Capitolul 1

CLASIFICAREA ROCILOR SI A MASIVELOR DE ROCA 1.1. INTRODUCERE
Rocile sunt asociatii de minerale legate intre ele prin forte de coeziune, direct sau prin intermediul unui ciment, alcatuind corpuri sau mase naturale care constituie partea solida a scoartei terestre, denumita litosfera. Mineralele sunt medii naturale care au in intreaga lor masa proprietati fizice si chimie similare.Ele pot fi cristaline sau amorfe.Mineralele cristaline sunt in general omogene,fiind caracterizate de o structura interioara regulata,proprietati fizice si mecanice cu variatii reduse si compozitie chimica bine definita.Mineralale amorfe constau din geluri sau sticle,cu o compozitie chimica uneori neomogena. Dupa natura mineralogica a particolelor componente rocile pot fi roci monominerale,alcatuite din particole minerale de acelasi fel(calcarele,marmurele,gipsurile etc)sau roci poliminerale,alcatuite din minerale diferite(granitul,gneisul,micasisturile etc). Masivele de roca sunt structuri compuse din blocuri de roca separate de discontinuitati sau rosturi.Discontinuitatile au doua dimensiuni dominante in raport cu a treia si constituie zone de rezistenta redusa.Clasificarea masivelor de roca se refera,cu precadere,la raportul dintre blocuri si discontinuitati si in special frecventa,natura si caracteristicile acestora din urma.

1.2.CLASIFICAREA ROCILOR
Rocile suntt clasificate in mod diferit dupa criteriul utilizat.Cea mai raspandita clasificare in cadrul geologiei ingineresti utilizeaza criteriul genetic,care tine seama de modul in care s-au format rocile.Subclasificarile tin seama de litologie, care, pornind de la componenta mineralogica structura si liant atribuie rocii o denumire(termen descriptiv), dupa un sistem de clasificare unanim acceptat. In cazul aplicatiilor ingineresti,un criteriu de clasificare mult utilizat pana in anii ’70 se refera la caracteristicile mecanice ale rocii-rezistenta la compresiune si modul de elasticitate. Desi in cadrul mecanicii rocilor si a aplicatiilor pentru lucrarile de constructii ingineresti sunt implicate masivele de roca si nu roca propriu-zisa,in cele ce urmeaza se face o succinta trecere in 1

revista a unor clasificari frecvent utilizate ,in intentia de a creea atat un limbaj comun cu inginerii geologi cat si de a se putea face referiri mai departe la elementele de geneza sau litologie care imprima caracteristici proprii masivelor de roca.

1.2.1.CLASIFICAREA DUPA DOMENIUL GENETIC
In functie de geneza rocile pot fi magmatice(provenite din solidificarea magmei), sedimentare (provenite din depuneri pe uscat sau pe apa) sau metamorfice (provenite printr-un proces de metamorfism din primele doua categorii de roci). Rocile magmatice(eruptive) provin din magme care ajunse in partile superioare pierd incet sau rapid caldura si se consolideaza.Cand consolidarea se face la adancime mare se formeaza rocile magmatice intrusive sau abisale. Daca consolidarea are loc in apropierea suprafetei se formeaza rocile magmatice hipoabisale , iar atunci cand magma se consolideaza in conditii de presiune si temperatura scazuta se formeza rocile magmatice efuzive sau vulcanice. Din punct de vedere al comportarii mecanice ,distinctia dintre rocile magmatice intrusive si cele efuzive este de interes. Rocile intrusive cu strucura cristalina (granitul,sienitul,dioritul,gabbroul etc) sunt supuse unor modificari structurale importante in urma fenomenelor tectonice fiind afectate de falii si de fisuratie.Rocile efuzive ca bazaltul,porfirul,andezitul sunt foarte rezistente dar au un procent mare de goluri si sunt foarte fisurate din cauza conditiilor de racire a lavei. Rocile sedimentare provin din depuneri (sedimente) mecanice sau clastice, chimice sau organice.Caracteristicile lor depind de natura substantei de cimentare precum si de conditiile de formare a rocii. Dupa provenienta rocile sedimentare se impart in terigene,organogene si halogene. Din categoria rocilor terigene fac parte gresiile si conglomeratele.In functie de natura substantei de cimentare prin care sunt legate granulele de nisip sau de pietris-silicioasa, feruginoasa, calcaroasa sau argiloasa-caracteristicile mecanice difera esential. Rezistentele cela mai mai le au gneisurile silicioase iar cele mai slabe le au gresiile si conglomeratele argiloase.In aceeasi ordine se situeaza si stablitatea la actiunea apei si la alterare. Intercalatiile de arigila si de sisturi slabesc foarte mult aceste roci,suprafetele de stratificatie (sistuozitate) si fisurile de-a lungul acestor suprafete diminuand semnificativ rezistentele la forfecare. Din categoria rocilor organogene fac parte calcarele si dolomitele.La fel ca si oricare alta roca sedimentara ele prezinta anizotropie, dar caracteristic este faptul ca sunt de obicei fisurate si permit infiltratii mari de apa. In cazul calcarelor,circulatia apei subterane produce dizolvari si spalari, care au 2

ca rezultat formarea carstului , manifestat prin galerii naturale, caverne si pesteri.De mentionat faptul ca procesele carstice in calcare decurg lent si de aceea riscurile sunt asociate carsturilor existente si mai putin formarii unor carsturi noi pe perioada de viata a constructiei. In dolomite procesele carstice sunt mai putin accentuate dar , in schimb, in ele apar zone de dezintegrare , cu aparitia de granule(gris dolomitic pana la praf dolomitic). Din categoria rocilor halogene fac parte gipsul, anhidritul si sarea gema. Caracteristica comuna a acestor roci este stabilitatea foarte redusa la apa,ele dizolvandu-se repede. O clasa aparte o constituie rocile sedimentare semistancoase ,care prezinta rezistente mecanice reduse(deformabilitate,rezistenta la forfecare) si sensibilitate la inmuiere sub actiunea apei.Din aceasta grupa fac parte rocile sedimentare eruptive-tufurile vulcanice si tufo-lavele-gresiile slab cimentate si toata gama de roci provenite din depuneri argiloase-marne,argilite,argile silicioase.o caracteristica comuna o constituie degradarea si alterarea produsa de agentii atmosfericila dezvellire prin excavatie. Rocile metamorfice provin prin transformarea rocilor eruptive sau sedimentare sub actiunea presunilor mari,a temperaturilor inalte , a gazelor si solutiilor lichide fierbinti etc. Aceste roci se impart in doua mari categorii: -sisturi cristaline sau roci cristalofiliene,din care fac parte filitele, sisturile, micasisturile, gneisele; -roci de insotire,din care fac parte cuartitele, milonitele, amfibolitele etc. In cazul rocilor cristalofiliene, cele provenite din roci eruptive poarta prefixele de orto iar cele provenite din roci sedimentare au prefixul para (de exemplu ortognais si paragnais). Proprietatile rocilor metamorfice depind in mare masura de gradul de metamorfism. Caracteristica sisturilor este stratificatia lor subtire ,uneori ondulata, precum si clivajul.In planele de separatie a straturilor si in planele de clivaj rezistenta la forfecare este de obicei redusa. Rocile metamorfice provenite din formatiuni sedimentare sunt de obicei mai putin rezistente,mai deformabile si expuse riscului de alterare.

1.2.2.CLASIFICAREA DUPA CARACTERISTICILE MECANICE
Aceasta clasificare, denumita si clasificarea inginereasca a rocilor, se face pe baza a doua proprietati mecanice: rezistenta la compresiune a rocii (Rc) si modul de elasticitate al acesteia(E).In acord cu autorii clasificarii Deere si Miller (Deere,1963), rezistenta la compresiune se determina pe

3

departajate ca in tabelul 1.iar modul de elasticitate se determina ca modul tangent pentru un efort de compresiune σ c = 0.cu lungimea egala sau mai mare decat de doua ori diametrul(L/D>2). rocile metamorfice tari. in forma AM. se disting cinci clase A. In functie de rezistenta la compresiune(Rc) . rocile se impart in trei clase(H.500 <200 O anumita roca se clasifica in funcite de cele doua clase.marnele argiloase. gresiile si calcarele poroase. diferentiate in functie de raportul E / Rc dintre modul de elasticitate si rezistenta la compresiune. calcarele si dolomitele. Tabelul 1.M si L). In ceea ce priveste deformabilitatea .Modul in care cele doua caracteristici delimiteaza zonele de clasificare intr un graphic ce are in abscisa rezistenta la compresiune Rc si in ordonata modul de elasticitate E se prezinta in figurile 1..1…1. Clase de rezistenta Tabelul 1.2.. foarte rar intalnita. CH etc.E.. fac parte unele bazalte dense si cuartitele.1 Clasa A B C D E Denumirea Rezistenta foarte mar Rezistenta mare Rezistenta medie Rezistena redus Rezistenta foarte redusa Rc (MPa) ≥ 200 100…200 50…100 25…50 <25 Din clasa A.departajare ca in tabelul 1.tufurile.1. In clasa B se incadreaza majoritatea rocilor magmatice . in timp ce in clasele D si E se incadreaza rocile semistancoase cum ar fi gresiile friabile.2 Clase de deformabilitate Clasa H M L Denumirea Foarte putin deformabile Moderat deformabile Deformabile E / Rc >500 200.5 Rc .3..epruvete cilindrice. gresiile foarte bine cimentate.In clasa C se incadreaza sisturile. In aceleasi figuri 4 .

1. Fig.sedimentare si metamorfice. 1. 5 . Fig.Clasificarea inginereasca pentru unele roci sedimentare.2.Clasificarea inginereasca pentru unele roci magmatice.sunt prezentate si domeniile de incadrare a anumitor roci reprezentativ magmatice. 1.

Dat fiind faptul ca determinarea parametrilor caracteristici si prezentarea acestora se face prin procedee standardizate. 6 . 1.CLASIFICAREA MASIVELOR DE ROCA Comportarea masivelor de roca ca medii de fundare sau constructie a lucrarilor ingineresti. depinde esential de gradul de fragmentare a rocii de catre discontinuitati si de gradul de alterare a rocii in zona acestora.Fig. in timp ce familia bazaltului acopera o plaja mare fiind clasata de la DM si la AM. in timp ce calcarele pot avea caracteristici foarte diferite.cuartitele au caracteristici de exceptie AH…BM. exprimata global prin deformabilitate. Se poate constata ca familia granitelor prezinta o constanta a proprietatilor fiind uzual clasata BM. permeabilitate. In cazul rocilor sedimentare . clasificarle prezinta avantajul ca pot duce la decizii ingineresti prin asimilari intre amplasamentul studiat si alte amplasamente in care s-au realizat lucrari de acelasi tip. In sfarsit. stabilitate si capacitate portanta.dar si gresiile sunt mai deformabile (DL…BL). 1.3.conglomeratele. de la CM la BH.li se asociaza si anumiti parametri caracteristici. Sistemele de clasificare a masivelor de roca au . deci.Clasificare inginereasca pentru unele roci metamorfice.in timp ce sisturile sunt pronuntat anizotrope.3.in cazul rocilor metamorfice . ca principal element discontinuitatile .carora dupa caz.

In momentul de fata exista mai multe sisteme de clasificare propuse de diversi autori.(Rossi,.1991): Clasificare RQD Clasificare RSR Clasificare RMR Criteriul Q Clasficare franceza -Deere,1964; -Wickham,1972; -Bieniawski,1973; -Barton,1974; -Luis,1974

Clasificare austriaca -Rabcewicz-Pacher,1974;

Dintre acestea,clasificarea RQD are cea mai mare raspandire,in mare masura si datorita simplitatii si este secondata de clasificarile propuse de Bienwski si Barton, care sunt, fara dubii, criteriile de clasificare cele mai interesante pentru ca permit aprecieri nu numai calitative dar si cantitative.

1.3.1.CLASIFICAREA IN FUNCTIE DE INDICELE RQD
Indicele RQD (Rock Quality Designation) a fost propus de Deere in 1964,(Deere,1968) si se bazeaza pe analiza carotelor recuperate din foraje de studii. Indicele RQD se defineste ca expresia procentuala a raportului dintre suma lungimilor fragmentelor de carota care au lungimea mai mare sau egala cu 10 cm si lungimea forajului din ca re s-a extras carota:

RQD =

∑ fragmente recuperate ≥ 10cm ×100%
lungimea carotata

(1.1)

Modul de evaluare al indicelui RQD se poate urmari in figura 1.4. Pentru un tronson de foraj carotat de 1.5m suma lungimii fragmentelor recuperate este de 125 cm,in timp ce suma lungimii fragmentelor recuperate mai lungi de 10 cm este de numai 85 cm.Recuperajul este de 83% in timp ce RQD=57%.Clasificarea rocilor in functie de indicele RQD este prezentata in tabelul 1.3.

7

Calitatea masivului in functie de RQD

Tabelul 1.3 RQD(%) 0-25 25-50 Slaba 50-75 Acceptabila 75-90 Buna >90 Foarte buna

Calitatea masivului Foarte de roca slaba

Fig. 1.4.Evaluarea indicelui RQD In afara de indicele RQD, pe baza forajelor carotate mecanic se pot determina si alti indici caracteristici:

-indicele de recuperare IR =

∑ fragmente recuperate %;
lungimea carotata

-modul de fracturare MF = lungimea fragmentului recuperat care este depasita de 50% din lungimile fragmentelor recuperate. 8

In figura 1.5 se prezinta modul de reprezentare grafica a evaluarii carotajului de pe un tronson de 5 m si definirea indicilor RQD, IR si MF. Desi evaluarea indicelui RQD este simpla, iar clasificarea pe baza RQD este astazi o metoda curenta ,trebuie subliniat faptul ca procedura este foarte sensibila la calitatea echipamentului si la calificarea personalului .Sunt frecvente situatiile cand carota poate fi rupta la extragere sau manipulare, modificand lungimea fragmentelor.Este indicat ca la inventarierea fragmentelor sa fie examinata si suprafata rupturilor la capete de fragment, iar atunci cand arata proaspata,cu suprafete rugoase, sa se evalueze lungimea fragmentului exceptand ruptur in cauza.

9

10 . indicele RQD depinde esential de orientarea forajului fata de orientarea generala a familiei sau familiilor de discontinuitati .Fig.Dependenta intervalului mediu intre discontinuitati de orientarea forajelor de studii.Dupa cum se poate urmari in figura 1. intervalul mediu IM dintre discontinuitati variaza de la zero la infinit in functie de orientarea forajului carotat.5.Analiza recuperarii unui foraj carotat si reprezentarea grafica a distributiei lungimii fragmentelor carotelor.colectate din analiza aflorimentelor. Fig 1.Ca urmare.este indicat ca orientarea forajului de studii sa se aleaga in functie de informatiile despre discontinuitati . 1.6.atunci cand masa de roca afectata de familii bine conturate de discontinuitati . Mai trebuie mentionat faptul ca.6.

3-1 0.CLASIFICAREA RMR Clasificarea RMR(Rock Mass Rating)propusa de Bieniawski(1974).1. Fiecaruia dintre parametri i se ataseaza o evaluare numerica.3 <0.c Interspatiul dintre discontinuitati Indice n3 30 25 20 10 5 >3m 1-3 0.4.material de umplutura).alterarea fetelor.2.deschidere. -indicele RQD. -prezenta apei subterane.tine cont de cinci parametri caracteristici: -rezistenta la compresiune uniaxiala a rocii intacte.3.4.05-0. Indici corespunzatori rezistentei la compresiune Tabelul 1.4.b RQD(%) Indice n 2 90-100 20 75-90 17 50-75 13 25-50 8 <25 3 Indici corespunzatori interspatiului dintre rosturi Tabelul 1.05 11 . -interspatiul dintre rosturi(discontinuitati).a Rezistenta la compresiune (MPA) Indice >200 151 100-200 12 50-100 7 25-50 4 10-25 2 3-10 1 n1 Indici corespunzatori valorii RQD Tabelul 1.evaluare care constituie un indice numeric partial.in conformitate cu tabelul 1.4. -caracteristicile rosturilor(rugozitate.

2-0.1-0.5 Apa subterana in presiune 0 _ <25 25-125 >125 σ Conditii generale Indice n5 *-raportul dintre presiunea interstitiala (u) si efortul natural in situ: ( σ ). rugosi. dupa domeniile indicate in tabelul 1.4.e Apa subterana Aflux pe 10 m Tunel(l/min) u* 0 Roca uscata 10 0-0.3 >45 Clasa Caracterizare Coeziune c(MPa) Unghi de frecare interioara ϕ 0 12 .5 Apa subterana stocata 4 >0.rugosi. In functie de acelasi indice.cu pereti plani si deschidere 16 Rosturi cu umplutura 0 foarte rugosi.4. duri.d Caracteristica Pereti duri.15-0.15 30-35 50-70 III Medie 0.2 Roca umeda 7 0.Indici corespunzatori caracteristici rosturilor Tabelul 1.>1mm 1-5mm Indici corespunzatori continutului de apa Tabelul 1. rosturilor Indice n4 discontnui 25 Pereti Pereti duri.5.2-0.5 RMR = ∑ ni 1 5 0-25 V Foarte slaba <0-1 <30 25-50 IV Slaba 0. cu 12 Rost continuu.2 35-40 70-90 II Buna 0. pentru fiecare clasa se atribuie si estimari globale ale coeziunii. Pe baza valorii RMR rocile se clasifica in 5 clase .3 40-45 90-100 I Foarte buna >0.cu 20 deschidere<1mm desch. Indicele RMR se evalueaza prin sumarea indicilor partiali. unghiului de frecare interioara pentru masivul de roca. Clase de roca departajate prin RMR Tabelul 1.

iar raportul Jw/SRF caracterizeaza efortul efectiv pe contactul dintre blocuri.1. Indicele de calitate a masivului de roca se determina din expresia: ⎛ RQD ⎞ ⎛ Jr ⎞ ⎛ Jw ⎞ Q=⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟.2) Factorii produsului ce defineste indicele Q au fiecare o semnificatie fizica distincta. raportul Jr/Ja caracterizeaza rezistenta la forfecare interblocuri.3. -numarul de familii de rosturi(Jn).In cazul tunelurilor se aplica o corectie a RMR in functie de orientarea axei tunelului in raport cu directia dominanta a planurilor de discontinuitate. -gradul de alterare a peretilor discontinuitatii si eventual prezenta materialului de umplutura (Ja). -factorul de relaxare a eforturilor(SRF).Raportul RQD/Jn caracterizeaza dimensiunile blocurilor. Fiecaruia dintre indici li se atribuie o valoare numerica . Jn=2. ⎝ Jn ⎠ ⎝ Ja ⎠ ⎝ SRF ⎠ (1. Pentru RQD valoarea numerica este chiar valoarea indicelui RQD conform definitiei .Clasificarea RMR este utilizata cu precadere in cazul lucrarilor subterane. -prezenta apei(Jw).5.0. pe criterii cantitative sau calitative.cu singura corectie ca pentru RQD<10 se atribuie RQD=10.CLASIFICAREA Q Clasificarea Q..Valorile indicilor sunt prezentate pe scurt in continuare. -rugozitatea peretilor discontinuitatilor cu efect direct asupra stabilitaii(Jr). 1.propusa de Barton si colaboratori(1974).tine cont de sase parametri caracteristici: -indicele RQD..3. 13 . Pentru numarul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui partial Jn se atribuie pe baza inventarului discontinuitatilor din amplasament: -Roca cu foarte putine rosturi -O familie de rosturi Jn=0.

Jr=0.0. 14 . Jn=15.-O familie de rosturi insotita de rosturi rare pe alte directii -Doua familii de rosturi -Doua familii de rosturi insotite de rosturi rare pe alte directii -Trei familii de rosturi masivul in blocuri de dimensiuni reduse -Roca foarte fracturata Jn=3. a)Fetele rostului sunt in contact: -Rosturi cimentate. Pentru gradul de alterare valorile indicelui Ja se evalueaza diferentiat pentru trei cazuri distincte . Jr=1.ondulate -Rosturi plane. Jn=9. Ja=0. Jr=3.0.0.lise -Rosturi plane. Jr=2. Jr=1.spalate Jr=4.2mm Ja=4.0.cu liant cuartitic sau similar -Rosturi cu pereti nealterati. In cazul rosturilor cu material de umplutura alcatuit din minerale argiloase. Jn=4. Jn=20..5.0.talc. ondulate -Rosturi plane.gips sau grafit in grosimi de maxim 1.mica. daca interspatiul mediu dintre rosturi este mai mare de 3 m Jr se majoreaza cu o unitate. -Patru sau mai multe familii de rosturi insotite de rosturi si pe alte directii care fragmenteaza Pentru rugozitatea peretilor valorile numerice ale indicelui partial Jr se atribuie in functie de continuitatea si aspectul fetelor rostului: -Rosturi discontinue -Rosturi neregulate. Ja=2.5. in grosime suficenta ca sa impiedice contactul dintre fete.ondulate -Rosturi spalate. Jr=1. cu pete numai in suprafata -Rosturi cu pereti usor alterati avand umpluturi cu minerale rigide sau cu particole nisipoase fara argila -Rosturi cu fete acoperite de argila prafoase sau nisipoase -Rosturi cu fete acoperite de minerale argiloase cu caolinit . se atribuie o valoare Jr=1. Ja=3.. In oricare dintre situatiile anterioare.ondulate -Rosturi lise. Jn=6.definite de contactul dintre fetele rosturilor. Ja=1.75.

Jw=0.0.0.. Pentru factorul de reducere al eforturilor valorile indicelui partial SRF se determina diferit in trei situatii posibile.66. Ja=8.1.0. Ja=6.0.20.cu spalarea materialului din rost. Ja=6.in functie de gradul de consolidare -Rosturi cu umplutura din argile nisipoase sau prafoase ..0.. Jw=0.33.0. Jw=1. Pentru influenta data de prezenta apei valorile indicelui Jw se determina in functie de afluxul de apa la deschiderea excavatiei sau/si in functie de presiunea apei interstitiale.12..1 Jw=0.local sub 5l/min.presiune interstitiala>1Mpa -Aflux foarte mare de apa.25-1MPa) -Aflux mare de apa.cu spalari ocazionale ale materialului Din rost.5-1Mpa -Aflux foarte mare de apa la deschiderea excavatiei.05..1 Mpa -Aflux mediu de apa.b)Fetele rostului intra in contact la forfecari de maxim 10 cm: -Rosturi cu umplutura din particole nisipoase sau roci dezintegrate Ja=4.0.25 Mpa -Aflux mare de apa:presiune intersttiala mare (0.0. Ja=8. 15 .0. Jw=0.2..8.de tip montmorillonit..0.din materiale argiloase cu grosime <5mm -Rosturi cu umpluturi din argile cu proprietati de umflare..0..cu grosime <5mm c)Fetele rostului nu sunt in contact: -Rosturi cu zone sau benzi de roca dezintegrata -Rosturi cu umplutura din fragmente de roca -Rosturi cu umplutura din materiale argiloase.fara inmuiere -Rosturi cu umplutura argiloasa Ja=5. Ja=13. -Rosturi cu material de umplutura din minerale puternic consolidate cu grosime<5mm -Rosturi cu material de umplutura mediu sau slab consolidat.Astfel: -Excavatii uscate sau cu aflux minor de apa.12.5. Cu diminuare in timp. Ja=8.1-0.0.constatn in timp Jw=0..0.presiune interstitiala<0.0.0.0. Presiuni interstitiale in gama 0. Ja=6.presiune interstitiala in gama 0.

16 ...5 5..0... utilizand ca al doilea parametru dimensiunea semnificativa a lucrarii subterane-deschidere. In lucrarile lui Barton...5 0.20.in plaja 0..1.dimensiunea caracteristica este corectata de un coeficent ESR (Excavation Support Ratio) care tine seama de importanta lucrarii si de gradul de siguranta asociat...001. diametru sau inaltime..10 10.15..in functie de starea de efort in situ (efort principal σ 1 ) comparata cu Indicele SFR pentru roci masive Tabelul 1.1000.15 <0.7).5 1.5. SFR=10.5 <2..a)In cazul in care excavatia in roca intersecteaza o zona slaba.3. Barton distinge 38 de categorii de roca (figura 1.. SFR=5.6 Caracteristica RMR reduse Eforturi medii Eforturi mari Roci mediu fracturate Roci puternic fracturate σc / σl >200 200.0.5.0. SRF=10. b)In cazul rocilor masive.in functie de adancime -o singura zona de forfecare in roca masiva rezistentele la compresiune (σ c ) si la intindere (σ t ) (tab1..In functie de valorile Q. pentreu fiecare din cele 38 de categorii de roca se indica tipul de sprijinire recomandat.2.continand argile sau roci descompuse chimic -zone cu multiple rupturi prin forfecare -o singura zona slaba.cu continut argilos.15 SRF 2.3 0..In aplicatiile curente.. SRF=2.0 5..6).... susceptibila de a produce surpari: -zone slab extinse.5.... SRF=2..5 σt / σl >13 13.10.5..0 0.5.10 10.2.. SRF=7.0.20 c)In cazul rocilor cu dilatanta majora sau cu potential de umflare: -impingerea muntelui este moderata -impingera muntelui este ridicata -umflarea rocii este moderata -umflarea rocii este semnificativa SFR=5..0.5.. Clasificarea pe baza indicelui Q este exclusiv destinata lucrarilor subterane. SFR=10..0.

In figura 1.O sonda coborata in forajul de studii poate fi blocata in peretii forajului la adancimea dorita.7. la distante ce 17 .4. cele longitudinale fiind interceptate de doi receptori situati in vecinatate.mai ieftine si mai operative.Pe baza analizei a 111 cazuti de lucrari subterane din Scandinavia (62). Africa de Sud (28) din alte state europene si din continentul american (21) a rezultat relatia: RMR=9 lnQ (1.3.8 a se prezinta schema de principiu pentru un carotaj seismic.Categorii de roca in functie de valorile Q si dimensiunea tunelului Se mentioneaza ca intre clasificarea propusa de Bieniawski(RMR) si cea propusa de Barton (Q) exista o corelatie acceptabila .a impus un criteriu de clasificare bazat pe carotarea seismica a peretilor forajelor de studii.3) Corelatie care confirma faptul ca ambele sisteme de clasificare includ o gama similara de parametri caracteristici ai masivului de roca. 1. Emitorul genereaza unde mecanice . INDICELE DE CALITATE DIN CAROTAJUL SEISMIC IQCS Extinderea metodelor geofizice de investigare a masivelor de roca.FIGURA 1.

8. in lungul forajului. Raportul celor doua viteze.viteza undelor longitudinale intr o roca de acelasi tip. b-variatia in adancime a vitezelor undelor seismice.In acelasi timp. Este interesant de observat ca din diagrama vitezelor longitudinale masurate 18 .4) Carotajul seismic se poate realiza continu.8.dar compacta V * L se poate masura pe fragmente de carota sau se poate determina prin relatii teoretice. Fig.Carotarea seismica:a-schema de principiu.rezultatele aparand sub forma prezentata in figura 1.constituie baza de masura. 1.se defineste ca indice de calitate: VL × 100% VL* IQCS = (1.exprimat procentual.b.Viteza de propagare a undelor seismice in peretii forajului VL poate fi imediat evaluata.

9. 1. Hidroconstructia La noi în ţară prescripţiile de proiectare prevăd evaluarea susţinerii provizorii în funcţie de coeficientul de tărie al rocii f (Protodiakonov) şi rezistenţa elastică a rocii K0.cat si indicele de calitate IQCS caracterizeaza in esenta fragmentarea masei de roca de catre discontinuitati.in figura 1. Astfel se indică 5 tipuri de roca functie de care se indica tipul de susţineri provizorii a lucrărilor subterane. Clasificarea ISPH.9 se prezinta variatia cu adancimea a celor doi indici intr-un foraj de studii de circa 30 m adancime (Panet. K0 =500kg/m3 tip B – rocă tare. tip A – rocă foarte tare. 1. Dat fiind faptul ca atat indicele RQD . f =3 -4. K0 =300 -400kg/m3 tip D– roca slaba f =2-3.1976).intre cei doi indici exista o corespondenta foarte buna. f = 4-5. K0 =200 -300kg/m3 19 . Fig. f =5.pot fi depistate si discontinuitatile majore din masivul de roca.3. Corelarea intre indicii RQD si IQCS Spre exemplificare .5. K0 =400-500kg/cm3 tip C– rocă semitare.ele corespunzand reducerii semnificative a vitezei.din care se remarca aceleasi tendinte in variatie si chiar valori similare in zona de roca sanatoasa.

K0≤100kg/m3 Coeficientul f este un coeficient de frecare aparent. in care c = coeziunea rocii σ = efortul unitar normal φ = unghi de frecare interioara sau f=Rc/100 Rezistenta elastic a rocii K0 are expresia K0 = E / (1+μ)x100 si corespunde unei excavatii cu raza r = 1m Pentru o excavarie cu o raza oarecare r rezulta K = K0 / r 20 . f =1. deoarece in afara de frecarea propriu zisa se ia in considerare si coeziunea dintre particolele rocii in stare partial sfaramicioasa f = fo + c/σ = tgφ + c/ σ.tip DS– roca moale.

cu o intindere orizontala infinita.1) 21 . 2. la adancimea H (Fig. forta care actioneaza in permanenta este greutatea proprie a straturilor de deasupra.1). Presiunea litostatica actioneaza vertical.Capitolul 2 STAREA DE TENSIUNI DIN INTERIORUL UNUI MASIV DE ROCI 2. Considerand intr un masiv de roci un cub elementar. O x H y sy sz sx z Fig. Sub actiunea acestei presiuni se vor produce deformatii transversale in plan orizontal.1.2. se numeste presiune litostatica. Echilibrul unui cub elementar .folosind ecuatiile stabilite pe baza legii generalizate a lui Hooke din teoria elasticitatii: (2.acesta va fi supus unei presiuni verticale σ z =γ a ⋅ H in care γ a -greutatea specifica aparenta a rocii. Starea de tensiuni dintr-un masiv neatacat prin lucrari subterane Intr-o formatiune de roci oarecare.raportata la unitatea de suprafata. Complexul de straturi de roci din scoarta terestra se presupune omogen.1.elastic si izotrop.supus numai actiunii verticale a gravitatiei. Aceasta forta. Deformatiile specifice transversale dupa directiile x si y se pot exprima in functie de eforuturile unitare.

5) relatiile de mai sus devin: σ x =σ y =σ z =σ a ⋅ H (2.5) Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu σ x si σ y se obtine pentru efortul unitar orizontal expresia: σ x =σ y = sau σ x =σ y = in care m= σz γa ⋅ H = m-1 m-1 (2.6) 1 este constanta lui Poisson.Numai in cazul starii lichide a rocilor (m=2 si μ =0.4) (2.2) (2. Celelalte doua directii principale vor fi determinate de axele Ox si Oy si deci efortul principal tangential va fidat de expresia: τ max = σ z -σ x σ z -σ y 1 1-2μ 1 1-2μ = = ⋅ σz = γa ⋅ H 2 2 2 1-μ 2 1-μ (2.modulul de elasticitate al rocii.efortul σ z dupa directia axei Oz este maxim.rezulta ca ε x =0 si ε y =0 si deci: σ x =μ(σ y +σ z ) σ y =μ(σ z +σ x ) (2.εx = 1 ⎡ σ x -μ(σ y +σ z ) ⎤ ⎦ E⎣ 1 ε y = ⎡σ y -μ(σ z +σ x ) ⎤ ⎦ E⎣ (2.coeficentul lui Poisson.8) Dupa cum se observa . μ Din relatiile de mai sus rezulta ca presiunea litostatica difera fundamental de presiunea hidrostatica ce actioneaza cu aceeasi intensitate dupa orice directie.5).3) In care: E.7) μσ z 1-μ (2.ceea ce inseamna ca aceasta reprezinta o directie principala. Deoarece masivul inconjurator nu permite deformatii transversale .care exprima raportul dintre deformatia specifica transversala si longitudinala a rocii supusa unui efort monoaxial ( μ <0. μ .9) 22 .

fiind destul de greu de apreciat valoarea coeficentului lui Poisson pentru un masiv stancos fisurat. chiar daca fenomenele respective nu se produc in realitate intocmai. toate fortele sunt cuprinse in acelasi plan vertical.au depasit valoarea rezultata din calcule in functie de adancime(19. rocile dintr-o formatiune geologica oarecare s-ar gasi. astfel ca problemele se pot trata in cadrul elasticitatii plane.efectuate in cazul diferitelor roci stancoase.10) (2. Rezulta deci ca rezistenta rocii nu poate fi determinat daca nu este cunoscuta pretensionarea dupa cele trei directii principale.omogen si izotrop nu se confirma intru totul in practica.presiunea litostatica poate fi considerata asemanatoare presiunii hidrostatice si deci actionand proportional cu adancimea si cu aceeasi intensitate in toate directiile: σz = σx = σ y = γa ⋅ H ceea ce se obtine pentru μ=0.In cele mai multe cazuri de echilibru intern intalnite in studiul presiunii rocilor.sunt semnificative rezultatele obtinute prin masurarea tensiunilor de ambele parti ale unei falii de origine tectonica. De asemenea.2. Privitor la influenta proceselor tectonice asupra starii de tensiuni dintr-un masiv stancos.intr-o stare latenta de plasticitate. existenta in zona amplasamentului centralei subterane Picote din Portugalia (fig.Aceasta ipoteza are avantajul ca prin aplicarea principiilor din hidrostatica se simplifica mult problemele. de la o anumita adancime in jos. Studiile experimentale mai recente.11) In care k este coeficentul presiunii laterale.adica se deformeaza continuu in spatiu fara a-si pierde coeziunea. La un masiv stancos.ceea ce face ca tensiunile din masiv sa difere in unele cazuri foarte mult de cele obtinute din calcule. Fortele tectonice si deformatiile pe care le sufera roca provoaca o pretensionare a rocii. In ipoteza ca mediul este elasto-plastic .2.stare de tensiuni este legata nu numai de greutatea proprie a rocilor si de istoricul incarcarilor.in functie de conditiile locale.5 respective m=2.efortul unitary orizontal σ x se exprima in general sub forma: σ x =k ⋅ σ z =kγ a H (2.au aratat ca ipoteza distributiei tensiunilor intr-un masiv de roci ca intr-un mediu elastic. ceea ce se intampla pentru adancimi si deci presiuni mari.). Valoarea lui k poate fi mai mica sau mai mare ca unitatea. a carui valoare poate varia in limite foarte largi. Cercetarile teoretice efectuate au aratat ca aceasta ipoteza este valabila numai in cazul cand rocile respective se gasesc in stare de curgere . ci si de evolutia proceselor tectonice care au avut loc in trecut.6 daN/cm 2 )si anume in partea din aval 23 . Valorile tensiunilor verticale obtinute din masuratorile efectuate de o parte si de cealalta a faliei. Datorita acestei presiuni.

ceea ce inseamna ca in functie de conditiile locale. rezulta ca la evaluarea starii de tensiuni intr-un bloc al unui masiv stancos trebuie sa se aiba in vedere faptul ca problema nu poate fi rezolvata in mod separat .efortul unitar orizontal poate fi mai mic sau mai mare decat cel vertical.2. respectiv de pretensionarea lor la 24 . In concluzie.din cele aratate mai sus.ci in ansamblu.2. Fig. ca valorile tensiunilor orizontale rezultate din masuratori depasesc ca marime mult pe cele ale tensiunilor verticale obtinute din calcule ( σ z =γ a H ) .tensiunea a fost de doua ori mai mare(40 daN/cm 2 ) iar in partea opusa .aceasta poate fi mai mica sau mai mare decat σz unitatea.Falie de origine tectonica in zona amplasamentului centralei subterane Picote(Portugalila): 1-centrala subterana. 3-punctele in care s-au masurat tensiunile in masiv In anumite cazuri valorile tensiunilor obtinute din masuratori sunt mult mai mari decat cele calculate . 2-falia de origina tectonica.a faliei. In acelasi timp se poate constata. In ceea ce priveste valoarea lui k= σx .de 10 ori mai mare(200 daN/cm 2 ). tinand seama de interactiunea dintre blocuri .

este necesar sa fie cercetata si o alta problema de o deosebita importanta practica si anume pericolul de rupere si conditiile de rupere ale rocilor in interiorul masivului. Rezultatele concludente privind starea de tensiuni dintr-un masiv stancos pot fi obtinute numai prin efectuarea de masuratori directe.formarea masivului. σ -efortul unitar normal.stabilitatea la alunecare a rocii va fi asigurata pentru: τ<c+(σ-u)tgϕ (2. Starea de echilibru limita a rocilor in interiorul masivului In afara de repartizarea tensiunilor in interiorul unui masiv de roci elastice.2. omogene si izotrope.13) Considerand starea plana de tensiuni intr-un punct acesta se poate reprezenta grafic prin construirea cercului lui Mohr. Daca roca este fisurata. Rezistenta rocilor este caracterizata prin rezistenta lor la forfecare. depasesc ca marime rezistenta la forfecare a rocii.daca se cunosc tensiunile normale principale σ1 si σ 2 (fig 2. Daca eforturile unitare tangentiale. 25 .).in functie de starile de tensiuni si de deformatii. 2. cercul lui Mohr permite determinarea grafica a tensiunilor normale si tangentiale dintr-o sectiune inclinata oarecare ce trece prin punctul considerat.12) ϕ -unghiul de frecare interioara a rocii.de-a lungul unei fisuri c=0 si in acest caz va fi luata in considerare numai frecarea interioara. stabilitatea rocii la alunecare se realizeaza cand efortul tangential din masiv: τ<c+σ ⋅ tgϕ Unde: c-coeziunea rocii.intr-un masiv stancos. Dupa cum se stie din rezistenta materialelor. (2. In practica se cunosc mai multe metode de determinare a tensiunilor in adancime.provenite din greutatea proprie a rocilor si incarcarile exterioare. Dupa Coulumb. Ruperea rocii se produce in punctele in care tensiunile sau deformatiile produse de aceste tensiuni ating valori limita.Metoda cea mai simpla consta in masurarea deformatiilor diametrului forajelor executate in masiv.atunci se va produce ruperea si prin alunecare. Cand exista o presiune in pori(u). In relatia de mai sus se tine seama atat de coeziune cat si de frecarea interioara a rocii.3.

15) Figura 2. 2 Tensiunile σ si τ din sectiunea inclinata care trece prin punct si care formeaza cu verticala unghiului α (fig 2.3. 2 σ1 +σ 2 .3) se obtin din cercul lui Mohr ducand raza CA care face unghiul 2 α cu axa 0 σ …(fig 2.). Coordonatele punctului A reprezinta tensiunile σ si τ date de relatiile: σ= τ= σ1 +σ 2 σ1 -σ 2 + cos2α 2 2 σ1 -σ 2 sin2α 2 (2.4.12).Starea plana de tensiuni 26 .cercul lui Mohr pentru un punct va avea ca abscisa a centrului iar ca raza σ1 -σ 2 (fig 2.14) (2. definita prin eforturile unitare normale principale σ1 si σ 2 . iar in ordonata cele tangentiale τ .Luand un sistem de axe de coordonate si trecand in abscisa tensiunile normale σ .pentru o stare oarecare de solicitari .

5). Construind mai multe cercuri Mohr pentru eforturile unitare limita. 27 .4.corespunzatoare diferitelor stari de solicitare la rupere a σ2 rocii. efortul unitar tangential maxim este dat de ordonata punctului B si este egal cu raza cercului: τ max = σ1 -σ 2 2 (2.2.aceasta curba se obtine prin construirea cercurilor Mohr pe baza unor date experimentale determinate prin supunerea materialului (rocii)la incercari de compresiune si intindere si trasarea infasuratoarei care reprezinta curba intrinseca a materialului.cu centrul in C(fig.4. R c si respective la intindere.tangenta la fiecare dintre ele.definite prin eforturile unitare principale σ1 . respective pentru diferite rapoarte ale eforturilor normale principale σ1 .Cercul lui Mohr. σ 2 se construieste cercul limita respective.16) Daca cercul lui Mohr se construieste pentru o stare de solicitare la care are loc ruperea rocii. Pentru trasarea curbei intrinseci(infasuratoarei) sunt necesare doua cercuri caracteristice.Figura 2. atunci punctual B de pe cerc va reprezenta punctual caracteristic al starii limita definite de efortul unitar tangential maxim. Dupa cum rezulta din fig. In cazul unei stari oarecare de solicitare. R t . Practic.construite pentru efortul monoaxial de rupere la compresiune.se poate trasa pentru aceasta familie de cercuri o curba infasuratoare .care reprezinta starea de echilibru limita a materialului. 2.

28 .13) data de ecuatia: τ =c+σ tgϕ (2.1+ ⎜ (2.2.a stabilit trei categorii de roci diferite in functie de pozitia centrului C al cercului osculator de varf al parabolei pe axa abciselor 0σ (fig.iar altii cu o parabola. considerand infasuratoare cercurilor de stari limita o forma parabolica. Kegel . Pentru obtinerea unei forme perfectionate a infasuratoarei. unii autori au asimilat-o cu o cicloida. Intr-o prima aproximatie.6).respective la intindere.17) unde c este coeziunea rocii.5.18) In care R c si R t sunt rezistentele de rupere la compresiune.1-linia de forfecare a rocii(dreapta intrinseca).determinate de relatiile: ⎛ ⎝ Rc Rc ⎞ + ⎟ R t 2R t ⎟ ⎠ τ =0 σ =R t ⎜1.Cercuri limita de eforturi unitare.Aceasta dreapta reprezinta conditia de echilibru limita dupa Coulomb.2.C 2 (fig 2.iar ϕ este unghiul de frecare interioara. curba infasuratoare se considera a fi o dreapta tangenta la cercurile caracteristice C1 .Fig.

prin valoarea exponentului.de caracterul eterogen al rocilor. Una dintre metodele de incercare “in situ” a rocilor.o incarcare axiala P(fig. care in realitate nu sunt ideal omogene si elastice. consta in tensionarea unui cablu ancorat in roca la partea inferioara a unui foraj. Rt Rc astfel: Rt -roci cu comportare elasto-plastica. atunci cand 3 ≤ -roci cu comportare elastica(casante sau friabile). 29 .2.6. in diferite puncte si in orice directie in masiv.Infasuratoarea cercurilor lui Mohr de forma parabolica Cele trei categorii de roci se pot defini in functie de valoarea raportului -roci cu comportare plastica.Fig.care se realizeaza cu ajutorul unui cric de la partea superioara a forajului.Prin tensionarea cablului.atunci cand Rc <3.2. Rt Rc > 5.prin intermediul unei placi groase de otel. pentru obtinerea datelor necesare pentru construirea cercurilor Mohr si trasarea curbei infasuratoare.Caquot considera curba infasuratoare de forma: 3 2 τ max =(c+σtgj) (2.cand La aplicarea criteriului starii limita de eforturi intr-un masiv de roci. Rt Rc ≤5.se transmite rocii.19) In aceasta relatie se tine seama.7).

roca va suferi deformatii care pot fi masurate si deci incercarile pot fi verificate. Curba intrinseca poate fi trasata correct pentru roca “in situ” prin variatia raportului P2 .Marind progresiv presiunea in cricul hidraulic. Prin actiunea cricurilor. (2.Cricul hidraulic cilindric este destinat sa provoace in roca inconjuratoare un efort de compresiune radial σ r =P2 si un effort de intindere circumferential .se va putea trasa curba infasuratoare care reprezinta curba intrinseca a materialului(a rocii). σ θ =-P2 . d-diametrul forajului.Fig 2. P1 30 . D-diametrul placii de otel.20) Eforturile dupa o directie perpendiculara la cablu sunt realizate de un cric cilindric situat in putul forat.Instalatie pentru incercarea rocilor”in situ” Presiunea transmisa rocii va fi: P1 = In care: P π 2 2 (D -d ) 4 P-forta de intindere a cablului.de aceeasi marime.roca inconjuratoare va ajunge in conditii de rupere.7.Construind cercurile lui Mohr pentru aceasta stare de eforturi .

create prin executia unor constructii(baraje. Pentru eforturile rezultate din incercari.16).centrale etc).putand avea loc ruperea ei si ca urmare pierderea stabilitatii.se construiesc cercurile Mohr si se traseaza infasuratoarea lor(fig.corespunzatoare starilor de echilibru limita.roca se va afla intr-o stare de echilibru limita.σ 2 rezultate din incarcarile transmise de constructie so daca cercul obtinut se va afla in interiorul curbei infasuratoare (cercul C3 ).Astfel pot fi cercetate diferite conditii de stari limita de eforturi.Conditiile caracteristice apar pentru cazurile: σ1 =σ z =P . Cu ajutorul curbei obtinute se poate verifca stabilitatea rocii pentru diferite stari de tensiuni din masiv. 31 .roca se va gasi in echilibru stabil sub actiunea sarcinilor de deasupra.Daca cercul lui Mohr va fi tangent la curba infasuratoare (cercul C 4 ).iar σ 2 =P2 =0 si (compresiune monoaxiala) σ1 =σ z =0 .2.iar σ 2 =σθ =-P2 (intindere monoaxiala).In acest scop se construieste cercul Mohr pentru un punct din masiv (de exemplu la nivelul fundatiei unei constructii)in care starea de tensiuni este caracterizata prin efortueile principale σ1 .

8.3-compresiunea monoaxiala.in special pentru incercarea rocilor din fundatiile unor baraje.2.o problema care trebuie investigate este cea a adancimii la care eforturile si deformatiile specifice pot cauza deformatii elastice sau plastice in roca netulburata. 32 . reprezinta forfecarea pura.Fig.la adancimea dorita.prin folosirea aceluiasi cablu.convenabil ancorat in roca si coborarea placii de otel si a cricului cilindric in putul forat .4-curba infasuratoare(intrinseca) Cercul lui Mohr cu centrul in originea sistemului de axe de coordonate.2-intinderea monoaxiala.poate fi aplicata pentru obtinerea de date ecperimentale la diferite adancimi.de incercare a rocilor “in situ”.ceea ce are o mare importanta.avand σ1 =-σ 2 . Metoda expusa. De asemenea.Trasarea curbei infasuratoarea a cercurilor lui Mohr pe baza datelor experimentale: 1-forfecarea pura.

ca de pilda cuprul şi oţelul moale atunci va prezenta o relaţie efort-deformaţie liniară pana in punctul A.1).1 Cedarea materialelor elastice Dacă un material este elastic şi ductil. 3.1 Dacă materialul este elastic şi casant.Capitolul 3 (CEDAREA ROCILOR. 3. în exploatările la zi arata că rocile care in unele ocazii apar ca tari şi casante în alte împrejurări prezinta caracteristicile unor materiale cu cedare plastică sau curgere lentă. ca oţelul turnat sau sticla.2 33 .3.a stratelor din scoarţa terestră care în prezent ne apar ca fiind constituite din materiale rigide. Fig. O dovadă a acestei ultime comportări o constituie cutarea în timp geologic . TEORII DE RUPERE Observaţii făcute asupra materialelor din scoarţa terestră pe teren. urmată de deformatie neliniera pînă în punctul cînd B cand se ajunge la o comportare plastică după care urmează ruperea în punctul C (fig. în mine şi tunele.2) Fig. după domeniul elastic se ajunge brusc la rupere (fig. 3.3.

atunci cînd roca începe să cedeze se observă că materialul continuă să opună o oarecare rezistenţă la deformaţie chiar după punctul de cedare(fig. Dacă materialul prezintă caracteristici elastice şi plastice se consideră drept cedare.3. Dacă materialul nu este casant punctul de cedare poate fi considerat atunci cînd: d) sub sarcină constanta viteza de deformaţie începe să crească.La majoritatea rocilor se poate discerne un punct de cesare înainte de rupere. c) punctul în care materialul nu mai poate susţine sarcina aplicată.3. întindere sau forfecare).2 Cedarea materialelor din scoarţa terestră In general rocile şi pământurile nu sînt aşa de ductile ca metalele şi rareori sînt tot aşa de casante ca sticla.3 Prin urmare "cedarea" unei roci casante poate fi considerată că se produce atunci cînd se atinge : a) punctul de cedare .în aşa fel încît se evită liberarea bruscă a energiei de deformatie. .tipul de incercare folosit pentru determinarea rezistenţei. 3.mai tari avînd un conţinut de silice mai ridicat şi o structură cristalină sînt de regulă mai casante decît sedimentele poroase.felul solicitării (compresiune. Rocile . b) punctul de rupere . Felul solicitării este important în special în cazul rocilor casante care se caracterizează prin rezistenţe mari la compresiune şi rezistenţe relativ scăzute la forfecare şi la întindere 34 . Fig.3). e) deformaţie permanentă reziduală limitata.Dacă maşina de încercat este proiectată judicios. Trebuie remarcat însă că cedarea rocii aste afectată de următorii doi factori esenţiali : . ci prezintă caracteristici de cedare intermediare între aceste doua tipuri extreme.

2) Tabelul 3.reprezintă rezistenta pentru Deci pe măsură ce L L creşte rezistenţa tinde spre o valoare constantă iar atunci cînd D D scade valoarea tinde spre infinit (cazul solicitării hidrostatice). cazul materialelor casante cum sînt rocile tari rezistenţa la întindere σ t este considerabil mai mică decît cea de compresiune σ c σ c =Kσ t unde K = 4 ÷ 10 in funcţie de tipul de rocă (Tabelul 3.50 l00—500 35 σt .1 Rezistenţa rocilor la compresiune simplă şi la intindere ROCA Granit Diorit Dolerit Gabbrou Bazalt Gresie Şist Caloar Dolomit Cărbune Cuarţit σc (daN/cm2) 1000 — 2500 I800—3000 2000-3500 1800 —3000 1500 —3000 200-1700 l00 —1000 300 —2500 300-2500 50 — 500 1500—3000 (daN/cm2) 70 – 250 150—300 150-350 150—300 l00—300 40 . Astfel chiar în cazul încercării de compresiune simplă rezultatul depinde de dimensiunile probei şi in special de raportul dintre lungime (L) şi diametru (D): σ c =σ co (0.1) unde ( σ co .250 20 —l00 50 . In. D (3.250 20 .2 ) L/D L =1 .Tipul încercării influenţează de asemenea în bună masură valoarea rezistenţei obţinute.250 150 .1 (3. Această comportare poate fi pusă pe seama faptului ca de fapt cădarea rocilor nu se produce datorită compresiunii ci depăşirii rezistenţei de care este capabil materialul la solicitările de întindere sau forfecare generate de compresiunea probei .8+ 0. însă pot genera şi solicitări de forfecare sau întindere. In majoritatea lucrărilor inginereşti în rocă sau pe rocă încărcările primare sînt de compresiune.

Se ştie că rocile şi pămînturile. 36 . Deoarece există mai multe criterii de rupere este esenţial să se aleagă cel ce corespunde mai bine comportării materialului cu care avem de-a face. In astfel de teorii se presupune că materialele se comportă perfect elastic. Adică se poate stabili un „criteriu de rupere” cu ajutorul căruia poate fi stabilita şi folosită la proiectare. Nu se presupune ca materialul are aceeaşi rezistenţă la întindere ca şi la compresiune.3. Teoria de rupere a lui Mohr Conform acestei teorii ruperea materialului se realizează atunci cînd între efortul de forfecare τ ce acţionează pe un anumit plan de rupere şi efortul normal σ .200 70-200 Prin alegerea uneia din definiţiile de mai sus şi aplicarea ei la un anume material se poate preciza punctul în care materialul dat este dat să "cedeze" sub o anumită distribuţie de eforturi. rezistenţa maximă de care este capabil materialul. In cazul metalelor sau altor materiale elastice se pot aplica eforturi de felul efortului principal maxim admisibil sau rezistenţa de forfecare maximă sau a energiei de distorsiune maxime pe care o poate prelua materialul. contribuie alături de cel de forfecare. la rupere.au rezistenţa la întindere egală cu cea de compresiune si se defineşte cedarea ca începutul comportării inelastice. dar se subînţelege că într-un cîmp de eforturi σ1 >σ 2 >σ 3 efortul principal intermediar σ 2 nu influenţează ruperea.4). Din această cauză pentru astfel de materiale s-au propus alte criterii decît cele clasice.3) Ipoteza de bază este că. efortul normal indiferent că este vorba de compresiune sau întindere. încep să aibă o comportare inelastică la eforturi mici şi că rezistenţa lor la întindere este mai mică decît cea la compresiune.3 Criterii de rupere 500 —2000 l000 —2500 l000 —2000 50 .Gneis Marmoră Ardezie 3. ca şi unele materiale de construcţii cum este betonul. Relaţia fundamentală dintre τ si σ este caracteristica pentru materialul considerat şi poate fi determinată prin încercări.200 70 . De pildă prin încercarea de compresiune triaxială poate fi stabilită înfăşurătoarea cercurilor limita care este reprezentarea grafică a relaţiei τ=f(σ) (Fig. ce acţionează perpendicular pe acel plan există o relaţie de tipul : τ=f(σ) (3.

(3. este un termen proporţional cu log σ . Ecuaţia înfăşurâtoarei poată fi reprezentată de relaţia: τ=τ 0 +σtgΦc +τ 'σ unde: Φc τ 'σ este valoarea maxima constantă a unghiului de frecare internă. In acest caz după ordonata τ 0 pentru σ=0 urmează o zona cu panta descrescătoare în care înfăşurătoarea tinde eventual spre o dreaptă a cărei prelungire are o ordonată la origină τ 0 .4) a) 37 .4.3.Forma generală a înfăşurătorii Mohr pentru o rocă poate fi schematizată aşa cum se arată în fig.

Tinind seamă că rezistenţa la frecare care se dezvoltă atunci cind un corp se afla pe un plan inclinat este μσ u unde μ este coeficientul de frecare τ f =τ 0 +μσ unde : (μ=tgΦ ) : (3.5).5) Criteriul Coulomb poate fi aplicat de asemenea solidelor casante.6) τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ =0 . Daca se presupune că pe un plan de rupere rezistenţa la forfecare este mărită datorită unei componente de frecare. Criteriul Coulomb-Navier de rupere a rocilor (3.b) Fig. 3.) τ=f(σ) şi este aplicabil păminturilor. Plecind de la acest criteriu se poate stabili o relaţie de legătură între rezistenţa la compresiune σ c şi cea la întindere σ t (Fig.4 Criteriul de rupere a lui Coulomb Acest criteriu reprezintă de fapt un caz particular al criteriului Mohr pentru situaţia cînd curba intrinsecă τ=f(σ) este o dreaptă ( tgΦ = const. 38 .3.

5 Astfel relatia (3.1 3 μ.6) poate fi scrisă tinand seamă de expresiile eforturilor intr-un plan inclinat functie de eforturilor principale σ1 si σ3 σ1 -σ3 σ +σ σ -σ sin2α.1 3 μcos2α= 2 2 2 σ1 +σ3 σ1 -σ3 =μ+ (sin2α-μcos2α) 2 2 Conditia de maxim va fi: dτ 0 σ1 -σ 2 = (2cos2α+2μsin2α)=0 dα 2 1 tg2α=μ τ 0 =τ-μσ = (3. 3.7) 39 .a b Fig.

13) 40 . tg2α<0 cos2α<0 Rezulta că trebuie alese soluţiile cu semnul minus in fata radicalului.12) (3.9) si (3.10)in (3.11) σ c μ+ 1+μ 2 N σ (unde N= c ) care arată că rezistenţa la compresiune a unui material.este de regulă mai mare decat rezistenţa sa la intindere.9) (3.1 2 μ+ 1 2 ( + ) 2 2 1+μ 2 1+μ 2 sau 2τ 0max =σ1 (-μ+ 1+μ 2 )-σ 3 (μ+ 1+μ 2 şi că sin2α>0 (3.care inlocuite in (3.8)rezulta: σ1 σ3 =.=1 σc σ t σ σ1 =N 3 +1 σc σc sau (3. Inlocuind expresiile parantezelor din (3.8) care reprezinta criteriul de cedare a rocii supusă unei solicitări monoaxiale. De pilda pentru intinderea monoaxiala: σ1 =0 şi σ 3 =-σ t aşa că: 2τ 0 =σ t (μ+ 1+μ 2 ) in timp ce pentru compresiunea simplă σ 1 = σ c şi σ 3 =0 aşa că: 2τ 0 =σ c (-μ+ 1+μ 2 ) Din egalarea celor doua expresii se deduce raportul : (3.Tinand seama ca: sin2α= tg2α ± 1+tg 2α 1 ± 1+tg 2 2α 2 = 1 μ 1 μ2 1 μ2 =- 1 ± 1+μ 2 1 ± 1+μ 2 ± 1+ = 1 ± 1+ cos2α= = μ>0.care satisface criteriul Coulomb σt +Navier .7)conduc la: σ +σ σ -σ 1 μ2 τ 0max =.10) σ t -μ+ 1+μ 2 1 = = (3.

5 pentru rocile eruptive(cvasielastice).Măsura in care concluzia teoretica ce rezultă din (3. N=6 N=4 şi μ=1. 41 .0 pentru rocile sedimentare dure (semielastice). şi μ=0.6 Se remarca faptul ca punctele experimentale se situeaza pe drepte avand pante diferite in funcite de categoria rocilor : N=10 şi μ=1.3.13) concorda cu realitatea a fost verificata de σ3 σ Hoek care a reprezentat într-o diagramă avînd în axe rapoartele şi 1 rezultate din σc σc încercări triaxiale efectuata în diferite laboratoare (fig.7 pentru rocile sedimentare moi (elastice).6). 3. Fig.

1.60° 50°-55° 35°-50° 15°-30° 35°-50° 50°-60° 35°-50° Tinand seamă de datele empirice este posibil să se construiască infăsuratori corespunzatoare stării limită după criteriul Coulomb-Navier (rel 3.1. 3. pentru rocile neelastice.2 Valorile parametrilor rezistenţei la forfecare Roca Granit Dolerit Bazalt Gresie Şist Calcar Cuartit Marmoră τ 0 (daN/cm ) 140 -500 250-600 200-600 80 -400 30 -300 100-500 200-600 150-300 2 Φ 45°-60° 55°.025 σ c =σ t pentru rocile semielastice.4 0. τ=0.2 1.5 τ c pentru rocile rezistente şi pentru rocile moi.9) si (3.2-1.5σ t pentru rocile cvasielastice.3. In aceste relaţii τ 0 reprezintă rezistenţa la forfecare de care este capabilă roca in incercarea moncaxială ( σ 3 =0 ) Compariand rocile de mai sus cu cele indicate în tabelul 3.6).7-1.7 Tinănd seamă de cele expuse mai inainte privind corelaţiile dintre rezistenţele la compresiune şi intindere rezulta că infaşuratorile corespunzătoare celor trei categorii pot fi aşa cum se arată in fig.7.4.2σ t τ=0.8 0.10)se obtin relatiile : τ=0.1.0.15 σ c =1.2 0. In domeniul compresiunilor punctele din diagrama ( σ.Dacă se inlocuiesc valorile de mai sus in expresiile (3.0.02 σ c =1.8 1.8.2 μ l.1 se ajunge la concluzia că se pot admite următoarele relaţii aproximative : τ 0 ≈2 τ t τ 0 ≈0.1.25. Fig.6 0.2-1. Tabelul 3.τ ) se dispun in general pe o curbă ce se apropie de dreapta corespunzătoare criteriului.8 1.7. 42 .

(3. Presupunind ca rezistenţa este limitată atunci cînd μσ>τ max .9. 3. frecarea dintre alte cristale şi rezistenţa la forfecare in zonele care încă nu au cedat. se poate scrie : μσ μ =τ 0 + 1 μ 1+μσ/(τ i -τ 0 ) + σ τ i -τ 0 unde: τ i este limita inferioară a rezistenţei atunci cand σ=∞ . După cum se vede din figura 3.14) Pentru valori mici a lui σ formula coincide cu cea a lui Coulomb-Navier. τ=τ 0 + τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ=0 . începe cedarea acestora din urmă aşa că mărirea în continuare a solicitării normale nu mai contribuie la mărirea rezistenţei la forfecare. Se poate presupune deci că rezistenţa la forfecare a rocii se datoreşte mai multor componente : rezistenţa la compresiune a unor cristale.8 Cercetările din ultimul timp au arătat insă ca nici in domeniul compresiunilor mari nu mai este valabil criteriul Coulomb-Navier. unde τ max este rezistenta la forfecare a granulelor cele mai rezistente. Criteriul propus de Lundborg la Congresul de la Lisabona (1966) poate fi scris şi sub forma: 43 . elaborată pe baza incercărilor a numeroase roci din Suedia constă in aceea că prin atingerea de către eforturile normale a unui anumit prag corespunzator rezistenţei cristalelor rocii. a criteriului Lundborg corespunde destul de bine realitaţii.Fig. Criteriul Lundborg Ideea de baza a teoriei Lundborg.

9.15) a) b) Fig. ⎝ σ τ-τ 0 ⎠ Cu alte cuvinte rezistenţa la forfecare a rocilor este determinate de trei parametri τ i . ⎟ corespunde unei drepte (fig.b).1 1 1 = + τ-τ i τ cr -τ 0 μσ (3.9 ⎛1 1 ⎞ care intr-o reprezentare ⎜ . τ 0 şi μ caracteristici tipului de rocă (Tabelul 3.3) Tabelul 3.3.3 Roca Granit τi (daN/cm2) 1000 τ0 (daN/cm2) 500 μ 2 44 . 3.

2 1.Considerăm că şi in rezistenţă că σ1 > σ 2 > σ 3 eforturile de compresiune fiind negative iar cele de intindere positive.800 Şist negru 4.2 2 1.200 Calcar 8.500 Leptit 6.900 Teoria lui Griffith reprezintă o idealizare neacceptabilă. care are în vedere un mecanism de propagare a ruperii materialului supus compresiunii monoaxiale.900 Magnetit 8.7 1. Teoria originală.5 2.600 Cuarţit 6. Dat fiind interesul pe care-l prezintă această teorie pentru materialele stîncoase expunerea ei se face ceva mai amănunţit. In forma sa iniţială teoria avea în vedere microfisuri avînd forma unor elipsa foarte alungite şi avînd orientări întîmplătoare.000 Gneis micaceu 7.0 Toate criteriile expuse anterior au în vedere un mediu continuu ceea ce în cazul rocilor Teoria elaborată de Griffith în 1924 pentru explicarea cedării sticlei.5 1. reprezintă o încercare de analiza a rezistentei maturialelor microfisurate luînd in considerare concentrările da eforturi de întindere de la capelele acestor microfisuri.4 1.8 1.400 Pirită de fier 5.600 Şist cenuşiu 5.10). Se consideră starea de eforturi intr-o zona oarecare a materialului in care exista goluri alungite de secţiune eliptică orientate cu un unghi faţă de linia de acţiune a eforturilor principale σ 3 (fig. 600 500 500 600 300 300 300 200 300 600 2. 45 .3. la capetele cărora apar solicitări puternice de întindere chiar atunci cînd materialul este supus numai compresiunii.8 2.Granitognais 6.800 Gneis pegmatitic 12. a fost extinsă de MacClintock şi Walsh în 1962 şi de Hoek şi Bieniawaski în 1964 prin luarea în considerare a unor fisuri inchise cu posibilitatea de transmitere a eforturilor de la o fisura la cealaltă.

α unghiului razei vectoare fata de axa x. Ca atare sinα → α şi cos α → 1 aşa că expresia (3.18) devine: 46 .16) unde a si b sunt semiaxele elipsei .Fig. 3.τ xy : 2 2 2 2 2 2 2 2 2 -1 σb = σy ⎡m(m+2)cos α-sin α⎤ +σx ⎡(1+2m)sin α-m cos α⎤ -τxy ⎡2(1+2m )sinαcosα⎤ (m cos α+sin α) (3.18) ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ { } Deoarece fisura este foarte subţire si alungită m este foarte mic iar eforturile maxime de intindere vor apare spre capetele fisurii acolo unde α este mic.10 Axa x-x este orientată dupa axa mare a fisurii eliptice in care caz centrul va fi dat de ecuaţiile parametrice: x=acosα y=bsinα (3.17) Acum se poate scrie expresia marimilor ce apar pe conturul fisurii pentru starea de eforturi σ x .σ y . Raportul axelor elpsei il notăm cu: m= b a (3.

19)dă: σ b =τ xy α (3.23) Pentru τ xy =0 conditia de aparitie a unei noi fisuri este σ y =σ t .19)dă : τ xy m 2 sau 2 2 1 σ y ± σ y +σ xy =α m ⋅ τ xy 1 1 +2σ y m -τ xy =0 2 α α (3.3.σ b =2(σ ym-τ xyα)(m 2 +α 2 )-1 (3.19) Pentru stabilirea valorii maxime a efortului se pune conditia: 2 2 2 dσ b -2τ xy (m +α )-2α(σ y ⋅ m-τ xy α) =0 = dα (m 2 +α 2 ) 2 (3.20) -2τ xy (m 2 +α 2 )=2α(σ y ⋅ m-τ xyα)2 condiţie care inlocuita in (3.24) unde σ t este rezistenta la intindere a rocii.25) 47 . Inlocuind acest rezultat in (3.ceea ce in final conduce la : σ b ⋅ m=2σ t (3.26) (3.11) (3.23) se ajunge la: 2σ t =σ y ± σ 2 y +τ 2 xy sau τ 2 xy =4σ t (σ t -σ y ) care este expresia criteriului Griffith si care reprezinta de fapt o parabola (fig.22) Dupa câteva transformări se obtine: mσ b =σ y ± σ 2 y +σ 2 xy (3.21) expresia care inlocuită din nou in (3.

27) Deoarece din derivarea lui (3.24) expresia lui σ b data de (3.determinat de aceste eforturi principale. Ecuaţia acestei normale va fi: tgβ=dx dy (3.31) unde se inlocuiesc expresiile obţinute prin derivarea coordonatelor parametrice ale elipsei (3. depăşeşte rezistenţa la intindere limitată σ t este logic sa se presupună că va fi orientată după normala la acest contur.28) Pe de altă parte inlocuind in (3.26) in raport cu τ xy : 2τ xy =-4σ t dσ y dτ xy (3.30) Considerând ca noua fisură apare atunci cănd efortul σ b .21) se obtine: σ b m=2σ t =mτ xy α mτ xy 2σ t (3.3. dusa prin punctul de tangenţa cu infaşuratoarea formeaza cu axa σ unghiul 2Φ (fig.11 Presupunem că unghiul format de fisură cu directia efortului principal σ 3 este astfel incât efortul σ b este maxim pentru orice combinaţie a stării de eforturi generată de aplicarea eforturilor principale σ1 şi σ 3 .Fig.Atunci raza cercului Mohr.11)aşa cum se poate scrie: tg2θ=dσ y dτ xy = τ xy 2σ t (3.16) 48 .29) de unde se deduce: α==-mtg2θ (3. 3.corespunzător centrului fisurii eliptice.

12 Dacă ambele eforturi principale sunt compresiuni atunci procesul de dezvoltare a microfisurilor se va opri după atingerea anumitor dimensiuni ce depind de raportul eforturilor principale (fig.13).aşa că tinând seamă de (3.35) (3.30) rezultă: tgβ= sau β=-2θ (3. atunci şi θ ≠ 0 şi prin urmare β ≠ 0 .33) Atunci cand α → 0 .3. 49 .32) şi se obtine astfel : tgβ= tgα m α =-tg2θ m (3.34) De aici rezultă concluzia că dacă directia fisurii iniţiale nu corespunde cu direcţia unuia din eforturile principale.12) Fig. adică τ xy ≠ 0 .tg α → α .dx=-a sin αdα şi dy=m a cos αdx (3.3. Astfel in acest caz noua fisură apare la capetele primei şi este orientata cu unghiul β=-2θ in raport cu direcţia acesteia şi pe masura dezvoltării sale tinde să capete o directie ce coincide cu cea a eforturilor aplicate(fig. 3.

adică τ xy =0 şi σ y =σ1 obţinem θ=β=α=1.13 Atunci când directia fisurilor iniţiale coincide cu cea a eforturilor principale. Intr-o rocă slaba sau foarte puternic solicitată ce conţine fisuri alungite este de aşteptat ca să se producă închiderea fisurilor înainte de rupere şi va trebuit ţinut seama de transmiterea eforturilor de la o margine a fisurii la cealaltă. In deducerea criteriului de rupere s-a presupus că microfisura îşi menţine forma pînă în momentul ruperii. In 50 .19): σb = 2σ y m = 2σ1 m (3.36) Analizând această expresie se poate observa ca dacă marimea efortului σ1 intr –un moment oarecare atinge o valoare pentru care σ b =σ t şi incepe un proces de formare a unor noi fisuri sau mai exact un process de creştere a fisurilor existente. Aceasta inseamna că noile fisuri vor apărea ca un fel de prelungiri a fisurilor iniţiale şi in acest caz in conformitate cu relaţia (3. atunci mărimea m se va micşora considerabil pe seama lungirii fisurilor ceea ce va conduce la o mărire considerabila a efortului σ b iar sistemul va progresa chiar dacă valoarea lui σ1 va fi micşorată. ca să inceapă un proces intens de creştere a fisurilor care conduce la rupere.Fig. Atunci cînd σ1 şi σ 3 reprezintă întinderi sau cînd roca este foarte rezistentă şi nu este supusă unor solicitări este de aşteptat menţinerea formei. 3. Cu alte cuvinte este suficient ca efortul σ1 sa atinga pentru un moment valoarea σ b .

S-a prepus ca să se considere drept criteriu de rupere în domeniul compresiunilor linia dreaptă definită de relaţia : τ xy =τ 0 +μσ y tangentă la parabola lui Griffith (fig.14).14 Se vede deci că utilizînd criteriul Griffith se ajunge la concluzii similare cu cele indicate de criteriile Mohr şi Coulomb-Navier pentru rocile rezistente.3. Aceasta ipoteza.14).(fig. Acest criteriu de cedare pentru rocile cu fisuri închise poate fi scris şi in funcţie de eforturile principale sub forma : 4σ t =[(σ1 -σ 3 )(1+μ ) ]-μ(σ1 +σ 3 ) unde μ este coeficientul de frecare între marginile fisurii. a fost propusă de Mac Clintock şi Wels în 1962 a fost confirmată de cercetările experimentale a lui Hoek şi Bieniawski în 1956.acest caz posibilitatea de extindere a fisurii este determinată de condiţiile da frecare a marginilor în contact.3. 3. 1 2 2 (3. a suprafeţelor de separaţie 51 . Mecanismul real de rupere a rocii nu este incă pe deplin cunoscut şi este posibil ca cedarea rocii sub acţiunea solicitărilor triaxiale să aibă loc prin forfecare în lungul fisurilor. ce corectează teoria Iui Griffith pentru domeniul eforturilor principale de compresiune.37) (3. In mod convenţional se admite că parabola lui Griffith determină inceputul creşterii fisurilor adică inceputul dezvoltării microfisurilor existente in timp ce condiţia de rupere a rocii este determinată de linia dreaptă tangenta la această parabolă.38) Fig.

Folosind rezultatele experimentale obţinute pentru diferite temperaturi (t°C) Talobre a dedus două dependenţe liniare diferite. De asemenea nu este admisă această înlocuire pentru rocile stîcncoase slabe chiar pentru mărimi reduse ale compresiunii laterale. Acest fapt poate explica orientarea anizotropă a rocilor ca şi discrepanţele ce se constata adesea între rezultatele încercărilor în laborator şi cele efectuate pe teren.37) nu esta constantă şi se modifică în funcţie de mărimea efortului normal.sau a planeler de sedimentare sau a fisurilor inguste cu orientări întâmplatoare dispuse în structura granulară a rocii.15 Teoria lai Hoek Tendinţa de a înlocui infăşurătoarea parabolică a cercurilor Mohr cu o dreaptă a apărut mereu şi este pe deplin justificată deoarece în acest fel s-ar simplifica în mod considerabil toate calculele inginereşti.Trebuie remarcat însă că o astfel de separaţie netă între ruperea materialului prin cedarea casantă sau plastică nu este verosimilă. Teoria lui Talobre Această teorie elaborată pe bazele teoriei lui Mohr pleacă de presupunerea că există în funcţie de mărimile eforturilor principale efective doua tipuri de ruperi ale rocii şi anume cea casantă şi cea plastică.Numeroase cercetări au arătat că valoarea lui μ din relaţia (3. Dar dacă înlocuirea parabolei prin dreaptă este acceptabilă pentru compresiuni laterale reduse pentru valori mari ale efortului σ 2 poate conduce la erori însemnate. ţinînd seamă de lipsa unei relaţii analitice intre mărimile mai sus menţionate Hoek a propus relaţia empirică : 52 . 3. una care ar corespunde ruperii casante şi alta celei plastice. Caracterul ruperii rocii este mult mai complicat şi fără îndoială că în toate cazurile există elemente de cedare casantă simultan cu cele de cedare plastică. Fig.

τ maxo -valoarea lui τ max pentru σ m =0. Aceasta deoarece în cursul încercărilor rar se poate determina în mod precis valoarea unghiului de înclinare al suprafeţei de rupere. şi σ m ce acţionează pe planul de rupere reprezintă o propunere foarte importantă a acestei teorii. mărimi ce se stabilesc pe cale experimentală.16 unde sunt reprezentate rezultatele încercărilor efectuate pe probe de gresii din diferite continente se vede că deşi rezistenţa la compreeiune axiala a variat intr-o gamă largă (125 la 1758 daN ) toate punctele sint situate aproximativ pe linia dreaptă având ecuaţia: cm 2 53 . Trebuie remarcat că relaţia dintre τ max şi σ m astfel obţinută nu reprezintă înfâşurătoarea cercurilor Mohr ci o curbă avînd un caracter asemănător.16 Din figura 3. In legătură cu aceasta de obicei este greu să se determine mărimile eforturilor σ x şi τ xy în timp ce mărimile eforturilor principale σ1 si σ3 se cunosc cu precizie. în special datorită caracterului complex al dezvoltării fisurilor în diferitele stadii de încărcare a probei. A şi b coeficientul şi exponentul pentru σ . Figura 3.39) τ max = efortul tangenţial maxim. Considerarea acestor parametri în locul eforturilor τ xy .τ max =τ maxo +Aσ b m σ1 -σ 3 2 (3.

sa poată fi obţinute pentru fiecare grupa determinată de roci stîncoase.40) Este pe deplin posibil ca astfel de relaţii generalizatoare.40). Dacă se unesc toate punctele corespunzătoare ruperii rocii se obţine o suprafaţă a rezistenţei ce determină rezistenţa materialului considerat pentru diferite grupe de valori ale eforturilor principale.17) 54 .σ 3 corespunde unui punct.17). de reprezentare spaţială σ1 .σ 2 .3. Se poate presupune ca pentru rocile izotrope suprafaţa de rezistenţă va avea o formă simetrică în raport cu diagonala σ1 =σ 2 =σ 3 a suprafeţei de rotaţie. (3. care constituie criterii de rezistenţă. cînd unul din eforturile principale este nul. Indiferent de faptul că in prezent relaţiile astfel obţinute nu au încă o fundamentare teoretică este evident că valoarea lor practică este de necontestat. la stare plană de eforturi.76( m )0.85 σc σc unde σ c este rezistenţa la compresiune a gresiei. închisă în cadranul întinderilor şi deschisă în cadranul compresiunilor(fig. corespunzînd rezistenţei la solicitare monoaxială de compresiune sau intindere.τ max σ =0. Forma acestei suprafeţe a rezistenţei poate fi stabilită pe cale experimentală dar metodele curente de incercare dau posibilitatea obţinerii doar a unor puncte pe suprafaţa.3. aşa cum de altfel este si cazul relaţiei (3.1+0. De regulă este mai comod ca astfel de relaţii sa aibă un caracter adimensional. sau la solicitare axial simetrică cînd doua din eforturile principale se menţin egale între ele (fig. Teoria lui Franklin Orice stare de efort poate fi caracterizată cu ajutorul celor trei eforturi principale şi ca atare în sistemul ortogonal.

B şi C sunt parametrii ce depind de tipul de rocă stîncoasă.In legătură cu aceste este necesar ca sa se aleagă un astfel de criteriu care sa exprime caracterul neliniar al legăturii dintre eforturile principale şi în acelaşi timp să poată fi utilizat cu uşurinţă în calculele inginereşti.45) (3. Pentru descrierea analitica a acestai suprafeţe John Franklin a analizat următoarele şapte relaţii : σ 3 =A+Bσ1 c σ 3 =A+Bσ1 (3.17 Această suprafaţă de resiztentă intersectează axele de coordonate în puncte corespunzind rezistenţei la compresiune şi întindere axiala.42) (3.43) (3.Aşa cum arata insă încercările pe roci destul de rar apare o relaţie liniară între eforturile principale. Relaţia (3.41) folosită mult în prezent reprezintă exprimarea criteriului Mohr-Coulomb.Fig. Hoek sau Franklin.47) unde A. 3.44) -1 σ1 σ 3 =Aln(B+σ 2σ ) σ 3 -σ1 =A+BC σ 3 -σ1 =[A(σ 3 +σ1 )+B][(σ 3 +σ1 )+C] σ 3 -σ1 =A+B(σ 3 +σ1 ) σ 3 -σ1 =A(σ1 +σ 3 ) B c (3. Concluzii Din cele arătate mai înainte rezultă că nu este încă elaborată o teorie pe deplin satiafăcătoare pentru a explica ruperea materialelor casante.41) (3.46) (3.In această situaţie se consideră potrivit a se recurge in practica de calcul încă la criterii empirice de felul celor a lui Mohr. 55 .

Trebuie ţinut seama că discontinuităţile şi suprafeţele slăbite finanţează în mod defavorabil capacitatea de rezistenţă a rocilor. bazată pe teoria de rupere a lui Coulomb+Navier pot fi examinate condiţiile in care au loc ruperea in lungul unui plan slăbit.18) 56 . temperatură ş. la forfecare mai redusă decît roca va fi paralel cu planul de forfecare maximă (fig. 3. Efectul planelor slăbite asupra rezistenţei rocii Existenţa unui plan slăbit in interiorul rocii poate favoriza ruptura după acest plan. Numeroase cercetări din ultimii ani au arătat ca influenţa anizotropiei masivului stîncos are o influenţă hotărîtoare asupra rezistenţei sale ce depinde de direcţia efortului principal maxim în raport cu suprafaţele ce perturbă omogeneitatea . Din acest punct de vedere rezistenţa terenului stîncos de fundare poate fi definită ca fiind efortul pentru care deplasarea tălpii sau bazei construcţiei conduce la distrugere. starea de umiditate a materialului.a.3. ce serveşte de pildă ca teren de fundaţie pentru un baraj de beton şi nu are posibilitatea deformatiei laterale libere nu poate să cedaze chiar dacă intr-un punct sau zonă restrînsă depăşeşte rezistenţa la rupere.Intr-adevăr nici una din aceste teorii nu ţine seamă de anizotropia masivului stancos. o construcţie subterană sau cînd această zona poate aluneca pe o suprafaţă de separatia preexistentă. Pentru majoritatea construcţiilor fundate pe stancă pericolul este reprezentat de tasările şi deplasările construcţiei capabile să provoace distrugerea parţială sau totală a lucrării. Trebuie avut în veedere că toate teoriile de rezistenţă descriu comportarea materialului sub încărcare pornind de la conceptul de rezistenţă în general si fac abstracţia da faptul ca masivul stâncos. Pericolul apare doar în cazul cand in zona periclitată din masiv se realizează un tunel.4.Trebuie insa remarcat că toate teoriile expuse mai sus au in vedere un material idealizat şi fac abstracţie de multitudinea de factori ce există totdeauna în condiţiile reale şi care adesea sunt determinaţi în comportarea rocilor supuse solicitărilor. In principiu aceste condiţii vor fi îndeplinite atunci cînd un plan slabit având o rezistenţă. Cu ajutorul unei analize simple.

49) (3. care corespunde coeziunii. μ≈ 2 2 (3. 3.Dacă această inclinare este β atunci eforturile in planul slăbit vor fi date de : 57 . Estee dificil ca să se determine cu exactitate valorile parametrilor τ R şi μ s perfect reprezentative datorită ariei mici a suprafeţei.18 Intr-un astfel de caz ruperea într-o rocă nu va fi niciodată posibilă fără ca să cedeze in prealabil planul slăbit.Fig. Mecanismul real de rupere în lungul unul plan slăbit este puţin diferit de cel al unei ruperi normale prin frecare şi poate fi adesea reprezentat ca o alunecare cu frecare intre două suprafeţe de rocă astfel că τs =μ sσ s . Pe baza a numeroase incercări s-a ajuns la concluzia că s. Pot fi imaginate diferite incercari în acest scop dar de obicei rezultatele obţinute nu sunt satisfacatoare. majoritatea rocilor rezistenţa τ R va fi cuprinsă intre jumătate si o treime din rezistenţa rocii intacte iar coeficientul de frecare se deduce cam la jumătate : τR ≈ τ0 μ . τ şi σ reprezentind eforturile de forfecare si normale pe suprafaţa iar μ s coeficientul de frecare la alunecare.Dar mai apare în plus o oarecare rezistenţă la forfecare (τ R ) datorită rugozitatii rocilor în contact sau umpluturii din discontinuitate.48) chiar dacă se pot recolta carote din foraj deoarece acestea sunt degradate în timpul forării şi transportului şi nu sunt aşa că se obţine urmatoarea expresie pentru criteriul Coulomb-Navier: τs =τ R +μ s σ s =τ R +σ B tgΦ Probabilitatea ruperii in planul slăbit va fi afectata desigur de inclinarea relativă a sa in raport cu direcţia efortului principal maxim.

Pentru plane slăbite de discontinuitate şi eforturi principale maxime după direcţie verticală valorile lui β limită sunt cuprinse de obicei între 45° şi 65° . In această privinţă cercetarile lui J.5 Cedarea rocilor fisurate 3.σs = σ1 +σ3 σ1 -σ 3 cos2β 2 2 σ -σ τs = 1 3 sin2β 2 (3. In acest paragraf se examinează deplasările după suprafeţele plane adică acelea care nu conţin neregularităţi majore şi atare un loc sub eforturi de forfecare constante pentru aceleaşi eforturi normale.rezistenţa datorită rugozităţilor. Rezistenta la forfecare în lungul suprafeţelor de separatie plane Ia acest caz rezistenţa la forfecare depinde de următorii doi factori : .51) valori care înlocuite în (3. σ s =σ1 sau σ 3 .iar τs =0 şi deci nu se produce ruperea. calcare. Coulson efectându-se pe zece tipuri de roci cuprinzînd bazalt.H. σ s =σ max şi τs =τ max ruperea va avea loc în lungul planului slăbit iar daca β = 90° sau 0 .49) conduc la un criteriu de rupere care ţine seamă de unghiul de frecare Φ s . granite. Ca urmare va exista o slăbire evidenta a rocii atunci cînd înclinarea anizotropică ( β ) în raport cu direcţia efortului principal maxim coincide cu direcţia efortului de forfecare maxim { β = 45°). . In rocile cu structură laminara va exista o tendinţă de forfecare în planul de laminare şi o rezistenţă sporită în planul perpendicular.5. O analiza similară poate fi făcută şi pentru rocile cu anizotropie marcată. mărimea presiunilor normale şi rezistenţa rocii procesul da deplasare fie că va avea loc prin alunecarea pe asperităţile suprafeţelor de contact fie va conduce la despicarea discontinuităţii. 3.1. gresii.50) (3. rezistenţa τ R eforturile σ1 şi σ 3 . Astfel dacă β = 45°. gneis şl dolomit pe probe avînd suprafeţele cu diferite rugozitaţi 58 .rezistenţa la forfecare la deplasarea relativă a două suprafeţe netede . Intre aceate doua extreme va exista o valoare limita a lui determinata de nivelul eforturilor şi planele caracteristice peste care nu se va produce ruperea în planul slăbit. In funcţie de geometria neregularitaţilor celor două suprafeţe în contact.

) au unghiuri de frecare în jur de 30° (gresiilie . 5 -gneis 6 . 4.05 pentru un acelaşi tip de roca. 2 . 2 – netezire 3 .5÷0.gresie (Navaho).gresie (Berea)] (fig.dolomit. 10 .a. (3. 4 .granit grosier.bazalt. dolomite. graniţe ş. roci carbonate-calcare. Rocile stâncoase bogate la cuarţ şi feldspat (gresii.nivelare. 3.6.19 De asemenea coeficentul final de frecare pentru diferitele tipuri de rocă (1 . este cuprins într-un domeniu relativ restrans μ=0.polisare). 7 .In general valorile mai mici se obţin pentru rocile ce conţin mică (şisturi şi filite) sau minerale argiloase.sablare. b .argiliă.granitele 25°+40e.calcar). marmore -32°-36°) 59 .41). 8 -calcar (Bedford).şlefuire. 3 granit fin.9 şi este foarte puţin influenţat de faptul dacă roca aste uscată ( μ ) sau umedă( μ w ) (cu excepţia rocilor argiloase) sau de modul da pregătire al suprafeţei (a . 9 .indreptare. o .rezultate în urma metodei de preparare (1 .52) Fig.25° 33°.sablare) au arătat că valoarea finală a coeflcientului de frecare μ din relaţia : τ f =μσ=σtgΦ nu diferă cu mai mult de 0.

rocile semi-stâncoase şi nestîncose cu conţinut bogat de minerale argiloaae 4°-14°.se obtine curba: . va fi dat de expresia i=i0 (1σ m ) σz (3. umpluta sau nu cu material afinat sa moale.chiar şi la cazul unor presiuni.cele cu conţinut bogat de mică 14-260. efortul normal σ şi rezistenţa la zdrobire σ z a materialului din neregularităţile de pe pereţii fisurii.2. Ca urmare deschiderea fisurii prin forfecare va depinde de unghiul de înclinare (ridicare) i. ceea ce la randul său depinde de amplasarea deplasărilor din trecut. Cu cît fisura este mai inchisă cu atît tendinţa de deschidere a fisurii este mai însemnata.In cazul fisurilor foarte deschise.53) unde exponentul m caracterizează casanţa rocii Considerând ca rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor de pe marginile fisurii este σ z =200 daN 1 din rezistenţa la compresiune.gheisuri 18°-30°. care este determinat de rugozitatea iniţială a fisurii i0 .adică cam 2 4 cm i=52o (1σ 10 ) 200 (3. foarte ridicate. finală de rupere în rocile stîncoase se caracterizează prin prezenta unor striatiuni umplute cu făină de rocă (fig.20 3.3.54) 60 . In acest din urmă caz deschiderea fisurilor fiind parţial împiedicată are loc o crestere substanţială a rezistenţei la forfecare datorită creşterii bruşte a eforturilor normale.20). Fig.Deschiderea fisurilor prin forfecare In general orice distrugere a unui material conduce la o mărire da volum. Factorul esenţial care determină deschiderea fisurii prin forfecare este rugozitatea şi eventuala împănare a pereţilor. Deschiderea fisurilor rugoase prin forfecare este un fenomen important de care trebuie ţinut seama la analiza stabilităţii masivelor stîncoase şi la calculul ancorajelor.5.constituită din particule cu dimensiunile cuprinse între 0. poate avea loc şi închiderea fisurii prin forfecare.iar pămînturile 120-30°.1mm şi 1 μ . După cum arată numeroase cercetări suprafaţa. In cazul existenţei unui efort normal σ unele neregularităţi ale pereţilor fisurii se vor distruge cu atit mai uşor cu cît este mai mică rezistenţa acestor asperităţi. 3.

53) pentru cele două încercări rezultă : 10 i2 σ =1. σz m . 3.2 i0 σz şi 10 i1 σ =1.53) rezulta: τ f =σ[tgio (1i0 σ m ) +Φ] σz unde (3.)10 σz (3.56) (3.Rezistenţa la forfecare a fisurilor cu neregularitaţi Cercetările privind dilatanţa nisipurilor indesate au arătat ca rezistenţa lor la forfecare va fi data de expresia: τ f =σtg(i+Φ) eforturilor de forfecare iar Φ unghiul de frecare dintre particule.parametru ce caracterizează friabilitatea rocii care variază în limite restrînse în jurul valorii 10.z 2 i2 σ z -σ1 (3. pentru determinarea ei este necesar să fie incercate probe recoltate direct din pereţii fisurii sau să se stabilească σ z în mod indirect prin măsuraraa durităţii rocii in imediata vecinătate a fisurii şi in masiv după ce in prealabil s-a stabilit corelaţia dintre duritatea şi rezistenţa la zdrobire. Daca există date experimentale privind rezultatele unor incercari de forfecare pentru doua presiuni normale σ 1 şi σ 2 atunci valorile lui i0 şi σ z pot fi deduse prin calcul invers.Astfel scriind relaţiile(3. In mod analog se poate presupune că rezistenţa la forfecare a fisurilor rugoase va fi data de o expresie analoaga cu(3.3.58) 61 .55) unde i reprezintă unghiul mediu de deviere a particulelor in deplasare in raport cu direcţia de aplicare a este unghiul mediu de ridicare a neregularitaţii in raport cu direcţia generală de forfecare este rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor care datorita alterărilor reprezintă doar o fracţiune din cea la compresiune simplă .Astfel tinand seama de expresia lui i (3.57) Tot din (3.53 )rezulta : i0 = 1 σ (1.55).5.1 i0 σz care prin imparţire dau: 10 i1 σ -σ =1.In vecinătatea careia se inscriu punctele corespunzătoare datelor experimentale.

59) Cunoscând parametrul geometric i0 si parametrii de rezistenţă (Φ.unde: i=arctg τf -Φ σ (3.σ z ) şi fisurii se poate scrie ecuatia rezistenţei fisurii cu neregularitaţi sub forma: τ f =σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3.21 62 . 3. Fig.21 in care sunt reprezentate unele incercari de forfecare pe suprafeţe de beton avand diferite rugozitaţi considerand Φ=36o şi σ z =σ c =500 daN .60) Atunci cand lipseşte unul dintre cei doi parametri necesari pentru a scrie această expresie este necesar ca să se recurgă la reprezentarea grafică τ f =f(σ) .De pildă figura 3. După cum se vede din figură se obţine o bună concordanţă intre teorie şi experiment cm 2 pentru toate valorile lui i0 cu exceptia lui i0 =45o .

5.Pentru a rezolva aceasta problemă s-a recurs mai întii la încercări la scară mare.Pentru acst motiv ramâne actuală problema aflării pe cale teoretică a rezistenţelor la forfecare in lungul unor discontinutăţi de mare anvergură. efectul coeziunii poate deveni ceva mai însemnat în fazele finale ale forfecării cand are loc cedarea contactelor rigide şi deplasarea se realizează.61) se reduce la relaţia clasică a lui Coulomb: τ f =c+σtgΦ (3. In acest caz forfecarea poate avea loc doar prin materialul moale de umplutura iar expresia (3.. Extinderea valorilor locale ale rezistenţei la forfecarea discontinuităţilor de mare anvergură Această extindere este condiţionată de caracterul diferit al neregularităţilor pereţilor discontinuităţilor pe anumite porţiuni prezentand asperităţi de diferite ordine de mărime. ca şi grosimea umpluturilor şi parametrii rezistenţei sale la forfecare. Astfel pentru barajul de la Bratsk s-a stabilit rezistenţa la forfecare a unei porţiuni da discontinuitate având in plan dimensiunile de 7x7 iar pentru fundaţia barajului de la Krasnoiarsk s-a incercat o portiune din masiv cu aria de 8 x 12 m. Rezistenţa la forfecare a discontinuităţilor cu material de umplatură Prezenţa unei umpluturi în discontinuitate poate influenţa foarte mult rezistenţa sa la forfecare principalii factori determinaţi fiind existenţaa şi numarul unor contacte rigide.62) unde Φ este frecarea internă a materialului da umplutură iar c coeziunea sa. efectul acesteia din unrma este neglijabil de mic in cazul unor contacte stîncoase . Chiar dacă unghiurile reale de urcuş ale neregularitaţilor din pereţii discontinuităţii nu se modifică prin acoperirea acestora din urmă cu matarial moale de umplutură se micşorează numarul punctelor rigide de contact ceea ce conduce la micşorarea valorii unghiului i0 iar in cazul unei grosimi suficiente a umpluturii şl ieşirea neregularitaţilor din încleştare acestui unghi devine practic egal cu zero.5.4. 63 . datorită neregularităţilor. Cu toate acestea scara acestor incercări ramane incă mică in raport cu cea a ariilor discontinuitaţilor ce sunt solicitate prin realizarea lucrărilor.61) In această exprasie anumiţi parametri pot avea o semnificaţie putin diferită de cea arătată mai inainta.5. în materialul de umplutură.3. 3. care poate trece în parte printre contactele stîncoase şi în parte prin materialul de umplutură. Astfel ungniul i0 trebuia determinat pentru suprafaţa potenţială de rupere prin frecare. In cazul unei umpluturi avînd coeziunea o rezistenţa la forfeoare va fi: τ f =c+σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3.

reprezentat de o porţiune redusa a discontinuitaţii. In cazul unor neregularitaţi a discontinuitaţii din punct de vedere geometric(ondulaţii) sau mecanic (rezistenţa neregularitaţilor pereţilor datorită alterarii diferite sau a umpluturii) rezistenţa la forfecare trebuie determinată prin diferenţierea porţiunilor omogene din acest punct de vedere. Pentru blocul 3 rezistenţa la forfecare va fi determinată si de neregularitaţile la scară mai mare(ondulaţiile)care au un unghi de ridicare i02 in raport cu direcţia generală de forfecare şi care prezintă o rezistenţă la zdrobire σ z2 ≥ σ z1 .rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia : τ f =σtg[i01 (1σ 10 ) +Φ] σ z1 (3. in funcţie de scara luată a in considerare.in care discontinuitatea prezinta neregularitaţi având un unghi iniţial de ridicare (3. 64 .se poate considera că este vorba de o cedare in lungul unei suprafeţe rugoase plane iar rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σμ=σtgΦ i01 .22 Daca se analizeazădin acest punct de vedere discontinuitatea reprezentată in figura 3.FIGURA 3.65) In felul acesta se poate estima rezistenţa la forfecare a unei discontinuitaţi de orice extindere cu condiţia ca să se cunoască unghiurile de ridicare a neregularitaţilor de diferite ordine ca si rezistenţele lor de zdrobire precum si unghiul de frecare Φ .In această situaţie prin analogie cu cele arătate mai inainte rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σtg{i02 (1σ 10 σ ) +i 01[1 − ]10 +Φ} σ z2 (cos i 02 +sin i 02 ⋅ tgΦ) (3.se pot distinge urmatoarele trei situaţii: -Pentru blocul 1.22 atunci.63) -Pentru blocul 2.64) unde σ z1 este rezistenţa la zdrobire a neregularitaţilor din limita blocului 2.

Sub actiunea acestora.1. Aceasta duce la concentrarea tensiunilor în punctele de contact dintre proeminentele mari.1 Daca componenta tangentiala depaseste rezistenta la alunecare in planul fisurii. pana se ajunge la fisurarea si distrugerea lor. Acesta se deplaseaza din pozitia initiala intr-o noua pozitie in care stabilitatea este asigurată de rezistenta la alunecare pe care o opun diferitele proeminente ale rocii in planul de contact si care este mai mare decat forta tangentiala T.Generalitati Existenta sectiunilor slabite si a fisurilor intrr-un masiv stincos poate cauza alunecarea blocurilor de deasupra sau chiar a masivului intreg sub actiunea greutatii proprii şi a sarcinilor exterioare. pe suprafata de contact dintre partea care tinde sa se deplaseze si partea stabila a masivului apare o componenta normala N si una tangentiala T (fig. In punctele in care are loc contactul dintre proeminentele rocii apar concentrari de eforturi. foarte complex. masivul 65 . Fig. se explica în modul urmator: Sub actiunea greutatii proprii a masivului si a fortelor exterioare.Daca insă dupa deplasarea succesiva. ca urmare a deformarii continue a rocii. de-a lungul unei fisuri.Capitolul 4 STABILITATEA VERSANTILOR STANCOSI 4. atunci se strica echilibrul existent si începe deplasarea masivului de deasupra. Alunecarea versantilor este de regula rezultatul unui proces de lunga durata si in general.4. pana la ocuparea unei noi pozitii de echilibru. care depinde de marimea componentei normale. de forma fisurii si de rezistenta materialului de umplutura al fisurii. se produce ruperea proeminentelor secundare. odata cu trecerea timpului.l). avand loc o noua deplasare în trepte a masivului. acest proces se repeta in timp. Mecanismul producerii alunecarii unui masiv stincos. In continuare. 4. determinata de distrugerea progresivă a proeminentelor de pe suprafata de contact.

caracterul agatarii dintre proeminentele din planul fisurii. Pentru diferite conditii de umplere a fisurilor va exista un complex de combinatii in ceea ce priveşte valorile parametrilor c si f ce caracterizeaza coeziunea si frecarea in planul fisurii. Schema de calcul se stabileste in functie de conditiile geologice existente. natura. Aceasta masura contribuie la cresterea rezistentei la alunecare si la prevenirea deschiderii fisurilor care maresc permeabilitatea rocii. Dacă coeficientul de siguranţă rezultat din calcule este mai mic decat cel admisbil. caracteristicile si distributia lor s. presiunea apei de infiltratie etc.2. a regimului apei de infiltratie. reducerea fortelor cu acţiune defavorabila (sarcinle exterioare care actioneaza la suprafata masivului. in general.a. 66 .). de asemenea. pentru aprecierea stabilitătii talusurilor stancoase nu sunt aplicablie metodele clasice de calcul folosite in Mecanica rocilor. precum si a parametrilor care caracterizeaza rezistenta la alunecare dupa planele diferitelor fisuri. Problema se complica si mai mult prin faptul ca. In felul acesta. aratate mai sus si de parametrii corespunzatori ai versantului. ancorare de diferite tipuri etc si urma-rindu-se. care constituie sectiunile principale de slabire sau plane posibile de alunecare. cu diferite directii si unghiuri de inclinare. este cea de consolidare a masivelor stancoase cu ajutorul unor ancore adanci. 4. pretensionate.nu-si gaseşte o pozitie stabila. ca masură practică. In aceste conditii. Aceasta rezistenta depinde de o serie de factori ca latimea si forma fisurilor. vor trebui examinate masurile adecvate pentru asigurarea stabilitatii necesare. Intr-un masiv stancos exista totdeauna mai multe sisteme de fisuri. prezenta unor materiale de umplutura in fisuri. prin studii de teren. După cum se va arata. calculul se reduce la determinarea celui mai mic coeficient de siguranta al stabilitătii la alunecare după suprafata critica sau mai multe suprafete. la cazul celor mai probabile combinatii ale parametrilor c şi f care intră in relatia liniara dintre eforturile τ si σ . se va produce distrugerea totala a proeminentelor si alunecarea masivului stancos. se iau diferite masuri asigurarea stabilitătii versantilor stancosi realizandu-se ziduri de sprijin. Se mentioneaza importanta deosebita pe care o are determinarea. nu se dispune de date suficient de sigure cu privire la rezistenta de alunecare de-a lungul fisurilor. larg raspandita in ultimii ani. Calculul stabilitatii versantilor stancosi Factorul principal care caracterizeaza capacitatea portanta si stabilitatea unui masiv stancos este starea lui de fisurare. Dupa cum se va arata in continuare. a fisuratiei masivului stancos.

2 cand se ia in considerare si efectul acesteia. Din diagrama de fisurare rezulta directiile sectiunilor de calcul care reprezinta suprafetele probabile de alunecare. fisuri izolate mari ..Ca suprafete periculoase de alunecare care pot fi considerate suprafetele fisurilor sistemelor principale sau cele dupa care este intrerupta continuitatea masivului.. In cazul problemei plane. pentru coeficentul de siguranta se ia valoarea de 1. Calculele de stabilitate efectuate pentru fiecare sectiune in parte caracterizeaza impreuna stabilitatea versantului in ansamblu.Calculul stabilitatii se poate trata ca problema plana sau spatiala. In cele ce urmeaza se vor analiza schemele de pierdere a stabilitatii prin: -alunecarea dupa un singur plan(fig 4. dislocari tectonice etc. Valorile coeficentilor de siguranta se stabilesc in fiecare caz separat.5 in cazul cand nu actioneaza sarcina seismica si 1.2. -forta de tensionare a ancorelor sau reactiunea de la diferite constructii de sustinere a versantului.sectiunile de calcul se stabilesc pe baza analizei diagramei de fisurare a masivului stancos.actionand in conditiile cele mai defavorabile pentru stabilitatea masivului.considerandu-se ca alunecarea are loc dupa o singura suprafata sau dupa mai multe.1. pe baza analizei datelor initiale ale schemelor de calcul.a) 67 . a starii versantilor si a urmarilor posibile ce ar rezulta din surparea lor.1..Ca suprafete de alunecare pot fi diferitele sisteme de fisuri sau stratificatie. In mod obisnuit. Sarcinile care se iau in considerare in calculul stabilitatii versantilor stancosi sunt: -greutatea proprie a masivului stancos -sarcinile exterioare care actioneaza asupra versantului -presiunea hidrostatica a apei de infiltratie din fisuri -forta seismica.

2.prin considerarea sectionarii blocurilor prin fisuri conjugate (alunecarea dupa suprafete in trepte)(fig.b).1 Calculul stabilitatii masivului sectionat printr-o fisura sau un sistem de fisuri In verificarea posibilatii de alunecare a masivului dupa planul unei fisuri sau dupa planele unui sistem de fisuri(fig 4. Scheme pentru calculul stabilitatii versantilor stancosi: a-alunecarea dupa planul unei singure fisuri. cand coeziunea si coeficentul de frecare sunt diferite pentru fiecare suprafata de alunecare.Fig.3) se determina valorile critice ala parametrilor c (pentru f=0) si f (pentru c=0). calculul se face in ipoteza echilibrului limita al masivului.fortele de stabilitate Ti . 68 .2.4.2) Daca nu se dispune de date sigure privind caracteristicile alunecarii pentru diferitele fisuri ale sistemului . 4.2. folosind ecuatia: c∑ L i +f ∑ N i =∑ Ti (4.4.1) ∑c L + ∑f N ∑T i i i i i (4.3) obtinuta pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii egal cu unitatea.luand in considerare o fasie unitara de calcul.relatia devine: kS = ∑ F = c∑ L +f ∑ N ∑T ∑T i i i i i (4. Pentru cazul general.coeficentul de frecare si coeziune specifica pentru planul de alunecare L .4). b-alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri -alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri.coeficentul de siguranta al stabilitatii se determina cu formula: kS = unde: Fi .Din ecuatia (4.2.a.fortele de alunecare f si c .lungimea suprafetei de alunecare.b) -alunecarea dupa doua plane cu pante diferite (fig 4.

4. 69 .c) sa se gaseasca la o distanta mai mare fata de originea axelor de coordonate decat înfasauratoarea.c) 4 2 1 d b 0 0. este necesar ca parametrii f si c.c) (4. se pot aplica doua scheme de calcul si respectiv doua metode de calcul .3).4 f Fig. Deoarece ecuatia (4.8 f d 0 0. valorile critice obtinute pentru parametrii c si f. sa fie de asa natura. determina valoarea coeficientului de siguranta al stabilitatii versantului. ce caracterizeaza fisurile din punctul de vedere al alunecarii.2.3.2 Calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua fisuri cu unghiuri de inclinare diferite Pentru verificarea stabilitatii la alunecare a masivului si dupa suprafetele a doua fisuri.6 0. impreuna cu axele de coordonate.6 0. delimitează zona de nestabilitate(fig. Diagramele de echilibru limita: a – in cazul alunecarii dupa planul unei fisuri b – in cazul alunecarii dupa planele unui sistem de fisuri Cu aceste valori se construiesc diagramele de echilibru limita. incat punctul cu coordonatele (f .3)reprezinta conditia de echilibru limita.4. Raportul d1 dintre distanţa acestui punct fata de origine si distanta de la origine la înfasuratoare.3).8 1 1. se poate trasa o înfasuratoare. masurata pe d aceeasi directie.2 daN/cm 8 7 6 5 4 3 2 1 d 1 a 2 daN/cm d ks= 1 d 8 7 6 5 (f.reprezentand functiile c=F1 (f) sau c=F2 (c) .2 0. Prin construirea de drepte pentru diferite scheme de calcul. unite printr-un segment de dreapta.4 0. care. Valorile minime obtinute pentru coeficientul de siguranta se compara cu valoarea admisibila si in cazul cand k S <k a se calculeaza deficitul existent pentru forta de stabilitate a masivului: Q=k a ∑ T1 -∑ F1 d 1 3 (f.pentru valorile limita ale acestor parametric(fig 4. dintre care una cu panta mica si cealalta cu panta mare.determina zona de stabilitate a masivului stancos. Pentru ca masivul stancos să fie stabil.4 0.2 0.4) 4.2 1.

acestea diferind în functie de conditiile existente.c 2 .4. In acest plan.coeficenti de frecare corespunzatori celor doua plane. Fig.In prima metoda.4. fie un plan arbitrar pentru care rezulta o valoare minima a coeficientului de siguranta al stabilitatii masivului (fig.coeziunile corespunzatoare celor doua plane f1 .lungimile planelor de alunecare c1 . masivul care aluneca se imparte in doua blocuri. Trebuie de remarcat insă ca cele doua metode nu conduc la aceleasi rezultate.4. Schema pentru calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua plane de fisurare cu unghiuri de inclinare diferite Prima metoda analizeaza stabilitatea unui masiv constand din doua blocuri independente. Ca plan de separare poate fi considerat fie unul din planele existente de intrerupere a continuitatii masivului. f1G1cosα1 +c1L1 +f 2 G 2 cosα 2 +c 2 L 2 G1sinα1 +G 2sinα 2 (4.f 2 . In cea de a doua metoda masivul care aluneca se imparte doua blocuri care se gasesc în conditiile echilibrului limită.L 2 .greutatile blocurilor care aluneca L1 .4) kS = unde: G1 .4). de ele nu se tine seama in calcule.4.Coeficentul de stabilitate este dat de raportul dintre suma fortelor de alunecare rezultate pentru cele doua blocuri(fig. printr-un plan vertical care trece prin punctul de intersectie al celor doua suprafete de alunecare (fig.5) 70 .G 2 .5).4. dintre care unul reazema pe un plan cu panta mare. fortele de interactiune dintre cele doua blocuri se considera ca forte interioare ale masivului si ca urmare.

In cea de a doua metoda.prin construirea poligonului fortelor.Calculul analitic prin aceasta metoda cuprinde mai multe etape si este laborios Calculul poate fi efectuat si grafic. egal ca marime cu produsul dintre coeziunea conventionala c 2 si lungimea suprafetei de alunecare L 2 . nu este necesar sa se impuna o valoare pentru k.4. se in considerare intercatiunea dintre cele doua blocuri care se gasesc in stare de echilibru limita si deci valoarea coeficentului de siguranta al stabilitatii este functie de directia planului de separatie al blocurilor. Pentru aceasta se impun diferite valori pentru unghiul ψ (la intervale de la 10o pana la 15o ) si pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii k.respective de unghiul pe care il formeaza acesta cu verticala si de rezistenta la alunecare dupa acest plan.5.se ia un punct arbitrar A. Fig.in concordanta cu care se stabilesc valorile conventionale limita ale coeziunii (c) si ale unghiurilor de frecare ( ϕ ).Pentru inchiderea poligonului fortelor al blocului superior .Daca se cunosc valorile coeziunii si ale unghiului de frecare .Dupa cum se observa in aceasta metoda se realizeaza o compensare a deficitului pentru fortele de stabilitate dupa o suprafata de alunecare. In continuare .5) fortele care actioneaza asupra celor doua blocuri ale masivului. L 3 . paralel cu directia planului 2. Cunoscand (fig. din care se duce vectorul AB reprezentand ca marime si directie forta G 2 .3.separate printr-un plan ce formeaza cu verticala unghiului ψ .prin intocmirea de diagrame ca in figura 4.5 Procedeul grafic de calcul al stabilitatii versantilor Din punctul B. cu o parte din fortele corespunzatoare celei de-a doua suprafate.din punctul D se construieste vetorul DE egal cu c 3 . este 71 . se duce vectorul BD.

5. cum se considera in cea de a doua metoda. Daca stabilitatea masivului studiat este caracterizata de coeficientul de siguranta admis in calcule. Deoarece acest poligon trebuie sa cuprinda. pentru cel mai defavorabil unghi ψ .necesar sa se construiasca vectorii reactiunilor R 2 si R 3 . Forta Q reprezinta forta necesara de sustinere a masivului pentru coeficientul de siguranta impus si pentru unghiul ψ considerat in calcule si se realizeaza prin ancorare sau sprijiniri. masivul nu este stabil.5. egal ca marime cu forţa c1L1 . precum si la cel de al treilea plan.in roca incep sa apara deformatii. In legătura cu calculul stabilitatii versanatilor este necesar sa se precizeze ca cele doua plane de alunecare. dupa cum se arată în figura 4.b). masivul este stabil. reprezentand forta G1 iar din punctul H .dar au directii cunoscute. si fortele ce actioneaza pe planul de separare a blocurilor ( R 3 si c 3L 3 ). In cazul în care este dirijata în sens invers alunecarii (fig.4. Dupa aceasta se construieste poligonul fortelor pentru blocul inferior. asa cum se face in prima metoda de calcul.b. practic. Cum insa in calcule valoarea coeficientului de siguranta k a fost luata arbitrar. trebuie să treaca prin punctul F si astfel sa închida poligonul fortelor.vectorul HK. la atingerea conditiilor echilibrului limita pe planul abrupt . din care unul cu panta mai mica si al doilea ca panta mare. atunci dreapta dusa din punctul K. Executînd o serie de astfel de constructii grafice. R 2 la intersectia lor se obtine punctul F care determina marimea reactiunilor. nu exista situatii in care starea de echilibru limita sa apara in acelasi timp pe ambele plane. deplasari si mici distrugeri in punctele de contact 72 . paralel cu directia de actiune a reacţiunii R1 . de închidere a poligonului. ca forte componente. determinate de unghiurile de frecare conventionale ϕ2 şi ϕ3 .5. Din punctul D se duce vectorul DH.iar din punctul A o paralela la direcţia de actiune a reactiunii . se incepe construirea cu vectorii acestor forte.raportul fortelor ce actioneaza asupra planului cu inclinare mai mica poate fi inca destul de departe de cel limita. poate să nu treacă prin puntul F. nu trebuie considerate de aceeasi importanta in procesul pierderii stabilitatii versantului. Procesul de pierdere a stabilitatii masivului incepe cu planul mai abrupt.cand fortele ce actioneaza asupra lui ajung in starea de echilibru limita.In acest timp. Ducand din punctul E o paralela la directia de actiune a reactiunii R 3 . dreapta paralela la direcţia reactiunii R1 . figurati in poligonul construit pentru blocul superior (punctele F-E-D).4. care nu sunt cunoscute ca marime.c). De asemenea. Deoarece blocul stancos nu este un corp absolut rigid. se poate determina valoarea minima a coeficientului de siguranta. Perpendiculara dusa din punctul F la această dreapta determina valoarea minima necesara pentru forta Q. Daca forta Q este dirijata în sensul alunecarii (fig.

Avand in vedere evolutia procesului de aparitie a conditiilor de echilibru limita si de pierdere a stabilitatii blocurilor.7) Este evident ca in toate cazurile cand valoarea obtinuta pentru forta S este egala cu zero sau este Valoarea pozitiva rezultata pentru forta S se aplica blocului inferior. prin transmiterea sarcinii suplimentare asupra celuilalt plan .ale acestui plan. cu panta mai mica.cand forta de stabilitate pentru planul cu inclinare mare devine insuficienta.prezentata in continuare.4. (4.iar forta limita de mentinere a stabilitatii.Astfel se pot observa adeseori masive stancoase la care fisurile cu panta mare incep sa se deschida. Fig 4.care se opune deplasarii blocului superior.Schema de calcul a stabilitatii versantului stancos in conditiile de echilibru limita In acesta schema se admite ca echilibrul limita pe planul cu inclinare mare este deranjat si ca urmare coeziunea in acest plan este anulata.6): F2 = N 2tgϕ2 (4.6.se va putea scrie urmatoarea expresie pentru 73 .va fi determinata de diferenta dintre forta de alunecare T2 si de frecare F2 : S = T2 − F2 = G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) negativa.devine egala cu (fig.separate de masivul stancos principal prin doua fisur. in calculul stabilitatii versantului se considero S=0.Descompunand aceasta forta intr-o componenta normala ( N S ) si un paralela (TS ) la planul de alunecare al blocului inferior.desi masivul este inca stabil datorita capacitatii portante a fisurii cu inclinare mai mica fata de orizontala. ceea ce conduce la redistribuirea tensiunilor in bloc . este indicat sa se analizeze si urmatoarea schema de calcul.6) Forta transmisa blocului superior blocului inferior.dupa directia deplasarii posibile a blocului superior(fig 4.6).

coeficentul de siguranta al stabilitatii versantului: kS = c1L1 +N1tgϕ1 + N Stgϕ1 T1 +TS c1L1 +tgϕ1[G1 cos α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos ϕ2 )sin(α 2 − α1 )] G1 sin α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) cos(α 2 − α1 ) (4.8)

Introducand expresiile fortelor in relatia (4.8) se obtine: kS = (4.9)

In aprecierea stabilitatii unui versant trebuie sa se aiba in vedere ca in afara unghiurilor de inclinare ale suprafetelor de alunecare,asupra valorii coeficentului de siguranta al stabilitatii influenteaza in mare masura distanta la care se gaseste planul cu inclinare mare fata de suprafata versantului , forma acesteia,inaltimea versantului si caracteristicile rezistentei la deplasare dupa suprafetele de alunecare. In fig.4.7 se prezinta diagrama coeficentilor de siguranta calculati pentru cazul alunecarii unui versant dupa doua sisteme de plane( α1 =25o si α 2 =65o ),in care valoarea coeficentului k S este raportata la punctul de intersectie al planelor de alunecare considerate. Din aceasta diagrama rezulta ca stabilitatea versantilor se micsoreaza o data cu cresterea inaltimii lor .De asemenea,se observa influenta pe care o au bermele,schimbarile de panta si diferitele neregularitati de la suprafata versantului,determinand o ondulatie a liniilir de egal coeficent de siguranta.

