unde se practica samburele evantai spre tavan. 1992 Mecanica rocilor.Ca urmare.8. Manolovici M.8. Hobst L. 3. IP Iasi.. Sustinerea cu ancore si torcret... EDP Bucuresti 1997 Mecanica rocilor. Mecanica rocilor si constructii hidroenergetice. Tat S.Ordinea de aprindere(Incarcaturile initiate cu treapta 3 detoneaza in prezenta a trei suprafete libere) Totodata la schemele de impuscare cu samburi convergenti se recomanda ca incarcaturile convergente in serii de cate doua s fie initiate cu aceeasi treapta. Explozivi si tehnica impuscarii in industrie. Manescu M. Stematiu D. IP Bucuresti 1983 5.. Matrix Rom Bucuresti 2001 190 . In toate schemele de impuscare prezentate cifrele indica ordinea de aprindere a incarcaturilor Bibliografie 1. Ancorarea in roci. se recomanda ca ordinea de aprindere s fie de la tavan spre vatra dupa o curba care asigura o suprafata libera mai mare decat in cazul unei suprafete plane fig.

191 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful