P. 1
C Boariu Mecanica Rocilor Curs

C Boariu Mecanica Rocilor Curs

|Views: 340|Likes:
Published by Bogdan

More info:

Published by: Bogdan on Jul 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/09/2015

pdf

text

original

Capitolul 1

CLASIFICAREA ROCILOR SI A MASIVELOR DE ROCA 1.1. INTRODUCERE
Rocile sunt asociatii de minerale legate intre ele prin forte de coeziune, direct sau prin intermediul unui ciment, alcatuind corpuri sau mase naturale care constituie partea solida a scoartei terestre, denumita litosfera. Mineralele sunt medii naturale care au in intreaga lor masa proprietati fizice si chimie similare.Ele pot fi cristaline sau amorfe.Mineralele cristaline sunt in general omogene,fiind caracterizate de o structura interioara regulata,proprietati fizice si mecanice cu variatii reduse si compozitie chimica bine definita.Mineralale amorfe constau din geluri sau sticle,cu o compozitie chimica uneori neomogena. Dupa natura mineralogica a particolelor componente rocile pot fi roci monominerale,alcatuite din particole minerale de acelasi fel(calcarele,marmurele,gipsurile etc)sau roci poliminerale,alcatuite din minerale diferite(granitul,gneisul,micasisturile etc). Masivele de roca sunt structuri compuse din blocuri de roca separate de discontinuitati sau rosturi.Discontinuitatile au doua dimensiuni dominante in raport cu a treia si constituie zone de rezistenta redusa.Clasificarea masivelor de roca se refera,cu precadere,la raportul dintre blocuri si discontinuitati si in special frecventa,natura si caracteristicile acestora din urma.

1.2.CLASIFICAREA ROCILOR
Rocile suntt clasificate in mod diferit dupa criteriul utilizat.Cea mai raspandita clasificare in cadrul geologiei ingineresti utilizeaza criteriul genetic,care tine seama de modul in care s-au format rocile.Subclasificarile tin seama de litologie, care, pornind de la componenta mineralogica structura si liant atribuie rocii o denumire(termen descriptiv), dupa un sistem de clasificare unanim acceptat. In cazul aplicatiilor ingineresti,un criteriu de clasificare mult utilizat pana in anii ’70 se refera la caracteristicile mecanice ale rocii-rezistenta la compresiune si modul de elasticitate. Desi in cadrul mecanicii rocilor si a aplicatiilor pentru lucrarile de constructii ingineresti sunt implicate masivele de roca si nu roca propriu-zisa,in cele ce urmeaza se face o succinta trecere in 1

revista a unor clasificari frecvent utilizate ,in intentia de a creea atat un limbaj comun cu inginerii geologi cat si de a se putea face referiri mai departe la elementele de geneza sau litologie care imprima caracteristici proprii masivelor de roca.

1.2.1.CLASIFICAREA DUPA DOMENIUL GENETIC
In functie de geneza rocile pot fi magmatice(provenite din solidificarea magmei), sedimentare (provenite din depuneri pe uscat sau pe apa) sau metamorfice (provenite printr-un proces de metamorfism din primele doua categorii de roci). Rocile magmatice(eruptive) provin din magme care ajunse in partile superioare pierd incet sau rapid caldura si se consolideaza.Cand consolidarea se face la adancime mare se formeaza rocile magmatice intrusive sau abisale. Daca consolidarea are loc in apropierea suprafetei se formeaza rocile magmatice hipoabisale , iar atunci cand magma se consolideaza in conditii de presiune si temperatura scazuta se formeza rocile magmatice efuzive sau vulcanice. Din punct de vedere al comportarii mecanice ,distinctia dintre rocile magmatice intrusive si cele efuzive este de interes. Rocile intrusive cu strucura cristalina (granitul,sienitul,dioritul,gabbroul etc) sunt supuse unor modificari structurale importante in urma fenomenelor tectonice fiind afectate de falii si de fisuratie.Rocile efuzive ca bazaltul,porfirul,andezitul sunt foarte rezistente dar au un procent mare de goluri si sunt foarte fisurate din cauza conditiilor de racire a lavei. Rocile sedimentare provin din depuneri (sedimente) mecanice sau clastice, chimice sau organice.Caracteristicile lor depind de natura substantei de cimentare precum si de conditiile de formare a rocii. Dupa provenienta rocile sedimentare se impart in terigene,organogene si halogene. Din categoria rocilor terigene fac parte gresiile si conglomeratele.In functie de natura substantei de cimentare prin care sunt legate granulele de nisip sau de pietris-silicioasa, feruginoasa, calcaroasa sau argiloasa-caracteristicile mecanice difera esential. Rezistentele cela mai mai le au gneisurile silicioase iar cele mai slabe le au gresiile si conglomeratele argiloase.In aceeasi ordine se situeaza si stablitatea la actiunea apei si la alterare. Intercalatiile de arigila si de sisturi slabesc foarte mult aceste roci,suprafetele de stratificatie (sistuozitate) si fisurile de-a lungul acestor suprafete diminuand semnificativ rezistentele la forfecare. Din categoria rocilor organogene fac parte calcarele si dolomitele.La fel ca si oricare alta roca sedimentara ele prezinta anizotropie, dar caracteristic este faptul ca sunt de obicei fisurate si permit infiltratii mari de apa. In cazul calcarelor,circulatia apei subterane produce dizolvari si spalari, care au 2

ca rezultat formarea carstului , manifestat prin galerii naturale, caverne si pesteri.De mentionat faptul ca procesele carstice in calcare decurg lent si de aceea riscurile sunt asociate carsturilor existente si mai putin formarii unor carsturi noi pe perioada de viata a constructiei. In dolomite procesele carstice sunt mai putin accentuate dar , in schimb, in ele apar zone de dezintegrare , cu aparitia de granule(gris dolomitic pana la praf dolomitic). Din categoria rocilor halogene fac parte gipsul, anhidritul si sarea gema. Caracteristica comuna a acestor roci este stabilitatea foarte redusa la apa,ele dizolvandu-se repede. O clasa aparte o constituie rocile sedimentare semistancoase ,care prezinta rezistente mecanice reduse(deformabilitate,rezistenta la forfecare) si sensibilitate la inmuiere sub actiunea apei.Din aceasta grupa fac parte rocile sedimentare eruptive-tufurile vulcanice si tufo-lavele-gresiile slab cimentate si toata gama de roci provenite din depuneri argiloase-marne,argilite,argile silicioase.o caracteristica comuna o constituie degradarea si alterarea produsa de agentii atmosfericila dezvellire prin excavatie. Rocile metamorfice provin prin transformarea rocilor eruptive sau sedimentare sub actiunea presunilor mari,a temperaturilor inalte , a gazelor si solutiilor lichide fierbinti etc. Aceste roci se impart in doua mari categorii: -sisturi cristaline sau roci cristalofiliene,din care fac parte filitele, sisturile, micasisturile, gneisele; -roci de insotire,din care fac parte cuartitele, milonitele, amfibolitele etc. In cazul rocilor cristalofiliene, cele provenite din roci eruptive poarta prefixele de orto iar cele provenite din roci sedimentare au prefixul para (de exemplu ortognais si paragnais). Proprietatile rocilor metamorfice depind in mare masura de gradul de metamorfism. Caracteristica sisturilor este stratificatia lor subtire ,uneori ondulata, precum si clivajul.In planele de separatie a straturilor si in planele de clivaj rezistenta la forfecare este de obicei redusa. Rocile metamorfice provenite din formatiuni sedimentare sunt de obicei mai putin rezistente,mai deformabile si expuse riscului de alterare.

1.2.2.CLASIFICAREA DUPA CARACTERISTICILE MECANICE
Aceasta clasificare, denumita si clasificarea inginereasca a rocilor, se face pe baza a doua proprietati mecanice: rezistenta la compresiune a rocii (Rc) si modul de elasticitate al acesteia(E).In acord cu autorii clasificarii Deere si Miller (Deere,1963), rezistenta la compresiune se determina pe

3

fac parte unele bazalte dense si cuartitele. rocile metamorfice tari. foarte rar intalnita. rocile se impart in trei clase(H.2. calcarele si dolomitele.marnele argiloase. Clase de rezistenta Tabelul 1.1…1.epruvete cilindrice.E.500 <200 O anumita roca se clasifica in funcite de cele doua clase..departajare ca in tabelul 1.In clasa C se incadreaza sisturile.. se disting cinci clase A.. In aceleasi figuri 4 . CH etc.iar modul de elasticitate se determina ca modul tangent pentru un efort de compresiune σ c = 0. in timp ce in clasele D si E se incadreaza rocile semistancoase cum ar fi gresiile friabile.5 Rc . gresiile si calcarele poroase. gresiile foarte bine cimentate.Modul in care cele doua caracteristici delimiteaza zonele de clasificare intr un graphic ce are in abscisa rezistenta la compresiune Rc si in ordonata modul de elasticitate E se prezinta in figurile 1.cu lungimea egala sau mai mare decat de doua ori diametrul(L/D>2).2 Clase de deformabilitate Clasa H M L Denumirea Foarte putin deformabile Moderat deformabile Deformabile E / Rc >500 200. departajate ca in tabelul 1.M si L). diferentiate in functie de raportul E / Rc dintre modul de elasticitate si rezistenta la compresiune.tufurile. In functie de rezistenta la compresiune(Rc) .. in forma AM.1.1 Clasa A B C D E Denumirea Rezistenta foarte mar Rezistenta mare Rezistenta medie Rezistena redus Rezistenta foarte redusa Rc (MPa) ≥ 200 100…200 50…100 25…50 <25 Din clasa A. In ceea ce priveste deformabilitatea . Tabelul 1.3. In clasa B se incadreaza majoritatea rocilor magmatice .

sedimentare si metamorfice. Fig.sunt prezentate si domeniile de incadrare a anumitor roci reprezentativ magmatice. 1.Clasificarea inginereasca pentru unele roci sedimentare.2.1. 5 . Fig.Clasificarea inginereasca pentru unele roci magmatice. 1.

clasificarle prezinta avantajul ca pot duce la decizii ingineresti prin asimilari intre amplasamentul studiat si alte amplasamente in care s-au realizat lucrari de acelasi tip.CLASIFICAREA MASIVELOR DE ROCA Comportarea masivelor de roca ca medii de fundare sau constructie a lucrarilor ingineresti. in timp ce calcarele pot avea caracteristici foarte diferite. in timp ce familia bazaltului acopera o plaja mare fiind clasata de la DM si la AM.Clasificare inginereasca pentru unele roci metamorfice.Fig. stabilitate si capacitate portanta.cuartitele au caracteristici de exceptie AH…BM.dar si gresiile sunt mai deformabile (DL…BL). 1. In cazul rocilor sedimentare .conglomeratele. 6 . deci.3.in cazul rocilor metamorfice . permeabilitate. In sfarsit. Sistemele de clasificare a masivelor de roca au .in timp ce sisturile sunt pronuntat anizotrope. 1. Dat fiind faptul ca determinarea parametrilor caracteristici si prezentarea acestora se face prin procedee standardizate.carora dupa caz.3. exprimata global prin deformabilitate. ca principal element discontinuitatile . depinde esential de gradul de fragmentare a rocii de catre discontinuitati si de gradul de alterare a rocii in zona acestora. Se poate constata ca familia granitelor prezinta o constanta a proprietatilor fiind uzual clasata BM.li se asociaza si anumiti parametri caracteristici. de la CM la BH.

In momentul de fata exista mai multe sisteme de clasificare propuse de diversi autori.(Rossi,.1991): Clasificare RQD Clasificare RSR Clasificare RMR Criteriul Q Clasficare franceza -Deere,1964; -Wickham,1972; -Bieniawski,1973; -Barton,1974; -Luis,1974

Clasificare austriaca -Rabcewicz-Pacher,1974;

Dintre acestea,clasificarea RQD are cea mai mare raspandire,in mare masura si datorita simplitatii si este secondata de clasificarile propuse de Bienwski si Barton, care sunt, fara dubii, criteriile de clasificare cele mai interesante pentru ca permit aprecieri nu numai calitative dar si cantitative.

1.3.1.CLASIFICAREA IN FUNCTIE DE INDICELE RQD
Indicele RQD (Rock Quality Designation) a fost propus de Deere in 1964,(Deere,1968) si se bazeaza pe analiza carotelor recuperate din foraje de studii. Indicele RQD se defineste ca expresia procentuala a raportului dintre suma lungimilor fragmentelor de carota care au lungimea mai mare sau egala cu 10 cm si lungimea forajului din ca re s-a extras carota:

RQD =

∑ fragmente recuperate ≥ 10cm ×100%
lungimea carotata

(1.1)

Modul de evaluare al indicelui RQD se poate urmari in figura 1.4. Pentru un tronson de foraj carotat de 1.5m suma lungimii fragmentelor recuperate este de 125 cm,in timp ce suma lungimii fragmentelor recuperate mai lungi de 10 cm este de numai 85 cm.Recuperajul este de 83% in timp ce RQD=57%.Clasificarea rocilor in functie de indicele RQD este prezentata in tabelul 1.3.

7

Calitatea masivului in functie de RQD

Tabelul 1.3 RQD(%) 0-25 25-50 Slaba 50-75 Acceptabila 75-90 Buna >90 Foarte buna

Calitatea masivului Foarte de roca slaba

Fig. 1.4.Evaluarea indicelui RQD In afara de indicele RQD, pe baza forajelor carotate mecanic se pot determina si alti indici caracteristici:

-indicele de recuperare IR =

∑ fragmente recuperate %;
lungimea carotata

-modul de fracturare MF = lungimea fragmentului recuperat care este depasita de 50% din lungimile fragmentelor recuperate. 8

In figura 1.5 se prezinta modul de reprezentare grafica a evaluarii carotajului de pe un tronson de 5 m si definirea indicilor RQD, IR si MF. Desi evaluarea indicelui RQD este simpla, iar clasificarea pe baza RQD este astazi o metoda curenta ,trebuie subliniat faptul ca procedura este foarte sensibila la calitatea echipamentului si la calificarea personalului .Sunt frecvente situatiile cand carota poate fi rupta la extragere sau manipulare, modificand lungimea fragmentelor.Este indicat ca la inventarierea fragmentelor sa fie examinata si suprafata rupturilor la capete de fragment, iar atunci cand arata proaspata,cu suprafete rugoase, sa se evalueze lungimea fragmentului exceptand ruptur in cauza.

9

1.Dependenta intervalului mediu intre discontinuitati de orientarea forajelor de studii.Analiza recuperarii unui foraj carotat si reprezentarea grafica a distributiei lungimii fragmentelor carotelor. intervalul mediu IM dintre discontinuitati variaza de la zero la infinit in functie de orientarea forajului carotat.Fig.este indicat ca orientarea forajului de studii sa se aleaga in functie de informatiile despre discontinuitati . indicele RQD depinde esential de orientarea forajului fata de orientarea generala a familiei sau familiilor de discontinuitati .colectate din analiza aflorimentelor.atunci cand masa de roca afectata de familii bine conturate de discontinuitati .Ca urmare.6. Fig 1.Dupa cum se poate urmari in figura 1.6. Mai trebuie mentionat faptul ca. 10 .5.

c Interspatiul dintre discontinuitati Indice n3 30 25 20 10 5 >3m 1-3 0. -caracteristicile rosturilor(rugozitate.tine cont de cinci parametri caracteristici: -rezistenta la compresiune uniaxiala a rocii intacte.3 <0. -interspatiul dintre rosturi(discontinuitati). -prezenta apei subterane.in conformitate cu tabelul 1.material de umplutura).05 11 .05-0.CLASIFICAREA RMR Clasificarea RMR(Rock Mass Rating)propusa de Bieniawski(1974). Fiecaruia dintre parametri i se ataseaza o evaluare numerica.evaluare care constituie un indice numeric partial.4.a Rezistenta la compresiune (MPA) Indice >200 151 100-200 12 50-100 7 25-50 4 10-25 2 3-10 1 n1 Indici corespunzatori valorii RQD Tabelul 1. -indicele RQD.alterarea fetelor.3.1.2.4.deschidere.4.3-1 0. Indici corespunzatori rezistentei la compresiune Tabelul 1.4.b RQD(%) Indice n 2 90-100 20 75-90 17 50-75 13 25-50 8 <25 3 Indici corespunzatori interspatiului dintre rosturi Tabelul 1.

unghiului de frecare interioara pentru masivul de roca. In functie de acelasi indice.1-0.5.d Caracteristica Pereti duri.cu 20 deschidere<1mm desch.2 Roca umeda 7 0.5 Apa subterana in presiune 0 _ <25 25-125 >125 σ Conditii generale Indice n5 *-raportul dintre presiunea interstitiala (u) si efortul natural in situ: ( σ ).5 Apa subterana stocata 4 >0. cu 12 Rost continuu. rosturilor Indice n4 discontnui 25 Pereti Pereti duri.e Apa subterana Aflux pe 10 m Tunel(l/min) u* 0 Roca uscata 10 0-0.>1mm 1-5mm Indici corespunzatori continutului de apa Tabelul 1.15-0. Clase de roca departajate prin RMR Tabelul 1. rugosi.3 40-45 90-100 I Foarte buna >0.rugosi.2-0.4.5 RMR = ∑ ni 1 5 0-25 V Foarte slaba <0-1 <30 25-50 IV Slaba 0.Indici corespunzatori caracteristici rosturilor Tabelul 1. duri.15 30-35 50-70 III Medie 0.2 35-40 70-90 II Buna 0. Indicele RMR se evalueaza prin sumarea indicilor partiali. dupa domeniile indicate in tabelul 1. Pe baza valorii RMR rocile se clasifica in 5 clase .2-0.4.cu pereti plani si deschidere 16 Rosturi cu umplutura 0 foarte rugosi. pentru fiecare clasa se atribuie si estimari globale ale coeziunii.3 >45 Clasa Caracterizare Coeziune c(MPa) Unghi de frecare interioara ϕ 0 12 .

propusa de Barton si colaboratori(1974). raportul Jr/Ja caracterizeaza rezistenta la forfecare interblocuri. -gradul de alterare a peretilor discontinuitatii si eventual prezenta materialului de umplutura (Ja).In cazul tunelurilor se aplica o corectie a RMR in functie de orientarea axei tunelului in raport cu directia dominanta a planurilor de discontinuitate. -prezenta apei(Jw)..3.Valorile indicilor sunt prezentate pe scurt in continuare. Fiecaruia dintre indici li se atribuie o valoare numerica .tine cont de sase parametri caracteristici: -indicele RQD.1. 1.0.2) Factorii produsului ce defineste indicele Q au fiecare o semnificatie fizica distincta. -rugozitatea peretilor discontinuitatilor cu efect direct asupra stabilitaii(Jr). iar raportul Jw/SRF caracterizeaza efortul efectiv pe contactul dintre blocuri. -factorul de relaxare a eforturilor(SRF). Pentru RQD valoarea numerica este chiar valoarea indicelui RQD conform definitiei . Jn=2. 13 .CLASIFICAREA Q Clasificarea Q.Raportul RQD/Jn caracterizeaza dimensiunile blocurilor..Clasificarea RMR este utilizata cu precadere in cazul lucrarilor subterane.3.cu singura corectie ca pentru RQD<10 se atribuie RQD=10. pe criterii cantitative sau calitative. ⎝ Jn ⎠ ⎝ Ja ⎠ ⎝ SRF ⎠ (1.5. Pentru numarul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui partial Jn se atribuie pe baza inventarului discontinuitatilor din amplasament: -Roca cu foarte putine rosturi -O familie de rosturi Jn=0. -numarul de familii de rosturi(Jn). Indicele de calitate a masivului de roca se determina din expresia: ⎛ RQD ⎞ ⎛ Jr ⎞ ⎛ Jw ⎞ Q=⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟.

Ja=0. in grosime suficenta ca sa impiedice contactul dintre fete.0.ondulate -Rosturi spalate.lise -Rosturi plane.definite de contactul dintre fetele rosturilor.5.gips sau grafit in grosimi de maxim 1..ondulate -Rosturi plane. Jr=1. In cazul rosturilor cu material de umplutura alcatuit din minerale argiloase. ondulate -Rosturi plane. Ja=3.2mm Ja=4. Jn=20. Jr=3. -Patru sau mai multe familii de rosturi insotite de rosturi si pe alte directii care fragmenteaza Pentru rugozitatea peretilor valorile numerice ale indicelui partial Jr se atribuie in functie de continuitatea si aspectul fetelor rostului: -Rosturi discontinue -Rosturi neregulate.0.0.75.mica. a)Fetele rostului sunt in contact: -Rosturi cimentate. Jr=0. Ja=2. Jr=1. 14 . Jn=4.0.. se atribuie o valoare Jr=1. Jn=9. Jr=2. Jn=6.talc. Ja=1.cu liant cuartitic sau similar -Rosturi cu pereti nealterati. Pentru gradul de alterare valorile indicelui Ja se evalueaza diferentiat pentru trei cazuri distincte .spalate Jr=4. daca interspatiul mediu dintre rosturi este mai mare de 3 m Jr se majoreaza cu o unitate.ondulate -Rosturi lise.5. Jr=1.-O familie de rosturi insotita de rosturi rare pe alte directii -Doua familii de rosturi -Doua familii de rosturi insotite de rosturi rare pe alte directii -Trei familii de rosturi masivul in blocuri de dimensiuni reduse -Roca foarte fracturata Jn=3.0. In oricare dintre situatiile anterioare. cu pete numai in suprafata -Rosturi cu pereti usor alterati avand umpluturi cu minerale rigide sau cu particole nisipoase fara argila -Rosturi cu fete acoperite de argila prafoase sau nisipoase -Rosturi cu fete acoperite de minerale argiloase cu caolinit . Jn=15.

0.1-0.12.66.2. Ja=8.0..8.0. Ja=8.0. Jw=0. Ja=6.0.1 Mpa -Aflux mediu de apa.cu spalarea materialului din rost..0. Jw=0.... Jw=0.20. Pentru factorul de reducere al eforturilor valorile indicelui partial SRF se determina diferit in trei situatii posibile..Astfel: -Excavatii uscate sau cu aflux minor de apa.05.cu spalari ocazionale ale materialului Din rost.0.. Cu diminuare in timp. Presiuni interstitiale in gama 0.0. Ja=8.fara inmuiere -Rosturi cu umplutura argiloasa Ja=5. Ja=13.1.local sub 5l/min..1 Jw=0. Ja=6.in functie de gradul de consolidare -Rosturi cu umplutura din argile nisipoase sau prafoase .0.0.0. Pentru influenta data de prezenta apei valorile indicelui Jw se determina in functie de afluxul de apa la deschiderea excavatiei sau/si in functie de presiunea apei interstitiale.constatn in timp Jw=0.0. Ja=6.33.0.12.0.din materiale argiloase cu grosime <5mm -Rosturi cu umpluturi din argile cu proprietati de umflare.b)Fetele rostului intra in contact la forfecari de maxim 10 cm: -Rosturi cu umplutura din particole nisipoase sau roci dezintegrate Ja=4. 15 ..presiune interstitiala<0.. Jw=1.25 Mpa -Aflux mare de apa:presiune intersttiala mare (0.presiune interstitiala>1Mpa -Aflux foarte mare de apa.5.25-1MPa) -Aflux mare de apa.0. -Rosturi cu material de umplutura din minerale puternic consolidate cu grosime<5mm -Rosturi cu material de umplutura mediu sau slab consolidat.5-1Mpa -Aflux foarte mare de apa la deschiderea excavatiei.0.cu grosime <5mm c)Fetele rostului nu sunt in contact: -Rosturi cu zone sau benzi de roca dezintegrata -Rosturi cu umplutura din fragmente de roca -Rosturi cu umplutura din materiale argiloase.de tip montmorillonit.presiune interstitiala in gama 0.

SRF=2.0..1000.20 c)In cazul rocilor cu dilatanta majora sau cu potential de umflare: -impingerea muntelui este moderata -impingera muntelui este ridicata -umflarea rocii este moderata -umflarea rocii este semnificativa SFR=5.1.In aplicatiile curente.0 0...cu continut argilos.5 σt / σl >13 13.5. SRF=10.. SRF=2.2. Barton distinge 38 de categorii de roca (figura 1. 16 .5. pentreu fiecare din cele 38 de categorii de roca se indica tipul de sprijinire recomandat.in functie de adancime -o singura zona de forfecare in roca masiva rezistentele la compresiune (σ c ) si la intindere (σ t ) (tab1.7)...dimensiunea caracteristica este corectata de un coeficent ESR (Excavation Support Ratio) care tine seama de importanta lucrarii si de gradul de siguranta asociat....0.15.15 SRF 2..5 5.3..0. susceptibila de a produce surpari: -zone slab extinse.a)In cazul in care excavatia in roca intersecteaza o zona slaba.10... utilizand ca al doilea parametru dimensiunea semnificativa a lucrarii subterane-deschidere... SFR=10.5 <2.in plaja 0.. diametru sau inaltime.. SRF=7.5..10 10..in functie de starea de efort in situ (efort principal σ 1 ) comparata cu Indicele SFR pentru roci masive Tabelul 1..3 0.10 10.5..2.0.0 5. Clasificarea pe baza indicelui Q este exclusiv destinata lucrarilor subterane. SFR=5.5.0. In lucrarile lui Barton...6 Caracteristica RMR reduse Eforturi medii Eforturi mari Roci mediu fracturate Roci puternic fracturate σc / σl >200 200.6)..5.001..In functie de valorile Q.15 <0...5 0..continand argile sau roci descompuse chimic -zone cu multiple rupturi prin forfecare -o singura zona slaba. b)In cazul rocilor masive...5 1.20. SFR=10.0.

INDICELE DE CALITATE DIN CAROTAJUL SEISMIC IQCS Extinderea metodelor geofizice de investigare a masivelor de roca.8 a se prezinta schema de principiu pentru un carotaj seismic. cele longitudinale fiind interceptate de doi receptori situati in vecinatate.O sonda coborata in forajul de studii poate fi blocata in peretii forajului la adancimea dorita. Africa de Sud (28) din alte state europene si din continentul american (21) a rezultat relatia: RMR=9 lnQ (1.3) Corelatie care confirma faptul ca ambele sisteme de clasificare includ o gama similara de parametri caracteristici ai masivului de roca. la distante ce 17 .mai ieftine si mai operative.4.7. 1. Emitorul genereaza unde mecanice .a impus un criteriu de clasificare bazat pe carotarea seismica a peretilor forajelor de studii. In figura 1.FIGURA 1.Categorii de roca in functie de valorile Q si dimensiunea tunelului Se mentioneaza ca intre clasificarea propusa de Bieniawski(RMR) si cea propusa de Barton (Q) exista o corelatie acceptabila .Pe baza analizei a 111 cazuti de lucrari subterane din Scandinavia (62).3.

exprimat procentual.4) Carotajul seismic se poate realiza continu.b.8. in lungul forajului. Raportul celor doua viteze.Viteza de propagare a undelor seismice in peretii forajului VL poate fi imediat evaluata. 1.viteza undelor longitudinale intr o roca de acelasi tip.se defineste ca indice de calitate: VL × 100% VL* IQCS = (1. Este interesant de observat ca din diagrama vitezelor longitudinale masurate 18 .constituie baza de masura. b-variatia in adancime a vitezelor undelor seismice.Carotarea seismica:a-schema de principiu.In acelasi timp. Fig.dar compacta V * L se poate masura pe fragmente de carota sau se poate determina prin relatii teoretice.rezultatele aparand sub forma prezentata in figura 1.8.

cat si indicele de calitate IQCS caracterizeaza in esenta fragmentarea masei de roca de catre discontinuitati. 1.pot fi depistate si discontinuitatile majore din masivul de roca. Astfel se indică 5 tipuri de roca functie de care se indica tipul de susţineri provizorii a lucrărilor subterane. Dat fiind faptul ca atat indicele RQD . K0 =200 -300kg/m3 19 .3. K0 =400-500kg/cm3 tip C– rocă semitare. Fig.5.din care se remarca aceleasi tendinte in variatie si chiar valori similare in zona de roca sanatoasa.ele corespunzand reducerii semnificative a vitezei.9. f =3 -4. K0 =300 -400kg/m3 tip D– roca slaba f =2-3.intre cei doi indici exista o corespondenta foarte buna. K0 =500kg/m3 tip B – rocă tare.1976). Corelarea intre indicii RQD si IQCS Spre exemplificare . Clasificarea ISPH. tip A – rocă foarte tare. f =5. Hidroconstructia La noi în ţară prescripţiile de proiectare prevăd evaluarea susţinerii provizorii în funcţie de coeficientul de tărie al rocii f (Protodiakonov) şi rezistenţa elastică a rocii K0. f = 4-5.in figura 1. 1.9 se prezinta variatia cu adancimea a celor doi indici intr-un foraj de studii de circa 30 m adancime (Panet.

deoarece in afara de frecarea propriu zisa se ia in considerare si coeziunea dintre particolele rocii in stare partial sfaramicioasa f = fo + c/σ = tgφ + c/ σ. K0≤100kg/m3 Coeficientul f este un coeficient de frecare aparent.tip DS– roca moale. in care c = coeziunea rocii σ = efortul unitar normal φ = unghi de frecare interioara sau f=Rc/100 Rezistenta elastic a rocii K0 are expresia K0 = E / (1+μ)x100 si corespunde unei excavatii cu raza r = 1m Pentru o excavarie cu o raza oarecare r rezulta K = K0 / r 20 . f =1.

Considerand intr un masiv de roci un cub elementar.1. forta care actioneaza in permanenta este greutatea proprie a straturilor de deasupra.1.supus numai actiunii verticale a gravitatiei. la adancimea H (Fig. Aceasta forta.acesta va fi supus unei presiuni verticale σ z =γ a ⋅ H in care γ a -greutatea specifica aparenta a rocii.1) 21 .Capitolul 2 STAREA DE TENSIUNI DIN INTERIORUL UNUI MASIV DE ROCI 2. O x H y sy sz sx z Fig. Starea de tensiuni dintr-un masiv neatacat prin lucrari subterane Intr-o formatiune de roci oarecare. Echilibrul unui cub elementar .1). Deformatiile specifice transversale dupa directiile x si y se pot exprima in functie de eforuturile unitare. Sub actiunea acestei presiuni se vor produce deformatii transversale in plan orizontal.raportata la unitatea de suprafata. 2.cu o intindere orizontala infinita. se numeste presiune litostatica.elastic si izotrop.folosind ecuatiile stabilite pe baza legii generalizate a lui Hooke din teoria elasticitatii: (2. Complexul de straturi de roci din scoarta terestra se presupune omogen.2. Presiunea litostatica actioneaza vertical.

9) 22 . Deoarece masivul inconjurator nu permite deformatii transversale .7) μσ z 1-μ (2.5).ceea ce inseamna ca aceasta reprezinta o directie principala.2) (2.5) relatiile de mai sus devin: σ x =σ y =σ z =σ a ⋅ H (2. μ Din relatiile de mai sus rezulta ca presiunea litostatica difera fundamental de presiunea hidrostatica ce actioneaza cu aceeasi intensitate dupa orice directie.modulul de elasticitate al rocii.6) 1 este constanta lui Poisson. μ .coeficentul lui Poisson.4) (2.rezulta ca ε x =0 si ε y =0 si deci: σ x =μ(σ y +σ z ) σ y =μ(σ z +σ x ) (2.care exprima raportul dintre deformatia specifica transversala si longitudinala a rocii supusa unui efort monoaxial ( μ <0.Numai in cazul starii lichide a rocilor (m=2 si μ =0.3) In care: E.5) Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu σ x si σ y se obtine pentru efortul unitar orizontal expresia: σ x =σ y = sau σ x =σ y = in care m= σz γa ⋅ H = m-1 m-1 (2.εx = 1 ⎡ σ x -μ(σ y +σ z ) ⎤ ⎦ E⎣ 1 ε y = ⎡σ y -μ(σ z +σ x ) ⎤ ⎦ E⎣ (2.8) Dupa cum se observa . Celelalte doua directii principale vor fi determinate de axele Ox si Oy si deci efortul principal tangential va fidat de expresia: τ max = σ z -σ x σ z -σ y 1 1-2μ 1 1-2μ = = ⋅ σz = γa ⋅ H 2 2 2 1-μ 2 1-μ (2.efortul σ z dupa directia axei Oz este maxim.

rocile dintr-o formatiune geologica oarecare s-ar gasi.2.stare de tensiuni este legata nu numai de greutatea proprie a rocilor si de istoricul incarcarilor. ci si de evolutia proceselor tectonice care au avut loc in trecut. chiar daca fenomenele respective nu se produc in realitate intocmai.ceea ce face ca tensiunile din masiv sa difere in unele cazuri foarte mult de cele obtinute din calcule. toate fortele sunt cuprinse in acelasi plan vertical. astfel ca problemele se pot trata in cadrul elasticitatii plane. ceea ce se intampla pentru adancimi si deci presiuni mari. La un masiv stancos.). Rezulta deci ca rezistenta rocii nu poate fi determinat daca nu este cunoscuta pretensionarea dupa cele trei directii principale.fiind destul de greu de apreciat valoarea coeficentului lui Poisson pentru un masiv stancos fisurat.adica se deformeaza continuu in spatiu fara a-si pierde coeziunea. Datorita acestei presiuni.2.au aratat ca ipoteza distributiei tensiunilor intr-un masiv de roci ca intr-un mediu elastic.in functie de conditiile locale.sunt semnificative rezultatele obtinute prin masurarea tensiunilor de ambele parti ale unei falii de origine tectonica.11) In care k este coeficentul presiunii laterale. Studiile experimentale mai recente.intr-o stare latenta de plasticitate.au depasit valoarea rezultata din calcule in functie de adancime(19. Valorile tensiunilor verticale obtinute din masuratorile efectuate de o parte si de cealalta a faliei.efortul unitary orizontal σ x se exprima in general sub forma: σ x =k ⋅ σ z =kγ a H (2.6 daN/cm 2 )si anume in partea din aval 23 . Fortele tectonice si deformatiile pe care le sufera roca provoaca o pretensionare a rocii.efectuate in cazul diferitelor roci stancoase.presiunea litostatica poate fi considerata asemanatoare presiunii hidrostatice si deci actionand proportional cu adancimea si cu aceeasi intensitate in toate directiile: σz = σx = σ y = γa ⋅ H ceea ce se obtine pentru μ=0.10) (2. de la o anumita adancime in jos.5 respective m=2.omogen si izotrop nu se confirma intru totul in practica. Privitor la influenta proceselor tectonice asupra starii de tensiuni dintr-un masiv stancos. existenta in zona amplasamentului centralei subterane Picote din Portugalia (fig. Cercetarile teoretice efectuate au aratat ca aceasta ipoteza este valabila numai in cazul cand rocile respective se gasesc in stare de curgere . Valoarea lui k poate fi mai mica sau mai mare ca unitatea.Aceasta ipoteza are avantajul ca prin aplicarea principiilor din hidrostatica se simplifica mult problemele. a carui valoare poate varia in limite foarte largi. De asemenea. In ipoteza ca mediul este elasto-plastic .In cele mai multe cazuri de echilibru intern intalnite in studiul presiunii rocilor.

tensiunea a fost de doua ori mai mare(40 daN/cm 2 ) iar in partea opusa . ca valorile tensiunilor orizontale rezultate din masuratori depasesc ca marime mult pe cele ale tensiunilor verticale obtinute din calcule ( σ z =γ a H ) .2.a faliei. respectiv de pretensionarea lor la 24 . 2-falia de origina tectonica. 3-punctele in care s-au masurat tensiunile in masiv In anumite cazuri valorile tensiunilor obtinute din masuratori sunt mult mai mari decat cele calculate .2. In ceea ce priveste valoarea lui k= σx .Falie de origine tectonica in zona amplasamentului centralei subterane Picote(Portugalila): 1-centrala subterana.aceasta poate fi mai mica sau mai mare decat σz unitatea.ci in ansamblu. tinand seama de interactiunea dintre blocuri . rezulta ca la evaluarea starii de tensiuni intr-un bloc al unui masiv stancos trebuie sa se aiba in vedere faptul ca problema nu poate fi rezolvata in mod separat . In acelasi timp se poate constata.din cele aratate mai sus.ceea ce inseamna ca in functie de conditiile locale.efortul unitar orizontal poate fi mai mic sau mai mare decat cel vertical. In concluzie.de 10 ori mai mare(200 daN/cm 2 ). Fig.

25 . σ -efortul unitar normal.). Rezultatele concludente privind starea de tensiuni dintr-un masiv stancos pot fi obtinute numai prin efectuarea de masuratori directe. (2. Daca eforturile unitare tangentiale. Rezistenta rocilor este caracterizata prin rezistenta lor la forfecare.intr-un masiv stancos.formarea masivului. depasesc ca marime rezistenta la forfecare a rocii.daca se cunosc tensiunile normale principale σ1 si σ 2 (fig 2.in functie de starile de tensiuni si de deformatii. este necesar sa fie cercetata si o alta problema de o deosebita importanta practica si anume pericolul de rupere si conditiile de rupere ale rocilor in interiorul masivului. Cand exista o presiune in pori(u). Dupa cum se stie din rezistenta materialelor. stabilitatea rocii la alunecare se realizeaza cand efortul tangential din masiv: τ<c+σ ⋅ tgϕ Unde: c-coeziunea rocii. Daca roca este fisurata.stabilitatea la alunecare a rocii va fi asigurata pentru: τ<c+(σ-u)tgϕ (2. In relatia de mai sus se tine seama atat de coeziune cat si de frecarea interioara a rocii. 2.2. Dupa Coulumb.atunci se va produce ruperea si prin alunecare.12) ϕ -unghiul de frecare interioara a rocii.3. Starea de echilibru limita a rocilor in interiorul masivului In afara de repartizarea tensiunilor in interiorul unui masiv de roci elastice.13) Considerand starea plana de tensiuni intr-un punct acesta se poate reprezenta grafic prin construirea cercului lui Mohr. omogene si izotrope.Metoda cea mai simpla consta in masurarea deformatiilor diametrului forajelor executate in masiv.de-a lungul unei fisuri c=0 si in acest caz va fi luata in considerare numai frecarea interioara. cercul lui Mohr permite determinarea grafica a tensiunilor normale si tangentiale dintr-o sectiune inclinata oarecare ce trece prin punctul considerat. In practica se cunosc mai multe metode de determinare a tensiunilor in adancime. Ruperea rocii se produce in punctele in care tensiunile sau deformatiile produse de aceste tensiuni ating valori limita.provenite din greutatea proprie a rocilor si incarcarile exterioare.

Starea plana de tensiuni 26 .pentru o stare oarecare de solicitari .3.cercul lui Mohr pentru un punct va avea ca abscisa a centrului iar ca raza σ1 -σ 2 (fig 2. Coordonatele punctului A reprezinta tensiunile σ si τ date de relatiile: σ= τ= σ1 +σ 2 σ1 -σ 2 + cos2α 2 2 σ1 -σ 2 sin2α 2 (2.3) se obtin din cercul lui Mohr ducand raza CA care face unghiul 2 α cu axa 0 σ …(fig 2.15) Figura 2.14) (2.). definita prin eforturile unitare normale principale σ1 si σ 2 .12). 2 σ1 +σ 2 .Luand un sistem de axe de coordonate si trecand in abscisa tensiunile normale σ . iar in ordonata cele tangentiale τ . 2 Tensiunile σ si τ din sectiunea inclinata care trece prin punct si care formeaza cu verticala unghiului α (fig 2.4.

16) Daca cercul lui Mohr se construieste pentru o stare de solicitare la care are loc ruperea rocii.se poate trasa pentru aceasta familie de cercuri o curba infasuratoare . R t .4. Dupa cum rezulta din fig. Construind mai multe cercuri Mohr pentru eforturile unitare limita. 2. Pentru trasarea curbei intrinseci(infasuratoarei) sunt necesare doua cercuri caracteristice.definite prin eforturile unitare principale σ1 . Practic. R c si respective la intindere. respective pentru diferite rapoarte ale eforturilor normale principale σ1 .care reprezinta starea de echilibru limita a materialului.Figura 2. efortul unitar tangential maxim este dat de ordonata punctului B si este egal cu raza cercului: τ max = σ1 -σ 2 2 (2.aceasta curba se obtine prin construirea cercurilor Mohr pe baza unor date experimentale determinate prin supunerea materialului (rocii)la incercari de compresiune si intindere si trasarea infasuratoarei care reprezinta curba intrinseca a materialului.corespunzatoare diferitelor stari de solicitare la rupere a σ2 rocii.tangenta la fiecare dintre ele.4.Cercul lui Mohr.construite pentru efortul monoaxial de rupere la compresiune.cu centrul in C(fig. In cazul unei stari oarecare de solicitare.5).2. σ 2 se construieste cercul limita respective. atunci punctual B de pe cerc va reprezenta punctual caracteristic al starii limita definite de efortul unitar tangential maxim. 27 .

1-linia de forfecare a rocii(dreapta intrinseca). Pentru obtinerea unei forme perfectionate a infasuratoarei.Cercuri limita de eforturi unitare.C 2 (fig 2.respective la intindere.17) unde c este coeziunea rocii. curba infasuratoare se considera a fi o dreapta tangenta la cercurile caracteristice C1 . Intr-o prima aproximatie.18) In care R c si R t sunt rezistentele de rupere la compresiune.determinate de relatiile: ⎛ ⎝ Rc Rc ⎞ + ⎟ R t 2R t ⎟ ⎠ τ =0 σ =R t ⎜1.iar ϕ este unghiul de frecare interioara.6).2.iar altii cu o parabola. 28 .5. considerand infasuratoare cercurilor de stari limita o forma parabolica.a stabilit trei categorii de roci diferite in functie de pozitia centrului C al cercului osculator de varf al parabolei pe axa abciselor 0σ (fig. Kegel .Fig.13) data de ecuatia: τ =c+σ tgϕ (2.Aceasta dreapta reprezinta conditia de echilibru limita dupa Coulomb.1+ ⎜ (2.2. unii autori au asimilat-o cu o cicloida.

Fig. Rt Rc astfel: Rt -roci cu comportare elasto-plastica.cand La aplicarea criteriului starii limita de eforturi intr-un masiv de roci.19) In aceasta relatie se tine seama. pentru obtinerea datelor necesare pentru construirea cercurilor Mohr si trasarea curbei infasuratoare.prin valoarea exponentului. atunci cand 3 ≤ -roci cu comportare elastica(casante sau friabile). Rt Rc ≤5. 29 .7).2. consta in tensionarea unui cablu ancorat in roca la partea inferioara a unui foraj.6.Caquot considera curba infasuratoare de forma: 3 2 τ max =(c+σtgj) (2. care in realitate nu sunt ideal omogene si elastice.de caracterul eterogen al rocilor.se transmite rocii.atunci cand Rc <3.prin intermediul unei placi groase de otel.2.o incarcare axiala P(fig.Prin tensionarea cablului.Infasuratoarea cercurilor lui Mohr de forma parabolica Cele trei categorii de roci se pot defini in functie de valoarea raportului -roci cu comportare plastica. Una dintre metodele de incercare “in situ” a rocilor. in diferite puncte si in orice directie in masiv. Rt Rc > 5.care se realizeaza cu ajutorul unui cric de la partea superioara a forajului.

D-diametrul placii de otel. (2.Marind progresiv presiunea in cricul hidraulic.de aceeasi marime. σ θ =-P2 . Prin actiunea cricurilor. d-diametrul forajului.roca inconjuratoare va ajunge in conditii de rupere. P1 30 .Construind cercurile lui Mohr pentru aceasta stare de eforturi .Fig 2. Curba intrinseca poate fi trasata correct pentru roca “in situ” prin variatia raportului P2 .7.Cricul hidraulic cilindric este destinat sa provoace in roca inconjuratoare un efort de compresiune radial σ r =P2 si un effort de intindere circumferential .20) Eforturile dupa o directie perpendiculara la cablu sunt realizate de un cric cilindric situat in putul forat.Instalatie pentru incercarea rocilor”in situ” Presiunea transmisa rocii va fi: P1 = In care: P π 2 2 (D -d ) 4 P-forta de intindere a cablului.roca va suferi deformatii care pot fi masurate si deci incercarile pot fi verificate.se va putea trasa curba infasuratoare care reprezinta curba intrinseca a materialului(a rocii).

putand avea loc ruperea ei si ca urmare pierderea stabilitatii.iar σ 2 =σθ =-P2 (intindere monoaxiala).σ 2 rezultate din incarcarile transmise de constructie so daca cercul obtinut se va afla in interiorul curbei infasuratoare (cercul C3 ).Daca cercul lui Mohr va fi tangent la curba infasuratoare (cercul C 4 ).roca se va gasi in echilibru stabil sub actiunea sarcinilor de deasupra.iar σ 2 =P2 =0 si (compresiune monoaxiala) σ1 =σ z =0 .2.In acest scop se construieste cercul Mohr pentru un punct din masiv (de exemplu la nivelul fundatiei unei constructii)in care starea de tensiuni este caracterizata prin efortueile principale σ1 .Astfel pot fi cercetate diferite conditii de stari limita de eforturi. Cu ajutorul curbei obtinute se poate verifca stabilitatea rocii pentru diferite stari de tensiuni din masiv.centrale etc).se construiesc cercurile Mohr si se traseaza infasuratoarea lor(fig.corespunzatoare starilor de echilibru limita.16). Pentru eforturile rezultate din incercari.Conditiile caracteristice apar pentru cazurile: σ1 =σ z =P .roca se va afla intr-o stare de echilibru limita.create prin executia unor constructii(baraje. 31 .

8.3-compresiunea monoaxiala.la adancimea dorita. De asemenea.2-intinderea monoaxiala.avand σ1 =-σ 2 .4-curba infasuratoare(intrinseca) Cercul lui Mohr cu centrul in originea sistemului de axe de coordonate. reprezinta forfecarea pura.o problema care trebuie investigate este cea a adancimii la care eforturile si deformatiile specifice pot cauza deformatii elastice sau plastice in roca netulburata.Fig.prin folosirea aceluiasi cablu.ceea ce are o mare importanta. 32 .2.de incercare a rocilor “in situ”.in special pentru incercarea rocilor din fundatiile unor baraje. Metoda expusa.convenabil ancorat in roca si coborarea placii de otel si a cricului cilindric in putul forat .poate fi aplicata pentru obtinerea de date ecperimentale la diferite adancimi.Trasarea curbei infasuratoarea a cercurilor lui Mohr pe baza datelor experimentale: 1-forfecarea pura.

a stratelor din scoarţa terestră care în prezent ne apar ca fiind constituite din materiale rigide. în exploatările la zi arata că rocile care in unele ocazii apar ca tari şi casante în alte împrejurări prezinta caracteristicile unor materiale cu cedare plastică sau curgere lentă. TEORII DE RUPERE Observaţii făcute asupra materialelor din scoarţa terestră pe teren. în mine şi tunele.2) Fig.1). O dovadă a acestei ultime comportări o constituie cutarea în timp geologic .3. 3.2 33 .1 Dacă materialul este elastic şi casant.Capitolul 3 (CEDAREA ROCILOR. 3. Fig. urmată de deformatie neliniera pînă în punctul cînd B cand se ajunge la o comportare plastică după care urmează ruperea în punctul C (fig. ca de pilda cuprul şi oţelul moale atunci va prezenta o relaţie efort-deformaţie liniară pana in punctul A. ca oţelul turnat sau sticla.3. după domeniul elastic se ajunge brusc la rupere (fig. 3.1 Cedarea materialelor elastice Dacă un material este elastic şi ductil.

în aşa fel încît se evită liberarea bruscă a energiei de deformatie. 3. e) deformaţie permanentă reziduală limitata. Fig. Trebuie remarcat însă că cedarea rocii aste afectată de următorii doi factori esenţiali : . Rocile .3).tipul de incercare folosit pentru determinarea rezistenţei.3 Prin urmare "cedarea" unei roci casante poate fi considerată că se produce atunci cînd se atinge : a) punctul de cedare .mai tari avînd un conţinut de silice mai ridicat şi o structură cristalină sînt de regulă mai casante decît sedimentele poroase.3.3.felul solicitării (compresiune. Dacă materialul nu este casant punctul de cedare poate fi considerat atunci cînd: d) sub sarcină constanta viteza de deformaţie începe să crească. ci prezintă caracteristici de cedare intermediare între aceste doua tipuri extreme. c) punctul în care materialul nu mai poate susţine sarcina aplicată. întindere sau forfecare). .2 Cedarea materialelor din scoarţa terestră In general rocile şi pământurile nu sînt aşa de ductile ca metalele şi rareori sînt tot aşa de casante ca sticla. b) punctul de rupere . Dacă materialul prezintă caracteristici elastice şi plastice se consideră drept cedare.La majoritatea rocilor se poate discerne un punct de cesare înainte de rupere. atunci cînd roca începe să cedeze se observă că materialul continuă să opună o oarecare rezistenţă la deformaţie chiar după punctul de cedare(fig.Dacă maşina de încercat este proiectată judicios. Felul solicitării este important în special în cazul rocilor casante care se caracterizează prin rezistenţe mari la compresiune şi rezistenţe relativ scăzute la forfecare şi la întindere 34 .

D (3.1 Rezistenţa rocilor la compresiune simplă şi la intindere ROCA Granit Diorit Dolerit Gabbrou Bazalt Gresie Şist Caloar Dolomit Cărbune Cuarţit σc (daN/cm2) 1000 — 2500 I800—3000 2000-3500 1800 —3000 1500 —3000 200-1700 l00 —1000 300 —2500 300-2500 50 — 500 1500—3000 (daN/cm2) 70 – 250 150—300 150-350 150—300 l00—300 40 . Această comportare poate fi pusă pe seama faptului ca de fapt cădarea rocilor nu se produce datorită compresiunii ci depăşirii rezistenţei de care este capabil materialul la solicitările de întindere sau forfecare generate de compresiunea probei .1) unde ( σ co .250 20 —l00 50 . cazul materialelor casante cum sînt rocile tari rezistenţa la întindere σ t este considerabil mai mică decît cea de compresiune σ c σ c =Kσ t unde K = 4 ÷ 10 in funcţie de tipul de rocă (Tabelul 3.Tipul încercării influenţează de asemenea în bună masură valoarea rezistenţei obţinute. Astfel chiar în cazul încercării de compresiune simplă rezultatul depinde de dimensiunile probei şi in special de raportul dintre lungime (L) şi diametru (D): σ c =σ co (0.reprezintă rezistenta pentru Deci pe măsură ce L L creşte rezistenţa tinde spre o valoare constantă iar atunci cînd D D scade valoarea tinde spre infinit (cazul solicitării hidrostatice).8+ 0. însă pot genera şi solicitări de forfecare sau întindere. In.250 150 .2 ) L/D L =1 . In majoritatea lucrărilor inginereşti în rocă sau pe rocă încărcările primare sînt de compresiune.2) Tabelul 3.50 l00—500 35 σt .250 20 .1 (3.

rezistenţa maximă de care este capabil materialul.3 Criterii de rupere 500 —2000 l000 —2500 l000 —2000 50 . Relaţia fundamentală dintre τ si σ este caracteristica pentru materialul considerat şi poate fi determinată prin încercări. Deoarece există mai multe criterii de rupere este esenţial să se aleagă cel ce corespunde mai bine comportării materialului cu care avem de-a face. Nu se presupune ca materialul are aceeaşi rezistenţă la întindere ca şi la compresiune. ca şi unele materiale de construcţii cum este betonul.200 70 .3.3) Ipoteza de bază este că. dar se subînţelege că într-un cîmp de eforturi σ1 >σ 2 >σ 3 efortul principal intermediar σ 2 nu influenţează ruperea. Se ştie că rocile şi pămînturile.au rezistenţa la întindere egală cu cea de compresiune si se defineşte cedarea ca începutul comportării inelastice. Teoria de rupere a lui Mohr Conform acestei teorii ruperea materialului se realizează atunci cînd între efortul de forfecare τ ce acţionează pe un anumit plan de rupere şi efortul normal σ .200 70-200 Prin alegerea uneia din definiţiile de mai sus şi aplicarea ei la un anume material se poate preciza punctul în care materialul dat este dat să "cedeze" sub o anumită distribuţie de eforturi. efortul normal indiferent că este vorba de compresiune sau întindere. Din această cauză pentru astfel de materiale s-au propus alte criterii decît cele clasice. ce acţionează perpendicular pe acel plan există o relaţie de tipul : τ=f(σ) (3.4). Adică se poate stabili un „criteriu de rupere” cu ajutorul căruia poate fi stabilita şi folosită la proiectare. contribuie alături de cel de forfecare. De pildă prin încercarea de compresiune triaxială poate fi stabilită înfăşurătoarea cercurilor limita care este reprezentarea grafică a relaţiei τ=f(σ) (Fig. In cazul metalelor sau altor materiale elastice se pot aplica eforturi de felul efortului principal maxim admisibil sau rezistenţa de forfecare maximă sau a energiei de distorsiune maxime pe care o poate prelua materialul. In astfel de teorii se presupune că materialele se comportă perfect elastic. la rupere. încep să aibă o comportare inelastică la eforturi mici şi că rezistenţa lor la întindere este mai mică decît cea la compresiune. 36 .Gneis Marmoră Ardezie 3.

In acest caz după ordonata τ 0 pentru σ=0 urmează o zona cu panta descrescătoare în care înfăşurătoarea tinde eventual spre o dreaptă a cărei prelungire are o ordonată la origină τ 0 .4. (3. este un termen proporţional cu log σ .Forma generală a înfăşurătorii Mohr pentru o rocă poate fi schematizată aşa cum se arată în fig.3.4) a) 37 . Ecuaţia înfăşurâtoarei poată fi reprezentată de relaţia: τ=τ 0 +σtgΦc +τ 'σ unde: Φc τ 'σ este valoarea maxima constantă a unghiului de frecare internă.

4 Criteriul de rupere a lui Coulomb Acest criteriu reprezintă de fapt un caz particular al criteriului Mohr pentru situaţia cînd curba intrinsecă τ=f(σ) este o dreaptă ( tgΦ = const.6) τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ =0 . Tinind seamă că rezistenţa la frecare care se dezvoltă atunci cind un corp se afla pe un plan inclinat este μσ u unde μ este coeficientul de frecare τ f =τ 0 +μσ unde : (μ=tgΦ ) : (3.b) Fig. Plecind de la acest criteriu se poate stabili o relaţie de legătură între rezistenţa la compresiune σ c şi cea la întindere σ t (Fig. Daca se presupune că pe un plan de rupere rezistenţa la forfecare este mărită datorită unei componente de frecare.5). 38 .3. 3.) τ=f(σ) şi este aplicabil păminturilor.5) Criteriul Coulomb poate fi aplicat de asemenea solidelor casante. Criteriul Coulomb-Navier de rupere a rocilor (3.

7) 39 .1 3 μ.1 3 μcos2α= 2 2 2 σ1 +σ3 σ1 -σ3 =μ+ (sin2α-μcos2α) 2 2 Conditia de maxim va fi: dτ 0 σ1 -σ 2 = (2cos2α+2μsin2α)=0 dα 2 1 tg2α=μ τ 0 =τ-μσ = (3.5 Astfel relatia (3.6) poate fi scrisă tinand seamă de expresiile eforturilor intr-un plan inclinat functie de eforturilor principale σ1 si σ3 σ1 -σ3 σ +σ σ -σ sin2α.a b Fig. 3.

10) σ t -μ+ 1+μ 2 1 = = (3. De pilda pentru intinderea monoaxiala: σ1 =0 şi σ 3 =-σ t aşa că: 2τ 0 =σ t (μ+ 1+μ 2 ) in timp ce pentru compresiunea simplă σ 1 = σ c şi σ 3 =0 aşa că: 2τ 0 =σ c (-μ+ 1+μ 2 ) Din egalarea celor doua expresii se deduce raportul : (3.8) care reprezinta criteriul de cedare a rocii supusă unei solicitări monoaxiale.9) (3.care inlocuite in (3.12) (3.9) si (3.Tinand seama ca: sin2α= tg2α ± 1+tg 2α 1 ± 1+tg 2 2α 2 = 1 μ 1 μ2 1 μ2 =- 1 ± 1+μ 2 1 ± 1+μ 2 ± 1+ = 1 ± 1+ cos2α= = μ>0. tg2α<0 cos2α<0 Rezulta că trebuie alese soluţiile cu semnul minus in fata radicalului.este de regulă mai mare decat rezistenţa sa la intindere.7)conduc la: σ +σ σ -σ 1 μ2 τ 0max =.13) 40 .8)rezulta: σ1 σ3 =.care satisface criteriul Coulomb σt +Navier .1 2 μ+ 1 2 ( + ) 2 2 1+μ 2 1+μ 2 sau 2τ 0max =σ1 (-μ+ 1+μ 2 )-σ 3 (μ+ 1+μ 2 şi că sin2α>0 (3.11) σ c μ+ 1+μ 2 N σ (unde N= c ) care arată că rezistenţa la compresiune a unui material. Inlocuind expresiile parantezelor din (3.10)in (3.=1 σc σ t σ σ1 =N 3 +1 σc σc sau (3.

Fig. 3.7 pentru rocile sedimentare moi (elastice).0 pentru rocile sedimentare dure (semielastice).Măsura in care concluzia teoretica ce rezultă din (3.13) concorda cu realitatea a fost verificata de σ3 σ Hoek care a reprezentat într-o diagramă avînd în axe rapoartele şi 1 rezultate din σc σc încercări triaxiale efectuata în diferite laboratoare (fig.5 pentru rocile eruptive(cvasielastice). şi μ=0. N=6 N=4 şi μ=1.6). 41 .6 Se remarca faptul ca punctele experimentale se situeaza pe drepte avand pante diferite in funcite de categoria rocilor : N=10 şi μ=1.3.

8 0.8.1.4 0.0.2-1.60° 50°-55° 35°-50° 15°-30° 35°-50° 50°-60° 35°-50° Tinand seamă de datele empirice este posibil să se construiască infăsuratori corespunzatoare stării limită după criteriul Coulomb-Navier (rel 3.02 σ c =1.8 1. 3.6).0. In aceste relaţii τ 0 reprezintă rezistenţa la forfecare de care este capabilă roca in incercarea moncaxială ( σ 3 =0 ) Compariand rocile de mai sus cu cele indicate în tabelul 3. Fig.2 1.5 τ c pentru rocile rezistente şi pentru rocile moi.25.5σ t pentru rocile cvasielastice.2 Valorile parametrilor rezistenţei la forfecare Roca Granit Dolerit Bazalt Gresie Şist Calcar Cuartit Marmoră τ 0 (daN/cm ) 140 -500 250-600 200-600 80 -400 30 -300 100-500 200-600 150-300 2 Φ 45°-60° 55°.8 1.2-1.2σ t τ=0.15 σ c =1. In domeniul compresiunilor punctele din diagrama ( σ.τ ) se dispun in general pe o curbă ce se apropie de dreapta corespunzătoare criteriului.4.2 μ l.10)se obtin relatiile : τ=0.7.1 se ajunge la concluzia că se pot admite următoarele relaţii aproximative : τ 0 ≈2 τ t τ 0 ≈0.2 0.7.1.1. τ=0.7 Tinănd seamă de cele expuse mai inainte privind corelaţiile dintre rezistenţele la compresiune şi intindere rezulta că infaşuratorile corespunzătoare celor trei categorii pot fi aşa cum se arată in fig.9) si (3.Dacă se inlocuiesc valorile de mai sus in expresiile (3. 42 . pentru rocile neelastice.6 0.025 σ c =σ t pentru rocile semielastice.3.7-1.1. Tabelul 3.

Fig. Criteriul propus de Lundborg la Congresul de la Lisabona (1966) poate fi scris şi sub forma: 43 . Criteriul Lundborg Ideea de baza a teoriei Lundborg. a criteriului Lundborg corespunde destul de bine realitaţii. începe cedarea acestora din urmă aşa că mărirea în continuare a solicitării normale nu mai contribuie la mărirea rezistenţei la forfecare. 3. Se poate presupune deci că rezistenţa la forfecare a rocii se datoreşte mai multor componente : rezistenţa la compresiune a unor cristale.14) Pentru valori mici a lui σ formula coincide cu cea a lui Coulomb-Navier. τ=τ 0 + τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ=0 .8 Cercetările din ultimul timp au arătat insă ca nici in domeniul compresiunilor mari nu mai este valabil criteriul Coulomb-Navier. (3.9. frecarea dintre alte cristale şi rezistenţa la forfecare in zonele care încă nu au cedat. elaborată pe baza incercărilor a numeroase roci din Suedia constă in aceea că prin atingerea de către eforturile normale a unui anumit prag corespunzator rezistenţei cristalelor rocii. Presupunind ca rezistenţa este limitată atunci cînd μσ>τ max . unde τ max este rezistenta la forfecare a granulelor cele mai rezistente. se poate scrie : μσ μ =τ 0 + 1 μ 1+μσ/(τ i -τ 0 ) + σ τ i -τ 0 unde: τ i este limita inferioară a rezistenţei atunci cand σ=∞ . După cum se vede din figura 3.

3 Roca Granit τi (daN/cm2) 1000 τ0 (daN/cm2) 500 μ 2 44 .1 1 1 = + τ-τ i τ cr -τ 0 μσ (3.3) Tabelul 3.15) a) b) Fig.9 ⎛1 1 ⎞ care intr-o reprezentare ⎜ .9.3.b). 3. ⎟ corespunde unei drepte (fig. ⎝ σ τ-τ 0 ⎠ Cu alte cuvinte rezistenţa la forfecare a rocilor este determinate de trei parametri τ i . τ 0 şi μ caracteristici tipului de rocă (Tabelul 3.

600 Şist cenuşiu 5.Considerăm că şi in rezistenţă că σ1 > σ 2 > σ 3 eforturile de compresiune fiind negative iar cele de intindere positive. 600 500 500 600 300 300 300 200 300 600 2.000 Gneis micaceu 7. reprezintă o încercare de analiza a rezistentei maturialelor microfisurate luînd in considerare concentrările da eforturi de întindere de la capelele acestor microfisuri.8 1.400 Pirită de fier 5.900 Teoria lui Griffith reprezintă o idealizare neacceptabilă.900 Magnetit 8. la capetele cărora apar solicitări puternice de întindere chiar atunci cînd materialul este supus numai compresiunii.2 1.800 Şist negru 4. Dat fiind interesul pe care-l prezintă această teorie pentru materialele stîncoase expunerea ei se face ceva mai amănunţit.2 2 1.8 2.7 1.Granitognais 6.5 2. care are în vedere un mecanism de propagare a ruperii materialului supus compresiunii monoaxiale.800 Gneis pegmatitic 12.5 1.0 Toate criteriile expuse anterior au în vedere un mediu continuu ceea ce în cazul rocilor Teoria elaborată de Griffith în 1924 pentru explicarea cedării sticlei.200 Calcar 8. a fost extinsă de MacClintock şi Walsh în 1962 şi de Hoek şi Bieniawaski în 1964 prin luarea în considerare a unor fisuri inchise cu posibilitatea de transmitere a eforturilor de la o fisura la cealaltă. Teoria originală. In forma sa iniţială teoria avea în vedere microfisuri avînd forma unor elipsa foarte alungite şi avînd orientări întîmplătoare. Se consideră starea de eforturi intr-o zona oarecare a materialului in care exista goluri alungite de secţiune eliptică orientate cu un unghi faţă de linia de acţiune a eforturilor principale σ 3 (fig. 45 .3.10).4 1.600 Cuarţit 6.500 Leptit 6.

τ xy : 2 2 2 2 2 2 2 2 2 -1 σb = σy ⎡m(m+2)cos α-sin α⎤ +σx ⎡(1+2m)sin α-m cos α⎤ -τxy ⎡2(1+2m )sinαcosα⎤ (m cos α+sin α) (3.17) Acum se poate scrie expresia marimilor ce apar pe conturul fisurii pentru starea de eforturi σ x .18) ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ { } Deoarece fisura este foarte subţire si alungită m este foarte mic iar eforturile maxime de intindere vor apare spre capetele fisurii acolo unde α este mic.16) unde a si b sunt semiaxele elipsei . Raportul axelor elpsei il notăm cu: m= b a (3.σ y . α unghiului razei vectoare fata de axa x.Fig. 3.10 Axa x-x este orientată dupa axa mare a fisurii eliptice in care caz centrul va fi dat de ecuaţiile parametrice: x=acosα y=bsinα (3.18) devine: 46 . Ca atare sinα → α şi cos α → 1 aşa că expresia (3.

ceea ce in final conduce la : σ b ⋅ m=2σ t (3.23) Pentru τ xy =0 conditia de aparitie a unei noi fisuri este σ y =σ t .20) -2τ xy (m 2 +α 2 )=2α(σ y ⋅ m-τ xyα)2 condiţie care inlocuita in (3.3. Inlocuind acest rezultat in (3.23) se ajunge la: 2σ t =σ y ± σ 2 y +τ 2 xy sau τ 2 xy =4σ t (σ t -σ y ) care este expresia criteriului Griffith si care reprezinta de fapt o parabola (fig.19)dă: σ b =τ xy α (3.25) 47 .σ b =2(σ ym-τ xyα)(m 2 +α 2 )-1 (3.24) unde σ t este rezistenta la intindere a rocii.19) Pentru stabilirea valorii maxime a efortului se pune conditia: 2 2 2 dσ b -2τ xy (m +α )-2α(σ y ⋅ m-τ xy α) =0 = dα (m 2 +α 2 ) 2 (3.22) Dupa câteva transformări se obtine: mσ b =σ y ± σ 2 y +σ 2 xy (3.21) expresia care inlocuită din nou in (3.11) (3.26) (3.19)dă : τ xy m 2 sau 2 2 1 σ y ± σ y +σ xy =α m ⋅ τ xy 1 1 +2σ y m -τ xy =0 2 α α (3.

3. depăşeşte rezistenţa la intindere limitată σ t este logic sa se presupună că va fi orientată după normala la acest contur.29) de unde se deduce: α==-mtg2θ (3.Fig.determinat de aceste eforturi principale.corespunzător centrului fisurii eliptice.28) Pe de altă parte inlocuind in (3. Ecuaţia acestei normale va fi: tgβ=dx dy (3.3.31) unde se inlocuiesc expresiile obţinute prin derivarea coordonatelor parametrice ale elipsei (3.26) in raport cu τ xy : 2τ xy =-4σ t dσ y dτ xy (3.11 Presupunem că unghiul format de fisură cu directia efortului principal σ 3 este astfel incât efortul σ b este maxim pentru orice combinaţie a stării de eforturi generată de aplicarea eforturilor principale σ1 şi σ 3 .16) 48 .11)aşa cum se poate scrie: tg2θ=dσ y dτ xy = τ xy 2σ t (3.30) Considerând ca noua fisură apare atunci cănd efortul σ b .21) se obtine: σ b m=2σ t =mτ xy α mτ xy 2σ t (3.27) Deoarece din derivarea lui (3.Atunci raza cercului Mohr. dusa prin punctul de tangenţa cu infaşuratoarea formeaza cu axa σ unghiul 2Φ (fig.24) expresia lui σ b data de (3.

adică τ xy ≠ 0 .35) (3.3.12 Dacă ambele eforturi principale sunt compresiuni atunci procesul de dezvoltare a microfisurilor se va opri după atingerea anumitor dimensiuni ce depind de raportul eforturilor principale (fig.34) De aici rezultă concluzia că dacă directia fisurii iniţiale nu corespunde cu direcţia unuia din eforturile principale.32) şi se obtine astfel : tgβ= tgα m α =-tg2θ m (3.12) Fig. 49 .dx=-a sin αdα şi dy=m a cos αdx (3.30) rezultă: tgβ= sau β=-2θ (3.3.aşa că tinând seamă de (3. Astfel in acest caz noua fisură apare la capetele primei şi este orientata cu unghiul β=-2θ in raport cu direcţia acesteia şi pe masura dezvoltării sale tinde să capete o directie ce coincide cu cea a eforturilor aplicate(fig.13).tg α → α . atunci şi θ ≠ 0 şi prin urmare β ≠ 0 .33) Atunci cand α → 0 . 3.

In deducerea criteriului de rupere s-a presupus că microfisura îşi menţine forma pînă în momentul ruperii.19): σb = 2σ y m = 2σ1 m (3. Intr-o rocă slaba sau foarte puternic solicitată ce conţine fisuri alungite este de aşteptat ca să se producă închiderea fisurilor înainte de rupere şi va trebuit ţinut seama de transmiterea eforturilor de la o margine a fisurii la cealaltă. ca să inceapă un proces intens de creştere a fisurilor care conduce la rupere. Atunci cînd σ1 şi σ 3 reprezintă întinderi sau cînd roca este foarte rezistentă şi nu este supusă unor solicitări este de aşteptat menţinerea formei. adică τ xy =0 şi σ y =σ1 obţinem θ=β=α=1.13 Atunci când directia fisurilor iniţiale coincide cu cea a eforturilor principale. In 50 . Cu alte cuvinte este suficient ca efortul σ1 sa atinga pentru un moment valoarea σ b . atunci mărimea m se va micşora considerabil pe seama lungirii fisurilor ceea ce va conduce la o mărire considerabila a efortului σ b iar sistemul va progresa chiar dacă valoarea lui σ1 va fi micşorată. Aceasta inseamna că noile fisuri vor apărea ca un fel de prelungiri a fisurilor iniţiale şi in acest caz in conformitate cu relaţia (3.36) Analizând această expresie se poate observa ca dacă marimea efortului σ1 intr –un moment oarecare atinge o valoare pentru care σ b =σ t şi incepe un proces de formare a unor noi fisuri sau mai exact un process de creştere a fisurilor existente.Fig. 3.

Aceasta ipoteza.acest caz posibilitatea de extindere a fisurii este determinată de condiţiile da frecare a marginilor în contact. a fost propusă de Mac Clintock şi Wels în 1962 a fost confirmată de cercetările experimentale a lui Hoek şi Bieniawski în 1956.14). ce corectează teoria Iui Griffith pentru domeniul eforturilor principale de compresiune. 1 2 2 (3.14). a suprafeţelor de separaţie 51 .3.3.14 Se vede deci că utilizînd criteriul Griffith se ajunge la concluzii similare cu cele indicate de criteriile Mohr şi Coulomb-Navier pentru rocile rezistente.(fig. Acest criteriu de cedare pentru rocile cu fisuri închise poate fi scris şi in funcţie de eforturile principale sub forma : 4σ t =[(σ1 -σ 3 )(1+μ ) ]-μ(σ1 +σ 3 ) unde μ este coeficientul de frecare între marginile fisurii. In mod convenţional se admite că parabola lui Griffith determină inceputul creşterii fisurilor adică inceputul dezvoltării microfisurilor existente in timp ce condiţia de rupere a rocii este determinată de linia dreaptă tangenta la această parabolă.38) Fig. Mecanismul real de rupere a rocii nu este incă pe deplin cunoscut şi este posibil ca cedarea rocii sub acţiunea solicitărilor triaxiale să aibă loc prin forfecare în lungul fisurilor. S-a prepus ca să se considere drept criteriu de rupere în domeniul compresiunilor linia dreaptă definită de relaţia : τ xy =τ 0 +μσ y tangentă la parabola lui Griffith (fig. 3.37) (3.

sau a planeler de sedimentare sau a fisurilor inguste cu orientări întâmplatoare dispuse în structura granulară a rocii. una care ar corespunde ruperii casante şi alta celei plastice.15 Teoria lai Hoek Tendinţa de a înlocui infăşurătoarea parabolică a cercurilor Mohr cu o dreaptă a apărut mereu şi este pe deplin justificată deoarece în acest fel s-ar simplifica în mod considerabil toate calculele inginereşti. De asemenea nu este admisă această înlocuire pentru rocile stîcncoase slabe chiar pentru mărimi reduse ale compresiunii laterale. Teoria lui Talobre Această teorie elaborată pe bazele teoriei lui Mohr pleacă de presupunerea că există în funcţie de mărimile eforturilor principale efective doua tipuri de ruperi ale rocii şi anume cea casantă şi cea plastică. Fig.37) nu esta constantă şi se modifică în funcţie de mărimea efortului normal. ţinînd seamă de lipsa unei relaţii analitice intre mărimile mai sus menţionate Hoek a propus relaţia empirică : 52 . Folosind rezultatele experimentale obţinute pentru diferite temperaturi (t°C) Talobre a dedus două dependenţe liniare diferite. Acest fapt poate explica orientarea anizotropă a rocilor ca şi discrepanţele ce se constata adesea între rezultatele încercărilor în laborator şi cele efectuate pe teren. Dar dacă înlocuirea parabolei prin dreaptă este acceptabilă pentru compresiuni laterale reduse pentru valori mari ale efortului σ 2 poate conduce la erori însemnate. Caracterul ruperii rocii este mult mai complicat şi fără îndoială că în toate cazurile există elemente de cedare casantă simultan cu cele de cedare plastică. 3.Trebuie remarcat însă că o astfel de separaţie netă între ruperea materialului prin cedarea casantă sau plastică nu este verosimilă.Numeroase cercetări au arătat că valoarea lui μ din relaţia (3.

în special datorită caracterului complex al dezvoltării fisurilor în diferitele stadii de încărcare a probei. Figura 3. mărimi ce se stabilesc pe cale experimentală. In legătură cu aceasta de obicei este greu să se determine mărimile eforturilor σ x şi τ xy în timp ce mărimile eforturilor principale σ1 si σ3 se cunosc cu precizie. τ maxo -valoarea lui τ max pentru σ m =0. Aceasta deoarece în cursul încercărilor rar se poate determina în mod precis valoarea unghiului de înclinare al suprafeţei de rupere. şi σ m ce acţionează pe planul de rupere reprezintă o propunere foarte importantă a acestei teorii.16 Din figura 3.39) τ max = efortul tangenţial maxim. A şi b coeficientul şi exponentul pentru σ . Considerarea acestor parametri în locul eforturilor τ xy .τ max =τ maxo +Aσ b m σ1 -σ 3 2 (3. Trebuie remarcat că relaţia dintre τ max şi σ m astfel obţinută nu reprezintă înfâşurătoarea cercurilor Mohr ci o curbă avînd un caracter asemănător.16 unde sunt reprezentate rezultatele încercărilor efectuate pe probe de gresii din diferite continente se vede că deşi rezistenţa la compreeiune axiala a variat intr-o gamă largă (125 la 1758 daN ) toate punctele sint situate aproximativ pe linia dreaptă având ecuaţia: cm 2 53 .

76( m )0.40) Este pe deplin posibil ca astfel de relaţii generalizatoare. De regulă este mai comod ca astfel de relaţii sa aibă un caracter adimensional. aşa cum de altfel este si cazul relaţiei (3.σ 2 .17) 54 . Se poate presupune ca pentru rocile izotrope suprafaţa de rezistenţă va avea o formă simetrică în raport cu diagonala σ1 =σ 2 =σ 3 a suprafeţei de rotaţie.τ max σ =0. Forma acestei suprafeţe a rezistenţei poate fi stabilită pe cale experimentală dar metodele curente de incercare dau posibilitatea obţinerii doar a unor puncte pe suprafaţa. corespunzînd rezistenţei la solicitare monoaxială de compresiune sau intindere.85 σc σc unde σ c este rezistenţa la compresiune a gresiei.3.3. Indiferent de faptul că in prezent relaţiile astfel obţinute nu au încă o fundamentare teoretică este evident că valoarea lor practică este de necontestat. Dacă se unesc toate punctele corespunzătoare ruperii rocii se obţine o suprafaţă a rezistenţei ce determină rezistenţa materialului considerat pentru diferite grupe de valori ale eforturilor principale.17). la stare plană de eforturi. sa poată fi obţinute pentru fiecare grupa determinată de roci stîncoase.40).σ 3 corespunde unui punct. sau la solicitare axial simetrică cînd doua din eforturile principale se menţin egale între ele (fig.1+0. de reprezentare spaţială σ1 . Teoria lui Franklin Orice stare de efort poate fi caracterizată cu ajutorul celor trei eforturi principale şi ca atare în sistemul ortogonal. cînd unul din eforturile principale este nul. care constituie criterii de rezistenţă. închisă în cadranul întinderilor şi deschisă în cadranul compresiunilor(fig. (3.

47) unde A. Hoek sau Franklin. Relaţia (3.In această situaţie se consideră potrivit a se recurge in practica de calcul încă la criterii empirice de felul celor a lui Mohr.41) (3.44) -1 σ1 σ 3 =Aln(B+σ 2σ ) σ 3 -σ1 =A+BC σ 3 -σ1 =[A(σ 3 +σ1 )+B][(σ 3 +σ1 )+C] σ 3 -σ1 =A+B(σ 3 +σ1 ) σ 3 -σ1 =A(σ1 +σ 3 ) B c (3.17 Această suprafaţă de resiztentă intersectează axele de coordonate în puncte corespunzind rezistenţei la compresiune şi întindere axiala.Aşa cum arata insă încercările pe roci destul de rar apare o relaţie liniară între eforturile principale.Fig.45) (3. 3. 55 .41) folosită mult în prezent reprezintă exprimarea criteriului Mohr-Coulomb.In legătură cu aceste este necesar ca sa se aleagă un astfel de criteriu care sa exprime caracterul neliniar al legăturii dintre eforturile principale şi în acelaşi timp să poată fi utilizat cu uşurinţă în calculele inginereşti.B şi C sunt parametrii ce depind de tipul de rocă stîncoasă. Concluzii Din cele arătate mai înainte rezultă că nu este încă elaborată o teorie pe deplin satiafăcătoare pentru a explica ruperea materialelor casante.43) (3. Pentru descrierea analitica a acestai suprafeţe John Franklin a analizat următoarele şapte relaţii : σ 3 =A+Bσ1 c σ 3 =A+Bσ1 (3.46) (3.42) (3.

starea de umiditate a materialului.Intr-adevăr nici una din aceste teorii nu ţine seamă de anizotropia masivului stancos.3. Pericolul apare doar în cazul cand in zona periclitată din masiv se realizează un tunel.4. Din acest punct de vedere rezistenţa terenului stîncos de fundare poate fi definită ca fiind efortul pentru care deplasarea tălpii sau bazei construcţiei conduce la distrugere.a. In principiu aceste condiţii vor fi îndeplinite atunci cînd un plan slabit având o rezistenţă. o construcţie subterană sau cînd această zona poate aluneca pe o suprafaţă de separatia preexistentă. Trebuie ţinut seama că discontinuităţile şi suprafeţele slăbite finanţează în mod defavorabil capacitatea de rezistenţă a rocilor. temperatură ş. Efectul planelor slăbite asupra rezistenţei rocii Existenţa unui plan slăbit in interiorul rocii poate favoriza ruptura după acest plan. Cu ajutorul unei analize simple. ce serveşte de pildă ca teren de fundaţie pentru un baraj de beton şi nu are posibilitatea deformatiei laterale libere nu poate să cedaze chiar dacă intr-un punct sau zonă restrînsă depăşeşte rezistenţa la rupere. Numeroase cercetări din ultimii ani au arătat ca influenţa anizotropiei masivului stîncos are o influenţă hotărîtoare asupra rezistenţei sale ce depinde de direcţia efortului principal maxim în raport cu suprafaţele ce perturbă omogeneitatea .Trebuie insa remarcat că toate teoriile expuse mai sus au in vedere un material idealizat şi fac abstracţie de multitudinea de factori ce există totdeauna în condiţiile reale şi care adesea sunt determinaţi în comportarea rocilor supuse solicitărilor.18) 56 . Pentru majoritatea construcţiilor fundate pe stancă pericolul este reprezentat de tasările şi deplasările construcţiei capabile să provoace distrugerea parţială sau totală a lucrării. bazată pe teoria de rupere a lui Coulomb+Navier pot fi examinate condiţiile in care au loc ruperea in lungul unui plan slăbit. la forfecare mai redusă decît roca va fi paralel cu planul de forfecare maximă (fig. 3. Trebuie avut în veedere că toate teoriile de rezistenţă descriu comportarea materialului sub încărcare pornind de la conceptul de rezistenţă în general si fac abstracţia da faptul ca masivul stâncos.

18 Intr-un astfel de caz ruperea într-o rocă nu va fi niciodată posibilă fără ca să cedeze in prealabil planul slăbit. τ şi σ reprezentind eforturile de forfecare si normale pe suprafaţa iar μ s coeficientul de frecare la alunecare. Mecanismul real de rupere în lungul unul plan slăbit este puţin diferit de cel al unei ruperi normale prin frecare şi poate fi adesea reprezentat ca o alunecare cu frecare intre două suprafeţe de rocă astfel că τs =μ sσ s . 3. Pe baza a numeroase incercări s-a ajuns la concluzia că s.48) chiar dacă se pot recolta carote din foraj deoarece acestea sunt degradate în timpul forării şi transportului şi nu sunt aşa că se obţine urmatoarea expresie pentru criteriul Coulomb-Navier: τs =τ R +μ s σ s =τ R +σ B tgΦ Probabilitatea ruperii in planul slăbit va fi afectata desigur de inclinarea relativă a sa in raport cu direcţia efortului principal maxim.Fig. Estee dificil ca să se determine cu exactitate valorile parametrilor τ R şi μ s perfect reprezentative datorită ariei mici a suprafeţei.Dar mai apare în plus o oarecare rezistenţă la forfecare (τ R ) datorită rugozitatii rocilor în contact sau umpluturii din discontinuitate. care corespunde coeziunii.Dacă această inclinare este β atunci eforturile in planul slăbit vor fi date de : 57 . Pot fi imaginate diferite incercari în acest scop dar de obicei rezultatele obţinute nu sunt satisfacatoare.49) (3. μ≈ 2 2 (3. majoritatea rocilor rezistenţa τ R va fi cuprinsă intre jumătate si o treime din rezistenţa rocii intacte iar coeficientul de frecare se deduce cam la jumătate : τR ≈ τ0 μ .

49) conduc la un criteriu de rupere care ţine seamă de unghiul de frecare Φ s . In funcţie de geometria neregularitaţilor celor două suprafeţe în contact. .σs = σ1 +σ3 σ1 -σ 3 cos2β 2 2 σ -σ τs = 1 3 sin2β 2 (3.rezistenţa datorită rugozităţilor. gresii. σ s =σ max şi τs =τ max ruperea va avea loc în lungul planului slăbit iar daca β = 90° sau 0 . granite. rezistenţa τ R eforturile σ1 şi σ 3 . Coulson efectându-se pe zece tipuri de roci cuprinzînd bazalt. O analiza similară poate fi făcută şi pentru rocile cu anizotropie marcată.51) valori care înlocuite în (3.rezistenţa la forfecare la deplasarea relativă a două suprafeţe netede . Pentru plane slăbite de discontinuitate şi eforturi principale maxime după direcţie verticală valorile lui β limită sunt cuprinse de obicei între 45° şi 65° . Ca urmare va exista o slăbire evidenta a rocii atunci cînd înclinarea anizotropică ( β ) în raport cu direcţia efortului principal maxim coincide cu direcţia efortului de forfecare maxim { β = 45°).H. Astfel dacă β = 45°. 3. In acest paragraf se examinează deplasările după suprafeţele plane adică acelea care nu conţin neregularităţi majore şi atare un loc sub eforturi de forfecare constante pentru aceleaşi eforturi normale. In rocile cu structură laminara va exista o tendinţă de forfecare în planul de laminare şi o rezistenţă sporită în planul perpendicular. σ s =σ1 sau σ 3 . In această privinţă cercetarile lui J.5 Cedarea rocilor fisurate 3.iar τs =0 şi deci nu se produce ruperea.5. Rezistenta la forfecare în lungul suprafeţelor de separatie plane Ia acest caz rezistenţa la forfecare depinde de următorii doi factori : . Intre aceate doua extreme va exista o valoare limita a lui determinata de nivelul eforturilor şi planele caracteristice peste care nu se va produce ruperea în planul slăbit. gneis şl dolomit pe probe avînd suprafeţele cu diferite rugozitaţi 58 .1. calcare. mărimea presiunilor normale şi rezistenţa rocii procesul da deplasare fie că va avea loc prin alunecarea pe asperităţile suprafeţelor de contact fie va conduce la despicarea discontinuităţii.50) (3.

25° 33°.52) Fig. 9 .05 pentru un acelaşi tip de roca. Rocile stâncoase bogate la cuarţ şi feldspat (gresii.gresie (Berea)] (fig.sablare) au arătat că valoarea finală a coeflcientului de frecare μ din relaţia : τ f =μσ=σtgΦ nu diferă cu mai mult de 0.a. 3 granit fin. 10 . 4. roci carbonate-calcare.dolomit.nivelare.argiliă. 3. dolomite.calcar). o .sablare. 7 . marmore -32°-36°) 59 .gresie (Navaho).9 şi este foarte puţin influenţat de faptul dacă roca aste uscată ( μ ) sau umedă( μ w ) (cu excepţia rocilor argiloase) sau de modul da pregătire al suprafeţei (a .indreptare.19 De asemenea coeficentul final de frecare pentru diferitele tipuri de rocă (1 .şlefuire. 2 – netezire 3 .In general valorile mai mici se obţin pentru rocile ce conţin mică (şisturi şi filite) sau minerale argiloase. 8 -calcar (Bedford).granitele 25°+40e. (3.granit grosier. 2 . b .bazalt.rezultate în urma metodei de preparare (1 . graniţe ş.polisare). 5 -gneis 6 .5÷0. este cuprins într-un domeniu relativ restrans μ=0.6.) au unghiuri de frecare în jur de 30° (gresiilie . 4 .41).

5. In acest din urmă caz deschiderea fisurilor fiind parţial împiedicată are loc o crestere substanţială a rezistenţei la forfecare datorită creşterii bruşte a eforturilor normale. umpluta sau nu cu material afinat sa moale. Cu cît fisura este mai inchisă cu atît tendinţa de deschidere a fisurii este mai însemnata.se obtine curba: . Ca urmare deschiderea fisurii prin forfecare va depinde de unghiul de înclinare (ridicare) i.Deschiderea fisurilor prin forfecare In general orice distrugere a unui material conduce la o mărire da volum. poate avea loc şi închiderea fisurii prin forfecare. foarte ridicate. finală de rupere în rocile stîncoase se caracterizează prin prezenta unor striatiuni umplute cu făină de rocă (fig.54) 60 .constituită din particule cu dimensiunile cuprinse între 0. rocile semi-stâncoase şi nestîncose cu conţinut bogat de minerale argiloaae 4°-14°. Fig.chiar şi la cazul unor presiuni.1mm şi 1 μ .3.53) unde exponentul m caracterizează casanţa rocii Considerând ca rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor de pe marginile fisurii este σ z =200 daN 1 din rezistenţa la compresiune. Factorul esenţial care determină deschiderea fisurii prin forfecare este rugozitatea şi eventuala împănare a pereţilor. In cazul existenţei unui efort normal σ unele neregularităţi ale pereţilor fisurii se vor distruge cu atit mai uşor cu cît este mai mică rezistenţa acestor asperităţi.20).adică cam 2 4 cm i=52o (1σ 10 ) 200 (3. 3. efortul normal σ şi rezistenţa la zdrobire σ z a materialului din neregularităţile de pe pereţii fisurii. ceea ce la randul său depinde de amplasarea deplasărilor din trecut.2. care este determinat de rugozitatea iniţială a fisurii i0 .iar pămînturile 120-30°. va fi dat de expresia i=i0 (1σ m ) σz (3.gheisuri 18°-30°.cele cu conţinut bogat de mică 14-260.In cazul fisurilor foarte deschise. Deschiderea fisurilor rugoase prin forfecare este un fenomen important de care trebuie ţinut seama la analiza stabilităţii masivelor stîncoase şi la calculul ancorajelor. După cum arată numeroase cercetări suprafaţa.20 3.

53 )rezulta : i0 = 1 σ (1. In mod analog se poate presupune că rezistenţa la forfecare a fisurilor rugoase va fi data de o expresie analoaga cu(3.56) (3. pentru determinarea ei este necesar să fie incercate probe recoltate direct din pereţii fisurii sau să se stabilească σ z în mod indirect prin măsuraraa durităţii rocii in imediata vecinătate a fisurii şi in masiv după ce in prealabil s-a stabilit corelaţia dintre duritatea şi rezistenţa la zdrobire.55) unde i reprezintă unghiul mediu de deviere a particulelor in deplasare in raport cu direcţia de aplicare a este unghiul mediu de ridicare a neregularitaţii in raport cu direcţia generală de forfecare este rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor care datorita alterărilor reprezintă doar o fracţiune din cea la compresiune simplă .2 i0 σz şi 10 i1 σ =1.55).53) rezulta: τ f =σ[tgio (1i0 σ m ) +Φ] σz unde (3.53) pentru cele două încercări rezultă : 10 i2 σ =1.z 2 i2 σ z -σ1 (3. σz m .Astfel tinand seama de expresia lui i (3. 3.1 i0 σz care prin imparţire dau: 10 i1 σ -σ =1.58) 61 . Daca există date experimentale privind rezultatele unor incercari de forfecare pentru doua presiuni normale σ 1 şi σ 2 atunci valorile lui i0 şi σ z pot fi deduse prin calcul invers.In vecinătatea careia se inscriu punctele corespunzătoare datelor experimentale.Astfel scriind relaţiile(3.Rezistenţa la forfecare a fisurilor cu neregularitaţi Cercetările privind dilatanţa nisipurilor indesate au arătat ca rezistenţa lor la forfecare va fi data de expresia: τ f =σtg(i+Φ) eforturilor de forfecare iar Φ unghiul de frecare dintre particule.parametru ce caracterizează friabilitatea rocii care variază în limite restrînse în jurul valorii 10.57) Tot din (3.5.3.)10 σz (3.

De pildă figura 3.59) Cunoscând parametrul geometric i0 si parametrii de rezistenţă (Φ.60) Atunci cand lipseşte unul dintre cei doi parametri necesari pentru a scrie această expresie este necesar ca să se recurgă la reprezentarea grafică τ f =f(σ) .21 62 . 3. Fig. După cum se vede din figură se obţine o bună concordanţă intre teorie şi experiment cm 2 pentru toate valorile lui i0 cu exceptia lui i0 =45o .unde: i=arctg τf -Φ σ (3.21 in care sunt reprezentate unele incercari de forfecare pe suprafeţe de beton avand diferite rugozitaţi considerand Φ=36o şi σ z =σ c =500 daN .σ z ) şi fisurii se poate scrie ecuatia rezistenţei fisurii cu neregularitaţi sub forma: τ f =σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3.

Astfel pentru barajul de la Bratsk s-a stabilit rezistenţa la forfecare a unei porţiuni da discontinuitate având in plan dimensiunile de 7x7 iar pentru fundaţia barajului de la Krasnoiarsk s-a incercat o portiune din masiv cu aria de 8 x 12 m.5. ca şi grosimea umpluturilor şi parametrii rezistenţei sale la forfecare.61) se reduce la relaţia clasică a lui Coulomb: τ f =c+σtgΦ (3. In acest caz forfecarea poate avea loc doar prin materialul moale de umplutura iar expresia (3.4. 3. efectul acesteia din unrma este neglijabil de mic in cazul unor contacte stîncoase . Chiar dacă unghiurile reale de urcuş ale neregularitaţilor din pereţii discontinuităţii nu se modifică prin acoperirea acestora din urmă cu matarial moale de umplutură se micşorează numarul punctelor rigide de contact ceea ce conduce la micşorarea valorii unghiului i0 iar in cazul unei grosimi suficiente a umpluturii şl ieşirea neregularitaţilor din încleştare acestui unghi devine practic egal cu zero.Pentru a rezolva aceasta problemă s-a recurs mai întii la încercări la scară mare.Pentru acst motiv ramâne actuală problema aflării pe cale teoretică a rezistenţelor la forfecare in lungul unor discontinutăţi de mare anvergură. în materialul de umplutură. In cazul unei umpluturi avînd coeziunea o rezistenţa la forfeoare va fi: τ f =c+σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3. Extinderea valorilor locale ale rezistenţei la forfecarea discontinuităţilor de mare anvergură Această extindere este condiţionată de caracterul diferit al neregularităţilor pereţilor discontinuităţilor pe anumite porţiuni prezentand asperităţi de diferite ordine de mărime.5. efectul coeziunii poate deveni ceva mai însemnat în fazele finale ale forfecării cand are loc cedarea contactelor rigide şi deplasarea se realizează.3. Cu toate acestea scara acestor incercări ramane incă mică in raport cu cea a ariilor discontinuitaţilor ce sunt solicitate prin realizarea lucrărilor. Rezistenţa la forfecare a discontinuităţilor cu material de umplatură Prezenţa unei umpluturi în discontinuitate poate influenţa foarte mult rezistenţa sa la forfecare principalii factori determinaţi fiind existenţaa şi numarul unor contacte rigide. care poate trece în parte printre contactele stîncoase şi în parte prin materialul de umplutură.5.62) unde Φ este frecarea internă a materialului da umplutură iar c coeziunea sa. datorită neregularităţilor.61) In această exprasie anumiţi parametri pot avea o semnificaţie putin diferită de cea arătată mai inainta. 63 .. Astfel ungniul i0 trebuia determinat pentru suprafaţa potenţială de rupere prin frecare.

in funcţie de scara luată a in considerare.In această situaţie prin analogie cu cele arătate mai inainte rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σtg{i02 (1σ 10 σ ) +i 01[1 − ]10 +Φ} σ z2 (cos i 02 +sin i 02 ⋅ tgΦ) (3.se pot distinge urmatoarele trei situaţii: -Pentru blocul 1. reprezentat de o porţiune redusa a discontinuitaţii.65) In felul acesta se poate estima rezistenţa la forfecare a unei discontinuitaţi de orice extindere cu condiţia ca să se cunoască unghiurile de ridicare a neregularitaţilor de diferite ordine ca si rezistenţele lor de zdrobire precum si unghiul de frecare Φ .22 Daca se analizeazădin acest punct de vedere discontinuitatea reprezentată in figura 3. Pentru blocul 3 rezistenţa la forfecare va fi determinată si de neregularitaţile la scară mai mare(ondulaţiile)care au un unghi de ridicare i02 in raport cu direcţia generală de forfecare şi care prezintă o rezistenţă la zdrobire σ z2 ≥ σ z1 .22 atunci.se poate considera că este vorba de o cedare in lungul unei suprafeţe rugoase plane iar rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σμ=σtgΦ i01 .rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia : τ f =σtg[i01 (1σ 10 ) +Φ] σ z1 (3.64) unde σ z1 este rezistenţa la zdrobire a neregularitaţilor din limita blocului 2. 64 .63) -Pentru blocul 2. In cazul unor neregularitaţi a discontinuitaţii din punct de vedere geometric(ondulaţii) sau mecanic (rezistenţa neregularitaţilor pereţilor datorită alterarii diferite sau a umpluturii) rezistenţa la forfecare trebuie determinată prin diferenţierea porţiunilor omogene din acest punct de vedere.FIGURA 3.in care discontinuitatea prezinta neregularitaţi având un unghi iniţial de ridicare (3.

In punctele in care are loc contactul dintre proeminentele rocii apar concentrari de eforturi.Daca insă dupa deplasarea succesiva. se explica în modul urmator: Sub actiunea greutatii proprii a masivului si a fortelor exterioare. pana la ocuparea unei noi pozitii de echilibru. acest proces se repeta in timp. pana se ajunge la fisurarea si distrugerea lor. In continuare. foarte complex.Capitolul 4 STABILITATEA VERSANTILOR STANCOSI 4. se produce ruperea proeminentelor secundare. Acesta se deplaseaza din pozitia initiala intr-o noua pozitie in care stabilitatea este asigurată de rezistenta la alunecare pe care o opun diferitele proeminente ale rocii in planul de contact si care este mai mare decat forta tangentiala T. care depinde de marimea componentei normale.Generalitati Existenta sectiunilor slabite si a fisurilor intrr-un masiv stincos poate cauza alunecarea blocurilor de deasupra sau chiar a masivului intreg sub actiunea greutatii proprii şi a sarcinilor exterioare. de-a lungul unei fisuri. avand loc o noua deplasare în trepte a masivului.1. pe suprafata de contact dintre partea care tinde sa se deplaseze si partea stabila a masivului apare o componenta normala N si una tangentiala T (fig. Alunecarea versantilor este de regula rezultatul unui proces de lunga durata si in general.l). Aceasta duce la concentrarea tensiunilor în punctele de contact dintre proeminentele mari. ca urmare a deformarii continue a rocii. Sub actiunea acestora.1 Daca componenta tangentiala depaseste rezistenta la alunecare in planul fisurii. odata cu trecerea timpului. de forma fisurii si de rezistenta materialului de umplutura al fisurii. atunci se strica echilibrul existent si începe deplasarea masivului de deasupra. determinata de distrugerea progresivă a proeminentelor de pe suprafata de contact.4. masivul 65 . 4. Mecanismul producerii alunecarii unui masiv stincos. Fig.

pretensionate. Schema de calcul se stabileste in functie de conditiile geologice existente. Problema se complica si mai mult prin faptul ca. Aceasta masura contribuie la cresterea rezistentei la alunecare si la prevenirea deschiderii fisurilor care maresc permeabilitatea rocii. Pentru diferite conditii de umplere a fisurilor va exista un complex de combinatii in ceea ce priveşte valorile parametrilor c si f ce caracterizeaza coeziunea si frecarea in planul fisurii. natura. Dupa cum se va arata in continuare. la cazul celor mai probabile combinatii ale parametrilor c şi f care intră in relatia liniara dintre eforturile τ si σ . larg raspandita in ultimii ani. In felul acesta.nu-si gaseşte o pozitie stabila. ca masură practică. de asemenea. caracteristicile si distributia lor s. nu se dispune de date suficient de sigure cu privire la rezistenta de alunecare de-a lungul fisurilor. Dacă coeficientul de siguranţă rezultat din calcule este mai mic decat cel admisbil. reducerea fortelor cu acţiune defavorabila (sarcinle exterioare care actioneaza la suprafata masivului. a fisuratiei masivului stancos. se iau diferite masuri asigurarea stabilitătii versantilor stancosi realizandu-se ziduri de sprijin.caracterul agatarii dintre proeminentele din planul fisurii. 4. aratate mai sus si de parametrii corespunzatori ai versantului. cu diferite directii si unghiuri de inclinare. Calculul stabilitatii versantilor stancosi Factorul principal care caracterizeaza capacitatea portanta si stabilitatea unui masiv stancos este starea lui de fisurare. prin studii de teren. 66 . Aceasta rezistenta depinde de o serie de factori ca latimea si forma fisurilor. calculul se reduce la determinarea celui mai mic coeficient de siguranta al stabilitătii la alunecare după suprafata critica sau mai multe suprafete. a regimului apei de infiltratie. care constituie sectiunile principale de slabire sau plane posibile de alunecare. In aceste conditii. După cum se va arata. precum si a parametrilor care caracterizeaza rezistenta la alunecare dupa planele diferitelor fisuri.a. este cea de consolidare a masivelor stancoase cu ajutorul unor ancore adanci. vor trebui examinate masurile adecvate pentru asigurarea stabilitatii necesare. pentru aprecierea stabilitătii talusurilor stancoase nu sunt aplicablie metodele clasice de calcul folosite in Mecanica rocilor. Intr-un masiv stancos exista totdeauna mai multe sisteme de fisuri. Se mentioneaza importanta deosebita pe care o are determinarea.2. prezenta unor materiale de umplutura in fisuri. presiunea apei de infiltratie etc. se va produce distrugerea totala a proeminentelor si alunecarea masivului stancos.). in general. ancorare de diferite tipuri etc si urma-rindu-se.

In cazul problemei plane. pe baza analizei datelor initiale ale schemelor de calcul. Sarcinile care se iau in considerare in calculul stabilitatii versantilor stancosi sunt: -greutatea proprie a masivului stancos -sarcinile exterioare care actioneaza asupra versantului -presiunea hidrostatica a apei de infiltratie din fisuri -forta seismica. pentru coeficentul de siguranta se ia valoarea de 1.Ca suprafete de alunecare pot fi diferitele sisteme de fisuri sau stratificatie. Din diagrama de fisurare rezulta directiile sectiunilor de calcul care reprezinta suprafetele probabile de alunecare.. -forta de tensionare a ancorelor sau reactiunea de la diferite constructii de sustinere a versantului.1. a starii versantilor si a urmarilor posibile ce ar rezulta din surparea lor. In cele ce urmeaza se vor analiza schemele de pierdere a stabilitatii prin: -alunecarea dupa un singur plan(fig 4. dislocari tectonice etc.sectiunile de calcul se stabilesc pe baza analizei diagramei de fisurare a masivului stancos. In mod obisnuit. fisuri izolate mari .2 cand se ia in considerare si efectul acesteia.1... Valorile coeficentilor de siguranta se stabilesc in fiecare caz separat.Calculul stabilitatii se poate trata ca problema plana sau spatiala.Ca suprafete periculoase de alunecare care pot fi considerate suprafetele fisurilor sistemelor principale sau cele dupa care este intrerupta continuitatea masivului.actionand in conditiile cele mai defavorabile pentru stabilitatea masivului.considerandu-se ca alunecarea are loc dupa o singura suprafata sau dupa mai multe.2.5 in cazul cand nu actioneaza sarcina seismica si 1.a) 67 . Calculele de stabilitate efectuate pentru fiecare sectiune in parte caracterizeaza impreuna stabilitatea versantului in ansamblu.

prin considerarea sectionarii blocurilor prin fisuri conjugate (alunecarea dupa suprafete in trepte)(fig.coeficentul de siguranta al stabilitatii se determina cu formula: kS = unde: Fi .2.2.3) obtinuta pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii egal cu unitatea. Pentru cazul general. 4. folosind ecuatia: c∑ L i +f ∑ N i =∑ Ti (4.Fig.Din ecuatia (4. 68 .coeficentul de frecare si coeziune specifica pentru planul de alunecare L .2.4).b).3) se determina valorile critice ala parametrilor c (pentru f=0) si f (pentru c=0).relatia devine: kS = ∑ F = c∑ L +f ∑ N ∑T ∑T i i i i i (4.4. Scheme pentru calculul stabilitatii versantilor stancosi: a-alunecarea dupa planul unei singure fisuri.fortele de stabilitate Ti . cand coeziunea si coeficentul de frecare sunt diferite pentru fiecare suprafata de alunecare.2. b-alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri -alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri.a.1 Calculul stabilitatii masivului sectionat printr-o fisura sau un sistem de fisuri In verificarea posibilatii de alunecare a masivului dupa planul unei fisuri sau dupa planele unui sistem de fisuri(fig 4.1) ∑c L + ∑f N ∑T i i i i i (4.2) Daca nu se dispune de date sigure privind caracteristicile alunecarii pentru diferitele fisuri ale sistemului .luand in considerare o fasie unitara de calcul. calculul se face in ipoteza echilibrului limita al masivului.lungimea suprafetei de alunecare.fortele de alunecare f si c .4.b) -alunecarea dupa doua plane cu pante diferite (fig 4.

4 f Fig. valorile critice obtinute pentru parametrii c si f.3.8 f d 0 0.2 0.3)reprezinta conditia de echilibru limita. se pot aplica doua scheme de calcul si respectiv doua metode de calcul .4 0. Valorile minime obtinute pentru coeficientul de siguranta se compara cu valoarea admisibila si in cazul cand k S <k a se calculeaza deficitul existent pentru forta de stabilitate a masivului: Q=k a ∑ T1 -∑ F1 d 1 3 (f.2 0.c) sa se gaseasca la o distanta mai mare fata de originea axelor de coordonate decat înfasauratoarea. Raportul d1 dintre distanţa acestui punct fata de origine si distanta de la origine la înfasuratoare. se poate trasa o înfasuratoare.reprezentand functiile c=F1 (f) sau c=F2 (c) .c) 4 2 1 d b 0 0.c) (4. incat punctul cu coordonatele (f .4.4) 4.pentru valorile limita ale acestor parametric(fig 4. Diagramele de echilibru limita: a – in cazul alunecarii dupa planul unei fisuri b – in cazul alunecarii dupa planele unui sistem de fisuri Cu aceste valori se construiesc diagramele de echilibru limita. masurata pe d aceeasi directie.3). care. determina valoarea coeficientului de siguranta al stabilitatii versantului.2. sa fie de asa natura.8 1 1.4. delimitează zona de nestabilitate(fig.2 daN/cm 8 7 6 5 4 3 2 1 d 1 a 2 daN/cm d ks= 1 d 8 7 6 5 (f. este necesar ca parametrii f si c.6 0. ce caracterizeaza fisurile din punctul de vedere al alunecarii. Prin construirea de drepte pentru diferite scheme de calcul. unite printr-un segment de dreapta. Pentru ca masivul stancos să fie stabil. 69 .2 Calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua fisuri cu unghiuri de inclinare diferite Pentru verificarea stabilitatii la alunecare a masivului si dupa suprafetele a doua fisuri.2 1.3). Deoarece ecuatia (4.6 0. impreuna cu axele de coordonate.4 0. dintre care una cu panta mica si cealalta cu panta mare.determina zona de stabilitate a masivului stancos.

de ele nu se tine seama in calcule. Fig.coeficenti de frecare corespunzatori celor doua plane.Coeficentul de stabilitate este dat de raportul dintre suma fortelor de alunecare rezultate pentru cele doua blocuri(fig. Ca plan de separare poate fi considerat fie unul din planele existente de intrerupere a continuitatii masivului. Trebuie de remarcat insă ca cele doua metode nu conduc la aceleasi rezultate. In acest plan.L 2 . fortele de interactiune dintre cele doua blocuri se considera ca forte interioare ale masivului si ca urmare. masivul care aluneca se imparte in doua blocuri.G 2 .c 2 . printr-un plan vertical care trece prin punctul de intersectie al celor doua suprafete de alunecare (fig.4.greutatile blocurilor care aluneca L1 . Schema pentru calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua plane de fisurare cu unghiuri de inclinare diferite Prima metoda analizeaza stabilitatea unui masiv constand din doua blocuri independente.In prima metoda.4.4. fie un plan arbitrar pentru care rezulta o valoare minima a coeficientului de siguranta al stabilitatii masivului (fig. dintre care unul reazema pe un plan cu panta mare.4. In cea de a doua metoda masivul care aluneca se imparte doua blocuri care se gasesc în conditiile echilibrului limită.5).5) 70 . acestea diferind în functie de conditiile existente.coeziunile corespunzatoare celor doua plane f1 .4) kS = unde: G1 .lungimile planelor de alunecare c1 . f1G1cosα1 +c1L1 +f 2 G 2 cosα 2 +c 2 L 2 G1sinα1 +G 2sinα 2 (4.4.4).f 2 .

egal ca marime cu produsul dintre coeziunea conventionala c 2 si lungimea suprafetei de alunecare L 2 . se in considerare intercatiunea dintre cele doua blocuri care se gasesc in stare de echilibru limita si deci valoarea coeficentului de siguranta al stabilitatii este functie de directia planului de separatie al blocurilor.din punctul D se construieste vetorul DE egal cu c 3 . In cea de a doua metoda. se duce vectorul BD. Cunoscand (fig.se ia un punct arbitrar A. este 71 .3. din care se duce vectorul AB reprezentand ca marime si directie forta G 2 . nu este necesar sa se impuna o valoare pentru k.4.in concordanta cu care se stabilesc valorile conventionale limita ale coeziunii (c) si ale unghiurilor de frecare ( ϕ ).prin intocmirea de diagrame ca in figura 4. Pentru aceasta se impun diferite valori pentru unghiul ψ (la intervale de la 10o pana la 15o ) si pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii k.Calculul analitic prin aceasta metoda cuprinde mai multe etape si este laborios Calculul poate fi efectuat si grafic.separate printr-un plan ce formeaza cu verticala unghiului ψ .Pentru inchiderea poligonului fortelor al blocului superior .5.respective de unghiul pe care il formeaza acesta cu verticala si de rezistenta la alunecare dupa acest plan. cu o parte din fortele corespunzatoare celei de-a doua suprafate.Dupa cum se observa in aceasta metoda se realizeaza o compensare a deficitului pentru fortele de stabilitate dupa o suprafata de alunecare.5) fortele care actioneaza asupra celor doua blocuri ale masivului.Daca se cunosc valorile coeziunii si ale unghiului de frecare . In continuare . paralel cu directia planului 2. Fig.prin construirea poligonului fortelor.5 Procedeul grafic de calcul al stabilitatii versantilor Din punctul B. L 3 .

Ducand din punctul E o paralela la directia de actiune a reactiunii R 3 . se poate determina valoarea minima a coeficientului de siguranta. Din punctul D se duce vectorul DH. din care unul cu panta mai mica si al doilea ca panta mare.necesar sa se construiasca vectorii reactiunilor R 2 si R 3 . Procesul de pierdere a stabilitatii masivului incepe cu planul mai abrupt. figurati in poligonul construit pentru blocul superior (punctele F-E-D). si fortele ce actioneaza pe planul de separare a blocurilor ( R 3 si c 3L 3 ).b. asa cum se face in prima metoda de calcul. care nu sunt cunoscute ca marime.raportul fortelor ce actioneaza asupra planului cu inclinare mai mica poate fi inca destul de departe de cel limita. poate să nu treacă prin puntul F. Dupa aceasta se construieste poligonul fortelor pentru blocul inferior. dreapta paralela la direcţia reactiunii R1 . reprezentand forta G1 iar din punctul H . ca forte componente. dupa cum se arată în figura 4.5. nu trebuie considerate de aceeasi importanta in procesul pierderii stabilitatii versantului. de închidere a poligonului.5.dar au directii cunoscute. masivul este stabil.b). la atingerea conditiilor echilibrului limita pe planul abrupt . pentru cel mai defavorabil unghi ψ . se incepe construirea cu vectorii acestor forte. precum si la cel de al treilea plan.4. In legătura cu calculul stabilitatii versanatilor este necesar sa se precizeze ca cele doua plane de alunecare.4. determinate de unghiurile de frecare conventionale ϕ2 şi ϕ3 . cum se considera in cea de a doua metoda. Deoarece blocul stancos nu este un corp absolut rigid. Executînd o serie de astfel de constructii grafice.5.In acest timp. deplasari si mici distrugeri in punctele de contact 72 . In cazul în care este dirijata în sens invers alunecarii (fig. nu exista situatii in care starea de echilibru limita sa apara in acelasi timp pe ambele plane. De asemenea.in roca incep sa apara deformatii. Daca stabilitatea masivului studiat este caracterizata de coeficientul de siguranta admis in calcule. Cum insa in calcule valoarea coeficientului de siguranta k a fost luata arbitrar. R 2 la intersectia lor se obtine punctul F care determina marimea reactiunilor. Deoarece acest poligon trebuie sa cuprinda.cand fortele ce actioneaza asupra lui ajung in starea de echilibru limita.iar din punctul A o paralela la direcţia de actiune a reactiunii . paralel cu directia de actiune a reacţiunii R1 . atunci dreapta dusa din punctul K. practic. Daca forta Q este dirijata în sensul alunecarii (fig.vectorul HK. trebuie să treaca prin punctul F si astfel sa închida poligonul fortelor. Forta Q reprezinta forta necesara de sustinere a masivului pentru coeficientul de siguranta impus si pentru unghiul ψ considerat in calcule si se realizeaza prin ancorare sau sprijiniri. Perpendiculara dusa din punctul F la această dreapta determina valoarea minima necesara pentru forta Q.c). masivul nu este stabil. egal ca marime cu forţa c1L1 .

(4. cu panta mai mica.dupa directia deplasarii posibile a blocului superior(fig 4.care se opune deplasarii blocului superior.ale acestui plan.Astfel se pot observa adeseori masive stancoase la care fisurile cu panta mare incep sa se deschida.6). este indicat sa se analizeze si urmatoarea schema de calcul. Avand in vedere evolutia procesului de aparitie a conditiilor de echilibru limita si de pierdere a stabilitatii blocurilor.4.devine egala cu (fig. Fig 4.prezentata in continuare.desi masivul este inca stabil datorita capacitatii portante a fisurii cu inclinare mai mica fata de orizontala.7) Este evident ca in toate cazurile cand valoarea obtinuta pentru forta S este egala cu zero sau este Valoarea pozitiva rezultata pentru forta S se aplica blocului inferior.se va putea scrie urmatoarea expresie pentru 73 .cand forta de stabilitate pentru planul cu inclinare mare devine insuficienta. ceea ce conduce la redistribuirea tensiunilor in bloc .iar forta limita de mentinere a stabilitatii.6.Descompunand aceasta forta intr-o componenta normala ( N S ) si un paralela (TS ) la planul de alunecare al blocului inferior.Schema de calcul a stabilitatii versantului stancos in conditiile de echilibru limita In acesta schema se admite ca echilibrul limita pe planul cu inclinare mare este deranjat si ca urmare coeziunea in acest plan este anulata.6): F2 = N 2tgϕ2 (4.6) Forta transmisa blocului superior blocului inferior. in calculul stabilitatii versantului se considero S=0. prin transmiterea sarcinii suplimentare asupra celuilalt plan .separate de masivul stancos principal prin doua fisur.va fi determinata de diferenta dintre forta de alunecare T2 si de frecare F2 : S = T2 − F2 = G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) negativa.

coeficentul de siguranta al stabilitatii versantului: kS = c1L1 +N1tgϕ1 + N Stgϕ1 T1 +TS c1L1 +tgϕ1[G1 cos α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos ϕ2 )sin(α 2 − α1 )] G1 sin α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) cos(α 2 − α1 ) (4.8)

Introducand expresiile fortelor in relatia (4.8) se obtine: kS = (4.9)

In aprecierea stabilitatii unui versant trebuie sa se aiba in vedere ca in afara unghiurilor de inclinare ale suprafetelor de alunecare,asupra valorii coeficentului de siguranta al stabilitatii influenteaza in mare masura distanta la care se gaseste planul cu inclinare mare fata de suprafata versantului , forma acesteia,inaltimea versantului si caracteristicile rezistentei la deplasare dupa suprafetele de alunecare. In fig.4.7 se prezinta diagrama coeficentilor de siguranta calculati pentru cazul alunecarii unui versant dupa doua sisteme de plane( α1 =25o si α 2 =65o ),in care valoarea coeficentului k S este raportata la punctul de intersectie al planelor de alunecare considerate. Din aceasta diagrama rezulta ca stabilitatea versantilor se micsoreaza o data cu cresterea inaltimii lor .De asemenea,se observa influenta pe care o au bermele,schimbarile de panta si diferitele neregularitati de la suprafata versantului,determinand o ondulatie a liniilir de egal coeficent de siguranta.

Fig.4.7.Diagrama diferitilor coeficenti de siguranta ai stabilitatii unui versant stancos cu doua sisteme de plane de fisurare. 74

In calculele de verificare a stabilitatii versantilor stancosi se folosesc in prezent si diferite programe de calcul, care cresc considerabil pasibilitatile de analiza a schemelor posibile de alunecare. De asemenea,in numeroase situatii se fac verificari experimentale,in laborator,pe modele la scara redusa.

4.3. Consolidarea versantilor stancosi
Masurile principale de protectie si prevenire a pierderii stabilitatii unui versant stancos,aplicate in practica,sunt: 1.indepartarea totala sau partiala a masivului nestabil si executia unor berme; 2. consolodarea masivului stancos nestabil cu ajutorul unor ancore. 3. consolidarea versantului cu ajutorul unor ziduri de sprijin sau al unor contraforti, pentru mentinerea masivului in pozitia existenta. Paralel cu executia acestor lucrari, trebuie luate masuri pentru a se preveni patrunderea apei de la suprafata sau a apei subterane in fisurile dupa care poate avea loc alunecarea masivului in acest scop asigurandu-se drenarea versantului. De asemenea, in unele cazuri se recomanda cimentarea fisurilor. Aceasta masura trebuie aplicata insa cu multa prudenta, deoarece prin crearea unei presiuni suplimentare la injectarea suspensiei de ciment in fisura, se poate mari pericolul de alunecare. In afara de aceasta, cimentarea fisurilor conduce la o crestere importanta a rezistentei la alunecare numai in unele cazuri. Consolidarea cu ancore consta in folosirea unor tije sau cabluri fixate la capat in partea stabila a masivului stancos. Distanta dintre ancore si adancimea lor de asezare se stabilesc în functie de caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor si de capacitatea portanta a ancorei. Foarte importanta la acest tip de consolidare este stabilirea corecta a adincimii de asezare în roca a ancorei, care trebuie sa fie mai mare decat grosimea rocii slabite. Consolidarea unui versant nestabil cu ajutorul ancorelor este prezentată în fig.4.8. Ancorele se folosesc la consolidarea rocilor cu stabilitate mica, alcatuite din blocuri sau avand o structura sistoasa. Consolidarea versantilor cu ajutorul cablurilor flexibile se aplica in cazul rocilor prezentand fisuri de origine tectonica cu orientare nefavorabila (fig.4.9). Daca roca este foarte fisurata, in afara de consolidarea ei prin ancore se face suplimentar si injectarea ei cu suspensie de ciment. De asemenea, in cazul cand roca este farimitata la suprafata, se fixeaza de ancore o plasa metalica pentru retinerea pietrelor marunte. Zidurile de sprijin se folosesc pentru consolidarea rocilor oare prezintă fisuri de origine tectonica cu inclinare in directia versantului. Pentru sprijinirea unor porţiuni izolate de roca nestabila, ca fisuratie slaba, este indicata folosirea contrafortilor (fig 4.10) 75

In fig 4.11 se prezinta alcatuirea si modul de prindere in roca pentru doua tipuri de ancore, care se folosesc atat pentru consolodarea unor versanti,cat si pentru sustinerea unor excavatii subterane(galerii, puturi, centrale hidroelectrice).

Fig. 4.8. Consolidarea versantului cu ancore

76

se bate ancora cu ciocanul pneumatic.a) are la capatul care se introduce in gaura forata o despicatura. apasand pe cele doua brate despicate. 4 – galaerii de acces la penele de beton armat. 3 – galerii de acces pentru instalarea si fixarea cablurilor. 2 – pene de betn armat. iar pana.10.4. prevazuta cu o pana metalica.4.Consolidarea versantilor cu ajutorul contrafortilor si ancorelor Ancora cu pana(fig 4.Fig.9 Consolidarea masivului nestabil cu ajutorul cablurilor: 1 –cabluri de otel. le departeaza si le 77 .11. 5-fisuri de origine tectonica Fig. Dupa introducerea in foraj a capatului despicat care poarta pana.

dispuse in 78 . 3 – colier sudat Se folosesc si alte tipuri de ancore pretensionate.4. Aceste ancore sunt pasive. aplicata pe suprafata rocii. se introduce o piulita . Precomprimarea rocilor trebuie sa se realizeze dupa o directie cat mai apropiata de normala la planele de stratificatie.Inainte de excavare. 3 – piulita. iar pachetul de roci strabatut de ancora este precomprimat. Ele se executa din bare de otel cu profil periodic. b – prindere continua (ancora betonata) 1 – bara de otel cu profil periodic.11. cu care se strange o placa de otel. Tija realizeaza astfel legarea pachetului de roci pe care il strabate .realizand astfel o prindere punctiforma a tijei in roca. Modul de prindere a ancorei in roca: a– prindere punctiforma(ancora cu pana) 1 – ancora. Ancorele betonate(fig.Ele se realizeaza si in alte variante. s-au forat puturi inclinate (4).Prin stangerea piulitei. Fig.11. pe capatul filetat al ancorei.12 se prezinta masurile pentru consolidarea taluzului excavatiei pentru fundatia centralei hidroeletrice Regua(Portugalia). ancora este tensionata. 2 – pana.4.care ramane in exterior . In continuare.prin efectul de precomprimare pe care il produc. 2 – mortar. Acestea sunt ancore active. pe toata lungimea sa. In fig 4.Rezistenta la smulgere este asigurata de aderenta dintre mortar si bara.b)se fixeaza in gaura forata cu mortar de ciment.cu diverse sisteme de prindere in roca.preseaza in peretii gaurii.

injectii de cimentare(5) protectie cu sprit-beton armat si drenuri(7) pentru reducerea presiunii de infiltratie.tuburi perforate 5. 2.prin care s-a injectat mortar de ciment.12.suprafata initiala a terenului.trepte provizorii 4.zona cimentata 6.protectie cu sprit beton Probleme speciale apar la consolidarea unor versanti stancosi supusi la incarcari transmise de diferite constructii(de exemplu zonele de reazem. In afara acestora . In acestea s-au introdus tuburi perforate cu diametrul de 100mm si grosimea peretelui de 10 mm.drenuri 8. S-a realizat astfel un sistem de ancorare cu bare dispuse asemanator cu radacinile plantelor. 3.Taluzul excavatiei pentru CHE Regua(Portugalia) 1.conturul excavatiei.ale barajelor in arc) 79 .puternic solicitate.ancore pasive 7. cu diametrul de 120 mm. Fig.4.s-au prevazut ancore pasive scurte(6).sah.

Capitolul 5 STAREA DE TENSIUNI IN JURUL LUCRARILOR SUBTERANE NESUSTINUTE 5. eforturile unitare longitudinale σ l (fig.2). Daca se considera in jurul unei excavatii de forma circulara. in planul sectiunilor elementului actioneaza si eforturile unitare tangentiale τ (fig.1. Fig.5. din actiunea presiunii rocii. 5.σθ si τ . δr dupa axa excavatiei. mai usor. atunci asupra elementului respectiv actioneaza. studiul starii de tensiuni in masivul de roci se poate face. in coordonate polare. normal la suprafetele inelare cuprinse in plane verticale.5. Problema distributiei tensiunilor a fost studiata de catre multi cercetatori care. in coordonate polare 80 .5. Sectiuni circulare Prin executia unei excavatii intr-un masiv de roci.1.Starea de tensiuni in jurul unei excavatii. s-au obtinut diferitele relatii de calcul al eforturilor unitare σ r . eforturile unitare circumferentiale σ θ si σ θ + σ r si σ r + δσ θ dθ . normal la suprafetele radiale. forma folosita frecvent la galeriile hidrotehnice. eforturile radiale δθ δσ r dr . Starea de tensiuni in jurul escavatiilor orizontale.1. executate intr-un masiv de roci considerat omogen.1) In afara eforurilor unitare normale.5. Prin folosirea teoriilor din elasticitatea plana.1. starea de tensiuni in jurul acesteia se modifica fata de cea existenta in masivul intact. prin aplicarea teoriei elasticitatii plane. un element de volum delimitat de suprafetele cilindrice de raza r respectiv (r+dr) si de doua plane radiale formand intre ele unghiul dθ (fig. actioneaza.De asemenea. In cazul sectiunii circulare. elastic si izotrop. au stabilit relatii pentru determinarea starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. iar normal la sectiunile cilindrice.1).

σ l -efortul unitar longitudinal (dupa directia paralele cu axa excavatiei) σ z -efortul unitar vertical si σ x -efortul unitar orizontal in dreptul axei excavatiei. in jurul excavatiei de sectiune circulara. Starea plana de tensiuni in jurul unei excavatii de forma circulara. in raport cu centrul excavatiei 81 . in masivul de roci intact(neatacat prin lucrari subterane) a-raza excavatiei r.Fig. in practica se folosesc mult relatiile pentru eforturi unitare stabilite de Kirsch.1) 2 ⎡ ⎤ ⎛a⎞ σ l =μ(σ r +σθ )=μ ⎢ (σ z +σ x )+2(σ z -σ x ) ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ ⎝r⎠ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ in care: σ r -efortul unitar radial.distanta punctului considerat in masiv .5. σ θ -efortul unitar circumferential.⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ +σ ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σ θ = z x ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ − z x ⎢1 + 3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= z x ⎢1 − 2 ⎜ ⎟ − 3 ⎜ ⎟ ⎥ sin 2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. τ -efortul unitar tangential. Pentru determinarea starii de tensiuni intr-un masiv de roci.2. 2 2 4 σ z +σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ z -σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1. in coordonate polare.

2 sunt: σ z =p=γ a H σx = unde m= . Expresiile acestora. iar σ x este egal cu presiunea orizontala a rocii. la adancimea H la care este executata excavatia. μ 1 p p= 1-μ m-1 1 este constanta lui Poisson. raza r si unghiul θ .⎜ ⎟ ⎥ ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σθ = ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1+3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= ⎢1+2 ⎜ ⎟ -3 ⎜ ⎟ ⎥ sin2θ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ 2 ⎤ σ r +σθ p ⎡ m m-2 ⎛ a ⎞ σl = = ⎢ +2 ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ m m ⎢ m-1 m-1 ⎝ r ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5.4) . σ z este egal cu presiunea verticala p a rocii in masivul nederanjat. eforturile pe conturul excavatiei(r=a) sunt: σ r =0 σ θ =σ z +σ x +2(σ z -σ x )cos2θ τ=0 σ l = μ ⎡( σ z + σ x ) + 2 ( σ z -σ x ) cos 2θ ⎤ ⎣ ⎦ σ r =0 σ θ =p τ=0 σl = m m-2 +2p cos2θ m-1 m-1 (5. conform cap.θ -unghiul polar fata de verticala μ -coeficentul lui Poisson In relatiile de mai sus.2) Relatiile lui Kirsch. Conform acestor relatii . sau (5.a . μ Facand inlocuirile in formulele lui Kirsch.) prezinta avantajul ca permit determinarea cu usurinta a eforturilor unitare in functie de coordonatele polare ale punctului. fata de cele stabilite de alti autori(Schmied s.3) m−2 p⎡ m ⎤ ⎢ m-1 + 2 m − 1 cos 2θ ⎥ m⎣ ⎦ 82 . se obtine: 2 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1.

tinzand catre valorile tensiunilor din masivul nederanjat de lucrarea subterana. au valorile: pentru θ . care sunt cele mai importante din punct de vedere practic. depasind eforturile initiale existente in masivul nederanjat. Ca urmare . Dupa Schmied. pentru θ=90o (dupa directia verticala).greutatea specifica aparenta a rocii m 2 (m-1)E γ a (m+1)(m-2)H (5. date de formulele din cap. Dupa cum se observa din (5. σθ = 3m-4 p.4). σ θ =m-4 p. Din relatiile(5. 2. la o distanta mare de lucrare. m-1 fiind deci de intindere pentru m>4 si de compresiune pentru m<4.5.5) H – adancimea excavatiei de la suprafata terenului m – constanta lui Poisson Distributia pe orizontala ( θ=0 ) a eforturilor unitare σ θ si σ r in masiv e reprezentata in fig. iar eforturile unitare radiale σ r cresc. existenta excavatiei nu influenteaza. distributia tensiunilor in masiv. Rezulta astfel ca .3 prin curbele continue 83 . in apropierea conturului excavatiei eforturile unitare circumferentiale si longitudinale cresc. intinderea zonei in care se manifesta influenta excavatiei asupra distributia tensiunilor din masivul de roca are raza: R=επ unde: a – raza excavatiei E – modulul de elasticitate al rocii γ a .2) rezulta ca odata cu cresterea distantei r. m-1 valoarea totdeauna pozitiva (compresiune)pentru m ≥ 2 . care depind de greutatea stratului de roca de deasupra.Valorile eforturilor unitare circumferentiale σ θ pe conturul excavatiei. apar eforturi de intindere care pot produce fisurarea rocii. eforturile unitare circumferentiale σ θ scad. la tavanul si la vatra excavatiilor cu sectiune circulara. practic.0 (dupa directia orizontala).

pentru determinarea starii de tensiuni din masiv in jurul unei excavatii orizontale de sectiune circulara.5. Variatia tensiunilor radiale si circumferentiale in masivul stancos in care s-a executat o excavatie de sectiune circulara Aceasta distributie a tensiunilor este valabila in cazul unor roci perfect elastice si rezistente. Ca o consecinta a descarcarii partiale a conturului excavatiei . in relatiile(5. poate sa apara un proces de fisurare si de deformare plastica. valorile maxime ale eforturilor circumferentiale se deplaseaza in interiorul masivului.5.1) se vor considera 84 .Roca cuprinsa intre inelul de mare presiune si conturul excavatiei se gaseste in stare deranjata(de fisurare). Intrucat rezistenta rocii poate fi mai mica decat eforturile unitare circumferentiale. iar forma finala a curbelor eforturilor unitare din masiv va fi cea reprezentata prin linii intrerupte(fig.3. De aceea se produce o redistribuire a tensiunilor in jurul excavatiei.Fig. formandu-se in jurul excavatiei un asa zis “inel de mare presiune”. in jurul excavatiei. In ipoteza repartitiei hidrostatice a presiunii p a rocilor.3).avand de obicei forma eliptica. in unele zone. Aceasta zona este denumita de descarcare sau destindere.

In functie de eforturile σ r . se pot calcula eforturile unitare principale normale ( σ1si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) .σ x =σ z =p si respectiv in relatiile (5. efortul tangential τ fiind nul.σ θ si τ dintr-un punct al masivului situat in jurul unei excavatii de forma circulara. se obtin formulele eforturilor unitare intr-un masiv nederanjat.7) Aceste formule permit determinarea eforturilor unitare pentru un semiplan. Pentru θ=0 efortul unitar σ θ devine egal cu efortul vertical. iar H este adancimea excavatiei de la nivelul terenului.2)se considerea a=0. dupa orice directie. exprimate in coordonate polare: σr = p [ m-(m-2)cos2θ ] 2(m-1) p σθ = [ m+(m-2)cos2θ] 2(m-1) p m-2 τ= sin2θ 2 m-1 p σl = m-1 (5. cele doua eforturi normale reprezinta eforturile principale. folosind formulele cunoscute din Rezistenta materialelor: p m-1 (5.2 ⎟ ⎝ r ⎠ ⎛ a2 ⎞ σ θ =p ⎜ 1+ 2 ⎟ ⎝ r ⎠ τ=0 σl = σ r +σθ =p 2 (5.2). Daca in relatiile (5. rezultand astfel urmatoarele formule simplificate de calcul al eforturilor unitare: ⎛ a2 ⎞ σ x =p ⎜ 1.6) in care: p=γ a H . iar efortul σ r cu cel orizontal din masivul nederanjat: σ θ =σ z =p σ r =σ x = τ=0 In acest caz. m=2.8) 85 .

dupa executia lucrarii subterane si marimea tensiunii din acelasi punct . in 86 .5.5.Curbele din jumatatea superioara a figurii reprezinta punctele cu aceeasi tensiune principala maxima σ1 .25 din presiunea litostatica verticala. m-1 Fig.In cazul acestei valori a lui mθ conform formulei σ x = presiunea litostatica orizontala este egala cu 0.4. in masivul nederanjat( p=γ a H ).4). 1 p.Aceasta cifra poarta denumirea de coeficent de concentrare a tensiunilor.Pe aceste curbe este trecuta cate o cifra care indica raportul dintre marimea tensiunii in punctul dat.9) Calculand valorile tensiunilor principale. Repartitia tensiunilor principale normale σ 1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Fiecare din curbe reprezinta locul geometric al punctelor in care eforturile unitare principale au aceleasi valori. P.Kuhn a trasat izocurbele acestora in jurul unei excavatii circulare pentru m=5(fig.2 = σ r +σ θ 1 2 ± ( σ r -σθ ) +4τ 2 2 2 1 2 τ max = ( σ x -σθ ) +4τ 2 2 (5.σ1.

5.75p.25p.5 Repartitia tensiunilor tangentiale τmax in jurul munei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Cunoscand distributia tensiunilor in jurul excavatiilor circulare si determinand. s-au calculat eforturile unitare tangentiale τ si s-au trasat izocurbele respective (fig. galerii circulare. efortul unitar σ 2 avand valoarea maxima de -0. se pot produce concentrari periculoase si ale tensiunilor de compresiune. Tensiunile cele mai periculoase pentru siguranta lucrarii sunt cele de intindere. iar cele din jumatatea inferioara . prin incercari de laborator. punctele cu aceeasi tensiune principala minima σ 2 . In unele cazuri insa.5). efortul unitar principal σ1 atingand valoarea de 2. 5. iar in tavan si vatra iau nastere tensiuni de intindere. se poate stabili adancimea pana la care pot fi executate in diferite roci. se pot stabili zonele in care pot sa apara fisuri si desprinderi de roca din peretii si tavanul excavatiei. in functie de presiunea orizontala 1 p=0. fara a fi necesare sprijiniri.4 rezulta ca in peretii galeriei se produc concentrari ale tensiunilor de compresiune.5. Fig. Din fig.functie de presiunea litostatica verticala p=γ a H .25p m-1 Cunoascand distributia eforturilor unitare principale in jurul lucrarii. rezistentele de rupere la compresiune si intindere a rocilor. 87 . la care rocile rezista mai putin decat in cazul compresiunii. Pentru aceeasi valoare a lui m.

in ipoteza ca rocile sunt omogene. Aceste metode sunt insa destul de laborioase. In relatiile stabilite in coordonate polare de Greenspan. q si r sunt parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei.σ z si τ din masivul nederanjat .1. Greenspan a dat o rezolvare generala problemei privind stabilirea tensiunilor pe conturul excavatiilor. Relatiile de calcul al tensiunilor . elastice si izotrope. iesindurile –o miscorare a tensiunilor. indiferent de forma lor. simetrica in raport cu axele de coordonate. Distributia tensiunilor in jurul galeriilor de diferite forme se poate determina analitic .unghiul polar fata de axa x (fig. care se refera la sectiuni eliptice. a carei forma poate fi exprimata prin urmatoarele ecuatii parametrice: x=p cosβ+rcos 3β z=q sinβ-r sin 3β (5. prin aplicarea metodelor fotoelasticitatii.10) in care p. sunt cele referitoare la σ θ pe conturul lucrarii nesustinute.5. care actioneaza directiile axelor de simetrie ale profilului.6.5. ceea ce determina concentrari suplimentare ale tensiunilor in comparatie cu conturul proiectat si anume intrandurile (supralargirile) produc o crestere a tensiunilor.6). a lui Hank pentru cele parabolice si a lui Heller pentru cele dreptunghiulare. in special cand se tine seama de faptul ca perimetrul real al lucrarilor subterane este neregulat . tensiunile de pe contur sunt exprimate prin tensiunile σ x .2 Starea de tensiuni in jurul excavatiilor de alte forme Studiul starii de tensiuni in cazul altor forme de profile de galerii decat cele circulare este mult mai complicat .Profilul unei excavatii 88 . z a o x b ß z x Figura 5. Greenspan considera conturul excavatiei determinat de o curba inchisa. In deducerea relatiilor de calcul al tensiunilor. sau experimental. dintre care se pot cita cea lui Poschl. iar β . care intereseaza in mod deosebit . pe modele. Exista mai multe metode analitice de calcul a tensiunilor in jurul excavatiilor de diferite forme.

G –coeficenti care depind de parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei si care au expresiile: A=(p-q)(p+q-6r) B=-6r(p+q) C=q 2 +6rp+9r 2 ⎡ 2q(p+q-6r) ⎤ D=(p+q) ⎢(p-q)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2q(p+q) ⎤ E=(q-3r) ⎢( q+3r ) p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q-6r) ⎤ F=(p+q) ⎢(p-q)p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q) ⎤ G=(q-3r) ⎢(q+3r)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ 89 . valabila pentru orice forma de sectiune: σθ in care: ( D σ x +Fσ z ) sin 2β+Eσ x +Gσ z = Asin 2β+Bcos 2 2β+C (5.In conditiile starii plane de tensiuni si cand eforturile unitare din masivul nederanjat dupa directia axelor de simetrie ale profilului sunt eforturi principale ( τ=0 ) . σ x si σ z . σ z =γ a H si σ x = μ μ 1 ⋅ σz = ⋅ γ a H= ⋅ γaH . rezultand pentru tensiunea σ θ de pe conturul excavatiei o formula usor de folosit . 1-μ 1-μ m-1 A. care actioneaza dupa axele de simetrie ale profilului.tensiunile principale in masivul nederanjat. D.unghiul polar fata de axa x. B. C. E. F.11) β . relatiile generale obtinute de Greenspan se simplifica .

56 6.1 3.68 0. in tabelul nr 5.19 19.92 0. Calculul eforturilor unitare σ θ dupa diferite directii.133 -3.779 -11.Tabelul 5.654 4.982 -1.634 -2.821 6.Idem a 1 = b 4 5.667 -4.1 Parametri sectiunii Forma conturului excavatiei 1. se poate construi curba de distributie a tensiunilor pe conturul excavatiei.069 -1.Idem a 1 = b 4 3.1 se dau valorile coeficentilor pentru calculul eforturilor σ θ .336 4. 90 .04 11.19 1.036 30.Patrat cu muchiile rotunjite p q r A B C D E F G 2 1 0 3 0 1 9 -1 -9 5 4 1 0 15 0 1 25 -1 -25 9 2.19 -0.314 Pentru diferite forme ale conturului excavatiei .Oval cu raportul a 1 axelor = b 2 4.895 14.Elipsa cu raportul a 1 axelor = b 2 2.821 -34. care permite stabilirea zonelor in care apar eforturi de intindere din actiunea presiunii rocii.8 1.982 3.1 1.867 0 1.1 -0.

5. tensiunile.Zonele in care eforturile unitare sunt de compresiune s-au notat cu semnul plus. In cazul excavatiilor de sectiune patrata. Din analiza cazurilor prezentate in fig 5. in timp ce acelea de forme eliptice sau boltite sunt mai avantajoase sub acest aspect.9. iar cele in care roca este solicitata la intindere.5.7. ceea ce face ca rocile sa fie solicitate in modul cel mai defavorabil. pentru m=5. in fig. se constata ca profilele cu deschideri mari favorizeaza aparitia unor zone mai dezvoltate ale tensiunilor de intindere in dreptul tavanului si al vetrei lucrarii .5. b Cu ajutorul fotoelasticitatii se pot determina tensiunile normale principale ( σ1 si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) in jurul excavatiilor orizontale de diferite forme si se pot trasa izocurbele corespunzatoare .5. In cazul profilelor eliptice caracterizate prin raportul a = 2 . cu semnul minus.8. Curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile caracteristice In fig 5. asa cum rezulta din fig.7 sunt numai de compresiune.Fig. 91 .7.7 sunt reprezentate curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile de lucrari caracteristice . izocurbele tensiunilor principale normale maxime( σ 1 ) si minime (σ 2 ) sunt prezetntate in fig. iar cele ale tensiunilor principale τ max .Pe baza izocurbelor se poate aprecia gradul de concentrare a tensiunilor in anumite zone.

Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune patrata(izocurbe pentru m=5) Dupa cum se observa.5. (izocurbe pentru m=5) Fig. 92 .Fig.44p . la galeriile de sectiune patrata.10 se prezinta traiectoriile tensiunilor principale pentru o sectiune patrata. iar in tavan si vatra apar zone cu tensiuni de intindere . ajungand la 1.5. la colturi apar concentrari de tensiuni de compresiune.8.9. cu valoare maxima σ 2 =-0. Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune patrata. In fig. pentru m=5.5.

in figurile 5.5.11.10. 93 .11.Traiectoriile tensiunilor principale la o excavatie cu sectiune patrata(m=5) Fig. in cazul sectiunilor dreptunghiulare avand raportul dintre laturi de 1/3 si 3/1.Repartitia tensiunilor principale normale σ1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara . cu raportul laturilor de 1/3(izocurbe pentru m=5)...5. Fig.14 se prezinta izocurbele tensiunilor principale normale si tangentiale.5.Pentru aceeasi valoare a constantei Poisson m=5.

cu raportul laturilor de 1/3 (izocurbe pentru m=5) Fig.Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .Fig.12.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.5.5. cu raportul laturilor 3/1(izocurbe pentru m=5) 94 .13.

executate intrun masiv de roci considerat omogen.11.5. Daca inaltimea sectiunii este mai mare decat latimea(fig. Din studiul starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. nesustinute.Fig. concentrarea tensiunilor la colturi este mai mica ( σ1 =4p si τ max =0. cu raportul laturilor de 3/1(izocurbe pentru m=5) In cazul sectiunilor cu raportul laturilor de 1/3 (latura orizontala mai mare).14. Distributia si marimea tensiunilor din masiv in jurul excavatiei nu depind de constantele elastice ale rocii. 95 . 5.03p si τ max =3. fig 5.In dreptul tavanului si al vetrei .12). elastic si izotrop(ipoteze valabile cu oarecare aprozimatie in cazul rocilor monolite si rezistente)si in care campul tensiunilor este caracterizzat prin σ z si σ x =kσ z se desprind urmatoarele concluzii: 1.3 si 5. efortul unitar de intindere are valoarea σ 2 =-0.64p .13p .Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.La colturi eforturile unitare principale ating valorile σ1 =6. se remarca concentrari de eforturi cu mult mai mari decat la sectiuni patrate(fig.6p ) .5.5.Distributia tensiunilor pe conturul excavatiilor nu depinde de dimensiunile acestora ci numai de forma lor(relatia 5.4) 2.14).13.

5. cu colturile rotunjite. Stabilitatea peretilor excavatiilor orizontale Aparitia fisurilor si a desprinderilor in roca de la tavanul si peretii excavatiilor depind de distributia tensiunilor in jurul galeriilor. folosind relatia: 96 . forma eliptica apare ca fiind cea mai b 7. forma care da cele mai bune rezultate este cea ovala. de exemplu. avand raportul dintre inaltimea si latimea profilului mai mic de 1. 5. se verifica daca sunt conditii pentru aparitia deformarii plastice a rocilor in diferite puncte pe contur. se micsoreaza si devin de compresiune la cresterea presiunii laterale. din care motiv se vor evita profilele colturoase.3. b a > 1 . in cazul starii de eforturi monoaxiale. 5. aceasta trecere are loc pentru k=1/3. Tinand seama de caracteristiciile mecanice ale rocilor. in cazul starii plane de tensiuni si k= . efortul unitar σ θ din punctul situat pe orizontala. fiecare dintre ele se poate considera separat. excavatiile se influenteaza intr-o masura neinsemnata si deci daca distanta dintre ele este cel putin egala cu diametrul lor. la 3 o distanta de contur egala cu diametrul excavatiei.In cazul in care starea de tensiuni din masivul de roci stancoase are caracter hidrostatic ( σ z =σ x ) .Daca este necesar sa se realizeze excavatii la care a ≠ b . depaseste doar cu 5% efortul existent in masivul nederanjat. la sectiunile 1 circulare . solicitarile cele mai periculoase sunt cele de intindere si de forfecare.Eforturile circumferentiale ating valori maxime pe conturul excavatiei sau in apropierea acestuia si ele scad repede odata cu cresterea distantei fata de acestea. concentrarea tensiunilor dupa axa orizontala este mai mica decat la cele de forma eliptica. Folosind izocurbele tensiunilor . 6. precum si rezistentele de rupere la compresiune si intindere. forma cea mai indicata pentru excavatii este cea circulara. se poate analiza stabilitatea excavatiei si se poate determina adancimea pana la care excavatiile se pot executa fara sustineri.3. Pentru verificarea stabilitatii excavatiei.La excavatiile de forma ovala sau dreptunghiulara. Prin urmare .Concentrarile critice de tensiuni cresc odata cu micsorarea razei de curbura a colturilor conturului excavatiei. 4.Tensiunile de intindere de la capetele axei verticale a unui profil de forma oarecare. determinate prin incercari de laborator.1.Pentru raportul avantajoasa(fig.In cazul raportului a ≥ 1 .Asa .7).

1. determinata in functie de presiunea litostatica orizontala cu coeficentul de concentrare K’ σ c .presiunea litostatica verticala. (5. Coeficentii de concentrare K si K’ se determina cu ajutorul izocurbelor pentru sectiunea respectiva. σ 2 .tensiunea maxima (de compresiune) determinata in functie de presiunea litostatica verticala.rezistenta rocii la forfecare.σ1 -σ 2 ≥ σ T in care: σ1 .rezistenta rocii la compresiune σ t .rezistenta rocii la intindere τ f . 97 .13) σ min = K ' in care: τ max .tensiunea maxima de forfecare σ max . Zonele periculoase de pe conturul excavatiei se verifica cu relatiile: σ1 -σ 2 = m-2 γa H ≤ σT m-1 σ -σ 1 m-2 τ max = 1 2 = γa H ≤ τf 2 2 m-1 σ max = K γ a H ≤ σ c 1 γa H ≤ σ t m −1 (5. definit la 5.1 ca raport intre tensiunile dintr-un punct din masiv dupa executia excavatiei si inainte de aceasta. cu coeficentul de concentrare K σ min . cu ajutorul coeficentului de concentrare.12) Tensiunile principale σ1 si σ 2 din masivul in stare initiala sunt.tensiunea minima(de intindere sau de compresiune).presiunea litostatica orizontala. σ T -linia de curgere la intindere simpla a rocii. conform relatiilor din cap 2 σ1 =p=γ a H σ2 = 1 1 p= γaH m-1 m-1 Tensiunile maxime din diferite puncte ale sectiunii excavatiei se determina in functie de presiunea litostatica p.

De asemenea. Starea de tensiuni in jurul excavatiilor (galeriilor)de sectiune circulara.13) nu sunt indeplinite.Starea de tensiuni in masiv din actiunea presiunii apei din interiorul excavatiei a – variatia tensiunilor σ r si σ θ dupa directia diametrului orizontal al excavatiei b – variatia presiunii pz pe conturul excavatiei In cazul unor presiuni mari (H>3d).15.In cazul in care conditiile (5. a) circulare orizontale: b) Fig 5. egala cu presiunea din axa ( po =γH ) si cealalta variabila cu inaltimea ( pz =-γz ) . in roca din jurul excavatiei de forma circulara apar tensiuni radiale de compresiune ( σ r ) si tensiuni circumferentiale de intindere ( σ θ ) . pentru netezire si impermeabilitate.13) sunt indeplinite excavatia este stabila(nu se produc deformatii plastice sau depasiri ale rezistentelor rocii)si mai sunt necesare sprijiniri sau captuseli de rezistenta. Daca relatiile (5. 5. Sub actiunea presiunii uniforme po .H este inaltimea coloanei de apa in raport cu axa galeriei.Considerand problema 98 . din actiunea presiunii interioare Presiunea hidrostatica din interiorul unei galerii necaptusite poate fi considerata ca fiind formata din doua componente:una uniform repartizata pe conturul sectiunii. din aceleasi relatii se pot determina adancimea H pana la care galeria poate ramane nesprijinita.2.Se pot prevedea captuseli torcretate . sunt necesare sprijiniri. prima dintre componentele presiunii hidrostatice este aceea care are rolul cel mai important in solicitarea constructiei si a rocii.

18) satisfac conditiile de margine: pentru r=a σ r =-γ a sinθ . relatiile (6. jumatatea superioara a conturului sectiunii este solicitata la intindere. influenta presiunii interioare nu se mai resimte.15. τ=0 pentru r → ∞ . expresia lor capata forma: 99 .5.5. In ceea ce priveste tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. care reprezinta o presiune variabila. se obtin tensiunile de pe conturul excavatiei: σ r =po . iar cea inferioara.16) Astfel.15. presiunea hidrostatica dintr-un punct de pe conturul galeriei se poate exprima prin: (5. la compresiune(fig.5.14) Pentru r=a. Dupa cum se poate remarca.b) In cazul problemei plane. cu notatiile din fig.Se observa ca la distanta mare fata de galerie. pentru r=a. Cea de a doua componenta a presiunii hidrostatice variaza cu ordonata punctului in raport cu centrul de greutate al sectiunii. respectiv cu unghiul θ fata de diametrul orizontal al galeriei(fig. egala cu cea din axa constructiei.16). σ r =σ θ =τ=0 .2 )cosθ 4r(1-μ) r (Aceste relatii se pot transforma cu usurinta.17) Daca in calculul galeriilor se considera presiunea interioara ca fiind uniforma. data de relatia(5. inlocuind μ cu m). σθ =-po (5.plana.18) γa 2 a2 (1-2μ)(1.b).15) Variatia tensiunilor σ r si σ θ in functie de distanta r se prezinta in fig. pentru presiunea variabila pe conturul galeriei pz s-au stabilit urmatoarele relatii de determinare a tensiunilor in masivul de roca: γa 2 ⎡ a2 ⎤ σ r =⎢ 2+(1-2μ)(1+ 2 ) ⎥ sinθ 4r(1-μ) ⎣ r ⎦ σ θ =τ=γa 2 a2 (1-2μ)(1+ 2 )sinθ 4r(1-μ) r (5.5. dupa urmatoarea lege: p z =-γ z =-γasinθ p=po -γ a sinθ (5.15. sub actiunea diferentei de presiune.15. aceste tensiuni se pot determina cu ajutorul relatiilor: σ r =-σ θ =p o a2 r2 (5.

aceasta conditie poate fi exprimata prin: σ θ <k γ a (H-z) (5.17).. Diferentele dintre valorile obtinute pentru tensiunile σ θ in cazul presiunii hidrostatice variind cu inaltimea si cele rezultate pentru presiunea uniforma po sunt cu atat mai mari. produse de actiunea presiunii hidrostatice ..21) a2 γa 2 ⎛a⎞ (1-2μ)(1+ 2 )sinθ σ θ =-po ⎜ ⎟ + r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) Pentru ca roca de deasupra galeriei(fara captuseala) sa nu fie solicitata la intindere.18).Cu H s-a notat adancimea galeriei in raport cu suprafata terenului . cu cat raportul dintre inaltimea piezometrica si diametrul ⎛H⎞ galeriei ⎜ ⎟ este mai mic.16). pe directia diametrului vertical. vor fi date de: σ θ =-p o + γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) (5.5γ d .16 si presiunea din axa galeriei egala cu 2. 2(1-μ) γ a (1-2μ) . ⎝d⎠ Se poate demonstra ca pentru μ=0. starea de tensiuni in masivul de roca sub actiunea presiunii hidrostatice din interiorul galeriei necaptusite se poate exprima prin: γa 2 ⎡ a2 ⎛a⎞ σ r =p o ⎜ ⎟ 2+(1-2μ)(1+ 2 ⎢ r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) ⎣ 2 2 ⎤ ) ⎥ sinθ ⎦ (5. tensiunile de intindere σ θ sin actiunea presiunii interioare trebuie sa fie mai mici decat cele de compresiune rezultate din presiunea rocii. 2 pentru θ= 3π . difera cu 5. de cele obtinute pentru presiunea uniforma po =γH .22) unde termenul din dreapta reprezinta presiunea orizontala a rocii din punctul considerat(fig 5. In mod aproximativ. exprimata prin relatia (5.19) π Pentru θ= ..8%. iar k este coeficentul presiunii laterale.σθ = γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) σθ = σθ = γ a (1-2μ) . 100 . tensiunile σ θ in punctele de pe contur. Folosind relatiile (5. 2(1-μ) (5. 2 Tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei.20) unde semnul termenului al doilea depinde de valoarea unghiului θ .14) si (5.

din masivul nederanjat. omogene si izotrope. de sectiune circulara sapate in roci elastice.5.Starea de tensiuni in jurul lucrarilor subterane verticale(puturi) Calculul eforturilor unitare in jurul puturilor verticale nesustinute .3. se face ca in cazul lucrarilor orizontale.16.5. formulele de calcul al tensiunilor din masivul de roci in care s-a executat un put vertical de sectiune verticala circulara sunt: σ r =p(1a2 ) r2 (5.Fig. Elemente de calcul pentru starea de tensiuni din jurul puturilor.Starea de tensiuni in masivul de deasupra excavatiei 5.Presiunea orizontala a rocii avand aceeasi intensitate dupa toate directiile din plan. rezultate in cazul repartitiei hidrostatice a presiunii rocilor. H H' Fig.23) 101 .6 de la galeriile orizontale. sub actiunea greutatii straturilor de deasupra .17. Astfel . tensiunile din masiv in jurul putului se determina cu ajutorul relatiilor 5. considerandu-se presiunea rocii care actioneaza in planul orizontal.

Variatia tensiunilor in jurul unui put executat in roci cu comportare elastica rezulta din fig.5. Fig.18.5.greutatea specifica aparenta a rocii a -raza putului k -coeficentul presiunii laterale r-distanta punctului fata de axa putului.5.σ θ =p(1+ unde: p= a2 ) r2 μ 1 γ a H= γ a H sau p=k γ a H .18. eforturile unitare au valorile: σ r =0 (5.18. Dupa cum se observa din fig. Starea de tensiuni in jurul unui put din actiunea presiunii litostatice.presiune litostatica orizontala 1-μ 1-m μ =coeficentul lui Poisson m= 1 -constanta lui Poisson μ H.24) σ θ =2 μ γa H 1-μ 102 .adancimea sectiunii de la suprafata terenului γ a . in dreptul conturului putului (r=a).

determinate in laborator .5.14) de la galerii: σ r =-σ θ =pi a2 r2 (5. Pentru determinarea tensiunilor in jurul putului din actiunea presiunii interioare pi (fig. Starea in jurul unui put din actiunea presiunii apei din interior 5. proprietatile fizico-mecanice ale rocilor.25) Presiunea interioara pi = γ ⋅ H' . efectuate odata cu executia lucrarilor. nu corespund decat partial celor din masiv. ele bazandu-se pe anumite ipoteze simplificatoare. se folosete formula (5.19. valorile celor doua eforturi unitare se apropie de valoarea presiunii orizontale din masivul nederanjat. Fig.4.Cunoasterea modului in care sunt distribuite tensiunile in jurul unei lucrari subterane.Odata cu cresterea distantei r. fiind deci necesare sustineri.19). Concluzii asupra starii de tensiuni in jurul excavatiilor Metodele de determinare a starii de tensiuni in jurul galeriilor si puturilor raman totusi aproximative .17. izotrope si elastice. Repartitia reala a tensiunilor pe conturul unei excavatii se poate stabili numai prin masuratori directe.5. 103 . nu reprezinta decat un prim pas in rezolvarea problemei. in care rocile se considera omogene.5. prin aplicarea teoriei elasticitatii sau cu ajutorul fotoelasticitatii.De asemenea. permitand aprecierea rezistentei lucrarii in ipotezele admise si stabilirea zonelor in care pot aparea fisuri si desprinderi de roca. cu notatiile din fig.

datorita actiunii greutatii straturilor de deasupra si proceselor tectonice care se produc in masiv. dupa cum rezulta din observatii si experiente. roca si deformeaza si. in functie de rezistenta ei. care constituie presiune hidrostatica. Generalitati Rocile dintr-un masiv. excavatia nu va trebui sa fie consolidata. Forma naturala de echilibru a rocii. Din aceasta cauza. asa cum se procedeaza in cazul rocilor tari. La rocile stancoase . aparand eforturi de intindere. Sustinerile provizorii sau captuselile definitive ale galeriei sunt actionate de presiunea rocii deformate . care cuprind noi portiuni ale rocii. excavatia galeriei se consolideaza prin captusirea ei pe intregul contur sau numai pe partea cea mai amenintata. 6. Aceasta presiune depinde de calitatea rocii. pana cand se va crea o forma care reprezinta starea naturala de echilibru a rocii. In procesul acestor deformari se produc noi modificari ale eforturilor si deformatiilor neelastice. 1 se prezinta etapele successive de desprindere a rocii si de formare a boltii de surpare. puturi. 1 Bolta de surpare 104 . presiunea este mai mica. Prin executia unor lucrari subterane(galerii. astfel incat uneori nu este nevoie de capuseala. incep deformari neelastice care pot dura timp indelungat. Spre a evita aceasta. Daca insa limita de elasticitate este depasita. 6. in care eforturile unitare de intindere lipsesc sau sunt foarte mici. denumita si presiunea masivului(impingerea muntelui). Daca nu se iau masuri de consolidare a conturului excavatiei cu ajutorul unei captuseli. In fig. se vor desprinde bucati de roca in interiorull galeriei. 1. situate la diferite adancimi. aceasta presiune este foarte mare. centrale subterane)se modifica starea de eforturi interioare existenta in masivele de roca.Capitolul 6 PRESIUNEA ROCILOR ASUPRA SUSTINERII UNEI LUCRARI SUBTERANE 6. se poate produce surparea tavanului sau umflarea peretilor laterali ai excavatiei. Fig. dar la roci slabe. Daca deformatiile provocate de excavatia galeriei raman in limitele elastice. este obolta formata in roca. se gasesc in permanenta intr-o stare interioara de tensiuni.

respective a captuselii definitive. presiunea litostatica depinde. care ia nastere mai ales la roci slabe). Sustinerile rigide pot impiedica deformarea rocii si deci pot limita presiunea litostatica. Deoarece roca din jurul golului se deformeaza plastic si fenomenul se dezvolta in timp. in afara starii initiale de tensiuni din masiv(stress). durata pana la realizarea acestora etc. determinarea teoretica este foarte 105 . caracteristicile sprijinirilor provizorii sau definitive (captuseli). de rezistenta sprijinirilor si de timpul scurs de la excavare pana la realizarea sprijinirii. viteza de la lucrari. Cea mai importanta este presiunea verticala . Cu cat timpul pana la care se realizeaza sprijinirile este mai scurt. denumita stare secundara de tensiuni. De asemenea. determinate de trecutul geologic si alti factori:dimensiunile golului . rupere si afanare in roca. sunt mai indicate sustinerile elastice. s-a introdus notiunea de timp de mentinere in echilibru si notiunea de deschidere libera. In rocile cu deformatii mari. Captuselile se vor calcula la aceste actiuni. datorita faptului ca intervin . Starea de de tensiuni din masivul neperturbat prin lucrari subterane se numeste stare primara de tensiuni. cat si de roca inconjuratoare. dirijata dupa axa longitudinala a galeriei. In legatura cu mentinearea rocii un anumit timp fara a se disloca. cu atat se reduc fenomenele de deformare. 2 – laterala. orientata de sus in jos la partea superioara a excavatiei si de jos in sus la partea inferioara(presiunea pe vatra. indreptata sub un unghi oarecare fata de orizontala si care actioneaza asupra peretilor laterali ai excavatiei. 2. . Determinarea presiunii verticale a rocii Deoarece asupra presiunii rocilor influenteaza multi factori. Determinarea presiunii masivului asupra sustinerilor unei lucrari subterane constituie o problema complexa. ca urmare a executiei acesteia si care este o consecinta a starii noi de tensiuni provocate de executia excavatiei. deoarece cresterea deformatiilor duce la scaderea intensitatii fenomenelor plastice. iar cea mai putin insemnata este presiunea longitudinala. care urmaresc deformarea rocii si o incetinesc. In ultimul timp s-a propus ca prin presiunea litostatica sa se inteleaga numai presiunea care se exercita asupra unei excavatii . care de obicei nu se ia in considerare. astfel incat se realizeaza o conlucrare intre captuseala si roca.Presiunea rocii deformate poate fi: 1 – verticala . micsorandu-se in mod corespunzator si presiunea exercitata. 6. metoda de excavare. preluarea solicitarilor se face atat de captuseala galeriei. 3 – longitudinala.

dificila. inclinate fata de orizontala sub un unghi egal cu 45o + de: F=2fE=2tgϕ tg 2 (45o . El admite ca asupra unei excavatii se exercita greutatea unei mase de roci avand inaltimea :h= αH . 6. Pentru calculul coeficientului de de reducere α . . de formare a boltii de echilibru deaspura unei excavatii. Bierbaumer. Una dintre aceste metode se bazeaza pe ipoteza ca prin executia excavatiei roca de deasupra are tendinta de a se deplasa dupa doua plane de alunecare.coeficientul de frecare. 1. 2. Metoda lui Bierbaumer Cu ocazia constructiei tunelurilor alpine. Kommerell. cealalta parte fiind preluata prin frecare. 1. 2). Engesser. s.1) 106 . Forta de frecare care apare de-a lungul suprafetelor de alunecare verticale va fi data ϕ H2 ⋅ γa 2 (6. 2. 1. In continuare se vor prezenta unele dintre aceste metode. a. Protodiakonov. respective de adancimea fata de nivelul terenului si metode in care nu se tine seama de aceasta. 6. Primul grup de teorii se refera la roci granulare lipsite de coeziune sau la care apar tensiuni ce depasesc limitele elastice. pe baza anumitor ipoteze asupra actiunii rocii. iar al doilea. Teoriile utilizate in practica pentru calculul presiunii rocilor se grupeaza in doua categorii.) 2 In care: E – presiunea orizontala a rocii f = tg ϕ . Rezultatele cele mai bune le dau metodele experimentale. Bierbaumer a stabilit doua metode . ϕ 2 (fig. Aceste teorii se bazeaza pe fenomenul observat in natura. Bierbaumer a elaborate teoria bazata pe ipoteza ca numai o parte din greutatea prismei de roca de deasupra unei excavatii actioneaza asupra sustinerilor sau captuselii. care conduc practic la acelasi rezultat . cuprinzand metode de calcul in care se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei . care au stabilit diferite metode teoretice pentru determinarea marimii presiunii rocii. Teorii in care se tine seama de adancimea la care se executa excavatia 6. Cu studiul presiunii rocilor s-au ocupat multi cercetatori ca Ritter. iar al doilea grup de teorii se refera la roci stabile si in general la toate cazurile cand deformatiile nu depasesc limitele elastice. la care marimea deformatiilor si a presiunii ei se determina direct in excavatia galeriei.

Fig 6.4) ϕ (6.)tgϕ 2 ⎦ 2 ⎣ iar presiunea exercitata pe unitate de latime a suprafetei este: ϕ ⎤ ⎡ tgϕ tg 2 (45o − ) ⎥ ⎢ 2 = γ a H ⎢1 − H p= ⎥ o ϕ o ϕ ⎢ b+2m tg(45 .2) ϕ ⎤ ϕ ⎡ P=γ a H ⎢ b+2mtg(45o − ) ⎥ − γ a H 2 tg 2 (45o . 2.) b + 2m tg(45 .5) si deci coeficientul de reducere α corespunde expresiei din paranteza: tgϕ tg 2 (45o − ) 2 α=1 − H o ϕ b + 2m tg(45 . αH . 6) 107 . Calculul presiunii verticale a rocilor in ipoteza lui Bierbaumer Astfel.3) (6. se va considera cea de inaltime redusa. presiunea verticala a rocii.) ⎥ ⎣ 2 2 ⎦ P (6. In locul greutatii masei de inaltime H.Aceasta forta micsoreaza efectul greutatii masei de roca considerate instabila. are valoarea p= γ a ⋅ αH Valoarea lui α se determina in modul urmator: Incarcarea produsa de prisma de roca ce se deplaseaza este data de diferenta dintre greutatea acesteia si forta de frecare: P=G-2 f E (6. exercitata pe suprafata de latime: B=b+2m tg(45o − ) 2 situata la nivelul boltii.) 2 ϕ (6.

atunci aceasta adera in continuare la tavan. sub actiunea greutatii proprii. respectiv ca rezistenta la intindere a rocii. Metoda lui Ritter W. Presiunea verticala a rocii se calculeaza ca diferenta intre greutatea corpului parabolic de deaspura tavanului excavatiei si forta 108 . omogen si izotrop. 6.Rezulta ca prin coeficientul α se tine seama de frecarea datorita presiunii laterale a rocii. Pe baza acestei ipoteze . 2. va avea tendinta de a se desprinde si de a cadea in interiorul excavatiei. Practica nu a confirmat insa exactitatea formulelor lui Bierbaumer. diferita fundamental de teoriile precedente. Daca forta de coeziune . Fie ABC curba boltii dupa prabusirea tavanului excavatiei(fig. care se aseamana cu o bolta parabolica. 2. 2. facand ipoteza ca presiunea verticala a rocilor depinde numau de greutatea unui corp parabolic care se formeaza deasupra excavatiei. Ritter a elaborat in anul 1879 o teorie noua. La concluzii asemanatoare au ajuns mai tarziu. tavanul incepe sa fisureze si din ele se va desprinde bucati de roca. o particula materiala din tavan. 1. se poate spune ca in acest caz roca nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului excavatiei. Acestei tendinte de desprindere a particulei i se opune forta de coeziune a rocii. este mai mare ca greutatea particulei materiale. in terenuri avand o frecare interioara mare. 2. se poate spune ca in acest caz nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului. W. 6. In cazul insa cand greutatea particulelor materiale este mai mare ca fortele de coeziune . pana cand excavatia va capata o forma naturala de echilibru . care in cazul de fata se manifesta ca rezistenta la intindere a rocii respective . acesta putand ramane fara sprijiniri. Teorii in care nu se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei 6. Daca intr-un astfel de mediu se executa o excavatie. Ipoteza si procedeul de calcul al lui Ritter sunt valabile pentru un mediu elastic. 3). Generalizand aceasta situatie pentru infinitatea de particule de deasupra tavanului excavatiei. pe cai cu totul diferite si alti cercetatori. Aceste formule nu pot fi utilizate cu o precizie buna decat in calculul presiunilor exercitate asupra unor tuneluri excavate la mare adancime. Ritter a stabilit expresia matematica a curbei care reprezinta bolta ce se formeaza prin prabusirea naturala a tavanului unei excavatii.

Descompunand aceasta forta in doua componente. 3. 6. cu coordontatele x si y. forta de intindere este σ i ⋅ ds. greutatea P1 a masei de roca cuprinsa intre curbele ABC si coarda AC este egala cu : P1 =γ a ∫ ydx o b (6.forta necesara pentru a se desprinde roca dupa conturul boltii(egala cu forta de coeziune exercitata de rocile inconjuratoare corpului ABC). 3. 7) (6.8) Fig. Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. Considerand un punct D.greutatea specifica rocii b – deschiderea galeriei(excavatiei). conform fig 6. Pentru determinarea fortelor P1 si P2 se considera un sistem de axe de cordonate cu originea in A. atunci. care 109 .de coeziune care trebuie invinsa la desfacerea acestuia de restul rocii si care se considera ca fiind egala cu rezistenta la intindere a rocii dupa linia boltii: P=P1 -P2 P1 . dupa tangenta la curba. dupa Ritter in care: γ a . P2 . care actioneaza normal la elementul de curba ds. egal cu ds.greutatea rocii cuprinse intre curba ABC si tavanul AC. pentru un element infinit mic din curba ABC. Daca σ i este rezistenta la intindere a rocii din tavanul excavatiei.

se obtine ecuatia: y= γa x(b-x) 4σi b : 2 (6. Daca in relatia generala a lui P (6.11) Astfel. Dupa efectuarea tuturor calculelor .14) care reprezinta o parabola ce trece prin punctele A si C si are varful in B. presiunea verticala are expresia: P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ o b b o ⎡ ⎛ dy ⎞ 2 ⎤ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6.formeaza cu orizontala unghiului α si dupa verticala. rezulta pentru forta totala de legatura in lungul curbei ABC expresia: P2 = ∫ b o σ i ⋅ ds cosα σ i ⋅ ds cosα (6. se obtine ecuatia curbei ABC.9) si deci presiunea verticala pe tavanul excavatiei este: P=P1 -P2 =γ a ∫ y ⋅ dx-∫ o b b o (6.13) Punand conditia ca P sa fie maxim.15) (6. se va scrie: P2 = ∫ 2 2 2 b ds b dx +dy σi ds =σ i ∫ =σ i ∫ o cosα o dx o dx 2 b⎡ ⎛ dy ⎞ ⎤ P2 =σ i ∫ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx o ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6.12) sau P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ (1+y'2 )dx= ∫ ( γ a y-σ i -σ i y '2 )dx b b o o o (6. 13) se inlocuiesc valorile lui y si y' prin: 110 . Inaltimea h a parabolei rezulta pentru x= h=γ a b2 16 σi in care σ i este rezistenta de rupere la intindere a rocii.10) in care: dx ds 2 ds =dx 2 +dy 2 cosα= Facand inlocuirile din expresia P2 .

au aratat ca.i ⎟ ⎝ 48 σi γ a ⎠ (6. h= b2 . formula lui Ritter nu este aplicabila. deoarece coeziunea rocii respective este mai mare decat greutatea corpului parabolic. deoarece pentru u=o. Ipoteza lui Ritter da rezultate bune la dimensionarea conductelor subterane. Conditia de mai sus este indeplinita daca σ b2 -u<o sau b<u 48= i 48u γa 48 σi γa 48 (6. bolta de echilibru se formeaza si la materiale total lipsite de coeziune. la anumite adancimi. asupra tavanului nu se exercita nici o presiune. 111 . 15). prin incercari facute cu cereale in silozuri . γa se obtine: ⎛ b2 ⎞ P=γ a b ⎜ -u ⎟ ⎝ 46u ⎠ (6. deoarece greutatea corpului parabolic format deasupra sa este mai mare decat coeziunea rocii . se obtine pentru P expresia: ⎛ γ b2 σ ⎞ P=γ a b ⎜ a ⋅ .16) Notand: σi =u (numit coeficent de coeziune al rocii). conform formulei (6. astfel ca rezulta h → ∞ . adica b>u 48= tavanul nu mai este rezistent si stabil. ceea ce nu se dovedeste in practica . Jansen si Brandt . existenta dupa bolta de echilibru natural. asa incat parabola se transforma in doua linii 16u paralele ce trec prin punctele A si B si deci ar insemna ca in acest caz presiunea verticala este egala cu greutatea coloanei de roci deasupra excavatiei pana la suprafata terenului .y=γ a si x (b-x) 4 σi ⎛ b x ⎞ y'=γ a ⎜ ⎟ ⎝ 4 σi 2 σi ⎠ si se integreaza de la o la b. La roci fara coeziune. nefiind necesare sprijiniri.17) care exprima presiunea verticala maxima asupra tavanului unei excavatii. In acest caz tavanul este rezistent si stabil .18) (6.19) In cazul cand P>o. Daca P ≤ 0 .

respectiv captuseala sa poata prelua greutatea maselor de roci dislocate fara a se produce noi tasari. in roci apar fisuri si se produc dislocari. Afanarea contribuie la completarea golurilor care se produc din cauza tasarii cadrelor de lemn sau a incovoierii sprijinirilor orizontale. producanduse noi goluri care . 1/26 din rezistenta la compresiune.22) (6.23) b2 (a-y) a (6. Ecuatia ei in sistemul de coordonate xy va fi: x 2 =2p(a-y) Daca x=b si y=o . sprijinirile provizorii ale lucrarii sufera tasari si incovoieri . cu raza r. iar in punctele A si C este zero. 2. 4)sageata sprijinirii orizontale este a. 21) b2 . Prin sfaramarea si dislocarea rocilor are loc afanarea acestora. din care se constata ca presiunea este cu mult mai mica in acest caz: ⎡ 1 r2 2 3 r2 ⎤ P=γ a ⎢ ⋅ + u. Ritter da o formula pentru excavatiile circulare. adica sporirea volumului initial cu o anumita valoare. formulele lui Ritter nu sunt concludente. 2. Ca sa se creeze un echilibru al rocilor in jurul excavatiei. Kommerell pleaca de la urmatoarea ipoteza: Prin executia unei excavatii.Daca se ia rezistenta de rupere la intindere a rocilor. Sub actiunea presiunii exercitate de rocile sfaramate . Curba AB’C se considera o parabola de gradul doi. 2.20) 7. 6.⋅ ⎥ ⎣12 u 3 4 2u+r ⎦ (6. Metoda lui Kommerell O. la randul lor. Plecand de la ipoteza ca deasupra excavatiei se formeaza o zona de roci dislocate si afanate si folosind valoarea trasaturilor sau a sagetilor sprijinirilor orizontale. a 112 . ecuatia devine : b 2 = 2 p a . Se presupune ca in punctul B (fig. Zona de roci afanate are forma unei parabole sau elipse. Kommerell stabileste presiunea verticala a rocii. de unde 2p= Introducand aceasta valoare in ecuatia parabolei se obtine: x2 = sau y=aa 2 x b2 (6. este necesar ca sprijinirile . provoaca alte fisuri si dislocari ale rocii. cum se obisnuieste .

avand ecuatia: x 2 z2 + =1 b2 h 2 si a carei suprafata este de: π A= b.29) In acest caz. 25) Aceasta este ecuatia unei parabole avand inaltimea (pentru x=o):: h= (6. 27) (6. 1. 6. 31) (6.Sporirea volumului unui element de roca afanata de latimea: Δx va fi: ΔQ=1⋅ y Δx (6.x ⎟ δ ⎝ b2 ⎠ 100 a δ (6. 26) δ z 100 (6. Kommerell propune valorile din tabelul nr. 28) Pentru simplificarea calculelor. se va scrie: y= si deci: δ ⎛ a ⎞ ΔQ=y Δx= ⎜ a. 113 . Pentru coeficientul de afanare. Kommerell inlocuieste parabola de mai sus cu o jumatate de elipsa cu centrul in B.greutatea specifica aparenta a rocii afanate.2 ⎟ Δx= z ⋅ Δx 100 ⎝ b ⎠ de unde: z= 100 ⎛ a 2 ⎞ ⎜ a.h 2 afanare(elipsei) cu inaltimea h si care constituie presiunea verticala a rocii: P=γ a π b. Determinarea valorii sagetii sprijinirilor (a) se face cu ajutorul aparatelor.h 2 (6. 30) (6. prin introducerea coeficientului δ de afanare (in procente) al rocii respective.24) Exprimand pe y in functie de z. pe care o numeste elipsa presiunilor. sprijinirea excavatiei va fi incarcata cu greutatea rocii din interiorul zonei de in care γ a .

respectiv sageata sprijinirilor. 114 . . dintre care cele mai importante sunt: 1.. Formula stabilita de Kommerel nu se poate aplica insa decat dupa ce s-a executat excavatia si deci s-a determinat.. dupa Kommerell Tabelul 6. 4 1.1 Roca Stanca Argila compacta Gresii si marne Pamant argilos Nisip.. Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. 2 Procedeul lui Kommerell de determinare a presiunii verticale a rocilor este mult mai folosit in proiectarea tunelurilor. tasarea. din cauza simplitatii si usurintei de calcul. 4.. 15 6.. 5 2. Ipoteza admisa de Kommerell are si lipsuri. Afanarea insotita de deplasare se poate produce numai la rocile granulare. din cauza rearanjarii granulelor. 7 4. pietris de rau sau cariera δ(%) 8 . . ceea ce nu este cazul la rocile masive... prin masuratori.Fig.. 6.

6. 5)si se presupune ca inainte de executia excavatiei presiunea rocii de deasupra este uniforma. reprezentand presiunea unei coloane de roca de inaltime H si greutate specifica γ a (p=γ a H) .2. 2. o parte se surpa. Pentru determinarea legii de distributie a presiunii rocii. Masuratorile efectuate la mai multe lucrari au aratat ca intre inaltimea h a parabolei respectiv a elipsei de presiune si sageata grinzii orizontale a sprijinirii provizorii a excavatiilor nu este o dependenta liniara. 3. Limita surparii va fi o bolta oarecare AOB. elemente de o deosebita importanta pentru determinarea sagetii a si deci a presiunii. P b y Fig. Schema de calcul presiunii verticale a rociilor dupa Protodiakonov In acest caz presiunea verticala a rocii deformata pe deschiderea b se va exprima prin greutatea rocii cuprinse in volumul AOBA. Se considera o excavatie de forma dreptunghiulara de latime b (fig . p. 2. 115 . 6. R A Dupa formarea acestei bolti. masivul din vecinatatea strapungerii ajunge la o noua stare de echilibru. Metoda lui Protodiakonov M. trebuie cunoscuta forma curbei AOB. in care se poate considera ca nu se produc eforturi de intindere . iar eforturile de compresiune se gasesc in limitele admisibile. 5. cuprinsa intre starea rocilor compacte si a celor friabile. M. Protodiakonov pleaca de la ipoteza ca rocile care se gasesc in masivul muntos sunt intro stare intermediara. In calculul presiunii verticale a rocilor pe baza incovoierii grinzilor sustinerii provizorii nu se iau in considerare dimensiunile si materialul din care este confectionata grinda. 3. 7. Se admite mai departe ca x T O h C B y N T pv x ph in urma deformarii rocii de deasupra excavatiei.

Roca de sub linia boltii reazema pe sprijiniri. in punctul O. Pentru asigurarea stabilitatii boltii este necesar ca forta H sa fie mai mica decat cea de frecare. carecomprima particulele terenului de la reazem si componenta orizontala T. OC. 35) fP =2. care reprezinta actiunea partii inferioare a boltii. 34) Coeficientul f este un coeficent de frecare aparent . Pentru determinarea marimii necunoscutei T. Pentru aceasta se considera o portiune de bolta . adica: T ≤ f. deoarece in afara de frecarea propriu-zisa . La nasterea boltii. Acesta caracterizeaza rezistenta rocii la alunecare fiind denumit de M. coeficientul de tarie(duritate)al rocii. in ipoteza ca in bolta nu se produc momente . rezulta: T 116 .33) x =0 2 (6. tangenta la curba. x. impingerea T. Prin urmare. in punctul B.y-p x de unde y= p x2 2T (6. care are expresia: c c f=f0 + =tgϕ + σ σ Considerand un coeficent de siguranta 2 pentru stabilitatea boltii. data de greutatea rocii de deasupra . trebuie sa fie nula: T. avand coordonatele x si y.32) relatie care reprezinta ecuatia unei parabole. curba boltii naturale are forma unei parabole. reprezentand impingerea boltii AOB asupra reazemului B. p. forta axiala N. suma momentelor tuturor fortelor in raport cu punctul C. actioneaza forta R. Deplasarii particulelor pe reazem i se opune frecarea ce se naste datorita fortei P si care depinde de coeficientul de frecare f. Asupra acestei portiuni actioneaza . autorul ia in considerare si coeziunea dintre particulele rocii in stare partial sfarimicioasa. (6. Protodiakonov. se scrie conditia de echilibru pentru o jumatate de bolta(portiunea OB). Admitand ca portiunea de bolta OC se gaseste in echilibru. iar in punctul C. pentru care se scrie conditia de echilibru . M. Forta R se descompune in componenta verticala P.Forma boltii AOB se poate determina aproximativ plecand de la conditia echilibrului acesteia sub sarcina uniforma p. adica exista numai forta de compresiune centrica N. care tinde sa deplaseze aceste particule. iar cea de deasupra liniei transmite greutatea proprie peretilor laterali.La mijlocul proiectiei orizontale a portiunii de bolta actioneaza rezultanta presiunii verticale a rocii. reprezentand reactiunea partii din stanga a boltii.P (6.

40) Unele norme de proiectare a galeriilor hidrotehnice prevad pentru calculul sprijinirilor orizontale o valoare majorata: q= γa b 2f In cazul excavatiilor de forma circulara . produse de procesele geologice desfasurate in timp.x 2 2 x 2 y= = 2 f. Deformarea profilului excavatiei este foarte importanta si depinde atat de caracteristicile masivului si de dimensiunle galeriei.p. tinand seama de dimensiunile reduse ale boltii de surpare la aceste sectiuni. 117 . se recomanda sa se considere o presiune q'=0. peretii laterali pot ceda primii. 37) Pentru x=b/2 si y=h . 36) Inlocuind valoarea lui T in ecuatia parabolei se obtine: p.T= 1 1 p.p. 39) Valoarea medie specifica a presiunii verticale a rocii deformate este egala cu: q= Q γa b = b 3f (6. datorita conditiilor nefavorabile de rezistenta din aceste zone. tensiunile remanente din masiv.3.h) cu greutatea volumetrica a 3 rocii γ a : Q=γ a ⋅ A=γ a 2 b2 b.7q. 6.b 2 2 2 4 (6. h= (6.b 4 b 2f (6. Determinarea presiunii laterale a rocii Determinarea presiunii laterale a rocilor constituie o problema mai dificila din punct de vedere teoreric decat determinarea presiunii verticale.b f. rezulta inaltimea boltii parabolice care caracterizeaza presiunea rocii.b 1 f. cat si de rezistenta sprijinirilor laterale. = f. au o influenta mai mare in zona preretilor laterali.h=γ a 3 3f (6. 38) Valoarea totala a presiunii rocii asupra sprijinirii orizontale pe unitate de lungime a excavatiei se 2 poate calcula prin inmultirea suprafetei parabolei de surpare (A= b. De asemenea.P= f. Sub actiunea presiunii masivului.

fenomenul fiind studiat de Stini. 2. unghiul de rezistenta al rocii la alunecare: ϕ =arc tg f (6. experimentale).) 2 Curba care delimiteaza zona de dislocare se determina conform 6. 2. 6. Protodiakonov. a. 3. curba care delimiteaza zona de roca dislocata se considera intre punctele de intersectie a liniilor de alunecare inclinate fata de orizontala sub un unghi de 45o + ϕ 2 si orizontala dusa la partea superioara a profilului. 1. Engesser. Bierbaumer. Schema pentru calculul presiunii laterale. 6. Presiunea laterala se determina ca la zidurile de sprijin.) 2 2 o ϕ e2 =(q+γ a m)tg (45 . 42) 118 . ϕ (6. Houska s. Loos. 2. considerandu-se drept unghi de frecare. e1 =q ⋅ tg 2 (45o . 6): Fig. 2. Metoda Kommerell Daca masivul este alcatuit din roca slaba sau neconsistenta . Breth. Metoda lui Protodiakonov Presiunea laterala a rocii se determina ca impingerea asupra unui zid . Kommerell. Terzaghi. presiunea laterala se poate determina ca si impingerea pamantului asupra zidurilor de sprijin. considerand greutatea corpurilor BCD si B’C’D’ ca suprasarcini uniform distribuite. Dupa mai multi autori. 41) 6.S-au elaborat metode de determinare a presiunii laterale (aproximative. q (fig. 6. dupa Kommerell. exacte. pe baza teoriei corpurilor necoezive. 6. ce exercita si o presiune laterala. 3.

prisma de prabusire este formata de planul de alunecare inclinat fata de orizontala cu unghiul 45o + ϕ 2 (fig. 7. Fig. Sarcina de rupere pe aceasta prisma . este data de diferenta presiunilor verticale totale ale rocii corespunzatoare deschiderilor bo si b . Pe baza acestei teorii. cu deschiderea bo . 39): 2 γ a b0 γ a b 2 γ a 2 2 γ a = (bo -b )= (bo -b)(bo +b) 3f 3f 3f 3f (6.⎟ ⎥ 3f 2 ⎠⎣ 2 ⎠ ⎦ 3f 2⎠ ⎣ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ ⎝ ⎝ Qo = Incarcarea specifica pe prismele de alunecare AA1D si BB1C care apare ca o suprasarcina.44) γa ⎛ o ϕ ⎞⎡ ⎛ o ϕ ⎞ ⎤ 4γ a ⎛ o ϕ⎞ ⎡ ⎛ o ϕ ⎞⎤ Qo = 2h o tg ⎜ 45 .unde f este coeficientul de rezistenta al rocii la alunecare. 6. 43) Greutatea rocii cuprinse in zona AA1O1B1BOA .⎟ ⎢ 2b + 2hotg ⎜ 45 . este data de greutatea rocii cuprinse intre bolta AOB de deasupra galeriei cu deschiderea b si o a doua bolta . este: 119 .⎟ ⋅ ⎢ b+h o tg ⎜ 45 . Deschiderea boltii A1O1B1 rezulta din figura: ϕ⎞ ⎛ bo =b+2h o tg ⎜ 45o . 7). A1O1B1 . (coeficientul de tarie al rocii). rezultate din aplicarea relatiei(6. delimitata de cele doua curbe . Schema pentru calculul presiunii laterale a rocilor dupa Protodiakonov. dupa Protodiakonov.⎟ ⎥ = h o tg ⎜ 45 .⎟ 2⎠ ⎝ (6. 6. care se deformeaza in cazul alunecarii prismelor AA1D1 si BB1C .

6. iar pe de alta parte . 7): 1 ϕ⎞ ⎛ E= h o ( 2q o +γ a h o ) tg 2 ⎜ 45o . care dau posibilitatea sa se faca aprecieri asupra fenomenului. deseori. provoaca dificultati la intretinerea lucrarilor subterane. 120 . In literatura de specialitate exista putine date asupra acestei probleme. Ca marime. pentru roci avand coeficientul de tarie f>4. Acest fenomen se manifesta in mod deosebit la rocile argiloase si se datoreste pe de o parte modificarii proprietatilor mecanice ale acestor roci.⎟ ⎥ = ϕ ⎞ 3f 2 ⎠⎦ ⎛ ⎝ ⎣ 2h o tg ⎜ 45o . lucrarile subterane care sunt supuse presiunii pe vatra trebuie prevazute cu radiere.⎟ 2 2⎠ ⎝ Presiunea laterala specifica va fi egala cu: q1 = E ho (6. 1. De aceea. presiunii litostatice verticale si laterale. la actiunea presiunii verticale q si a presiunii laterale q1 Presiunea laterala a rocii rezulta mult mai mica decat presiunea verticala . in general. 46) Captuselile galeriilor se calculeaza.qo = Qo = bo -b Qo 2 ϕ ⎞⎤ ⎡ ⎛ γ a ⎢ b+h o tg ⎜ 45o . folosindu-se in practica diferite procedee de calcul. bazate pe o serie de ipoteze si observatii experimentale . chiar de intensitati reduse. atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. 45) Presiunea laterala a rocii asupra peretelui excavatiei de inaltime h o variaza trapezoidal si produce impingerea laterala totala care se determina cu formula obisnuita a impingerii pamantului cand exista o suprasarcina(fig. Presiunea litostatica din vatra. 47) (6. 6. ca urmare a absorbtiei respectiv adsorbtiei apei peste umiditatea naturala. Pentru inlaturarea acestor inconveniente .⎟ 2⎠ ⎝ (6. fenomen denumit umflarea vetrei. Presiunea exercitata pe vatra unei excavatii 6. 4. Generalitati Presiunea litostatica exercitata pe vatra unei excavatii subterane orizontale se manifesta prin deformarea rocii din vatra lucrarii. presiunea litostatica din vatra este mult mai mica decat presiunea verticala si in multe cazuri. preisunea laterala se neglijeaza. 4. chiar mai mica decat presiune laterala.

6. respectiv CD si FG. 121 . deimitate de dreptele AB si BC. Pe baza acestor afirmatii se ajunge la stabilirea existentei in masa rocii a doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive . o preisune q. iar prin cresterea sarcinii. creata prin executia unui radier. avand loc o umflare la suprafata. respectiv DE si EF si curbele BD si DF . In starea de deformare plastica. Pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei excavatii se considera ca in dreptul peretilor actioneaza. 6. II – zona presiunilor pasive. su actiunea careia masa de roci se gaseste in stare de echilibru limita. 8. situata sub vatra si delimitata de dreptele CD si DE. cuprinsa intre dreptele BC si CD. Aceste curbe sunt tangente la directiile de alunecare AB si DE. care formeaza cu orizontala unghiuri de 45o + ϕ 2 . sub nivelul vetrei se formeaza in masa de roci trei zone(fig. Zonele de presiune sub nivelul vetrei excavatiei Pentru a impiedica fisurarea rocilor din vatra trebuie sa se actioneze pe vatra o sarcina de echilibrare q o . respectiv EF si FG. Astfel. 8): I – zona de presiune activa. ca o sarcina uniform repartizata. separate printr-o zona intermediara. la nivelul vatrai. rocile din zonele I tinand sa deplaseze lateral si in sus zonele III si II. care asimileaza cu spirale logaritmice. s-a constatat ca particulele situate in imediata apropiere a suprafetei pe care actioneaza sarcina se deplaseaza vertical in jos . Fig. particulele aflate la o anumita adancime incep sa se deplaseze lateral si apoi sa se ridice. care formeaza cu orizontala unghiuri 45o − ϕ 2 III – zona intermediara. efectuandu-se experiente cu material granular asupra caruia s-au exercitat diferite sarcini.Astef.

sapata intr-o roca cu greutate specifica aparenta γ a . sarcina Qo care este egala cu greutatea masei de roci cu latimea 3b. 48) Pentru a fi asigurata stabilitatea vetrei. insa au frecare interioara. 9. V. 6. aceasta sarcina trebuie sa fie mai mica decat capacitatea 122 . Terzaghi a studiat problema presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane in doua ipoteze: . din care se scad greutatea corespunzatoare zonei excavate si fortele de coeziune care actioneaza pe suprafetele verticale AA' si GG' : 1 2 2 ⎞ ⎛ Qo = 3bH1 ⋅ γ a − bhγ1 − ⋅ 2bf γ a − H1c = bγ a ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 2 3 3 ⎠ ⎝ portanta a rocilor din dreptul excavatiei. K. 6. ) Masa de roci situata de o parte si de alta a lucrarii subterane(deasupra liniilor AC si EG)actioneaza ca o sarcina statica Qo .cand rocile considerate nu au coeziune. ϕ > 0 . este egala cu latimea 2b a lucrarii subterane. 4. (6. spre interiorul excavatiei.In cazul cand nu exista un radier(adica q o =0) iar rocile sunt lipsite de coeziune. va fi impiedicata numai de greutatea proprie a acestor roci. 2. Calculul in prima ipoteza: Se considera o lucrare subterana cu profil dreptunghiular si tavan boltit. coeziunea c si unghiul de frecare interioara ϕ =0 (fig. care corespunde zonei de echilibru limita. pe latimile AC si EG. . In cazul cand ϕ =0 . iar unghiul de frecare interioara ϕ =0 . 1. Langa peretele excavatiei(datorita presiunii litostatice γ a H1 )actioneaza. deplasarea masei de roci in sus. latimea AC respectic EG.cand in formatiunea de roci respective actioneaza numai forte de coeziune c. Metoda lui Terzaghi pentru calculul stabilitatii vetrei.

49) si deci coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare inspre interiorul lucrarii subterane este: ks = Q = Qo 5. dupa Terzaghi(in ipoteza ϕ =0 ) Capacitatea portanta a rocilor pentru ϕ =0 se exprima prin relatia: p = q o + (2 + π)c in care incarcarea pe vatra q 0 = 0 si deci p=5. care nu corespunde realitatii si a faptului ca valoarea coeziunii nu se poate determina cu precizie. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane.Fig.14 c 2b ≥ 1. capacitatea portanta a rocilor in dreptul peretilor excavatiei este: Q = 5. Pentru latimea AC respectiv EG. mai ales la rocile cu coeziune mica.1.3.14c .14 c 2b (6.. 50) (6. 2. 51) Din cauza ipotezei admise ( ϕ =0 )..5 2 ⎞ ⎛ γ a b ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 3 ⎠ ⎝ (6. 9. acest procedeu de calcul este mai putin aplicat in practica. Calculul in ipoteza a doua: 123 . 6.

2 124 . Presiunea rocilor din perete . tinand seama si de fortele de frecare in lungul suprafetelor AA’ si GG’ este: Fig 6. 10. dupa Terzaghi . pe latimile AC si EG.In aceasta varianta de calcul. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane.54) Capacitateaportanta a rocilor din peretii lucrarii subterane. in cazul in care c=0. avand caracteristicile γ a si ϕ . Latimea zonelor active se noteaza cu A(fig . Valorile lui. se considera ca lucrarea subterana este sapata intr-o roca lipsita de coeziune(c=0).53) ϕ⎞ 2 ⎞ 1 ⎛ ⎛ 2 γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − bγ a ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ 3 ⎠ 2 ⎝ ⎝ Q = A2 γ a n o (6. dupa Terzaghi(in ipoteza c=0) 1 2 1 ϕ⎞ ⎛ 2 Qo = (A + b)H1γ a − bhγ a − ⋅ 2bfγ a − ⋅ γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ 2 3 2 2⎠ ⎝ sau Qo = γ a H1A − Q1 in care Q1 = (6. 6. 55) unde n o reprezinta coeficientul de capacitate portanta al rocilor. 2) Tabelul nr. 6. rezulta in functie de unghiul de frecare interioara (tabelul nr. 10)si este functie de valoarea lui ϕ . la nivelul vetrei. este: (6. 6.

57) (6.. Metoda lui Timbarevici pentru calculul presiunii pe vatra Timbarevici a conceput un procedeu de calcul aproximativ pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane orizontale. 56) se obtine: ks = 4Q1n o 2 γ a H1 (6.. 59) (6. 58) deci 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A 2 γ a n 0 = 0 Rezulta A= sau ϕ⎞ 2b ⎛ 2 ⎞ ⎛ A = H1tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ H1 ⎝ 3 ⎠ ⎝ 2Q1 γ a H1 (6.ϕo no 0 0 10 1 20 5 25 10 30 20 35 40 40 140 44 260 48 780 Coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare spre interiorul lucrarii subterane este: ka = Q A2 γ a n o = Qo γ a H1A − Q1 (6. 125 . 61) Pentru a nu exista pericolul de refulare a vetrei. 3. adica pentru: dk s =0 dA Din relatia (6. 4. 56) Valoarea lui A se determina din conditia valorii minime a coeficientului de stabilitate. 56) se obtine: 2 dk s 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A γ a n 0 = =0 dA ( γ a H1A − Q1 )2 (6. 60) Introducand valoarea lui A in expresia lui k s (6. este necesar ca: k s ≥ 1.1.5 7.3.

Fig. deoarece presiunea pasiva este mai mare ca presiunea activa. 2⎠ 2⎠ 2⎠ ⎝ ⎝ ⎝ de unde : ϕ⎞ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ x= ⎡ ⎛ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ γ a ⎢ tg 2 ⎜ 45o + ⎟ − tg 2 ⎜ 45o − ⎟ ⎥ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎣ ⎝ (6. se admite existenta. 63) Punand conditia e p = ea . masa de roci se afla in stare de miscare catre golul galeriei.64) Mai jos de aceasta adancime. a numai doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive. a carei ϕ⎞ ⎛ e p = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2⎠ ⎝ (6. 126 . la adancimea x. Zonele de presiune ale rocii sub nivelul vetrei excavatiei Asupra planului AB. este: ϕ⎞ ⎛ ea = ( q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ valoare. 11. la adancimea x. masa de roci se va afla in echilibru limita si astfel se va determina valoarea lui x: ϕ⎞ ϕ⎞ ϕ⎞ ⎛ ⎛ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ + γ a xtg 2 ⎜ 45o − ⎟ = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ . dupa Timbarevici. rocile inconjuratoare exercita o presiune laterala activa din partea zonei incarcate. in stare de echilibru elastic. la fel ca si asupra unui zid de sprijin. 62) De cealalata parte a planului AB. La o adancime mai mica decat x. 6.Neglijand fortele de coeziune. rasa de roci se afla sub actiunea unei presiuni pasive. in masa rocii. este: (6. masa de roci se afla. 6. a carei valoare. 11). separate intre ele printr-o suprafata verticala AB(fig.

68) (6.Ra = Rp = 1 ϕ⎞ ⎛ x ( 2q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2 2⎠ ⎝ 1 ϕ⎞ ⎛ γ a x 2 tg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. dupa Timabarevici. 12) corespunde diferentei dintre preisunea activa si presiunea pasiva: Fig. 2 (6. rezulta. inclinat fata de orizontala sub un unghi de (45o − ) . 12. 65) (6. R = Ra − Rp = 1 ⎡ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ ⎛ x ⎢ (2q + γ a x)tg 2 ⎜ 45o − ⎟ − γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ ⎥ 2 ⎣ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ (6. Schema pentru calculul deplasarii rocilor spre golul lucrarilor subterane. 6. 70) 127 . 67) Descompunand forta R in componentele T-paralela cu planul de alunecare pasiva si Nperpendiculara pe acest plan. iar forta T. 66) Forta R care produce deplasarea masei de roci spre interiorul excavatiei(fig. 6. 69) Forta N tinde sa comprime roca. se obtine: ϕ⎞ ⎛ T = R cos ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ⎞ ⎛ N = R sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ pasiva. sa deplaseze masa de roci dupa planul de alunecare Daca se tine seama si de forta de frecare dupa acest plan. expresia: ϕ⎞ ϕ ⎡ ⎛ ⎤ To = T − Ntgϕ = R ⎢cos ⎜ 45o − ⎟ − sin(45o − )tgϕ ⎥ 2⎠ 2 ⎣ ⎝ ⎦ sau (6. pentru forta de deplasare.

ϕ⎞ ⎛ sin ⎜ 45o − ⎟ ϕ⎞ R ⎛ 2⎠ To = cos ⎜ 45o + ⎟ = R ⎝ cos ϕ 2⎠ cos ϕ ⎝

(7. 71)

Fig. 6. 13. Schema pentru calculul presiunii litostatice, dupa Timbarevici. Rezultanta celor doua forte To va da presiunea pe vatra(fig. 7. 13):

ϕ⎞ ⎛ Pv = 2To sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝
sau
ϕ⎞ ⎛ sin 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Pv = 2R cos ϕ

(6. 72)

(6. 73)

Admitand o distributie uniforma a presiunii pe vatra, se obtine: pv = Pv 2b (6. 74)

Greutatea radierului si eventual a umpluturii trebuie sa preia aceasta presiune, iar coeficientul de siguranta al stabilitatii vetrei este:
ks = G radier + G umplutura Pv
≥ 1,3...1,5

(6. 75)

In cazul galeriilor cu sectiune circulara, presiunea din zona vetrei este preluata in conditii bune, datorita formei, astfel incat , in general, nu sunt necesare verificari.

6. 5. Presiunea rocilor asupra galeriilor inclinate
Presiunea rocilor asupra sustinerii unor galerii inclinate depinde de inclinare si de proprietatile rocilor.

6. 5. 1. Procedeul de calcul al lui Pavlov
128

Dupa Pavlov , presiunea P a rocilor din tavanul unei galerii inclinate(fig. 6. 14)se poate descompune in doua componente:N(presiunea normala)si T(presiunea tangentiala), avand valorile:

Fig. 6. 14. Presiunea litostatica dupa Pavlov
N = Pcos α si T=Psinα

(6. 75)

Presiunea normala are valoarea maxima N max = P , pentru α = 0 (galerie orizontala) si valoarea minima, N=0 pentru α = 90o (lucrare verticala). De fapt, dupa cum se va vedea la lucrarile verticale(puturi), presiunea normala N este diferita de zero pentru α = 90o . Presiunea T variaza invers in fucntie de unghiul α . Timbarevici recomanda ca presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane inclinate sa se calculeze cu relatiile de mai sus pentru α ≤ 800 , iar pentru α > 800 , sa se calculeze ca la lucrarile verticale(puturi).

6. 5. 2. Procedeul de calcul al lui Grigercik
Componentele presiunii dupa directia orizontala se verticala sunt(fig. 6. 15):

Fig. 6. 15. Schema de calcul dupa Grigercik P = akM si Q=γ a M (6. 76) 129

in care: a – latimea excavatiei

ϕ⎞ ⎛ k = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ - coeficientul presiunii laterale 2⎠ ⎝
M= excavatiei f – coeficientul de tarie x- adancimea de la suprafata 1.15a ⎛ 2f log ⎜ 1 + f a ⎝

⎞ x ⎟ - inaltimea echivalenta de roci care exercita presiunea asupra ⎠

γ a - greutatea specifica a rocilor.
Rezultanta celor doua forte, P si Q, se obtine cu relatia: R = P2 + Q2 (6. 77)

Marimea presiunii laterale asupra sustinerii lucrarii subterane inclinate variaza in functie de unghiul de inclinare, daca unghiul β = 0 , componenta orizontala P=0 si R=Q daca β = 90o , Q=0 si R=P. In primul caz se obtine presiunea litostatica asupra tavanului unei lucrari orizontale, iar in cazul al doilea, presiunea orizontala asupra peretilor unui put vertical.

6. 6. Presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane verticale(puturi)
Problema determinarii presiunii litostatice asupra sustinerilor puturilor verticale este dificila si nu si-a gasit inca o solutionare complet satisfacatoare din punct de vedere teoretic. In momentul de fata se cunosc din literatura de specialitate mai multe metode de calcul pentru determinarea acestei presiuni, elaborate de diferiti cercetatori si care se bazeaza pe o serie de ipoteze, confirmate mai mult sau mai putin de realitate, fapt care impune o atentie speciala la proiectarea unor asemenea lucrari. Din acest motiv, in calculul de dimensionare al sprijinirilor puturilor se iau coeficenti de siguranta acoperitori, prin care se tine seama se de eventualele subaprecieri ale valorilor presiunii litostatice orizontale, datorita acestor procedee de calcul aproximative. Problema presiunii rocilor asupra sprijinirilor puturilor a fost studiata de Protodiakonov, Timbarevici, Pavlov, Dinnik, Terzaghi, Fenner, Labasse si altii.

130

Protodiakonov recomanda ca pentru determinarea unghiului ϕ sa se ia media ponderata a coeficientului de tarie f..h n si coeficentii de tarie diferiti f 1 . 131 . + h n f n = h1 + h 2 + . 79) i in care H este adancimea totala a putului.fn ... ϕ -unghiul de frecare interioara al rocii.... 6. 16.. Procedeul de calcul al lui Protodiakonov Pentru determinarea presiunii care actioneaza asupra sustinerii peretilor puturilor verticale......6.. au grosime diferita h1 . Determinarea presiunii litostatice in cazul rocilor stratificate.. 6... dupa Protodiakonov In cazul cand putul se sapa in roci de natura litologica diferita. Protodiakonov recomanda aplicarea ipotezei de calcul de la zidurile de sprijin.h 2 . 78) γ a -greutatea specifica aparenta a rocii.... H –adancimea putului.. 2⎠ ⎝ Fig. ϕ⎞ ⎛ In relatia de mai sus. Daca straturile strabatute de put(fig... expresia tg 2 ⎜ 45o − ⎟ reprezinta coeficientul de impingere activa.f2 .... 6.... Presiunea pe unitate de suprafata de perete se determina cu relatia: ϕ⎞ ⎛ p = γ a ⋅ H ⋅ tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ in care: (6. valoarea medie a coeficientului de tarie se calculeaza cu relatia: h1f1 + h 2 f2 + . 1..... 16). + h n f med = ∑h f ∑h f i i n n ∑h 1 1 n = i i 1 H (6..

. 2⎠ ⎝ 132 .7. 81) Inconvenientul procedeului de calcul conceput de Protodiakonov consta in aceea ca este limitat la puturi nu prea adanci si roci granulare necoezive. autorul recomanda ca pentru aceasta presiune litostatica orizontala sa se calculeze separat. in cazul unei sustineri rigide. 6. 2. in cazul cand la o adancime de la suprafata terenului se afla un strat de nisip curgator avand grosimea h1 unghiul de frecare interioara ϕ si greutatea specifica γ a1 iar deasupra lui se gaseste un strat omogen cu grosimea h 2 . Procedeul de calcul al lui Timbarevici Dupa Timbarevici.8. Formula generala de calcul propusa de autor pentru determinarea presiunii litostatice este: p = γa ⋅ H ⋅ A in care: (6. 80) Daca printre straturile strabatute de put se afla un strat care se deosebeste mult prin grosime si tarie de celelalte.In functie de f med se determina ϕ . aceasta formatiune exercita asupra nisipului curgator o presiune similara cu o sarcinauniform distribuita. 0. se admite. Pentru roci neomogene ca tarie si variind ca grosime. . Presiunea litostatica pe unitate de suprafata a peretelui. 6. folosind relatia: ϕ = arctg f med (6.coeficientul presiunii orizontale. 82) γ a . folosirea valorilor medii pentru f si γ a duce la valori departate de realitate pentru presiunea litostatica orizontala. ca particulele rocilor din peretele putului isi reiau starea initiala de tensiune dupa un timp oarecare de la saparea lui. la partea interioara a stratului de nisip. ϕ⎞ ⎛ A = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ . rocile strabatute de put aflandu-se in stare elastica. Astfel.greutatea specifica aparenta a rocilor strabatute de put. . este: ϕ⎞ ⎛ P = ( γ a1 ⋅ h1 + γ a 2 ⋅ h 2 ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ (6. cu coeficientul de tarie f=0. H – adancimea putului.

. rocile in care este sapat putul au proprietati fizice si mecanice diferite. dupa Timbarevici 133 .. pentru foecare strat. valoarea presiunii litostatice.. Fig. presiunile sunt mai mari. relatiile de calcul s-au stabilit admitand ca pe un tronson oarecare al putului. in cazul rocilor stratificate... 17..γ n . 6. se exercita o presiune activa datorita unei prisme triunghiulare care aluneca si care suporta . 6. Din diagrama presiunilor. 17.greutatile specifice aparente ale rocilor din straturile traversate de put h1 .h n .Deoarece. greutatea coloanei de roci deasupra(fig.. 83) permit determinarea presiunilor orizontale tinand seama de caracteristicile rocilor strabatute de put. n −1 h n −1 ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ pinf = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + . γ 2 . Relatiile (6.. la randul ei.. Pentru stratul n. se observa ca in dreptul straturilor formate din roci mai slabe(cu unghi de frecare interioara mai mic). avand greutatea specifica aparenta γ n si unghiul de frecare interioara ϕ n . presiunile de la partea superioara respectiv inferioara sunt: ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ psup = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + .. reprezentata in fig. care influenteaza. Diagrama presiunilor la un put vertical. 83) γ1 . in general. n −1 h n −1 + h n ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ in care: (6.h 2 . cu inaltimea h n egala cu grosimea stratului respectiv. expresiile din paranteze reprezinta adancimea redusa la greutatea specifica aparenta a rocii din stratul examinat. 17)... 6.grosimea straturilor Sub aceasta forma.

grosimea echivalenta a stratului de roci de deasupra stratului inferior. 0. Roci de tarie medie 6. 84) . . 64. 6. 031 0. . . 10 10. 39 0. Roci foarte moi 4. 0. Roci foarte tari 20. 3. . Roci moi(slabe) 5. 008 0. . 297 0. 53 0. . . la compresiune daN cm 2 1.18o 1. 3 Natura rocilor Caracteristicile rocilor Coeficientul presiunii ϕ⎞ ⎛ orizontale tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Rezist. Roci acvifere curgatoare 2.Valorile coeficientului presiunii orizontale. . 017 0. . sunt date in tabelul 6. 0007 0. . Procedeul de calcul al lui Pavlov Pavlov a propus o formula bazata pe concluziile cercetarilor sale experimentale. . h n . proportional cu factorul 13 D +1 : 2 p = γ a (h n + h o ) in care: D – diametrul putului circular sau latura cea mai mare in cazul unei sectiuni dreptunghiulare. 5. 031. 100 100. . 5 0. 64 0.. . . 400 400. . pentru diferite roci.inaltimea tronsonului interior al putului. .. 134 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 0. .. 0. 76 Valoare limita Media 26o34'. . . 2000 40. 002 0. . 002.. care au aratat ca valoarea presiunii litostatice variaza in functie de diametrul putului D. 0. 0. . 0 18o. 5 0. 1600 1600. 3 3. .26o34' 0. 0. 0.. 0. . Roci mobile (neconsistente) 3. 004 0. . . 164 0. . .. . . Roci tari 7. 0012 Volumul porilor % Unghiul de frecare interioara ϕ 0o. 008. 5. 297. h o .50o - 6. .

6. Presiunea nu este produsa de greutatea intregii coloane de roci. 87) Presiunea determinata astfel corespunde presiunii litostatice orizontale din masivul neatacat prin lucrari subterane.. 18). Cercetarile au aratat ca ipoteza formarii boltii poate fi aplicata si in cazul puturilor. + n −1 h n −1 γn γn γn (6. 135 . 5. constituita din mai multe bolti. pana la suprafata.recalculata la greutatea specifica aparenta din stratul inferior: ho = γ1 γ γ h1 + 2 h 2 + . 85) In cazul cand putul este sapat in intregime in aceeasi roca. ci numai de greutatea unui volum de roca ce se afla in interiorul unei bolti. 6. m 1 μ γa ⋅ H = γa ⋅ H m −1 1− μ (6.. cu anumite corecturi. Procedeul de calcul al lui Dinnik Plecand de la ipoteza ca toate rocile sunt corpuri elastice ideale. formula de calcul este: p = γa ⋅ H 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6.constanta lui Poisson μ= 1 -coeficientul lui Poisson. 86) H fiind adancimea totala a putului. 6. 4.. relatia: p= in care: m. 6. Dinnik propune pentru calculul presiunii litostatice pe unitatea de suprafata a peretelui putului. Terzaghi considera ca in jurul putului se formeaza o zona de influenta abcd(fig 6. Procedeul de calcul al lui Terzaghi Experientele au aratat ca ipoteza privind cresterea preisunii orizontale asupra sprijinirilor puturilor proportional cu adancimea nu se confirma.

Presiunea litostatica seismica 6. 6. 136 . 13-1. Daca insa structura are o rigiditate mai mare decat masivul inconjurator . datorita rigiditatii sale. .ipoteza lui Terzaghi. In imediata apropiere a boltii se formeaza o zona de tensiuni marite. de la adancimi de 10. 7. 12m. De asemenea. cat si mediul principal de rezistenta. datorita faptului ca se gasesc in interiorul unui masiv . repartitia pe verticala a presiunii are aspectul redat in fig. 1. care preia o parte din presiunea rocii. In comparatie cu constructiile supraterane. 6. raspunsul structurii este influentat mai ales de starea de deformatie a masivului si in mai mica masura de fortele de inertie dezvoltate in structura. ea urmareste deplasarile si deformatiile masivului. 18-3) 6.2-ipoteza lui Timbarevici. apar perturbatii in campul undelor seismice. care constituie atat mediul prin care se transimt oscilatiile seismice. ) prezinta unele particularitati de comportare la actiuni seismice. 7.Fig. centrale hidrotehnice etc. 6. In cazul constructiilor subterane. Daca structura subterana este suficient de elastica . Astfel. Din aceasta cauza si datorita golului format de constructia subterana . constructiile subterane(galerii hidrotehnice .3-diagrama folosita in calcule. Particularitati ale comportatiii structurilor subterane la actiuni seismice. . exista o diferenta intre rigiditatea structurii subterane si a masivului inconjurator. cresterea presiunii in functie de adancime fiind mult atenuata. presiunea ramane constanta(fig. 18. In calculele practice se considera ca. Repartitia presiunii rocii in jurul puturilor:1.

este neinsemnata. In aceste metode se ia in considerare conlucrarea dintre diversele elemente ale sistemului si mediului. (masa proprie si masa aditionala din masivul inconjurator. 137 (6. variatia caracteristicilor mecanice ale structurii masivului. adancimea de pozare a constructiei etc. Deoarece in cazul oscilatiilor cu frecvente joase( T ≥ 0. Presiuni litostatice seismice Presiunile litostatice seismice actioneaza ca presiuni suplimentare ale rocii. de-a lungul lor apar.8s ) reducerea acceleratiilor seismice in adancime. Analiza se efectueaza intr-un sistem unic de discretizare. care la randul lor antreneaza modificari ale starii de efortdeformatie in ansamblul de structura subterana-masiv. Posibilitatile largi de analiza seismica a structurilor subterane le ofera aplicarea metodei elementelor finite. Qc = k s Q unde: k s . De asemenea. dupa cum au aratat cercetarile. sub forma de impuls sau unde. care se propaga in teren dupa o anumita lege de variatie. in acelasi moment. 7. 6. coeficentii de intensitate seismica pentru lucrarile subterane se iau in calcule cu aceleasi valori ca si pentru lucrarile supraterane din amplasamentul respectiv. care se suprapun peste presiunile statice. datorita lungimii mari a galeriilor .coeficientul de seismic. Rezultanta presiunilor seismice varticale ale rocii din bolta de surpare a galeriei se determina cu relatia. Comportarea seismica a structurilor subterane mai este influentata si de alti factori cum sunt:relieful terenului. S-au elaborat modele matematice perfectionate de analiza seismica a structurilor subterane in interactiune cu masivul inconjurator. interactiunea structura-masiv etc. respectiv masivului. care sa cuprinda atat structura cat si masivul sau pe substructuri corespunzatoare constructiei. 88) . 2. Se pot considera geometrii arbitrare de structuri. egal cu raportul dintre acceleratia cutremurului pe directia considerata si acceleratia gravitatiei. rigiditatea structurii si directia undelor. frecarea si lunecarea structura-masiv etc. neuniformitati(nesincronizari)ale deplasarilor diferitelor puncte. Cutremurele amplifica astfel actiunea masivului asupra constructiilor subterane.campul de unde seismice sufera modificari. )Actiunea seismica se defineste.

un perete al captuselii galeriei va suporta o presiune activa majorata cu presiunea litostatica seismica. Eforturile unitare seismice din teren se pot determina cu relatia: σ ter = ± unde: k s . Presiunile seismice litostatice orizontale(laterale)pot avea de asemenea valori importante. reactiunea masivului. Astfel.viteza de propagare a undelor longitudinale in masiv. ele dezvoltandu-se datorita deplasarii peretilor structurii. 19). To . Presiunile litostatice seismice orizontale reprezinta presiuni de contact asupra captuselilor si ele depind de raportul rigiditatilor masiv-structura si de geometria structurii. Pentru unele tipuri de structuri subterane si roci. 1 k s γ a CcTo 2π (6. 2. modulul de elasticitate al rocii E si coeficientul normat de incarcare n. la un moment dat. 89) 138 . dinspre si catre masiv. iar celalalt. s-au calculat valorile presiunilor litostatice seismice unitare din teren σ ter si s-a intocmit o diagrama de calcul (fig.perioada predominanta a oscilatiilor seismice ale terenului. Din aceasta diagrama in functie de σ ter . se poate determina presiunea de contact asupra diferitelor tipuri de captuseli. ceea ce inseamna ca incarcarea orizontala va fi nesimetrica.coeficientul de intensitate seismica din amplasament γ a . 2.Q – greutatea totala a rocii de sub bolta de surpare(de echilibru)conform 6. 6.greutatea volumetrica a rocii(pamantului) Cc . alternativ.

. . 4. . . Diagrama pentru determinarea presiunii litostatice seismice(de contact) asupra captuselilor . 4. conglomerate Pamanturi cu rezistente medii (nisipuri de rezistente medii. 0 2. 0 0. in functie de eforturile seismice unitare din teren σ ter modul de elasticitate al rocii si tipul de captuseala. 2 2. 5. 6 139 . . 8 2. argile tari. . . . . 1000 (daN / cm ) 2 5. 6. . 6. . calcare. 500 0. 1. . 5 (m/s) 3500. 0 1. 8. . argile plasitce) 1. . 5000 1000. . In tabelul 6. 19. 6. Pc . gresii) Formatiuni cretoase masive. pentru diferite roci. . se dau din date orientative privind valorile eforturilor seismice unitare. argile) Pamanturi slabe (nisipuri. 0. 3 200.Fig. 2. in cazul unui cutremur de gradul IX . . Tipuri de roci a γa Cc 3 Cc (10 kN / m ) Roci stancoase (granite. 3500 500.

Influenta conditiilor geologice ale masivului asupra presiunii litostatice Alcatuirea geologica a masivului influenteaza in mod direct distributia presiunii litostatice si marimea acesteia. unde H este adancimea de pozare a galeriei si D-latimea ei. se determina ca la zidurile de sprijin.q c ) . cu cat este amplasata la o adancime mai mare si cu cat caracteristicile geologice ale zonelor strabatute sunt mai diferite Din punct de vedere geologic. ϕ . falii. In cazul pozarii lucrarilor subterane la adancimi reduse sau la suprafata . 8. q p . crapaturi etc. etc) In fig. 20 se prezinta influenta alcaturiii geologice asupra distributiei litostatice in lungul galeriei. 19 corespund pentru lucrarile subterane situate la adancimi mari. trebuie sa se analizeze: -orogeneza si conditiile de asezare a rocilor -conditiile hidrologice -prezenta gazelor. presiunea suplimentara p activa si pasiva ( q a . ) -orogeneza cu formele ei caracteristice -fenomene tectonice(cute. cand H/D>3.presiunile active si pasive ale pamantului fara considerarea actiunii seismice. 140 . conditiile de temperatura -proprietatile fizice si mecanice ale rocilor -factorii geologici care pot influenta presiunea litostatica Factorii geologici se refera la: -schimbari provenite cu ocazia litogenezei si a racirii magmei(fisuri. produse de actiunea seismica. 6.Valorile rezultate pentru presiunea litostatica seismica po din graficul din fig. 6. care vor fi cu atat mai variate cu cat galeria are o lungime mai mare. folosind c relatiile: qca = (1 + 2k s tgϕ )q a qcp = (1 + 2k s tgϕ )q p q a .unghiul de frecare interioara al rocii(pamantului) 6.

21. rezulta presiuni mari. 21. datorita conditiilor de lucru diferite ale masivului(fig. ele lucreaza la incovoiere. ). 6. Daca au grosimi reduse si sunt fisurate. 21. 6.Fig. acestea lucreaza ca niste grinzi-placi suprapuse. Influenta alcaturii geologice asupra distributiei presiunii litostatice Directia si caderea straturilor precum si fisuratia masivului influenteaza de asemenea repartitia presiunii. avand o capacitate ridicata de rezistenta la sarcinile verticale(fig. 6. Daca directia axei galeriei coincide cu directia straturilor . Pozitia galeriei in raport cu stratificatia Daca axa galeriei formeaza un unghi apropiat de 90o cu directia si caderea stratificatiei. 21). c. a). In cazul in care axa galeriei este paralela cu directia stratificatiei si daca aceasta are o cadere mare(fig. dar caderea are o valoare mica sau straturile sunt chiar orizontale(fig. 6. Fig 6. 20. 141 . roca lucreaza ca o grinda perete. 21. se va cauta ca galeria sa fie amplasata intrun strat rezistent si impermeabil. formarea boltii este asigurata numai de frecarea si coroziunea din planele de separatie. ). b. Aceasta orientarea a stratificatiei favorizeaza insa patrunderea factorilor de eroziune. Daca straturile au grosimi mari. In cazul unor straturi aproximativ orizontale. 6.

2-anticlinal In sinclinale presiunile sunt mari. datorita unor acoperiri diferite. 6. cand directia stratului coincide cu directia axei galeriei. presiunile sunt mici. 142 . pericolul infiltratiilor este mai redus. ) Fig. situate in apropierea versantilor(fig. care influenteaza foarte mult comportarea masivului. 6. Galerii cu axa in plan perpendicular pe cute In cazul galeriilor de coasta. 6. b. 22. presiunile vor fi mai mari in zonele marginale si mai mici in zona mediana. 24). 6. iar in anticlinale. Galerie amplasata in zona cutata:1 – sinclinal. Pentru galeriile amplasate intr-un sinclinal. pentru galeriile situate intr-un anticlinal (fig. 23. presiunile vor fi mai mici in zonele marginale si mai mari in zona mediana(fig. In anticlinale presiunile laterale sunt mai mici si de asemenea. precum si existenta unor straturi de natura diferita. 23. a). 6.Fig. cat si efectului pe care il pot avea procesele de eroziune. In cazul galeriilor avand axa perpendiculara pe directia straturilor. apar solicitari nesimetrice. 23.

Coeficientul de rezistenta elastica al rocii caracterizeaza rezistenta elastica a rociisi se poate determina prin calcule sau pe cale experimentala. preluand o parte din solicitari. spre roca: p = kδ (6. de starea initiala de tensiuni produsa de fenomenele tectonice. Fenomenul poarta denumirea de reactiunea(rezistenta) elastica a rocii. Presiunea litostatica este influentata. coeziunii. Masivul se opune acestor deformatii. cat si prin modificarea frecarii . precum si de efectele pe care le pot avea cutremurele. 9. captuseala unei galerii se deformeaza. avand loc deplasari spre masiv.5 ). Galerii de coasta Apa din masiv actioneaza atat direct. 6. Rezistenta elastica a rocii Sub actiunea incarcarilor la care este supusa.Fig. de asemenea. captuseala se descarca. se numeste coeficent de rezistenta elasita al rocii. precum si a conditiilor de aparitie a fenomenului de impanare. Reactiunea elastica a rocii nu se ia in considerare daca roca este slaba(coeficientul de tarie f ≤ 1. 24. 90) Factorul de proportionalitate k. Reactiunea elastica a rocii este direct proportionala cu deplasarea captuselii δ . Rezistenta elastica a rocii se ia in considerare pe portiunea pe care captuseala se deformeaza inspre roca si ea constituie un factor important in solicitarea captuselilor . 6. 143 . dintre reactiunea elastica a rocii si deplasarea captuselii spre masiv. deoarece daca exista (cazul rocilor rezistente). ca presiune suplimentara exterioara asupra captuselilor. solicitarea la care este supusa micsorandu-se prin preluarea unei parti de catre roca.

raza interioara si exterioara a cilindrului. folosita la determinarea deplasarii radiale intr-un punct al sectiunii cilindrilor cu peretii grosi: 1 − μ P1r12 − P2 r22 1 + μ ( P1 − P2 ) r12 r22 u= ⋅ 2 2 ⋅r+ E r2 − r1 E ( r22 − r12 ) r in care: u. P1 .r2 .P2 .modulul de elasticitate al materialului. se considera in jurul excavatiei un cilindru de roca cu pereti foarte grosi. formula lui Lame’ capata forma: u= 1 + μ P1r12 ⋅ E r (6. 25. se poate determina in functie dedeplasarea radiala a punctelor de la suprafata unei excavatii circulare. sub actiunea presiunii interioare si a reactiunii elastice a rocii. 6. 6. r1 . μ . Schema pentru calculul coeficientului de rezistenta elastica al rocii 144 .raza punctului E. care este egala si de sens contrar cu presiunea din interior. r.Coeficientul de rezistenta elastica a rocii. k. 92) (6. 91) Fig. Pentru a putea aplica formula lui Lame in cazul masivului de roca. asupra caruia actioneaza din interior presiunea P1 (fig. Deplasarea punctelor de la suprafata excavatia se obtine cu formula lui Lamé. 25).presiunea interioara si exterioara.coeficientul lui Poisson.deplasarea radiala. Daca se admite ca raza exterioara a cilindrului r2 → ∞ .

Pentru punctele situatepe suprafata excavatiei (r = r1 ) . 97) in care r se ia in metri. 93) Reactiunea elastica a rocii de la suprafata excavatiei fiind egala cu presiunea interioara P1 . de valorile reale. In cazul excavatiilor de alte forme. 8 . 145 . 94) Pentru a caracteriza diferite roci. 2. 95) Relatia intre k. 8. ce corespunde unei excavatii cu raza oarecare r si k o este data de: k= k o ⋅ 100 (daN / cm 3 ) r ko (daN / cm 3 ) r (6. determinata in modul aratat. Valorile coeficientului de rezistenta elastica a rocii. intr-o anumita masura. se poate folosi formula: k o = 50αf (daN/cm 3 ) (6. elastic si izotrop si difera. 5<f<12. sau: k= (6. 2 functie de gradul de fisurare al rocii. in practica se foloseste notiunea de coeficient de rezistenta elastica specific k o . iar pentru roci putin fisurate α =1. este: k= P1 E = u1 (1 + μ )r1 (6. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k. . . . 99) in care α =0. Pentru roci foarte fisurate se ia α =0. se recomanda ca determinarea coeficientului de rezistenta elastica sa se faca experimental. care corespunde unei excavatii cu raza r1 = 100cm : ko = E (daN/cm 3 ) (1 + μ ) ⋅ 100 (6. pentru determinarea coeficientului de rezistenta elastica specific k o . deplasarea rediala sub actiunea presiunii interioare P1 va fi data de : u1 = 1+ μ P1r1 E (6. corespund ipotezei masivului omogen. In cazul rocilor cu coeficientul de tarie f (dupa Protodiakonov)cuprins intre 1. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k se ia egal cu: k= ko B 2 (6. 96) in care r se exprima in cm. De aceea. 1. 98) unde B este latimea profilului(in metri).

6. in afara celor prezentate in acest capitol. 4. din peretii si din vatra lucrarilor subterane.. ) 2. Concluzii privind calculul presiunii rocilor In literatura de specialitate se mentioneaza si alte metode pentru calculul presiunii rocilor . dupa cum s-a aratat. marnoase.... are un caracter aproximativ si trebuie corectata la proiectare prin stabilirea experimentala a presiunii in conditiile reale ale excavatiei. unde presiune creste.In functie de natura rocilor. Timpul de asezare si rigiditatea sprijinirilor. Diferitele metode de calcul al presiunii rocilor permit determinarea cu aproximatie a presiunii din tavanul. deoarece deformatiile rocii nu se pot dezvolta. fac sa apara o sarcina suplimentara. pe langa faptul ca contribuie la crestere presiunii rocilor. printre care: 1.. 146 .. cu atat presiunea rocii este mai mica. Valoarea presiunii rocilor. alunecari. linii de contact dintre roci. Acest lucru se observa mai ales la rocile necoezive si argiloase.10. roci semistancoase 50.4000 (daN/cm 3 ) (functia de taria lor).. trebuie sa se tina seama de o serie de factori care influenteaza asupra valorii si distributiei presiunii rocilor.50 (daN/cm3 ) .. Cu cat sprijinirile sunt montate mai devreme dupa executia excavatiei.. 3. construita de presiunea hidrostatica a apei.500 (daN/cm3 ) si roci stancoase 500. Existenta apelor subterane in zona galeriei care. valoarea coeficientului k o poate variaintre urmatoarele limite:pentru argile compacte si marne 10. sistoase(de exemplu la galeria de fuga a hidrocentralei Arges.. Pozitia axei galeriei fata de stratificatie precum si structura rocilor... determinata cu diferite relatii. Zonele cu fisuri mari. De asemenea.

in mina Mir din Silezia Superioara. roca este impinsa inspre spatiul excavat.Cauza acestui fenomen este datorita in special fortelor gravitationale . inlocuind armarea cu lemn sau alte tipuri de sustineri ci si ca componenta principala in asigurarea definitiva a rocii in timpul excavarii.In general.Aceasta a condus la o larga aplicabilitate a tirantilor in exploatarile subterane.Capitolul 7 ANCORAREA EXCAVATIILOR SUBTERANE Ancorarea excavatiilor subterane a fost una dintre cele mai vechi tehnici si cu cea mai larga aplicatie la consolidarea rocilor.De obicei se ia in consideratie numai greutatea straturilor de roci de deasupra excavatiei. 7. ancorajul cu tiranti poate fi luat in considerare pentru asigurarea excavatiilor subterane in roci tari.Cele mai vechi date despre ancorarea cu tiranti a rocii in vederea asigurarii tavanului dateaza din 1918. In anii urmatori . intre 1920 si 1930 ancorarea cu tiranti a tavanelor a fost utilizata in cateva mine de minereuri din Statele Unite ale Americii.Ancorajul cu tiranti nu are totusi o utilizare universala. desi uneori actioneaza si eforturile reziduale ale presiunilor orogenice din scoarta ca si fortele generate de relieful de suprafata. succesul aplicarii sale depinzand de evaluarea corecta a conditiilor geologice si de adoptarea unei tehnici adecvate. cand si-a gasit o mai larga aplicare nu numai la armarea temporara . Pentru o anumita adancime fata de suprafata.Aceste efecte pot fi rezumate ca o manifestare a presiunii rocii. si pe de alta parte datorita cunostintelor teoretice amanuntite dobandite in domeniul mecanicii rocilor. iar sistemul de sustinere montat este supus unui efort suplimentar.1. in roca actioneaza un efort vertical definit de relatia: σν = γ ⋅ h si un efort orizontal definit de relatia: 147 . initial in SUA si ulterior in alte tari. Tehnica forarii in exploatari minere s-a dezvoltat mai mult in timpul si imediat dupa cel de al 2lea razboi mondial.Totusi metoda nu a patruns in constructiile subterane pana in anii 1950. PRESIUNILE ASUPRA EXCAVATIILOR SI CALCULAREA PARAMETRILOR DE ANCORARE O excavatie subterana modifica starea de echilibru anterioara a eforturilor din masivul de roca si drept consecinta din peretii excavatiei se desprind si cad spontan bucati de roca. ca urmare pe de o parte a progresului in executia rapida si ieftina a forarii gaurilor de ancoraj. in locul sustinerii cu zidarie sau beton.

infasuratoarea rezistentei rocii. σS = efortul la nivelu S dupa excavarea completa.σh = ν σν = k 0 ⋅ σν (fig.1 Variatia teoretica a efortului in vecinatatea unei lucrari miniere circulare executata intr-o roca omogena.greutatea volumica a rocii. γ . σν = efort vertical. 148 .σ h = efort orizontal.Hugon): 1. 1) 1− ν in care h este adancimea fata de suprafata.2. Tertzaghi).σ0 = efortul la nivelul zero. Fig.H=adancimea de la suprafata Fig.Valorile efortului in masivul de roci inainte si dupa excavarea unei lucrari miniere folosind diagrama Mohr(dupa A.coeficentul lui Poisson pentru roca.2 (conform cu V. ν . tare si izotropa cu coeficentul lui Poisson ν = 0.

Ca rezultat apare necesitatea indepartarii din nou a rocii din peretii excavatiei. 3.In situatia in care greutatea straturilor din acoperis creste substantial. dar in cele mai multe cazuri de prisos.) Daca modificarile lente ale starii de eforturi de roca din timpul excavarii sunt concepute conform reprezentarii lu Mohr pentru un mediu omogen(fig. vezi fig.Dupa desprinderea rocii din peretii excavatiei . eforturile laterale din peretii excavatiei ajung la o asemenea marime incat este inevitabila si aici distrugerea si cedarea rocii. unde roca nu poate rezista eforturilor de tensiune existente (cum se arata in fig.3) Roca ce se desprinde din peretele excavatiei trebuie sa fie sustinuta sau consolidata prin armare.efortul in momentul ruperii rocii. sub curba de rupere(cercul 3). 4. atunci cercul 2 infatiseaza starea de eforturi dinainte de excavatie. pe care de obicei roca nu este capabila sa-l mai preia si intervine ruperea. in vederea prevenirii prabusirii datorita greutatii proprii. Daca apar prabusirri.2). iar efortul se mareste din nou. excavatia trebuie sa fie largita.2)care sa coboare cercul Mohr circumscris(4).2. substantial marit odata cu excavatia(efortul radial fiind egal cu zero). Ruperea apare initial in tavan.cercul reprezentand stadiul efortului in masiv inainte de excavare . tangent la curba de cedare a rocii reprezinta starea limita a capacitatii portante a rocii la inceperea excavatiei. cercul 4 reprezinta efortul tangential din roca.1).O astfel de presiune nu numai ca poate fi considerabila.p=efort radial necear asigurarii impotriva surparii.starea de efort in zona boltii naturale dupa definitivarea excavatiei(efort radial=0. efortul marit se transmite mai adanc in masivul de roca. unde este mai usor preluat de roca mai putin alterata(fig. 149 .Cercul 3. trebuie ca pe fata excavatiei sa fie create eforturile radiale (presiunea p. Pentru prevenirea acestui fenomen.

H0 .eforturile verticale si orizontale din masiv inainte de rupere . σ v . Ancorele se bazeaza pe un principiu diferit :ele pe de-o parte leaga blocurile de roca tare. σ h . sprijina roca decomprimata. atat in roca cat si in sustinere. 150 .adancimea centrului excavatiei fata de suprafata terenului.Fig. iar contactul cu peretele rupt . cu otel sau beton a excavatiilor subterane. iar pe de alta parte consolideaza roca prin armare. pe o distanta mai mare. stabilizand zone de masiv. in special prin precomprimare. decomprimate. neregulat. Sustinerea cu lemn.) Aceasta conduce la accentuarea decomprimarii rocii din vecinatatea excavatiei si cresterea presiunii.Un alt avantaj este ca ancorajul poate fi pus in actiune rapid.3. Zona boltii naturale creata in roca cand efortul a fost indepartat in afara suprafetei lucrarii miniere: IIIzona de eforturi reduse in jurul excavatiei subterane. astfel incat ele insele sunt capabile sa transfere o anumita sarcina. iar rezistenta sa impiedica transmiterea presiunii in spatiul excavat. Aplicarea unor astfel de sustineri necesita de obicei un timp foarte lung. zona cu eforturi tangentiale crescute(bolta naturala). inainte ca roca neasigurata sa fie prea mult deranjata. al excavatiei este nesatisfacator (pe suprafete mici se nasc sarcini concentrate mari.

Aceasta nu poate aparea la o anumita distanta de suprafata terenului. se poate obtine in doua moduri:fie prin formarea in masiv a unei bolti naturale suportata de roca nederanjata din peretii excavatiei.Ambele tipuri de consolidare. r pentru verificarea capacitatii lor portante si pentru restabilirea cel putin partiala a starii de eforturi existente in roca inainte de excavare. cm 2 . cm.O sarcina mai mare ar putea conduce inevitabil la distrugere . kg/ cm 2 (10 −1 MPa) . In primul caz. sau pot forma o grinda printr-o ancorare extensiva a lor. Straturile cu capacitati portante mai mici pot fi sustinute cu ajutorul ancorelor incastraturi in straturile superioare mai rezistente. catre adancimi relativ mici(aproximativ 10m). de masivul de roca dimprejur.Tirantii extremi se amplaseaza cat mai aproape posibil de laturile 151 . lipsite de suport prin realizarea excavatiei. cand acoperisul este suspendat de un strat rezistent tirantii introdusi in roca tare sunt solicitati la eforturi de tensiune de greutatea stratului asigurat. iar lungimea lor depinde atat de distanta de la acoperisul excavatiei la stratul portant cat si la adancimea de incastrare a ancorei in acest strat. Košina. aproximativ orizontale. h S .armatura preia numai greutatea rocii decomprimate din imediata apropiere a excavatiei. Preluarea de catre roca inconjuratoare a functiei rocii excavate de a sustine incarcarea. in forma lor obisnuita sunt totusi in stare doar sa transfere intreaga greutate a rocii din straturile de deasupra . P = γ ⋅ h S ⋅ l2 .grosimea stratului asigurat.Ambele teorii se bazeaza pe determinarea zonei de presiune din masivul de roca de de-asupra excavatiei. Parametrii acestui tip de ancoraj se pot determina dupa D. deoarece functia de sustinere pe care o indeplinea roca excavata este preluata asa cum s-a mentionat mai sus. 7.greutatea volumica a rocii kg/ cm 3 Tirantii sunt intotdeauna pretensionati la sarcina presupusa. fie prin sustinerea rocii cu grinzi fixate in amsivul de roca. σa .Teoria grinzii fixate la capete Aceasta teorie este adecvata in special pentru excavatii rectangulare in straturi de roci tari.1. minus filetul. de exemplu cand distanta intre tiranti este: lr = FS ⋅ σa hS ⋅ γ unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului.1. γ .efortul de tensiune admisibil al materialului tirantului.

h l . Distanta l r se stabileste uneori luandu-se in considerare efortul admisibil pe stratul inferior din straturile sustinute intre doi tiranti.rezistenta rocii la tensiune prin incovoiere este extrem de variabila datorita fisurilor si crapaturilor transversale si este mai bine ca ea sa nu fie luata in considerare. Adancimea de fixare a tirantului in stratul de roca portant se determina plecand de la presupunerea ca rezistenta la smulgere a rocii trebuie sa fie mai mare decat rezistenta tirantului. compacta.este rezistenta la tensiune a rocii la incovoiere.excavatiei galeriei.Teoretic distanta este h ⋅ ⎜ tg45 − ⎟ . in timp ce pe cealalta directie distanta sa fie redusa la l r . ca si pentru o bolta 2⎠ ⎝ naturala(vezi fig. m –coeficent de siguranta(de obicei 2). o ancora smulge un volum de forma concava in timp ce intr-o roca fisurata. fixata in acoperis cu tiranti departati la o distanta l r unul de celalalt.Zona rupta din roca seamana cu un con regulat.Asigurarea stratului acoperitor se poate realiza de asemenea prin intermediul unei planse de sarma. Din conditia: FS ⋅ σS ≤ π ⋅ h u ⋅ τh t hu sin 45o se obtine adancimea de fixare: hu = 0. q – incarcarea uniforma a stratului de catre greutatea sa.22 ⋅ FS ⋅ σa τh 152 .grosimea celui mai slab strat acoperitor.4). la fixarea lor partiala in punctul de ancoraj. fie ca trebuie ca distanta dintre tiranti sa fie l'r si sa se foloseasca tiranti mai subtiri . Aceasta ultima masura este recomandabila ca cel mai realizabil procedeu de prevenire a destinderii (slabirii) rocii dintre tiranti. deoarece se presupune ca la fixare grinzii de roca au efect numai la o anumita ϕ⎞ ⎛ distanta fata de suprafata excavatiei. Experienta a aratat ca dintr-o roca tare. Distanta admisibila este 2σ 0 h 2 l l = (cm) m⋅q ' r unde σ0 . fie ca trebuie ca tirantii sa fie legati cu flanse plate intr-o directie. forma volumului este determinata de planele de discontinuitate.5). In cazul in care l'r < l r . cu un unghi de varf de 90 o in punctul de fixare a ancorei(fig.

Bolta naturala dintr-un masiv este o zona cu eforturi crescute. iar lungimea totala de incastrare in roca a tirantului va fi l = hS + h u sau hS + lu Daca acoperisul plan al unui abataj este format din roci tari . Bolta naturala de deasupra unui gol excavat se formeaza.lungimea necesara este de obicei l u > h u . Fig. care traverseaza roca si care nu este afectata de fracturare.1.suprafata probabila de rupere intr-o roca compacta.adancimea de fixare intr-o roca rezistenta.rezistenta la tensiune a otelului. straturile individuale sunt legate de catre tiranti realizandu-se o singura grinda.Teoria boltii naturale Aceasta teorie este valabila pentru toate tipurile de roci compacte si fisurate. σa .2.1. In cazul in care tirantul se fixeaza in stratul portant prin cimentare. chiar in masivele roci stratificate.rezistenta la forfecare a rocii. 7. h u . cand grindade roca cedeaza.Schema smulgerii unui tirant de la suprafata unei roci de fundare tari: 1.2. pentru rocile slabe si chiar pentru pamanturi. stratificate in bancuri subtiri .Bolta creata preia presiunea straturilor superioare si o transfera rocii din peretii si talpa excavatiei subterane.unde FS -este suprafata sectiunii transversale a tirantului.Insa.suprafata de rupere ipotetica. Rezistenta straturilor legate in acest mod esteconsiderabil mai mare decat a straturilor nelegate. τh .3tavan. exercita o 153 . 4. greutatea rocii destinse de sub bolta naturala.

154 .5.Grosimea maxima a rocii de sub bolta naturala amenintata de prabusire se determina din formula: v= 1 fp ⎡ ϕ ⎞⎤ b ⎛ ⋅ ⎢ a + h ⋅ tg ⎜ 45 − ⎟ ⎥ = < H 2 ⎠⎦ fp ⎝ ⎣ ϕ . iar in aceasta privinta metoda lui R. bazata pe teoria materialelor neconsolidate. Fig.presiune asupra sustinerii excavatiei(vezi fig. f p .5).Protodiakonov. iar in cazul ancorajului cu tiranti. Totusi aceasta metoda are unele deficiente.3).Ea nu tine seama. Se pare ca grosimea rocii ce se desprinde de deasupra golului excavat este destul de mica.coeficent de tarie a rocii in care a si h reprezinta dimensiunile excavatiei rectangulare. dupa Protodiakonov Valorile f p si ϕ p (dupa Protodiakonov) sunt prezentate in tabele pe tipuri de roci si pamanturi. de exemplu.coeficentul f p este doar estimativ.Partea botlii naturale de deasupra galeriei este reprezentata printr-o parabola(fig. da valori mai sigure.adancimea acoperisului fata de suprafata. In cazul constructiilor subterane se utilizeaza in general metoda lui M. de planele de discontinuitate din interiorul masivului de roca(fisuri. sa se estimeze cel putin aproximativ pozitia boltii naturale de deasupra golului realizat.unghiul de frecare interna a rocii.M. H. astfel ca este important sa se calculeze presiunilor posibile .Zona de compresiune parabolica deasupra unei excavatii subterane.Kvapil(84). bazata pe un principiu similar. stratificatie) si nici de orientarea lor fata de excavatie.

straturi inclinate) C-roci fisurate neregulat D-roci fisurate intens. zona boltii naturale poate fi stabilita aproximativ prin oricare metoda de masurare. Inaltimea maxima a zonei ce solicita ancorajul din tavan se determina in functie de latimea totala b si de inaltimea h a golului rectangular. se pot evalua in mare lungimea si densitatea tirantilor. Inaltimea boltii de surpare a rocii deasupra unei lucrari miniere dupe Terzaghi Categoria de roca A-roci masive Inaltimea boltii de surpare v 0-0. presiune laterala mare 1.pamanturi coezive.Terzaghi (vezi tabelul 1) a estimat extinderea probabila a zonei cu roca decomprimata de deasupra excavatiei subterane printr-o alta metoda. 10-4.Inaltimea minima a straturilor superioare H se presupune ca este egala cu 1. fara sau cu presiune laterala mica Tavan instabil. fara presiune laterala Comportarea rocii . roci faramitate. 35-1. Excavatiile subterane sunt proiectate de obicei cu tavan boltit ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a rocii decomprimate de sub bolta naturala este indepartata prin sapare. caderi de fragmente mici. pamanturi necoezive E. In golurile deja excavate. 50 b 0-0. in functie de rezistenta lor si de gradul de fracturare si fisurare.5(b+H).nu exista presiune laterala B.Tabelul 1. presiune laterala mica sau considerabila Caderi de pietre. 25-0. 25 b 0. Rolul ancorajului e fie sa lege roca decomprimata de deasupra tavanului cu zona 155 2. 25 b Posibilitatea conducerii de explozii mari. presiune laterala mare 0-0. 35(b+H) 0. straturi verticale. 10(b+H) Tavan instabil. 25-0.roci stratificate (straturi orizontale. 10(b+H) Caderi de pietre. Daca se cunoaste inaltimea teoretica a boltii naturale.50 b 0. 50(b+H) Tavan instabil. de exemplu prin metode geofizice. la adancime medie F.El a clasificat rocile in sase categorii. 10-2.pamanturi coezive la adancime mare K.

prin consolidare cu tiranti precomprimati in roca din zona destinsa se creeaza o bolta portanta(fig. Tirantul are.portanta a boltii naturale.grosimea rocii asigurata de un tirant. prevenind astfel degradarea mai departe a rocii. σa . γ . v.greutatea volumica a rocii.aceasta lungime este egala cu distanta pana la cea mai coborata limita a boltii naturale de deasupra tavanului. la care se adauga inaltimea de fixare: l = v + h u sau v+lu unde l u reprezinta lungimea de fixare prin cimentare. Prima metoda de ancorare si de dimensionare a suprafetei excavatiei in zona boltii naturale este indicata acolo unde aceasta poate fi realizata fara necesitatea pastrarii unei distante relativ mici fata de frontul abatajului si intr-o roca tare.efortul admisibil de tensiune al materialului tirant. Distanta l r dintre tiranti se determina. astfel ca ea sa se autosustina. in functie de capacitatea portanta a tirantilor si de greutatea rocii asigurate in zona celui mai lung tirant: lr = unde FS ⋅ σa vγ FS este aria sectiunii transversale a tirantului. fie sa consolideze roca destinsa. putin avariata. iar diametrul tirantilor se alege in vederea realizarii acestei cerinte. Din motive practice si din considerente economice l r ≥ 1 m. conform celor spuse in capitolul precedent.6). 156 . de obicei. In cazul rocilor mai alterate sau tectonizate cand bolta naturala se formeaza mai in adancimea masivului. lungime maxima in centrul tavanului.

In acest fel se creeaza o zona continua de roca comprimata. de grosime suficenta pentru a transfera greutatea sectiunii slabite straturilor de deasupra.7). atunci amplasarea si directia tirantilor trebuie sa fie adaptata conditiilor respective (fig.6.Pretensionarea tirantilor trebuie sa fie aproximativ egala cu greutatea rocii asigurate. Valoarea acestei rezistente suplimentare din interiorul suprafetei asigurate de un singur tirant se obtine presupunandu-se ca rezistenta totala la miscarea pe planele de discontinuitate trebuie sa fie mai mare decat fortele care favorizeaza aceasta miscare. in vederea cresterii suficiente a rezistentei la deplasarea pe aceste plane si pentru a face roca in stare sa transfere forte de compresiune chiar transversale pe ele. formand o bolta independenta. fie sub un unghi de cel putin 45o . b. atunci forta tangentiala maxima ce trebuie sa fie asigurata este: 157 .Daca inclinarea principalului sistem al planelor de discontinuitate este α .Fig. de obicei greutatea masei de roci. a-latimea boltii formate la l l = 3 . la = 2 lr lr Lungimea tirantului este de minim 1/3 din latimea golului. Daca in roca se dezvolta preponderent un singur sistem de plane de discontinuitate. Tirantii montati trebuie sa intersecteze aceste plane fie perpendicular. iar distanta dintre tiranti este egala cu aproximativ jumatate din lungimea lor(cel putin in raportul l: l r =2).Bolta artificiala formata prin fixarea rocii decomprimate de deasupra excavatiei subterane cu ajutorul unui sistem de tiranti pretensionati. cum ar fi stratificatia.

l r -distanta dintre tiranti. pretensionarea Pk = −G ⋅ tgϕ .Daca tirantul formeaza cu orizontala un unghi ψ (vezi fig. b-vertical. perpendiculara pe planul de discontinuitate R k = Pk ⋅ cos(α − ψ ) ⋅ tgϕ + Pk ⋅ sin(α − ψ ) Pk = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r sin(α + ψ ) + cos(α + ψ ) ⋅ tgϕ in timp ce Pk ≤ FS ⋅ σa unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului.T = G ⋅ sin α = G ⋅ cos α ⋅ tgϕ + R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 ⋅ cos αtgϕ + R k r din care rezulta ca: R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r unde γ -este greutatea volumica a rocii.7 c). Forta Pk va fi cea mai eficenta(maximum R k ) la o inclinare a tirantilor ψ = α + ϕ − 90o . ϕ -unghiul de frecare de-a lungul planului de discontinuitate. Fig. Pentru straturi orizontale si tiranti verticali. c-inclinat. l ' = v sau h S -lungimea efectiva a tirantului. atunci intr-o sectiune verticala.7 Amplasarea tirantilor in functie de diversele directii ale planelor de discontinuitate: a-orizontal. Daca pentru stabilizarea tavanului se 158 . iar σa -sarcina admisibila la tensiune al otelului. Rezistenta suplimentara R k la miscare de-a lungul discontinuitatii este de obicei creata de pretensionarea Pk a tirantului.

intre ultimele aliniamente de tiranti si frontul abatajului se admite ca se creeaza o bolta sau o grinda noua(fig. ca lungimea calculata a tirantului l in sectiunea transversala a golului.Ancorajul tavanului se practica curent in metodele clasice de excavare a lucrarilor subterane precum si la lucrarile de definitivare a sectiunii unei galerii. Aceasta lungime a avansamentului este legata de capacitatea de mentinere a rocii functie de latimea excavatiei si de timp si se apreciaza folosind experienta realizata la lucrarile anterioare. care au la baza experienta de la saparea in Austria a tunelelor cu aria sectiunii transversale a frontului de pana la 100 m 2 .8).. De asemenea este importanta alegerea lungimii de inaintare .2.utilizeaza tiranti nepretensionati cimentati pe intraga lor lungime in gaura de ancoraj.Acestea sunt activate numai cand rezistenta rocii este depasita.aceasta este mai mare cand pe directia longitudinala se utilizeaza cintre metalice.Se pot lua in considerare si atacuri mai lungi decat distantele maxime prezentate in tabel. 7. reprezentata de tavan si suprafata lui.ANCORAREA TAVANULUI UNEI EXCAVATII SUBTERANE.Un mijloc foarte rapid si eficient de stabilizare il reprezinta ancorajul rocilor. ea depinzand de tipul de roca si de echipamentul disponibil. sau daca este posibil mai mare.Cand se da un nou atac. Aceasta deoarece roca se deterioareaza cel mai usor si frecvent ca rezultat al actiunii fortelor interne. Lungimea avansamentului z este aleasa adesea egala. Rk = FS ⋅ σa cos(α + ψ ) iar sectiunea transversala necesara γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) ⋅ cos(α + ψ ) n FS = σa Tirantii nepretensionati incastrati prin cimentare pe intreaga lungime a gaurii de ancoraj ofera o rezistenta mai mare in cazul in care unghiul de frecare de-a lungul planelor de disncontinuitate este mai mic. in functie de suprafata frontului abatajului si de timpul necesar asigurarii tavanului. ei rezista la orice miscare de-a lungul discontinuitatilor prin rezistenta lor la forfecare σa a otelului tirantului. date din studiul geotehnic sau informatii preluate din tabelul 2. La excavatiile subterane primul obiectiv este asigurarea si stabilizarea partii superioare. 159 . De obicei distanta dintre sectiunile transversale ancorate din lungul unui gol excavat este egala cu echidistanta dintre tirantii dispusi intr-o sectiune transversala s = l r .

roci tari deranjate si partial alterate) E – foarte faramitate si deranjate(roci moi slabe.pentru asigurarea tavanului. sedimentare stratificate in straturi subtiri.In asemenea cazuri. 4m 20 minute 0. intre punctele de sustinere.Prin strangerea piulitei de tirant placuta se preseaza pe suprafata rociicu o forta de cel putin 3 sau 4 tone (30-40kN). 5m 3m 6 luni 4m Durata stabilitatii 20 ani Distanta maxima intre sprijiniri 4m distanta stabilita se aplaseaza un nou aliniament de tiranti. Deasupra noii sectiuni a tavanului excavat.Lauffer modificat de A. iar aceasta pretensionare consolideaza. ca rezultat al unei concentrari de eforturi in frontul abatajului.Dvorak) Tipuri de roca A – masive(roci eruptive compacte. stabilizeaza si previne destinderea in continuare a rocii in punctul de ancoraj si in imediata sa vecinatate. sisturi argiloase. sisturi si roci metamorfice mai putin dure) D – faramitate(roci moi. Durata aproximativa de stabilitate a tunelelor si distanta intre sprijiniri pentru principalele tipuri de roci(conf. imediat dupa copturirea grosiera de-a lungul suprafetei tavanului. nisip si pietris cu umiditate naturala) G – generatoare de presiuni mari(pamanturi coezive de consistenta moale la medie. sedimente masive stratificate in bancuri groase. la 2 10 secunde 0. pamanturi miloase). In cazurile in care roca este dens fracturata poate exista pericolul ca intre punctele de ancoraj sa se produca caderi de fragmente de roca din tavanul excavatiei sau sa apara crapaturi. gnaise masive) B – fisurate(eruptive fisurate. nisip si pietris saturat. pamanturi coezive de consistenta ridicata pana la tare. se intind plase de sarma.Tabelul 2. operatiune ce se poate executa manual cu bare de 160 . lui H. roci metamorfice cu sistozitate pronuntata) C – intens fisurate(eruptive intens fisurate. roci tari intens alterate si deranjate) F – generatoare de presiune(sisturi argiloase alterate deranjate. 8m 1 saptamana 5 ore 1. umpluturi. 15m 2 minute 0. se dezvolta o zona parabolica normala de roca destinsa cu o inaltime ce nu depaseste z .

iar bara se termina la gura gaurii de ancoraj. legate intre sectiuni ancorate.2 – limita zonei cu roca decomprimata expusa la prabusire.6 – gaura de ancoraj. 5 – stalpi pneumatici provizorii. se executa gaurile de ancoraj orientate in functie de planele de discontinuitate. Placutele preseaza plasa de sarma pe suprafata rocii. l – lungimea tirantului.fier sau. deoarece astfel se evita necesitatea curbarii acestora dupa sectiunea transversala a golului. In locul placutelor individuale. Aceste grinzi este preferabil sa se amplaseze mai degraba pe directia longitudinala decat pe cea transversala. pana la intarirea (prizarea) cimentului.8 – schela mobila pentru forare. 4 – tiranti ancorati. prin utilizarea aerului comprimat sau a apei sub presiune.8 Desfasurarea operatiunilor de montare a tirantilor in tavanul unui tunel: 1 – zona boltii naturale intr-o roca deasupra abatajului. fiind apoi imobilizat inauntru prin legare.Tirantii de acest tip sunt durabili. introducandu-se apoi tirantii ce se fixeaza si se pretensioneaza. el se incovoaie usor .Deasupra sustinerii ancorate si pretensionate se aplica un strat de torcret sau de ciment ce reprezinta o ultima protectie si consolidare a suprafetei.7 – cintre de otel.Cat se poate de repede posibil .In cazul in care tirantul nu este pretensionat prin infiletare la partea exterioara. dar efectul static este de obicei mai mic decat la tirantii pretensionati. 161 .In timp ce tirantul se introduce in gaura de ancoraj.3 – plasa de sarma de protectie. de preferat. o excelenta stabilizare se realizeaza cu ajutorul grinzilor de otel sau a cintrelor. Fig. de obicei se renunta la piulita si placuta. In gaurile de ancoraj umplute cu ciment(lapte de ciment sau rasiini sintetice) pe intreaga lungime a acestora se introduc tiranti slabi tensionati sau pretensionati.Z – lungimea atacului.Plasele sunt intinse temporar prin stalpi de lemn sau pneumatici fixati in tavan.

3. copturirea tavanului. 7. indepartarea materialului excavat si ancorajul tavanului.Ciclul intreg de excavare care cuprinde perforarea .In cazul excavatiilor subterane artificiale mari.Solicitarea suprafetelor laterale ale unuui gol subteran depinde. STABILIZAREA PERETILOR EXCAVATIILOR SUBTERANE Stabilizarea suprafetelor galeriilor si tunelelor de dimensiuni obisnuite nu prezinta nici o dificultate in cazul unor adancimi mai mici si a unor roci dure. de obicei. introducerea explozivului. 162 . chiar cand aceasta este foarte mare(peste 100 m 2 ). de starea de tensiune generata de presiunea litostatica. puscarea. se poate organiza intr-o singura zi de lucru in trei schimburi. unde suprafetele de roca sunt adesea foarte inalte. sau in cazul excavatiilor executate in roci moi stabilizarea necesita o atentie deosebita. Excavrea se poate realiza la sectiune transversala plina. atunci cand se utilizeaza masini adecvate. in special instalatii multifunctionale de perforaj si incarcare.

se utilizeaza teoria materialelor necoezive(Protodiakonov si altii). h. Suprafetele excavatiei se admite ca sunt solicitate numai de greutatea rocii de sub aceasta bolta naturala. v.Presiunea totala pe suprafata golului excavat este Sh = 1 σh + 2 σh 1 ϕ⎞ ⎛ ⋅ h = h ⋅ γ ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ (2v + h) 2 2 2⎠ ⎝ 163 .este greutatea volumica a rocii.Specialistii au evaluat aceasta incarcare in mod diferit .5h + v) unde γ . de obicei. K.Terzaghi a elaborat o formula empirica pe unitatea de latime a golului excavat: S h = 0. Ca si in cazul presiunii active a terenului. alungita in directia presiunii maxime.inaltimea golului excavat. presiunea orizontala la adancimea h’(fig 10)este: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h '⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ = γ ⋅ h 'k a 2⎠ ⎝ unde adancimea incarcata h’ este este aceea de sub bolta naturala.9 Proiectul de reconstructie a aramaturii unui tunel Pentru lucrarile practice se poate presupune ca presiunea straturilor din acoperis sau presiunea orogenica reziduala va fi preluata de catre bolta naturala ce se formeaza in masivul de roci. de exemplu M.M.inaltimea rocii destinse de sub bolta naturala ce incarca tavanul(vezi tabelul 1) Pentru evaluarea presiunilor laterale.Aceasta bolta se dezvolta ca o zona inchisa in jurul golului subteran.3γ (0. Pentru calcularea presiunii orizontale laterale totale. Protodiakonov a presupus ca presiunile laterale nu se manifesta in roci tari si moi( f p > 2 ).Fig.

cum ar fi rocile argiloase. ca si in cazul taluzelor rocilor. Alti autori(de ec. in tronsonul experimental al unei galerii de 2. σh = στ ⋅ ν 1− ν O astfel de presupunere este conforma cu realitatea numai in cazuri exceptionale. adica adimitand o presiune in starea de repaus.40m. delimitata la baza de un plan de forfecare cu inclinarea respectiva ce trece pe la partea inferioara a suprafetei . 164 .N. 7. dupa fixarea a patru tiranti de 1.A. In principiu pot aparea doua cazuri de reper.90m. adica astfel incat cu un numar minim de ancore sa se intersecteze toate suprafetele potentiale de forfecare. solicitat. sau de bolta naturala.Astfel.4.10 Diagrama presiunii laterale in peretii unui abataj in conformitate cu teoria materialelor necoezive.Valorile si directia fortelor de ancoraj se pot estima cel mai bine utilizand metoda grafica.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca in cele mai eficiente pozitii. deformatia verticala a fost redusa la 10 cm. ANCORAREA VETREI EXCAVATIILOR SUBTERANE In cazul in care in vatra galeriei excavata se produc ridicari datorita umflarii rocii.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca.Dinnik)calculeaza presiunea laterala pornind de la starea de tensiune dintr-un corp elastic nedeformat. De obicei se presupune o formatiune de roci instabila. amandoua compensand roca. aplicand un coeficent de dilatare transversala dat de coeficentul lui Poisson ν .50 m lungime pe sectiuni transversale la echidistanta de 0. iar la partea sa superioara de cea mai coborata limita a boltii protectiei de beton(daca aceasta a fost executata deja).Un mod de abordare valabil pentru excavatiile subterane executate in roci dure este de a admite ipoteza prin care consolidarea suprafetei acestora este solicitata de catre componenta greutatii rocii de sub bolta naturala la o miscare de-a lungul planelor de discontinuitate.Unghiul format intre ancorele pretensionate si aceste suprafete trebuie sa fie mai mic decat unghiul de frecare interna ϕ . statistic diferite:planele de discontinuitate inclina spre golul excavat sau cad inspre masivul de roca.Fig. 40 m latime in care s-au semnalat ridicari curente de 1. foarte eficiente s-au dovedit a fi ancorele nepretensionare. presiunea laterala ce actioneaza asupra armaturii constructiilor subterane putand atinge aceste valori numai in rocile plastice.

E.11) prezinta interes deosebit.Pentru acest scop cele mai potrivite tipuri de consolidare sunt cele cu ancoraje mai usoare. coaxial cu aceasta ca o bolta naturala inchisa. ca si in cazul suprafetelor rocii. iar mortarul trebuie sa faca priza rapid. iar consolidarea este necesara numai pentru rigidizarea sustinerea rocii destinse din suprafata excavatiei.In rocile tari. cele mai adecvate sunt cimenturile pe baza de rasini sintetice. 165 .Sectiunile de put circulare sunt cele mai favorabile din punct de vedere static. deoarece. 7. sunt asigurate de obicei prin ancorarea impotriva miscarii lor pe suprafetele de discontinuitate. blocurile individuale.5.Amplasarea gaurilor de ancoraj in vatra unor astfel de goluri excavate se face empiric. deoarece executia oricarui alt sistem de sustinere este foarte dificila. Ancorarea tavanelor si peretilor lucrarilor subterane inclinate si a puturilor de extractie (fig.Aceasta zona preia presiunile externe ale masivului. chiar dupa intarire. solicitate de greutatea lor proprie. fara cap exterior care ar impiedica introducerea materialului de cimentare. ele raman sufiecient de elastice pentru a rezista la efectele severe ale socurilor produse in timpul inaintarii si dislocarii rocii. Analizele teoretice ale presiunii rocii asupra unor astfel de sustineri se obtin. Pentru betonare. ANCORAREA SUPRAFETELOR PUTURILOR Puturile verticale si inclinate sunt si ele adesea asigurate prin ancoraje. din starea de eforturi transversale produse de actiunea pe verticala a masivului de roci. Cele mai bune rezultate in stabilizarea peretilor puturilor de extractie si a excavatiilor miniere supuse la mari eforturi se obtin cu ajutorul ancorelor nepretensionate. h se ia egal cu adancimea fata de suprafata sau fata de limita inferioara a celei mai apropiate sectiuni asigurate a putului.Zona cu eforturi crescute se dezvolta dupa excavarea putului. adancimea de ancoraj trebuie sa fie suficienta(1/3 sau ½ din latimea galeriei). Pentru rocile mai slabe. totusi in acest mod nu se obtin decat valor aproximative si in general nefavorabile.Thomas descrie un exemplu sugestiv de ancoraj cu ancore pretensionate a suprafetelor unui put de extractie vertical.Tirantii trebuie sa fie montati cel mai rapid posibil dupa terminarea excavatiei. incastraturi in intregime in beton. ancorele sunt dimensionate pentru solicitarea la o presiune activa: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h ⋅ k a = γ ⋅ h ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ 2⎠ ⎝ In functie de orientarea structurala a excavatiei si de cerintele de asigurare .

Fig.11 Consolidarea tavanului unui suitor cu tirantii nepretensionati fixati cu rasina Ancorarea captuselilor de beton ale galeriilor si puturilor hidrotehnice sub presiune are ca scop asigurarea cooperarii intre captuseala si roca din jur. 166 .In acest fel o captuseala de beton armat ancorata poate inlocui blindajele de otel costisitoare.

Presiunea transmisa se propaga prin roca sub forma unei unde oscilante prin intermediul careia se transmite energia socului. viteza reactiei fiind determinata de tipul substantelor care intra in compozitia explozivului.Capitolul 8 DEROCAREA PRIN LUCRARI DE IMPUSCARE 8.Energia undelor de soc si elastice.. unda amortizandu-se.Cand camera de explozie nu mai este umpluta complet. care se transmite rocii sub forma unei unde de soc.1. avand aceeasi directie de propagare cu unda detonanta. au loc deformatii plastice. MECANISMUL SFARIMARII ROCILOR PRIN EXPLOZIE Explicarea mecanismului sfarimarii rocilor prin explozie nu se poate face fara a tine seama de mecanismul de transmitere a energiei explozive in roca si de starea de tensiune din masiv. din valoarea undei detonante se va pierde numai acea parte care se reflecta de peretele camerei de explozie. ea propagandu-se la viteze supersonice sub forma unei unde de compresiune. intr-un exploziv are loc o reactie de descompunere. comparativ cu rezistenta la compresiune a mediului. Unda de soc amortizata se propaga in continuare sub forma de oscilatii elastice avand viteze si directii de propagare diferite. precum si a faptului ca mediul in care se propaga nu este perfect elastic.In cazul unui indice de incarcare unitar.In acest domeniu unda nu oscileaza . perpendiculare pe directia de propagare a frontului de unde. pana ating peretii. datorita valorilor foarte mari ale presiunii. produsele reactiei se dilata radial. In zona imediat urmatoare camerei de explozie. unda de soc se propaga la viteze apropiate de viteza de propagare a sunetului in tipul respectiv de roca..Valoarea undei de soc este determinata de indicele de incarcare cu exploziv a camerei de explozie.8000m/s. viteza 167 .Miscarea generala a unei particule se compune din oscilatii longitudinale si oscilatii transversale. In cazul oscilatiilor longitudinale(care genereaza o miscare sub forma de unda de compresiune)..Undele transversale generate de oscilatiile transversale ale particulelor de roca genereaza oscilatii ca urmare a modificarilor de forma cauzate de fortele de forfecare. intensitatea oscilatiilor(care depinde de valoarea socului initial)scade rapid.In frontul undei detonante se dezvolta o presiune de(5.. la o initiere corespunzatoare. In acest domeniu.Viteza de propagare a undei detonante in masa explozivului este de 2000.. in sensul de propagare a frontului undei. Este cunoscut faptul ca. particulele oscileaza ca urmare a modificarii formei si volumului prin compresiune.500) 105 kN / m 2 . situatie in care presiunea undei incidente pe peretii camerei de explozie scade la o valoare mai mica decat cea din frontul undei de soc.Ca urmare a distribuirii energiei pe suprafete din ce in ce mai mari.

lor de propagare precum si frecventa oscilatiilor.3 – zona Fig. zona de fisurare si zona deformatiilor elastice(vibratii).2 – zona de fisurare. depind in mare masura de caracteristicile fizicomecanice ale rocilor impuscate.8.Starea de tensiuni din masiv 168 . care se manifesta prin vibratii. datorita castantei rocilor. respectiv tangentiale. valoarea presiunii reducandu-se la valori care nu mai fac posibila propagarea in continuare a undei sub forma de unda de compresiune. particula elementara este supusa unei compresiuni radiale si unei intinderi tangentiale. Fig. in zona urmatoare se produc transformari reversibile cum ar fi rupturi.5.Totusi.2. crapaturi si fisuri.2. unda de soc fiind aproape amortizata complet.Zonele de influenta a exploziei unda incidenta:1 – zona de deformatiilor plastice.Ca urmare.Tensiunile tangentiale sunt generate de asemenea de unda de compresiune radiala si apar in plane tangente pe frontul acestei unde. se propaga sub forma de oscilatii elastice.Dupa cum se observa. Starea tensiunilor unui masiv aflat sub influenta undelor de soc generate de explozii se poate studia in fig.1):zona de maruntire.In continuare. carora le corespund tensiuni de comprimare. are loc o maruntire a rocii.1. In concluzie se poate mentiona ca sunt trei zone de influenta a exploziei(fig 8. Cunoscandu-se modul de transmitere a undei de soc in masiv. in imediata apropierea a incarcaturii(2-3 raze a acesteia).Partea de energie rezultata in urma reactiei explozive va fi cu atat mai mare cu cat raportul impedantelor acustice ale explozivului si rocii va fi mai aproape de unitate.8.Este cunoscut ca presiunea din frontul undei de soc depaseste foarte mult valoarea rezistentei la compresiune a rocilor celor mai rezistente. se poate studia si modul de transmitere a energiei de la exploziv la roca.

Ca urmare sunt generate unde transversale.deformatiilor elastice. pe planele de separare. Cunoscandu-se starea de tensiune din masiv. in acest caz unda reflectata se transforma din unda de compresiune in unda de intindere (expresia capata semnul minus). in zona imediat urmatoare camerei de explozie au loc deformatii plastice. ρC . care se manifesta printr-o maruntire excesiva a rocii. se poate stabili mecanismul de rupere. valoarea undei reflectate fiind nula.Dupa cum sa mentionat mai sus. sistemul de fisuri existent in masiv.2’-zona deformatiilor elastice.2) in care: σi . sau cel creat de undele incidente.Ca urmare. se dezvolta in continuare. La trecerea dintr-un mediu in altul. avandu-se in vedere faptul ca intr-un plan tangent la frontul undei de compresiune apar solicitari la la tractiune. Se observa ca in cazaul in care impedantele acustice ale celor doua medii sunt egale.De asemenea. sistemul de unde de compresiune si tractiune se reflecta si se refracta. respectiv 2.1) (8. care se propaga cu o viteza mai mica decat viteza de propagare a undei longitudinale(radiale). respectiv creind o stare complexa de tensiuni in masiv.De la marginea acestei zone se formeaza fisuri radiale. crapaturi si chiar crevase. unda incidenta se transmite in totalitate mediului al doilea.unda reflectata: 1’ – zona de fisurare.Insa.8.a). σ r si σ R sunt tensiunile transmise in mediile 1 si 2 de catre unda incidenta. ajunse la suprafata de separare a celor doua medii. apar noi fisuri in masiv(fig. se poate determina din relatiile: σr = σR = 2ρ2 C2 ⋅ σi ρ1C1 + p 2 C2 ρ2 C2 − ρ1C1 ⋅ σi ρ2 C2 + p1C1 (8. o parte din acesta reflectandu-se pe suprafata de separare. respectand intocmai principiile lui Huygens.3. ambele tipuri de unde se reflecta si refracta. fisuri naturale. datorita valorii foarte mari a presiunii din frontul undei de soc. unda refractata si cea reflectata.Intalnind plane de separare intre diferitele tipuri de roci din masiv. trecand in medii cu impedanta acustica mai mica. unda incidenta nu se propaga in totalitate in cel de al doilea medeiu. dand nastere la noi tipuri de unde.In zona deformatiilor elastice se pierde o cantitate mare de energia transmisa rocii si ca urmare unda nu mai este capabila sa invinga rezistenta la compresiune a rocii. unda de compresiune se 169 . Modul de propagare a undelor de tensiune. care sunt orientate atat spre suprafata libera cat si spre masiv.Trebuie mentionat ca.impedantele acustice ale indiciilor 1.In cazul in care impedanta acustica a mediului 2 este mai mica decat cea a mediului 1.

8.3. roca se sfarma sub actiunea eforturilor de tractiune detasare. punct care este imaginea in oglinda a incarcaturii fata de suprafata libera. detensionare.. solicitarile la tractiune care iau nastere conduc si ele la extinderea sistemului de fisuri din masiv.Deoarece rezistenta la tractiune a rocii este mult mai mica decat rezistenta la compresiune.8.transforma in unda de tractiune. suprafata libera a masivului cedeaza si roca este impinsa inainte(fig. sub influenta produselor gazoase ale exploziei aflate la presiune si temperatura ridicate.Unda reflectata se propaga in cercuri concentrice avand ca centru un punct imaginar. Ansamblul de tensiuni rezultat din actiunea combinata a presiunii gazelor si a tensiunilor create de unda de soc incipienta conduce la fragmentarea rocii si detasarea sa din masiv..8..(fig. c). aproape in intregime unda de compresiune se reflecta.3 Mecanismul sfaramarii rocii prin explozie: 1. Inca din aceasta faza roca din zona imediat apropiata de suprafata libera se desprinde de masiv.5 – pozitiile undei de compresiune. deoarece impedanta acustica a aerului este foarte mica comparativ cu impedanta acustica a rocii. propagandu-se in masiv ca unda de tractiune.3. In continuare. 170 . dezvoltandu-le in continuare. ruperea rocilor se petrece mai lent. II – pozitiile undei reflectate de suprafata libera. b).Acum masivul se detensioneaza.roca sfaramata se misca in spatiul liber. iar roca sfaramata se misca spre suprafata libera.I.Intalnind suprafata libera.Acestea patrund in sistemul initial de fisuri creat de unda de compresiune. Fig. Fisurile radiale se largesc.

Selectarea explozivului optim pentru o anumita situatie data se face in baza criteriilor geominiere. kJ/kg. raza de propagare a undei seismice fiind determinata de cantitatea de exploziv impuscata deodata si de proprietatile elastoplastice ale mediului prin care se propaga. se poate aprecia functie de costul unitatii de energie(C)degajata de exploziv: C= unde: C1 este costul unui kilogram de exploziv. 8. 171 C C1 C + 2 + 3 [lei / kJ] Q E Q E ΔK Q E Δ (8. QE . Dupa criteriul geominier alegerea explozivului se face in functie de: existenta emanatiilor de gaze si pulberi explozive. siguranta in timpul procesului de incarcare mecanizata a gaurilor si toxicitate redusa a gazelor de explozie. la alegerea explozivuluise are in vedere concentrarea volumetrica a energiei.3) . trebuie alesi explozivii care prezinta stabilitate ridicata.2. Dupa criteriile de siguranta. Prin prisma criteriului energetic. in faza de selectare a explozivului optim.densitatea de incarcare. presiunea de explozie.costul perforarii. C2 . K. unde de compresiune se transforma in unda seismica. necesitatile tehnologice sub aspectul volumului de dislocare impus. temperatura rocilor. cantitatea si durata de actiune a produselor de explozie. Eficienta economica orientativa. proprietatile rocilor. prezenta apei. Δ . daca nu intalneste o suprafata libera. in mod deosebit rezistenta acestora fata de actiunea de dislocare.caldura de explozie. LUCRARI DE IMPUSCARE IN SUBTERAN Alegerea tipului de exploziv Pentru efectuarea lucrarilor de impuscare in subteran in conditii de eficienta si siguranta alegerea explozibilului are o importanta deosebita.coeficent de incarcare.lei/kg. energetice si de o siguranta a explozivilor precum si de eficienta economica. lei/dm3 .Pe masura propagarii sale in masiv. necesare dislocarii rocilor din masiv.

elimina deficientele semnalate. Acest mod de lucru conduce la un efect de rupere bun. ceea ce face ca efectul de rupere sa fie nesatisfacator. respectiv interferenta oscilatiilor particulelor de roca. imprastierea materialului derocat pe distante mari si la deranjarea tavanului si a sustinerii lucrarilor miniere. 172 .costul incarcarii. distrugerea densitatii lui si formarea fisurilor. cerintele tehnologice de eficienta si siguranta.Inlocuirea impuscarii cu intarzieri mari . lei/dm 3 . datorita degajarii de metan si formarii de praf inflamabil in suspensie . Totodata. precum si caracteristicile pe care le ofera explozivii. dar conduce la randamente de rupere scazute. Impuscarea milisecunda asigura valorificarea la un nivel superior a energiei de de explozie. alegerea tipului de exploziv adecvat devine o problema solutionata. profilare regulata a lucrarilor si reducerea vibratiilor. dezavantajele impuscarii instantanee si cu intarzieri mari sunt eliminate. In procesul de impusare milisecunda participa simultan urmatoarele efecte: interferenta undelor de soc. o fragmentare uniforma. Prin aplicarea impuscarii milisecunda.C3 . dislocarea rocii provocata de explozia incarcaturilor dintr-o serie este total independenta de explodarea incarcaturilor din seria urmatoare. precum si la suprafata etanseitatii incarcaturilor in timpul impuscarii. Alegerea modului de initiere a incrcaturilor Se cunoaste ca factorul principal de distrugere si dislocare la explodarea incarcaturii de exploziv este unda de soc care trece prin mediu si care solicita deplasarea particulelor mediului.Efectul ridicat se datoreaza explodarii incarcaturilor de intervale succesive de timp mici. ele asigurand doar formarea de noi suprafete libere. astfel incat masivul de roca nu se elibereaza de tensiunile remanente produse anterior explodarii incarcaturilor dintr-o serie noua. roca din jurul fiecarei incrcaturi se comporta astfel ca si cum ar fi avut loc detonarea intregii incarcaturi intr-o singura gaura. utilizarea impuscaturii cu intarzieri mari in lucrari miniere grizutoase si cu pulberi explozive poate conduce la modificarea atmosferei frontului in cursul impuscarii. La impuscarea instantanee(cu capse tip CEIN-Cu). La impuscarea cu intervale mari de timp(cu capse de tip CE 0. Procesul este definitivat de produsele gazoase ale detonatiei care patrund in fisuri si prin destindere realizeaza detasarea masei de roca. Cunoscandu-se conditiile geominiere. 5-Cu). cu cea instantanee .

6) (8.- ciocnirea reciproca a masei. ms. Hotarator este deci marimea intervalului de intarziere intre incarcaturile care sunt explodate intr-un front de lucru. v –viteza de propagare a undelor in roca. 1-2 pentru roci de tarie medie.timpul necesar pentru formarea de suprafete libere suplimentare in masiv. ms 173 . t 3 . -Evstropov a stabilit urmatoarea relatie: t = K⋅ 2⋅W [s] vS 0 ≤ W ≤ 200 2500 ≤ v ≤ 5000 in care: v S este viteza sunetului in roca. m/s. m. la suprafata libera.timpul necesar pentru formarea de fisuri de la incarcatura la suprafata libera. In baza efectului de interferenta -Timpul de intarziere dupa Pokrovski se stabilete prin formula: t= a 2 + 4W 2 [s] V (8. insumarea tensiunilor remanente. K – coeficentul cu valoarea:2 pentru roci dure. m. m/s. t 2 .Recomandarile literaturii de specialitate cu privire la stabilirea intervalului de intarziere se pot ordona dupa cum urmeaza. formarea de noi suprafete libere(fisuri)care permit reflectarea undelor de compresiune in cat mai multe puncte si transformarea lor in unde de tractiune.4) in care: a –este distanta intre gauri. -Drukovanyi si Gaek recomanda stabilirea intervalului optim de intarziere cu relatia: t = t1 + t 2 + t 3 [ms] (8. W –anticipanta. ms.5) corespunzatoare pentru conditiile in care: t1 este timpul necesar de propagare a undei de la gaura incarcata.

K k .9) t = 46.Cehoslovacia dau valori mult prea mici pentru anticipantele si distantele intre gauri.S. Pe baza cercetarilor practice -Galantgunov a stabilit urmatoarea relatie: a t ≤ 10 [s] v -Turuta recomanda urmatoarea relatie: t = K k ⋅ W(24 − f ) [ms] in care:f este coeficentul lui Protodiakonov.greutatea volumetrica a rocii. γ . m. d. in tabelul 8.roci destul de tari f=5. Drukovany. m/s.10) Pentru a se formula o opinie in legatura cu incercarile de optimizare a intervalului de intarziere.diametrul gaurii de mina. Cehoslovacia se utilizeaza urmatoarea relatie: (8. Evstropov.este viteza de dezvoltare a fisurilor in masivul compact.roci tari f=8.7) in care.1 se prezinta sintetic rezultatele calculelor dupa diversi autori in urmatoarele conditii: -taria rocii:roci moi f=1.. practicate in subteran. 174 .8) (8. roci destul de moi f=2 . -Aplicand statistica matematica s-a stabilit relatia: (8. m/s. Galantgunov si cea aplicata in R.unghiul de deschidere a conului de explozie. functie de taria rocii -In R. kg/ m 3 .Formulele respective sunt adecvate lucrarilor de impuscare de la exploatarile de zi. -anticipanta:W=1 m -distanta intre gauri:a=1 Din analiza rezultatelor se conchid urmatoarele: -relatiile lui Pokrovski.t1 = 1 − 2 ms t2 = W v k ⋅ K k ⋅ cos β / 2 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 d t 3 = 80 ⋅ 10 −6 unde: v k . t = K ⋅ W [ms] in care K estecoeficent cu valoarea 3-7 functii de impedanta acustca a rocii.44f [ms] (8.S. 9). 5-0.coeficent de diaclazare a maisvului(0.68 − 2. β .v este viteza de propagare a undelor a carei valoare este funcite de caracteristicile rocilor.roci semitari f=3.

44f -formula rezultata din aplicarea statisticii matematice optimizeaza marimea intervalului de intarziere. 50 0. 92 34. 51 Dupa Evstropov t=K 2W VS 0. 2 4. 8 15. 2 12. 0 6. 17 2 1. 36 36. 50 0. 5 4. 06 3 0. 5 4. 44 Dupa Galantgunov t ≤ 10 a v 5. 8 7 7 6 6 5 t = K⋅W Dupa formula rezultata prin 44. 48 t = 46. 0 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 t 3 = 80 ⋅ 10 ⋅ d Dupa Turuta t = K K ⋅ W(24 − f ) Dupa relatia aplicata RS Cehoslovacia 18. 4 17. 7 4. 79 8 0. 5 6.Tabelul 8. 3 Dupa Drukovanyi t = t1 + t 2 + t 3 t1 = 2ms t2 = W v K ⋅ K K ⋅ cos β / 2 −6 4. 92 5 0. 6 16. 8 39. 57 0.68 − 2. 1 3. 5 2. dand valori care sunt in limitele intervalelor stabilite prin cercetari experimentale in subteran: 175 . 57 0.1 Intervalul de intarziere(in ms) calculat dupa relatiile stabilite de diversi autori Intervalul de intarziere calculat Dupa Pokrovski t= a 2 + 4W 2 V Coeficentul lui Protodiakonov(f) 1 1. 24 aplicarea statisticii matematice 41.

176 .Un consum specific de exploziv marit fata de valoarea optima determina cresteea costului lucrarilor de perforareimpuscare. fisurarea intensa a rocilor inconjuratoare. creste consumul de exploziv. Lucrari de impuscare cu gauri in mina Parametrii lucrarilor de perforare impuscare la saparea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Consumul specific de exploziv. 40-45 ms.cresterea lungimii gaurilor peste o anumita valoare este insotita de cresterea consumului specific de exploziv datorita rezistentei sporite a masivului de roca fata de actiunea de dislocare prin impuscare.consumul specific de exploziv scade odata cu cresterea sectiunii lucrarii miniere.2). pentru rocile de tarie redusa (moi). iar pentru sectiunile mari (peste 18m 2 ) consumul specific de exploziv se mentine constant. Stabilirea unui consum specific de exploziv mai mic fata de valoarea optima conduce la realizarea unui salt(pas in avans)redus si la o conturare a profilului necorespunzatoare. -capacitatea de dislocare a explosivului. 30-40 ms.Valorile obtinute din calcule trebuie insa sa fie corelate cu consumurile specifice realizate in practica in conditii similare. In activitatea de proiectare. instabilitatea profilului si deterioararea sustinerii.odata cu cresterea tariei rocilor. pentru stabilirea consumului specific de exploziv se uzeaza de o serie de relatii empirice stabilite de diferiti autori(tabelul 8. pentru rocile de tarie medie.odata cu cresterea diametrului cartuselor de explozivi pana la valori de 40-45 mm scade corespunzator consumul de explozivi.Consumul specific de exploziv (kg / m 3 ) in principal depinde de urmatorii factori: -taria rocii. -sectiunea lucrarii miniere.20-30 ms. pentru rocile tari si foarte tari. -lungimea gaurii de mina.cu cat concentrarea volumetrica a energiei explosivului este mai mare cu atat scade consumul specific de explosivl -diametrul cartuselor de explosiv .

V-coeficent de rezistenta a rocilor. 2-1. Protodiakonov Formula f 520 q=e .coeficentul capacitatii de lucru. fata de actiunea dislocarii lor din masiv.4). 8. kg / m 3 . c. 5-pentru 2 suprafete libere g.3) s. V= 6. Pokrovski q = 0. 6-0. N.2 Autorul M. se determina cu relatia: Q = q ⋅ S ⋅ lg ⋅ η in care: q. pentru explozivii de capacitate mare b=0. Incarcatura pe gaura de mina. pentru o suprafata libera c=0. 72.5 -pentru o suprafata libera S V=1. m 2 .11) . e= S P 2 Semnificatia notatiilor q-consum specific de exploziv.sectiunea lucrarii miniere.coeficent de structura a rocilor(tabelul 8. pentru 2 suprafete libere.consumul specific de exploziv.1⋅ e1 ⋅ f ⋅ V ⋅ g 400 e1 = P b=1.Determinarea consmului specific de exploziv Tabel 8. in vederea realizarii unui salt(pas de avans).25-0. kg / m 3 e. 2f + c.M.30). 1 ⎞ ⎛ 520cm 3 -capacitatea de lucru a dinamitei gelatina q = 0. 415 → D II Ibraev q= f −a s b f. a-coeficent(0. b-coeficent in functie de tipul explozivului. ⎟ S⎠ ⎝ 92% de fabricatie sovietica 520 P.coeficentul de tarie a rocilor(tabelul 8. 177 [kg] (8.capacitate de lucru a explozivului e= P cm3 .5 ⋅ e ⎜ 0. pentru explozivii de capacitate mai mica. 2.Cantitatea de exploziv necesara pentru dislocarea rocii.M.coeficent care tine seama de numarul suprafetelor libere: c=1.

M. carbune moale.S-sectiunea lucrarii. η. minereuri de fier. minereuri de fier foarte tari III III-a IV IV-a V V-a VI Tari Tari Destul de tari Destul de tari Semitari Semitari Destul de moi 10 8 6 5 4 3 2 Granite compacte. gresii si calcare foarte tari. dolomite. Cuartite fisurate. Clasificarea rocilor pe baza rezistentelor la compresiune dupa M. gresii si calcare f. m.3 Categoria rocii I II Extrem de tari Foarte tari Gradul de tarie Coeficent de tarie. conglomerate moi Diferite sisturi. calcare foarte moi. sisturi dezagregate. m 2 . gips. gresie alterata. granit foarte tare. 8 Teren pietros. gresii si calcare mai putin tari. pirite. carbune tare. pietris cimentat. antracit. loess. 5 1 0.tari. gresii tari. terenuri argiloase. gresii sitoase. argila intarita Argila compacta. marna obisnuita. Sisturi argiloase tari. granite. pietris Denumirea rocii 178 .lungimea gaurilor. aluviuni intarite Argile nisipoase. Sisturi cuartoase. creta. porfire cuartoase.Protodiakonov Tabelul 8. sare gema. f 20 15 Cuartite foarte tari compacte si tenace si altele exceptional de tari Roci granitice foarte tari. unele minereuri de fier Sist moale. marne compacte. filoane cuartifere minereuri de fier tari Calcare tari. marmura tare. gresii obisnuite. teren pietros VI-a VII VII-a Destul de moi Moi Moi 1. pietris sedimentat. l g .coeficentul de rupere a gaurilor.

g 2 1. 6 0. carbune extras din strat Teren curgator. incarcatura de exploziv pe gaura de mina este limitata. 5 0. trebuie avut in vedere faptul ca in minele de carbuni grizutoase. 179 .13) (8. 1 0.4 Coeficentul de structura a rocilor Caracteristicile rocilor Roci compacte si elastice. nisip umed. incarea pe gaura se stabileste astfel: . turba. teren mlastinos Tabelul 8. 3 1. 8 (8. carbune dezagregat Nisip.15) Intrucat normativele de protectie a muncii in vigoare interzic taierea cartuselor. compacta Incarcatura de exploziv in medie pe o gaura va fi: qg = Q [kg] N Coeficent de structura.2)q g [kg] -pentru grupa gaurilor de largire -pentru grupa gaurilor de profilare q l .1 − 1. Totodata incarcatura de exploziv pe gaura trebuie sa fie corelata si cu lungimea minima de buraj stabilita prin normativele in vigoare Numarul de gauri.9 − 0. 3 Sol vegetal.12) unde N este numarul total de gauri din frontul de lucru. roci poroase Roci fisurate Roci sistoase cu tarie variabila cu stratificatie perpendiculara pe directia gaurii Roci masive sfarimicioase Roci cu stratificatie fina. In functie de destinatia pe care o au gaurile. pietris marunt. grohotis.Stabilirea unui numar optim de gauri pentru conditiile date permite repartizarea rationala a cantitatii de exploziv pe intreaga suprafata a frontului si conturarea corespunzatoare a profilului lucrarii miniere. sol afinat.95)q g [kg] (8.pentru grupa gaurilor de sambure q g = (1.14) (8. sol argilos. sare.De asemenea. q g [kg] q p = (0. 4 1.VIII IX X Pamantoase Dezagregate Curgatoare 0. trebuie avut in vedere ca in fiecare gaura de mina sa se introduca un numar intreg de cartuse.

sectiunea lucrarii. in timp ce la sectiuni sub 16 m 2 nu asigura obtinerea unui numar redus de gauri. 5:2 pentru sectiuni mari. Din cercetarile experimetale efectuate au rezultat urmatoarele: -in lucrari miniere cu sectiunea mde 18 m 2 si cu lungimi de gaura peste 1. Cunoscand numarul total de gauri(N) si raportul 1:b:c se determina numarul de gauri din fiecare grupa: -numarul gaurilor de sambure n S = N ⋅1 1+ b + c (8.Numarul specific de gauri-numarul de gauri ce revine pe metru cub roca dislocata sau pe metru patrat suprafata de front-este functie de taria rocii. -marirea diametrului cartuselor de exploziv peste 30 mm favorizeaza reducerea considerabila a numarului de gauri. si diametrul cartuselor de exploziv. -in lucrari miniere cu sectiunea mai mica de 18 m 2 . cresterea lungimii de gaura determina marimea numarului specific de gauri ce revine la 1 m 2 suprafata front. consumul specific de exploziv. in cazul sectiunilor mai mari de 16 m 2 . intre gaurile de simbure. 5:2 pentru sectiuni mici si taria roci mare.5 urmand ca in practica sa se definitiveze pentru conditiile concrete date.16) 180 . Numarul gaurilor se determina cu ajutorul relatiilor empirice redate in tabelul 8. 1:1. 5m. numarul specific de gauri ce revin la 1 m 2 ramane constant. Repartizarea numarului total de gauri. lungimea gaurilor de mina. pe grupe de gauri. prin tatonari de la o impuscare la alta. se face funcite de raportul stabilit ce este necesar pentru conditiile date. intrucat numarul gaurilor de profilare nu pot fi reduse pe seama optimizarii concentrarii energiei explozive in gaurile de mina. ( n S ) de largire ( n l )si de profilare ( n p ): n S : n l n p = 1: b : c In activitatea de productie in general se intalneste urmatorul raport: 1:0.17) (8.

Determinarea numarului de gauri

Tabelul 8.5 Autor Protodiakonov Formula Semnificatia notatiilor n- numarul de gauri pe metru patrat f-coeficent de tarie a rocilor; S-sectiunea lucrarii m 2 ; N-numarul total de gauri Bogomolov N = 2,3 f / S
qS N = 0,0012 c ⋅ d2 g

Domeniul de aplicare Roci cu

n = ( 0,2f + 1/ S) 2

f ≥ 3 ;roci
monolite sau slab fisurate Lucrari de deschidere si pregatire

q-consumul specific de exploziv; kg / m 3 ; c- coef.de umplere a gaurilor(arportul dintre lungimea incarcaturii de exploziv si lungimea gaurii) d g -diametrul gaurii, m;

VNIIOMSS

N=

1,27 ⋅ qS ⋅ η 2 c ⋅ dc ⋅ Δ

q ⋅ S ⋅ lc ⋅ η N= c⋅G Pokrovski Ibraev
N= 1,3 ⋅ q ⋅ S + S c ⋅ d2 ⋅ Δ ⋅ K g f −a S b ⋅ dg

η -coeficent de rupere a gaurilor(0, 8-1, 0)
d c -diametrul cartusului de exploziv, m; Δ - densitate explozivului kg / m 3 lc -lungimea cartusului de exploziv, m;

N = 41⋅ S ⋅

G c - masa unui cartus de exploziv, kg;
K- coeficent de indesare a cartuselor de exploziv; a- coeficent(0, 25-0, 30) b-coeficent functie de tipul explozivului; b=1, 2 pentru explozivi de capacitate mare; b=0, 8 pentru explozivi de capacitate mai mica;

N= Suhanov

q ⋅S − S γ

n = 1, 67 + 0,17f − −S(0,33f + 0, 027)

γ - incarcatura de exploziv care revine la 1
m de gaura, kg/ml. N⋅b 1+ b + c

-numarul gaurilor de largire n1 =

(8.18)

181

- numarul gaurilor de profilare n p =

N⋅c 1+ b + c

(8.19)

Lungimea gaurilor. Lungimea gaurilor influenteaza direct viteza de sapare si productivitatea

muncii.Ea este functie de o serie de factori, predominanti fiind:proprietatile rocilor, sectiunea lucrarii, parametrii utilajului de perforat, amplasarea gaurilor, tipul explozivilor, saltul(pasul de avans)necesar si precizia de conturare impusa.Factorul hotarator il constituie durata ciclului si ca urmare se recomanda ca lungimea gaurilor sa se stabileasca functie de parametrii care determina durata unui ciclu complet(tabelul 8.6, formulele lui Pavlov si Pokrovski). Lungimea de gaura calculata cu ajutorul relatiilor din tabelul 8.6 trebuie verificata si stabilita in final pentru conditiile de sapare prin cateva impuscaturi experimentale.La stabilirea lungimii de gaura trebuie avut in vedere, de asemenea, corelarea lungimii de gaura cu pasul de sustinere, respectiv cu incarcatura exploziva admisa in cazul minelor grizutoase.
Determinarea lungimii gaurilor de mina

Tabelul 8.6 Autorul Formula lg = Bucinev v n z ⋅ ns ⋅ nc
2 3

Semnificatia l g -lungimea gaurii de mina, m; v- viteza lunara de sapare planificata, m/luna; n z -numarul zilelor lucratoare pe luna; n s -numarul schimburilor pe zi; n c -numarul ciclurilor pe schimb; m- numarul de perforatoare care lucreaza simultatn; V-productivitatea la perforare, m/h; N-numarul de gauri; t pi - suma timpilor de pregatire si incheiere a operatiilor de perforare, incarcare si impuscare, h; Tc -durata unui ciclu h; t g -timpul de incarcare a unei gauri(0, 04-0.05h);

⎞ ⎛ 4⋅ m⋅ V lg = ⎜ ∑ t pi ⎟ ⎝ N ⎠

K.V.Pavlov

⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ η⋅ t s + + m⋅ V P L Pentru cazurile cand nu se necesita sustinere, relatia devine: ⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ + m⋅V P

N.M. Pokrovski

t a -timpul de impuscare si aeraj(0, 25-0, 5h); ⎞ ⎛ q ⋅ S ⋅ tg Tc − ⎜ + t a + t c ⎟ n-numarul de oameni care efectueaza incarcarea gaurilor; ⎝ γ ⎠ lg = 2 ⎛ q η⋅ ϕ ⋅ sin α ⎞ S- sectiunea lucrarii, m S⎜ + ⎟ P ⎝ m⋅ V⋅ γ ⎠ 182

η -coeficent de rupere a gaurilor; ϕ -coeficent care tine seama de suprapunerea perforarii cu cea
a incarcarii rocii;:

ϕ =0, 6-0, 9, la suprapunerea perforarii cu incarcarea
mecanizata;

ϕ =1, in cazul cand procesele respective nu se suprapun(se
succed) P- productivitatea masinii de incarcat, m3 / h t s -timpul de montare a unui cadru de sustinere, m; L-distanta intre cadrele de sustinere, m; q-consum specific de exploziv, kg / m 3 γ -cantitatea de exploziv ce revine la 1m gaura, kg; t c -timpul consumat datorita trecerii de la o operatie la alta(0, 3-0, 5h);
α -inclinarea medie a gaurilor fata de frontul de lucru, grade.

Diametrul gaurilor de mina.Diametrul gaurilor de mina are implicatii asupra productivitatii, la

perforare, cat si asupra eficientei lucrarilor de impuscare. In conditiile utilizarii de explozivi incatusati extrem de importanta este optimizarea raportului dintre diametrul gaurilor de mina si a cartuselor de explozivi.Diferenta dintre diametrul gaurilor de mina si a explozivilor incartusati trebui sa fie minima cu scopul de a asigura densitatea maxima de incarcare(concentrare volumetrica a energiei mari)si reducerea volumului de perforare.Pe de alta parte, intre cartusul de exploziv si peretii gaurilor de mina trebuie sa fie mentinut un spatiu corespunzator care sa asigure castuselor o trecere lejera de-a lungul gaurii de mina. Existenta unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului (Vg / Ve ) conduce la scaderea presiunii gazelor de explozie.In afara de reducerea efectului exploziei , utilizarea unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului conduce la efectul de canal(fig.8.4).Gazele de rezultate din descompunerea exploziva preced unda detoantiei si modifica in avans starea explozivului in sensul ca-l supune unei copmrimari puternice.Prin comprimarea cartusului de catre preunda gazelor de destindere, diametrul acestuia scade la nivelul sau sub valoarea diametrului critic.In aceasta situatie propagarea undei detonante devine imposibila si ca urmare se produc rateuri(cartuse neexplodate). 183

-numarul suprafetelor libere.Efectul de canal:1.Privit sub aspectul securitatii. Ca urmare a celor prezentate. 25. fenomen deosebit de periculos in conditiile minelor cu pericol de gaze si pulberi inflamabile. -gauri de largire. La utilizarea amestecurilor explozive simple granulare(in vrac)diametrul gaurilor trebuie sa fie de minim 35 mm. Scheme de impuscare la executarea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Stabilirea unei scheme de amplasare a gaurilor este functie de: -structura si proprietatile fizico-mecanice ale rocilor. gaurile de mina se grupeaza in: -gauri sambure. pe care o au in procesul de dislocare a rocilor din masiv. crescand astfel posibilitatea producerii unor detonatii incomplete a incarcaturilor explozive sau la deflagarea acestora. depasirea raportului limita favorizeaza diminuarea randamentului de utilizare a energiei explozive. -stratificatia rocilor. -tipul utilajului de perforat. Dupa importanta. -sectiunea lucrarii miniere. pentru cartuse de 30 mm diametru. 184 .zona comprimata Din motivele aratate.Fig.frontul gazelor.3. 2. -tipul explozivului si a mijloacelor de initiere. nerespectarea raportului limita poate conduce la aparitia fenomenului de canal. -marimea saltului(pasului de avans)necesar. pentru a asigura formarea unor incarcaturi la diametre superioare diametrului critic al acestora.frontul undei detonante. raportul dintre diametrul gaurilor si cel al incarcaturilor explozive este limitat la 1. se recomanda ca diametrul taisurilor de sfredel sa aiba valori maxime de 30 mm pentru cartuse cu diametrul de 25 mm si 36 mm. Din punctul de vedere al eficientei lucrarilor de impuscare.4.8.

Lungimea pasului de avans este determinata de cea a samburelui.6).7).8. Samburii convergenti sunt realizati prin impuscarea unor gauri convergente. care formeaza samburele.Sambure convergent piramidal. Gaurile de profilare asigura dislocarea rocii de pe conturul lucrarii miniere in care scop sunt amplasate la o distanta de 10-25 cm fata de conturul lucrarii miniere si perforate cu o inclinare de 8587 o spre exteriorul acestuia. -samburi unilaterali. samburii pot fi clasificati in uramtoarele grupe: -samburi convergenti.8.Problema cheie in acest caz consta in amplasarea si modul de initiere a incarcaturilor. -sambure pana(fig.5. Fig. gaurile de largire(rupere).8. in corelatie cu proprietatile rocilor si ordinea de aprindere a gaurilor.8.Ei sunt reprezentati prin trei tipuri de baza: -sambure piramidal(fig. In principiu. cu un amplasament in general perpendicular pe suprafata frontului au rolul de a exploata suprafata libera creata de sambure. -sambure foarfeca(fig. 185 .-gauri de profilare. -sambure cilindrici. Din cele expuse rezulta ca deosebit de important este alegerea samburelui si stabilirea rationala a parametrilor acestuia.5).Gaurile de largire incarcate cu exploziv trebuie distribuite corespunzator in sensul de a permite largirea treptata a golului creat de sambure. Prin perforarea unui numar de gauri grupate si explodarea lor cu primele trepte de initiere se formeaza in front o cavitate care va servi pentru incarcaturile urmatoare ca o a doua suprafata libera si ca spatiu necesar pentru afanarea si imprastierea rocii derocate.

c-pana verticala evantai spre vatra. e.pana verticala. una fata de alta. Samburele piramidal se evidentiaza prin cincentrarea explozivului in adancimea samburelui.6.8. 186 .Numarul si directia de inclinare a gaurilor din samburele pana este in principal functie de sectiunea lucrarii si unghiul planului de stratificatie.pana orizontala asimetrica. Samburele pana are concentrarea explozivului in adancimea samburelui mai mica decat in cazul samburelui piramidal.Sambure convergent pana:a.Cu taote acestea samburele pana vertical este destul de des utilizat intrucat prezinta avantajul executarii cu usurinta a gaurilor convergente in plan orizontal. d.Din acest punct de vedere. b.Conditia de baza pentru formarea samburelui convergent este ca explozivul sa actioneze in adancime.pana inclinata. fapt care faciliteaza despinderea lui din masiv si formarea cavitatii necesare. Aceasta impune ca gaurile convergente sa fie cu 10-20 cm mai lungi decat restul gaurilor din front si totodata in adancime gaurile sa se apropie 5-10 cm.Utilizarea samburilor pana se recomanda in cazul rocilo compacte(monolit)de tarie mica si medie sau stratificate. utilizarea samburelui piramidal se recomanda in roci tari si la folosirea unor explozivi cu putere redusa. f.pana orizontala simetrica.pana verticala evantai spre tavan. Fig.

In roci cu o rezistenta mare la dislocarea din masiv. Functie de conditiile concrete se practica urmatoarele variante de samburi unilaterali: Fig. -evantai spre pereti(fig.evantai spre tavan . b).8.8.8. 187 .8.8.8. Samburii unilaterali sunt realizati prin impuscarea unor gauri inclinate sub forma de evantai spre una din extremitatile profilului lucrarii miniere.9). 6 m).Samburi unilaterali:a.7. 45-50 o . -evantai spre vatra(fig. iar in roci cu o rezistenta mai mica pana la 65-70 o . 3-0. amplasate in plane paralele la diferite nivele una de alta(0.8. a). c).b.Samburele foarfeca este constituit doar din doua gauri convergente. -evantai cu gauri multiple.8. unghiul de inclinare a gaurilor trebuie sa fie de cca.Sambure convergent foarfeca Lngimea gaurilor convergente este strict limitata de dimensiunile profilului(latime. spre vatra sau lateral(fig. c.Este cel mai simplu sambure si este indicat in rocile cu tarie redusa(carbune).8.evantai spre perete -evantai spre tavan(fig. inaltime)si capacitatea de dezagregare a rocii.8. Fig.evantai spre vatra.

decat in cazul celorlalti samburi. intrucat rezistenta pe care o intampina incarcatura exploziva din partea rocii este mult mai unifiorm distribuita de-a lungul gaurilor. Samburii cilindrici sunt realizati prin impuscarea unui grup de gauri paralele. 0). 188 . dar foarte potrivit cand gaurile se executa cu ajutorul carucioarelor de perforat.evantai lateral.Simburi unilaterali cu gauri multiple:a. alegerea uneia din variantele prezentata prezentate fiind functie de unghiul planului de stratificatie.Din acest motiv.evantai spre vatra.8. sau a filonului in profilul lucrarii(in cazul fronturilor mixte).9. 9-1. Samburii evantai cu gauri multiple prezinta o mare eficienta dar sunt pretentiosi in realizare intrucat reclama o foarte atenta plasare a gaurilor provind distanta dintre ele.Totodata samburii cilindrici sunt pretentiosi in executie. inclinarea si lungimea acestora. amplasate perpendicular pe suprafata frontului de lucru.Samburii cilindrici asigura eficienta ridicata la disclocare a rocilor cu tarie ridicata(coeficent de rupere a gaurilor 0. de pozitia stratului de carbune.Samburii pot fi utilizati in egala masura atat in lucrari miniere cu sectiune mica cat si in cele cu sectiune mare. de existenta unei a doua suprafete libere(tavanul artificial la preabatajele din stratele groase de carbune) etc.b. samburele respectiv este putin util daca perforarea se executa cu perforatoare manuale. ceea ce asigura posibilitatea realizarii unor salturi mari.necesita precizie in perforarea gaurilor paralele. Acesti simaburi sunt indicati pentru rocile cu tarie redusa si medie. sabloane si utilaj de perforare adecvat.Totodata la acest tip de sambure foarte important este si alegerea judicioasa a lungimii din gaura necesara a fi incarcata cu exploziv. Gaurile de sambure pot fi perforate la lungimi mari.Fig.

d).11.Pentru a se realiza o dislocare de calitate. a. Gaurile neincarcate contribuie la inbunatatirea eficacitatii de rupere.Simburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite..10. a.8.Simburi cilindrici constituiti din gauri de sonda si gauri cu diametre obisnuite.8. b)si dublu (fig.8.8.10.Efectul de rupere este mult mai inbunatatit in cazul utilizarii a 1-2 gauri de sonda neincarcate.In afara de faptul ca mai indeplinesc si functia de spatiu de compensare in care poate fi aruncata o parte din roca cuprinsa intre gaurile de mina..11. distanta intre prima gaura incarcata si gaura de sonda trebuie sa aiba valoarea maxima de: a = 2d s unde: d s este diametrul gaurii de sonda.11. d).11. intrucat indeplinesc funcita unor suprafete libere.Samburii cilindirci pot fi realizati cu un anumit numar de gauri incarcate si neincarcate cu exploziv. Fig. Fig.. -samburi cilindrici constituiti din gauri sonda cu diametrul de 75-200mm si gauri cu diametre obisnuite(fig.. 189 . Cele mai bune rezultate se obtin cu samburii spiral simplu (fig.8. intrucat asigura aruncarea intregii cantitai de roca din fagasul realizat..8..d).. Ei sunt reprezentati prin doua tipuri de baza: -samburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite(fig.

IP Iasi 1983 2. pentru incarcaturile urmatoare. Faur E..8. Sustinerea cu ancore si torcret. sa 8.11. deoarece urmatoarele doua incarcaturi convergente ale samburelui lucreaza in prezenta unei suprafete liber suplimentare.Ca urmare. EDP Bucuresti 1997 Mecanica rocilor.. 4.In acest fel se imbunatateste eficacitatea samburelui.Ordinea de aprindere(Incarcaturile initiate cu treapta 3 detoneaza in prezenta a trei suprafete libere) Totodata la schemele de impuscare cu samburi convergenti se recomanda ca incarcaturile convergente in serii de cate doua s fie initiate cu aceeasi treapta. celei de a treia suprafata libera. Takacs A. Mecanica rocilor si constructii hidroenergetice. Zajic J.(fig. Hobst L.. ET Bucuresti 1967 6. foarte important este ca ordinea de aprindere sa asigure largirea samburelui creat in prima faza si pe cat posibil formarea. a.Ordinea de aprindere a icarcaturilor din gaurile de mina. Explozivi si tehnica impuscarii in industrie.8.8. Silvan Andrei Mecanica rocilor. Fig. Macarevici L. Benea St.Ordinea de aprindere a incarcaturilor dare o influenta directa asupra imprastierii rocii si avansului pe ciclu.. Manescu M. IP Iasi. Manolovici M. Tat S.. Matrix Rom Bucuresti 2001 190 .P.12.12). Cotiusca D. Stematiu D.. Manolovici M. 3. IP Bucuresti 1983 5. In lucrarile miniere cu doua suprafete libere(frontul si tavanul artificial) unde se practica samburele evantai spre tavan. se recomanda ca ordinea de aprindere s fie de la tavan spre vatra dupa o curba care asigura o suprafata libera mai mare decat in cazul unei suprafete plane fig. ET Bucuresti 1981 7.. Ancorarea in roci. ET Bucuresti 1985 Noua metoda austriaca-punctul nostru de vedere. In toate schemele de impuscare prezentate cifrele indica ordinea de aprindere a incarcaturilor Bibliografie 1.... 1992 Mecanica rocilor.

191 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->