Capitolul 1

CLASIFICAREA ROCILOR SI A MASIVELOR DE ROCA 1.1. INTRODUCERE
Rocile sunt asociatii de minerale legate intre ele prin forte de coeziune, direct sau prin intermediul unui ciment, alcatuind corpuri sau mase naturale care constituie partea solida a scoartei terestre, denumita litosfera. Mineralele sunt medii naturale care au in intreaga lor masa proprietati fizice si chimie similare.Ele pot fi cristaline sau amorfe.Mineralele cristaline sunt in general omogene,fiind caracterizate de o structura interioara regulata,proprietati fizice si mecanice cu variatii reduse si compozitie chimica bine definita.Mineralale amorfe constau din geluri sau sticle,cu o compozitie chimica uneori neomogena. Dupa natura mineralogica a particolelor componente rocile pot fi roci monominerale,alcatuite din particole minerale de acelasi fel(calcarele,marmurele,gipsurile etc)sau roci poliminerale,alcatuite din minerale diferite(granitul,gneisul,micasisturile etc). Masivele de roca sunt structuri compuse din blocuri de roca separate de discontinuitati sau rosturi.Discontinuitatile au doua dimensiuni dominante in raport cu a treia si constituie zone de rezistenta redusa.Clasificarea masivelor de roca se refera,cu precadere,la raportul dintre blocuri si discontinuitati si in special frecventa,natura si caracteristicile acestora din urma.

1.2.CLASIFICAREA ROCILOR
Rocile suntt clasificate in mod diferit dupa criteriul utilizat.Cea mai raspandita clasificare in cadrul geologiei ingineresti utilizeaza criteriul genetic,care tine seama de modul in care s-au format rocile.Subclasificarile tin seama de litologie, care, pornind de la componenta mineralogica structura si liant atribuie rocii o denumire(termen descriptiv), dupa un sistem de clasificare unanim acceptat. In cazul aplicatiilor ingineresti,un criteriu de clasificare mult utilizat pana in anii ’70 se refera la caracteristicile mecanice ale rocii-rezistenta la compresiune si modul de elasticitate. Desi in cadrul mecanicii rocilor si a aplicatiilor pentru lucrarile de constructii ingineresti sunt implicate masivele de roca si nu roca propriu-zisa,in cele ce urmeaza se face o succinta trecere in 1

revista a unor clasificari frecvent utilizate ,in intentia de a creea atat un limbaj comun cu inginerii geologi cat si de a se putea face referiri mai departe la elementele de geneza sau litologie care imprima caracteristici proprii masivelor de roca.

1.2.1.CLASIFICAREA DUPA DOMENIUL GENETIC
In functie de geneza rocile pot fi magmatice(provenite din solidificarea magmei), sedimentare (provenite din depuneri pe uscat sau pe apa) sau metamorfice (provenite printr-un proces de metamorfism din primele doua categorii de roci). Rocile magmatice(eruptive) provin din magme care ajunse in partile superioare pierd incet sau rapid caldura si se consolideaza.Cand consolidarea se face la adancime mare se formeaza rocile magmatice intrusive sau abisale. Daca consolidarea are loc in apropierea suprafetei se formeaza rocile magmatice hipoabisale , iar atunci cand magma se consolideaza in conditii de presiune si temperatura scazuta se formeza rocile magmatice efuzive sau vulcanice. Din punct de vedere al comportarii mecanice ,distinctia dintre rocile magmatice intrusive si cele efuzive este de interes. Rocile intrusive cu strucura cristalina (granitul,sienitul,dioritul,gabbroul etc) sunt supuse unor modificari structurale importante in urma fenomenelor tectonice fiind afectate de falii si de fisuratie.Rocile efuzive ca bazaltul,porfirul,andezitul sunt foarte rezistente dar au un procent mare de goluri si sunt foarte fisurate din cauza conditiilor de racire a lavei. Rocile sedimentare provin din depuneri (sedimente) mecanice sau clastice, chimice sau organice.Caracteristicile lor depind de natura substantei de cimentare precum si de conditiile de formare a rocii. Dupa provenienta rocile sedimentare se impart in terigene,organogene si halogene. Din categoria rocilor terigene fac parte gresiile si conglomeratele.In functie de natura substantei de cimentare prin care sunt legate granulele de nisip sau de pietris-silicioasa, feruginoasa, calcaroasa sau argiloasa-caracteristicile mecanice difera esential. Rezistentele cela mai mai le au gneisurile silicioase iar cele mai slabe le au gresiile si conglomeratele argiloase.In aceeasi ordine se situeaza si stablitatea la actiunea apei si la alterare. Intercalatiile de arigila si de sisturi slabesc foarte mult aceste roci,suprafetele de stratificatie (sistuozitate) si fisurile de-a lungul acestor suprafete diminuand semnificativ rezistentele la forfecare. Din categoria rocilor organogene fac parte calcarele si dolomitele.La fel ca si oricare alta roca sedimentara ele prezinta anizotropie, dar caracteristic este faptul ca sunt de obicei fisurate si permit infiltratii mari de apa. In cazul calcarelor,circulatia apei subterane produce dizolvari si spalari, care au 2

ca rezultat formarea carstului , manifestat prin galerii naturale, caverne si pesteri.De mentionat faptul ca procesele carstice in calcare decurg lent si de aceea riscurile sunt asociate carsturilor existente si mai putin formarii unor carsturi noi pe perioada de viata a constructiei. In dolomite procesele carstice sunt mai putin accentuate dar , in schimb, in ele apar zone de dezintegrare , cu aparitia de granule(gris dolomitic pana la praf dolomitic). Din categoria rocilor halogene fac parte gipsul, anhidritul si sarea gema. Caracteristica comuna a acestor roci este stabilitatea foarte redusa la apa,ele dizolvandu-se repede. O clasa aparte o constituie rocile sedimentare semistancoase ,care prezinta rezistente mecanice reduse(deformabilitate,rezistenta la forfecare) si sensibilitate la inmuiere sub actiunea apei.Din aceasta grupa fac parte rocile sedimentare eruptive-tufurile vulcanice si tufo-lavele-gresiile slab cimentate si toata gama de roci provenite din depuneri argiloase-marne,argilite,argile silicioase.o caracteristica comuna o constituie degradarea si alterarea produsa de agentii atmosfericila dezvellire prin excavatie. Rocile metamorfice provin prin transformarea rocilor eruptive sau sedimentare sub actiunea presunilor mari,a temperaturilor inalte , a gazelor si solutiilor lichide fierbinti etc. Aceste roci se impart in doua mari categorii: -sisturi cristaline sau roci cristalofiliene,din care fac parte filitele, sisturile, micasisturile, gneisele; -roci de insotire,din care fac parte cuartitele, milonitele, amfibolitele etc. In cazul rocilor cristalofiliene, cele provenite din roci eruptive poarta prefixele de orto iar cele provenite din roci sedimentare au prefixul para (de exemplu ortognais si paragnais). Proprietatile rocilor metamorfice depind in mare masura de gradul de metamorfism. Caracteristica sisturilor este stratificatia lor subtire ,uneori ondulata, precum si clivajul.In planele de separatie a straturilor si in planele de clivaj rezistenta la forfecare este de obicei redusa. Rocile metamorfice provenite din formatiuni sedimentare sunt de obicei mai putin rezistente,mai deformabile si expuse riscului de alterare.

1.2.2.CLASIFICAREA DUPA CARACTERISTICILE MECANICE
Aceasta clasificare, denumita si clasificarea inginereasca a rocilor, se face pe baza a doua proprietati mecanice: rezistenta la compresiune a rocii (Rc) si modul de elasticitate al acesteia(E).In acord cu autorii clasificarii Deere si Miller (Deere,1963), rezistenta la compresiune se determina pe

3

2 Clase de deformabilitate Clasa H M L Denumirea Foarte putin deformabile Moderat deformabile Deformabile E / Rc >500 200..Modul in care cele doua caracteristici delimiteaza zonele de clasificare intr un graphic ce are in abscisa rezistenta la compresiune Rc si in ordonata modul de elasticitate E se prezinta in figurile 1. gresiile foarte bine cimentate.1 Clasa A B C D E Denumirea Rezistenta foarte mar Rezistenta mare Rezistenta medie Rezistena redus Rezistenta foarte redusa Rc (MPa) ≥ 200 100…200 50…100 25…50 <25 Din clasa A. diferentiate in functie de raportul E / Rc dintre modul de elasticitate si rezistenta la compresiune. In clasa B se incadreaza majoritatea rocilor magmatice .5 Rc . Clase de rezistenta Tabelul 1. Tabelul 1. in forma AM. foarte rar intalnita..M si L).epruvete cilindrice. calcarele si dolomitele. in timp ce in clasele D si E se incadreaza rocile semistancoase cum ar fi gresiile friabile. rocile se impart in trei clase(H. rocile metamorfice tari.2. departajate ca in tabelul 1.tufurile. In aceleasi figuri 4 . CH etc.departajare ca in tabelul 1. gresiile si calcarele poroase.500 <200 O anumita roca se clasifica in funcite de cele doua clase.marnele argiloase.iar modul de elasticitate se determina ca modul tangent pentru un efort de compresiune σ c = 0.cu lungimea egala sau mai mare decat de doua ori diametrul(L/D>2). fac parte unele bazalte dense si cuartitele.3.1…1..E. In functie de rezistenta la compresiune(Rc) .In clasa C se incadreaza sisturile.1. In ceea ce priveste deformabilitatea . se disting cinci clase A..

Clasificarea inginereasca pentru unele roci sedimentare. 1.sedimentare si metamorfice.1. 5 .Clasificarea inginereasca pentru unele roci magmatice. Fig. 1.sunt prezentate si domeniile de incadrare a anumitor roci reprezentativ magmatice.2. Fig.

in timp ce sisturile sunt pronuntat anizotrope. 1.cuartitele au caracteristici de exceptie AH…BM.dar si gresiile sunt mai deformabile (DL…BL).carora dupa caz. deci. In cazul rocilor sedimentare .Fig. clasificarle prezinta avantajul ca pot duce la decizii ingineresti prin asimilari intre amplasamentul studiat si alte amplasamente in care s-au realizat lucrari de acelasi tip.3.in cazul rocilor metamorfice . exprimata global prin deformabilitate.li se asociaza si anumiti parametri caracteristici. permeabilitate. In sfarsit. in timp ce calcarele pot avea caracteristici foarte diferite. in timp ce familia bazaltului acopera o plaja mare fiind clasata de la DM si la AM. Sistemele de clasificare a masivelor de roca au . de la CM la BH.conglomeratele.CLASIFICAREA MASIVELOR DE ROCA Comportarea masivelor de roca ca medii de fundare sau constructie a lucrarilor ingineresti.3. 6 . Se poate constata ca familia granitelor prezinta o constanta a proprietatilor fiind uzual clasata BM. stabilitate si capacitate portanta. depinde esential de gradul de fragmentare a rocii de catre discontinuitati si de gradul de alterare a rocii in zona acestora. ca principal element discontinuitatile .Clasificare inginereasca pentru unele roci metamorfice. 1. Dat fiind faptul ca determinarea parametrilor caracteristici si prezentarea acestora se face prin procedee standardizate.

In momentul de fata exista mai multe sisteme de clasificare propuse de diversi autori.(Rossi,.1991): Clasificare RQD Clasificare RSR Clasificare RMR Criteriul Q Clasficare franceza -Deere,1964; -Wickham,1972; -Bieniawski,1973; -Barton,1974; -Luis,1974

Clasificare austriaca -Rabcewicz-Pacher,1974;

Dintre acestea,clasificarea RQD are cea mai mare raspandire,in mare masura si datorita simplitatii si este secondata de clasificarile propuse de Bienwski si Barton, care sunt, fara dubii, criteriile de clasificare cele mai interesante pentru ca permit aprecieri nu numai calitative dar si cantitative.

1.3.1.CLASIFICAREA IN FUNCTIE DE INDICELE RQD
Indicele RQD (Rock Quality Designation) a fost propus de Deere in 1964,(Deere,1968) si se bazeaza pe analiza carotelor recuperate din foraje de studii. Indicele RQD se defineste ca expresia procentuala a raportului dintre suma lungimilor fragmentelor de carota care au lungimea mai mare sau egala cu 10 cm si lungimea forajului din ca re s-a extras carota:

RQD =

∑ fragmente recuperate ≥ 10cm ×100%
lungimea carotata

(1.1)

Modul de evaluare al indicelui RQD se poate urmari in figura 1.4. Pentru un tronson de foraj carotat de 1.5m suma lungimii fragmentelor recuperate este de 125 cm,in timp ce suma lungimii fragmentelor recuperate mai lungi de 10 cm este de numai 85 cm.Recuperajul este de 83% in timp ce RQD=57%.Clasificarea rocilor in functie de indicele RQD este prezentata in tabelul 1.3.

7

Calitatea masivului in functie de RQD

Tabelul 1.3 RQD(%) 0-25 25-50 Slaba 50-75 Acceptabila 75-90 Buna >90 Foarte buna

Calitatea masivului Foarte de roca slaba

Fig. 1.4.Evaluarea indicelui RQD In afara de indicele RQD, pe baza forajelor carotate mecanic se pot determina si alti indici caracteristici:

-indicele de recuperare IR =

∑ fragmente recuperate %;
lungimea carotata

-modul de fracturare MF = lungimea fragmentului recuperat care este depasita de 50% din lungimile fragmentelor recuperate. 8

In figura 1.5 se prezinta modul de reprezentare grafica a evaluarii carotajului de pe un tronson de 5 m si definirea indicilor RQD, IR si MF. Desi evaluarea indicelui RQD este simpla, iar clasificarea pe baza RQD este astazi o metoda curenta ,trebuie subliniat faptul ca procedura este foarte sensibila la calitatea echipamentului si la calificarea personalului .Sunt frecvente situatiile cand carota poate fi rupta la extragere sau manipulare, modificand lungimea fragmentelor.Este indicat ca la inventarierea fragmentelor sa fie examinata si suprafata rupturilor la capete de fragment, iar atunci cand arata proaspata,cu suprafete rugoase, sa se evalueze lungimea fragmentului exceptand ruptur in cauza.

9

Fig 1. 1. 10 .Dependenta intervalului mediu intre discontinuitati de orientarea forajelor de studii.este indicat ca orientarea forajului de studii sa se aleaga in functie de informatiile despre discontinuitati .Dupa cum se poate urmari in figura 1.Analiza recuperarii unui foraj carotat si reprezentarea grafica a distributiei lungimii fragmentelor carotelor.colectate din analiza aflorimentelor.Ca urmare. intervalul mediu IM dintre discontinuitati variaza de la zero la infinit in functie de orientarea forajului carotat.6.Fig.atunci cand masa de roca afectata de familii bine conturate de discontinuitati .5.6. Mai trebuie mentionat faptul ca. indicele RQD depinde esential de orientarea forajului fata de orientarea generala a familiei sau familiilor de discontinuitati .

4.alterarea fetelor.b RQD(%) Indice n 2 90-100 20 75-90 17 50-75 13 25-50 8 <25 3 Indici corespunzatori interspatiului dintre rosturi Tabelul 1.3.4.c Interspatiul dintre discontinuitati Indice n3 30 25 20 10 5 >3m 1-3 0.3 <0. -interspatiul dintre rosturi(discontinuitati). Fiecaruia dintre parametri i se ataseaza o evaluare numerica.1.in conformitate cu tabelul 1.evaluare care constituie un indice numeric partial.a Rezistenta la compresiune (MPA) Indice >200 151 100-200 12 50-100 7 25-50 4 10-25 2 3-10 1 n1 Indici corespunzatori valorii RQD Tabelul 1.tine cont de cinci parametri caracteristici: -rezistenta la compresiune uniaxiala a rocii intacte. -caracteristicile rosturilor(rugozitate.4.CLASIFICAREA RMR Clasificarea RMR(Rock Mass Rating)propusa de Bieniawski(1974).05 11 . Indici corespunzatori rezistentei la compresiune Tabelul 1.3-1 0. -prezenta apei subterane.deschidere. -indicele RQD.05-0.2.4.material de umplutura).

5.15-0.cu pereti plani si deschidere 16 Rosturi cu umplutura 0 foarte rugosi. In functie de acelasi indice.3 >45 Clasa Caracterizare Coeziune c(MPa) Unghi de frecare interioara ϕ 0 12 . rugosi. dupa domeniile indicate in tabelul 1.2 Roca umeda 7 0.5 Apa subterana in presiune 0 _ <25 25-125 >125 σ Conditii generale Indice n5 *-raportul dintre presiunea interstitiala (u) si efortul natural in situ: ( σ ).2-0.rugosi.5 Apa subterana stocata 4 >0. unghiului de frecare interioara pentru masivul de roca. Indicele RMR se evalueaza prin sumarea indicilor partiali.Indici corespunzatori caracteristici rosturilor Tabelul 1. rosturilor Indice n4 discontnui 25 Pereti Pereti duri.1-0.e Apa subterana Aflux pe 10 m Tunel(l/min) u* 0 Roca uscata 10 0-0.2-0.5 RMR = ∑ ni 1 5 0-25 V Foarte slaba <0-1 <30 25-50 IV Slaba 0. duri.4.d Caracteristica Pereti duri.2 35-40 70-90 II Buna 0.4. Clase de roca departajate prin RMR Tabelul 1.3 40-45 90-100 I Foarte buna >0. pentru fiecare clasa se atribuie si estimari globale ale coeziunii.15 30-35 50-70 III Medie 0. Pe baza valorii RMR rocile se clasifica in 5 clase .>1mm 1-5mm Indici corespunzatori continutului de apa Tabelul 1.cu 20 deschidere<1mm desch. cu 12 Rost continuu.

-prezenta apei(Jw). pe criterii cantitative sau calitative.. 13 .cu singura corectie ca pentru RQD<10 se atribuie RQD=10.In cazul tunelurilor se aplica o corectie a RMR in functie de orientarea axei tunelului in raport cu directia dominanta a planurilor de discontinuitate.CLASIFICAREA Q Clasificarea Q.3. -rugozitatea peretilor discontinuitatilor cu efect direct asupra stabilitaii(Jr).propusa de Barton si colaboratori(1974). Fiecaruia dintre indici li se atribuie o valoare numerica .Clasificarea RMR este utilizata cu precadere in cazul lucrarilor subterane. -gradul de alterare a peretilor discontinuitatii si eventual prezenta materialului de umplutura (Ja).. -numarul de familii de rosturi(Jn). iar raportul Jw/SRF caracterizeaza efortul efectiv pe contactul dintre blocuri. 1.2) Factorii produsului ce defineste indicele Q au fiecare o semnificatie fizica distincta. Indicele de calitate a masivului de roca se determina din expresia: ⎛ RQD ⎞ ⎛ Jr ⎞ ⎛ Jw ⎞ Q=⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟.Valorile indicilor sunt prezentate pe scurt in continuare. raportul Jr/Ja caracterizeaza rezistenta la forfecare interblocuri. Jn=2. Pentru RQD valoarea numerica este chiar valoarea indicelui RQD conform definitiei .0. -factorul de relaxare a eforturilor(SRF). ⎝ Jn ⎠ ⎝ Ja ⎠ ⎝ SRF ⎠ (1.3. Pentru numarul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui partial Jn se atribuie pe baza inventarului discontinuitatilor din amplasament: -Roca cu foarte putine rosturi -O familie de rosturi Jn=0.5.1.tine cont de sase parametri caracteristici: -indicele RQD.Raportul RQD/Jn caracterizeaza dimensiunile blocurilor.

0.0. 14 . Jr=1. Jr=0.75.ondulate -Rosturi spalate.ondulate -Rosturi lise. se atribuie o valoare Jr=1. In oricare dintre situatiile anterioare.0. -Patru sau mai multe familii de rosturi insotite de rosturi si pe alte directii care fragmenteaza Pentru rugozitatea peretilor valorile numerice ale indicelui partial Jr se atribuie in functie de continuitatea si aspectul fetelor rostului: -Rosturi discontinue -Rosturi neregulate. Jr=1.definite de contactul dintre fetele rosturilor.5. cu pete numai in suprafata -Rosturi cu pereti usor alterati avand umpluturi cu minerale rigide sau cu particole nisipoase fara argila -Rosturi cu fete acoperite de argila prafoase sau nisipoase -Rosturi cu fete acoperite de minerale argiloase cu caolinit . Jn=9. Pentru gradul de alterare valorile indicelui Ja se evalueaza diferentiat pentru trei cazuri distincte .ondulate -Rosturi plane. ondulate -Rosturi plane. Jn=6. daca interspatiul mediu dintre rosturi este mai mare de 3 m Jr se majoreaza cu o unitate. a)Fetele rostului sunt in contact: -Rosturi cimentate.mica.cu liant cuartitic sau similar -Rosturi cu pereti nealterati.0. Jr=1.. Ja=0. Jn=4.gips sau grafit in grosimi de maxim 1. Jn=20. In cazul rosturilor cu material de umplutura alcatuit din minerale argiloase.0. in grosime suficenta ca sa impiedice contactul dintre fete. Ja=2.2mm Ja=4.talc. Ja=3. Ja=1.spalate Jr=4.. Jr=3.lise -Rosturi plane. Jr=2. Jn=15.5.-O familie de rosturi insotita de rosturi rare pe alte directii -Doua familii de rosturi -Doua familii de rosturi insotite de rosturi rare pe alte directii -Trei familii de rosturi masivul in blocuri de dimensiuni reduse -Roca foarte fracturata Jn=3.

in functie de gradul de consolidare -Rosturi cu umplutura din argile nisipoase sau prafoase . Ja=8. Jw=0. Jw=1.cu spalarea materialului din rost.constatn in timp Jw=0. Presiuni interstitiale in gama 0..0.0.1.0.2. Ja=6.33.0.05. 15 . Ja=6.b)Fetele rostului intra in contact la forfecari de maxim 10 cm: -Rosturi cu umplutura din particole nisipoase sau roci dezintegrate Ja=4..66.1 Mpa -Aflux mediu de apa.20.local sub 5l/min.cu spalari ocazionale ale materialului Din rost.0.12. Ja=13.0.0.25-1MPa) -Aflux mare de apa.0.presiune interstitiala>1Mpa -Aflux foarte mare de apa.5-1Mpa -Aflux foarte mare de apa la deschiderea excavatiei.. Ja=8.12.0. Cu diminuare in timp. -Rosturi cu material de umplutura din minerale puternic consolidate cu grosime<5mm -Rosturi cu material de umplutura mediu sau slab consolidat.0.0..8..din materiale argiloase cu grosime <5mm -Rosturi cu umpluturi din argile cu proprietati de umflare.. Ja=8.0. Pentru factorul de reducere al eforturilor valorile indicelui partial SRF se determina diferit in trei situatii posibile. Jw=0.0.. Jw=0. Ja=6.5.25 Mpa -Aflux mare de apa:presiune intersttiala mare (0.0.0.presiune interstitiala in gama 0.0.1-0.presiune interstitiala<0...Astfel: -Excavatii uscate sau cu aflux minor de apa.1 Jw=0.cu grosime <5mm c)Fetele rostului nu sunt in contact: -Rosturi cu zone sau benzi de roca dezintegrata -Rosturi cu umplutura din fragmente de roca -Rosturi cu umplutura din materiale argiloase.fara inmuiere -Rosturi cu umplutura argiloasa Ja=5.. Pentru influenta data de prezenta apei valorile indicelui Jw se determina in functie de afluxul de apa la deschiderea excavatiei sau/si in functie de presiunea apei interstitiale.de tip montmorillonit.

cu continut argilos.15.continand argile sau roci descompuse chimic -zone cu multiple rupturi prin forfecare -o singura zona slaba.0.. Clasificarea pe baza indicelui Q este exclusiv destinata lucrarilor subterane..5...In aplicatiile curente..6 Caracteristica RMR reduse Eforturi medii Eforturi mari Roci mediu fracturate Roci puternic fracturate σc / σl >200 200.0.0.1000... susceptibila de a produce surpari: -zone slab extinse..5... b)In cazul rocilor masive. SRF=2.5. diametru sau inaltime. SRF=7. 16 .in functie de starea de efort in situ (efort principal σ 1 ) comparata cu Indicele SFR pentru roci masive Tabelul 1.0.15 <0.5.. SFR=5.5..5....2.dimensiunea caracteristica este corectata de un coeficent ESR (Excavation Support Ratio) care tine seama de importanta lucrarii si de gradul de siguranta asociat.6).15 SRF 2.In functie de valorile Q...2.0 0.5 σt / σl >13 13. SFR=10.in plaja 0. SRF=10. In lucrarile lui Barton..7).. SRF=2....5 0..3.10 10.0.20.0 5.in functie de adancime -o singura zona de forfecare in roca masiva rezistentele la compresiune (σ c ) si la intindere (σ t ) (tab1.. Barton distinge 38 de categorii de roca (figura 1.5 <2..001..5 5.10..3 0. SFR=10.20 c)In cazul rocilor cu dilatanta majora sau cu potential de umflare: -impingerea muntelui este moderata -impingera muntelui este ridicata -umflarea rocii este moderata -umflarea rocii este semnificativa SFR=5. pentreu fiecare din cele 38 de categorii de roca se indica tipul de sprijinire recomandat.0. utilizand ca al doilea parametru dimensiunea semnificativa a lucrarii subterane-deschidere..1.a)In cazul in care excavatia in roca intersecteaza o zona slaba...10 10.5 1.

INDICELE DE CALITATE DIN CAROTAJUL SEISMIC IQCS Extinderea metodelor geofizice de investigare a masivelor de roca.7.3. Emitorul genereaza unde mecanice . Africa de Sud (28) din alte state europene si din continentul american (21) a rezultat relatia: RMR=9 lnQ (1. In figura 1.O sonda coborata in forajul de studii poate fi blocata in peretii forajului la adancimea dorita.FIGURA 1.mai ieftine si mai operative. la distante ce 17 .Categorii de roca in functie de valorile Q si dimensiunea tunelului Se mentioneaza ca intre clasificarea propusa de Bieniawski(RMR) si cea propusa de Barton (Q) exista o corelatie acceptabila .3) Corelatie care confirma faptul ca ambele sisteme de clasificare includ o gama similara de parametri caracteristici ai masivului de roca.4.8 a se prezinta schema de principiu pentru un carotaj seismic.a impus un criteriu de clasificare bazat pe carotarea seismica a peretilor forajelor de studii.Pe baza analizei a 111 cazuti de lucrari subterane din Scandinavia (62). 1. cele longitudinale fiind interceptate de doi receptori situati in vecinatate.

b.8.Viteza de propagare a undelor seismice in peretii forajului VL poate fi imediat evaluata.4) Carotajul seismic se poate realiza continu.In acelasi timp.constituie baza de masura. Este interesant de observat ca din diagrama vitezelor longitudinale masurate 18 .dar compacta V * L se poate masura pe fragmente de carota sau se poate determina prin relatii teoretice.Carotarea seismica:a-schema de principiu.viteza undelor longitudinale intr o roca de acelasi tip.rezultatele aparand sub forma prezentata in figura 1.8. 1.se defineste ca indice de calitate: VL × 100% VL* IQCS = (1. in lungul forajului. Fig.exprimat procentual. b-variatia in adancime a vitezelor undelor seismice. Raportul celor doua viteze.

Fig. f = 4-5.cat si indicele de calitate IQCS caracterizeaza in esenta fragmentarea masei de roca de catre discontinuitati. 1. f =3 -4. K0 =500kg/m3 tip B – rocă tare.1976).intre cei doi indici exista o corespondenta foarte buna.ele corespunzand reducerii semnificative a vitezei.din care se remarca aceleasi tendinte in variatie si chiar valori similare in zona de roca sanatoasa. K0 =300 -400kg/m3 tip D– roca slaba f =2-3. f =5. K0 =400-500kg/cm3 tip C– rocă semitare.5.in figura 1.9 se prezinta variatia cu adancimea a celor doi indici intr-un foraj de studii de circa 30 m adancime (Panet. Hidroconstructia La noi în ţară prescripţiile de proiectare prevăd evaluarea susţinerii provizorii în funcţie de coeficientul de tărie al rocii f (Protodiakonov) şi rezistenţa elastică a rocii K0. Clasificarea ISPH. 1. tip A – rocă foarte tare.9.3. Astfel se indică 5 tipuri de roca functie de care se indica tipul de susţineri provizorii a lucrărilor subterane. Corelarea intre indicii RQD si IQCS Spre exemplificare .pot fi depistate si discontinuitatile majore din masivul de roca. Dat fiind faptul ca atat indicele RQD . K0 =200 -300kg/m3 19 .

f =1. in care c = coeziunea rocii σ = efortul unitar normal φ = unghi de frecare interioara sau f=Rc/100 Rezistenta elastic a rocii K0 are expresia K0 = E / (1+μ)x100 si corespunde unei excavatii cu raza r = 1m Pentru o excavarie cu o raza oarecare r rezulta K = K0 / r 20 .tip DS– roca moale. deoarece in afara de frecarea propriu zisa se ia in considerare si coeziunea dintre particolele rocii in stare partial sfaramicioasa f = fo + c/σ = tgφ + c/ σ. K0≤100kg/m3 Coeficientul f este un coeficient de frecare aparent.

la adancimea H (Fig. forta care actioneaza in permanenta este greutatea proprie a straturilor de deasupra. Deformatiile specifice transversale dupa directiile x si y se pot exprima in functie de eforuturile unitare.supus numai actiunii verticale a gravitatiei. O x H y sy sz sx z Fig. Starea de tensiuni dintr-un masiv neatacat prin lucrari subterane Intr-o formatiune de roci oarecare.Capitolul 2 STAREA DE TENSIUNI DIN INTERIORUL UNUI MASIV DE ROCI 2.folosind ecuatiile stabilite pe baza legii generalizate a lui Hooke din teoria elasticitatii: (2. Sub actiunea acestei presiuni se vor produce deformatii transversale in plan orizontal.1.1. 2.raportata la unitatea de suprafata. se numeste presiune litostatica. Considerand intr un masiv de roci un cub elementar.2. Presiunea litostatica actioneaza vertical.1) 21 .cu o intindere orizontala infinita.elastic si izotrop. Aceasta forta. Complexul de straturi de roci din scoarta terestra se presupune omogen.acesta va fi supus unei presiuni verticale σ z =γ a ⋅ H in care γ a -greutatea specifica aparenta a rocii. Echilibrul unui cub elementar .1).

9) 22 .efortul σ z dupa directia axei Oz este maxim.5) Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu σ x si σ y se obtine pentru efortul unitar orizontal expresia: σ x =σ y = sau σ x =σ y = in care m= σz γa ⋅ H = m-1 m-1 (2.3) In care: E.6) 1 este constanta lui Poisson.εx = 1 ⎡ σ x -μ(σ y +σ z ) ⎤ ⎦ E⎣ 1 ε y = ⎡σ y -μ(σ z +σ x ) ⎤ ⎦ E⎣ (2.modulul de elasticitate al rocii.care exprima raportul dintre deformatia specifica transversala si longitudinala a rocii supusa unui efort monoaxial ( μ <0.coeficentul lui Poisson.ceea ce inseamna ca aceasta reprezinta o directie principala. Deoarece masivul inconjurator nu permite deformatii transversale .rezulta ca ε x =0 si ε y =0 si deci: σ x =μ(σ y +σ z ) σ y =μ(σ z +σ x ) (2.4) (2.5). Celelalte doua directii principale vor fi determinate de axele Ox si Oy si deci efortul principal tangential va fidat de expresia: τ max = σ z -σ x σ z -σ y 1 1-2μ 1 1-2μ = = ⋅ σz = γa ⋅ H 2 2 2 1-μ 2 1-μ (2.2) (2. μ Din relatiile de mai sus rezulta ca presiunea litostatica difera fundamental de presiunea hidrostatica ce actioneaza cu aceeasi intensitate dupa orice directie.7) μσ z 1-μ (2.Numai in cazul starii lichide a rocilor (m=2 si μ =0.8) Dupa cum se observa .5) relatiile de mai sus devin: σ x =σ y =σ z =σ a ⋅ H (2. μ .

Valoarea lui k poate fi mai mica sau mai mare ca unitatea.au aratat ca ipoteza distributiei tensiunilor intr-un masiv de roci ca intr-un mediu elastic.sunt semnificative rezultatele obtinute prin masurarea tensiunilor de ambele parti ale unei falii de origine tectonica.2. Valorile tensiunilor verticale obtinute din masuratorile efectuate de o parte si de cealalta a faliei. La un masiv stancos.au depasit valoarea rezultata din calcule in functie de adancime(19.10) (2. a carui valoare poate varia in limite foarte largi.Aceasta ipoteza are avantajul ca prin aplicarea principiilor din hidrostatica se simplifica mult problemele. Cercetarile teoretice efectuate au aratat ca aceasta ipoteza este valabila numai in cazul cand rocile respective se gasesc in stare de curgere .presiunea litostatica poate fi considerata asemanatoare presiunii hidrostatice si deci actionand proportional cu adancimea si cu aceeasi intensitate in toate directiile: σz = σx = σ y = γa ⋅ H ceea ce se obtine pentru μ=0.adica se deformeaza continuu in spatiu fara a-si pierde coeziunea.ceea ce face ca tensiunile din masiv sa difere in unele cazuri foarte mult de cele obtinute din calcule.).efortul unitary orizontal σ x se exprima in general sub forma: σ x =k ⋅ σ z =kγ a H (2. Datorita acestei presiuni.fiind destul de greu de apreciat valoarea coeficentului lui Poisson pentru un masiv stancos fisurat.5 respective m=2.efectuate in cazul diferitelor roci stancoase.6 daN/cm 2 )si anume in partea din aval 23 .In cele mai multe cazuri de echilibru intern intalnite in studiul presiunii rocilor.intr-o stare latenta de plasticitate.omogen si izotrop nu se confirma intru totul in practica. chiar daca fenomenele respective nu se produc in realitate intocmai. ceea ce se intampla pentru adancimi si deci presiuni mari.stare de tensiuni este legata nu numai de greutatea proprie a rocilor si de istoricul incarcarilor. Privitor la influenta proceselor tectonice asupra starii de tensiuni dintr-un masiv stancos.2. De asemenea. Rezulta deci ca rezistenta rocii nu poate fi determinat daca nu este cunoscuta pretensionarea dupa cele trei directii principale. de la o anumita adancime in jos. existenta in zona amplasamentului centralei subterane Picote din Portugalia (fig. rocile dintr-o formatiune geologica oarecare s-ar gasi. toate fortele sunt cuprinse in acelasi plan vertical. Studiile experimentale mai recente. Fortele tectonice si deformatiile pe care le sufera roca provoaca o pretensionare a rocii.11) In care k este coeficentul presiunii laterale. ci si de evolutia proceselor tectonice care au avut loc in trecut. astfel ca problemele se pot trata in cadrul elasticitatii plane.in functie de conditiile locale. In ipoteza ca mediul este elasto-plastic .

din cele aratate mai sus. In ceea ce priveste valoarea lui k= σx . Fig.ci in ansamblu.2.tensiunea a fost de doua ori mai mare(40 daN/cm 2 ) iar in partea opusa .efortul unitar orizontal poate fi mai mic sau mai mare decat cel vertical.de 10 ori mai mare(200 daN/cm 2 ). 3-punctele in care s-au masurat tensiunile in masiv In anumite cazuri valorile tensiunilor obtinute din masuratori sunt mult mai mari decat cele calculate . rezulta ca la evaluarea starii de tensiuni intr-un bloc al unui masiv stancos trebuie sa se aiba in vedere faptul ca problema nu poate fi rezolvata in mod separat .a faliei. 2-falia de origina tectonica. In acelasi timp se poate constata. In concluzie.2.aceasta poate fi mai mica sau mai mare decat σz unitatea. tinand seama de interactiunea dintre blocuri .Falie de origine tectonica in zona amplasamentului centralei subterane Picote(Portugalila): 1-centrala subterana.ceea ce inseamna ca in functie de conditiile locale. ca valorile tensiunilor orizontale rezultate din masuratori depasesc ca marime mult pe cele ale tensiunilor verticale obtinute din calcule ( σ z =γ a H ) . respectiv de pretensionarea lor la 24 .

daca se cunosc tensiunile normale principale σ1 si σ 2 (fig 2.3.in functie de starile de tensiuni si de deformatii. In practica se cunosc mai multe metode de determinare a tensiunilor in adancime. Daca roca este fisurata.stabilitatea la alunecare a rocii va fi asigurata pentru: τ<c+(σ-u)tgϕ (2. Dupa cum se stie din rezistenta materialelor. Dupa Coulumb.provenite din greutatea proprie a rocilor si incarcarile exterioare. Ruperea rocii se produce in punctele in care tensiunile sau deformatiile produse de aceste tensiuni ating valori limita.de-a lungul unei fisuri c=0 si in acest caz va fi luata in considerare numai frecarea interioara. stabilitatea rocii la alunecare se realizeaza cand efortul tangential din masiv: τ<c+σ ⋅ tgϕ Unde: c-coeziunea rocii.atunci se va produce ruperea si prin alunecare. 25 . Daca eforturile unitare tangentiale. este necesar sa fie cercetata si o alta problema de o deosebita importanta practica si anume pericolul de rupere si conditiile de rupere ale rocilor in interiorul masivului. Cand exista o presiune in pori(u). cercul lui Mohr permite determinarea grafica a tensiunilor normale si tangentiale dintr-o sectiune inclinata oarecare ce trece prin punctul considerat. Rezultatele concludente privind starea de tensiuni dintr-un masiv stancos pot fi obtinute numai prin efectuarea de masuratori directe.Metoda cea mai simpla consta in masurarea deformatiilor diametrului forajelor executate in masiv. Starea de echilibru limita a rocilor in interiorul masivului In afara de repartizarea tensiunilor in interiorul unui masiv de roci elastice.formarea masivului. Rezistenta rocilor este caracterizata prin rezistenta lor la forfecare. (2. 2. omogene si izotrope. In relatia de mai sus se tine seama atat de coeziune cat si de frecarea interioara a rocii.). σ -efortul unitar normal.12) ϕ -unghiul de frecare interioara a rocii. depasesc ca marime rezistenta la forfecare a rocii.intr-un masiv stancos.2.13) Considerand starea plana de tensiuni intr-un punct acesta se poate reprezenta grafic prin construirea cercului lui Mohr.

12). definita prin eforturile unitare normale principale σ1 si σ 2 .Luand un sistem de axe de coordonate si trecand in abscisa tensiunile normale σ . iar in ordonata cele tangentiale τ .cercul lui Mohr pentru un punct va avea ca abscisa a centrului iar ca raza σ1 -σ 2 (fig 2.3.Starea plana de tensiuni 26 .). Coordonatele punctului A reprezinta tensiunile σ si τ date de relatiile: σ= τ= σ1 +σ 2 σ1 -σ 2 + cos2α 2 2 σ1 -σ 2 sin2α 2 (2. 2 Tensiunile σ si τ din sectiunea inclinata care trece prin punct si care formeaza cu verticala unghiului α (fig 2.4.15) Figura 2.3) se obtin din cercul lui Mohr ducand raza CA care face unghiul 2 α cu axa 0 σ …(fig 2.pentru o stare oarecare de solicitari . 2 σ1 +σ 2 .14) (2.

16) Daca cercul lui Mohr se construieste pentru o stare de solicitare la care are loc ruperea rocii.care reprezinta starea de echilibru limita a materialului.aceasta curba se obtine prin construirea cercurilor Mohr pe baza unor date experimentale determinate prin supunerea materialului (rocii)la incercari de compresiune si intindere si trasarea infasuratoarei care reprezinta curba intrinseca a materialului.construite pentru efortul monoaxial de rupere la compresiune. 2. 27 . atunci punctual B de pe cerc va reprezenta punctual caracteristic al starii limita definite de efortul unitar tangential maxim.Figura 2. efortul unitar tangential maxim este dat de ordonata punctului B si este egal cu raza cercului: τ max = σ1 -σ 2 2 (2. R t . R c si respective la intindere.4. Construind mai multe cercuri Mohr pentru eforturile unitare limita.cu centrul in C(fig.definite prin eforturile unitare principale σ1 . Practic.2. Dupa cum rezulta din fig. respective pentru diferite rapoarte ale eforturilor normale principale σ1 . Pentru trasarea curbei intrinseci(infasuratoarei) sunt necesare doua cercuri caracteristice.Cercul lui Mohr.4.corespunzatoare diferitelor stari de solicitare la rupere a σ2 rocii. In cazul unei stari oarecare de solicitare.5).se poate trasa pentru aceasta familie de cercuri o curba infasuratoare .tangenta la fiecare dintre ele. σ 2 se construieste cercul limita respective.

curba infasuratoare se considera a fi o dreapta tangenta la cercurile caracteristice C1 .18) In care R c si R t sunt rezistentele de rupere la compresiune.1+ ⎜ (2.2.17) unde c este coeziunea rocii.5. unii autori au asimilat-o cu o cicloida.6).iar ϕ este unghiul de frecare interioara.Cercuri limita de eforturi unitare.Fig. Kegel . considerand infasuratoare cercurilor de stari limita o forma parabolica. Pentru obtinerea unei forme perfectionate a infasuratoarei.C 2 (fig 2.2.1-linia de forfecare a rocii(dreapta intrinseca). 28 . Intr-o prima aproximatie.determinate de relatiile: ⎛ ⎝ Rc Rc ⎞ + ⎟ R t 2R t ⎟ ⎠ τ =0 σ =R t ⎜1.Aceasta dreapta reprezinta conditia de echilibru limita dupa Coulomb.respective la intindere.iar altii cu o parabola.13) data de ecuatia: τ =c+σ tgϕ (2.a stabilit trei categorii de roci diferite in functie de pozitia centrului C al cercului osculator de varf al parabolei pe axa abciselor 0σ (fig.

Prin tensionarea cablului.atunci cand Rc <3.7).care se realizeaza cu ajutorul unui cric de la partea superioara a forajului. atunci cand 3 ≤ -roci cu comportare elastica(casante sau friabile). Rt Rc ≤5. Rt Rc astfel: Rt -roci cu comportare elasto-plastica.2.Caquot considera curba infasuratoare de forma: 3 2 τ max =(c+σtgj) (2. Una dintre metodele de incercare “in situ” a rocilor. in diferite puncte si in orice directie in masiv.6.19) In aceasta relatie se tine seama.de caracterul eterogen al rocilor.2.prin intermediul unei placi groase de otel.o incarcare axiala P(fig. consta in tensionarea unui cablu ancorat in roca la partea inferioara a unui foraj. 29 .se transmite rocii.Infasuratoarea cercurilor lui Mohr de forma parabolica Cele trei categorii de roci se pot defini in functie de valoarea raportului -roci cu comportare plastica. pentru obtinerea datelor necesare pentru construirea cercurilor Mohr si trasarea curbei infasuratoare.Fig.cand La aplicarea criteriului starii limita de eforturi intr-un masiv de roci.prin valoarea exponentului. Rt Rc > 5. care in realitate nu sunt ideal omogene si elastice.

D-diametrul placii de otel.Instalatie pentru incercarea rocilor”in situ” Presiunea transmisa rocii va fi: P1 = In care: P π 2 2 (D -d ) 4 P-forta de intindere a cablului. d-diametrul forajului.Cricul hidraulic cilindric este destinat sa provoace in roca inconjuratoare un efort de compresiune radial σ r =P2 si un effort de intindere circumferential .Fig 2. Prin actiunea cricurilor.de aceeasi marime. P1 30 . σ θ =-P2 .se va putea trasa curba infasuratoare care reprezinta curba intrinseca a materialului(a rocii). (2.roca inconjuratoare va ajunge in conditii de rupere.7.roca va suferi deformatii care pot fi masurate si deci incercarile pot fi verificate.20) Eforturile dupa o directie perpendiculara la cablu sunt realizate de un cric cilindric situat in putul forat. Curba intrinseca poate fi trasata correct pentru roca “in situ” prin variatia raportului P2 .Construind cercurile lui Mohr pentru aceasta stare de eforturi .Marind progresiv presiunea in cricul hidraulic.

Daca cercul lui Mohr va fi tangent la curba infasuratoare (cercul C 4 ). Cu ajutorul curbei obtinute se poate verifca stabilitatea rocii pentru diferite stari de tensiuni din masiv.se construiesc cercurile Mohr si se traseaza infasuratoarea lor(fig.iar σ 2 =P2 =0 si (compresiune monoaxiala) σ1 =σ z =0 .16).In acest scop se construieste cercul Mohr pentru un punct din masiv (de exemplu la nivelul fundatiei unei constructii)in care starea de tensiuni este caracterizata prin efortueile principale σ1 .Conditiile caracteristice apar pentru cazurile: σ1 =σ z =P .Astfel pot fi cercetate diferite conditii de stari limita de eforturi.σ 2 rezultate din incarcarile transmise de constructie so daca cercul obtinut se va afla in interiorul curbei infasuratoare (cercul C3 ).2.roca se va gasi in echilibru stabil sub actiunea sarcinilor de deasupra.iar σ 2 =σθ =-P2 (intindere monoaxiala). Pentru eforturile rezultate din incercari.putand avea loc ruperea ei si ca urmare pierderea stabilitatii.corespunzatoare starilor de echilibru limita.create prin executia unor constructii(baraje.centrale etc). 31 .roca se va afla intr-o stare de echilibru limita.

Metoda expusa.o problema care trebuie investigate este cea a adancimii la care eforturile si deformatiile specifice pot cauza deformatii elastice sau plastice in roca netulburata.2-intinderea monoaxiala.4-curba infasuratoare(intrinseca) Cercul lui Mohr cu centrul in originea sistemului de axe de coordonate.2.Fig. De asemenea. reprezinta forfecarea pura.la adancimea dorita.in special pentru incercarea rocilor din fundatiile unor baraje.8.3-compresiunea monoaxiala.convenabil ancorat in roca si coborarea placii de otel si a cricului cilindric in putul forat .de incercare a rocilor “in situ”.prin folosirea aceluiasi cablu.ceea ce are o mare importanta. 32 .poate fi aplicata pentru obtinerea de date ecperimentale la diferite adancimi.avand σ1 =-σ 2 .Trasarea curbei infasuratoarea a cercurilor lui Mohr pe baza datelor experimentale: 1-forfecarea pura.

1). ca oţelul turnat sau sticla.3.Capitolul 3 (CEDAREA ROCILOR. TEORII DE RUPERE Observaţii făcute asupra materialelor din scoarţa terestră pe teren. în mine şi tunele.a stratelor din scoarţa terestră care în prezent ne apar ca fiind constituite din materiale rigide. 3.1 Cedarea materialelor elastice Dacă un material este elastic şi ductil. O dovadă a acestei ultime comportări o constituie cutarea în timp geologic .2) Fig. ca de pilda cuprul şi oţelul moale atunci va prezenta o relaţie efort-deformaţie liniară pana in punctul A. în exploatările la zi arata că rocile care in unele ocazii apar ca tari şi casante în alte împrejurări prezinta caracteristicile unor materiale cu cedare plastică sau curgere lentă. 3. 3. urmată de deformatie neliniera pînă în punctul cînd B cand se ajunge la o comportare plastică după care urmează ruperea în punctul C (fig.2 33 . Fig. după domeniul elastic se ajunge brusc la rupere (fig.1 Dacă materialul este elastic şi casant.3.

Trebuie remarcat însă că cedarea rocii aste afectată de următorii doi factori esenţiali : .3). Fig.mai tari avînd un conţinut de silice mai ridicat şi o structură cristalină sînt de regulă mai casante decît sedimentele poroase.2 Cedarea materialelor din scoarţa terestră In general rocile şi pământurile nu sînt aşa de ductile ca metalele şi rareori sînt tot aşa de casante ca sticla.La majoritatea rocilor se poate discerne un punct de cesare înainte de rupere. b) punctul de rupere . e) deformaţie permanentă reziduală limitata. Dacă materialul nu este casant punctul de cedare poate fi considerat atunci cînd: d) sub sarcină constanta viteza de deformaţie începe să crească.3 Prin urmare "cedarea" unei roci casante poate fi considerată că se produce atunci cînd se atinge : a) punctul de cedare .3. întindere sau forfecare). atunci cînd roca începe să cedeze se observă că materialul continuă să opună o oarecare rezistenţă la deformaţie chiar după punctul de cedare(fig. . Dacă materialul prezintă caracteristici elastice şi plastice se consideră drept cedare. 3. c) punctul în care materialul nu mai poate susţine sarcina aplicată. Felul solicitării este important în special în cazul rocilor casante care se caracterizează prin rezistenţe mari la compresiune şi rezistenţe relativ scăzute la forfecare şi la întindere 34 .tipul de incercare folosit pentru determinarea rezistenţei.în aşa fel încît se evită liberarea bruscă a energiei de deformatie.Dacă maşina de încercat este proiectată judicios. ci prezintă caracteristici de cedare intermediare între aceste doua tipuri extreme.felul solicitării (compresiune.3. Rocile .

1) unde ( σ co .250 20 —l00 50 .250 20 .1 Rezistenţa rocilor la compresiune simplă şi la intindere ROCA Granit Diorit Dolerit Gabbrou Bazalt Gresie Şist Caloar Dolomit Cărbune Cuarţit σc (daN/cm2) 1000 — 2500 I800—3000 2000-3500 1800 —3000 1500 —3000 200-1700 l00 —1000 300 —2500 300-2500 50 — 500 1500—3000 (daN/cm2) 70 – 250 150—300 150-350 150—300 l00—300 40 .2 ) L/D L =1 .2) Tabelul 3. In majoritatea lucrărilor inginereşti în rocă sau pe rocă încărcările primare sînt de compresiune. însă pot genera şi solicitări de forfecare sau întindere. D (3. cazul materialelor casante cum sînt rocile tari rezistenţa la întindere σ t este considerabil mai mică decît cea de compresiune σ c σ c =Kσ t unde K = 4 ÷ 10 in funcţie de tipul de rocă (Tabelul 3.250 150 .50 l00—500 35 σt . Astfel chiar în cazul încercării de compresiune simplă rezultatul depinde de dimensiunile probei şi in special de raportul dintre lungime (L) şi diametru (D): σ c =σ co (0. In. Această comportare poate fi pusă pe seama faptului ca de fapt cădarea rocilor nu se produce datorită compresiunii ci depăşirii rezistenţei de care este capabil materialul la solicitările de întindere sau forfecare generate de compresiunea probei .1 (3.8+ 0.Tipul încercării influenţează de asemenea în bună masură valoarea rezistenţei obţinute.reprezintă rezistenta pentru Deci pe măsură ce L L creşte rezistenţa tinde spre o valoare constantă iar atunci cînd D D scade valoarea tinde spre infinit (cazul solicitării hidrostatice).

3) Ipoteza de bază este că.4). efortul normal indiferent că este vorba de compresiune sau întindere.Gneis Marmoră Ardezie 3. De pildă prin încercarea de compresiune triaxială poate fi stabilită înfăşurătoarea cercurilor limita care este reprezentarea grafică a relaţiei τ=f(σ) (Fig. Din această cauză pentru astfel de materiale s-au propus alte criterii decît cele clasice.3. Nu se presupune ca materialul are aceeaşi rezistenţă la întindere ca şi la compresiune. Relaţia fundamentală dintre τ si σ este caracteristica pentru materialul considerat şi poate fi determinată prin încercări. Adică se poate stabili un „criteriu de rupere” cu ajutorul căruia poate fi stabilita şi folosită la proiectare. ca şi unele materiale de construcţii cum este betonul. 36 .200 70-200 Prin alegerea uneia din definiţiile de mai sus şi aplicarea ei la un anume material se poate preciza punctul în care materialul dat este dat să "cedeze" sub o anumită distribuţie de eforturi. Deoarece există mai multe criterii de rupere este esenţial să se aleagă cel ce corespunde mai bine comportării materialului cu care avem de-a face. dar se subînţelege că într-un cîmp de eforturi σ1 >σ 2 >σ 3 efortul principal intermediar σ 2 nu influenţează ruperea. încep să aibă o comportare inelastică la eforturi mici şi că rezistenţa lor la întindere este mai mică decît cea la compresiune.3 Criterii de rupere 500 —2000 l000 —2500 l000 —2000 50 . Teoria de rupere a lui Mohr Conform acestei teorii ruperea materialului se realizează atunci cînd între efortul de forfecare τ ce acţionează pe un anumit plan de rupere şi efortul normal σ .au rezistenţa la întindere egală cu cea de compresiune si se defineşte cedarea ca începutul comportării inelastice. contribuie alături de cel de forfecare. rezistenţa maximă de care este capabil materialul. Se ştie că rocile şi pămînturile. ce acţionează perpendicular pe acel plan există o relaţie de tipul : τ=f(σ) (3.200 70 . In cazul metalelor sau altor materiale elastice se pot aplica eforturi de felul efortului principal maxim admisibil sau rezistenţa de forfecare maximă sau a energiei de distorsiune maxime pe care o poate prelua materialul. In astfel de teorii se presupune că materialele se comportă perfect elastic. la rupere.

4.4) a) 37 .Forma generală a înfăşurătorii Mohr pentru o rocă poate fi schematizată aşa cum se arată în fig. Ecuaţia înfăşurâtoarei poată fi reprezentată de relaţia: τ=τ 0 +σtgΦc +τ 'σ unde: Φc τ 'σ este valoarea maxima constantă a unghiului de frecare internă. este un termen proporţional cu log σ . (3. In acest caz după ordonata τ 0 pentru σ=0 urmează o zona cu panta descrescătoare în care înfăşurătoarea tinde eventual spre o dreaptă a cărei prelungire are o ordonată la origină τ 0 .3.

Tinind seamă că rezistenţa la frecare care se dezvoltă atunci cind un corp se afla pe un plan inclinat este μσ u unde μ este coeficientul de frecare τ f =τ 0 +μσ unde : (μ=tgΦ ) : (3. 38 .4 Criteriul de rupere a lui Coulomb Acest criteriu reprezintă de fapt un caz particular al criteriului Mohr pentru situaţia cînd curba intrinsecă τ=f(σ) este o dreaptă ( tgΦ = const.b) Fig.5). Daca se presupune că pe un plan de rupere rezistenţa la forfecare este mărită datorită unei componente de frecare.3.) τ=f(σ) şi este aplicabil păminturilor. Criteriul Coulomb-Navier de rupere a rocilor (3.6) τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ =0 .5) Criteriul Coulomb poate fi aplicat de asemenea solidelor casante. 3. Plecind de la acest criteriu se poate stabili o relaţie de legătură între rezistenţa la compresiune σ c şi cea la întindere σ t (Fig.

6) poate fi scrisă tinand seamă de expresiile eforturilor intr-un plan inclinat functie de eforturilor principale σ1 si σ3 σ1 -σ3 σ +σ σ -σ sin2α.a b Fig.1 3 μ.1 3 μcos2α= 2 2 2 σ1 +σ3 σ1 -σ3 =μ+ (sin2α-μcos2α) 2 2 Conditia de maxim va fi: dτ 0 σ1 -σ 2 = (2cos2α+2μsin2α)=0 dα 2 1 tg2α=μ τ 0 =τ-μσ = (3.5 Astfel relatia (3.7) 39 . 3.

10) σ t -μ+ 1+μ 2 1 = = (3.9) (3.1 2 μ+ 1 2 ( + ) 2 2 1+μ 2 1+μ 2 sau 2τ 0max =σ1 (-μ+ 1+μ 2 )-σ 3 (μ+ 1+μ 2 şi că sin2α>0 (3. tg2α<0 cos2α<0 Rezulta că trebuie alese soluţiile cu semnul minus in fata radicalului.9) si (3.12) (3. De pilda pentru intinderea monoaxiala: σ1 =0 şi σ 3 =-σ t aşa că: 2τ 0 =σ t (μ+ 1+μ 2 ) in timp ce pentru compresiunea simplă σ 1 = σ c şi σ 3 =0 aşa că: 2τ 0 =σ c (-μ+ 1+μ 2 ) Din egalarea celor doua expresii se deduce raportul : (3.10)in (3.8) care reprezinta criteriul de cedare a rocii supusă unei solicitări monoaxiale.7)conduc la: σ +σ σ -σ 1 μ2 τ 0max =.care inlocuite in (3.este de regulă mai mare decat rezistenţa sa la intindere.8)rezulta: σ1 σ3 =.Tinand seama ca: sin2α= tg2α ± 1+tg 2α 1 ± 1+tg 2 2α 2 = 1 μ 1 μ2 1 μ2 =- 1 ± 1+μ 2 1 ± 1+μ 2 ± 1+ = 1 ± 1+ cos2α= = μ>0.11) σ c μ+ 1+μ 2 N σ (unde N= c ) care arată că rezistenţa la compresiune a unui material.13) 40 . Inlocuind expresiile parantezelor din (3.=1 σc σ t σ σ1 =N 3 +1 σc σc sau (3.care satisface criteriul Coulomb σt +Navier .

0 pentru rocile sedimentare dure (semielastice).6).5 pentru rocile eruptive(cvasielastice). şi μ=0.6 Se remarca faptul ca punctele experimentale se situeaza pe drepte avand pante diferite in funcite de categoria rocilor : N=10 şi μ=1.3. Fig.13) concorda cu realitatea a fost verificata de σ3 σ Hoek care a reprezentat într-o diagramă avînd în axe rapoartele şi 1 rezultate din σc σc încercări triaxiale efectuata în diferite laboratoare (fig.7 pentru rocile sedimentare moi (elastice). 3.Măsura in care concluzia teoretica ce rezultă din (3. 41 . N=6 N=4 şi μ=1.

0.6).7-1.02 σ c =1. 42 .2σ t τ=0.7 Tinănd seamă de cele expuse mai inainte privind corelaţiile dintre rezistenţele la compresiune şi intindere rezulta că infaşuratorile corespunzătoare celor trei categorii pot fi aşa cum se arată in fig.0.4 0.7.8 0.15 σ c =1. Tabelul 3.2 μ l.60° 50°-55° 35°-50° 15°-30° 35°-50° 50°-60° 35°-50° Tinand seamă de datele empirice este posibil să se construiască infăsuratori corespunzatoare stării limită după criteriul Coulomb-Navier (rel 3. pentru rocile neelastice.4. In domeniul compresiunilor punctele din diagrama ( σ. In aceste relaţii τ 0 reprezintă rezistenţa la forfecare de care este capabilă roca in incercarea moncaxială ( σ 3 =0 ) Compariand rocile de mai sus cu cele indicate în tabelul 3.1.8 1. 3.10)se obtin relatiile : τ=0.5σ t pentru rocile cvasielastice.6 0.τ ) se dispun in general pe o curbă ce se apropie de dreapta corespunzătoare criteriului.2-1.Dacă se inlocuiesc valorile de mai sus in expresiile (3.3.1 se ajunge la concluzia că se pot admite următoarele relaţii aproximative : τ 0 ≈2 τ t τ 0 ≈0. Fig.2-1.2 0.9) si (3.025 σ c =σ t pentru rocile semielastice.2 Valorile parametrilor rezistenţei la forfecare Roca Granit Dolerit Bazalt Gresie Şist Calcar Cuartit Marmoră τ 0 (daN/cm ) 140 -500 250-600 200-600 80 -400 30 -300 100-500 200-600 150-300 2 Φ 45°-60° 55°. τ=0.1.8.1.25.1.5 τ c pentru rocile rezistente şi pentru rocile moi.8 1.7.2 1.

8 Cercetările din ultimul timp au arătat insă ca nici in domeniul compresiunilor mari nu mai este valabil criteriul Coulomb-Navier. elaborată pe baza incercărilor a numeroase roci din Suedia constă in aceea că prin atingerea de către eforturile normale a unui anumit prag corespunzator rezistenţei cristalelor rocii. τ=τ 0 + τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ=0 . frecarea dintre alte cristale şi rezistenţa la forfecare in zonele care încă nu au cedat. După cum se vede din figura 3. Se poate presupune deci că rezistenţa la forfecare a rocii se datoreşte mai multor componente : rezistenţa la compresiune a unor cristale.9. Presupunind ca rezistenţa este limitată atunci cînd μσ>τ max .Fig. Criteriul propus de Lundborg la Congresul de la Lisabona (1966) poate fi scris şi sub forma: 43 . începe cedarea acestora din urmă aşa că mărirea în continuare a solicitării normale nu mai contribuie la mărirea rezistenţei la forfecare.14) Pentru valori mici a lui σ formula coincide cu cea a lui Coulomb-Navier. se poate scrie : μσ μ =τ 0 + 1 μ 1+μσ/(τ i -τ 0 ) + σ τ i -τ 0 unde: τ i este limita inferioară a rezistenţei atunci cand σ=∞ . a criteriului Lundborg corespunde destul de bine realitaţii. Criteriul Lundborg Ideea de baza a teoriei Lundborg. (3. unde τ max este rezistenta la forfecare a granulelor cele mai rezistente. 3.

3.9.b). τ 0 şi μ caracteristici tipului de rocă (Tabelul 3.9 ⎛1 1 ⎞ care intr-o reprezentare ⎜ .3 Roca Granit τi (daN/cm2) 1000 τ0 (daN/cm2) 500 μ 2 44 .1 1 1 = + τ-τ i τ cr -τ 0 μσ (3.3) Tabelul 3. ⎝ σ τ-τ 0 ⎠ Cu alte cuvinte rezistenţa la forfecare a rocilor este determinate de trei parametri τ i . 3. ⎟ corespunde unei drepte (fig.15) a) b) Fig.

In forma sa iniţială teoria avea în vedere microfisuri avînd forma unor elipsa foarte alungite şi avînd orientări întîmplătoare.Considerăm că şi in rezistenţă că σ1 > σ 2 > σ 3 eforturile de compresiune fiind negative iar cele de intindere positive. la capetele cărora apar solicitări puternice de întindere chiar atunci cînd materialul este supus numai compresiunii.500 Leptit 6. Se consideră starea de eforturi intr-o zona oarecare a materialului in care exista goluri alungite de secţiune eliptică orientate cu un unghi faţă de linia de acţiune a eforturilor principale σ 3 (fig. reprezintă o încercare de analiza a rezistentei maturialelor microfisurate luînd in considerare concentrările da eforturi de întindere de la capelele acestor microfisuri.600 Şist cenuşiu 5.5 1. 600 500 500 600 300 300 300 200 300 600 2.Granitognais 6. Teoria originală.600 Cuarţit 6.4 1.7 1.3.10).800 Gneis pegmatitic 12.2 1.2 2 1.5 2. Dat fiind interesul pe care-l prezintă această teorie pentru materialele stîncoase expunerea ei se face ceva mai amănunţit.000 Gneis micaceu 7.900 Teoria lui Griffith reprezintă o idealizare neacceptabilă.400 Pirită de fier 5. care are în vedere un mecanism de propagare a ruperii materialului supus compresiunii monoaxiale.900 Magnetit 8.200 Calcar 8.0 Toate criteriile expuse anterior au în vedere un mediu continuu ceea ce în cazul rocilor Teoria elaborată de Griffith în 1924 pentru explicarea cedării sticlei.8 2. 45 . a fost extinsă de MacClintock şi Walsh în 1962 şi de Hoek şi Bieniawaski în 1964 prin luarea în considerare a unor fisuri inchise cu posibilitatea de transmitere a eforturilor de la o fisura la cealaltă.8 1.800 Şist negru 4.

10 Axa x-x este orientată dupa axa mare a fisurii eliptice in care caz centrul va fi dat de ecuaţiile parametrice: x=acosα y=bsinα (3.18) devine: 46 . Raportul axelor elpsei il notăm cu: m= b a (3.18) ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ { } Deoarece fisura este foarte subţire si alungită m este foarte mic iar eforturile maxime de intindere vor apare spre capetele fisurii acolo unde α este mic. Ca atare sinα → α şi cos α → 1 aşa că expresia (3.17) Acum se poate scrie expresia marimilor ce apar pe conturul fisurii pentru starea de eforturi σ x . 3.16) unde a si b sunt semiaxele elipsei .Fig.σ y . α unghiului razei vectoare fata de axa x.τ xy : 2 2 2 2 2 2 2 2 2 -1 σb = σy ⎡m(m+2)cos α-sin α⎤ +σx ⎡(1+2m)sin α-m cos α⎤ -τxy ⎡2(1+2m )sinαcosα⎤ (m cos α+sin α) (3.

23) se ajunge la: 2σ t =σ y ± σ 2 y +τ 2 xy sau τ 2 xy =4σ t (σ t -σ y ) care este expresia criteriului Griffith si care reprezinta de fapt o parabola (fig.25) 47 .19) Pentru stabilirea valorii maxime a efortului se pune conditia: 2 2 2 dσ b -2τ xy (m +α )-2α(σ y ⋅ m-τ xy α) =0 = dα (m 2 +α 2 ) 2 (3.3.11) (3.22) Dupa câteva transformări se obtine: mσ b =σ y ± σ 2 y +σ 2 xy (3.20) -2τ xy (m 2 +α 2 )=2α(σ y ⋅ m-τ xyα)2 condiţie care inlocuita in (3.23) Pentru τ xy =0 conditia de aparitie a unei noi fisuri este σ y =σ t .19)dă : τ xy m 2 sau 2 2 1 σ y ± σ y +σ xy =α m ⋅ τ xy 1 1 +2σ y m -τ xy =0 2 α α (3. Inlocuind acest rezultat in (3.ceea ce in final conduce la : σ b ⋅ m=2σ t (3.21) expresia care inlocuită din nou in (3.19)dă: σ b =τ xy α (3.σ b =2(σ ym-τ xyα)(m 2 +α 2 )-1 (3.26) (3.24) unde σ t este rezistenta la intindere a rocii.

27) Deoarece din derivarea lui (3.determinat de aceste eforturi principale.29) de unde se deduce: α==-mtg2θ (3. Ecuaţia acestei normale va fi: tgβ=dx dy (3.28) Pe de altă parte inlocuind in (3.24) expresia lui σ b data de (3.corespunzător centrului fisurii eliptice.16) 48 .31) unde se inlocuiesc expresiile obţinute prin derivarea coordonatelor parametrice ale elipsei (3.11 Presupunem că unghiul format de fisură cu directia efortului principal σ 3 este astfel incât efortul σ b este maxim pentru orice combinaţie a stării de eforturi generată de aplicarea eforturilor principale σ1 şi σ 3 .Fig.30) Considerând ca noua fisură apare atunci cănd efortul σ b . depăşeşte rezistenţa la intindere limitată σ t este logic sa se presupună că va fi orientată după normala la acest contur. dusa prin punctul de tangenţa cu infaşuratoarea formeaza cu axa σ unghiul 2Φ (fig.11)aşa cum se poate scrie: tg2θ=dσ y dτ xy = τ xy 2σ t (3.21) se obtine: σ b m=2σ t =mτ xy α mτ xy 2σ t (3.26) in raport cu τ xy : 2τ xy =-4σ t dσ y dτ xy (3. 3.Atunci raza cercului Mohr.3.

49 . Astfel in acest caz noua fisură apare la capetele primei şi este orientata cu unghiul β=-2θ in raport cu direcţia acesteia şi pe masura dezvoltării sale tinde să capete o directie ce coincide cu cea a eforturilor aplicate(fig.12 Dacă ambele eforturi principale sunt compresiuni atunci procesul de dezvoltare a microfisurilor se va opri după atingerea anumitor dimensiuni ce depind de raportul eforturilor principale (fig.tg α → α .dx=-a sin αdα şi dy=m a cos αdx (3.3.13). 3.3. adică τ xy ≠ 0 .33) Atunci cand α → 0 . atunci şi θ ≠ 0 şi prin urmare β ≠ 0 .34) De aici rezultă concluzia că dacă directia fisurii iniţiale nu corespunde cu direcţia unuia din eforturile principale.35) (3.aşa că tinând seamă de (3.32) şi se obtine astfel : tgβ= tgα m α =-tg2θ m (3.12) Fig.30) rezultă: tgβ= sau β=-2θ (3.

atunci mărimea m se va micşora considerabil pe seama lungirii fisurilor ceea ce va conduce la o mărire considerabila a efortului σ b iar sistemul va progresa chiar dacă valoarea lui σ1 va fi micşorată. Atunci cînd σ1 şi σ 3 reprezintă întinderi sau cînd roca este foarte rezistentă şi nu este supusă unor solicitări este de aşteptat menţinerea formei. In deducerea criteriului de rupere s-a presupus că microfisura îşi menţine forma pînă în momentul ruperii.13 Atunci când directia fisurilor iniţiale coincide cu cea a eforturilor principale. Cu alte cuvinte este suficient ca efortul σ1 sa atinga pentru un moment valoarea σ b . Intr-o rocă slaba sau foarte puternic solicitată ce conţine fisuri alungite este de aşteptat ca să se producă închiderea fisurilor înainte de rupere şi va trebuit ţinut seama de transmiterea eforturilor de la o margine a fisurii la cealaltă. 3. adică τ xy =0 şi σ y =σ1 obţinem θ=β=α=1. In 50 .36) Analizând această expresie se poate observa ca dacă marimea efortului σ1 intr –un moment oarecare atinge o valoare pentru care σ b =σ t şi incepe un proces de formare a unor noi fisuri sau mai exact un process de creştere a fisurilor existente.19): σb = 2σ y m = 2σ1 m (3. ca să inceapă un proces intens de creştere a fisurilor care conduce la rupere.Fig. Aceasta inseamna că noile fisuri vor apărea ca un fel de prelungiri a fisurilor iniţiale şi in acest caz in conformitate cu relaţia (3.

Acest criteriu de cedare pentru rocile cu fisuri închise poate fi scris şi in funcţie de eforturile principale sub forma : 4σ t =[(σ1 -σ 3 )(1+μ ) ]-μ(σ1 +σ 3 ) unde μ este coeficientul de frecare între marginile fisurii.14).14 Se vede deci că utilizînd criteriul Griffith se ajunge la concluzii similare cu cele indicate de criteriile Mohr şi Coulomb-Navier pentru rocile rezistente.3. a suprafeţelor de separaţie 51 .(fig. a fost propusă de Mac Clintock şi Wels în 1962 a fost confirmată de cercetările experimentale a lui Hoek şi Bieniawski în 1956.acest caz posibilitatea de extindere a fisurii este determinată de condiţiile da frecare a marginilor în contact.14).37) (3. Aceasta ipoteza. 3. In mod convenţional se admite că parabola lui Griffith determină inceputul creşterii fisurilor adică inceputul dezvoltării microfisurilor existente in timp ce condiţia de rupere a rocii este determinată de linia dreaptă tangenta la această parabolă. S-a prepus ca să se considere drept criteriu de rupere în domeniul compresiunilor linia dreaptă definită de relaţia : τ xy =τ 0 +μσ y tangentă la parabola lui Griffith (fig. ce corectează teoria Iui Griffith pentru domeniul eforturilor principale de compresiune. Mecanismul real de rupere a rocii nu este incă pe deplin cunoscut şi este posibil ca cedarea rocii sub acţiunea solicitărilor triaxiale să aibă loc prin forfecare în lungul fisurilor. 1 2 2 (3.38) Fig.3.

3. una care ar corespunde ruperii casante şi alta celei plastice.sau a planeler de sedimentare sau a fisurilor inguste cu orientări întâmplatoare dispuse în structura granulară a rocii. Acest fapt poate explica orientarea anizotropă a rocilor ca şi discrepanţele ce se constata adesea între rezultatele încercărilor în laborator şi cele efectuate pe teren.Trebuie remarcat însă că o astfel de separaţie netă între ruperea materialului prin cedarea casantă sau plastică nu este verosimilă.Numeroase cercetări au arătat că valoarea lui μ din relaţia (3. Folosind rezultatele experimentale obţinute pentru diferite temperaturi (t°C) Talobre a dedus două dependenţe liniare diferite. ţinînd seamă de lipsa unei relaţii analitice intre mărimile mai sus menţionate Hoek a propus relaţia empirică : 52 . Fig. Caracterul ruperii rocii este mult mai complicat şi fără îndoială că în toate cazurile există elemente de cedare casantă simultan cu cele de cedare plastică.15 Teoria lai Hoek Tendinţa de a înlocui infăşurătoarea parabolică a cercurilor Mohr cu o dreaptă a apărut mereu şi este pe deplin justificată deoarece în acest fel s-ar simplifica în mod considerabil toate calculele inginereşti. Dar dacă înlocuirea parabolei prin dreaptă este acceptabilă pentru compresiuni laterale reduse pentru valori mari ale efortului σ 2 poate conduce la erori însemnate. De asemenea nu este admisă această înlocuire pentru rocile stîcncoase slabe chiar pentru mărimi reduse ale compresiunii laterale.37) nu esta constantă şi se modifică în funcţie de mărimea efortului normal. Teoria lui Talobre Această teorie elaborată pe bazele teoriei lui Mohr pleacă de presupunerea că există în funcţie de mărimile eforturilor principale efective doua tipuri de ruperi ale rocii şi anume cea casantă şi cea plastică.

39) τ max = efortul tangenţial maxim. Figura 3.16 Din figura 3.16 unde sunt reprezentate rezultatele încercărilor efectuate pe probe de gresii din diferite continente se vede că deşi rezistenţa la compreeiune axiala a variat intr-o gamă largă (125 la 1758 daN ) toate punctele sint situate aproximativ pe linia dreaptă având ecuaţia: cm 2 53 . Aceasta deoarece în cursul încercărilor rar se poate determina în mod precis valoarea unghiului de înclinare al suprafeţei de rupere. mărimi ce se stabilesc pe cale experimentală. In legătură cu aceasta de obicei este greu să se determine mărimile eforturilor σ x şi τ xy în timp ce mărimile eforturilor principale σ1 si σ3 se cunosc cu precizie.τ max =τ maxo +Aσ b m σ1 -σ 3 2 (3. τ maxo -valoarea lui τ max pentru σ m =0. Considerarea acestor parametri în locul eforturilor τ xy . Trebuie remarcat că relaţia dintre τ max şi σ m astfel obţinută nu reprezintă înfâşurătoarea cercurilor Mohr ci o curbă avînd un caracter asemănător. şi σ m ce acţionează pe planul de rupere reprezintă o propunere foarte importantă a acestei teorii. în special datorită caracterului complex al dezvoltării fisurilor în diferitele stadii de încărcare a probei. A şi b coeficientul şi exponentul pentru σ .

care constituie criterii de rezistenţă. Forma acestei suprafeţe a rezistenţei poate fi stabilită pe cale experimentală dar metodele curente de incercare dau posibilitatea obţinerii doar a unor puncte pe suprafaţa.85 σc σc unde σ c este rezistenţa la compresiune a gresiei.3. corespunzînd rezistenţei la solicitare monoaxială de compresiune sau intindere.17) 54 .σ 2 .17). de reprezentare spaţială σ1 .40) Este pe deplin posibil ca astfel de relaţii generalizatoare. Dacă se unesc toate punctele corespunzătoare ruperii rocii se obţine o suprafaţă a rezistenţei ce determină rezistenţa materialului considerat pentru diferite grupe de valori ale eforturilor principale. (3.σ 3 corespunde unui punct. sau la solicitare axial simetrică cînd doua din eforturile principale se menţin egale între ele (fig. De regulă este mai comod ca astfel de relaţii sa aibă un caracter adimensional. Se poate presupune ca pentru rocile izotrope suprafaţa de rezistenţă va avea o formă simetrică în raport cu diagonala σ1 =σ 2 =σ 3 a suprafeţei de rotaţie.τ max σ =0. aşa cum de altfel este si cazul relaţiei (3.76( m )0.1+0. Indiferent de faptul că in prezent relaţiile astfel obţinute nu au încă o fundamentare teoretică este evident că valoarea lor practică este de necontestat. Teoria lui Franklin Orice stare de efort poate fi caracterizată cu ajutorul celor trei eforturi principale şi ca atare în sistemul ortogonal. la stare plană de eforturi.3. cînd unul din eforturile principale este nul. închisă în cadranul întinderilor şi deschisă în cadranul compresiunilor(fig.40). sa poată fi obţinute pentru fiecare grupa determinată de roci stîncoase.

47) unde A.Aşa cum arata insă încercările pe roci destul de rar apare o relaţie liniară între eforturile principale.In legătură cu aceste este necesar ca sa se aleagă un astfel de criteriu care sa exprime caracterul neliniar al legăturii dintre eforturile principale şi în acelaşi timp să poată fi utilizat cu uşurinţă în calculele inginereşti.B şi C sunt parametrii ce depind de tipul de rocă stîncoasă. Pentru descrierea analitica a acestai suprafeţe John Franklin a analizat următoarele şapte relaţii : σ 3 =A+Bσ1 c σ 3 =A+Bσ1 (3. Hoek sau Franklin.45) (3. Concluzii Din cele arătate mai înainte rezultă că nu este încă elaborată o teorie pe deplin satiafăcătoare pentru a explica ruperea materialelor casante.41) (3. 55 .42) (3.17 Această suprafaţă de resiztentă intersectează axele de coordonate în puncte corespunzind rezistenţei la compresiune şi întindere axiala.Fig.In această situaţie se consideră potrivit a se recurge in practica de calcul încă la criterii empirice de felul celor a lui Mohr. 3.46) (3. Relaţia (3.41) folosită mult în prezent reprezintă exprimarea criteriului Mohr-Coulomb.43) (3.44) -1 σ1 σ 3 =Aln(B+σ 2σ ) σ 3 -σ1 =A+BC σ 3 -σ1 =[A(σ 3 +σ1 )+B][(σ 3 +σ1 )+C] σ 3 -σ1 =A+B(σ 3 +σ1 ) σ 3 -σ1 =A(σ1 +σ 3 ) B c (3.

Din acest punct de vedere rezistenţa terenului stîncos de fundare poate fi definită ca fiind efortul pentru care deplasarea tălpii sau bazei construcţiei conduce la distrugere. Trebuie avut în veedere că toate teoriile de rezistenţă descriu comportarea materialului sub încărcare pornind de la conceptul de rezistenţă în general si fac abstracţia da faptul ca masivul stâncos.a.3. Numeroase cercetări din ultimii ani au arătat ca influenţa anizotropiei masivului stîncos are o influenţă hotărîtoare asupra rezistenţei sale ce depinde de direcţia efortului principal maxim în raport cu suprafaţele ce perturbă omogeneitatea .Trebuie insa remarcat că toate teoriile expuse mai sus au in vedere un material idealizat şi fac abstracţie de multitudinea de factori ce există totdeauna în condiţiile reale şi care adesea sunt determinaţi în comportarea rocilor supuse solicitărilor. In principiu aceste condiţii vor fi îndeplinite atunci cînd un plan slabit având o rezistenţă. starea de umiditate a materialului. temperatură ş. Cu ajutorul unei analize simple.18) 56 .4. Pentru majoritatea construcţiilor fundate pe stancă pericolul este reprezentat de tasările şi deplasările construcţiei capabile să provoace distrugerea parţială sau totală a lucrării. Pericolul apare doar în cazul cand in zona periclitată din masiv se realizează un tunel. Efectul planelor slăbite asupra rezistenţei rocii Existenţa unui plan slăbit in interiorul rocii poate favoriza ruptura după acest plan. la forfecare mai redusă decît roca va fi paralel cu planul de forfecare maximă (fig. Trebuie ţinut seama că discontinuităţile şi suprafeţele slăbite finanţează în mod defavorabil capacitatea de rezistenţă a rocilor. bazată pe teoria de rupere a lui Coulomb+Navier pot fi examinate condiţiile in care au loc ruperea in lungul unui plan slăbit. ce serveşte de pildă ca teren de fundaţie pentru un baraj de beton şi nu are posibilitatea deformatiei laterale libere nu poate să cedaze chiar dacă intr-un punct sau zonă restrînsă depăşeşte rezistenţa la rupere.Intr-adevăr nici una din aceste teorii nu ţine seamă de anizotropia masivului stancos. 3. o construcţie subterană sau cînd această zona poate aluneca pe o suprafaţă de separatia preexistentă.

3.49) (3. μ≈ 2 2 (3. Mecanismul real de rupere în lungul unul plan slăbit este puţin diferit de cel al unei ruperi normale prin frecare şi poate fi adesea reprezentat ca o alunecare cu frecare intre două suprafeţe de rocă astfel că τs =μ sσ s . τ şi σ reprezentind eforturile de forfecare si normale pe suprafaţa iar μ s coeficientul de frecare la alunecare. Pe baza a numeroase incercări s-a ajuns la concluzia că s.Dacă această inclinare este β atunci eforturile in planul slăbit vor fi date de : 57 . Pot fi imaginate diferite incercari în acest scop dar de obicei rezultatele obţinute nu sunt satisfacatoare.18 Intr-un astfel de caz ruperea într-o rocă nu va fi niciodată posibilă fără ca să cedeze in prealabil planul slăbit.Fig.48) chiar dacă se pot recolta carote din foraj deoarece acestea sunt degradate în timpul forării şi transportului şi nu sunt aşa că se obţine urmatoarea expresie pentru criteriul Coulomb-Navier: τs =τ R +μ s σ s =τ R +σ B tgΦ Probabilitatea ruperii in planul slăbit va fi afectata desigur de inclinarea relativă a sa in raport cu direcţia efortului principal maxim.Dar mai apare în plus o oarecare rezistenţă la forfecare (τ R ) datorită rugozitatii rocilor în contact sau umpluturii din discontinuitate. majoritatea rocilor rezistenţa τ R va fi cuprinsă intre jumătate si o treime din rezistenţa rocii intacte iar coeficientul de frecare se deduce cam la jumătate : τR ≈ τ0 μ . care corespunde coeziunii. Estee dificil ca să se determine cu exactitate valorile parametrilor τ R şi μ s perfect reprezentative datorită ariei mici a suprafeţei.

σ s =σ max şi τs =τ max ruperea va avea loc în lungul planului slăbit iar daca β = 90° sau 0 .rezistenţa datorită rugozităţilor. Rezistenta la forfecare în lungul suprafeţelor de separatie plane Ia acest caz rezistenţa la forfecare depinde de următorii doi factori : . . σ s =σ1 sau σ 3 . In rocile cu structură laminara va exista o tendinţă de forfecare în planul de laminare şi o rezistenţă sporită în planul perpendicular.rezistenţa la forfecare la deplasarea relativă a două suprafeţe netede . gresii. In această privinţă cercetarile lui J. rezistenţa τ R eforturile σ1 şi σ 3 .1. Intre aceate doua extreme va exista o valoare limita a lui determinata de nivelul eforturilor şi planele caracteristice peste care nu se va produce ruperea în planul slăbit. In acest paragraf se examinează deplasările după suprafeţele plane adică acelea care nu conţin neregularităţi majore şi atare un loc sub eforturi de forfecare constante pentru aceleaşi eforturi normale. calcare.H.50) (3.5 Cedarea rocilor fisurate 3. Ca urmare va exista o slăbire evidenta a rocii atunci cînd înclinarea anizotropică ( β ) în raport cu direcţia efortului principal maxim coincide cu direcţia efortului de forfecare maxim { β = 45°). Astfel dacă β = 45°.49) conduc la un criteriu de rupere care ţine seamă de unghiul de frecare Φ s .51) valori care înlocuite în (3.5. gneis şl dolomit pe probe avînd suprafeţele cu diferite rugozitaţi 58 .σs = σ1 +σ3 σ1 -σ 3 cos2β 2 2 σ -σ τs = 1 3 sin2β 2 (3.iar τs =0 şi deci nu se produce ruperea. In funcţie de geometria neregularitaţilor celor două suprafeţe în contact. mărimea presiunilor normale şi rezistenţa rocii procesul da deplasare fie că va avea loc prin alunecarea pe asperităţile suprafeţelor de contact fie va conduce la despicarea discontinuităţii. O analiza similară poate fi făcută şi pentru rocile cu anizotropie marcată. 3. granite. Coulson efectându-se pe zece tipuri de roci cuprinzînd bazalt. Pentru plane slăbite de discontinuitate şi eforturi principale maxime după direcţie verticală valorile lui β limită sunt cuprinse de obicei între 45° şi 65° .

6.41). 9 .sablare.a.gresie (Navaho). dolomite.9 şi este foarte puţin influenţat de faptul dacă roca aste uscată ( μ ) sau umedă( μ w ) (cu excepţia rocilor argiloase) sau de modul da pregătire al suprafeţei (a . 5 -gneis 6 . 8 -calcar (Bedford).şlefuire.bazalt. o .52) Fig. 2 – netezire 3 . (3. 7 .rezultate în urma metodei de preparare (1 .argiliă. 4.granitele 25°+40e. 10 . graniţe ş. b . 4 .5÷0.nivelare.In general valorile mai mici se obţin pentru rocile ce conţin mică (şisturi şi filite) sau minerale argiloase.sablare) au arătat că valoarea finală a coeflcientului de frecare μ din relaţia : τ f =μσ=σtgΦ nu diferă cu mai mult de 0.19 De asemenea coeficentul final de frecare pentru diferitele tipuri de rocă (1 . 3 granit fin.gresie (Berea)] (fig. este cuprins într-un domeniu relativ restrans μ=0. Rocile stâncoase bogate la cuarţ şi feldspat (gresii.05 pentru un acelaşi tip de roca.indreptare.granit grosier.25° 33°.polisare). 2 .dolomit.calcar). 3.) au unghiuri de frecare în jur de 30° (gresiilie . marmore -32°-36°) 59 . roci carbonate-calcare.

In acest din urmă caz deschiderea fisurilor fiind parţial împiedicată are loc o crestere substanţială a rezistenţei la forfecare datorită creşterii bruşte a eforturilor normale. După cum arată numeroase cercetări suprafaţa. In cazul existenţei unui efort normal σ unele neregularităţi ale pereţilor fisurii se vor distruge cu atit mai uşor cu cît este mai mică rezistenţa acestor asperităţi.chiar şi la cazul unor presiuni.adică cam 2 4 cm i=52o (1σ 10 ) 200 (3.1mm şi 1 μ .20 3. Deschiderea fisurilor rugoase prin forfecare este un fenomen important de care trebuie ţinut seama la analiza stabilităţii masivelor stîncoase şi la calculul ancorajelor. poate avea loc şi închiderea fisurii prin forfecare.5.cele cu conţinut bogat de mică 14-260.20). Ca urmare deschiderea fisurii prin forfecare va depinde de unghiul de înclinare (ridicare) i. va fi dat de expresia i=i0 (1σ m ) σz (3.3.constituită din particule cu dimensiunile cuprinse între 0. efortul normal σ şi rezistenţa la zdrobire σ z a materialului din neregularităţile de pe pereţii fisurii.gheisuri 18°-30°.53) unde exponentul m caracterizează casanţa rocii Considerând ca rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor de pe marginile fisurii este σ z =200 daN 1 din rezistenţa la compresiune.2. ceea ce la randul său depinde de amplasarea deplasărilor din trecut.54) 60 .se obtine curba: .Deschiderea fisurilor prin forfecare In general orice distrugere a unui material conduce la o mărire da volum. foarte ridicate. finală de rupere în rocile stîncoase se caracterizează prin prezenta unor striatiuni umplute cu făină de rocă (fig.In cazul fisurilor foarte deschise. care este determinat de rugozitatea iniţială a fisurii i0 .iar pămînturile 120-30°. Fig. Factorul esenţial care determină deschiderea fisurii prin forfecare este rugozitatea şi eventuala împănare a pereţilor. umpluta sau nu cu material afinat sa moale. rocile semi-stâncoase şi nestîncose cu conţinut bogat de minerale argiloaae 4°-14°. Cu cît fisura este mai inchisă cu atît tendinţa de deschidere a fisurii este mai însemnata. 3.

Astfel tinand seama de expresia lui i (3.53) pentru cele două încercări rezultă : 10 i2 σ =1.Astfel scriind relaţiile(3.53) rezulta: τ f =σ[tgio (1i0 σ m ) +Φ] σz unde (3.In vecinătatea careia se inscriu punctele corespunzătoare datelor experimentale.55).3.5. In mod analog se poate presupune că rezistenţa la forfecare a fisurilor rugoase va fi data de o expresie analoaga cu(3. pentru determinarea ei este necesar să fie incercate probe recoltate direct din pereţii fisurii sau să se stabilească σ z în mod indirect prin măsuraraa durităţii rocii in imediata vecinătate a fisurii şi in masiv după ce in prealabil s-a stabilit corelaţia dintre duritatea şi rezistenţa la zdrobire. 3.2 i0 σz şi 10 i1 σ =1. Daca există date experimentale privind rezultatele unor incercari de forfecare pentru doua presiuni normale σ 1 şi σ 2 atunci valorile lui i0 şi σ z pot fi deduse prin calcul invers.)10 σz (3.55) unde i reprezintă unghiul mediu de deviere a particulelor in deplasare in raport cu direcţia de aplicare a este unghiul mediu de ridicare a neregularitaţii in raport cu direcţia generală de forfecare este rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor care datorita alterărilor reprezintă doar o fracţiune din cea la compresiune simplă .parametru ce caracterizează friabilitatea rocii care variază în limite restrînse în jurul valorii 10.Rezistenţa la forfecare a fisurilor cu neregularitaţi Cercetările privind dilatanţa nisipurilor indesate au arătat ca rezistenţa lor la forfecare va fi data de expresia: τ f =σtg(i+Φ) eforturilor de forfecare iar Φ unghiul de frecare dintre particule.58) 61 .z 2 i2 σ z -σ1 (3.1 i0 σz care prin imparţire dau: 10 i1 σ -σ =1.53 )rezulta : i0 = 1 σ (1.57) Tot din (3.56) (3. σz m .

σ z ) şi fisurii se poate scrie ecuatia rezistenţei fisurii cu neregularitaţi sub forma: τ f =σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3.De pildă figura 3. 3. Fig.21 in care sunt reprezentate unele incercari de forfecare pe suprafeţe de beton avand diferite rugozitaţi considerand Φ=36o şi σ z =σ c =500 daN .60) Atunci cand lipseşte unul dintre cei doi parametri necesari pentru a scrie această expresie este necesar ca să se recurgă la reprezentarea grafică τ f =f(σ) . După cum se vede din figură se obţine o bună concordanţă intre teorie şi experiment cm 2 pentru toate valorile lui i0 cu exceptia lui i0 =45o .59) Cunoscând parametrul geometric i0 si parametrii de rezistenţă (Φ.21 62 .unde: i=arctg τf -Φ σ (3.

în materialul de umplutură. efectul coeziunii poate deveni ceva mai însemnat în fazele finale ale forfecării cand are loc cedarea contactelor rigide şi deplasarea se realizează. Chiar dacă unghiurile reale de urcuş ale neregularitaţilor din pereţii discontinuităţii nu se modifică prin acoperirea acestora din urmă cu matarial moale de umplutură se micşorează numarul punctelor rigide de contact ceea ce conduce la micşorarea valorii unghiului i0 iar in cazul unei grosimi suficiente a umpluturii şl ieşirea neregularitaţilor din încleştare acestui unghi devine practic egal cu zero. Astfel pentru barajul de la Bratsk s-a stabilit rezistenţa la forfecare a unei porţiuni da discontinuitate având in plan dimensiunile de 7x7 iar pentru fundaţia barajului de la Krasnoiarsk s-a incercat o portiune din masiv cu aria de 8 x 12 m.4. care poate trece în parte printre contactele stîncoase şi în parte prin materialul de umplutură. ca şi grosimea umpluturilor şi parametrii rezistenţei sale la forfecare.Pentru a rezolva aceasta problemă s-a recurs mai întii la încercări la scară mare.3. 63 . datorită neregularităţilor.61) se reduce la relaţia clasică a lui Coulomb: τ f =c+σtgΦ (3. efectul acesteia din unrma este neglijabil de mic in cazul unor contacte stîncoase .Pentru acst motiv ramâne actuală problema aflării pe cale teoretică a rezistenţelor la forfecare in lungul unor discontinutăţi de mare anvergură. Rezistenţa la forfecare a discontinuităţilor cu material de umplatură Prezenţa unei umpluturi în discontinuitate poate influenţa foarte mult rezistenţa sa la forfecare principalii factori determinaţi fiind existenţaa şi numarul unor contacte rigide. In cazul unei umpluturi avînd coeziunea o rezistenţa la forfeoare va fi: τ f =c+σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3..5. In acest caz forfecarea poate avea loc doar prin materialul moale de umplutura iar expresia (3.61) In această exprasie anumiţi parametri pot avea o semnificaţie putin diferită de cea arătată mai inainta.5. Astfel ungniul i0 trebuia determinat pentru suprafaţa potenţială de rupere prin frecare. 3.5. Cu toate acestea scara acestor incercări ramane incă mică in raport cu cea a ariilor discontinuitaţilor ce sunt solicitate prin realizarea lucrărilor.62) unde Φ este frecarea internă a materialului da umplutură iar c coeziunea sa. Extinderea valorilor locale ale rezistenţei la forfecarea discontinuităţilor de mare anvergură Această extindere este condiţionată de caracterul diferit al neregularităţilor pereţilor discontinuităţilor pe anumite porţiuni prezentand asperităţi de diferite ordine de mărime.

Pentru blocul 3 rezistenţa la forfecare va fi determinată si de neregularitaţile la scară mai mare(ondulaţiile)care au un unghi de ridicare i02 in raport cu direcţia generală de forfecare şi care prezintă o rezistenţă la zdrobire σ z2 ≥ σ z1 .64) unde σ z1 este rezistenţa la zdrobire a neregularitaţilor din limita blocului 2. 64 . reprezentat de o porţiune redusa a discontinuitaţii.rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia : τ f =σtg[i01 (1σ 10 ) +Φ] σ z1 (3.63) -Pentru blocul 2. in funcţie de scara luată a in considerare.FIGURA 3.22 Daca se analizeazădin acest punct de vedere discontinuitatea reprezentată in figura 3.se poate considera că este vorba de o cedare in lungul unei suprafeţe rugoase plane iar rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σμ=σtgΦ i01 .in care discontinuitatea prezinta neregularitaţi având un unghi iniţial de ridicare (3.In această situaţie prin analogie cu cele arătate mai inainte rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σtg{i02 (1σ 10 σ ) +i 01[1 − ]10 +Φ} σ z2 (cos i 02 +sin i 02 ⋅ tgΦ) (3.65) In felul acesta se poate estima rezistenţa la forfecare a unei discontinuitaţi de orice extindere cu condiţia ca să se cunoască unghiurile de ridicare a neregularitaţilor de diferite ordine ca si rezistenţele lor de zdrobire precum si unghiul de frecare Φ . In cazul unor neregularitaţi a discontinuitaţii din punct de vedere geometric(ondulaţii) sau mecanic (rezistenţa neregularitaţilor pereţilor datorită alterarii diferite sau a umpluturii) rezistenţa la forfecare trebuie determinată prin diferenţierea porţiunilor omogene din acest punct de vedere.22 atunci.se pot distinge urmatoarele trei situaţii: -Pentru blocul 1.

1 Daca componenta tangentiala depaseste rezistenta la alunecare in planul fisurii. se produce ruperea proeminentelor secundare. de forma fisurii si de rezistenta materialului de umplutura al fisurii. pana la ocuparea unei noi pozitii de echilibru. Sub actiunea acestora.Daca insă dupa deplasarea succesiva. ca urmare a deformarii continue a rocii. 4. acest proces se repeta in timp. de-a lungul unei fisuri.Capitolul 4 STABILITATEA VERSANTILOR STANCOSI 4.Generalitati Existenta sectiunilor slabite si a fisurilor intrr-un masiv stincos poate cauza alunecarea blocurilor de deasupra sau chiar a masivului intreg sub actiunea greutatii proprii şi a sarcinilor exterioare. atunci se strica echilibrul existent si începe deplasarea masivului de deasupra.1. Aceasta duce la concentrarea tensiunilor în punctele de contact dintre proeminentele mari. In continuare. se explica în modul urmator: Sub actiunea greutatii proprii a masivului si a fortelor exterioare. Alunecarea versantilor este de regula rezultatul unui proces de lunga durata si in general. odata cu trecerea timpului. Mecanismul producerii alunecarii unui masiv stincos. care depinde de marimea componentei normale.l). In punctele in care are loc contactul dintre proeminentele rocii apar concentrari de eforturi. avand loc o noua deplasare în trepte a masivului. masivul 65 . determinata de distrugerea progresivă a proeminentelor de pe suprafata de contact. foarte complex. pana se ajunge la fisurarea si distrugerea lor. pe suprafata de contact dintre partea care tinde sa se deplaseze si partea stabila a masivului apare o componenta normala N si una tangentiala T (fig.4. Acesta se deplaseaza din pozitia initiala intr-o noua pozitie in care stabilitatea este asigurată de rezistenta la alunecare pe care o opun diferitele proeminente ale rocii in planul de contact si care este mai mare decat forta tangentiala T. Fig.

se iau diferite masuri asigurarea stabilitătii versantilor stancosi realizandu-se ziduri de sprijin. reducerea fortelor cu acţiune defavorabila (sarcinle exterioare care actioneaza la suprafata masivului.2. se va produce distrugerea totala a proeminentelor si alunecarea masivului stancos.a. natura. presiunea apei de infiltratie etc. vor trebui examinate masurile adecvate pentru asigurarea stabilitatii necesare. 66 . In felul acesta. la cazul celor mai probabile combinatii ale parametrilor c şi f care intră in relatia liniara dintre eforturile τ si σ . a regimului apei de infiltratie.). După cum se va arata. prin studii de teren. Schema de calcul se stabileste in functie de conditiile geologice existente.caracterul agatarii dintre proeminentele din planul fisurii. ca masură practică. caracteristicile si distributia lor s. Pentru diferite conditii de umplere a fisurilor va exista un complex de combinatii in ceea ce priveşte valorile parametrilor c si f ce caracterizeaza coeziunea si frecarea in planul fisurii. Problema se complica si mai mult prin faptul ca. a fisuratiei masivului stancos. pentru aprecierea stabilitătii talusurilor stancoase nu sunt aplicablie metodele clasice de calcul folosite in Mecanica rocilor. Dacă coeficientul de siguranţă rezultat din calcule este mai mic decat cel admisbil. prezenta unor materiale de umplutura in fisuri. larg raspandita in ultimii ani. in general. este cea de consolidare a masivelor stancoase cu ajutorul unor ancore adanci. 4. Intr-un masiv stancos exista totdeauna mai multe sisteme de fisuri. calculul se reduce la determinarea celui mai mic coeficient de siguranta al stabilitătii la alunecare după suprafata critica sau mai multe suprafete. aratate mai sus si de parametrii corespunzatori ai versantului. care constituie sectiunile principale de slabire sau plane posibile de alunecare. de asemenea. nu se dispune de date suficient de sigure cu privire la rezistenta de alunecare de-a lungul fisurilor.nu-si gaseşte o pozitie stabila. pretensionate. precum si a parametrilor care caracterizeaza rezistenta la alunecare dupa planele diferitelor fisuri. In aceste conditii. Aceasta masura contribuie la cresterea rezistentei la alunecare si la prevenirea deschiderii fisurilor care maresc permeabilitatea rocii. Calculul stabilitatii versantilor stancosi Factorul principal care caracterizeaza capacitatea portanta si stabilitatea unui masiv stancos este starea lui de fisurare. cu diferite directii si unghiuri de inclinare. Dupa cum se va arata in continuare. ancorare de diferite tipuri etc si urma-rindu-se. Aceasta rezistenta depinde de o serie de factori ca latimea si forma fisurilor. Se mentioneaza importanta deosebita pe care o are determinarea.

actionand in conditiile cele mai defavorabile pentru stabilitatea masivului. fisuri izolate mari . -forta de tensionare a ancorelor sau reactiunea de la diferite constructii de sustinere a versantului. dislocari tectonice etc. pe baza analizei datelor initiale ale schemelor de calcul. Calculele de stabilitate efectuate pentru fiecare sectiune in parte caracterizeaza impreuna stabilitatea versantului in ansamblu..1. In cele ce urmeaza se vor analiza schemele de pierdere a stabilitatii prin: -alunecarea dupa un singur plan(fig 4..1. In mod obisnuit. Valorile coeficentilor de siguranta se stabilesc in fiecare caz separat.. Sarcinile care se iau in considerare in calculul stabilitatii versantilor stancosi sunt: -greutatea proprie a masivului stancos -sarcinile exterioare care actioneaza asupra versantului -presiunea hidrostatica a apei de infiltratie din fisuri -forta seismica.2.Ca suprafete periculoase de alunecare care pot fi considerate suprafetele fisurilor sistemelor principale sau cele dupa care este intrerupta continuitatea masivului.sectiunile de calcul se stabilesc pe baza analizei diagramei de fisurare a masivului stancos.Ca suprafete de alunecare pot fi diferitele sisteme de fisuri sau stratificatie. pentru coeficentul de siguranta se ia valoarea de 1. In cazul problemei plane. a starii versantilor si a urmarilor posibile ce ar rezulta din surparea lor.a) 67 .5 in cazul cand nu actioneaza sarcina seismica si 1.2 cand se ia in considerare si efectul acesteia.Calculul stabilitatii se poate trata ca problema plana sau spatiala.considerandu-se ca alunecarea are loc dupa o singura suprafata sau dupa mai multe. Din diagrama de fisurare rezulta directiile sectiunilor de calcul care reprezinta suprafetele probabile de alunecare.

3) se determina valorile critice ala parametrilor c (pentru f=0) si f (pentru c=0). cand coeziunea si coeficentul de frecare sunt diferite pentru fiecare suprafata de alunecare. calculul se face in ipoteza echilibrului limita al masivului.b) -alunecarea dupa doua plane cu pante diferite (fig 4. folosind ecuatia: c∑ L i +f ∑ N i =∑ Ti (4. Pentru cazul general.4.coeficentul de siguranta al stabilitatii se determina cu formula: kS = unde: Fi .Din ecuatia (4.2.Fig.3) obtinuta pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii egal cu unitatea.2.lungimea suprafetei de alunecare.2.fortele de stabilitate Ti .a.1) ∑c L + ∑f N ∑T i i i i i (4.luand in considerare o fasie unitara de calcul.fortele de alunecare f si c .relatia devine: kS = ∑ F = c∑ L +f ∑ N ∑T ∑T i i i i i (4. 68 .4).1 Calculul stabilitatii masivului sectionat printr-o fisura sau un sistem de fisuri In verificarea posibilatii de alunecare a masivului dupa planul unei fisuri sau dupa planele unui sistem de fisuri(fig 4. b-alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri -alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri. Scheme pentru calculul stabilitatii versantilor stancosi: a-alunecarea dupa planul unei singure fisuri.2) Daca nu se dispune de date sigure privind caracteristicile alunecarii pentru diferitele fisuri ale sistemului .2.prin considerarea sectionarii blocurilor prin fisuri conjugate (alunecarea dupa suprafete in trepte)(fig.4. 4.coeficentul de frecare si coeziune specifica pentru planul de alunecare L .b).

4. sa fie de asa natura. incat punctul cu coordonatele (f . Pentru ca masivul stancos să fie stabil. ce caracterizeaza fisurile din punctul de vedere al alunecarii. Raportul d1 dintre distanţa acestui punct fata de origine si distanta de la origine la înfasuratoare.determina zona de stabilitate a masivului stancos.pentru valorile limita ale acestor parametric(fig 4. se poate trasa o înfasuratoare. se pot aplica doua scheme de calcul si respectiv doua metode de calcul . masurata pe d aceeasi directie.4 0.3). Prin construirea de drepte pentru diferite scheme de calcul.reprezentand functiile c=F1 (f) sau c=F2 (c) .2 daN/cm 8 7 6 5 4 3 2 1 d 1 a 2 daN/cm d ks= 1 d 8 7 6 5 (f.4 0.2 0.2.2 0. este necesar ca parametrii f si c. 69 . Valorile minime obtinute pentru coeficientul de siguranta se compara cu valoarea admisibila si in cazul cand k S <k a se calculeaza deficitul existent pentru forta de stabilitate a masivului: Q=k a ∑ T1 -∑ F1 d 1 3 (f. dintre care una cu panta mica si cealalta cu panta mare.8 1 1.6 0.4) 4.4 f Fig. Deoarece ecuatia (4. unite printr-un segment de dreapta.6 0. determina valoarea coeficientului de siguranta al stabilitatii versantului.3)reprezinta conditia de echilibru limita. impreuna cu axele de coordonate.c) 4 2 1 d b 0 0.3).8 f d 0 0. delimitează zona de nestabilitate(fig.c) sa se gaseasca la o distanta mai mare fata de originea axelor de coordonate decat înfasauratoarea.3. valorile critice obtinute pentru parametrii c si f.2 1.c) (4. Diagramele de echilibru limita: a – in cazul alunecarii dupa planul unei fisuri b – in cazul alunecarii dupa planele unui sistem de fisuri Cu aceste valori se construiesc diagramele de echilibru limita. care.2 Calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua fisuri cu unghiuri de inclinare diferite Pentru verificarea stabilitatii la alunecare a masivului si dupa suprafetele a doua fisuri.4.

de ele nu se tine seama in calcule. Ca plan de separare poate fi considerat fie unul din planele existente de intrerupere a continuitatii masivului. In acest plan.lungimile planelor de alunecare c1 .4.coeziunile corespunzatoare celor doua plane f1 .5) 70 . f1G1cosα1 +c1L1 +f 2 G 2 cosα 2 +c 2 L 2 G1sinα1 +G 2sinα 2 (4.4. acestea diferind în functie de conditiile existente.f 2 . Schema pentru calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua plane de fisurare cu unghiuri de inclinare diferite Prima metoda analizeaza stabilitatea unui masiv constand din doua blocuri independente.In prima metoda. masivul care aluneca se imparte in doua blocuri. In cea de a doua metoda masivul care aluneca se imparte doua blocuri care se gasesc în conditiile echilibrului limită.4.c 2 . dintre care unul reazema pe un plan cu panta mare. fie un plan arbitrar pentru care rezulta o valoare minima a coeficientului de siguranta al stabilitatii masivului (fig.4). fortele de interactiune dintre cele doua blocuri se considera ca forte interioare ale masivului si ca urmare. printr-un plan vertical care trece prin punctul de intersectie al celor doua suprafete de alunecare (fig.coeficenti de frecare corespunzatori celor doua plane.G 2 .5).4.4) kS = unde: G1 . Fig.L 2 .Coeficentul de stabilitate este dat de raportul dintre suma fortelor de alunecare rezultate pentru cele doua blocuri(fig.4.greutatile blocurilor care aluneca L1 . Trebuie de remarcat insă ca cele doua metode nu conduc la aceleasi rezultate.

Calculul analitic prin aceasta metoda cuprinde mai multe etape si este laborios Calculul poate fi efectuat si grafic.Dupa cum se observa in aceasta metoda se realizeaza o compensare a deficitului pentru fortele de stabilitate dupa o suprafata de alunecare.separate printr-un plan ce formeaza cu verticala unghiului ψ .4. egal ca marime cu produsul dintre coeziunea conventionala c 2 si lungimea suprafetei de alunecare L 2 . din care se duce vectorul AB reprezentand ca marime si directie forta G 2 .Pentru inchiderea poligonului fortelor al blocului superior .5.5 Procedeul grafic de calcul al stabilitatii versantilor Din punctul B. In continuare .respective de unghiul pe care il formeaza acesta cu verticala si de rezistenta la alunecare dupa acest plan. cu o parte din fortele corespunzatoare celei de-a doua suprafate. paralel cu directia planului 2. se duce vectorul BD.5) fortele care actioneaza asupra celor doua blocuri ale masivului.se ia un punct arbitrar A.in concordanta cu care se stabilesc valorile conventionale limita ale coeziunii (c) si ale unghiurilor de frecare ( ϕ ). se in considerare intercatiunea dintre cele doua blocuri care se gasesc in stare de echilibru limita si deci valoarea coeficentului de siguranta al stabilitatii este functie de directia planului de separatie al blocurilor.Daca se cunosc valorile coeziunii si ale unghiului de frecare . nu este necesar sa se impuna o valoare pentru k.3. L 3 . In cea de a doua metoda.prin intocmirea de diagrame ca in figura 4.prin construirea poligonului fortelor. este 71 . Pentru aceasta se impun diferite valori pentru unghiul ψ (la intervale de la 10o pana la 15o ) si pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii k. Cunoscand (fig. Fig.din punctul D se construieste vetorul DE egal cu c 3 .

trebuie să treaca prin punctul F si astfel sa închida poligonul fortelor. atunci dreapta dusa din punctul K. Deoarece acest poligon trebuie sa cuprinda. dupa cum se arată în figura 4. pentru cel mai defavorabil unghi ψ . Ducand din punctul E o paralela la directia de actiune a reactiunii R 3 . dreapta paralela la direcţia reactiunii R1 . figurati in poligonul construit pentru blocul superior (punctele F-E-D). asa cum se face in prima metoda de calcul. masivul este stabil. de închidere a poligonului.raportul fortelor ce actioneaza asupra planului cu inclinare mai mica poate fi inca destul de departe de cel limita. practic.4. egal ca marime cu forţa c1L1 . se poate determina valoarea minima a coeficientului de siguranta. Perpendiculara dusa din punctul F la această dreapta determina valoarea minima necesara pentru forta Q.b. precum si la cel de al treilea plan. Dupa aceasta se construieste poligonul fortelor pentru blocul inferior.In acest timp.necesar sa se construiasca vectorii reactiunilor R 2 si R 3 . Daca forta Q este dirijata în sensul alunecarii (fig. masivul nu este stabil. Forta Q reprezinta forta necesara de sustinere a masivului pentru coeficientul de siguranta impus si pentru unghiul ψ considerat in calcule si se realizeaza prin ancorare sau sprijiniri. nu exista situatii in care starea de echilibru limita sa apara in acelasi timp pe ambele plane.in roca incep sa apara deformatii.5. poate să nu treacă prin puntul F. la atingerea conditiilor echilibrului limita pe planul abrupt . R 2 la intersectia lor se obtine punctul F care determina marimea reactiunilor. Cum insa in calcule valoarea coeficientului de siguranta k a fost luata arbitrar. ca forte componente. In cazul în care este dirijata în sens invers alunecarii (fig. paralel cu directia de actiune a reacţiunii R1 .dar au directii cunoscute. In legătura cu calculul stabilitatii versanatilor este necesar sa se precizeze ca cele doua plane de alunecare. Deoarece blocul stancos nu este un corp absolut rigid. nu trebuie considerate de aceeasi importanta in procesul pierderii stabilitatii versantului.iar din punctul A o paralela la direcţia de actiune a reactiunii .5. se incepe construirea cu vectorii acestor forte. Daca stabilitatea masivului studiat este caracterizata de coeficientul de siguranta admis in calcule. cum se considera in cea de a doua metoda. care nu sunt cunoscute ca marime. deplasari si mici distrugeri in punctele de contact 72 .5. si fortele ce actioneaza pe planul de separare a blocurilor ( R 3 si c 3L 3 ). De asemenea. reprezentand forta G1 iar din punctul H .b).cand fortele ce actioneaza asupra lui ajung in starea de echilibru limita. din care unul cu panta mai mica si al doilea ca panta mare.vectorul HK. determinate de unghiurile de frecare conventionale ϕ2 şi ϕ3 .c). Procesul de pierdere a stabilitatii masivului incepe cu planul mai abrupt.4. Din punctul D se duce vectorul DH. Executînd o serie de astfel de constructii grafice.

Descompunand aceasta forta intr-o componenta normala ( N S ) si un paralela (TS ) la planul de alunecare al blocului inferior.6. Avand in vedere evolutia procesului de aparitie a conditiilor de echilibru limita si de pierdere a stabilitatii blocurilor.6).desi masivul este inca stabil datorita capacitatii portante a fisurii cu inclinare mai mica fata de orizontala.care se opune deplasarii blocului superior.ale acestui plan. ceea ce conduce la redistribuirea tensiunilor in bloc .4.Schema de calcul a stabilitatii versantului stancos in conditiile de echilibru limita In acesta schema se admite ca echilibrul limita pe planul cu inclinare mare este deranjat si ca urmare coeziunea in acest plan este anulata.prezentata in continuare.6): F2 = N 2tgϕ2 (4.devine egala cu (fig. este indicat sa se analizeze si urmatoarea schema de calcul. in calculul stabilitatii versantului se considero S=0. cu panta mai mica.va fi determinata de diferenta dintre forta de alunecare T2 si de frecare F2 : S = T2 − F2 = G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) negativa. prin transmiterea sarcinii suplimentare asupra celuilalt plan . Fig 4. (4.Astfel se pot observa adeseori masive stancoase la care fisurile cu panta mare incep sa se deschida.7) Este evident ca in toate cazurile cand valoarea obtinuta pentru forta S este egala cu zero sau este Valoarea pozitiva rezultata pentru forta S se aplica blocului inferior.cand forta de stabilitate pentru planul cu inclinare mare devine insuficienta.dupa directia deplasarii posibile a blocului superior(fig 4.se va putea scrie urmatoarea expresie pentru 73 .iar forta limita de mentinere a stabilitatii.separate de masivul stancos principal prin doua fisur.6) Forta transmisa blocului superior blocului inferior.

coeficentul de siguranta al stabilitatii versantului: kS = c1L1 +N1tgϕ1 + N Stgϕ1 T1 +TS c1L1 +tgϕ1[G1 cos α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos ϕ2 )sin(α 2 − α1 )] G1 sin α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) cos(α 2 − α1 ) (4.8)

Introducand expresiile fortelor in relatia (4.8) se obtine: kS = (4.9)

In aprecierea stabilitatii unui versant trebuie sa se aiba in vedere ca in afara unghiurilor de inclinare ale suprafetelor de alunecare,asupra valorii coeficentului de siguranta al stabilitatii influenteaza in mare masura distanta la care se gaseste planul cu inclinare mare fata de suprafata versantului , forma acesteia,inaltimea versantului si caracteristicile rezistentei la deplasare dupa suprafetele de alunecare. In fig.4.7 se prezinta diagrama coeficentilor de siguranta calculati pentru cazul alunecarii unui versant dupa doua sisteme de plane( α1 =25o si α 2 =65o ),in care valoarea coeficentului k S este raportata la punctul de intersectie al planelor de alunecare considerate. Din aceasta diagrama rezulta ca stabilitatea versantilor se micsoreaza o data cu cresterea inaltimii lor .De asemenea,se observa influenta pe care o au bermele,schimbarile de panta si diferitele neregularitati de la suprafata versantului,determinand o ondulatie a liniilir de egal coeficent de siguranta.

Fig.4.7.Diagrama diferitilor coeficenti de siguranta ai stabilitatii unui versant stancos cu doua sisteme de plane de fisurare. 74

In calculele de verificare a stabilitatii versantilor stancosi se folosesc in prezent si diferite programe de calcul, care cresc considerabil pasibilitatile de analiza a schemelor posibile de alunecare. De asemenea,in numeroase situatii se fac verificari experimentale,in laborator,pe modele la scara redusa.

4.3. Consolidarea versantilor stancosi
Masurile principale de protectie si prevenire a pierderii stabilitatii unui versant stancos,aplicate in practica,sunt: 1.indepartarea totala sau partiala a masivului nestabil si executia unor berme; 2. consolodarea masivului stancos nestabil cu ajutorul unor ancore. 3. consolidarea versantului cu ajutorul unor ziduri de sprijin sau al unor contraforti, pentru mentinerea masivului in pozitia existenta. Paralel cu executia acestor lucrari, trebuie luate masuri pentru a se preveni patrunderea apei de la suprafata sau a apei subterane in fisurile dupa care poate avea loc alunecarea masivului in acest scop asigurandu-se drenarea versantului. De asemenea, in unele cazuri se recomanda cimentarea fisurilor. Aceasta masura trebuie aplicata insa cu multa prudenta, deoarece prin crearea unei presiuni suplimentare la injectarea suspensiei de ciment in fisura, se poate mari pericolul de alunecare. In afara de aceasta, cimentarea fisurilor conduce la o crestere importanta a rezistentei la alunecare numai in unele cazuri. Consolidarea cu ancore consta in folosirea unor tije sau cabluri fixate la capat in partea stabila a masivului stancos. Distanta dintre ancore si adancimea lor de asezare se stabilesc în functie de caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor si de capacitatea portanta a ancorei. Foarte importanta la acest tip de consolidare este stabilirea corecta a adincimii de asezare în roca a ancorei, care trebuie sa fie mai mare decat grosimea rocii slabite. Consolidarea unui versant nestabil cu ajutorul ancorelor este prezentată în fig.4.8. Ancorele se folosesc la consolidarea rocilor cu stabilitate mica, alcatuite din blocuri sau avand o structura sistoasa. Consolidarea versantilor cu ajutorul cablurilor flexibile se aplica in cazul rocilor prezentand fisuri de origine tectonica cu orientare nefavorabila (fig.4.9). Daca roca este foarte fisurata, in afara de consolidarea ei prin ancore se face suplimentar si injectarea ei cu suspensie de ciment. De asemenea, in cazul cand roca este farimitata la suprafata, se fixeaza de ancore o plasa metalica pentru retinerea pietrelor marunte. Zidurile de sprijin se folosesc pentru consolidarea rocilor oare prezintă fisuri de origine tectonica cu inclinare in directia versantului. Pentru sprijinirea unor porţiuni izolate de roca nestabila, ca fisuratie slaba, este indicata folosirea contrafortilor (fig 4.10) 75

In fig 4.11 se prezinta alcatuirea si modul de prindere in roca pentru doua tipuri de ancore, care se folosesc atat pentru consolodarea unor versanti,cat si pentru sustinerea unor excavatii subterane(galerii, puturi, centrale hidroelectrice).

Fig. 4.8. Consolidarea versantului cu ancore

76

4.se bate ancora cu ciocanul pneumatic. le departeaza si le 77 . prevazuta cu o pana metalica.a) are la capatul care se introduce in gaura forata o despicatura.11.10. 2 – pene de betn armat.4. apasand pe cele doua brate despicate. 3 – galerii de acces pentru instalarea si fixarea cablurilor.9 Consolidarea masivului nestabil cu ajutorul cablurilor: 1 –cabluri de otel.Fig. Dupa introducerea in foraj a capatului despicat care poarta pana. iar pana. 4 – galaerii de acces la penele de beton armat. 5-fisuri de origine tectonica Fig.Consolidarea versantilor cu ajutorul contrafortilor si ancorelor Ancora cu pana(fig 4.

cu care se strange o placa de otel. Ele se executa din bare de otel cu profil periodic.preseaza in peretii gaurii.dispuse in 78 . 2 – mortar. 3 – piulita.4. Fig.4. se introduce o piulita . b – prindere continua (ancora betonata) 1 – bara de otel cu profil periodic. Tija realizeaza astfel legarea pachetului de roci pe care il strabate . Acestea sunt ancore active. Ancorele betonate(fig. ancora este tensionata. Aceste ancore sunt pasive.prin efectul de precomprimare pe care il produc. pe capatul filetat al ancorei. pe toata lungimea sa.cu diverse sisteme de prindere in roca. Modul de prindere a ancorei in roca: a– prindere punctiforma(ancora cu pana) 1 – ancora.Ele se realizeaza si in alte variante.realizand astfel o prindere punctiforma a tijei in roca.11. s-au forat puturi inclinate (4).11.b)se fixeaza in gaura forata cu mortar de ciment.Inainte de excavare. aplicata pe suprafata rocii. 3 – colier sudat Se folosesc si alte tipuri de ancore pretensionate.Prin stangerea piulitei. In fig 4.care ramane in exterior . In continuare. iar pachetul de roci strabatut de ancora este precomprimat. 2 – pana.Rezistenta la smulgere este asigurata de aderenta dintre mortar si bara. Precomprimarea rocilor trebuie sa se realizeze dupa o directie cat mai apropiata de normala la planele de stratificatie.12 se prezinta masurile pentru consolidarea taluzului excavatiei pentru fundatia centralei hidroeletrice Regua(Portugalia).

s-au prevazut ancore pasive scurte(6).tuburi perforate 5.12.prin care s-a injectat mortar de ciment. In acestea s-au introdus tuburi perforate cu diametrul de 100mm si grosimea peretelui de 10 mm.conturul excavatiei.Taluzul excavatiei pentru CHE Regua(Portugalia) 1. Fig.protectie cu sprit beton Probleme speciale apar la consolidarea unor versanti stancosi supusi la incarcari transmise de diferite constructii(de exemplu zonele de reazem.ale barajelor in arc) 79 . injectii de cimentare(5) protectie cu sprit-beton armat si drenuri(7) pentru reducerea presiunii de infiltratie.ancore pasive 7. 2.sah. cu diametrul de 120 mm.drenuri 8.zona cimentata 6.4.trepte provizorii 4. In afara acestora .suprafata initiala a terenului.puternic solicitate. S-a realizat astfel un sistem de ancorare cu bare dispuse asemanator cu radacinile plantelor. 3.

normal la suprafetele radiale.5. eforturile radiale δθ δσ r dr . starea de tensiuni in jurul acesteia se modifica fata de cea existenta in masivul intact.1. mai usor. Prin folosirea teoriilor din elasticitatea plana.5.5.1. forma folosita frecvent la galeriile hidrotehnice. prin aplicarea teoriei elasticitatii plane. In cazul sectiunii circulare. atunci asupra elementului respectiv actioneaza.1). au stabilit relatii pentru determinarea starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. Starea de tensiuni in jurul escavatiilor orizontale. eforturile unitare longitudinale σ l (fig. Fig.σθ si τ .Capitolul 5 STAREA DE TENSIUNI IN JURUL LUCRARILOR SUBTERANE NESUSTINUTE 5.2).Starea de tensiuni in jurul unei excavatii. Sectiuni circulare Prin executia unei excavatii intr-un masiv de roci. in planul sectiunilor elementului actioneaza si eforturile unitare tangentiale τ (fig.1. s-au obtinut diferitele relatii de calcul al eforturilor unitare σ r . Problema distributiei tensiunilor a fost studiata de catre multi cercetatori care. un element de volum delimitat de suprafetele cilindrice de raza r respectiv (r+dr) si de doua plane radiale formand intre ele unghiul dθ (fig. actioneaza. executate intr-un masiv de roci considerat omogen.1. Daca se considera in jurul unei excavatii de forma circulara. 5. in coordonate polare 80 . in coordonate polare. din actiunea presiunii rocii. elastic si izotrop. normal la suprafetele inelare cuprinse in plane verticale. studiul starii de tensiuni in masivul de roci se poate face.1) In afara eforurilor unitare normale. δr dupa axa excavatiei.De asemenea. iar normal la sectiunile cilindrice. eforturile unitare circumferentiale σ θ si σ θ + σ r si σ r + δσ θ dθ .5.

Starea plana de tensiuni in jurul unei excavatii de forma circulara. in raport cu centrul excavatiei 81 . in coordonate polare. 2 2 4 σ z +σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ z -σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1.⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ +σ ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σ θ = z x ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ − z x ⎢1 + 3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= z x ⎢1 − 2 ⎜ ⎟ − 3 ⎜ ⎟ ⎥ sin 2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. σ θ -efortul unitar circumferential. in practica se folosesc mult relatiile pentru eforturi unitare stabilite de Kirsch. τ -efortul unitar tangential. in jurul excavatiei de sectiune circulara.5. σ l -efortul unitar longitudinal (dupa directia paralele cu axa excavatiei) σ z -efortul unitar vertical si σ x -efortul unitar orizontal in dreptul axei excavatiei.distanta punctului considerat in masiv . Pentru determinarea starii de tensiuni intr-un masiv de roci. in masivul de roci intact(neatacat prin lucrari subterane) a-raza excavatiei r.Fig.1) 2 ⎡ ⎤ ⎛a⎞ σ l =μ(σ r +σθ )=μ ⎢ (σ z +σ x )+2(σ z -σ x ) ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ ⎝r⎠ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ in care: σ r -efortul unitar radial.2.

θ -unghiul polar fata de verticala μ -coeficentul lui Poisson In relatiile de mai sus. Conform acestor relatii . μ 1 p p= 1-μ m-1 1 este constanta lui Poisson.) prezinta avantajul ca permit determinarea cu usurinta a eforturilor unitare in functie de coordonatele polare ale punctului. conform cap. iar σ x este egal cu presiunea orizontala a rocii. sau (5. μ Facand inlocuirile in formulele lui Kirsch.2) Relatiile lui Kirsch. 2 sunt: σ z =p=γ a H σx = unde m= . la adancimea H la care este executata excavatia. Expresiile acestora. fata de cele stabilite de alti autori(Schmied s. se obtine: 2 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1.a .⎜ ⎟ ⎥ ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σθ = ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1+3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= ⎢1+2 ⎜ ⎟ -3 ⎜ ⎟ ⎥ sin2θ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ 2 ⎤ σ r +σθ p ⎡ m m-2 ⎛ a ⎞ σl = = ⎢ +2 ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ m m ⎢ m-1 m-1 ⎝ r ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. σ z este egal cu presiunea verticala p a rocii in masivul nederanjat.3) m−2 p⎡ m ⎤ ⎢ m-1 + 2 m − 1 cos 2θ ⎥ m⎣ ⎦ 82 .4) . raza r si unghiul θ . eforturile pe conturul excavatiei(r=a) sunt: σ r =0 σ θ =σ z +σ x +2(σ z -σ x )cos2θ τ=0 σ l = μ ⎡( σ z + σ x ) + 2 ( σ z -σ x ) cos 2θ ⎤ ⎣ ⎦ σ r =0 σ θ =p τ=0 σl = m m-2 +2p cos2θ m-1 m-1 (5.

existenta excavatiei nu influenteaza. in apropierea conturului excavatiei eforturile unitare circumferentiale si longitudinale cresc. care depind de greutatea stratului de roca de deasupra. Dupa cum se observa din (5. date de formulele din cap. iar eforturile unitare radiale σ r cresc. tinzand catre valorile tensiunilor din masivul nederanjat de lucrarea subterana.2) rezulta ca odata cu cresterea distantei r. au valorile: pentru θ . 2.5) H – adancimea excavatiei de la suprafata terenului m – constanta lui Poisson Distributia pe orizontala ( θ=0 ) a eforturilor unitare σ θ si σ r in masiv e reprezentata in fig.5. distributia tensiunilor in masiv. practic. Dupa Schmied. apar eforturi de intindere care pot produce fisurarea rocii. σθ = 3m-4 p. pentru θ=90o (dupa directia verticala). m-1 fiind deci de intindere pentru m>4 si de compresiune pentru m<4. m-1 valoarea totdeauna pozitiva (compresiune)pentru m ≥ 2 . Rezulta astfel ca . eforturile unitare circumferentiale σ θ scad. σ θ =m-4 p. care sunt cele mai importante din punct de vedere practic.4). Din relatiile(5. depasind eforturile initiale existente in masivul nederanjat.Valorile eforturilor unitare circumferentiale σ θ pe conturul excavatiei. la o distanta mare de lucrare. Ca urmare . intinderea zonei in care se manifesta influenta excavatiei asupra distributia tensiunilor din masivul de roca are raza: R=επ unde: a – raza excavatiei E – modulul de elasticitate al rocii γ a .0 (dupa directia orizontala).greutatea specifica aparenta a rocii m 2 (m-1)E γ a (m+1)(m-2)H (5. la tavanul si la vatra excavatiilor cu sectiune circulara.3 prin curbele continue 83 .

Ca o consecinta a descarcarii partiale a conturului excavatiei . De aceea se produce o redistribuire a tensiunilor in jurul excavatiei.avand de obicei forma eliptica.3. Aceasta zona este denumita de descarcare sau destindere.Fig. in unele zone. in relatiile(5. Intrucat rezistenta rocii poate fi mai mica decat eforturile unitare circumferentiale. iar forma finala a curbelor eforturilor unitare din masiv va fi cea reprezentata prin linii intrerupte(fig. formandu-se in jurul excavatiei un asa zis “inel de mare presiune”.Roca cuprinsa intre inelul de mare presiune si conturul excavatiei se gaseste in stare deranjata(de fisurare). Variatia tensiunilor radiale si circumferentiale in masivul stancos in care s-a executat o excavatie de sectiune circulara Aceasta distributie a tensiunilor este valabila in cazul unor roci perfect elastice si rezistente. valorile maxime ale eforturilor circumferentiale se deplaseaza in interiorul masivului.5.1) se vor considera 84 . pentru determinarea starii de tensiuni din masiv in jurul unei excavatii orizontale de sectiune circulara.3). poate sa apara un proces de fisurare si de deformare plastica.5. In ipoteza repartitiei hidrostatice a presiunii p a rocilor. in jurul excavatiei.