Fig.4.7.Diagrama diferitilor coeficenti de siguranta ai stabilitatii unui versant stancos cu doua sisteme de plane de fisurare. 74

In calculele de verificare a stabilitatii versantilor stancosi se folosesc in prezent si diferite programe de calcul, care cresc considerabil pasibilitatile de analiza a schemelor posibile de alunecare. De asemenea,in numeroase situatii se fac verificari experimentale,in laborator,pe modele la scara redusa.

4.3. Consolidarea versantilor stancosi
Masurile principale de protectie si prevenire a pierderii stabilitatii unui versant stancos,aplicate in practica,sunt: 1.indepartarea totala sau partiala a masivului nestabil si executia unor berme; 2. consolodarea masivului stancos nestabil cu ajutorul unor ancore. 3. consolidarea versantului cu ajutorul unor ziduri de sprijin sau al unor contraforti, pentru mentinerea masivului in pozitia existenta. Paralel cu executia acestor lucrari, trebuie luate masuri pentru a se preveni patrunderea apei de la suprafata sau a apei subterane in fisurile dupa care poate avea loc alunecarea masivului in acest scop asigurandu-se drenarea versantului. De asemenea, in unele cazuri se recomanda cimentarea fisurilor. Aceasta masura trebuie aplicata insa cu multa prudenta, deoarece prin crearea unei presiuni suplimentare la injectarea suspensiei de ciment in fisura, se poate mari pericolul de alunecare. In afara de aceasta, cimentarea fisurilor conduce la o crestere importanta a rezistentei la alunecare numai in unele cazuri. Consolidarea cu ancore consta in folosirea unor tije sau cabluri fixate la capat in partea stabila a masivului stancos. Distanta dintre ancore si adancimea lor de asezare se stabilesc în functie de caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor si de capacitatea portanta a ancorei. Foarte importanta la acest tip de consolidare este stabilirea corecta a adincimii de asezare în roca a ancorei, care trebuie sa fie mai mare decat grosimea rocii slabite. Consolidarea unui versant nestabil cu ajutorul ancorelor este prezentată în fig.4.8. Ancorele se folosesc la consolidarea rocilor cu stabilitate mica, alcatuite din blocuri sau avand o structura sistoasa. Consolidarea versantilor cu ajutorul cablurilor flexibile se aplica in cazul rocilor prezentand fisuri de origine tectonica cu orientare nefavorabila (fig.4.9). Daca roca este foarte fisurata, in afara de consolidarea ei prin ancore se face suplimentar si injectarea ei cu suspensie de ciment. De asemenea, in cazul cand roca este farimitata la suprafata, se fixeaza de ancore o plasa metalica pentru retinerea pietrelor marunte. Zidurile de sprijin se folosesc pentru consolidarea rocilor oare prezintă fisuri de origine tectonica cu inclinare in directia versantului. Pentru sprijinirea unor porţiuni izolate de roca nestabila, ca fisuratie slaba, este indicata folosirea contrafortilor (fig 4.10) 75

In fig 4.11 se prezinta alcatuirea si modul de prindere in roca pentru doua tipuri de ancore, care se folosesc atat pentru consolodarea unor versanti,cat si pentru sustinerea unor excavatii subterane(galerii, puturi, centrale hidroelectrice).

Fig. 4.8. Consolidarea versantului cu ancore

76

5-fisuri de origine tectonica Fig. iar pana.9 Consolidarea masivului nestabil cu ajutorul cablurilor: 1 –cabluri de otel. le departeaza si le 77 .Consolidarea versantilor cu ajutorul contrafortilor si ancorelor Ancora cu pana(fig 4. apasand pe cele doua brate despicate. prevazuta cu o pana metalica.11.a) are la capatul care se introduce in gaura forata o despicatura. Dupa introducerea in foraj a capatului despicat care poarta pana. 3 – galerii de acces pentru instalarea si fixarea cablurilor. 4 – galaerii de acces la penele de beton armat. 2 – pene de betn armat.4.10.Fig.se bate ancora cu ciocanul pneumatic.4.

Ele se realizeaza si in alte variante.Inainte de excavare.preseaza in peretii gaurii.realizand astfel o prindere punctiforma a tijei in roca.4. aplicata pe suprafata rocii.b)se fixeaza in gaura forata cu mortar de ciment.care ramane in exterior . b – prindere continua (ancora betonata) 1 – bara de otel cu profil periodic. iar pachetul de roci strabatut de ancora este precomprimat. Acestea sunt ancore active. Precomprimarea rocilor trebuie sa se realizeze dupa o directie cat mai apropiata de normala la planele de stratificatie. 2 – mortar.11. Ancorele betonate(fig.12 se prezinta masurile pentru consolidarea taluzului excavatiei pentru fundatia centralei hidroeletrice Regua(Portugalia). pe toata lungimea sa.11. 3 – colier sudat Se folosesc si alte tipuri de ancore pretensionate. Tija realizeaza astfel legarea pachetului de roci pe care il strabate . pe capatul filetat al ancorei. cu care se strange o placa de otel.4.Prin stangerea piulitei. Ele se executa din bare de otel cu profil periodic. s-au forat puturi inclinate (4).dispuse in 78 . In continuare. Modul de prindere a ancorei in roca: a– prindere punctiforma(ancora cu pana) 1 – ancora. 3 – piulita. Aceste ancore sunt pasive. Fig. 2 – pana. ancora este tensionata.Rezistenta la smulgere este asigurata de aderenta dintre mortar si bara.prin efectul de precomprimare pe care il produc.cu diverse sisteme de prindere in roca. se introduce o piulita . In fig 4.

drenuri 8. 3.Taluzul excavatiei pentru CHE Regua(Portugalia) 1. Fig.puternic solicitate.zona cimentata 6.prin care s-a injectat mortar de ciment.protectie cu sprit beton Probleme speciale apar la consolidarea unor versanti stancosi supusi la incarcari transmise de diferite constructii(de exemplu zonele de reazem. S-a realizat astfel un sistem de ancorare cu bare dispuse asemanator cu radacinile plantelor.tuburi perforate 5. In afara acestora .conturul excavatiei.s-au prevazut ancore pasive scurte(6). 2.trepte provizorii 4.suprafata initiala a terenului. injectii de cimentare(5) protectie cu sprit-beton armat si drenuri(7) pentru reducerea presiunii de infiltratie.4.ancore pasive 7.ale barajelor in arc) 79 . In acestea s-au introdus tuburi perforate cu diametrul de 100mm si grosimea peretelui de 10 mm.sah.12. cu diametrul de 120 mm.

elastic si izotrop.5. starea de tensiuni in jurul acesteia se modifica fata de cea existenta in masivul intact. δr dupa axa excavatiei. Prin folosirea teoriilor din elasticitatea plana.Starea de tensiuni in jurul unei excavatii. in coordonate polare 80 .De asemenea.2). au stabilit relatii pentru determinarea starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. actioneaza.1. in coordonate polare. eforturile unitare longitudinale σ l (fig. din actiunea presiunii rocii. 5. Sectiuni circulare Prin executia unei excavatii intr-un masiv de roci.σθ si τ .1). mai usor.1. studiul starii de tensiuni in masivul de roci se poate face.5. normal la suprafetele radiale. eforturile radiale δθ δσ r dr . executate intr-un masiv de roci considerat omogen. s-au obtinut diferitele relatii de calcul al eforturilor unitare σ r .1) In afara eforurilor unitare normale. normal la suprafetele inelare cuprinse in plane verticale. Problema distributiei tensiunilor a fost studiata de catre multi cercetatori care.5. atunci asupra elementului respectiv actioneaza. Fig. prin aplicarea teoriei elasticitatii plane. In cazul sectiunii circulare.1.5. in planul sectiunilor elementului actioneaza si eforturile unitare tangentiale τ (fig. Daca se considera in jurul unei excavatii de forma circulara. Starea de tensiuni in jurul escavatiilor orizontale.Capitolul 5 STAREA DE TENSIUNI IN JURUL LUCRARILOR SUBTERANE NESUSTINUTE 5. iar normal la sectiunile cilindrice. eforturile unitare circumferentiale σ θ si σ θ + σ r si σ r + δσ θ dθ . un element de volum delimitat de suprafetele cilindrice de raza r respectiv (r+dr) si de doua plane radiale formand intre ele unghiul dθ (fig.1. forma folosita frecvent la galeriile hidrotehnice.

2. in jurul excavatiei de sectiune circulara. in masivul de roci intact(neatacat prin lucrari subterane) a-raza excavatiei r. in raport cu centrul excavatiei 81 . 2 2 4 σ z +σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ z -σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1.1) 2 ⎡ ⎤ ⎛a⎞ σ l =μ(σ r +σθ )=μ ⎢ (σ z +σ x )+2(σ z -σ x ) ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ ⎝r⎠ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ in care: σ r -efortul unitar radial. σ θ -efortul unitar circumferential. Starea plana de tensiuni in jurul unei excavatii de forma circulara.5. in practica se folosesc mult relatiile pentru eforturi unitare stabilite de Kirsch.⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ +σ ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σ θ = z x ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ − z x ⎢1 + 3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= z x ⎢1 − 2 ⎜ ⎟ − 3 ⎜ ⎟ ⎥ sin 2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. σ l -efortul unitar longitudinal (dupa directia paralele cu axa excavatiei) σ z -efortul unitar vertical si σ x -efortul unitar orizontal in dreptul axei excavatiei.Fig. Pentru determinarea starii de tensiuni intr-un masiv de roci. in coordonate polare. τ -efortul unitar tangential.distanta punctului considerat in masiv .

eforturile pe conturul excavatiei(r=a) sunt: σ r =0 σ θ =σ z +σ x +2(σ z -σ x )cos2θ τ=0 σ l = μ ⎡( σ z + σ x ) + 2 ( σ z -σ x ) cos 2θ ⎤ ⎣ ⎦ σ r =0 σ θ =p τ=0 σl = m m-2 +2p cos2θ m-1 m-1 (5. conform cap.a . sau (5. raza r si unghiul θ .) prezinta avantajul ca permit determinarea cu usurinta a eforturilor unitare in functie de coordonatele polare ale punctului. iar σ x este egal cu presiunea orizontala a rocii.θ -unghiul polar fata de verticala μ -coeficentul lui Poisson In relatiile de mai sus.2) Relatiile lui Kirsch. la adancimea H la care este executata excavatia. σ z este egal cu presiunea verticala p a rocii in masivul nederanjat. fata de cele stabilite de alti autori(Schmied s. Conform acestor relatii . se obtine: 2 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1.3) m−2 p⎡ m ⎤ ⎢ m-1 + 2 m − 1 cos 2θ ⎥ m⎣ ⎦ 82 . μ 1 p p= 1-μ m-1 1 este constanta lui Poisson. μ Facand inlocuirile in formulele lui Kirsch.4) .⎜ ⎟ ⎥ ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σθ = ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1+3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= ⎢1+2 ⎜ ⎟ -3 ⎜ ⎟ ⎥ sin2θ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ 2 ⎤ σ r +σθ p ⎡ m m-2 ⎛ a ⎞ σl = = ⎢ +2 ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ m m ⎢ m-1 m-1 ⎝ r ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. 2 sunt: σ z =p=γ a H σx = unde m= . Expresiile acestora.

Dupa cum se observa din (5. existenta excavatiei nu influenteaza. depasind eforturile initiale existente in masivul nederanjat. practic.greutatea specifica aparenta a rocii m 2 (m-1)E γ a (m+1)(m-2)H (5. Dupa Schmied. care sunt cele mai importante din punct de vedere practic.2) rezulta ca odata cu cresterea distantei r. la tavanul si la vatra excavatiilor cu sectiune circulara. m-1 valoarea totdeauna pozitiva (compresiune)pentru m ≥ 2 .5.0 (dupa directia orizontala). Rezulta astfel ca . intinderea zonei in care se manifesta influenta excavatiei asupra distributia tensiunilor din masivul de roca are raza: R=επ unde: a – raza excavatiei E – modulul de elasticitate al rocii γ a . Ca urmare . σ θ =m-4 p. σθ = 3m-4 p. date de formulele din cap. care depind de greutatea stratului de roca de deasupra. pentru θ=90o (dupa directia verticala). eforturile unitare circumferentiale σ θ scad.Valorile eforturilor unitare circumferentiale σ θ pe conturul excavatiei. iar eforturile unitare radiale σ r cresc. m-1 fiind deci de intindere pentru m>4 si de compresiune pentru m<4.3 prin curbele continue 83 . 2. apar eforturi de intindere care pot produce fisurarea rocii. Din relatiile(5. tinzand catre valorile tensiunilor din masivul nederanjat de lucrarea subterana.5) H – adancimea excavatiei de la suprafata terenului m – constanta lui Poisson Distributia pe orizontala ( θ=0 ) a eforturilor unitare σ θ si σ r in masiv e reprezentata in fig. au valorile: pentru θ . distributia tensiunilor in masiv.4). la o distanta mare de lucrare. in apropierea conturului excavatiei eforturile unitare circumferentiale si longitudinale cresc.

1) se vor considera 84 . Ca o consecinta a descarcarii partiale a conturului excavatiei . in jurul excavatiei. In ipoteza repartitiei hidrostatice a presiunii p a rocilor.Roca cuprinsa intre inelul de mare presiune si conturul excavatiei se gaseste in stare deranjata(de fisurare).3). Aceasta zona este denumita de descarcare sau destindere. De aceea se produce o redistribuire a tensiunilor in jurul excavatiei.3. valorile maxime ale eforturilor circumferentiale se deplaseaza in interiorul masivului. Intrucat rezistenta rocii poate fi mai mica decat eforturile unitare circumferentiale.5. pentru determinarea starii de tensiuni din masiv in jurul unei excavatii orizontale de sectiune circulara.avand de obicei forma eliptica. in unele zone. poate sa apara un proces de fisurare si de deformare plastica. iar forma finala a curbelor eforturilor unitare din masiv va fi cea reprezentata prin linii intrerupte(fig.Fig.5. Variatia tensiunilor radiale si circumferentiale in masivul stancos in care s-a executat o excavatie de sectiune circulara Aceasta distributie a tensiunilor este valabila in cazul unor roci perfect elastice si rezistente. in relatiile(5. formandu-se in jurul excavatiei un asa zis “inel de mare presiune”.

iar H este adancimea excavatiei de la nivelul terenului. se pot calcula eforturile unitare principale normale ( σ1si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) .σ θ si τ dintr-un punct al masivului situat in jurul unei excavatii de forma circulara. m=2.6) in care: p=γ a H . efortul tangential τ fiind nul.7) Aceste formule permit determinarea eforturilor unitare pentru un semiplan.8) 85 . exprimate in coordonate polare: σr = p [ m-(m-2)cos2θ ] 2(m-1) p σθ = [ m+(m-2)cos2θ] 2(m-1) p m-2 τ= sin2θ 2 m-1 p σl = m-1 (5. se obtin formulele eforturilor unitare intr-un masiv nederanjat. Pentru θ=0 efortul unitar σ θ devine egal cu efortul vertical. Daca in relatiile (5.2)se considerea a=0. rezultand astfel urmatoarele formule simplificate de calcul al eforturilor unitare: ⎛ a2 ⎞ σ x =p ⎜ 1. cele doua eforturi normale reprezinta eforturile principale. folosind formulele cunoscute din Rezistenta materialelor: p m-1 (5. dupa orice directie. iar efortul σ r cu cel orizontal din masivul nederanjat: σ θ =σ z =p σ r =σ x = τ=0 In acest caz.2). In functie de eforturile σ r .2 ⎟ ⎝ r ⎠ ⎛ a2 ⎞ σ θ =p ⎜ 1+ 2 ⎟ ⎝ r ⎠ τ=0 σl = σ r +σθ =p 2 (5.σ x =σ z =p si respectiv in relatiile (5.

2 = σ r +σ θ 1 2 ± ( σ r -σθ ) +4τ 2 2 2 1 2 τ max = ( σ x -σθ ) +4τ 2 2 (5.5.Kuhn a trasat izocurbele acestora in jurul unei excavatii circulare pentru m=5(fig.Curbele din jumatatea superioara a figurii reprezinta punctele cu aceeasi tensiune principala maxima σ1 . 1 p. Repartitia tensiunilor principale normale σ 1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Fiecare din curbe reprezinta locul geometric al punctelor in care eforturile unitare principale au aceleasi valori.Pe aceste curbe este trecuta cate o cifra care indica raportul dintre marimea tensiunii in punctul dat. m-1 Fig.25 din presiunea litostatica verticala.Aceasta cifra poarta denumirea de coeficent de concentrare a tensiunilor.9) Calculand valorile tensiunilor principale. P.In cazul acestei valori a lui mθ conform formulei σ x = presiunea litostatica orizontala este egala cu 0. in 86 . dupa executia lucrarii subterane si marimea tensiunii din acelasi punct . in masivul nederanjat( p=γ a H ).σ1.4.5.4).

87 . in functie de presiunea orizontala 1 p=0. iar cele din jumatatea inferioara . 5.functie de presiunea litostatica verticala p=γ a H . Fig. Tensiunile cele mai periculoase pentru siguranta lucrarii sunt cele de intindere. efortul unitar σ 2 avand valoarea maxima de -0. Pentru aceeasi valoare a lui m.5. fara a fi necesare sprijiniri. galerii circulare. se poate stabili adancimea pana la care pot fi executate in diferite roci. rezistentele de rupere la compresiune si intindere a rocilor.5.4 rezulta ca in peretii galeriei se produc concentrari ale tensiunilor de compresiune. la care rocile rezista mai putin decat in cazul compresiunii.5 Repartitia tensiunilor tangentiale τmax in jurul munei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Cunoscand distributia tensiunilor in jurul excavatiilor circulare si determinand. se pot stabili zonele in care pot sa apara fisuri si desprinderi de roca din peretii si tavanul excavatiei. In unele cazuri insa.25p. Din fig. punctele cu aceeasi tensiune principala minima σ 2 .25p m-1 Cunoascand distributia eforturilor unitare principale in jurul lucrarii. efortul unitar principal σ1 atingand valoarea de 2. iar in tavan si vatra iau nastere tensiuni de intindere. prin incercari de laborator.5).75p. se pot produce concentrari periculoase si ale tensiunilor de compresiune. s-au calculat eforturile unitare tangentiale τ si s-au trasat izocurbele respective (fig.

In relatiile stabilite in coordonate polare de Greenspan. indiferent de forma lor. Greenspan considera conturul excavatiei determinat de o curba inchisa.Profilul unei excavatii 88 .5.6). a lui Hank pentru cele parabolice si a lui Heller pentru cele dreptunghiulare. elastice si izotrope. care actioneaza directiile axelor de simetrie ale profilului. sunt cele referitoare la σ θ pe conturul lucrarii nesustinute. iar β . simetrica in raport cu axele de coordonate.10) in care p. In deducerea relatiilor de calcul al tensiunilor. in ipoteza ca rocile sunt omogene.6. q si r sunt parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei.5. ceea ce determina concentrari suplimentare ale tensiunilor in comparatie cu conturul proiectat si anume intrandurile (supralargirile) produc o crestere a tensiunilor.σ z si τ din masivul nederanjat . Aceste metode sunt insa destul de laborioase. prin aplicarea metodelor fotoelasticitatii. a carei forma poate fi exprimata prin urmatoarele ecuatii parametrice: x=p cosβ+rcos 3β z=q sinβ-r sin 3β (5. care se refera la sectiuni eliptice. Relatiile de calcul al tensiunilor . Greenspan a dat o rezolvare generala problemei privind stabilirea tensiunilor pe conturul excavatiilor.1. Distributia tensiunilor in jurul galeriilor de diferite forme se poate determina analitic . tensiunile de pe contur sunt exprimate prin tensiunile σ x . care intereseaza in mod deosebit . sau experimental. pe modele. z a o x b ß z x Figura 5. in special cand se tine seama de faptul ca perimetrul real al lucrarilor subterane este neregulat . Exista mai multe metode analitice de calcul a tensiunilor in jurul excavatiilor de diferite forme. iesindurile –o miscorare a tensiunilor. dintre care se pot cita cea lui Poschl.unghiul polar fata de axa x (fig.2 Starea de tensiuni in jurul excavatiilor de alte forme Studiul starii de tensiuni in cazul altor forme de profile de galerii decat cele circulare este mult mai complicat .

F.unghiul polar fata de axa x. 1-μ 1-μ m-1 A.In conditiile starii plane de tensiuni si cand eforturile unitare din masivul nederanjat dupa directia axelor de simetrie ale profilului sunt eforturi principale ( τ=0 ) .11) β . G –coeficenti care depind de parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei si care au expresiile: A=(p-q)(p+q-6r) B=-6r(p+q) C=q 2 +6rp+9r 2 ⎡ 2q(p+q-6r) ⎤ D=(p+q) ⎢(p-q)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2q(p+q) ⎤ E=(q-3r) ⎢( q+3r ) p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q-6r) ⎤ F=(p+q) ⎢(p-q)p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q) ⎤ G=(q-3r) ⎢(q+3r)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ 89 . B. rezultand pentru tensiunea σ θ de pe conturul excavatiei o formula usor de folosit . C. care actioneaza dupa axele de simetrie ale profilului.tensiunile principale in masivul nederanjat. D. relatiile generale obtinute de Greenspan se simplifica . σ z =γ a H si σ x = μ μ 1 ⋅ σz = ⋅ γ a H= ⋅ γaH . valabila pentru orice forma de sectiune: σθ in care: ( D σ x +Fσ z ) sin 2β+Eσ x +Gσ z = Asin 2β+Bcos 2 2β+C (5. σ x si σ z . E.

069 -1.Idem a 1 = b 4 5.Patrat cu muchiile rotunjite p q r A B C D E F G 2 1 0 3 0 1 9 -1 -9 5 4 1 0 15 0 1 25 -1 -25 9 2. Calculul eforturilor unitare σ θ dupa diferite directii.036 30.04 11.1 se dau valorile coeficentilor pentru calculul eforturilor σ θ .982 3.1 3.Oval cu raportul a 1 axelor = b 2 4.821 -34. in tabelul nr 5.56 6.1 1. se poate construi curba de distributie a tensiunilor pe conturul excavatiei.Idem a 1 = b 4 3.667 -4.8 1. care permite stabilirea zonelor in care apar eforturi de intindere din actiunea presiunii rocii.654 4.19 -0.Tabelul 5.336 4.68 0. 90 .314 Pentru diferite forme ale conturului excavatiei .821 6.779 -11.19 19.1 Parametri sectiunii Forma conturului excavatiei 1.133 -3.634 -2.Elipsa cu raportul a 1 axelor = b 2 2.867 0 1.19 1.1 -0.895 14.92 0.982 -1.

Zonele in care eforturile unitare sunt de compresiune s-au notat cu semnul plus. ceea ce face ca rocile sa fie solicitate in modul cel mai defavorabil.5. in timp ce acelea de forme eliptice sau boltite sunt mai avantajoase sub acest aspect.9. In cazul excavatiilor de sectiune patrata.7 sunt numai de compresiune.8. Din analiza cazurilor prezentate in fig 5. In cazul profilelor eliptice caracterizate prin raportul a = 2 . in fig.Pe baza izocurbelor se poate aprecia gradul de concentrare a tensiunilor in anumite zone. izocurbele tensiunilor principale normale maxime( σ 1 ) si minime (σ 2 ) sunt prezetntate in fig.5.5.7 sunt reprezentate curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile de lucrari caracteristice . cu semnul minus. tensiunile. 91 . Curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile caracteristice In fig 5. iar cele ale tensiunilor principale τ max . se constata ca profilele cu deschideri mari favorizeaza aparitia unor zone mai dezvoltate ale tensiunilor de intindere in dreptul tavanului si al vetrei lucrarii . pentru m=5. iar cele in care roca este solicitata la intindere.7. asa cum rezulta din fig. b Cu ajutorul fotoelasticitatii se pot determina tensiunile normale principale ( σ1 si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) in jurul excavatiilor orizontale de diferite forme si se pot trasa izocurbele corespunzatoare .7.5.Fig.

92 .Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune patrata(izocurbe pentru m=5) Dupa cum se observa.10 se prezinta traiectoriile tensiunilor principale pentru o sectiune patrata.Fig. ajungand la 1. la galeriile de sectiune patrata. la colturi apar concentrari de tensiuni de compresiune. pentru m=5.8. iar in tavan si vatra apar zone cu tensiuni de intindere .44p .9.5. cu valoare maxima σ 2 =-0.5.5. Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune patrata. In fig. (izocurbe pentru m=5) Fig.

Pentru aceeasi valoare a constantei Poisson m=5.14 se prezinta izocurbele tensiunilor principale normale si tangentiale. Fig. in cazul sectiunilor dreptunghiulare avand raportul dintre laturi de 1/3 si 3/1..11.5.5. in figurile 5.Repartitia tensiunilor principale normale σ1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .5.Traiectoriile tensiunilor principale la o excavatie cu sectiune patrata(m=5) Fig.11. cu raportul laturilor de 1/3(izocurbe pentru m=5).10. 93 ..

13.Fig. cu raportul laturilor 3/1(izocurbe pentru m=5) 94 .5.5.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .12. cu raportul laturilor de 1/3 (izocurbe pentru m=5) Fig.

Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.5.14.La colturi eforturile unitare principale ating valorile σ1 =6.11.03p si τ max =3. elastic si izotrop(ipoteze valabile cu oarecare aprozimatie in cazul rocilor monolite si rezistente)si in care campul tensiunilor este caracterizzat prin σ z si σ x =kσ z se desprind urmatoarele concluzii: 1. fig 5.Distributia tensiunilor pe conturul excavatiilor nu depinde de dimensiunile acestora ci numai de forma lor(relatia 5.In dreptul tavanului si al vetrei . nesustinute.13p .3 si 5.5. concentrarea tensiunilor la colturi este mai mica ( σ1 =4p si τ max =0. se remarca concentrari de eforturi cu mult mai mari decat la sectiuni patrate(fig. 95 .64p .13.12). efortul unitar de intindere are valoarea σ 2 =-0.14). Distributia si marimea tensiunilor din masiv in jurul excavatiei nu depind de constantele elastice ale rocii. Daca inaltimea sectiunii este mai mare decat latimea(fig. Din studiul starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme.4) 2. executate intrun masiv de roci considerat omogen. 5. cu raportul laturilor de 3/1(izocurbe pentru m=5) In cazul sectiunilor cu raportul laturilor de 1/3 (latura orizontala mai mare).5.6p ) .Fig.

se verifica daca sunt conditii pentru aparitia deformarii plastice a rocilor in diferite puncte pe contur. folosind relatia: 96 . avand raportul dintre inaltimea si latimea profilului mai mic de 1. 5. Prin urmare . forma care da cele mai bune rezultate este cea ovala. la sectiunile 1 circulare .7).5.Daca este necesar sa se realizeze excavatii la care a ≠ b .Asa . 5. excavatiile se influenteaza intr-o masura neinsemnata si deci daca distanta dintre ele este cel putin egala cu diametrul lor. la 3 o distanta de contur egala cu diametrul excavatiei.Eforturile circumferentiale ating valori maxime pe conturul excavatiei sau in apropierea acestuia si ele scad repede odata cu cresterea distantei fata de acestea.La excavatiile de forma ovala sau dreptunghiulara.Pentru raportul avantajoasa(fig. efortul unitar σ θ din punctul situat pe orizontala.3. 6. se poate analiza stabilitatea excavatiei si se poate determina adancimea pana la care excavatiile se pot executa fara sustineri. Tinand seama de caracteristiciile mecanice ale rocilor. determinate prin incercari de laborator. fiecare dintre ele se poate considera separat. in cazul starii de eforturi monoaxiale.1.Tensiunile de intindere de la capetele axei verticale a unui profil de forma oarecare. Stabilitatea peretilor excavatiilor orizontale Aparitia fisurilor si a desprinderilor in roca de la tavanul si peretii excavatiilor depind de distributia tensiunilor in jurul galeriilor. din care motiv se vor evita profilele colturoase. solicitarile cele mai periculoase sunt cele de intindere si de forfecare. Folosind izocurbele tensiunilor . concentrarea tensiunilor dupa axa orizontala este mai mica decat la cele de forma eliptica. se micsoreaza si devin de compresiune la cresterea presiunii laterale.3. aceasta trecere are loc pentru k=1/3. cu colturile rotunjite. depaseste doar cu 5% efortul existent in masivul nederanjat.In cazul raportului a ≥ 1 .Concentrarile critice de tensiuni cresc odata cu micsorarea razei de curbura a colturilor conturului excavatiei. in cazul starii plane de tensiuni si k= . Pentru verificarea stabilitatii excavatiei. forma eliptica apare ca fiind cea mai b 7. de exemplu.In cazul in care starea de tensiuni din masivul de roci stancoase are caracter hidrostatic ( σ z =σ x ) . 4. forma cea mai indicata pentru excavatii este cea circulara. b a > 1 . precum si rezistentele de rupere la compresiune si intindere.

rezistenta rocii la compresiune σ t .13) σ min = K ' in care: τ max . σ T -linia de curgere la intindere simpla a rocii. (5. cu coeficentul de concentrare K σ min .rezistenta rocii la intindere τ f .presiunea litostatica verticala.tensiunea maxima de forfecare σ max . determinata in functie de presiunea litostatica orizontala cu coeficentul de concentrare K’ σ c .12) Tensiunile principale σ1 si σ 2 din masivul in stare initiala sunt.1.rezistenta rocii la forfecare.1 ca raport intre tensiunile dintr-un punct din masiv dupa executia excavatiei si inainte de aceasta. σ 2 . cu ajutorul coeficentului de concentrare. definit la 5.presiunea litostatica orizontala. 97 .tensiunea maxima (de compresiune) determinata in functie de presiunea litostatica verticala. Zonele periculoase de pe conturul excavatiei se verifica cu relatiile: σ1 -σ 2 = m-2 γa H ≤ σT m-1 σ -σ 1 m-2 τ max = 1 2 = γa H ≤ τf 2 2 m-1 σ max = K γ a H ≤ σ c 1 γa H ≤ σ t m −1 (5. conform relatiilor din cap 2 σ1 =p=γ a H σ2 = 1 1 p= γaH m-1 m-1 Tensiunile maxime din diferite puncte ale sectiunii excavatiei se determina in functie de presiunea litostatica p. Coeficentii de concentrare K si K’ se determina cu ajutorul izocurbelor pentru sectiunea respectiva.σ1 -σ 2 ≥ σ T in care: σ1 .tensiunea minima(de intindere sau de compresiune).

din actiunea presiunii interioare Presiunea hidrostatica din interiorul unei galerii necaptusite poate fi considerata ca fiind formata din doua componente:una uniform repartizata pe conturul sectiunii. 5. De asemenea. prima dintre componentele presiunii hidrostatice este aceea care are rolul cel mai important in solicitarea constructiei si a rocii.Se pot prevedea captuseli torcretate .H este inaltimea coloanei de apa in raport cu axa galeriei.2. Starea de tensiuni in jurul excavatiilor (galeriilor)de sectiune circulara. a) circulare orizontale: b) Fig 5. pentru netezire si impermeabilitate.Starea de tensiuni in masiv din actiunea presiunii apei din interiorul excavatiei a – variatia tensiunilor σ r si σ θ dupa directia diametrului orizontal al excavatiei b – variatia presiunii pz pe conturul excavatiei In cazul unor presiuni mari (H>3d). din aceleasi relatii se pot determina adancimea H pana la care galeria poate ramane nesprijinita.13) sunt indeplinite excavatia este stabila(nu se produc deformatii plastice sau depasiri ale rezistentelor rocii)si mai sunt necesare sprijiniri sau captuseli de rezistenta.13) nu sunt indeplinite. egala cu presiunea din axa ( po =γH ) si cealalta variabila cu inaltimea ( pz =-γz ) .In cazul in care conditiile (5. in roca din jurul excavatiei de forma circulara apar tensiuni radiale de compresiune ( σ r ) si tensiuni circumferentiale de intindere ( σ θ ) . Sub actiunea presiunii uniforme po . Daca relatiile (5.Considerand problema 98 .15. sunt necesare sprijiniri.

egala cu cea din axa constructiei.14) Pentru r=a. cu notatiile din fig.b) In cazul problemei plane. pentru r=a. expresia lor capata forma: 99 . dupa urmatoarea lege: p z =-γ z =-γasinθ p=po -γ a sinθ (5.b). τ=0 pentru r → ∞ . se obtin tensiunile de pe conturul excavatiei: σ r =po .Se observa ca la distanta mare fata de galerie.15) Variatia tensiunilor σ r si σ θ in functie de distanta r se prezinta in fig. jumatatea superioara a conturului sectiunii este solicitata la intindere. In ceea ce priveste tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. pentru presiunea variabila pe conturul galeriei pz s-au stabilit urmatoarele relatii de determinare a tensiunilor in masivul de roca: γa 2 ⎡ a2 ⎤ σ r =⎢ 2+(1-2μ)(1+ 2 ) ⎥ sinθ 4r(1-μ) ⎣ r ⎦ σ θ =τ=γa 2 a2 (1-2μ)(1+ 2 )sinθ 4r(1-μ) r (5.15.16) Astfel. Dupa cum se poate remarca.15.5. respectiv cu unghiul θ fata de diametrul orizontal al galeriei(fig.16).5.15.plana. σ r =σ θ =τ=0 .5. aceste tensiuni se pot determina cu ajutorul relatiilor: σ r =-σ θ =p o a2 r2 (5. Cea de a doua componenta a presiunii hidrostatice variaza cu ordonata punctului in raport cu centrul de greutate al sectiunii.5. sub actiunea diferentei de presiune.2 )cosθ 4r(1-μ) r (Aceste relatii se pot transforma cu usurinta. la compresiune(fig. influenta presiunii interioare nu se mai resimte. care reprezinta o presiune variabila.15.18) γa 2 a2 (1-2μ)(1. iar cea inferioara. relatiile (6. presiunea hidrostatica dintr-un punct de pe conturul galeriei se poate exprima prin: (5. data de relatia(5. σθ =-po (5.17) Daca in calculul galeriilor se considera presiunea interioara ca fiind uniforma. inlocuind μ cu m).18) satisfac conditiile de margine: pentru r=a σ r =-γ a sinθ .

aceasta conditie poate fi exprimata prin: σ θ <k γ a (H-z) (5. vor fi date de: σ θ =-p o + γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) (5.σθ = γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) σθ = σθ = γ a (1-2μ) .22) unde termenul din dreapta reprezinta presiunea orizontala a rocii din punctul considerat(fig 5. cu cat raportul dintre inaltimea piezometrica si diametrul ⎛H⎞ galeriei ⎜ ⎟ este mai mic.19) π Pentru θ= .20) unde semnul termenului al doilea depinde de valoarea unghiului θ .17). 2 Tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. Diferentele dintre valorile obtinute pentru tensiunile σ θ in cazul presiunii hidrostatice variind cu inaltimea si cele rezultate pentru presiunea uniforma po sunt cu atat mai mari.5γ d . ⎝d⎠ Se poate demonstra ca pentru μ=0. In mod aproximativ. 2(1-μ) (5. tensiunile de intindere σ θ sin actiunea presiunii interioare trebuie sa fie mai mici decat cele de compresiune rezultate din presiunea rocii. exprimata prin relatia (5. 100 .8%. tensiunile σ θ in punctele de pe contur.Cu H s-a notat adancimea galeriei in raport cu suprafata terenului .. de cele obtinute pentru presiunea uniforma po =γH . difera cu 5. pe directia diametrului vertical.. starea de tensiuni in masivul de roca sub actiunea presiunii hidrostatice din interiorul galeriei necaptusite se poate exprima prin: γa 2 ⎡ a2 ⎛a⎞ σ r =p o ⎜ ⎟ 2+(1-2μ)(1+ 2 ⎢ r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) ⎣ 2 2 ⎤ ) ⎥ sinθ ⎦ (5.16).18).16 si presiunea din axa galeriei egala cu 2.14) si (5. 2 pentru θ= 3π . iar k este coeficentul presiunii laterale.21) a2 γa 2 ⎛a⎞ (1-2μ)(1+ 2 )sinθ σ θ =-po ⎜ ⎟ + r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) Pentru ca roca de deasupra galeriei(fara captuseala) sa nu fie solicitata la intindere. Folosind relatiile (5. 2(1-μ) γ a (1-2μ) .. produse de actiunea presiunii hidrostatice .

5.23) 101 . se face ca in cazul lucrarilor orizontale. rezultate in cazul repartitiei hidrostatice a presiunii rocilor. Astfel .Fig. Elemente de calcul pentru starea de tensiuni din jurul puturilor.Starea de tensiuni in masivul de deasupra excavatiei 5. tensiunile din masiv in jurul putului se determina cu ajutorul relatiilor 5. H H' Fig.16. considerandu-se presiunea rocii care actioneaza in planul orizontal. de sectiune circulara sapate in roci elastice.17.6 de la galeriile orizontale. omogene si izotrope.Presiunea orizontala a rocii avand aceeasi intensitate dupa toate directiile din plan. formulele de calcul al tensiunilor din masivul de roci in care s-a executat un put vertical de sectiune verticala circulara sunt: σ r =p(1a2 ) r2 (5. sub actiunea greutatii straturilor de deasupra . din masivul nederanjat.3.5.Starea de tensiuni in jurul lucrarilor subterane verticale(puturi) Calculul eforturilor unitare in jurul puturilor verticale nesustinute .

5. Variatia tensiunilor in jurul unui put executat in roci cu comportare elastica rezulta din fig.presiune litostatica orizontala 1-μ 1-m μ =coeficentul lui Poisson m= 1 -constanta lui Poisson μ H.σ θ =p(1+ unde: p= a2 ) r2 μ 1 γ a H= γ a H sau p=k γ a H .24) σ θ =2 μ γa H 1-μ 102 .18. Dupa cum se observa din fig. in dreptul conturului putului (r=a). eforturile unitare au valorile: σ r =0 (5.18. Fig. Starea de tensiuni in jurul unui put din actiunea presiunii litostatice.5.greutatea specifica aparenta a rocii a -raza putului k -coeficentul presiunii laterale r-distanta punctului fata de axa putului.adancimea sectiunii de la suprafata terenului γ a .5.18.