2)se considerea a=0. iar H este adancimea excavatiei de la nivelul terenului. se pot calcula eforturile unitare principale normale ( σ1si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) . rezultand astfel urmatoarele formule simplificate de calcul al eforturilor unitare: ⎛ a2 ⎞ σ x =p ⎜ 1. m=2.2 ⎟ ⎝ r ⎠ ⎛ a2 ⎞ σ θ =p ⎜ 1+ 2 ⎟ ⎝ r ⎠ τ=0 σl = σ r +σθ =p 2 (5.6) in care: p=γ a H . Daca in relatiile (5. dupa orice directie.σ x =σ z =p si respectiv in relatiile (5.7) Aceste formule permit determinarea eforturilor unitare pentru un semiplan. se obtin formulele eforturilor unitare intr-un masiv nederanjat.8) 85 . iar efortul σ r cu cel orizontal din masivul nederanjat: σ θ =σ z =p σ r =σ x = τ=0 In acest caz.σ θ si τ dintr-un punct al masivului situat in jurul unei excavatii de forma circulara. efortul tangential τ fiind nul. cele doua eforturi normale reprezinta eforturile principale. Pentru θ=0 efortul unitar σ θ devine egal cu efortul vertical.2). folosind formulele cunoscute din Rezistenta materialelor: p m-1 (5. exprimate in coordonate polare: σr = p [ m-(m-2)cos2θ ] 2(m-1) p σθ = [ m+(m-2)cos2θ] 2(m-1) p m-2 τ= sin2θ 2 m-1 p σl = m-1 (5. In functie de eforturile σ r .

Aceasta cifra poarta denumirea de coeficent de concentrare a tensiunilor.σ1.9) Calculand valorile tensiunilor principale. in masivul nederanjat( p=γ a H ).In cazul acestei valori a lui mθ conform formulei σ x = presiunea litostatica orizontala este egala cu 0. m-1 Fig.5. 1 p.25 din presiunea litostatica verticala.4. in 86 . P.Kuhn a trasat izocurbele acestora in jurul unei excavatii circulare pentru m=5(fig.2 = σ r +σ θ 1 2 ± ( σ r -σθ ) +4τ 2 2 2 1 2 τ max = ( σ x -σθ ) +4τ 2 2 (5.4).Curbele din jumatatea superioara a figurii reprezinta punctele cu aceeasi tensiune principala maxima σ1 . dupa executia lucrarii subterane si marimea tensiunii din acelasi punct .Pe aceste curbe este trecuta cate o cifra care indica raportul dintre marimea tensiunii in punctul dat.5. Repartitia tensiunilor principale normale σ 1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Fiecare din curbe reprezinta locul geometric al punctelor in care eforturile unitare principale au aceleasi valori.

iar in tavan si vatra iau nastere tensiuni de intindere. 87 .5). Pentru aceeasi valoare a lui m. galerii circulare.5.25p.25p m-1 Cunoascand distributia eforturilor unitare principale in jurul lucrarii. 5. In unele cazuri insa. efortul unitar principal σ1 atingand valoarea de 2. in functie de presiunea orizontala 1 p=0.4 rezulta ca in peretii galeriei se produc concentrari ale tensiunilor de compresiune. se poate stabili adancimea pana la care pot fi executate in diferite roci. iar cele din jumatatea inferioara . s-au calculat eforturile unitare tangentiale τ si s-au trasat izocurbele respective (fig.5.5 Repartitia tensiunilor tangentiale τmax in jurul munei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Cunoscand distributia tensiunilor in jurul excavatiilor circulare si determinand. prin incercari de laborator.functie de presiunea litostatica verticala p=γ a H . se pot produce concentrari periculoase si ale tensiunilor de compresiune. la care rocile rezista mai putin decat in cazul compresiunii. fara a fi necesare sprijiniri. punctele cu aceeasi tensiune principala minima σ 2 . Tensiunile cele mai periculoase pentru siguranta lucrarii sunt cele de intindere. efortul unitar σ 2 avand valoarea maxima de -0. Fig.75p. rezistentele de rupere la compresiune si intindere a rocilor. se pot stabili zonele in care pot sa apara fisuri si desprinderi de roca din peretii si tavanul excavatiei. Din fig.

Distributia tensiunilor in jurul galeriilor de diferite forme se poate determina analitic . sau experimental. z a o x b ß z x Figura 5. care intereseaza in mod deosebit . simetrica in raport cu axele de coordonate.σ z si τ din masivul nederanjat .6). Greenspan a dat o rezolvare generala problemei privind stabilirea tensiunilor pe conturul excavatiilor. iar β .unghiul polar fata de axa x (fig. prin aplicarea metodelor fotoelasticitatii. in special cand se tine seama de faptul ca perimetrul real al lucrarilor subterane este neregulat .Profilul unei excavatii 88 . iesindurile –o miscorare a tensiunilor. care se refera la sectiuni eliptice. sunt cele referitoare la σ θ pe conturul lucrarii nesustinute. tensiunile de pe contur sunt exprimate prin tensiunile σ x . dintre care se pot cita cea lui Poschl.5. q si r sunt parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei. elastice si izotrope. Greenspan considera conturul excavatiei determinat de o curba inchisa. In relatiile stabilite in coordonate polare de Greenspan. pe modele.10) in care p. In deducerea relatiilor de calcul al tensiunilor. indiferent de forma lor.1. in ipoteza ca rocile sunt omogene. ceea ce determina concentrari suplimentare ale tensiunilor in comparatie cu conturul proiectat si anume intrandurile (supralargirile) produc o crestere a tensiunilor.2 Starea de tensiuni in jurul excavatiilor de alte forme Studiul starii de tensiuni in cazul altor forme de profile de galerii decat cele circulare este mult mai complicat . care actioneaza directiile axelor de simetrie ale profilului. Relatiile de calcul al tensiunilor .6. Aceste metode sunt insa destul de laborioase.5. a lui Hank pentru cele parabolice si a lui Heller pentru cele dreptunghiulare. Exista mai multe metode analitice de calcul a tensiunilor in jurul excavatiilor de diferite forme. a carei forma poate fi exprimata prin urmatoarele ecuatii parametrice: x=p cosβ+rcos 3β z=q sinβ-r sin 3β (5.

C. σ z =γ a H si σ x = μ μ 1 ⋅ σz = ⋅ γ a H= ⋅ γaH . relatiile generale obtinute de Greenspan se simplifica . F. valabila pentru orice forma de sectiune: σθ in care: ( D σ x +Fσ z ) sin 2β+Eσ x +Gσ z = Asin 2β+Bcos 2 2β+C (5. rezultand pentru tensiunea σ θ de pe conturul excavatiei o formula usor de folosit .tensiunile principale in masivul nederanjat. 1-μ 1-μ m-1 A. E.11) β . care actioneaza dupa axele de simetrie ale profilului. G –coeficenti care depind de parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei si care au expresiile: A=(p-q)(p+q-6r) B=-6r(p+q) C=q 2 +6rp+9r 2 ⎡ 2q(p+q-6r) ⎤ D=(p+q) ⎢(p-q)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2q(p+q) ⎤ E=(q-3r) ⎢( q+3r ) p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q-6r) ⎤ F=(p+q) ⎢(p-q)p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q) ⎤ G=(q-3r) ⎢(q+3r)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ 89 . D. B.unghiul polar fata de axa x.In conditiile starii plane de tensiuni si cand eforturile unitare din masivul nederanjat dupa directia axelor de simetrie ale profilului sunt eforturi principale ( τ=0 ) . σ x si σ z .

821 -34.336 4.069 -1.19 1. care permite stabilirea zonelor in care apar eforturi de intindere din actiunea presiunii rocii.779 -11. in tabelul nr 5.036 30.92 0.Idem a 1 = b 4 5.895 14.04 11.654 4.19 -0.1 -0.1 3. se poate construi curba de distributie a tensiunilor pe conturul excavatiei.982 -1.821 6.1 1.19 19.56 6. 90 .1 se dau valorile coeficentilor pentru calculul eforturilor σ θ .Tabelul 5.1 Parametri sectiunii Forma conturului excavatiei 1.133 -3.314 Pentru diferite forme ale conturului excavatiei .8 1.982 3.Elipsa cu raportul a 1 axelor = b 2 2.634 -2.Oval cu raportul a 1 axelor = b 2 4.Patrat cu muchiile rotunjite p q r A B C D E F G 2 1 0 3 0 1 9 -1 -9 5 4 1 0 15 0 1 25 -1 -25 9 2.Idem a 1 = b 4 3. Calculul eforturilor unitare σ θ dupa diferite directii.667 -4.68 0.867 0 1.

Din analiza cazurilor prezentate in fig 5. 91 .5.7.9. asa cum rezulta din fig.Fig. in timp ce acelea de forme eliptice sau boltite sunt mai avantajoase sub acest aspect.5.8. cu semnul minus. se constata ca profilele cu deschideri mari favorizeaza aparitia unor zone mai dezvoltate ale tensiunilor de intindere in dreptul tavanului si al vetrei lucrarii . Curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile caracteristice In fig 5. iar cele in care roca este solicitata la intindere.5.Zonele in care eforturile unitare sunt de compresiune s-au notat cu semnul plus.Pe baza izocurbelor se poate aprecia gradul de concentrare a tensiunilor in anumite zone. ceea ce face ca rocile sa fie solicitate in modul cel mai defavorabil.7. izocurbele tensiunilor principale normale maxime( σ 1 ) si minime (σ 2 ) sunt prezetntate in fig.7 sunt numai de compresiune. in fig. pentru m=5. In cazul excavatiilor de sectiune patrata. In cazul profilelor eliptice caracterizate prin raportul a = 2 .7 sunt reprezentate curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile de lucrari caracteristice .5. iar cele ale tensiunilor principale τ max . tensiunile. b Cu ajutorul fotoelasticitatii se pot determina tensiunile normale principale ( σ1 si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) in jurul excavatiilor orizontale de diferite forme si se pot trasa izocurbele corespunzatoare .

8.Fig.10 se prezinta traiectoriile tensiunilor principale pentru o sectiune patrata. 92 .5.9.5. pentru m=5.5.44p . cu valoare maxima σ 2 =-0. Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune patrata. ajungand la 1. la colturi apar concentrari de tensiuni de compresiune. (izocurbe pentru m=5) Fig. la galeriile de sectiune patrata. iar in tavan si vatra apar zone cu tensiuni de intindere .Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune patrata(izocurbe pentru m=5) Dupa cum se observa. In fig.

5.11.Traiectoriile tensiunilor principale la o excavatie cu sectiune patrata(m=5) Fig. Fig. cu raportul laturilor de 1/3(izocurbe pentru m=5).5...Pentru aceeasi valoare a constantei Poisson m=5. 93 .5. in figurile 5.11. in cazul sectiunilor dreptunghiulare avand raportul dintre laturi de 1/3 si 3/1.Repartitia tensiunilor principale normale σ1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .14 se prezinta izocurbele tensiunilor principale normale si tangentiale.10.

cu raportul laturilor 3/1(izocurbe pentru m=5) 94 .Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.Fig. cu raportul laturilor de 1/3 (izocurbe pentru m=5) Fig.12.5.5.Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .13.

elastic si izotrop(ipoteze valabile cu oarecare aprozimatie in cazul rocilor monolite si rezistente)si in care campul tensiunilor este caracterizzat prin σ z si σ x =kσ z se desprind urmatoarele concluzii: 1.Distributia tensiunilor pe conturul excavatiilor nu depinde de dimensiunile acestora ci numai de forma lor(relatia 5. 5.La colturi eforturile unitare principale ating valorile σ1 =6. Din studiul starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme.03p si τ max =3.13. nesustinute. efortul unitar de intindere are valoarea σ 2 =-0. Distributia si marimea tensiunilor din masiv in jurul excavatiei nu depind de constantele elastice ale rocii.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.64p . Daca inaltimea sectiunii este mai mare decat latimea(fig.11.In dreptul tavanului si al vetrei . se remarca concentrari de eforturi cu mult mai mari decat la sectiuni patrate(fig.4) 2.14. executate intrun masiv de roci considerat omogen.6p ) . fig 5. cu raportul laturilor de 3/1(izocurbe pentru m=5) In cazul sectiunilor cu raportul laturilor de 1/3 (latura orizontala mai mare). concentrarea tensiunilor la colturi este mai mica ( σ1 =4p si τ max =0.5.5. 95 .5.3 si 5.12).13p .Fig.14).

7). de exemplu.Pentru raportul avantajoasa(fig. concentrarea tensiunilor dupa axa orizontala este mai mica decat la cele de forma eliptica. forma eliptica apare ca fiind cea mai b 7. efortul unitar σ θ din punctul situat pe orizontala. la sectiunile 1 circulare . fiecare dintre ele se poate considera separat.1.In cazul in care starea de tensiuni din masivul de roci stancoase are caracter hidrostatic ( σ z =σ x ) .La excavatiile de forma ovala sau dreptunghiulara. folosind relatia: 96 . cu colturile rotunjite. in cazul starii de eforturi monoaxiale.In cazul raportului a ≥ 1 . 5.Tensiunile de intindere de la capetele axei verticale a unui profil de forma oarecare. aceasta trecere are loc pentru k=1/3. b a > 1 .5. forma care da cele mai bune rezultate este cea ovala. 6. forma cea mai indicata pentru excavatii este cea circulara. precum si rezistentele de rupere la compresiune si intindere. solicitarile cele mai periculoase sunt cele de intindere si de forfecare.Daca este necesar sa se realizeze excavatii la care a ≠ b . Prin urmare . Pentru verificarea stabilitatii excavatiei. se poate analiza stabilitatea excavatiei si se poate determina adancimea pana la care excavatiile se pot executa fara sustineri.3. Stabilitatea peretilor excavatiilor orizontale Aparitia fisurilor si a desprinderilor in roca de la tavanul si peretii excavatiilor depind de distributia tensiunilor in jurul galeriilor. Folosind izocurbele tensiunilor .Concentrarile critice de tensiuni cresc odata cu micsorarea razei de curbura a colturilor conturului excavatiei.3.Eforturile circumferentiale ating valori maxime pe conturul excavatiei sau in apropierea acestuia si ele scad repede odata cu cresterea distantei fata de acestea. in cazul starii plane de tensiuni si k= . din care motiv se vor evita profilele colturoase.Asa . determinate prin incercari de laborator. se micsoreaza si devin de compresiune la cresterea presiunii laterale. avand raportul dintre inaltimea si latimea profilului mai mic de 1. 5. se verifica daca sunt conditii pentru aparitia deformarii plastice a rocilor in diferite puncte pe contur. 4. la 3 o distanta de contur egala cu diametrul excavatiei. excavatiile se influenteaza intr-o masura neinsemnata si deci daca distanta dintre ele este cel putin egala cu diametrul lor. depaseste doar cu 5% efortul existent in masivul nederanjat. Tinand seama de caracteristiciile mecanice ale rocilor.

rezistenta rocii la intindere τ f . cu coeficentul de concentrare K σ min . definit la 5. conform relatiilor din cap 2 σ1 =p=γ a H σ2 = 1 1 p= γaH m-1 m-1 Tensiunile maxime din diferite puncte ale sectiunii excavatiei se determina in functie de presiunea litostatica p.tensiunea maxima (de compresiune) determinata in functie de presiunea litostatica verticala. 97 . σ T -linia de curgere la intindere simpla a rocii. σ 2 .12) Tensiunile principale σ1 si σ 2 din masivul in stare initiala sunt. cu ajutorul coeficentului de concentrare.rezistenta rocii la compresiune σ t . determinata in functie de presiunea litostatica orizontala cu coeficentul de concentrare K’ σ c .1 ca raport intre tensiunile dintr-un punct din masiv dupa executia excavatiei si inainte de aceasta. Coeficentii de concentrare K si K’ se determina cu ajutorul izocurbelor pentru sectiunea respectiva.13) σ min = K ' in care: τ max . Zonele periculoase de pe conturul excavatiei se verifica cu relatiile: σ1 -σ 2 = m-2 γa H ≤ σT m-1 σ -σ 1 m-2 τ max = 1 2 = γa H ≤ τf 2 2 m-1 σ max = K γ a H ≤ σ c 1 γa H ≤ σ t m −1 (5.tensiunea minima(de intindere sau de compresiune).presiunea litostatica verticala.rezistenta rocii la forfecare.σ1 -σ 2 ≥ σ T in care: σ1 . (5.tensiunea maxima de forfecare σ max .1.presiunea litostatica orizontala.

Starea de tensiuni in masiv din actiunea presiunii apei din interiorul excavatiei a – variatia tensiunilor σ r si σ θ dupa directia diametrului orizontal al excavatiei b – variatia presiunii pz pe conturul excavatiei In cazul unor presiuni mari (H>3d).In cazul in care conditiile (5.13) sunt indeplinite excavatia este stabila(nu se produc deformatii plastice sau depasiri ale rezistentelor rocii)si mai sunt necesare sprijiniri sau captuseli de rezistenta. Daca relatiile (5. prima dintre componentele presiunii hidrostatice este aceea care are rolul cel mai important in solicitarea constructiei si a rocii. in roca din jurul excavatiei de forma circulara apar tensiuni radiale de compresiune ( σ r ) si tensiuni circumferentiale de intindere ( σ θ ) . Starea de tensiuni in jurul excavatiilor (galeriilor)de sectiune circulara. De asemenea.Considerand problema 98 . pentru netezire si impermeabilitate.H este inaltimea coloanei de apa in raport cu axa galeriei. egala cu presiunea din axa ( po =γH ) si cealalta variabila cu inaltimea ( pz =-γz ) .Se pot prevedea captuseli torcretate .15.13) nu sunt indeplinite. din aceleasi relatii se pot determina adancimea H pana la care galeria poate ramane nesprijinita. din actiunea presiunii interioare Presiunea hidrostatica din interiorul unei galerii necaptusite poate fi considerata ca fiind formata din doua componente:una uniform repartizata pe conturul sectiunii. 5.2. sunt necesare sprijiniri. a) circulare orizontale: b) Fig 5. Sub actiunea presiunii uniforme po .

expresia lor capata forma: 99 . τ=0 pentru r → ∞ . data de relatia(5.18) γa 2 a2 (1-2μ)(1. la compresiune(fig.16) Astfel.2 )cosθ 4r(1-μ) r (Aceste relatii se pot transforma cu usurinta. jumatatea superioara a conturului sectiunii este solicitata la intindere.5. aceste tensiuni se pot determina cu ajutorul relatiilor: σ r =-σ θ =p o a2 r2 (5.5. inlocuind μ cu m). In ceea ce priveste tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. pentru r=a. relatiile (6. iar cea inferioara.15.15. influenta presiunii interioare nu se mai resimte. σ r =σ θ =τ=0 .15. care reprezinta o presiune variabila. se obtin tensiunile de pe conturul excavatiei: σ r =po . dupa urmatoarea lege: p z =-γ z =-γasinθ p=po -γ a sinθ (5. sub actiunea diferentei de presiune.5.15) Variatia tensiunilor σ r si σ θ in functie de distanta r se prezinta in fig. egala cu cea din axa constructiei.18) satisfac conditiile de margine: pentru r=a σ r =-γ a sinθ . pentru presiunea variabila pe conturul galeriei pz s-au stabilit urmatoarele relatii de determinare a tensiunilor in masivul de roca: γa 2 ⎡ a2 ⎤ σ r =⎢ 2+(1-2μ)(1+ 2 ) ⎥ sinθ 4r(1-μ) ⎣ r ⎦ σ θ =τ=γa 2 a2 (1-2μ)(1+ 2 )sinθ 4r(1-μ) r (5. cu notatiile din fig. Dupa cum se poate remarca.16).14) Pentru r=a. Cea de a doua componenta a presiunii hidrostatice variaza cu ordonata punctului in raport cu centrul de greutate al sectiunii.15.b). σθ =-po (5. respectiv cu unghiul θ fata de diametrul orizontal al galeriei(fig. presiunea hidrostatica dintr-un punct de pe conturul galeriei se poate exprima prin: (5.5.b) In cazul problemei plane.Se observa ca la distanta mare fata de galerie.plana.17) Daca in calculul galeriilor se considera presiunea interioara ca fiind uniforma.