5. determinate in laborator . nu reprezinta decat un prim pas in rezolvarea problemei.17. ele bazandu-se pe anumite ipoteze simplificatoare. permitand aprecierea rezistentei lucrarii in ipotezele admise si stabilirea zonelor in care pot aparea fisuri si desprinderi de roca. prin aplicarea teoriei elasticitatii sau cu ajutorul fotoelasticitatii.Odata cu cresterea distantei r. proprietatile fizico-mecanice ale rocilor.4. Pentru determinarea tensiunilor in jurul putului din actiunea presiunii interioare pi (fig. efectuate odata cu executia lucrarilor.14) de la galerii: σ r =-σ θ =pi a2 r2 (5. valorile celor doua eforturi unitare se apropie de valoarea presiunii orizontale din masivul nederanjat.5. fiind deci necesare sustineri. Fig. izotrope si elastice.De asemenea.19. Concluzii asupra starii de tensiuni in jurul excavatiilor Metodele de determinare a starii de tensiuni in jurul galeriilor si puturilor raman totusi aproximative .25) Presiunea interioara pi = γ ⋅ H' . cu notatiile din fig. Starea in jurul unui put din actiunea presiunii apei din interior 5.19). in care rocile se considera omogene. Repartitia reala a tensiunilor pe conturul unei excavatii se poate stabili numai prin masuratori directe.Cunoasterea modului in care sunt distribuite tensiunile in jurul unei lucrari subterane. 103 . nu corespund decat partial celor din masiv.5. se folosete formula (5.

in care eforturile unitare de intindere lipsesc sau sunt foarte mici. Din aceasta cauza. se poate produce surparea tavanului sau umflarea peretilor laterali ai excavatiei. se gasesc in permanenta intr-o stare interioara de tensiuni. Sustinerile provizorii sau captuselile definitive ale galeriei sunt actionate de presiunea rocii deformate . 6. care constituie presiune hidrostatica. 6. roca si deformeaza si. 1 Bolta de surpare 104 . in functie de rezistenta ei. situate la diferite adancimi. centrale subterane)se modifica starea de eforturi interioare existenta in masivele de roca. pana cand se va crea o forma care reprezinta starea naturala de echilibru a rocii. presiunea este mai mica. La rocile stancoase . se vor desprinde bucati de roca in interiorull galeriei. Daca deformatiile provocate de excavatia galeriei raman in limitele elastice. 1 se prezinta etapele successive de desprindere a rocii si de formare a boltii de surpare. dupa cum rezulta din observatii si experiente. datorita actiunii greutatii straturilor de deasupra si proceselor tectonice care se produc in masiv. care cuprind noi portiuni ale rocii. Forma naturala de echilibru a rocii. dar la roci slabe. Fig. Generalitati Rocile dintr-un masiv. In fig. denumita si presiunea masivului(impingerea muntelui). Spre a evita aceasta. Prin executia unor lucrari subterane(galerii. In procesul acestor deformari se produc noi modificari ale eforturilor si deformatiilor neelastice. asa cum se procedeaza in cazul rocilor tari. 1. excavatia galeriei se consolideaza prin captusirea ei pe intregul contur sau numai pe partea cea mai amenintata. Daca nu se iau masuri de consolidare a conturului excavatiei cu ajutorul unei captuseli.Capitolul 6 PRESIUNEA ROCILOR ASUPRA SUSTINERII UNEI LUCRARI SUBTERANE 6. puturi. incep deformari neelastice care pot dura timp indelungat. aceasta presiune este foarte mare. astfel incat uneori nu este nevoie de capuseala. aparand eforturi de intindere. este obolta formata in roca. Aceasta presiune depinde de calitatea rocii. excavatia nu va trebui sa fie consolidata. Daca insa limita de elasticitate este depasita.

determinate de trecutul geologic si alti factori:dimensiunile golului . durata pana la realizarea acestora etc. . deoarece cresterea deformatiilor duce la scaderea intensitatii fenomenelor plastice. rupere si afanare in roca. ca urmare a executiei acesteia si care este o consecinta a starii noi de tensiuni provocate de executia excavatiei. respective a captuselii definitive. Determinarea presiunii verticale a rocii Deoarece asupra presiunii rocilor influenteaza multi factori. Deoarece roca din jurul golului se deformeaza plastic si fenomenul se dezvolta in timp. Sustinerile rigide pot impiedica deformarea rocii si deci pot limita presiunea litostatica. s-a introdus notiunea de timp de mentinere in echilibru si notiunea de deschidere libera. In ultimul timp s-a propus ca prin presiunea litostatica sa se inteleaga numai presiunea care se exercita asupra unei excavatii . in afara starii initiale de tensiuni din masiv(stress). cu atat se reduc fenomenele de deformare. orientata de sus in jos la partea superioara a excavatiei si de jos in sus la partea inferioara(presiunea pe vatra. caracteristicile sprijinirilor provizorii sau definitive (captuseli).Presiunea rocii deformate poate fi: 1 – verticala . iar cea mai putin insemnata este presiunea longitudinala. Starea de de tensiuni din masivul neperturbat prin lucrari subterane se numeste stare primara de tensiuni. dirijata dupa axa longitudinala a galeriei. de rezistenta sprijinirilor si de timpul scurs de la excavare pana la realizarea sprijinirii. cat si de roca inconjuratoare. Cu cat timpul pana la care se realizeaza sprijinirile este mai scurt. 6. micsorandu-se in mod corespunzator si presiunea exercitata. De asemenea. 2. indreptata sub un unghi oarecare fata de orizontala si care actioneaza asupra peretilor laterali ai excavatiei. Captuselile se vor calcula la aceste actiuni. datorita faptului ca intervin . 2 – laterala. care de obicei nu se ia in considerare. presiunea litostatica depinde. viteza de la lucrari. 3 – longitudinala. sunt mai indicate sustinerile elastice. care ia nastere mai ales la roci slabe). metoda de excavare. determinarea teoretica este foarte 105 . Cea mai importanta este presiunea verticala . denumita stare secundara de tensiuni. preluarea solicitarilor se face atat de captuseala galeriei. Determinarea presiunii masivului asupra sustinerilor unei lucrari subterane constituie o problema complexa. In legatura cu mentinearea rocii un anumit timp fara a se disloca. care urmaresc deformarea rocii si o incetinesc. astfel incat se realizeaza o conlucrare intre captuseala si roca. In rocile cu deformatii mari.

1. Forta de frecare care apare de-a lungul suprafetelor de alunecare verticale va fi data ϕ H2 ⋅ γa 2 (6. Protodiakonov. Aceste teorii se bazeaza pe fenomenul observat in natura.coeficientul de frecare. 2). Metoda lui Bierbaumer Cu ocazia constructiei tunelurilor alpine. 1. s. 2. Pentru calculul coeficientului de de reducere α . Teoriile utilizate in practica pentru calculul presiunii rocilor se grupeaza in doua categorii. In continuare se vor prezenta unele dintre aceste metode. 6. care au stabilit diferite metode teoretice pentru determinarea marimii presiunii rocii. Bierbaumer. 1. 2. Rezultatele cele mai bune le dau metodele experimentale. care conduc practic la acelasi rezultat . Kommerell.1) 106 .dificila. Teorii in care se tine seama de adancimea la care se executa excavatia 6. respective de adancimea fata de nivelul terenului si metode in care nu se tine seama de aceasta. Cu studiul presiunii rocilor s-au ocupat multi cercetatori ca Ritter. . 6. pe baza anumitor ipoteze asupra actiunii rocii. la care marimea deformatiilor si a presiunii ei se determina direct in excavatia galeriei. cuprinzand metode de calcul in care se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei . inclinate fata de orizontala sub un unghi egal cu 45o + de: F=2fE=2tgϕ tg 2 (45o . Engesser. ϕ 2 (fig. El admite ca asupra unei excavatii se exercita greutatea unei mase de roci avand inaltimea :h= αH . iar al doilea. Bierbaumer a elaborate teoria bazata pe ipoteza ca numai o parte din greutatea prismei de roca de deasupra unei excavatii actioneaza asupra sustinerilor sau captuselii. Una dintre aceste metode se bazeaza pe ipoteza ca prin executia excavatiei roca de deasupra are tendinta de a se deplasa dupa doua plane de alunecare.) 2 In care: E – presiunea orizontala a rocii f = tg ϕ . de formare a boltii de echilibru deaspura unei excavatii. Bierbaumer a stabilit doua metode . cealalta parte fiind preluata prin frecare. a. iar al doilea grup de teorii se refera la roci stabile si in general la toate cazurile cand deformatiile nu depasesc limitele elastice. Primul grup de teorii se refera la roci granulare lipsite de coeziune sau la care apar tensiuni ce depasesc limitele elastice.

2. αH .5) si deci coeficientul de reducere α corespunde expresiei din paranteza: tgϕ tg 2 (45o − ) 2 α=1 − H o ϕ b + 2m tg(45 .3) (6. Calculul presiunii verticale a rocilor in ipoteza lui Bierbaumer Astfel.2) ϕ ⎤ ϕ ⎡ P=γ a H ⎢ b+2mtg(45o − ) ⎥ − γ a H 2 tg 2 (45o .4) ϕ (6. Fig 6.) 2 ϕ (6.) b + 2m tg(45 . are valoarea p= γ a ⋅ αH Valoarea lui α se determina in modul urmator: Incarcarea produsa de prisma de roca ce se deplaseaza este data de diferenta dintre greutatea acesteia si forta de frecare: P=G-2 f E (6. In locul greutatii masei de inaltime H. exercitata pe suprafata de latime: B=b+2m tg(45o − ) 2 situata la nivelul boltii. se va considera cea de inaltime redusa.) ⎥ ⎣ 2 2 ⎦ P (6.)tgϕ 2 ⎦ 2 ⎣ iar presiunea exercitata pe unitate de latime a suprafetei este: ϕ ⎤ ⎡ tgϕ tg 2 (45o − ) ⎥ ⎢ 2 = γ a H ⎢1 − H p= ⎥ o ϕ o ϕ ⎢ b+2m tg(45 .Aceasta forta micsoreaza efectul greutatii masei de roca considerate instabila. 6) 107 . presiunea verticala a rocii.

Metoda lui Ritter W. se poate spune ca in acest caz roca nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului excavatiei. Daca intr-un astfel de mediu se executa o excavatie. Ritter a stabilit expresia matematica a curbei care reprezinta bolta ce se formeaza prin prabusirea naturala a tavanului unei excavatii. care se aseamana cu o bolta parabolica. tavanul incepe sa fisureze si din ele se va desprinde bucati de roca. Ipoteza si procedeul de calcul al lui Ritter sunt valabile pentru un mediu elastic. 1. 2. va avea tendinta de a se desprinde si de a cadea in interiorul excavatiei. 2. W. omogen si izotrop. 2. sub actiunea greutatii proprii. 6. facand ipoteza ca presiunea verticala a rocilor depinde numau de greutatea unui corp parabolic care se formeaza deasupra excavatiei. pana cand excavatia va capata o forma naturala de echilibru . Teorii in care nu se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei 6. 2. Pe baza acestei ipoteze . La concluzii asemanatoare au ajuns mai tarziu. in terenuri avand o frecare interioara mare. Aceste formule nu pot fi utilizate cu o precizie buna decat in calculul presiunilor exercitate asupra unor tuneluri excavate la mare adancime. pe cai cu totul diferite si alti cercetatori. Fie ABC curba boltii dupa prabusirea tavanului excavatiei(fig. 3). Daca forta de coeziune . In cazul insa cand greutatea particulelor materiale este mai mare ca fortele de coeziune . diferita fundamental de teoriile precedente. se poate spune ca in acest caz nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului. o particula materiala din tavan. Generalizand aceasta situatie pentru infinitatea de particule de deasupra tavanului excavatiei. care in cazul de fata se manifesta ca rezistenta la intindere a rocii respective . Presiunea verticala a rocii se calculeaza ca diferenta intre greutatea corpului parabolic de deaspura tavanului excavatiei si forta 108 . Acestei tendinte de desprindere a particulei i se opune forta de coeziune a rocii.Rezulta ca prin coeficientul α se tine seama de frecarea datorita presiunii laterale a rocii. Practica nu a confirmat insa exactitatea formulelor lui Bierbaumer. acesta putand ramane fara sprijiniri. respectiv ca rezistenta la intindere a rocii. atunci aceasta adera in continuare la tavan. este mai mare ca greutatea particulei materiale. 6. Ritter a elaborat in anul 1879 o teorie noua.

forta de intindere este σ i ⋅ ds.de coeziune care trebuie invinsa la desfacerea acestuia de restul rocii si care se considera ca fiind egala cu rezistenta la intindere a rocii dupa linia boltii: P=P1 -P2 P1 . P2 . Descompunand aceasta forta in doua componente. Considerand un punct D. care 109 . Pentru determinarea fortelor P1 si P2 se considera un sistem de axe de cordonate cu originea in A.greutatea rocii cuprinse intre curba ABC si tavanul AC. atunci. pentru un element infinit mic din curba ABC. care actioneaza normal la elementul de curba ds. conform fig 6. 3.8) Fig. 6. egal cu ds. dupa tangenta la curba.forta necesara pentru a se desprinde roca dupa conturul boltii(egala cu forta de coeziune exercitata de rocile inconjuratoare corpului ABC). Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. 7) (6. dupa Ritter in care: γ a . greutatea P1 a masei de roca cuprinsa intre curbele ABC si coarda AC este egala cu : P1 =γ a ∫ ydx o b (6. Daca σ i este rezistenta la intindere a rocii din tavanul excavatiei. cu coordontatele x si y.greutatea specifica rocii b – deschiderea galeriei(excavatiei). 3.

Inaltimea h a parabolei rezulta pentru x= h=γ a b2 16 σi in care σ i este rezistenta de rupere la intindere a rocii. Daca in relatia generala a lui P (6.10) in care: dx ds 2 ds =dx 2 +dy 2 cosα= Facand inlocuirile din expresia P2 . presiunea verticala are expresia: P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ o b b o ⎡ ⎛ dy ⎞ 2 ⎤ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6.9) si deci presiunea verticala pe tavanul excavatiei este: P=P1 -P2 =γ a ∫ y ⋅ dx-∫ o b b o (6.14) care reprezinta o parabola ce trece prin punctele A si C si are varful in B.11) Astfel. Dupa efectuarea tuturor calculelor . se obtine ecuatia curbei ABC. se va scrie: P2 = ∫ 2 2 2 b ds b dx +dy σi ds =σ i ∫ =σ i ∫ o cosα o dx o dx 2 b⎡ ⎛ dy ⎞ ⎤ P2 =σ i ∫ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx o ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6. 13) se inlocuiesc valorile lui y si y' prin: 110 .13) Punand conditia ca P sa fie maxim.12) sau P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ (1+y'2 )dx= ∫ ( γ a y-σ i -σ i y '2 )dx b b o o o (6. se obtine ecuatia: y= γa x(b-x) 4σi b : 2 (6.15) (6.formeaza cu orizontala unghiului α si dupa verticala. rezulta pentru forta totala de legatura in lungul curbei ABC expresia: P2 = ∫ b o σ i ⋅ ds cosα σ i ⋅ ds cosα (6.

15). deoarece greutatea corpului parabolic format deasupra sa este mai mare decat coeziunea rocii . In acest caz tavanul este rezistent si stabil . bolta de echilibru se formeaza si la materiale total lipsite de coeziune. prin incercari facute cu cereale in silozuri . adica b>u 48= tavanul nu mai este rezistent si stabil.y=γ a si x (b-x) 4 σi ⎛ b x ⎞ y'=γ a ⎜ ⎟ ⎝ 4 σi 2 σi ⎠ si se integreaza de la o la b.17) care exprima presiunea verticala maxima asupra tavanului unei excavatii. Ipoteza lui Ritter da rezultate bune la dimensionarea conductelor subterane. formula lui Ritter nu este aplicabila.16) Notand: σi =u (numit coeficent de coeziune al rocii). la anumite adancimi.18) (6. asupra tavanului nu se exercita nici o presiune. deoarece coeziunea rocii respective este mai mare decat greutatea corpului parabolic. asa incat parabola se transforma in doua linii 16u paralele ce trec prin punctele A si B si deci ar insemna ca in acest caz presiunea verticala este egala cu greutatea coloanei de roci deasupra excavatiei pana la suprafata terenului . astfel ca rezulta h → ∞ . ceea ce nu se dovedeste in practica . Jansen si Brandt . existenta dupa bolta de echilibru natural. 111 . La roci fara coeziune. γa se obtine: ⎛ b2 ⎞ P=γ a b ⎜ -u ⎟ ⎝ 46u ⎠ (6. nefiind necesare sprijiniri. se obtine pentru P expresia: ⎛ γ b2 σ ⎞ P=γ a b ⎜ a ⋅ . au aratat ca. Daca P ≤ 0 . Conditia de mai sus este indeplinita daca σ b2 -u<o sau b<u 48= i 48u γa 48 σi γa 48 (6. h= b2 . conform formulei (6.i ⎟ ⎝ 48 σi γ a ⎠ (6. deoarece pentru u=o.19) In cazul cand P>o.

Daca se ia rezistenta de rupere la intindere a rocilor. Curba AB’C se considera o parabola de gradul doi. Sub actiunea presiunii exercitate de rocile sfaramate . cu raza r. ecuatia devine : b 2 = 2 p a . 2. Se presupune ca in punctul B (fig. sprijinirile provizorii ale lucrarii sufera tasari si incovoieri .⋅ ⎥ ⎣12 u 3 4 2u+r ⎦ (6. 2. Kommerell pleaca de la urmatoarea ipoteza: Prin executia unei excavatii. 21) b2 . adica sporirea volumului initial cu o anumita valoare. Afanarea contribuie la completarea golurilor care se produc din cauza tasarii cadrelor de lemn sau a incovoierii sprijinirilor orizontale.20) 7. 1/26 din rezistenta la compresiune.22) (6. 2. formulele lui Ritter nu sunt concludente. Ritter da o formula pentru excavatiile circulare. Ca sa se creeze un echilibru al rocilor in jurul excavatiei. Zona de roci afanate are forma unei parabole sau elipse. Ecuatia ei in sistemul de coordonate xy va fi: x 2 =2p(a-y) Daca x=b si y=o .23) b2 (a-y) a (6. Metoda lui Kommerell O. 4)sageata sprijinirii orizontale este a. este necesar ca sprijinirile . producanduse noi goluri care . Kommerell stabileste presiunea verticala a rocii. respectiv captuseala sa poata prelua greutatea maselor de roci dislocate fara a se produce noi tasari. Prin sfaramarea si dislocarea rocilor are loc afanarea acestora. 6. provoaca alte fisuri si dislocari ale rocii. Plecand de la ipoteza ca deasupra excavatiei se formeaza o zona de roci dislocate si afanate si folosind valoarea trasaturilor sau a sagetilor sprijinirilor orizontale. in roci apar fisuri si se produc dislocari. iar in punctele A si C este zero. a 112 . de unde 2p= Introducand aceasta valoare in ecuatia parabolei se obtine: x2 = sau y=aa 2 x b2 (6. la randul lor. din care se constata ca presiunea este cu mult mai mica in acest caz: ⎡ 1 r2 2 3 r2 ⎤ P=γ a ⎢ ⋅ + u. cum se obisnuieste .

28) Pentru simplificarea calculelor.29) In acest caz. 26) δ z 100 (6. 27) (6. 30) (6. pe care o numeste elipsa presiunilor.h 2 afanare(elipsei) cu inaltimea h si care constituie presiunea verticala a rocii: P=γ a π b. avand ecuatia: x 2 z2 + =1 b2 h 2 si a carei suprafata este de: π A= b. Pentru coeficientul de afanare. 113 . 25) Aceasta este ecuatia unei parabole avand inaltimea (pentru x=o):: h= (6. Kommerell inlocuieste parabola de mai sus cu o jumatate de elipsa cu centrul in B. sprijinirea excavatiei va fi incarcata cu greutatea rocii din interiorul zonei de in care γ a . Kommerell propune valorile din tabelul nr.24) Exprimand pe y in functie de z.x ⎟ δ ⎝ b2 ⎠ 100 a δ (6.2 ⎟ Δx= z ⋅ Δx 100 ⎝ b ⎠ de unde: z= 100 ⎛ a 2 ⎞ ⎜ a. 31) (6. 1.greutatea specifica aparenta a rocii afanate.h 2 (6. prin introducerea coeficientului δ de afanare (in procente) al rocii respective.Sporirea volumului unui element de roca afanata de latimea: Δx va fi: ΔQ=1⋅ y Δx (6. se va scrie: y= si deci: δ ⎛ a ⎞ ΔQ=y Δx= ⎜ a. 6. Determinarea valorii sagetii sprijinirilor (a) se face cu ajutorul aparatelor.

4. 5 2... pietris de rau sau cariera δ(%) 8 . Ipoteza admisa de Kommerell are si lipsuri.Fig. Afanarea insotita de deplasare se poate produce numai la rocile granulare. dupa Kommerell Tabelul 6. prin masuratori... Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. 7 4. Formula stabilita de Kommerel nu se poate aplica insa decat dupa ce s-a executat excavatia si deci s-a determinat. din cauza simplitatii si usurintei de calcul. 114 .. 15 6. respectiv sageata sprijinirilor. .. din cauza rearanjarii granulelor. 4 1. 6.. . 2 Procedeul lui Kommerell de determinare a presiunii verticale a rocilor este mult mai folosit in proiectarea tunelurilor.1 Roca Stanca Argila compacta Gresii si marne Pamant argilos Nisip. ceea ce nu este cazul la rocile masive.. tasarea. dintre care cele mai importante sunt: 1.

elemente de o deosebita importanta pentru determinarea sagetii a si deci a presiunii. 5)si se presupune ca inainte de executia excavatiei presiunea rocii de deasupra este uniforma. 5. 3. R A Dupa formarea acestei bolti. o parte se surpa. M. 3. Se admite mai departe ca x T O h C B y N T pv x ph in urma deformarii rocii de deasupra excavatiei. p. 6. In calculul presiunii verticale a rocilor pe baza incovoierii grinzilor sustinerii provizorii nu se iau in considerare dimensiunile si materialul din care este confectionata grinda. Masuratorile efectuate la mai multe lucrari au aratat ca intre inaltimea h a parabolei respectiv a elipsei de presiune si sageata grinzii orizontale a sprijinirii provizorii a excavatiilor nu este o dependenta liniara. 115 . 6. in care se poate considera ca nu se produc eforturi de intindere . Metoda lui Protodiakonov M. trebuie cunoscuta forma curbei AOB. Schema de calcul presiunii verticale a rociilor dupa Protodiakonov In acest caz presiunea verticala a rocii deformata pe deschiderea b se va exprima prin greutatea rocii cuprinse in volumul AOBA. 2. P b y Fig. Limita surparii va fi o bolta oarecare AOB.2. Protodiakonov pleaca de la ipoteza ca rocile care se gasesc in masivul muntos sunt intro stare intermediara. Se considera o excavatie de forma dreptunghiulara de latime b (fig . masivul din vecinatatea strapungerii ajunge la o noua stare de echilibru. Pentru determinarea legii de distributie a presiunii rocii. 2. cuprinsa intre starea rocilor compacte si a celor friabile. iar eforturile de compresiune se gasesc in limitele admisibile. 7. reprezentand presiunea unei coloane de roca de inaltime H si greutate specifica γ a (p=γ a H) .

x. avand coordonatele x si y.Forma boltii AOB se poate determina aproximativ plecand de la conditia echilibrului acesteia sub sarcina uniforma p. suma momentelor tuturor fortelor in raport cu punctul C.P (6. Acesta caracterizeaza rezistenta rocii la alunecare fiind denumit de M. in ipoteza ca in bolta nu se produc momente .32) relatie care reprezinta ecuatia unei parabole. se scrie conditia de echilibru pentru o jumatate de bolta(portiunea OB). curba boltii naturale are forma unei parabole. Deplasarii particulelor pe reazem i se opune frecarea ce se naste datorita fortei P si care depinde de coeficientul de frecare f. adica exista numai forta de compresiune centrica N. care tinde sa deplaseze aceste particule. deoarece in afara de frecarea propriu-zisa . rezulta: T 116 . Asupra acestei portiuni actioneaza .y-p x de unde y= p x2 2T (6. M. actioneaza forta R. adica: T ≤ f. OC. reprezentand impingerea boltii AOB asupra reazemului B. in punctul O. care are expresia: c c f=f0 + =tgϕ + σ σ Considerand un coeficent de siguranta 2 pentru stabilitatea boltii. La nasterea boltii. p. Prin urmare. Pentru determinarea marimii necunoscutei T. (6. forta axiala N. coeficientul de tarie(duritate)al rocii.33) x =0 2 (6. in punctul B. iar cea de deasupra liniei transmite greutatea proprie peretilor laterali. trebuie sa fie nula: T. reprezentand reactiunea partii din stanga a boltii. 34) Coeficientul f este un coeficent de frecare aparent . data de greutatea rocii de deasupra . Admitand ca portiunea de bolta OC se gaseste in echilibru. care reprezinta actiunea partii inferioare a boltii. Pentru aceasta se considera o portiune de bolta . Forta R se descompune in componenta verticala P. 35) fP =2. carecomprima particulele terenului de la reazem si componenta orizontala T. Roca de sub linia boltii reazema pe sprijiniri. Protodiakonov. Pentru asigurarea stabilitatii boltii este necesar ca forta H sa fie mai mica decat cea de frecare. impingerea T. iar in punctul C.La mijlocul proiectiei orizontale a portiunii de bolta actioneaza rezultanta presiunii verticale a rocii. pentru care se scrie conditia de echilibru . tangenta la curba. autorul ia in considerare si coeziunea dintre particulele rocii in stare partial sfarimicioasa.

De asemenea. 6. = f.7q. tensiunile remanente din masiv. 36) Inlocuind valoarea lui T in ecuatia parabolei se obtine: p.b f.b 4 b 2f (6.3. se recomanda sa se considere o presiune q'=0.p. peretii laterali pot ceda primii. tinand seama de dimensiunile reduse ale boltii de surpare la aceste sectiuni.h=γ a 3 3f (6. produse de procesele geologice desfasurate in timp. Sub actiunea presiunii masivului. 39) Valoarea medie specifica a presiunii verticale a rocii deformate este egala cu: q= Q γa b = b 3f (6. 37) Pentru x=b/2 si y=h .p. datorita conditiilor nefavorabile de rezistenta din aceste zone. h= (6.T= 1 1 p. cat si de rezistenta sprijinirilor laterale.x 2 2 x 2 y= = 2 f.b 2 2 2 4 (6. Deformarea profilului excavatiei este foarte importanta si depinde atat de caracteristicile masivului si de dimensiunle galeriei. 38) Valoarea totala a presiunii rocii asupra sprijinirii orizontale pe unitate de lungime a excavatiei se 2 poate calcula prin inmultirea suprafetei parabolei de surpare (A= b. rezulta inaltimea boltii parabolice care caracterizeaza presiunea rocii. 40) Unele norme de proiectare a galeriilor hidrotehnice prevad pentru calculul sprijinirilor orizontale o valoare majorata: q= γa b 2f In cazul excavatiilor de forma circulara .b 1 f. 117 .P= f. au o influenta mai mare in zona preretilor laterali.h) cu greutatea volumetrica a 3 rocii γ a : Q=γ a ⋅ A=γ a 2 b2 b. Determinarea presiunii laterale a rocii Determinarea presiunii laterale a rocilor constituie o problema mai dificila din punct de vedere teoreric decat determinarea presiunii verticale.

42) 118 . unghiul de rezistenta al rocii la alunecare: ϕ =arc tg f (6. Bierbaumer.) 2 2 o ϕ e2 =(q+γ a m)tg (45 . fenomenul fiind studiat de Stini. 2. Metoda Kommerell Daca masivul este alcatuit din roca slaba sau neconsistenta . considerandu-se drept unghi de frecare. e1 =q ⋅ tg 2 (45o .S-au elaborat metode de determinare a presiunii laterale (aproximative. 6. Houska s. 2. ϕ (6. considerand greutatea corpurilor BCD si B’C’D’ ca suprasarcini uniform distribuite. 6. Terzaghi. 2. 6. Engesser. Presiunea laterala se determina ca la zidurile de sprijin. 3. 3. Metoda lui Protodiakonov Presiunea laterala a rocii se determina ca impingerea asupra unui zid . 41) 6. ce exercita si o presiune laterala. 6): Fig. presiunea laterala se poate determina ca si impingerea pamantului asupra zidurilor de sprijin. 1. q (fig. dupa Kommerell. exacte. a. Breth. Protodiakonov.) 2 Curba care delimiteaza zona de dislocare se determina conform 6. curba care delimiteaza zona de roca dislocata se considera intre punctele de intersectie a liniilor de alunecare inclinate fata de orizontala sub un unghi de 45o + ϕ 2 si orizontala dusa la partea superioara a profilului. Dupa mai multi autori. 6. Schema pentru calculul presiunii laterale. Kommerell. Loos. 2. experimentale). pe baza teoriei corpurilor necoezive.

⎟ ⎥ = h o tg ⎜ 45 . rezultate din aplicarea relatiei(6.unde f este coeficientul de rezistenta al rocii la alunecare. Pe baza acestei teorii.⎟ ⋅ ⎢ b+h o tg ⎜ 45 . este data de diferenta presiunilor verticale totale ale rocii corespunzatoare deschiderilor bo si b . 6.⎟ ⎢ 2b + 2hotg ⎜ 45 . prisma de prabusire este formata de planul de alunecare inclinat fata de orizontala cu unghiul 45o + ϕ 2 (fig. 43) Greutatea rocii cuprinse in zona AA1O1B1BOA . Sarcina de rupere pe aceasta prisma . 7). Schema pentru calculul presiunii laterale a rocilor dupa Protodiakonov. care se deformeaza in cazul alunecarii prismelor AA1D1 si BB1C . delimitata de cele doua curbe . dupa Protodiakonov.⎟ ⎥ 3f 2 ⎠⎣ 2 ⎠ ⎦ 3f 2⎠ ⎣ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ ⎝ ⎝ Qo = Incarcarea specifica pe prismele de alunecare AA1D si BB1C care apare ca o suprasarcina. este: 119 . cu deschiderea bo .44) γa ⎛ o ϕ ⎞⎡ ⎛ o ϕ ⎞ ⎤ 4γ a ⎛ o ϕ⎞ ⎡ ⎛ o ϕ ⎞⎤ Qo = 2h o tg ⎜ 45 . Deschiderea boltii A1O1B1 rezulta din figura: ϕ⎞ ⎛ bo =b+2h o tg ⎜ 45o . 39): 2 γ a b0 γ a b 2 γ a 2 2 γ a = (bo -b )= (bo -b)(bo +b) 3f 3f 3f 3f (6. este data de greutatea rocii cuprinse intre bolta AOB de deasupra galeriei cu deschiderea b si o a doua bolta . 6. (coeficientul de tarie al rocii).⎟ 2⎠ ⎝ (6. Fig. 7. A1O1B1 .

chiar de intensitati reduse. presiunii litostatice verticale si laterale. care dau posibilitatea sa se faca aprecieri asupra fenomenului. preisunea laterala se neglijeaza.qo = Qo = bo -b Qo 2 ϕ ⎞⎤ ⎡ ⎛ γ a ⎢ b+h o tg ⎜ 45o . Acest fenomen se manifesta in mod deosebit la rocile argiloase si se datoreste pe de o parte modificarii proprietatilor mecanice ale acestor roci. provoaca dificultati la intretinerea lucrarilor subterane. ca urmare a absorbtiei respectiv adsorbtiei apei peste umiditatea naturala. 47) (6. folosindu-se in practica diferite procedee de calcul. 45) Presiunea laterala a rocii asupra peretelui excavatiei de inaltime h o variaza trapezoidal si produce impingerea laterala totala care se determina cu formula obisnuita a impingerii pamantului cand exista o suprasarcina(fig.⎟ ⎥ = ϕ ⎞ 3f 2 ⎠⎦ ⎛ ⎝ ⎣ 2h o tg ⎜ 45o . iar pe de alta parte .⎟ 2 2⎠ ⎝ Presiunea laterala specifica va fi egala cu: q1 = E ho (6.⎟ 2⎠ ⎝ (6. la actiunea presiunii verticale q si a presiunii laterale q1 Presiunea laterala a rocii rezulta mult mai mica decat presiunea verticala . 6. 7): 1 ϕ⎞ ⎛ E= h o ( 2q o +γ a h o ) tg 2 ⎜ 45o . 6. deseori. bazate pe o serie de ipoteze si observatii experimentale . Pentru inlaturarea acestor inconveniente . 4. 46) Captuselile galeriilor se calculeaza. chiar mai mica decat presiune laterala. presiunea litostatica din vatra este mult mai mica decat presiunea verticala si in multe cazuri. pentru roci avand coeficientul de tarie f>4. De aceea. 1. fenomen denumit umflarea vetrei. Presiunea litostatica din vatra. Generalitati Presiunea litostatica exercitata pe vatra unei excavatii subterane orizontale se manifesta prin deformarea rocii din vatra lucrarii. Presiunea exercitata pe vatra unei excavatii 6. atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. in general. lucrarile subterane care sunt supuse presiunii pe vatra trebuie prevazute cu radiere. 120 . In literatura de specialitate exista putine date asupra acestei probleme. 4. Ca marime.

respectiv DE si EF si curbele BD si DF . Pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei excavatii se considera ca in dreptul peretilor actioneaza. efectuandu-se experiente cu material granular asupra caruia s-au exercitat diferite sarcini. deimitate de dreptele AB si BC. separate printr-o zona intermediara. respectiv EF si FG.Astef. 8. situata sub vatra si delimitata de dreptele CD si DE. 121 . particulele aflate la o anumita adancime incep sa se deplaseze lateral si apoi sa se ridice. 8): I – zona de presiune activa. care asimileaza cu spirale logaritmice. iar prin cresterea sarcinii. cuprinsa intre dreptele BC si CD. ca o sarcina uniform repartizata. s-a constatat ca particulele situate in imediata apropiere a suprafetei pe care actioneaza sarcina se deplaseaza vertical in jos . o preisune q. respectiv CD si FG. 6. care formeaza cu orizontala unghiuri de 45o + ϕ 2 . In starea de deformare plastica. II – zona presiunilor pasive. 6. avand loc o umflare la suprafata. Zonele de presiune sub nivelul vetrei excavatiei Pentru a impiedica fisurarea rocilor din vatra trebuie sa se actioneze pe vatra o sarcina de echilibrare q o . la nivelul vatrai. Aceste curbe sunt tangente la directiile de alunecare AB si DE. Pe baza acestor afirmatii se ajunge la stabilirea existentei in masa rocii a doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive . Fig. creata prin executia unui radier. rocile din zonele I tinand sa deplaseze lateral si in sus zonele III si II. sub nivelul vetrei se formeaza in masa de roci trei zone(fig. su actiunea careia masa de roci se gaseste in stare de echilibru limita. Astfel. care formeaza cu orizontala unghiuri 45o − ϕ 2 III – zona intermediara.

) Masa de roci situata de o parte si de alta a lucrarii subterane(deasupra liniilor AC si EG)actioneaza ca o sarcina statica Qo .cand rocile considerate nu au coeziune. K. 9. Metoda lui Terzaghi pentru calculul stabilitatii vetrei. deplasarea masei de roci in sus. 1.In cazul cand nu exista un radier(adica q o =0) iar rocile sunt lipsite de coeziune. care corespunde zonei de echilibru limita. V. 6. va fi impiedicata numai de greutatea proprie a acestor roci. este egala cu latimea 2b a lucrarii subterane. sapata intr-o roca cu greutate specifica aparenta γ a . (6. aceasta sarcina trebuie sa fie mai mica decat capacitatea 122 . iar unghiul de frecare interioara ϕ =0 . In cazul cand ϕ =0 . ϕ > 0 . 6. . 4. sarcina Qo care este egala cu greutatea masei de roci cu latimea 3b. spre interiorul excavatiei. din care se scad greutatea corespunzatoare zonei excavate si fortele de coeziune care actioneaza pe suprafetele verticale AA' si GG' : 1 2 2 ⎞ ⎛ Qo = 3bH1 ⋅ γ a − bhγ1 − ⋅ 2bf γ a − H1c = bγ a ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 2 3 3 ⎠ ⎝ portanta a rocilor din dreptul excavatiei. Langa peretele excavatiei(datorita presiunii litostatice γ a H1 )actioneaza. pe latimile AC si EG. insa au frecare interioara.cand in formatiunea de roci respective actioneaza numai forte de coeziune c. latimea AC respectic EG. coeziunea c si unghiul de frecare interioara ϕ =0 (fig. Terzaghi a studiat problema presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane in doua ipoteze: . 48) Pentru a fi asigurata stabilitatea vetrei. 2. Calculul in prima ipoteza: Se considera o lucrare subterana cu profil dreptunghiular si tavan boltit.

1. 2. dupa Terzaghi(in ipoteza ϕ =0 ) Capacitatea portanta a rocilor pentru ϕ =0 se exprima prin relatia: p = q o + (2 + π)c in care incarcarea pe vatra q 0 = 0 si deci p=5. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane. mai ales la rocile cu coeziune mica. Calculul in ipoteza a doua: 123 ..3.14 c 2b (6.Fig.14c . 49) si deci coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare inspre interiorul lucrarii subterane este: ks = Q = Qo 5. 51) Din cauza ipotezei admise ( ϕ =0 ). care nu corespunde realitatii si a faptului ca valoarea coeziunii nu se poate determina cu precizie.. capacitatea portanta a rocilor in dreptul peretilor excavatiei este: Q = 5. 6. acest procedeu de calcul este mai putin aplicat in practica. Pentru latimea AC respectiv EG. 50) (6.5 2 ⎞ ⎛ γ a b ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 3 ⎠ ⎝ (6. 9.14 c 2b ≥ 1.

pe latimile AC si EG. la nivelul vetrei. 55) unde n o reprezinta coeficientul de capacitate portanta al rocilor. Latimea zonelor active se noteaza cu A(fig .54) Capacitateaportanta a rocilor din peretii lucrarii subterane. 10. in cazul in care c=0. dupa Terzaghi .53) ϕ⎞ 2 ⎞ 1 ⎛ ⎛ 2 γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − bγ a ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ 3 ⎠ 2 ⎝ ⎝ Q = A2 γ a n o (6. este: (6. 6. 6. 2) Tabelul nr. 6. 2 124 . 10)si este functie de valoarea lui ϕ . dupa Terzaghi(in ipoteza c=0) 1 2 1 ϕ⎞ ⎛ 2 Qo = (A + b)H1γ a − bhγ a − ⋅ 2bfγ a − ⋅ γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ 2 3 2 2⎠ ⎝ sau Qo = γ a H1A − Q1 in care Q1 = (6.In aceasta varianta de calcul. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane. Valorile lui. Presiunea rocilor din perete . rezulta in functie de unghiul de frecare interioara (tabelul nr. tinand seama si de fortele de frecare in lungul suprafetelor AA’ si GG’ este: Fig 6. se considera ca lucrarea subterana este sapata intr-o roca lipsita de coeziune(c=0). avand caracteristicile γ a si ϕ .

60) Introducand valoarea lui A in expresia lui k s (6. 57) (6.. 4. 56) Valoarea lui A se determina din conditia valorii minime a coeficientului de stabilitate. 61) Pentru a nu exista pericolul de refulare a vetrei.5 7. 56) se obtine: ks = 4Q1n o 2 γ a H1 (6. adica pentru: dk s =0 dA Din relatia (6.. 3. 59) (6.1. este necesar ca: k s ≥ 1. 125 .3. 56) se obtine: 2 dk s 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A γ a n 0 = =0 dA ( γ a H1A − Q1 )2 (6.ϕo no 0 0 10 1 20 5 25 10 30 20 35 40 40 140 44 260 48 780 Coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare spre interiorul lucrarii subterane este: ka = Q A2 γ a n o = Qo γ a H1A − Q1 (6. 58) deci 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A 2 γ a n 0 = 0 Rezulta A= sau ϕ⎞ 2b ⎛ 2 ⎞ ⎛ A = H1tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ H1 ⎝ 3 ⎠ ⎝ 2Q1 γ a H1 (6. Metoda lui Timbarevici pentru calculul presiunii pe vatra Timbarevici a conceput un procedeu de calcul aproximativ pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane orizontale.

la fel ca si asupra unui zid de sprijin. La o adancime mai mica decat x. 126 . la adancimea x.64) Mai jos de aceasta adancime. masa de roci se afla in stare de miscare catre golul galeriei. masa de roci se afla. Zonele de presiune ale rocii sub nivelul vetrei excavatiei Asupra planului AB. deoarece presiunea pasiva este mai mare ca presiunea activa. rasa de roci se afla sub actiunea unei presiuni pasive. 6. a numai doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive. Fig. in masa rocii. separate intre ele printr-o suprafata verticala AB(fig. este: ϕ⎞ ⎛ ea = ( q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ valoare. 6. in stare de echilibru elastic. 63) Punand conditia e p = ea . 11. 11). este: (6. rocile inconjuratoare exercita o presiune laterala activa din partea zonei incarcate. se admite existenta. la adancimea x. 2⎠ 2⎠ 2⎠ ⎝ ⎝ ⎝ de unde : ϕ⎞ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ x= ⎡ ⎛ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ γ a ⎢ tg 2 ⎜ 45o + ⎟ − tg 2 ⎜ 45o − ⎟ ⎥ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎣ ⎝ (6. a carei valoare.Neglijand fortele de coeziune. dupa Timbarevici. 62) De cealalata parte a planului AB. a carei ϕ⎞ ⎛ e p = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2⎠ ⎝ (6. masa de roci se va afla in echilibru limita si astfel se va determina valoarea lui x: ϕ⎞ ϕ⎞ ϕ⎞ ⎛ ⎛ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ + γ a xtg 2 ⎜ 45o − ⎟ = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ .

2 (6. R = Ra − Rp = 1 ⎡ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ ⎛ x ⎢ (2q + γ a x)tg 2 ⎜ 45o − ⎟ − γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ ⎥ 2 ⎣ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ (6. iar forta T. pentru forta de deplasare. rezulta. dupa Timabarevici. inclinat fata de orizontala sub un unghi de (45o − ) . 12. 70) 127 . 6. sa deplaseze masa de roci dupa planul de alunecare Daca se tine seama si de forta de frecare dupa acest plan. 68) (6. 67) Descompunand forta R in componentele T-paralela cu planul de alunecare pasiva si Nperpendiculara pe acest plan.Ra = Rp = 1 ϕ⎞ ⎛ x ( 2q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2 2⎠ ⎝ 1 ϕ⎞ ⎛ γ a x 2 tg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. Schema pentru calculul deplasarii rocilor spre golul lucrarilor subterane. 66) Forta R care produce deplasarea masei de roci spre interiorul excavatiei(fig. 12) corespunde diferentei dintre preisunea activa si presiunea pasiva: Fig. 65) (6. 6. 69) Forta N tinde sa comprime roca. se obtine: ϕ⎞ ⎛ T = R cos ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ⎞ ⎛ N = R sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ pasiva. expresia: ϕ⎞ ϕ ⎡ ⎛ ⎤ To = T − Ntgϕ = R ⎢cos ⎜ 45o − ⎟ − sin(45o − )tgϕ ⎥ 2⎠ 2 ⎣ ⎝ ⎦ sau (6.

ϕ⎞ ⎛ sin ⎜ 45o − ⎟ ϕ⎞ R ⎛ 2⎠ To = cos ⎜ 45o + ⎟ = R ⎝ cos ϕ 2⎠ cos ϕ ⎝

(7. 71)

Fig. 6. 13. Schema pentru calculul presiunii litostatice, dupa Timbarevici. Rezultanta celor doua forte To va da presiunea pe vatra(fig. 7. 13):

ϕ⎞ ⎛ Pv = 2To sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝
sau
ϕ⎞ ⎛ sin 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Pv = 2R cos ϕ

(6. 72)

(6. 73)

Admitand o distributie uniforma a presiunii pe vatra, se obtine: pv = Pv 2b (6. 74)

Greutatea radierului si eventual a umpluturii trebuie sa preia aceasta presiune, iar coeficientul de siguranta al stabilitatii vetrei este:
ks = G radier + G umplutura Pv
≥ 1,3...1,5

(6. 75)

In cazul galeriilor cu sectiune circulara, presiunea din zona vetrei este preluata in conditii bune, datorita formei, astfel incat , in general, nu sunt necesare verificari.

6. 5. Presiunea rocilor asupra galeriilor inclinate
Presiunea rocilor asupra sustinerii unor galerii inclinate depinde de inclinare si de proprietatile rocilor.

6. 5. 1. Procedeul de calcul al lui Pavlov
128

Dupa Pavlov , presiunea P a rocilor din tavanul unei galerii inclinate(fig. 6. 14)se poate descompune in doua componente:N(presiunea normala)si T(presiunea tangentiala), avand valorile:

Fig. 6. 14. Presiunea litostatica dupa Pavlov
N = Pcos α si T=Psinα

(6. 75)

Presiunea normala are valoarea maxima N max = P , pentru α = 0 (galerie orizontala) si valoarea minima, N=0 pentru α = 90o (lucrare verticala). De fapt, dupa cum se va vedea la lucrarile verticale(puturi), presiunea normala N este diferita de zero pentru α = 90o . Presiunea T variaza invers in fucntie de unghiul α . Timbarevici recomanda ca presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane inclinate sa se calculeze cu relatiile de mai sus pentru α ≤ 800 , iar pentru α > 800 , sa se calculeze ca la lucrarile verticale(puturi).

6. 5. 2. Procedeul de calcul al lui Grigercik
Componentele presiunii dupa directia orizontala se verticala sunt(fig. 6. 15):

Fig. 6. 15. Schema de calcul dupa Grigercik P = akM si Q=γ a M (6. 76) 129

in care: a – latimea excavatiei

ϕ⎞ ⎛ k = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ - coeficientul presiunii laterale 2⎠ ⎝
M= excavatiei f – coeficientul de tarie x- adancimea de la suprafata 1.15a ⎛ 2f log ⎜ 1 + f a ⎝

⎞ x ⎟ - inaltimea echivalenta de roci care exercita presiunea asupra ⎠

γ a - greutatea specifica a rocilor.
Rezultanta celor doua forte, P si Q, se obtine cu relatia: R = P2 + Q2 (6. 77)

Marimea presiunii laterale asupra sustinerii lucrarii subterane inclinate variaza in functie de unghiul de inclinare, daca unghiul β = 0 , componenta orizontala P=0 si R=Q daca β = 90o , Q=0 si R=P. In primul caz se obtine presiunea litostatica asupra tavanului unei lucrari orizontale, iar in cazul al doilea, presiunea orizontala asupra peretilor unui put vertical.

6. 6. Presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane verticale(puturi)
Problema determinarii presiunii litostatice asupra sustinerilor puturilor verticale este dificila si nu si-a gasit inca o solutionare complet satisfacatoare din punct de vedere teoretic. In momentul de fata se cunosc din literatura de specialitate mai multe metode de calcul pentru determinarea acestei presiuni, elaborate de diferiti cercetatori si care se bazeaza pe o serie de ipoteze, confirmate mai mult sau mai putin de realitate, fapt care impune o atentie speciala la proiectarea unor asemenea lucrari. Din acest motiv, in calculul de dimensionare al sprijinirilor puturilor se iau coeficenti de siguranta acoperitori, prin care se tine seama se de eventualele subaprecieri ale valorilor presiunii litostatice orizontale, datorita acestor procedee de calcul aproximative. Problema presiunii rocilor asupra sprijinirilor puturilor a fost studiata de Protodiakonov, Timbarevici, Pavlov, Dinnik, Terzaghi, Fenner, Labasse si altii.

130

..f2 ..... Protodiakonov recomanda ca pentru determinarea unghiului ϕ sa se ia media ponderata a coeficientului de tarie f. Protodiakonov recomanda aplicarea ipotezei de calcul de la zidurile de sprijin.. 16).. Procedeul de calcul al lui Protodiakonov Pentru determinarea presiunii care actioneaza asupra sustinerii peretilor puturilor verticale.h 2 . 6. 2⎠ ⎝ Fig. 16. 131 . + h n f n = h1 + h 2 + .. 6........ 6... Daca straturile strabatute de put(fig.. au grosime diferita h1 .fn ... ϕ⎞ ⎛ In relatia de mai sus. expresia tg 2 ⎜ 45o − ⎟ reprezinta coeficientul de impingere activa... 78) γ a -greutatea specifica aparenta a rocii.... Presiunea pe unitate de suprafata de perete se determina cu relatia: ϕ⎞ ⎛ p = γ a ⋅ H ⋅ tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ in care: (6. 1. 79) i in care H este adancimea totala a putului. valoarea medie a coeficientului de tarie se calculeaza cu relatia: h1f1 + h 2 f2 + . dupa Protodiakonov In cazul cand putul se sapa in roci de natura litologica diferita.. Determinarea presiunii litostatice in cazul rocilor stratificate. H –adancimea putului..h n si coeficentii de tarie diferiti f 1 ... ϕ -unghiul de frecare interioara al rocii.6. + h n f med = ∑h f ∑h f i i n n ∑h 1 1 n = i i 1 H (6....

folosind relatia: ϕ = arctg f med (6. in cazul cand la o adancime de la suprafata terenului se afla un strat de nisip curgator avand grosimea h1 unghiul de frecare interioara ϕ si greutatea specifica γ a1 iar deasupra lui se gaseste un strat omogen cu grosimea h 2 . Formula generala de calcul propusa de autor pentru determinarea presiunii litostatice este: p = γa ⋅ H ⋅ A in care: (6. ca particulele rocilor din peretele putului isi reiau starea initiala de tensiune dupa un timp oarecare de la saparea lui.7. aceasta formatiune exercita asupra nisipului curgator o presiune similara cu o sarcinauniform distribuita. Astfel. folosirea valorilor medii pentru f si γ a duce la valori departate de realitate pentru presiunea litostatica orizontala. 81) Inconvenientul procedeului de calcul conceput de Protodiakonov consta in aceea ca este limitat la puturi nu prea adanci si roci granulare necoezive. se admite. . 80) Daca printre straturile strabatute de put se afla un strat care se deosebeste mult prin grosime si tarie de celelalte. rocile strabatute de put aflandu-se in stare elastica.In functie de f med se determina ϕ . H – adancimea putului. ϕ⎞ ⎛ A = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ . . in cazul unei sustineri rigide. . 6.greutatea specifica aparenta a rocilor strabatute de put.coeficientul presiunii orizontale. este: ϕ⎞ ⎛ P = ( γ a1 ⋅ h1 + γ a 2 ⋅ h 2 ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ (6. Procedeul de calcul al lui Timbarevici Dupa Timbarevici. Presiunea litostatica pe unitate de suprafata a peretelui. 82) γ a . autorul recomanda ca pentru aceasta presiune litostatica orizontala sa se calculeze separat. 6. 2. Pentru roci neomogene ca tarie si variind ca grosime.8. cu coeficientul de tarie f=0. 2⎠ ⎝ 132 . la partea interioara a stratului de nisip. 0.

. 17. valoarea presiunii litostatice.Deoarece. greutatea coloanei de roci deasupra(fig. in cazul rocilor stratificate. presiunile sunt mai mari.grosimea straturilor Sub aceasta forma.... Pentru stratul n. γ 2 .h 2 .. se exercita o presiune activa datorita unei prisme triunghiulare care aluneca si care suporta . in general. 6. 17. expresiile din paranteze reprezinta adancimea redusa la greutatea specifica aparenta a rocii din stratul examinat.. Diagrama presiunilor la un put vertical.. care influenteaza. presiunile de la partea superioara respectiv inferioara sunt: ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ psup = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + . reprezentata in fig. pentru foecare strat. avand greutatea specifica aparenta γ n si unghiul de frecare interioara ϕ n . 6. 6. rocile in care este sapat putul au proprietati fizice si mecanice diferite.γ n .. n −1 h n −1 ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ pinf = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + .h n . 83) permit determinarea presiunilor orizontale tinand seama de caracteristicile rocilor strabatute de put. relatiile de calcul s-au stabilit admitand ca pe un tronson oarecare al putului. 17). se observa ca in dreptul straturilor formate din roci mai slabe(cu unghi de frecare interioara mai mic). dupa Timbarevici 133 .. Relatiile (6..greutatile specifice aparente ale rocilor din straturile traversate de put h1 . Fig. n −1 h n −1 + h n ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ in care: (6. 83) γ1 .. Din diagrama presiunilor. la randul ei.. cu inaltimea h n egala cu grosimea stratului respectiv.

.. 008. . 100 100. . 1600 1600. 6. 5 0.. Procedeul de calcul al lui Pavlov Pavlov a propus o formula bazata pe concluziile cercetarilor sale experimentale. 10 10. 64. Roci tari 7. . 76 Valoare limita Media 26o34'. .. Roci foarte tari 20. . 297 0. Roci moi(slabe) 5. la compresiune daN cm 2 1. 0. . . 002. . . h n . 64 0. 0012 Volumul porilor % Unghiul de frecare interioara ϕ 0o. . .26o34' 0. 297. . . Roci acvifere curgatoare 2. . 004 0. Roci de tarie medie 6.. 002 0. pentru diferite roci.. . . sunt date in tabelul 6. . 400 400. proportional cu factorul 13 D +1 : 2 p = γ a (h n + h o ) in care: D – diametrul putului circular sau latura cea mai mare in cazul unei sectiuni dreptunghiulare. . . 2000 40. 5. 0. care au aratat ca valoarea presiunii litostatice variaza in functie de diametrul putului D. 017 0. 164 0. 0.grosimea echivalenta a stratului de roci de deasupra stratului inferior. 5 0.Valorile coeficientului presiunii orizontale. . . . 0. 39 0.. . . 0007 0. 3 3. 0. 008 0.50o - 6.inaltimea tronsonului interior al putului. h o . 0. 0. . 3 Natura rocilor Caracteristicile rocilor Coeficientul presiunii ϕ⎞ ⎛ orizontale tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Rezist. 84) . Roci mobile (neconsistente) 3. 53 0. 0 18o. . 0. 031 0. 134 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 0. 031. . Roci foarte moi 4. 3. 5. . .18o 1.

85) In cazul cand putul este sapat in intregime in aceeasi roca. 4. 6.recalculata la greutatea specifica aparenta din stratul inferior: ho = γ1 γ γ h1 + 2 h 2 + . Cercetarile au aratat ca ipoteza formarii boltii poate fi aplicata si in cazul puturilor. cu anumite corecturi. Procedeul de calcul al lui Dinnik Plecand de la ipoteza ca toate rocile sunt corpuri elastice ideale. 86) H fiind adancimea totala a putului. 87) Presiunea determinata astfel corespunde presiunii litostatice orizontale din masivul neatacat prin lucrari subterane. Presiunea nu este produsa de greutatea intregii coloane de roci. Dinnik propune pentru calculul presiunii litostatice pe unitatea de suprafata a peretelui putului. formula de calcul este: p = γa ⋅ H 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. relatia: p= in care: m. m 1 μ γa ⋅ H = γa ⋅ H m −1 1− μ (6. Procedeul de calcul al lui Terzaghi Experientele au aratat ca ipoteza privind cresterea preisunii orizontale asupra sprijinirilor puturilor proportional cu adancimea nu se confirma.constanta lui Poisson μ= 1 -coeficientul lui Poisson.. 5. 6.. 6. 135 . Terzaghi considera ca in jurul putului se formeaza o zona de influenta abcd(fig 6. ci numai de greutatea unui volum de roca ce se afla in interiorul unei bolti. pana la suprafata.. 18). 6. + n −1 h n −1 γn γn γn (6. constituita din mai multe bolti.

ipoteza lui Terzaghi. In cazul constructiilor subterane. presiunea ramane constanta(fig. 6. 136 . exista o diferenta intre rigiditatea structurii subterane si a masivului inconjurator. . 7. In calculele practice se considera ca. . Presiunea litostatica seismica 6. In imediata apropiere a boltii se formeaza o zona de tensiuni marite. 18. 12m. 6. ea urmareste deplasarile si deformatiile masivului. repartitia pe verticala a presiunii are aspectul redat in fig. centrale hidrotehnice etc. 1. De asemenea. cat si mediul principal de rezistenta. Din aceasta cauza si datorita golului format de constructia subterana . de la adancimi de 10. datorita rigiditatii sale. 18-3) 6.Fig. ) prezinta unele particularitati de comportare la actiuni seismice. apar perturbatii in campul undelor seismice. constructiile subterane(galerii hidrotehnice . cresterea presiunii in functie de adancime fiind mult atenuata.3-diagrama folosita in calcule. care constituie atat mediul prin care se transimt oscilatiile seismice. care preia o parte din presiunea rocii. Particularitati ale comportatiii structurilor subterane la actiuni seismice. In comparatie cu constructiile supraterane. 7. Repartitia presiunii rocii in jurul puturilor:1. Daca insa structura are o rigiditate mai mare decat masivul inconjurator . Astfel. Daca structura subterana este suficient de elastica . datorita faptului ca se gasesc in interiorul unui masiv . 13-1. raspunsul structurii este influentat mai ales de starea de deformatie a masivului si in mai mica masura de fortele de inertie dezvoltate in structura. 6.2-ipoteza lui Timbarevici.

Analiza se efectueaza intr-un sistem unic de discretizare.campul de unde seismice sufera modificari. dupa cum au aratat cercetarile. rigiditatea structurii si directia undelor. (masa proprie si masa aditionala din masivul inconjurator. neuniformitati(nesincronizari)ale deplasarilor diferitelor puncte. De asemenea. Comportarea seismica a structurilor subterane mai este influentata si de alti factori cum sunt:relieful terenului. Deoarece in cazul oscilatiilor cu frecvente joase( T ≥ 0. adancimea de pozare a constructiei etc. este neinsemnata. care la randul lor antreneaza modificari ale starii de efortdeformatie in ansamblul de structura subterana-masiv. care se propaga in teren dupa o anumita lege de variatie. S-au elaborat modele matematice perfectionate de analiza seismica a structurilor subterane in interactiune cu masivul inconjurator. 7. 6. care sa cuprinda atat structura cat si masivul sau pe substructuri corespunzatoare constructiei. sub forma de impuls sau unde. in acelasi moment. Presiuni litostatice seismice Presiunile litostatice seismice actioneaza ca presiuni suplimentare ale rocii. Posibilitatile largi de analiza seismica a structurilor subterane le ofera aplicarea metodei elementelor finite. respectiv masivului. 137 (6. care se suprapun peste presiunile statice. egal cu raportul dintre acceleratia cutremurului pe directia considerata si acceleratia gravitatiei. datorita lungimii mari a galeriilor . 2. In aceste metode se ia in considerare conlucrarea dintre diversele elemente ale sistemului si mediului. Se pot considera geometrii arbitrare de structuri. )Actiunea seismica se defineste.coeficientul de seismic. frecarea si lunecarea structura-masiv etc. variatia caracteristicilor mecanice ale structurii masivului. Rezultanta presiunilor seismice varticale ale rocii din bolta de surpare a galeriei se determina cu relatia. 88) . Qc = k s Q unde: k s . Cutremurele amplifica astfel actiunea masivului asupra constructiilor subterane. coeficentii de intensitate seismica pentru lucrarile subterane se iau in calcule cu aceleasi valori ca si pentru lucrarile supraterane din amplasamentul respectiv.8s ) reducerea acceleratiilor seismice in adancime. de-a lungul lor apar. interactiunea structura-masiv etc.

se poate determina presiunea de contact asupra diferitelor tipuri de captuseli. 19). dinspre si catre masiv. Din aceasta diagrama in functie de σ ter . 1 k s γ a CcTo 2π (6. To .greutatea volumetrica a rocii(pamantului) Cc . reactiunea masivului. la un moment dat. 6. ceea ce inseamna ca incarcarea orizontala va fi nesimetrica. Presiunile litostatice seismice orizontale reprezinta presiuni de contact asupra captuselilor si ele depind de raportul rigiditatilor masiv-structura si de geometria structurii.coeficientul de intensitate seismica din amplasament γ a .Q – greutatea totala a rocii de sub bolta de surpare(de echilibru)conform 6. Pentru unele tipuri de structuri subterane si roci. 2. alternativ. Eforturile unitare seismice din teren se pot determina cu relatia: σ ter = ± unde: k s . modulul de elasticitate al rocii E si coeficientul normat de incarcare n. Presiunile seismice litostatice orizontale(laterale)pot avea de asemenea valori importante. 89) 138 . un perete al captuselii galeriei va suporta o presiune activa majorata cu presiunea litostatica seismica.viteza de propagare a undelor longitudinale in masiv. s-au calculat valorile presiunilor litostatice seismice unitare din teren σ ter si s-a intocmit o diagrama de calcul (fig. ele dezvoltandu-se datorita deplasarii peretilor structurii. Astfel. 2. iar celalalt.perioada predominanta a oscilatiilor seismice ale terenului.

3 200. . Pc . argile tari. 6. argile plasitce) 1. 0 2. . pentru diferite roci. 5. . . 1. in cazul unui cutremur de gradul IX . Tipuri de roci a γa Cc 3 Cc (10 kN / m ) Roci stancoase (granite. Diagrama pentru determinarea presiunii litostatice seismice(de contact) asupra captuselilor . . . calcare. in functie de eforturile seismice unitare din teren σ ter modul de elasticitate al rocii si tipul de captuseala. argile) Pamanturi slabe (nisipuri.Fig. 3500 500. . . 0 1. 500 0. . 6. . 6. . 19. 2 2. . 5000 1000. . . . conglomerate Pamanturi cu rezistente medii (nisipuri de rezistente medii. gresii) Formatiuni cretoase masive. 0 0. 6 139 . 4. 0. 4. 2. 8. . 5 (m/s) 3500. . In tabelul 6. 1000 (daN / cm ) 2 5. 8 2. se dau din date orientative privind valorile eforturilor seismice unitare.

8. In cazul pozarii lucrarilor subterane la adancimi reduse sau la suprafata . presiunea suplimentara p activa si pasiva ( q a .Valorile rezultate pentru presiunea litostatica seismica po din graficul din fig. se determina ca la zidurile de sprijin. 6. 6. ϕ .unghiul de frecare interioara al rocii(pamantului) 6.presiunile active si pasive ale pamantului fara considerarea actiunii seismice. 19 corespund pentru lucrarile subterane situate la adancimi mari. care vor fi cu atat mai variate cu cat galeria are o lungime mai mare. conditiile de temperatura -proprietatile fizice si mecanice ale rocilor -factorii geologici care pot influenta presiunea litostatica Factorii geologici se refera la: -schimbari provenite cu ocazia litogenezei si a racirii magmei(fisuri. Influenta conditiilor geologice ale masivului asupra presiunii litostatice Alcatuirea geologica a masivului influenteaza in mod direct distributia presiunii litostatice si marimea acesteia. trebuie sa se analizeze: -orogeneza si conditiile de asezare a rocilor -conditiile hidrologice -prezenta gazelor. falii. cu cat este amplasata la o adancime mai mare si cu cat caracteristicile geologice ale zonelor strabatute sunt mai diferite Din punct de vedere geologic. 20 se prezinta influenta alcaturiii geologice asupra distributiei litostatice in lungul galeriei.q c ) . etc) In fig. crapaturi etc. q p . 140 . cand H/D>3. ) -orogeneza cu formele ei caracteristice -fenomene tectonice(cute. produse de actiunea seismica. unde H este adancimea de pozare a galeriei si D-latimea ei. folosind c relatiile: qca = (1 + 2k s tgϕ )q a qcp = (1 + 2k s tgϕ )q p q a .

avand o capacitate ridicata de rezistenta la sarcinile verticale(fig. In cazul in care axa galeriei este paralela cu directia stratificatiei si daca aceasta are o cadere mare(fig. ). ). formarea boltii este asigurata numai de frecarea si coroziunea din planele de separatie. 141 . Aceasta orientarea a stratificatiei favorizeaza insa patrunderea factorilor de eroziune. rezulta presiuni mari. dar caderea are o valoare mica sau straturile sunt chiar orizontale(fig. 6. ele lucreaza la incovoiere. Influenta alcaturii geologice asupra distributiei presiunii litostatice Directia si caderea straturilor precum si fisuratia masivului influenteaza de asemenea repartitia presiunii. datorita conditiilor de lucru diferite ale masivului(fig.Fig. Daca au grosimi reduse si sunt fisurate. 6. roca lucreaza ca o grinda perete. Daca directia axei galeriei coincide cu directia straturilor . c. Pozitia galeriei in raport cu stratificatia Daca axa galeriei formeaza un unghi apropiat de 90o cu directia si caderea stratificatiei. 21). 21. 6. 21. Daca straturile au grosimi mari. se va cauta ca galeria sa fie amplasata intrun strat rezistent si impermeabil. Fig 6. 21. In cazul unor straturi aproximativ orizontale. acestea lucreaza ca niste grinzi-placi suprapuse. 6. a). 6. 21. b. 20.

presiunile sunt mici. pericolul infiltratiilor este mai redus. Pentru galeriile amplasate intr-un sinclinal. 24). 23. ) Fig. In anticlinale presiunile laterale sunt mai mici si de asemenea. 6. 6. Galerii cu axa in plan perpendicular pe cute In cazul galeriilor de coasta. 23. 142 .Fig. b. apar solicitari nesimetrice. 22. Galerie amplasata in zona cutata:1 – sinclinal. a). care influenteaza foarte mult comportarea masivului. 6. 6. datorita unor acoperiri diferite. precum si existenta unor straturi de natura diferita. situate in apropierea versantilor(fig. cat si efectului pe care il pot avea procesele de eroziune. presiunile vor fi mai mici in zonele marginale si mai mari in zona mediana(fig. iar in anticlinale. cand directia stratului coincide cu directia axei galeriei.2-anticlinal In sinclinale presiunile sunt mari. In cazul galeriilor avand axa perpendiculara pe directia straturilor. presiunile vor fi mai mari in zonele marginale si mai mici in zona mediana. 23. pentru galeriile situate intr-un anticlinal (fig. 6.

143 . Masivul se opune acestor deformatii. solicitarea la care este supusa micsorandu-se prin preluarea unei parti de catre roca. avand loc deplasari spre masiv. deoarece daca exista (cazul rocilor rezistente). de starea initiala de tensiuni produsa de fenomenele tectonice. captuseala se descarca. Galerii de coasta Apa din masiv actioneaza atat direct.Fig. preluand o parte din solicitari. Coeficientul de rezistenta elastica al rocii caracterizeaza rezistenta elastica a rociisi se poate determina prin calcule sau pe cale experimentala. 6. Rezistenta elastica a rocii Sub actiunea incarcarilor la care este supusa. spre roca: p = kδ (6. 6.5 ). Rezistenta elastica a rocii se ia in considerare pe portiunea pe care captuseala se deformeaza inspre roca si ea constituie un factor important in solicitarea captuselilor . se numeste coeficent de rezistenta elasita al rocii. 90) Factorul de proportionalitate k. 24. coeziunii. precum si de efectele pe care le pot avea cutremurele. 9. captuseala unei galerii se deformeaza. cat si prin modificarea frecarii . Fenomenul poarta denumirea de reactiunea(rezistenta) elastica a rocii. ca presiune suplimentara exterioara asupra captuselilor. Reactiunea elastica a rocii este direct proportionala cu deplasarea captuselii δ . precum si a conditiilor de aparitie a fenomenului de impanare. dintre reactiunea elastica a rocii si deplasarea captuselii spre masiv. Reactiunea elastica a rocii nu se ia in considerare daca roca este slaba(coeficientul de tarie f ≤ 1. Presiunea litostatica este influentata. de asemenea.

coeficientul lui Poisson. r. 91) Fig. asupra caruia actioneaza din interior presiunea P1 (fig. 25. se poate determina in functie dedeplasarea radiala a punctelor de la suprafata unei excavatii circulare. r1 .presiunea interioara si exterioara.deplasarea radiala.r2 . care este egala si de sens contrar cu presiunea din interior. 25). 92) (6.raza punctului E. sub actiunea presiunii interioare si a reactiunii elastice a rocii. formula lui Lame’ capata forma: u= 1 + μ P1r12 ⋅ E r (6.raza interioara si exterioara a cilindrului. μ .Coeficientul de rezistenta elastica a rocii. Deplasarea punctelor de la suprafata excavatia se obtine cu formula lui Lamé. Pentru a putea aplica formula lui Lame in cazul masivului de roca. se considera in jurul excavatiei un cilindru de roca cu pereti foarte grosi. Daca se admite ca raza exterioara a cilindrului r2 → ∞ . k.P2 . Schema pentru calculul coeficientului de rezistenta elastica al rocii 144 . folosita la determinarea deplasarii radiale intr-un punct al sectiunii cilindrilor cu peretii grosi: 1 − μ P1r12 − P2 r22 1 + μ ( P1 − P2 ) r12 r22 u= ⋅ 2 2 ⋅r+ E r2 − r1 E ( r22 − r12 ) r in care: u. 6.modulul de elasticitate al materialului. P1 . 6.

coeficientul de rezistenta elastica al rocii k se ia egal cu: k= ko B 2 (6. iar pentru roci putin fisurate α =1. 94) Pentru a caracteriza diferite roci. se poate folosi formula: k o = 50αf (daN/cm 3 ) (6. . 98) unde B este latimea profilului(in metri). in practica se foloseste notiunea de coeficient de rezistenta elastica specific k o . 8. pentru determinarea coeficientului de rezistenta elastica specific k o . 2 functie de gradul de fisurare al rocii. . ce corespunde unei excavatii cu raza oarecare r si k o este data de: k= k o ⋅ 100 (daN / cm 3 ) r ko (daN / cm 3 ) r (6. In cazul excavatiilor de alte forme. 96) in care r se exprima in cm. care corespunde unei excavatii cu raza r1 = 100cm : ko = E (daN/cm 3 ) (1 + μ ) ⋅ 100 (6. 93) Reactiunea elastica a rocii de la suprafata excavatiei fiind egala cu presiunea interioara P1 . deplasarea rediala sub actiunea presiunii interioare P1 va fi data de : u1 = 1+ μ P1r1 E (6. 5<f<12. . sau: k= (6. 145 . de valorile reale. este: k= P1 E = u1 (1 + μ )r1 (6. 1. 8 . se recomanda ca determinarea coeficientului de rezistenta elastica sa se faca experimental. In cazul rocilor cu coeficientul de tarie f (dupa Protodiakonov)cuprins intre 1. intr-o anumita masura. determinata in modul aratat. De aceea. 99) in care α =0.Pentru punctele situatepe suprafata excavatiei (r = r1 ) . corespund ipotezei masivului omogen. elastic si izotrop si difera. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k. 95) Relatia intre k. 2. Pentru roci foarte fisurate se ia α =0. Valorile coeficientului de rezistenta elastica a rocii. 97) in care r se ia in metri.

. Zonele cu fisuri mari. sistoase(de exemplu la galeria de fuga a hidrocentralei Arges.. unde presiune creste. roci semistancoase 50. fac sa apara o sarcina suplimentara. Acest lucru se observa mai ales la rocile necoezive si argiloase. trebuie sa se tina seama de o serie de factori care influenteaza asupra valorii si distributiei presiunii rocilor. din peretii si din vatra lucrarilor subterane..10. deoarece deformatiile rocii nu se pot dezvolta. 146 . Cu cat sprijinirile sunt montate mai devreme dupa executia excavatiei. determinata cu diferite relatii.500 (daN/cm3 ) si roci stancoase 500. valoarea coeficientului k o poate variaintre urmatoarele limite:pentru argile compacte si marne 10.. dupa cum s-a aratat..50 (daN/cm3 ) . cu atat presiunea rocii este mai mica. Diferitele metode de calcul al presiunii rocilor permit determinarea cu aproximatie a presiunii din tavanul.In functie de natura rocilor. pe langa faptul ca contribuie la crestere presiunii rocilor. Timpul de asezare si rigiditatea sprijinirilor.. are un caracter aproximativ si trebuie corectata la proiectare prin stabilirea experimentala a presiunii in conditiile reale ale excavatiei... ) 2.. Concluzii privind calculul presiunii rocilor In literatura de specialitate se mentioneaza si alte metode pentru calculul presiunii rocilor . 3. alunecari. Existenta apelor subterane in zona galeriei care. printre care: 1. 6. Pozitia axei galeriei fata de stratificatie precum si structura rocilor.. linii de contact dintre roci. 4. Valoarea presiunii rocilor.. in afara celor prezentate in acest capitol. marnoase.4000 (daN/cm 3 ) (functia de taria lor).. De asemenea. construita de presiunea hidrostatica a apei.

1.Cauza acestui fenomen este datorita in special fortelor gravitationale .Cele mai vechi date despre ancorarea cu tiranti a rocii in vederea asigurarii tavanului dateaza din 1918. roca este impinsa inspre spatiul excavat. iar sistemul de sustinere montat este supus unui efort suplimentar. ca urmare pe de o parte a progresului in executia rapida si ieftina a forarii gaurilor de ancoraj.In general. 7. in locul sustinerii cu zidarie sau beton.De obicei se ia in consideratie numai greutatea straturilor de roci de deasupra excavatiei. Pentru o anumita adancime fata de suprafata. cand si-a gasit o mai larga aplicare nu numai la armarea temporara . intre 1920 si 1930 ancorarea cu tiranti a tavanelor a fost utilizata in cateva mine de minereuri din Statele Unite ale Americii.Ancorajul cu tiranti nu are totusi o utilizare universala. in roca actioneaza un efort vertical definit de relatia: σν = γ ⋅ h si un efort orizontal definit de relatia: 147 . in mina Mir din Silezia Superioara. desi uneori actioneaza si eforturile reziduale ale presiunilor orogenice din scoarta ca si fortele generate de relieful de suprafata.Aceste efecte pot fi rezumate ca o manifestare a presiunii rocii.Aceasta a condus la o larga aplicabilitate a tirantilor in exploatarile subterane.Totusi metoda nu a patruns in constructiile subterane pana in anii 1950. ancorajul cu tiranti poate fi luat in considerare pentru asigurarea excavatiilor subterane in roci tari. succesul aplicarii sale depinzand de evaluarea corecta a conditiilor geologice si de adoptarea unei tehnici adecvate. In anii urmatori . initial in SUA si ulterior in alte tari. inlocuind armarea cu lemn sau alte tipuri de sustineri ci si ca componenta principala in asigurarea definitiva a rocii in timpul excavarii. si pe de alta parte datorita cunostintelor teoretice amanuntite dobandite in domeniul mecanicii rocilor. PRESIUNILE ASUPRA EXCAVATIILOR SI CALCULAREA PARAMETRILOR DE ANCORARE O excavatie subterana modifica starea de echilibru anterioara a eforturilor din masivul de roca si drept consecinta din peretii excavatiei se desprind si cad spontan bucati de roca.Capitolul 7 ANCORAREA EXCAVATIILOR SUBTERANE Ancorarea excavatiilor subterane a fost una dintre cele mai vechi tehnici si cu cea mai larga aplicatie la consolidarea rocilor. Tehnica forarii in exploatari minere s-a dezvoltat mai mult in timpul si imediat dupa cel de al 2lea razboi mondial.

1) 1− ν in care h este adancimea fata de suprafata.Hugon): 1. γ .H=adancimea de la suprafata Fig. σν = efort vertical.2.coeficentul lui Poisson pentru roca.1 Variatia teoretica a efortului in vecinatatea unei lucrari miniere circulare executata intr-o roca omogena.σh = ν σν = k 0 ⋅ σν (fig.σ0 = efortul la nivelul zero. Fig.σ h = efort orizontal. tare si izotropa cu coeficentul lui Poisson ν = 0.2 (conform cu V.Valorile efortului in masivul de roci inainte si dupa excavarea unei lucrari miniere folosind diagrama Mohr(dupa A. ν . 148 .greutatea volumica a rocii.infasuratoarea rezistentei rocii. Tertzaghi). σS = efortul la nivelu S dupa excavarea completa.

pe care de obicei roca nu este capabila sa-l mai preia si intervine ruperea. eforturile laterale din peretii excavatiei ajung la o asemenea marime incat este inevitabila si aici distrugerea si cedarea rocii. iar efortul se mareste din nou.) Daca modificarile lente ale starii de eforturi de roca din timpul excavarii sunt concepute conform reprezentarii lu Mohr pentru un mediu omogen(fig. tangent la curba de cedare a rocii reprezinta starea limita a capacitatii portante a rocii la inceperea excavatiei. 4.Dupa desprinderea rocii din peretii excavatiei . unde este mai usor preluat de roca mai putin alterata(fig.efortul in momentul ruperii rocii. efortul marit se transmite mai adanc in masivul de roca. Ruperea apare initial in tavan.cercul reprezentand stadiul efortului in masiv inainte de excavare . atunci cercul 2 infatiseaza starea de eforturi dinainte de excavatie. trebuie ca pe fata excavatiei sa fie create eforturile radiale (presiunea p. vezi fig.Ca rezultat apare necesitatea indepartarii din nou a rocii din peretii excavatiei.3) Roca ce se desprinde din peretele excavatiei trebuie sa fie sustinuta sau consolidata prin armare. in vederea prevenirii prabusirii datorita greutatii proprii.starea de efort in zona boltii naturale dupa definitivarea excavatiei(efort radial=0.O astfel de presiune nu numai ca poate fi considerabila. unde roca nu poate rezista eforturilor de tensiune existente (cum se arata in fig. substantial marit odata cu excavatia(efortul radial fiind egal cu zero). Daca apar prabusirri.2)care sa coboare cercul Mohr circumscris(4). dar in cele mai multe cazuri de prisos. sub curba de rupere(cercul 3). Pentru prevenirea acestui fenomen. cercul 4 reprezinta efortul tangential din roca.Cercul 3. 149 .p=efort radial necear asigurarii impotriva surparii.2).In situatia in care greutatea straturilor din acoperis creste substantial.2.1). 3. excavatia trebuie sa fie largita.

Sustinerea cu lemn. decomprimate. Ancorele se bazeaza pe un principiu diferit :ele pe de-o parte leaga blocurile de roca tare. iar pe de alta parte consolideaza roca prin armare. neregulat. atat in roca cat si in sustinere. sprijina roca decomprimata. cu otel sau beton a excavatiilor subterane. astfel incat ele insele sunt capabile sa transfere o anumita sarcina. iar contactul cu peretele rupt . zona cu eforturi tangentiale crescute(bolta naturala). in special prin precomprimare.Un alt avantaj este ca ancorajul poate fi pus in actiune rapid.) Aceasta conduce la accentuarea decomprimarii rocii din vecinatatea excavatiei si cresterea presiunii.Fig. iar rezistenta sa impiedica transmiterea presiunii in spatiul excavat. Aplicarea unor astfel de sustineri necesita de obicei un timp foarte lung. Zona boltii naturale creata in roca cand efortul a fost indepartat in afara suprafetei lucrarii miniere: IIIzona de eforturi reduse in jurul excavatiei subterane. pe o distanta mai mare. inainte ca roca neasigurata sa fie prea mult deranjata. stabilizand zone de masiv. σ v . σ h .3. H0 .eforturile verticale si orizontale din masiv inainte de rupere . 150 .adancimea centrului excavatiei fata de suprafata terenului. al excavatiei este nesatisfacator (pe suprafete mici se nasc sarcini concentrate mari.

Ambele teorii se bazeaza pe determinarea zonei de presiune din masivul de roca de de-asupra excavatiei.Teoria grinzii fixate la capete Aceasta teorie este adecvata in special pentru excavatii rectangulare in straturi de roci tari. γ .1.O sarcina mai mare ar putea conduce inevitabil la distrugere . r pentru verificarea capacitatii lor portante si pentru restabilirea cel putin partiala a starii de eforturi existente in roca inainte de excavare. 7. Košina. Parametrii acestui tip de ancoraj se pot determina dupa D.armatura preia numai greutatea rocii decomprimate din imediata apropiere a excavatiei. cm. de masivul de roca dimprejur. aproximativ orizontale.Aceasta nu poate aparea la o anumita distanta de suprafata terenului. in forma lor obisnuita sunt totusi in stare doar sa transfere intreaga greutate a rocii din straturile de deasupra .efortul de tensiune admisibil al materialului tirantului. P = γ ⋅ h S ⋅ l2 . de exemplu cand distanta intre tiranti este: lr = FS ⋅ σa hS ⋅ γ unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. kg/ cm 2 (10 −1 MPa) .Tirantii extremi se amplaseaza cat mai aproape posibil de laturile 151 . σa . Straturile cu capacitati portante mai mici pot fi sustinute cu ajutorul ancorelor incastraturi in straturile superioare mai rezistente. lipsite de suport prin realizarea excavatiei.Ambele tipuri de consolidare. catre adancimi relativ mici(aproximativ 10m). se poate obtine in doua moduri:fie prin formarea in masiv a unei bolti naturale suportata de roca nederanjata din peretii excavatiei. Preluarea de catre roca inconjuratoare a functiei rocii excavate de a sustine incarcarea. sau pot forma o grinda printr-o ancorare extensiva a lor. cand acoperisul este suspendat de un strat rezistent tirantii introdusi in roca tare sunt solicitati la eforturi de tensiune de greutatea stratului asigurat. In primul caz. cm 2 . minus filetul.grosimea stratului asigurat. iar lungimea lor depinde atat de distanta de la acoperisul excavatiei la stratul portant cat si la adancimea de incastrare a ancorei in acest strat. fie prin sustinerea rocii cu grinzi fixate in amsivul de roca. deoarece functia de sustinere pe care o indeplinea roca excavata este preluata asa cum s-a mentionat mai sus. h S .greutatea volumica a rocii kg/ cm 3 Tirantii sunt intotdeauna pretensionati la sarcina presupusa.1.

excavatiei galeriei. deoarece se presupune ca la fixare grinzii de roca au efect numai la o anumita ϕ⎞ ⎛ distanta fata de suprafata excavatiei. Distanta admisibila este 2σ 0 h 2 l l = (cm) m⋅q ' r unde σ0 . in timp ce pe cealalta directie distanta sa fie redusa la l r . Distanta l r se stabileste uneori luandu-se in considerare efortul admisibil pe stratul inferior din straturile sustinute intre doi tiranti.4).rezistenta rocii la tensiune prin incovoiere este extrem de variabila datorita fisurilor si crapaturilor transversale si este mai bine ca ea sa nu fie luata in considerare. ca si pentru o bolta 2⎠ ⎝ naturala(vezi fig. Adancimea de fixare a tirantului in stratul de roca portant se determina plecand de la presupunerea ca rezistenta la smulgere a rocii trebuie sa fie mai mare decat rezistenta tirantului. fie ca trebuie ca distanta dintre tiranti sa fie l'r si sa se foloseasca tiranti mai subtiri . In cazul in care l'r < l r . fie ca trebuie ca tirantii sa fie legati cu flanse plate intr-o directie. o ancora smulge un volum de forma concava in timp ce intr-o roca fisurata.5). compacta. Din conditia: FS ⋅ σS ≤ π ⋅ h u ⋅ τh t hu sin 45o se obtine adancimea de fixare: hu = 0.Asigurarea stratului acoperitor se poate realiza de asemenea prin intermediul unei planse de sarma. cu un unghi de varf de 90 o in punctul de fixare a ancorei(fig. la fixarea lor partiala in punctul de ancoraj.22 ⋅ FS ⋅ σa τh 152 . h l . m –coeficent de siguranta(de obicei 2).Teoretic distanta este h ⋅ ⎜ tg45 − ⎟ . fixata in acoperis cu tiranti departati la o distanta l r unul de celalalt. Aceasta ultima masura este recomandabila ca cel mai realizabil procedeu de prevenire a destinderii (slabirii) rocii dintre tiranti.este rezistenta la tensiune a rocii la incovoiere.grosimea celui mai slab strat acoperitor.Zona rupta din roca seamana cu un con regulat. q – incarcarea uniforma a stratului de catre greutatea sa. forma volumului este determinata de planele de discontinuitate. Experienta a aratat ca dintr-o roca tare.

2. iar lungimea totala de incastrare in roca a tirantului va fi l = hS + h u sau hS + lu Daca acoperisul plan al unui abataj este format din roci tari .2. τh .unde FS -este suprafata sectiunii transversale a tirantului. 4. straturile individuale sunt legate de catre tiranti realizandu-se o singura grinda.Teoria boltii naturale Aceasta teorie este valabila pentru toate tipurile de roci compacte si fisurate.Insa. cand grindade roca cedeaza.rezistenta la forfecare a rocii. Fig.suprafata probabila de rupere intr-o roca compacta. pentru rocile slabe si chiar pentru pamanturi. Bolta naturala de deasupra unui gol excavat se formeaza.1.lungimea necesara este de obicei l u > h u .1.rezistenta la tensiune a otelului. stratificate in bancuri subtiri . greutatea rocii destinse de sub bolta naturala. σa . chiar in masivele roci stratificate. In cazul in care tirantul se fixeaza in stratul portant prin cimentare. h u . Rezistenta straturilor legate in acest mod esteconsiderabil mai mare decat a straturilor nelegate.adancimea de fixare intr-o roca rezistenta. exercita o 153 . care traverseaza roca si care nu este afectata de fracturare. Bolta naturala dintr-un masiv este o zona cu eforturi crescute.Schema smulgerii unui tirant de la suprafata unei roci de fundare tari: 1.3tavan.Bolta creata preia presiunea straturilor superioare si o transfera rocii din peretii si talpa excavatiei subterane. 7.suprafata de rupere ipotetica.

bazata pe teoria materialelor neconsolidate. stratificatie) si nici de orientarea lor fata de excavatie.5.presiune asupra sustinerii excavatiei(vezi fig. de exemplu. da valori mai sigure. Totusi aceasta metoda are unele deficiente.3). dupa Protodiakonov Valorile f p si ϕ p (dupa Protodiakonov) sunt prezentate in tabele pe tipuri de roci si pamanturi. iar in cazul ancorajului cu tiranti.adancimea acoperisului fata de suprafata.unghiul de frecare interna a rocii.coeficentul f p este doar estimativ. 154 . sa se estimeze cel putin aproximativ pozitia boltii naturale de deasupra golului realizat. de planele de discontinuitate din interiorul masivului de roca(fisuri.M. astfel ca este important sa se calculeze presiunilor posibile . f p .Partea botlii naturale de deasupra galeriei este reprezentata printr-o parabola(fig.Ea nu tine seama. Se pare ca grosimea rocii ce se desprinde de deasupra golului excavat este destul de mica. iar in aceasta privinta metoda lui R.5).Grosimea maxima a rocii de sub bolta naturala amenintata de prabusire se determina din formula: v= 1 fp ⎡ ϕ ⎞⎤ b ⎛ ⋅ ⎢ a + h ⋅ tg ⎜ 45 − ⎟ ⎥ = < H 2 ⎠⎦ fp ⎝ ⎣ ϕ .coeficent de tarie a rocii in care a si h reprezinta dimensiunile excavatiei rectangulare.Zona de compresiune parabolica deasupra unei excavatii subterane.Protodiakonov. bazata pe un principiu similar. Fig. In cazul constructiilor subterane se utilizeaza in general metoda lui M.Kvapil(84). H.

presiune laterala mica sau considerabila Caderi de pietre. 10(b+H) Caderi de pietre. presiune laterala mare 0-0. Daca se cunoaste inaltimea teoretica a boltii naturale. 25-0. 35-1. roci faramitate. 50(b+H) Tavan instabil.pamanturi coezive.50 b 0.El a clasificat rocile in sase categorii.Tabelul 1. Excavatiile subterane sunt proiectate de obicei cu tavan boltit ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a rocii decomprimate de sub bolta naturala este indepartata prin sapare. fara presiune laterala Comportarea rocii .5(b+H). 10(b+H) Tavan instabil. 35(b+H) 0. 25 b Posibilitatea conducerii de explozii mari.nu exista presiune laterala B. 50 b 0-0. Rolul ancorajului e fie sa lege roca decomprimata de deasupra tavanului cu zona 155 2. presiune laterala mare 1. straturi inclinate) C-roci fisurate neregulat D-roci fisurate intens. caderi de fragmente mici. 25-0. fara sau cu presiune laterala mica Tavan instabil.pamanturi coezive la adancime mare K. Inaltimea maxima a zonei ce solicita ancorajul din tavan se determina in functie de latimea totala b si de inaltimea h a golului rectangular. se pot evalua in mare lungimea si densitatea tirantilor. Inaltimea boltii de surpare a rocii deasupra unei lucrari miniere dupe Terzaghi Categoria de roca A-roci masive Inaltimea boltii de surpare v 0-0. in functie de rezistenta lor si de gradul de fracturare si fisurare.Inaltimea minima a straturilor superioare H se presupune ca este egala cu 1. 10-4. In golurile deja excavate. la adancime medie F.Terzaghi (vezi tabelul 1) a estimat extinderea probabila a zonei cu roca decomprimata de deasupra excavatiei subterane printr-o alta metoda. pamanturi necoezive E. straturi verticale.roci stratificate (straturi orizontale. zona boltii naturale poate fi stabilita aproximativ prin oricare metoda de masurare. 10-2. de exemplu prin metode geofizice. 25 b 0.

aceasta lungime este egala cu distanta pana la cea mai coborata limita a boltii naturale de deasupra tavanului. in functie de capacitatea portanta a tirantilor si de greutatea rocii asigurate in zona celui mai lung tirant: lr = unde FS ⋅ σa vγ FS este aria sectiunii transversale a tirantului.greutatea volumica a rocii. v. astfel ca ea sa se autosustina. prin consolidare cu tiranti precomprimati in roca din zona destinsa se creeaza o bolta portanta(fig. conform celor spuse in capitolul precedent. Tirantul are. la care se adauga inaltimea de fixare: l = v + h u sau v+lu unde l u reprezinta lungimea de fixare prin cimentare.grosimea rocii asigurata de un tirant. lungime maxima in centrul tavanului. Prima metoda de ancorare si de dimensionare a suprafetei excavatiei in zona boltii naturale este indicata acolo unde aceasta poate fi realizata fara necesitatea pastrarii unei distante relativ mici fata de frontul abatajului si intr-o roca tare. σa .portanta a boltii naturale. putin avariata. fie sa consolideze roca destinsa. Distanta l r dintre tiranti se determina. prevenind astfel degradarea mai departe a rocii. de obicei. 156 .6). γ . Din motive practice si din considerente economice l r ≥ 1 m. iar diametrul tirantilor se alege in vederea realizarii acestei cerinte.efortul admisibil de tensiune al materialului tirant. In cazul rocilor mai alterate sau tectonizate cand bolta naturala se formeaza mai in adancimea masivului.

Bolta artificiala formata prin fixarea rocii decomprimate de deasupra excavatiei subterane cu ajutorul unui sistem de tiranti pretensionati.7).Daca inclinarea principalului sistem al planelor de discontinuitate este α . de obicei greutatea masei de roci. formand o bolta independenta. cum ar fi stratificatia. iar distanta dintre tiranti este egala cu aproximativ jumatate din lungimea lor(cel putin in raportul l: l r =2). la = 2 lr lr Lungimea tirantului este de minim 1/3 din latimea golului. atunci amplasarea si directia tirantilor trebuie sa fie adaptata conditiilor respective (fig. Valoarea acestei rezistente suplimentare din interiorul suprafetei asigurate de un singur tirant se obtine presupunandu-se ca rezistenta totala la miscarea pe planele de discontinuitate trebuie sa fie mai mare decat fortele care favorizeaza aceasta miscare.6. b. de grosime suficenta pentru a transfera greutatea sectiunii slabite straturilor de deasupra. In acest fel se creeaza o zona continua de roca comprimata.Pretensionarea tirantilor trebuie sa fie aproximativ egala cu greutatea rocii asigurate. Tirantii montati trebuie sa intersecteze aceste plane fie perpendicular. atunci forta tangentiala maxima ce trebuie sa fie asigurata este: 157 . Daca in roca se dezvolta preponderent un singur sistem de plane de discontinuitate. fie sub un unghi de cel putin 45o .Fig. a-latimea boltii formate la l l = 3 . in vederea cresterii suficiente a rezistentei la deplasarea pe aceste plane si pentru a face roca in stare sa transfere forte de compresiune chiar transversale pe ele.

atunci intr-o sectiune verticala. b-vertical.7 Amplasarea tirantilor in functie de diversele directii ale planelor de discontinuitate: a-orizontal. perpendiculara pe planul de discontinuitate R k = Pk ⋅ cos(α − ψ ) ⋅ tgϕ + Pk ⋅ sin(α − ψ ) Pk = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r sin(α + ψ ) + cos(α + ψ ) ⋅ tgϕ in timp ce Pk ≤ FS ⋅ σa unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. iar σa -sarcina admisibila la tensiune al otelului. l ' = v sau h S -lungimea efectiva a tirantului.7 c). Forta Pk va fi cea mai eficenta(maximum R k ) la o inclinare a tirantilor ψ = α + ϕ − 90o . Rezistenta suplimentara R k la miscare de-a lungul discontinuitatii este de obicei creata de pretensionarea Pk a tirantului. ϕ -unghiul de frecare de-a lungul planului de discontinuitate.T = G ⋅ sin α = G ⋅ cos α ⋅ tgϕ + R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 ⋅ cos αtgϕ + R k r din care rezulta ca: R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r unde γ -este greutatea volumica a rocii.Daca tirantul formeaza cu orizontala un unghi ψ (vezi fig. Daca pentru stabilizarea tavanului se 158 . Pentru straturi orizontale si tiranti verticali. pretensionarea Pk = −G ⋅ tgϕ . Fig. c-inclinat. l r -distanta dintre tiranti.

utilizeaza tiranti nepretensionati cimentati pe intraga lor lungime in gaura de ancoraj.2. De asemenea este importanta alegerea lungimii de inaintare .8). ei rezista la orice miscare de-a lungul discontinuitatilor prin rezistenta lor la forfecare σa a otelului tirantului. 7. Lungimea avansamentului z este aleasa adesea egala. De obicei distanta dintre sectiunile transversale ancorate din lungul unui gol excavat este egala cu echidistanta dintre tirantii dispusi intr-o sectiune transversala s = l r . La excavatiile subterane primul obiectiv este asigurarea si stabilizarea partii superioare.Ancorajul tavanului se practica curent in metodele clasice de excavare a lucrarilor subterane precum si la lucrarile de definitivare a sectiunii unei galerii. ea depinzand de tipul de roca si de echipamentul disponibil.Cand se da un nou atac. Aceasta deoarece roca se deterioareaza cel mai usor si frecvent ca rezultat al actiunii fortelor interne.Acestea sunt activate numai cand rezistenta rocii este depasita. in functie de suprafata frontului abatajului si de timpul necesar asigurarii tavanului.aceasta este mai mare cand pe directia longitudinala se utilizeaza cintre metalice.ANCORAREA TAVANULUI UNEI EXCAVATII SUBTERANE. intre ultimele aliniamente de tiranti si frontul abatajului se admite ca se creeaza o bolta sau o grinda noua(fig. 159 . ca lungimea calculata a tirantului l in sectiunea transversala a golului.. care au la baza experienta de la saparea in Austria a tunelelor cu aria sectiunii transversale a frontului de pana la 100 m 2 . Rk = FS ⋅ σa cos(α + ψ ) iar sectiunea transversala necesara γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) ⋅ cos(α + ψ ) n FS = σa Tirantii nepretensionati incastrati prin cimentare pe intreaga lungime a gaurii de ancoraj ofera o rezistenta mai mare in cazul in care unghiul de frecare de-a lungul planelor de disncontinuitate este mai mic. sau daca este posibil mai mare.Se pot lua in considerare si atacuri mai lungi decat distantele maxime prezentate in tabel. date din studiul geotehnic sau informatii preluate din tabelul 2.Un mijloc foarte rapid si eficient de stabilizare il reprezinta ancorajul rocilor. Aceasta lungime a avansamentului este legata de capacitatea de mentinere a rocii functie de latimea excavatiei si de timp si se apreciaza folosind experienta realizata la lucrarile anterioare. reprezentata de tavan si suprafata lui.

15m 2 minute 0.Lauffer modificat de A.In asemenea cazuri.Prin strangerea piulitei de tirant placuta se preseaza pe suprafata rociicu o forta de cel putin 3 sau 4 tone (30-40kN).Dvorak) Tipuri de roca A – masive(roci eruptive compacte. nisip si pietris saturat. In cazurile in care roca este dens fracturata poate exista pericolul ca intre punctele de ancoraj sa se produca caderi de fragmente de roca din tavanul excavatiei sau sa apara crapaturi. se intind plase de sarma. operatiune ce se poate executa manual cu bare de 160 . sisturi argiloase. Deasupra noii sectiuni a tavanului excavat.Tabelul 2. gnaise masive) B – fisurate(eruptive fisurate. lui H. la 2 10 secunde 0.pentru asigurarea tavanului. roci metamorfice cu sistozitate pronuntata) C – intens fisurate(eruptive intens fisurate. nisip si pietris cu umiditate naturala) G – generatoare de presiuni mari(pamanturi coezive de consistenta moale la medie. se dezvolta o zona parabolica normala de roca destinsa cu o inaltime ce nu depaseste z . Durata aproximativa de stabilitate a tunelelor si distanta intre sprijiniri pentru principalele tipuri de roci(conf. sisturi si roci metamorfice mai putin dure) D – faramitate(roci moi. imediat dupa copturirea grosiera de-a lungul suprafetei tavanului. stabilizeaza si previne destinderea in continuare a rocii in punctul de ancoraj si in imediata sa vecinatate. intre punctele de sustinere. roci tari deranjate si partial alterate) E – foarte faramitate si deranjate(roci moi slabe. pamanturi coezive de consistenta ridicata pana la tare. 4m 20 minute 0. 8m 1 saptamana 5 ore 1. iar aceasta pretensionare consolideaza. pamanturi miloase). sedimentare stratificate in straturi subtiri. roci tari intens alterate si deranjate) F – generatoare de presiune(sisturi argiloase alterate deranjate. ca rezultat al unei concentrari de eforturi in frontul abatajului. umpluturi. sedimente masive stratificate in bancuri groase. 5m 3m 6 luni 4m Durata stabilitatii 20 ani Distanta maxima intre sprijiniri 4m distanta stabilita se aplaseaza un nou aliniament de tiranti.

Cat se poate de repede posibil . 161 .In timp ce tirantul se introduce in gaura de ancoraj. prin utilizarea aerului comprimat sau a apei sub presiune. Placutele preseaza plasa de sarma pe suprafata rocii. dar efectul static este de obicei mai mic decat la tirantii pretensionati.Plasele sunt intinse temporar prin stalpi de lemn sau pneumatici fixati in tavan. l – lungimea tirantului. de preferat.8 Desfasurarea operatiunilor de montare a tirantilor in tavanul unui tunel: 1 – zona boltii naturale intr-o roca deasupra abatajului. 4 – tiranti ancorati. o excelenta stabilizare se realizeaza cu ajutorul grinzilor de otel sau a cintrelor. fiind apoi imobilizat inauntru prin legare. se executa gaurile de ancoraj orientate in functie de planele de discontinuitate.In cazul in care tirantul nu este pretensionat prin infiletare la partea exterioara.7 – cintre de otel.8 – schela mobila pentru forare.2 – limita zonei cu roca decomprimata expusa la prabusire. pana la intarirea (prizarea) cimentului. Aceste grinzi este preferabil sa se amplaseze mai degraba pe directia longitudinala decat pe cea transversala. deoarece astfel se evita necesitatea curbarii acestora dupa sectiunea transversala a golului.3 – plasa de sarma de protectie. el se incovoaie usor .Z – lungimea atacului. In gaurile de ancoraj umplute cu ciment(lapte de ciment sau rasiini sintetice) pe intreaga lungime a acestora se introduc tiranti slabi tensionati sau pretensionati. Fig.6 – gaura de ancoraj. 5 – stalpi pneumatici provizorii.Deasupra sustinerii ancorate si pretensionate se aplica un strat de torcret sau de ciment ce reprezinta o ultima protectie si consolidare a suprafetei.Tirantii de acest tip sunt durabili. legate intre sectiuni ancorate.fier sau. introducandu-se apoi tirantii ce se fixeaza si se pretensioneaza. iar bara se termina la gura gaurii de ancoraj. In locul placutelor individuale. de obicei se renunta la piulita si placuta.

chiar cand aceasta este foarte mare(peste 100 m 2 ). STABILIZAREA PERETILOR EXCAVATIILOR SUBTERANE Stabilizarea suprafetelor galeriilor si tunelelor de dimensiuni obisnuite nu prezinta nici o dificultate in cazul unor adancimi mai mici si a unor roci dure. introducerea explozivului. in special instalatii multifunctionale de perforaj si incarcare. sau in cazul excavatiilor executate in roci moi stabilizarea necesita o atentie deosebita.Ciclul intreg de excavare care cuprinde perforarea . copturirea tavanului. 162 . puscarea.3. atunci cand se utilizeaza masini adecvate. 7.Solicitarea suprafetelor laterale ale unuui gol subteran depinde. se poate organiza intr-o singura zi de lucru in trei schimburi. de obicei. de starea de tensiune generata de presiunea litostatica. unde suprafetele de roca sunt adesea foarte inalte. indepartarea materialului excavat si ancorajul tavanului.In cazul excavatiilor subterane artificiale mari. Excavrea se poate realiza la sectiune transversala plina.

Pentru calcularea presiunii orizontale laterale totale. v.Specialistii au evaluat aceasta incarcare in mod diferit . Suprafetele excavatiei se admite ca sunt solicitate numai de greutatea rocii de sub aceasta bolta naturala.Terzaghi a elaborat o formula empirica pe unitatea de latime a golului excavat: S h = 0.inaltimea golului excavat.inaltimea rocii destinse de sub bolta naturala ce incarca tavanul(vezi tabelul 1) Pentru evaluarea presiunilor laterale. K. presiunea orizontala la adancimea h’(fig 10)este: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h '⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ = γ ⋅ h 'k a 2⎠ ⎝ unde adancimea incarcata h’ este este aceea de sub bolta naturala.9 Proiectul de reconstructie a aramaturii unui tunel Pentru lucrarile practice se poate presupune ca presiunea straturilor din acoperis sau presiunea orogenica reziduala va fi preluata de catre bolta naturala ce se formeaza in masivul de roci. de exemplu M.este greutatea volumica a rocii. alungita in directia presiunii maxime. de obicei.M. se utilizeaza teoria materialelor necoezive(Protodiakonov si altii). Protodiakonov a presupus ca presiunile laterale nu se manifesta in roci tari si moi( f p > 2 ).3γ (0. Ca si in cazul presiunii active a terenului.Fig. h.5h + v) unde γ .Aceasta bolta se dezvolta ca o zona inchisa in jurul golului subteran.Presiunea totala pe suprafata golului excavat este Sh = 1 σh + 2 σh 1 ϕ⎞ ⎛ ⋅ h = h ⋅ γ ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ (2v + h) 2 2 2⎠ ⎝ 163 .

Un mod de abordare valabil pentru excavatiile subterane executate in roci dure este de a admite ipoteza prin care consolidarea suprafetei acestora este solicitata de catre componenta greutatii rocii de sub bolta naturala la o miscare de-a lungul planelor de discontinuitate. dupa fixarea a patru tiranti de 1.N. in tronsonul experimental al unei galerii de 2. statistic diferite:planele de discontinuitate inclina spre golul excavat sau cad inspre masivul de roca. 7. deformatia verticala a fost redusa la 10 cm.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca.Astfel. delimitata la baza de un plan de forfecare cu inclinarea respectiva ce trece pe la partea inferioara a suprafetei . 40 m latime in care s-au semnalat ridicari curente de 1. sau de bolta naturala. adica adimitand o presiune in starea de repaus. ANCORAREA VETREI EXCAVATIILOR SUBTERANE In cazul in care in vatra galeriei excavata se produc ridicari datorita umflarii rocii. aplicand un coeficent de dilatare transversala dat de coeficentul lui Poisson ν .Dinnik)calculeaza presiunea laterala pornind de la starea de tensiune dintr-un corp elastic nedeformat.4. foarte eficiente s-au dovedit a fi ancorele nepretensionare. solicitat. amandoua compensand roca.40m.A. In principiu pot aparea doua cazuri de reper. σh = στ ⋅ ν 1− ν O astfel de presupunere este conforma cu realitatea numai in cazuri exceptionale. 164 .50 m lungime pe sectiuni transversale la echidistanta de 0.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca in cele mai eficiente pozitii. iar la partea sa superioara de cea mai coborata limita a boltii protectiei de beton(daca aceasta a fost executata deja). adica astfel incat cu un numar minim de ancore sa se intersecteze toate suprafetele potentiale de forfecare.90m. presiunea laterala ce actioneaza asupra armaturii constructiilor subterane putand atinge aceste valori numai in rocile plastice. De obicei se presupune o formatiune de roci instabila.10 Diagrama presiunii laterale in peretii unui abataj in conformitate cu teoria materialelor necoezive.Fig. Alti autori(de ec.Unghiul format intre ancorele pretensionate si aceste suprafete trebuie sa fie mai mic decat unghiul de frecare interna ϕ . ca si in cazul taluzelor rocilor.Valorile si directia fortelor de ancoraj se pot estima cel mai bine utilizand metoda grafica. cum ar fi rocile argiloase.

iar consolidarea este necesara numai pentru rigidizarea sustinerea rocii destinse din suprafata excavatiei. incastraturi in intregime in beton. deoarece executia oricarui alt sistem de sustinere este foarte dificila. cele mai adecvate sunt cimenturile pe baza de rasini sintetice. chiar dupa intarire. sunt asigurate de obicei prin ancorarea impotriva miscarii lor pe suprafetele de discontinuitate. h se ia egal cu adancimea fata de suprafata sau fata de limita inferioara a celei mai apropiate sectiuni asigurate a putului.Tirantii trebuie sa fie montati cel mai rapid posibil dupa terminarea excavatiei. ANCORAREA SUPRAFETELOR PUTURILOR Puturile verticale si inclinate sunt si ele adesea asigurate prin ancoraje.Zona cu eforturi crescute se dezvolta dupa excavarea putului. adancimea de ancoraj trebuie sa fie suficienta(1/3 sau ½ din latimea galeriei). 165 . ca si in cazul suprafetelor rocii. Analizele teoretice ale presiunii rocii asupra unor astfel de sustineri se obtin.5. deoarece. ele raman sufiecient de elastice pentru a rezista la efectele severe ale socurilor produse in timpul inaintarii si dislocarii rocii. ancorele sunt dimensionate pentru solicitarea la o presiune activa: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h ⋅ k a = γ ⋅ h ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ 2⎠ ⎝ In functie de orientarea structurala a excavatiei si de cerintele de asigurare . Pentru betonare. iar mortarul trebuie sa faca priza rapid. fara cap exterior care ar impiedica introducerea materialului de cimentare. 7. blocurile individuale. Cele mai bune rezultate in stabilizarea peretilor puturilor de extractie si a excavatiilor miniere supuse la mari eforturi se obtin cu ajutorul ancorelor nepretensionate. Pentru rocile mai slabe. din starea de eforturi transversale produse de actiunea pe verticala a masivului de roci.Aceasta zona preia presiunile externe ale masivului. totusi in acest mod nu se obtin decat valor aproximative si in general nefavorabile.Sectiunile de put circulare sunt cele mai favorabile din punct de vedere static. E. coaxial cu aceasta ca o bolta naturala inchisa.11) prezinta interes deosebit.Thomas descrie un exemplu sugestiv de ancoraj cu ancore pretensionate a suprafetelor unui put de extractie vertical. Ancorarea tavanelor si peretilor lucrarilor subterane inclinate si a puturilor de extractie (fig.Pentru acest scop cele mai potrivite tipuri de consolidare sunt cele cu ancoraje mai usoare. solicitate de greutatea lor proprie.In rocile tari.Amplasarea gaurilor de ancoraj in vatra unor astfel de goluri excavate se face empiric.

In acest fel o captuseala de beton armat ancorata poate inlocui blindajele de otel costisitoare.Fig.11 Consolidarea tavanului unui suitor cu tirantii nepretensionati fixati cu rasina Ancorarea captuselilor de beton ale galeriilor si puturilor hidrotehnice sub presiune are ca scop asigurarea cooperarii intre captuseala si roca din jur. 166 .

perpendiculare pe directia de propagare a frontului de unde. avand aceeasi directie de propagare cu unda detonanta.In cazul unui indice de incarcare unitar..500) 105 kN / m 2 . MECANISMUL SFARIMARII ROCILOR PRIN EXPLOZIE Explicarea mecanismului sfarimarii rocilor prin explozie nu se poate face fara a tine seama de mecanismul de transmitere a energiei explozive in roca si de starea de tensiune din masiv. precum si a faptului ca mediul in care se propaga nu este perfect elastic.Viteza de propagare a undei detonante in masa explozivului este de 2000. viteza reactiei fiind determinata de tipul substantelor care intra in compozitia explozivului.. Este cunoscut faptul ca.. unda de soc se propaga la viteze apropiate de viteza de propagare a sunetului in tipul respectiv de roca. datorita valorilor foarte mari ale presiunii. in sensul de propagare a frontului undei..1. din valoarea undei detonante se va pierde numai acea parte care se reflecta de peretele camerei de explozie.Ca urmare a distribuirii energiei pe suprafete din ce in ce mai mari. viteza 167 . la o initiere corespunzatoare.Undele transversale generate de oscilatiile transversale ale particulelor de roca genereaza oscilatii ca urmare a modificarilor de forma cauzate de fortele de forfecare.Cand camera de explozie nu mai este umpluta complet.Valoarea undei de soc este determinata de indicele de incarcare cu exploziv a camerei de explozie. intr-un exploziv are loc o reactie de descompunere.8000m/s.In acest domeniu unda nu oscileaza . In acest domeniu. particulele oscileaza ca urmare a modificarii formei si volumului prin compresiune. In cazul oscilatiilor longitudinale(care genereaza o miscare sub forma de unda de compresiune). Unda de soc amortizata se propaga in continuare sub forma de oscilatii elastice avand viteze si directii de propagare diferite. pana ating peretii.Energia undelor de soc si elastice. In zona imediat urmatoare camerei de explozie. unda amortizandu-se.Capitolul 8 DEROCAREA PRIN LUCRARI DE IMPUSCARE 8. situatie in care presiunea undei incidente pe peretii camerei de explozie scade la o valoare mai mica decat cea din frontul undei de soc. comparativ cu rezistenta la compresiune a mediului. care se transmite rocii sub forma unei unde de soc. Presiunea transmisa se propaga prin roca sub forma unei unde oscilante prin intermediul careia se transmite energia socului.. intensitatea oscilatiilor(care depinde de valoarea socului initial)scade rapid.Miscarea generala a unei particule se compune din oscilatii longitudinale si oscilatii transversale.In frontul undei detonante se dezvolta o presiune de(5. au loc deformatii plastice. ea propagandu-se la viteze supersonice sub forma unei unde de compresiune. produsele reactiei se dilata radial.

Dupa cum se observa. particula elementara este supusa unei compresiuni radiale si unei intinderi tangentiale.2 – zona de fisurare.In continuare. in imediata apropierea a incarcaturii(2-3 raze a acesteia).2. respectiv tangentiale.1):zona de maruntire. datorita castantei rocilor.Totusi. depind in mare masura de caracteristicile fizicomecanice ale rocilor impuscate.1. Starea tensiunilor unui masiv aflat sub influenta undelor de soc generate de explozii se poate studia in fig.Tensiunile tangentiale sunt generate de asemenea de unda de compresiune radiala si apar in plane tangente pe frontul acestei unde.8. carora le corespund tensiuni de comprimare. in zona urmatoare se produc transformari reversibile cum ar fi rupturi.Partea de energie rezultata in urma reactiei explozive va fi cu atat mai mare cu cat raportul impedantelor acustice ale explozivului si rocii va fi mai aproape de unitate. care se manifesta prin vibratii.Zonele de influenta a exploziei unda incidenta:1 – zona de deformatiilor plastice.3 – zona Fig.5. are loc o maruntire a rocii. crapaturi si fisuri. Fig. In concluzie se poate mentiona ca sunt trei zone de influenta a exploziei(fig 8. valoarea presiunii reducandu-se la valori care nu mai fac posibila propagarea in continuare a undei sub forma de unda de compresiune. unda de soc fiind aproape amortizata complet.2. se poate studia si modul de transmitere a energiei de la exploziv la roca. zona de fisurare si zona deformatiilor elastice(vibratii).8. Cunoscandu-se modul de transmitere a undei de soc in masiv.Starea de tensiuni din masiv 168 .Este cunoscut ca presiunea din frontul undei de soc depaseste foarte mult valoarea rezistentei la compresiune a rocilor celor mai rezistente. se propaga sub forma de oscilatii elastice.Ca urmare.lor de propagare precum si frecventa oscilatiilor.

in zona imediat urmatoare camerei de explozie au loc deformatii plastice.unda reflectata: 1’ – zona de fisurare. care se propaga cu o viteza mai mica decat viteza de propagare a undei longitudinale(radiale). trecand in medii cu impedanta acustica mai mica. pe planele de separare. fisuri naturale.In zona deformatiilor elastice se pierde o cantitate mare de energia transmisa rocii si ca urmare unda nu mai este capabila sa invinga rezistenta la compresiune a rocii.Ca urmare. se dezvolta in continuare. se poate stabili mecanismul de rupere. respectiv 2. dand nastere la noi tipuri de unde. ambele tipuri de unde se reflecta si refracta.Trebuie mentionat ca. apar noi fisuri in masiv(fig. Cunoscandu-se starea de tensiune din masiv. respectand intocmai principiile lui Huygens.Intalnind plane de separare intre diferitele tipuri de roci din masiv.1) (8. sau cel creat de undele incidente.8.3. se poate determina din relatiile: σr = σR = 2ρ2 C2 ⋅ σi ρ1C1 + p 2 C2 ρ2 C2 − ρ1C1 ⋅ σi ρ2 C2 + p1C1 (8.impedantele acustice ale indiciilor 1. sistemul de unde de compresiune si tractiune se reflecta si se refracta. unda de compresiune se 169 . valoarea undei reflectate fiind nula. unda refractata si cea reflectata. La trecerea dintr-un mediu in altul. σ r si σ R sunt tensiunile transmise in mediile 1 si 2 de catre unda incidenta. Modul de propagare a undelor de tensiune. Ca urmare sunt generate unde transversale. o parte din acesta reflectandu-se pe suprafata de separare. care se manifesta printr-o maruntire excesiva a rocii. in acest caz unda reflectata se transforma din unda de compresiune in unda de intindere (expresia capata semnul minus). crapaturi si chiar crevase. care sunt orientate atat spre suprafata libera cat si spre masiv. avandu-se in vedere faptul ca intr-un plan tangent la frontul undei de compresiune apar solicitari la la tractiune.a).Dupa cum sa mentionat mai sus. unda incidenta se transmite in totalitate mediului al doilea. respectiv creind o stare complexa de tensiuni in masiv.2’-zona deformatiilor elastice. sistemul de fisuri existent in masiv. ρC . unda incidenta nu se propaga in totalitate in cel de al doilea medeiu.Insa. ajunse la suprafata de separare a celor doua medii.2) in care: σi .De asemenea. datorita valorii foarte mari a presiunii din frontul undei de soc. Se observa ca in cazaul in care impedantele acustice ale celor doua medii sunt egale.De la marginea acestei zone se formeaza fisuri radiale.deformatiilor elastice.In cazul in care impedanta acustica a mediului 2 este mai mica decat cea a mediului 1.

c). In continuare. Fig. punct care este imaginea in oglinda a incarcaturii fata de suprafata libera.5 – pozitiile undei de compresiune.transforma in unda de tractiune. ruperea rocilor se petrece mai lent. sub influenta produselor gazoase ale exploziei aflate la presiune si temperatura ridicate.I.3.3 Mecanismul sfaramarii rocii prin explozie: 1. deoarece impedanta acustica a aerului este foarte mica comparativ cu impedanta acustica a rocii..(fig. solicitarile la tractiune care iau nastere conduc si ele la extinderea sistemului de fisuri din masiv.8.. b). Inca din aceasta faza roca din zona imediat apropiata de suprafata libera se desprinde de masiv. iar roca sfaramata se misca spre suprafata libera. propagandu-se in masiv ca unda de tractiune.Acestea patrund in sistemul initial de fisuri creat de unda de compresiune.8. II – pozitiile undei reflectate de suprafata libera. aproape in intregime unda de compresiune se reflecta. suprafata libera a masivului cedeaza si roca este impinsa inainte(fig. Fisurile radiale se largesc.Deoarece rezistenta la tractiune a rocii este mult mai mica decat rezistenta la compresiune.8. roca se sfarma sub actiunea eforturilor de tractiune detasare. dezvoltandu-le in continuare. detensionare. Ansamblul de tensiuni rezultat din actiunea combinata a presiunii gazelor si a tensiunilor create de unda de soc incipienta conduce la fragmentarea rocii si detasarea sa din masiv.Acum masivul se detensioneaza.3. 170 ..Unda reflectata se propaga in cercuri concentrice avand ca centru un punct imaginar.Intalnind suprafata libera.roca sfaramata se misca in spatiul liber.

K. prezenta apei. QE . trebuie alesi explozivii care prezinta stabilitate ridicata. cantitatea si durata de actiune a produselor de explozie. lei/dm3 . siguranta in timpul procesului de incarcare mecanizata a gaurilor si toxicitate redusa a gazelor de explozie.3) . Prin prisma criteriului energetic. se poate aprecia functie de costul unitatii de energie(C)degajata de exploziv: C= unde: C1 este costul unui kilogram de exploziv. energetice si de o siguranta a explozivilor precum si de eficienta economica. C2 . proprietatile rocilor.Pe masura propagarii sale in masiv.2. temperatura rocilor. necesare dislocarii rocilor din masiv. kJ/kg.coeficent de incarcare. LUCRARI DE IMPUSCARE IN SUBTERAN Alegerea tipului de exploziv Pentru efectuarea lucrarilor de impuscare in subteran in conditii de eficienta si siguranta alegerea explozibilului are o importanta deosebita. Δ . presiunea de explozie.lei/kg. 171 C C1 C + 2 + 3 [lei / kJ] Q E Q E ΔK Q E Δ (8. Dupa criteriul geominier alegerea explozivului se face in functie de: existenta emanatiilor de gaze si pulberi explozive. necesitatile tehnologice sub aspectul volumului de dislocare impus. in faza de selectare a explozivului optim.costul perforarii. raza de propagare a undei seismice fiind determinata de cantitatea de exploziv impuscata deodata si de proprietatile elastoplastice ale mediului prin care se propaga. la alegerea explozivuluise are in vedere concentrarea volumetrica a energiei. 8. in mod deosebit rezistenta acestora fata de actiunea de dislocare. Dupa criteriile de siguranta. unde de compresiune se transforma in unda seismica. Selectarea explozivului optim pentru o anumita situatie data se face in baza criteriilor geominiere.densitatea de incarcare. Eficienta economica orientativa.caldura de explozie. daca nu intalneste o suprafata libera.

profilare regulata a lucrarilor si reducerea vibratiilor.Inlocuirea impuscarii cu intarzieri mari . roca din jurul fiecarei incrcaturi se comporta astfel ca si cum ar fi avut loc detonarea intregii incarcaturi intr-o singura gaura. dezavantajele impuscarii instantanee si cu intarzieri mari sunt eliminate. datorita degajarii de metan si formarii de praf inflamabil in suspensie . dar conduce la randamente de rupere scazute. In procesul de impusare milisecunda participa simultan urmatoarele efecte: interferenta undelor de soc. Procesul este definitivat de produsele gazoase ale detonatiei care patrund in fisuri si prin destindere realizeaza detasarea masei de roca.Efectul ridicat se datoreaza explodarii incarcaturilor de intervale succesive de timp mici. precum si la suprafata etanseitatii incarcaturilor in timpul impuscarii.C3 . astfel incat masivul de roca nu se elibereaza de tensiunile remanente produse anterior explodarii incarcaturilor dintr-o serie noua. Cunoscandu-se conditiile geominiere. ele asigurand doar formarea de noi suprafete libere.costul incarcarii. 172 . cerintele tehnologice de eficienta si siguranta. Impuscarea milisecunda asigura valorificarea la un nivel superior a energiei de de explozie. distrugerea densitatii lui si formarea fisurilor. Totodata. lei/dm 3 . alegerea tipului de exploziv adecvat devine o problema solutionata. imprastierea materialului derocat pe distante mari si la deranjarea tavanului si a sustinerii lucrarilor miniere. elimina deficientele semnalate. o fragmentare uniforma. precum si caracteristicile pe care le ofera explozivii. La impuscarea instantanee(cu capse tip CEIN-Cu). Alegerea modului de initiere a incrcaturilor Se cunoaste ca factorul principal de distrugere si dislocare la explodarea incarcaturii de exploziv este unda de soc care trece prin mediu si care solicita deplasarea particulelor mediului. 5-Cu). utilizarea impuscaturii cu intarzieri mari in lucrari miniere grizutoase si cu pulberi explozive poate conduce la modificarea atmosferei frontului in cursul impuscarii. Acest mod de lucru conduce la un efect de rupere bun. dislocarea rocii provocata de explozia incarcaturilor dintr-o serie este total independenta de explodarea incarcaturilor din seria urmatoare. cu cea instantanee . respectiv interferenta oscilatiilor particulelor de roca. ceea ce face ca efectul de rupere sa fie nesatisfacator. La impuscarea cu intervale mari de timp(cu capse de tip CE 0. Prin aplicarea impuscarii milisecunda.

ms 173 . ms. W –anticipanta. t 2 . m/s.timpul necesar pentru formarea de suprafete libere suplimentare in masiv. la suprafata libera.6) (8.- ciocnirea reciproca a masei.timpul necesar pentru formarea de fisuri de la incarcatura la suprafata libera. In baza efectului de interferenta -Timpul de intarziere dupa Pokrovski se stabilete prin formula: t= a 2 + 4W 2 [s] V (8. 1-2 pentru roci de tarie medie. m. insumarea tensiunilor remanente.5) corespunzatoare pentru conditiile in care: t1 este timpul necesar de propagare a undei de la gaura incarcata. -Evstropov a stabilit urmatoarea relatie: t = K⋅ 2⋅W [s] vS 0 ≤ W ≤ 200 2500 ≤ v ≤ 5000 in care: v S este viteza sunetului in roca. t 3 . K – coeficentul cu valoarea:2 pentru roci dure. Hotarator este deci marimea intervalului de intarziere intre incarcaturile care sunt explodate intr-un front de lucru.4) in care: a –este distanta intre gauri. formarea de noi suprafete libere(fisuri)care permit reflectarea undelor de compresiune in cat mai multe puncte si transformarea lor in unde de tractiune.Recomandarile literaturii de specialitate cu privire la stabilirea intervalului de intarziere se pot ordona dupa cum urmeaza. m/s. -Drukovanyi si Gaek recomanda stabilirea intervalului optim de intarziere cu relatia: t = t1 + t 2 + t 3 [ms] (8. m. v –viteza de propagare a undelor in roca. ms.

m/s.7) in care. in tabelul 8. kg/ m 3 .greutatea volumetrica a rocii..S.S.v este viteza de propagare a undelor a carei valoare este funcite de caracteristicile rocilor.diametrul gaurii de mina.Cehoslovacia dau valori mult prea mici pentru anticipantele si distantele intre gauri.10) Pentru a se formula o opinie in legatura cu incercarile de optimizare a intervalului de intarziere. Galantgunov si cea aplicata in R. 5-0.68 − 2.8) (8.44f [ms] (8. 9). Evstropov. practicate in subteran. t = K ⋅ W [ms] in care K estecoeficent cu valoarea 3-7 functii de impedanta acustca a rocii. Pe baza cercetarilor practice -Galantgunov a stabilit urmatoarea relatie: a t ≤ 10 [s] v -Turuta recomanda urmatoarea relatie: t = K k ⋅ W(24 − f ) [ms] in care:f este coeficentul lui Protodiakonov.t1 = 1 − 2 ms t2 = W v k ⋅ K k ⋅ cos β / 2 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 d t 3 = 80 ⋅ 10 −6 unde: v k .roci semitari f=3. -Aplicand statistica matematica s-a stabilit relatia: (8. -anticipanta:W=1 m -distanta intre gauri:a=1 Din analiza rezultatelor se conchid urmatoarele: -relatiile lui Pokrovski. m. β . m/s. γ . d. K k .Formulele respective sunt adecvate lucrarilor de impuscare de la exploatarile de zi.este viteza de dezvoltare a fisurilor in masivul compact.coeficent de diaclazare a maisvului(0. roci destul de moi f=2 .roci tari f=8. 174 .unghiul de deschidere a conului de explozie. Drukovany.roci destul de tari f=5. functie de taria rocii -In R.1 se prezinta sintetic rezultatele calculelor dupa diversi autori in urmatoarele conditii: -taria rocii:roci moi f=1. Cehoslovacia se utilizeaza urmatoarea relatie: (8.9) t = 46.

06 3 0. 51 Dupa Evstropov t=K 2W VS 0. 2 4. 1 3. 44 Dupa Galantgunov t ≤ 10 a v 5. 48 t = 46. 6 16. 5 2. 0 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 t 3 = 80 ⋅ 10 ⋅ d Dupa Turuta t = K K ⋅ W(24 − f ) Dupa relatia aplicata RS Cehoslovacia 18. 8 15. 4 17. 79 8 0. 50 0. 5 4.Tabelul 8. 57 0. 92 34. 5 4. 17 2 1. 24 aplicarea statisticii matematice 41. 36 36. 8 7 7 6 6 5 t = K⋅W Dupa formula rezultata prin 44. 92 5 0.44f -formula rezultata din aplicarea statisticii matematice optimizeaza marimea intervalului de intarziere.1 Intervalul de intarziere(in ms) calculat dupa relatiile stabilite de diversi autori Intervalul de intarziere calculat Dupa Pokrovski t= a 2 + 4W 2 V Coeficentul lui Protodiakonov(f) 1 1. 2 12.68 − 2. dand valori care sunt in limitele intervalelor stabilite prin cercetari experimentale in subteran: 175 . 50 0. 0 6. 3 Dupa Drukovanyi t = t1 + t 2 + t 3 t1 = 2ms t2 = W v K ⋅ K K ⋅ cos β / 2 −6 4. 7 4. 8 39. 5 6. 57 0.

pentru rocile de tarie redusa (moi).consumul specific de exploziv scade odata cu cresterea sectiunii lucrarii miniere. In activitatea de proiectare. pentru stabilirea consumului specific de exploziv se uzeaza de o serie de relatii empirice stabilite de diferiti autori(tabelul 8.cresterea lungimii gaurilor peste o anumita valoare este insotita de cresterea consumului specific de exploziv datorita rezistentei sporite a masivului de roca fata de actiunea de dislocare prin impuscare.Un consum specific de exploziv marit fata de valoarea optima determina cresteea costului lucrarilor de perforareimpuscare. 176 . Stabilirea unui consum specific de exploziv mai mic fata de valoarea optima conduce la realizarea unui salt(pas in avans)redus si la o conturare a profilului necorespunzatoare. instabilitatea profilului si deterioararea sustinerii. pentru rocile de tarie medie.Consumul specific de exploziv (kg / m 3 ) in principal depinde de urmatorii factori: -taria rocii.cu cat concentrarea volumetrica a energiei explosivului este mai mare cu atat scade consumul specific de explosivl -diametrul cartuselor de explosiv . creste consumul de exploziv.2). -capacitatea de dislocare a explosivului. -lungimea gaurii de mina. Lucrari de impuscare cu gauri in mina Parametrii lucrarilor de perforare impuscare la saparea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Consumul specific de exploziv. pentru rocile tari si foarte tari. 40-45 ms.Valorile obtinute din calcule trebuie insa sa fie corelate cu consumurile specifice realizate in practica in conditii similare. fisurarea intensa a rocilor inconjuratoare.odata cu cresterea diametrului cartuselor de explozivi pana la valori de 40-45 mm scade corespunzator consumul de explozivi.20-30 ms. -sectiunea lucrarii miniere. 30-40 ms.odata cu cresterea tariei rocilor. iar pentru sectiunile mari (peste 18m 2 ) consumul specific de exploziv se mentine constant.

pentru o suprafata libera c=0. c.4).coeficentul de tarie a rocilor(tabelul 8. kg / m 3 e. V-coeficent de rezistenta a rocilor.5 -pentru o suprafata libera S V=1. 2. Protodiakonov Formula f 520 q=e . pentru explozivii de capacitate mai mica. 1 ⎞ ⎛ 520cm 3 -capacitatea de lucru a dinamitei gelatina q = 0. b-coeficent in functie de tipul explozivului. fata de actiunea dislocarii lor din masiv.3) s. kg / m 3 . m 2 . 2f + c.coeficent care tine seama de numarul suprafetelor libere: c=1. e= S P 2 Semnificatia notatiilor q-consum specific de exploziv.capacitate de lucru a explozivului e= P cm3 . Pokrovski q = 0. Incarcatura pe gaura de mina.Cantitatea de exploziv necesara pentru dislocarea rocii. N.2 Autorul M.5 ⋅ e ⎜ 0. 8. ⎟ S⎠ ⎝ 92% de fabricatie sovietica 520 P.25-0.30).1⋅ e1 ⋅ f ⋅ V ⋅ g 400 e1 = P b=1. pentru explozivii de capacitate mare b=0.sectiunea lucrarii miniere. 2-1. 72. a-coeficent(0.coeficentul capacitatii de lucru. pentru 2 suprafete libere. 415 → D II Ibraev q= f −a s b f.Determinarea consmului specific de exploziv Tabel 8.consumul specific de exploziv. V= 6.11) . in vederea realizarii unui salt(pas de avans). 177 [kg] (8.M.M. se determina cu relatia: Q = q ⋅ S ⋅ lg ⋅ η in care: q.coeficent de structura a rocilor(tabelul 8. 6-0. 5-pentru 2 suprafete libere g.

marmura tare. terenuri argiloase. gresii si calcare foarte tari. filoane cuartifere minereuri de fier tari Calcare tari. unele minereuri de fier Sist moale. gips. calcare foarte moi.Protodiakonov Tabelul 8.coeficentul de rupere a gaurilor. gresii tari. η. Sisturi cuartoase.M. pietris sedimentat. granite. antracit. pirite.lungimea gaurilor. carbune tare. f 20 15 Cuartite foarte tari compacte si tenace si altele exceptional de tari Roci granitice foarte tari.tari. gresii si calcare f. porfire cuartoase. gresii si calcare mai putin tari. loess. 8 Teren pietros. sisturi dezagregate.S-sectiunea lucrarii. gresii sitoase. conglomerate moi Diferite sisturi. l g .3 Categoria rocii I II Extrem de tari Foarte tari Gradul de tarie Coeficent de tarie. creta. 5 1 0. granit foarte tare. pietris Denumirea rocii 178 . m 2 . dolomite. sare gema. carbune moale. gresii obisnuite. aluviuni intarite Argile nisipoase. gresie alterata. pietris cimentat. m. Cuartite fisurate. Clasificarea rocilor pe baza rezistentelor la compresiune dupa M. teren pietros VI-a VII VII-a Destul de moi Moi Moi 1. marne compacte. minereuri de fier. argila intarita Argila compacta. marna obisnuita. minereuri de fier foarte tari III III-a IV IV-a V V-a VI Tari Tari Destul de tari Destul de tari Semitari Semitari Destul de moi 10 8 6 5 4 3 2 Granite compacte. Sisturi argiloase tari.

sol afinat.13) (8. compacta Incarcatura de exploziv in medie pe o gaura va fi: qg = Q [kg] N Coeficent de structura.12) unde N este numarul total de gauri din frontul de lucru.14) (8. incarea pe gaura se stabileste astfel: . In functie de destinatia pe care o au gaurile. Totodata incarcatura de exploziv pe gaura trebuie sa fie corelata si cu lungimea minima de buraj stabilita prin normativele in vigoare Numarul de gauri. trebuie avut in vedere ca in fiecare gaura de mina sa se introduca un numar intreg de cartuse.pentru grupa gaurilor de sambure q g = (1.2)q g [kg] -pentru grupa gaurilor de largire -pentru grupa gaurilor de profilare q l . carbune extras din strat Teren curgator.1 − 1. 179 . trebuie avut in vedere faptul ca in minele de carbuni grizutoase.9 − 0. teren mlastinos Tabelul 8. 3 1. g 2 1. nisip umed. 8 (8. turba.15) Intrucat normativele de protectie a muncii in vigoare interzic taierea cartuselor. carbune dezagregat Nisip.Stabilirea unui numar optim de gauri pentru conditiile date permite repartizarea rationala a cantitatii de exploziv pe intreaga suprafata a frontului si conturarea corespunzatoare a profilului lucrarii miniere.De asemenea. 1 0. pietris marunt.95)q g [kg] (8. incarcatura de exploziv pe gaura de mina este limitata. grohotis. 5 0. sol argilos. 6 0. q g [kg] q p = (0. sare.4 Coeficentul de structura a rocilor Caracteristicile rocilor Roci compacte si elastice.VIII IX X Pamantoase Dezagregate Curgatoare 0. 3 Sol vegetal. roci poroase Roci fisurate Roci sistoase cu tarie variabila cu stratificatie perpendiculara pe directia gaurii Roci masive sfarimicioase Roci cu stratificatie fina. 4 1.

( n S ) de largire ( n l )si de profilare ( n p ): n S : n l n p = 1: b : c In activitatea de productie in general se intalneste urmatorul raport: 1:0. numarul specific de gauri ce revin la 1 m 2 ramane constant. 5:2 pentru sectiuni mici si taria roci mare.17) (8. -in lucrari miniere cu sectiunea mai mica de 18 m 2 .Numarul specific de gauri-numarul de gauri ce revine pe metru cub roca dislocata sau pe metru patrat suprafata de front-este functie de taria rocii. se face funcite de raportul stabilit ce este necesar pentru conditiile date. si diametrul cartuselor de exploziv.16) 180 . pe grupe de gauri. Cunoscand numarul total de gauri(N) si raportul 1:b:c se determina numarul de gauri din fiecare grupa: -numarul gaurilor de sambure n S = N ⋅1 1+ b + c (8. Din cercetarile experimetale efectuate au rezultat urmatoarele: -in lucrari miniere cu sectiunea mde 18 m 2 si cu lungimi de gaura peste 1. Numarul gaurilor se determina cu ajutorul relatiilor empirice redate in tabelul 8. in cazul sectiunilor mai mari de 16 m 2 . consumul specific de exploziv. -marirea diametrului cartuselor de exploziv peste 30 mm favorizeaza reducerea considerabila a numarului de gauri. cresterea lungimii de gaura determina marimea numarului specific de gauri ce revine la 1 m 2 suprafata front. intre gaurile de simbure. in timp ce la sectiuni sub 16 m 2 nu asigura obtinerea unui numar redus de gauri. lungimea gaurilor de mina. 5:2 pentru sectiuni mari. 1:1. intrucat numarul gaurilor de profilare nu pot fi reduse pe seama optimizarii concentrarii energiei explozive in gaurile de mina.5 urmand ca in practica sa se definitiveze pentru conditiile concrete date. prin tatonari de la o impuscare la alta. sectiunea lucrarii. Repartizarea numarului total de gauri. 5m.

Determinarea numarului de gauri

Tabelul 8.5 Autor Protodiakonov Formula Semnificatia notatiilor n- numarul de gauri pe metru patrat f-coeficent de tarie a rocilor; S-sectiunea lucrarii m 2 ; N-numarul total de gauri Bogomolov N = 2,3 f / S
qS N = 0,0012 c ⋅ d2 g

Domeniul de aplicare Roci cu

n = ( 0,2f + 1/ S) 2

f ≥ 3 ;roci
monolite sau slab fisurate Lucrari de deschidere si pregatire

q-consumul specific de exploziv; kg / m 3 ; c- coef.de umplere a gaurilor(arportul dintre lungimea incarcaturii de exploziv si lungimea gaurii) d g -diametrul gaurii, m;

VNIIOMSS

N=

1,27 ⋅ qS ⋅ η 2 c ⋅ dc ⋅ Δ

q ⋅ S ⋅ lc ⋅ η N= c⋅G Pokrovski Ibraev
N= 1,3 ⋅ q ⋅ S + S c ⋅ d2 ⋅ Δ ⋅ K g f −a S b ⋅ dg

η -coeficent de rupere a gaurilor(0, 8-1, 0)
d c -diametrul cartusului de exploziv, m; Δ - densitate explozivului kg / m 3 lc -lungimea cartusului de exploziv, m;

N = 41⋅ S ⋅

G c - masa unui cartus de exploziv, kg;
K- coeficent de indesare a cartuselor de exploziv; a- coeficent(0, 25-0, 30) b-coeficent functie de tipul explozivului; b=1, 2 pentru explozivi de capacitate mare; b=0, 8 pentru explozivi de capacitate mai mica;

N= Suhanov

q ⋅S − S γ

n = 1, 67 + 0,17f − −S(0,33f + 0, 027)

γ - incarcatura de exploziv care revine la 1
m de gaura, kg/ml. N⋅b 1+ b + c

-numarul gaurilor de largire n1 =

(8.18)

181

- numarul gaurilor de profilare n p =

N⋅c 1+ b + c

(8.19)

Lungimea gaurilor. Lungimea gaurilor influenteaza direct viteza de sapare si productivitatea

muncii.Ea este functie de o serie de factori, predominanti fiind:proprietatile rocilor, sectiunea lucrarii, parametrii utilajului de perforat, amplasarea gaurilor, tipul explozivilor, saltul(pasul de avans)necesar si precizia de conturare impusa.Factorul hotarator il constituie durata ciclului si ca urmare se recomanda ca lungimea gaurilor sa se stabileasca functie de parametrii care determina durata unui ciclu complet(tabelul 8.6, formulele lui Pavlov si Pokrovski). Lungimea de gaura calculata cu ajutorul relatiilor din tabelul 8.6 trebuie verificata si stabilita in final pentru conditiile de sapare prin cateva impuscaturi experimentale.La stabilirea lungimii de gaura trebuie avut in vedere, de asemenea, corelarea lungimii de gaura cu pasul de sustinere, respectiv cu incarcatura exploziva admisa in cazul minelor grizutoase.
Determinarea lungimii gaurilor de mina

Tabelul 8.6 Autorul Formula lg = Bucinev v n z ⋅ ns ⋅ nc
2 3

Semnificatia l g -lungimea gaurii de mina, m; v- viteza lunara de sapare planificata, m/luna; n z -numarul zilelor lucratoare pe luna; n s -numarul schimburilor pe zi; n c -numarul ciclurilor pe schimb; m- numarul de perforatoare care lucreaza simultatn; V-productivitatea la perforare, m/h; N-numarul de gauri; t pi - suma timpilor de pregatire si incheiere a operatiilor de perforare, incarcare si impuscare, h; Tc -durata unui ciclu h; t g -timpul de incarcare a unei gauri(0, 04-0.05h);

⎞ ⎛ 4⋅ m⋅ V lg = ⎜ ∑ t pi ⎟ ⎝ N ⎠

K.V.Pavlov

⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ η⋅ t s + + m⋅ V P L Pentru cazurile cand nu se necesita sustinere, relatia devine: ⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ + m⋅V P

N.M. Pokrovski

t a -timpul de impuscare si aeraj(0, 25-0, 5h); ⎞ ⎛ q ⋅ S ⋅ tg Tc − ⎜ + t a + t c ⎟ n-numarul de oameni care efectueaza incarcarea gaurilor; ⎝ γ ⎠ lg = 2 ⎛ q η⋅ ϕ ⋅ sin α ⎞ S- sectiunea lucrarii, m S⎜ + ⎟ P ⎝ m⋅ V⋅ γ ⎠ 182

η -coeficent de rupere a gaurilor; ϕ -coeficent care tine seama de suprapunerea perforarii cu cea
a incarcarii rocii;:

ϕ =0, 6-0, 9, la suprapunerea perforarii cu incarcarea
mecanizata;

ϕ =1, in cazul cand procesele respective nu se suprapun(se
succed) P- productivitatea masinii de incarcat, m3 / h t s -timpul de montare a unui cadru de sustinere, m; L-distanta intre cadrele de sustinere, m; q-consum specific de exploziv, kg / m 3 γ -cantitatea de exploziv ce revine la 1m gaura, kg; t c -timpul consumat datorita trecerii de la o operatie la alta(0, 3-0, 5h);
α -inclinarea medie a gaurilor fata de frontul de lucru, grade.

Diametrul gaurilor de mina.Diametrul gaurilor de mina are implicatii asupra productivitatii, la

perforare, cat si asupra eficientei lucrarilor de impuscare. In conditiile utilizarii de explozivi incatusati extrem de importanta este optimizarea raportului dintre diametrul gaurilor de mina si a cartuselor de explozivi.Diferenta dintre diametrul gaurilor de mina si a explozivilor incartusati trebui sa fie minima cu scopul de a asigura densitatea maxima de incarcare(concentrare volumetrica a energiei mari)si reducerea volumului de perforare.Pe de alta parte, intre cartusul de exploziv si peretii gaurilor de mina trebuie sa fie mentinut un spatiu corespunzator care sa asigure castuselor o trecere lejera de-a lungul gaurii de mina. Existenta unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului (Vg / Ve ) conduce la scaderea presiunii gazelor de explozie.In afara de reducerea efectului exploziei , utilizarea unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului conduce la efectul de canal(fig.8.4).Gazele de rezultate din descompunerea exploziva preced unda detoantiei si modifica in avans starea explozivului in sensul ca-l supune unei copmrimari puternice.Prin comprimarea cartusului de catre preunda gazelor de destindere, diametrul acestuia scade la nivelul sau sub valoarea diametrului critic.In aceasta situatie propagarea undei detonante devine imposibila si ca urmare se produc rateuri(cartuse neexplodate). 183

gaurile de mina se grupeaza in: -gauri sambure. depasirea raportului limita favorizeaza diminuarea randamentului de utilizare a energiei explozive. crescand astfel posibilitatea producerii unor detonatii incomplete a incarcaturilor explozive sau la deflagarea acestora.frontul undei detonante. -tipul utilajului de perforat.8. pentru cartuse de 30 mm diametru. Din punctul de vedere al eficientei lucrarilor de impuscare. pentru a asigura formarea unor incarcaturi la diametre superioare diametrului critic al acestora. La utilizarea amestecurilor explozive simple granulare(in vrac)diametrul gaurilor trebuie sa fie de minim 35 mm. 184 .zona comprimata Din motivele aratate.Fig. Dupa importanta. Scheme de impuscare la executarea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Stabilirea unei scheme de amplasare a gaurilor este functie de: -structura si proprietatile fizico-mecanice ale rocilor. pe care o au in procesul de dislocare a rocilor din masiv. -stratificatia rocilor. fenomen deosebit de periculos in conditiile minelor cu pericol de gaze si pulberi inflamabile.Efectul de canal:1. -marimea saltului(pasului de avans)necesar. -sectiunea lucrarii miniere. 25.4. nerespectarea raportului limita poate conduce la aparitia fenomenului de canal. -tipul explozivului si a mijloacelor de initiere. 2.Privit sub aspectul securitatii. -gauri de largire. Ca urmare a celor prezentate. -numarul suprafetelor libere. raportul dintre diametrul gaurilor si cel al incarcaturilor explozive este limitat la 1.frontul gazelor. se recomanda ca diametrul taisurilor de sfredel sa aiba valori maxime de 30 mm pentru cartuse cu diametrul de 25 mm si 36 mm.3.

gaurile de largire(rupere). Lungimea pasului de avans este determinata de cea a samburelui. Gaurile de profilare asigura dislocarea rocii de pe conturul lucrarii miniere in care scop sunt amplasate la o distanta de 10-25 cm fata de conturul lucrarii miniere si perforate cu o inclinare de 8587 o spre exteriorul acestuia.5. Fig. Prin perforarea unui numar de gauri grupate si explodarea lor cu primele trepte de initiere se formeaza in front o cavitate care va servi pentru incarcaturile urmatoare ca o a doua suprafata libera si ca spatiu necesar pentru afanarea si imprastierea rocii derocate.Sambure convergent piramidal.Ei sunt reprezentati prin trei tipuri de baza: -sambure piramidal(fig.8.-gauri de profilare. in corelatie cu proprietatile rocilor si ordinea de aprindere a gaurilor. In principiu. -samburi unilaterali.8. Samburii convergenti sunt realizati prin impuscarea unor gauri convergente.8. 185 .Problema cheie in acest caz consta in amplasarea si modul de initiere a incarcaturilor.5).6). Din cele expuse rezulta ca deosebit de important este alegerea samburelui si stabilirea rationala a parametrilor acestuia. cu un amplasament in general perpendicular pe suprafata frontului au rolul de a exploata suprafata libera creata de sambure. -sambure pana(fig. -sambure foarfeca(fig. care formeaza samburele. -sambure cilindrici.7). samburii pot fi clasificati in uramtoarele grupe: -samburi convergenti.8.Gaurile de largire incarcate cu exploziv trebuie distribuite corespunzator in sensul de a permite largirea treptata a golului creat de sambure.

Numarul si directia de inclinare a gaurilor din samburele pana este in principal functie de sectiunea lucrarii si unghiul planului de stratificatie. Samburele piramidal se evidentiaza prin cincentrarea explozivului in adancimea samburelui.pana inclinata. f.Din acest punct de vedere. d. Samburele pana are concentrarea explozivului in adancimea samburelui mai mica decat in cazul samburelui piramidal.pana verticala evantai spre tavan.6. una fata de alta.Sambure convergent pana:a.Conditia de baza pentru formarea samburelui convergent este ca explozivul sa actioneze in adancime.pana orizontala simetrica.c-pana verticala evantai spre vatra.pana verticala. Fig. e. 186 . Aceasta impune ca gaurile convergente sa fie cu 10-20 cm mai lungi decat restul gaurilor din front si totodata in adancime gaurile sa se apropie 5-10 cm.Utilizarea samburilor pana se recomanda in cazul rocilo compacte(monolit)de tarie mica si medie sau stratificate.pana orizontala asimetrica.8. b.Cu taote acestea samburele pana vertical este destul de des utilizat intrucat prezinta avantajul executarii cu usurinta a gaurilor convergente in plan orizontal. utilizarea samburelui piramidal se recomanda in roci tari si la folosirea unor explozivi cu putere redusa. fapt care faciliteaza despinderea lui din masiv si formarea cavitatii necesare.

8.Este cel mai simplu sambure si este indicat in rocile cu tarie redusa(carbune).9).evantai spre vatra. Fig. c). a).7.b. Samburii unilaterali sunt realizati prin impuscarea unor gauri inclinate sub forma de evantai spre una din extremitatile profilului lucrarii miniere. 187 .In roci cu o rezistenta mare la dislocarea din masiv.8.8.8.8. spre vatra sau lateral(fig.Samburele foarfeca este constituit doar din doua gauri convergente. -evantai spre pereti(fig.8. b). 6 m). iar in roci cu o rezistenta mai mica pana la 65-70 o . -evantai spre vatra(fig. c. -evantai cu gauri multiple.8.8.Sambure convergent foarfeca Lngimea gaurilor convergente este strict limitata de dimensiunile profilului(latime. amplasate in plane paralele la diferite nivele una de alta(0. inaltime)si capacitatea de dezagregare a rocii.evantai spre tavan . Functie de conditiile concrete se practica urmatoarele variante de samburi unilaterali: Fig. 3-0.8. unghiul de inclinare a gaurilor trebuie sa fie de cca. 45-50 o .evantai spre perete -evantai spre tavan(fig.Samburi unilaterali:a.8.

8. Samburii cilindrici sunt realizati prin impuscarea unui grup de gauri paralele.evantai lateral. dar foarte potrivit cand gaurile se executa cu ajutorul carucioarelor de perforat. sabloane si utilaj de perforare adecvat.Samburii cilindrici asigura eficienta ridicata la disclocare a rocilor cu tarie ridicata(coeficent de rupere a gaurilor 0.b.Din acest motiv. de pozitia stratului de carbune. 9-1.9. amplasate perpendicular pe suprafata frontului de lucru.Totodata la acest tip de sambure foarte important este si alegerea judicioasa a lungimii din gaura necesara a fi incarcata cu exploziv. samburele respectiv este putin util daca perforarea se executa cu perforatoare manuale. de existenta unei a doua suprafete libere(tavanul artificial la preabatajele din stratele groase de carbune) etc. alegerea uneia din variantele prezentata prezentate fiind functie de unghiul planului de stratificatie. sau a filonului in profilul lucrarii(in cazul fronturilor mixte). Gaurile de sambure pot fi perforate la lungimi mari.Simburi unilaterali cu gauri multiple:a.evantai spre vatra. ceea ce asigura posibilitatea realizarii unor salturi mari.Totodata samburii cilindrici sunt pretentiosi in executie. 188 .necesita precizie in perforarea gaurilor paralele. intrucat rezistenta pe care o intampina incarcatura exploziva din partea rocii este mult mai unifiorm distribuita de-a lungul gaurilor. inclinarea si lungimea acestora.Samburii pot fi utilizati in egala masura atat in lucrari miniere cu sectiune mica cat si in cele cu sectiune mare.Fig. 0). Acesti simaburi sunt indicati pentru rocile cu tarie redusa si medie. Samburii evantai cu gauri multiple prezinta o mare eficienta dar sunt pretentiosi in realizare intrucat reclama o foarte atenta plasare a gaurilor provind distanta dintre ele. decat in cazul celorlalti samburi.

distanta intre prima gaura incarcata si gaura de sonda trebuie sa aiba valoarea maxima de: a = 2d s unde: d s este diametrul gaurii de sonda.d)..10.Samburii cilindirci pot fi realizati cu un anumit numar de gauri incarcate si neincarcate cu exploziv.8. Ei sunt reprezentati prin doua tipuri de baza: -samburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite(fig.8. intrucat asigura aruncarea intregii cantitai de roca din fagasul realizat.8.Pentru a se realiza o dislocare de calitate. a. Cele mai bune rezultate se obtin cu samburii spiral simplu (fig..Efectul de rupere este mult mai inbunatatit in cazul utilizarii a 1-2 gauri de sonda neincarcate. Gaurile neincarcate contribuie la inbunatatirea eficacitatii de rupere.8..d). b)si dublu (fig.. 189 . Fig.8. Fig.11.Simburi cilindrici constituiti din gauri de sonda si gauri cu diametre obisnuite.8.11.11.. intrucat indeplinesc funcita unor suprafete libere.10. -samburi cilindrici constituiti din gauri sonda cu diametrul de 75-200mm si gauri cu diametre obisnuite(fig.Simburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite.11..In afara de faptul ca mai indeplinesc si functia de spatiu de compensare in care poate fi aruncata o parte din roca cuprinsa intre gaurile de mina.. a. d).

Explozivi si tehnica impuscarii in industrie. IP Iasi. Sustinerea cu ancore si torcret. Matrix Rom Bucuresti 2001 190 .Ordinea de aprindere(Incarcaturile initiate cu treapta 3 detoneaza in prezenta a trei suprafete libere) Totodata la schemele de impuscare cu samburi convergenti se recomanda ca incarcaturile convergente in serii de cate doua s fie initiate cu aceeasi treapta.8.Ordinea de aprindere a incarcaturilor dare o influenta directa asupra imprastierii rocii si avansului pe ciclu. sa 8... Mecanica rocilor si constructii hidroenergetice. Faur E. 4. Benea St. Tat S.. 1992 Mecanica rocilor.. Macarevici L. Manolovici M.. Hobst L. Manolovici M.In acest fel se imbunatateste eficacitatea samburelui.. 3. a.8.Ca urmare. pentru incarcaturile urmatoare. deoarece urmatoarele doua incarcaturi convergente ale samburelui lucreaza in prezenta unei suprafete liber suplimentare. Stematiu D. IP Iasi 1983 2.Ordinea de aprindere a icarcaturilor din gaurile de mina. In toate schemele de impuscare prezentate cifrele indica ordinea de aprindere a incarcaturilor Bibliografie 1. se recomanda ca ordinea de aprindere s fie de la tavan spre vatra dupa o curba care asigura o suprafata libera mai mare decat in cazul unei suprafete plane fig..8.12). Fig. EDP Bucuresti 1997 Mecanica rocilor... Silvan Andrei Mecanica rocilor. ET Bucuresti 1981 7. foarte important este ca ordinea de aprindere sa asigure largirea samburelui creat in prima faza si pe cat posibil formarea. ET Bucuresti 1967 6. ET Bucuresti 1985 Noua metoda austriaca-punctul nostru de vedere. Manescu M. celei de a treia suprafata libera. Takacs A.11. IP Bucuresti 1983 5. Ancorarea in roci. Cotiusca D.12.(fig.. In lucrarile miniere cu doua suprafete libere(frontul si tavanul artificial) unde se practica samburele evantai spre tavan. Zajic J.P.

191 .