Cu H s-a notat adancimea galeriei in raport cu suprafata terenului .. cu cat raportul dintre inaltimea piezometrica si diametrul ⎛H⎞ galeriei ⎜ ⎟ este mai mic. pe directia diametrului vertical. 2(1-μ) γ a (1-2μ) . In mod aproximativ. produse de actiunea presiunii hidrostatice .21) a2 γa 2 ⎛a⎞ (1-2μ)(1+ 2 )sinθ σ θ =-po ⎜ ⎟ + r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) Pentru ca roca de deasupra galeriei(fara captuseala) sa nu fie solicitata la intindere. exprimata prin relatia (5. iar k este coeficentul presiunii laterale. de cele obtinute pentru presiunea uniforma po =γH . 2 pentru θ= 3π .20) unde semnul termenului al doilea depinde de valoarea unghiului θ . Folosind relatiile (5.22) unde termenul din dreapta reprezinta presiunea orizontala a rocii din punctul considerat(fig 5.14) si (5.16).σθ = γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) σθ = σθ = γ a (1-2μ) . difera cu 5. 2(1-μ) (5.8%.16 si presiunea din axa galeriei egala cu 2. aceasta conditie poate fi exprimata prin: σ θ <k γ a (H-z) (5. tensiunile de intindere σ θ sin actiunea presiunii interioare trebuie sa fie mai mici decat cele de compresiune rezultate din presiunea rocii. ⎝d⎠ Se poate demonstra ca pentru μ=0.19) π Pentru θ= . 100 . 2 Tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. Diferentele dintre valorile obtinute pentru tensiunile σ θ in cazul presiunii hidrostatice variind cu inaltimea si cele rezultate pentru presiunea uniforma po sunt cu atat mai mari..5γ d .18). tensiunile σ θ in punctele de pe contur. vor fi date de: σ θ =-p o + γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) (5..17). starea de tensiuni in masivul de roca sub actiunea presiunii hidrostatice din interiorul galeriei necaptusite se poate exprima prin: γa 2 ⎡ a2 ⎛a⎞ σ r =p o ⎜ ⎟ 2+(1-2μ)(1+ 2 ⎢ r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) ⎣ 2 2 ⎤ ) ⎥ sinθ ⎦ (5.

omogene si izotrope.Fig.23) 101 . H H' Fig.Presiunea orizontala a rocii avand aceeasi intensitate dupa toate directiile din plan. rezultate in cazul repartitiei hidrostatice a presiunii rocilor. Astfel .3.16. din masivul nederanjat. considerandu-se presiunea rocii care actioneaza in planul orizontal.5. sub actiunea greutatii straturilor de deasupra . tensiunile din masiv in jurul putului se determina cu ajutorul relatiilor 5.5.Starea de tensiuni in jurul lucrarilor subterane verticale(puturi) Calculul eforturilor unitare in jurul puturilor verticale nesustinute .6 de la galeriile orizontale.17. Elemente de calcul pentru starea de tensiuni din jurul puturilor. formulele de calcul al tensiunilor din masivul de roci in care s-a executat un put vertical de sectiune verticala circulara sunt: σ r =p(1a2 ) r2 (5.Starea de tensiuni in masivul de deasupra excavatiei 5. se face ca in cazul lucrarilor orizontale. de sectiune circulara sapate in roci elastice.

5.5. in dreptul conturului putului (r=a).5.18.presiune litostatica orizontala 1-μ 1-m μ =coeficentul lui Poisson m= 1 -constanta lui Poisson μ H. eforturile unitare au valorile: σ r =0 (5. Starea de tensiuni in jurul unui put din actiunea presiunii litostatice.greutatea specifica aparenta a rocii a -raza putului k -coeficentul presiunii laterale r-distanta punctului fata de axa putului.adancimea sectiunii de la suprafata terenului γ a . Fig.σ θ =p(1+ unde: p= a2 ) r2 μ 1 γ a H= γ a H sau p=k γ a H . Dupa cum se observa din fig.18. Variatia tensiunilor in jurul unui put executat in roci cu comportare elastica rezulta din fig.24) σ θ =2 μ γa H 1-μ 102 .18.

Cunoasterea modului in care sunt distribuite tensiunile in jurul unei lucrari subterane. cu notatiile din fig. Fig.17. in care rocile se considera omogene. efectuate odata cu executia lucrarilor. Repartitia reala a tensiunilor pe conturul unei excavatii se poate stabili numai prin masuratori directe. se folosete formula (5. determinate in laborator .Odata cu cresterea distantei r.5. Pentru determinarea tensiunilor in jurul putului din actiunea presiunii interioare pi (fig. 103 . Concluzii asupra starii de tensiuni in jurul excavatiilor Metodele de determinare a starii de tensiuni in jurul galeriilor si puturilor raman totusi aproximative . Starea in jurul unui put din actiunea presiunii apei din interior 5. fiind deci necesare sustineri. prin aplicarea teoriei elasticitatii sau cu ajutorul fotoelasticitatii.5.19). valorile celor doua eforturi unitare se apropie de valoarea presiunii orizontale din masivul nederanjat.14) de la galerii: σ r =-σ θ =pi a2 r2 (5. permitand aprecierea rezistentei lucrarii in ipotezele admise si stabilirea zonelor in care pot aparea fisuri si desprinderi de roca. ele bazandu-se pe anumite ipoteze simplificatoare.5. nu reprezinta decat un prim pas in rezolvarea problemei.De asemenea.19. izotrope si elastice. nu corespund decat partial celor din masiv.4. proprietatile fizico-mecanice ale rocilor.25) Presiunea interioara pi = γ ⋅ H' .

dar la roci slabe. excavatia nu va trebui sa fie consolidata. Forma naturala de echilibru a rocii. puturi. 6. dupa cum rezulta din observatii si experiente. in functie de rezistenta ei. incep deformari neelastice care pot dura timp indelungat. asa cum se procedeaza in cazul rocilor tari. In fig. astfel incat uneori nu este nevoie de capuseala. Prin executia unor lucrari subterane(galerii. Spre a evita aceasta. La rocile stancoase . Fig. Generalitati Rocile dintr-un masiv. Daca deformatiile provocate de excavatia galeriei raman in limitele elastice.Capitolul 6 PRESIUNEA ROCILOR ASUPRA SUSTINERII UNEI LUCRARI SUBTERANE 6. Sustinerile provizorii sau captuselile definitive ale galeriei sunt actionate de presiunea rocii deformate . centrale subterane)se modifica starea de eforturi interioare existenta in masivele de roca. se vor desprinde bucati de roca in interiorull galeriei. 6. Daca nu se iau masuri de consolidare a conturului excavatiei cu ajutorul unei captuseli. pana cand se va crea o forma care reprezinta starea naturala de echilibru a rocii. excavatia galeriei se consolideaza prin captusirea ei pe intregul contur sau numai pe partea cea mai amenintata. situate la diferite adancimi. Aceasta presiune depinde de calitatea rocii. In procesul acestor deformari se produc noi modificari ale eforturilor si deformatiilor neelastice. 1. aceasta presiune este foarte mare. 1 Bolta de surpare 104 . datorita actiunii greutatii straturilor de deasupra si proceselor tectonice care se produc in masiv. care constituie presiune hidrostatica. presiunea este mai mica. in care eforturile unitare de intindere lipsesc sau sunt foarte mici. Daca insa limita de elasticitate este depasita. care cuprind noi portiuni ale rocii. Din aceasta cauza. se gasesc in permanenta intr-o stare interioara de tensiuni. 1 se prezinta etapele successive de desprindere a rocii si de formare a boltii de surpare. denumita si presiunea masivului(impingerea muntelui). aparand eforturi de intindere. este obolta formata in roca. se poate produce surparea tavanului sau umflarea peretilor laterali ai excavatiei. roca si deformeaza si.

denumita stare secundara de tensiuni. de rezistenta sprijinirilor si de timpul scurs de la excavare pana la realizarea sprijinirii. Starea de de tensiuni din masivul neperturbat prin lucrari subterane se numeste stare primara de tensiuni. 2. care urmaresc deformarea rocii si o incetinesc. micsorandu-se in mod corespunzator si presiunea exercitata. metoda de excavare. 3 – longitudinala. datorita faptului ca intervin . cat si de roca inconjuratoare. Determinarea presiunii masivului asupra sustinerilor unei lucrari subterane constituie o problema complexa. preluarea solicitarilor se face atat de captuseala galeriei. In rocile cu deformatii mari. durata pana la realizarea acestora etc. In legatura cu mentinearea rocii un anumit timp fara a se disloca. orientata de sus in jos la partea superioara a excavatiei si de jos in sus la partea inferioara(presiunea pe vatra. astfel incat se realizeaza o conlucrare intre captuseala si roca. . Captuselile se vor calcula la aceste actiuni. Cea mai importanta este presiunea verticala . Deoarece roca din jurul golului se deformeaza plastic si fenomenul se dezvolta in timp. determinarea teoretica este foarte 105 . Cu cat timpul pana la care se realizeaza sprijinirile este mai scurt. rupere si afanare in roca. In ultimul timp s-a propus ca prin presiunea litostatica sa se inteleaga numai presiunea care se exercita asupra unei excavatii . De asemenea. 2 – laterala. s-a introdus notiunea de timp de mentinere in echilibru si notiunea de deschidere libera. sunt mai indicate sustinerile elastice. iar cea mai putin insemnata este presiunea longitudinala. in afara starii initiale de tensiuni din masiv(stress). caracteristicile sprijinirilor provizorii sau definitive (captuseli). deoarece cresterea deformatiilor duce la scaderea intensitatii fenomenelor plastice. care ia nastere mai ales la roci slabe). 6. respective a captuselii definitive. dirijata dupa axa longitudinala a galeriei. Sustinerile rigide pot impiedica deformarea rocii si deci pot limita presiunea litostatica.Presiunea rocii deformate poate fi: 1 – verticala . care de obicei nu se ia in considerare. presiunea litostatica depinde. determinate de trecutul geologic si alti factori:dimensiunile golului . ca urmare a executiei acesteia si care este o consecinta a starii noi de tensiuni provocate de executia excavatiei. indreptata sub un unghi oarecare fata de orizontala si care actioneaza asupra peretilor laterali ai excavatiei. viteza de la lucrari. cu atat se reduc fenomenele de deformare. Determinarea presiunii verticale a rocii Deoarece asupra presiunii rocilor influenteaza multi factori.

iar al doilea grup de teorii se refera la roci stabile si in general la toate cazurile cand deformatiile nu depasesc limitele elastice. 1. El admite ca asupra unei excavatii se exercita greutatea unei mase de roci avand inaltimea :h= αH .) 2 In care: E – presiunea orizontala a rocii f = tg ϕ .coeficientul de frecare. la care marimea deformatiilor si a presiunii ei se determina direct in excavatia galeriei. Bierbaumer. Teoriile utilizate in practica pentru calculul presiunii rocilor se grupeaza in doua categorii. 2. Una dintre aceste metode se bazeaza pe ipoteza ca prin executia excavatiei roca de deasupra are tendinta de a se deplasa dupa doua plane de alunecare. iar al doilea. Teorii in care se tine seama de adancimea la care se executa excavatia 6. . a. Aceste teorii se bazeaza pe fenomenul observat in natura. Cu studiul presiunii rocilor s-au ocupat multi cercetatori ca Ritter. pe baza anumitor ipoteze asupra actiunii rocii. care conduc practic la acelasi rezultat . Protodiakonov. respective de adancimea fata de nivelul terenului si metode in care nu se tine seama de aceasta. cuprinzand metode de calcul in care se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei . 2. Primul grup de teorii se refera la roci granulare lipsite de coeziune sau la care apar tensiuni ce depasesc limitele elastice. care au stabilit diferite metode teoretice pentru determinarea marimii presiunii rocii. Bierbaumer a stabilit doua metode . 1. de formare a boltii de echilibru deaspura unei excavatii. 2). inclinate fata de orizontala sub un unghi egal cu 45o + de: F=2fE=2tgϕ tg 2 (45o . 1. ϕ 2 (fig. In continuare se vor prezenta unele dintre aceste metode.1) 106 . Pentru calculul coeficientului de de reducere α . cealalta parte fiind preluata prin frecare. Metoda lui Bierbaumer Cu ocazia constructiei tunelurilor alpine. 6. Kommerell. Rezultatele cele mai bune le dau metodele experimentale. Forta de frecare care apare de-a lungul suprafetelor de alunecare verticale va fi data ϕ H2 ⋅ γa 2 (6. Engesser. Bierbaumer a elaborate teoria bazata pe ipoteza ca numai o parte din greutatea prismei de roca de deasupra unei excavatii actioneaza asupra sustinerilor sau captuselii.dificila. 6. s.

6) 107 .) 2 ϕ (6.4) ϕ (6.Aceasta forta micsoreaza efectul greutatii masei de roca considerate instabila.2) ϕ ⎤ ϕ ⎡ P=γ a H ⎢ b+2mtg(45o − ) ⎥ − γ a H 2 tg 2 (45o .)tgϕ 2 ⎦ 2 ⎣ iar presiunea exercitata pe unitate de latime a suprafetei este: ϕ ⎤ ⎡ tgϕ tg 2 (45o − ) ⎥ ⎢ 2 = γ a H ⎢1 − H p= ⎥ o ϕ o ϕ ⎢ b+2m tg(45 . αH .5) si deci coeficientul de reducere α corespunde expresiei din paranteza: tgϕ tg 2 (45o − ) 2 α=1 − H o ϕ b + 2m tg(45 . 2.) b + 2m tg(45 .3) (6. are valoarea p= γ a ⋅ αH Valoarea lui α se determina in modul urmator: Incarcarea produsa de prisma de roca ce se deplaseaza este data de diferenta dintre greutatea acesteia si forta de frecare: P=G-2 f E (6.) ⎥ ⎣ 2 2 ⎦ P (6. presiunea verticala a rocii. Fig 6. In locul greutatii masei de inaltime H. exercitata pe suprafata de latime: B=b+2m tg(45o − ) 2 situata la nivelul boltii. Calculul presiunii verticale a rocilor in ipoteza lui Bierbaumer Astfel. se va considera cea de inaltime redusa.

6. care in cazul de fata se manifesta ca rezistenta la intindere a rocii respective . pe cai cu totul diferite si alti cercetatori. Aceste formule nu pot fi utilizate cu o precizie buna decat in calculul presiunilor exercitate asupra unor tuneluri excavate la mare adancime. in terenuri avand o frecare interioara mare. Ritter a elaborat in anul 1879 o teorie noua. se poate spune ca in acest caz nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului. atunci aceasta adera in continuare la tavan. sub actiunea greutatii proprii. Acestei tendinte de desprindere a particulei i se opune forta de coeziune a rocii. Ritter a stabilit expresia matematica a curbei care reprezinta bolta ce se formeaza prin prabusirea naturala a tavanului unei excavatii. 2. Teorii in care nu se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei 6. tavanul incepe sa fisureze si din ele se va desprinde bucati de roca. este mai mare ca greutatea particulei materiale. Generalizand aceasta situatie pentru infinitatea de particule de deasupra tavanului excavatiei. se poate spune ca in acest caz roca nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului excavatiei. Metoda lui Ritter W. 3). 2. care se aseamana cu o bolta parabolica. acesta putand ramane fara sprijiniri. 2. Ipoteza si procedeul de calcul al lui Ritter sunt valabile pentru un mediu elastic. diferita fundamental de teoriile precedente. 2. W. va avea tendinta de a se desprinde si de a cadea in interiorul excavatiei. Fie ABC curba boltii dupa prabusirea tavanului excavatiei(fig. Daca forta de coeziune . o particula materiala din tavan. 6. Practica nu a confirmat insa exactitatea formulelor lui Bierbaumer. 1.Rezulta ca prin coeficientul α se tine seama de frecarea datorita presiunii laterale a rocii. respectiv ca rezistenta la intindere a rocii. Daca intr-un astfel de mediu se executa o excavatie. pana cand excavatia va capata o forma naturala de echilibru . facand ipoteza ca presiunea verticala a rocilor depinde numau de greutatea unui corp parabolic care se formeaza deasupra excavatiei. La concluzii asemanatoare au ajuns mai tarziu. In cazul insa cand greutatea particulelor materiale este mai mare ca fortele de coeziune . Pe baza acestei ipoteze . Presiunea verticala a rocii se calculeaza ca diferenta intre greutatea corpului parabolic de deaspura tavanului excavatiei si forta 108 . omogen si izotrop.

Pentru determinarea fortelor P1 si P2 se considera un sistem de axe de cordonate cu originea in A. atunci.8) Fig. cu coordontatele x si y. dupa Ritter in care: γ a .forta necesara pentru a se desprinde roca dupa conturul boltii(egala cu forta de coeziune exercitata de rocile inconjuratoare corpului ABC). 3. forta de intindere este σ i ⋅ ds. P2 .greutatea specifica rocii b – deschiderea galeriei(excavatiei). 3. dupa tangenta la curba. pentru un element infinit mic din curba ABC. conform fig 6.de coeziune care trebuie invinsa la desfacerea acestuia de restul rocii si care se considera ca fiind egala cu rezistenta la intindere a rocii dupa linia boltii: P=P1 -P2 P1 . Descompunand aceasta forta in doua componente. 6. care 109 . egal cu ds. 7) (6. Daca σ i este rezistenta la intindere a rocii din tavanul excavatiei. Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. Considerand un punct D. care actioneaza normal la elementul de curba ds. greutatea P1 a masei de roca cuprinsa intre curbele ABC si coarda AC este egala cu : P1 =γ a ∫ ydx o b (6.greutatea rocii cuprinse intre curba ABC si tavanul AC.

13) se inlocuiesc valorile lui y si y' prin: 110 .12) sau P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ (1+y'2 )dx= ∫ ( γ a y-σ i -σ i y '2 )dx b b o o o (6.10) in care: dx ds 2 ds =dx 2 +dy 2 cosα= Facand inlocuirile din expresia P2 . presiunea verticala are expresia: P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ o b b o ⎡ ⎛ dy ⎞ 2 ⎤ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6.13) Punand conditia ca P sa fie maxim.11) Astfel. Dupa efectuarea tuturor calculelor . Daca in relatia generala a lui P (6. se va scrie: P2 = ∫ 2 2 2 b ds b dx +dy σi ds =σ i ∫ =σ i ∫ o cosα o dx o dx 2 b⎡ ⎛ dy ⎞ ⎤ P2 =σ i ∫ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx o ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6. se obtine ecuatia curbei ABC. Inaltimea h a parabolei rezulta pentru x= h=γ a b2 16 σi in care σ i este rezistenta de rupere la intindere a rocii.formeaza cu orizontala unghiului α si dupa verticala.15) (6. se obtine ecuatia: y= γa x(b-x) 4σi b : 2 (6.14) care reprezinta o parabola ce trece prin punctele A si C si are varful in B.9) si deci presiunea verticala pe tavanul excavatiei este: P=P1 -P2 =γ a ∫ y ⋅ dx-∫ o b b o (6. rezulta pentru forta totala de legatura in lungul curbei ABC expresia: P2 = ∫ b o σ i ⋅ ds cosα σ i ⋅ ds cosα (6.

deoarece coeziunea rocii respective este mai mare decat greutatea corpului parabolic. γa se obtine: ⎛ b2 ⎞ P=γ a b ⎜ -u ⎟ ⎝ 46u ⎠ (6. 111 . ceea ce nu se dovedeste in practica . deoarece pentru u=o. prin incercari facute cu cereale in silozuri . 15). h= b2 . Conditia de mai sus este indeplinita daca σ b2 -u<o sau b<u 48= i 48u γa 48 σi γa 48 (6. La roci fara coeziune. Daca P ≤ 0 . existenta dupa bolta de echilibru natural. Ipoteza lui Ritter da rezultate bune la dimensionarea conductelor subterane. la anumite adancimi. astfel ca rezulta h → ∞ . formula lui Ritter nu este aplicabila. asa incat parabola se transforma in doua linii 16u paralele ce trec prin punctele A si B si deci ar insemna ca in acest caz presiunea verticala este egala cu greutatea coloanei de roci deasupra excavatiei pana la suprafata terenului . asupra tavanului nu se exercita nici o presiune. nefiind necesare sprijiniri. conform formulei (6. deoarece greutatea corpului parabolic format deasupra sa este mai mare decat coeziunea rocii . bolta de echilibru se formeaza si la materiale total lipsite de coeziune.16) Notand: σi =u (numit coeficent de coeziune al rocii).y=γ a si x (b-x) 4 σi ⎛ b x ⎞ y'=γ a ⎜ ⎟ ⎝ 4 σi 2 σi ⎠ si se integreaza de la o la b. Jansen si Brandt .19) In cazul cand P>o. In acest caz tavanul este rezistent si stabil . adica b>u 48= tavanul nu mai este rezistent si stabil. se obtine pentru P expresia: ⎛ γ b2 σ ⎞ P=γ a b ⎜ a ⋅ .i ⎟ ⎝ 48 σi γ a ⎠ (6.18) (6.17) care exprima presiunea verticala maxima asupra tavanului unei excavatii. au aratat ca.

1/26 din rezistenta la compresiune. Prin sfaramarea si dislocarea rocilor are loc afanarea acestora. producanduse noi goluri care . 4)sageata sprijinirii orizontale este a. Kommerell stabileste presiunea verticala a rocii. 21) b2 . la randul lor. 6. respectiv captuseala sa poata prelua greutatea maselor de roci dislocate fara a se produce noi tasari. Ca sa se creeze un echilibru al rocilor in jurul excavatiei. provoaca alte fisuri si dislocari ale rocii. 2. este necesar ca sprijinirile . Kommerell pleaca de la urmatoarea ipoteza: Prin executia unei excavatii. de unde 2p= Introducand aceasta valoare in ecuatia parabolei se obtine: x2 = sau y=aa 2 x b2 (6. ecuatia devine : b 2 = 2 p a .23) b2 (a-y) a (6. Zona de roci afanate are forma unei parabole sau elipse.⋅ ⎥ ⎣12 u 3 4 2u+r ⎦ (6. Metoda lui Kommerell O.20) 7. iar in punctele A si C este zero. Se presupune ca in punctul B (fig. Ritter da o formula pentru excavatiile circulare. Plecand de la ipoteza ca deasupra excavatiei se formeaza o zona de roci dislocate si afanate si folosind valoarea trasaturilor sau a sagetilor sprijinirilor orizontale. adica sporirea volumului initial cu o anumita valoare. din care se constata ca presiunea este cu mult mai mica in acest caz: ⎡ 1 r2 2 3 r2 ⎤ P=γ a ⎢ ⋅ + u. a 112 . cum se obisnuieste .22) (6. sprijinirile provizorii ale lucrarii sufera tasari si incovoieri . Sub actiunea presiunii exercitate de rocile sfaramate . 2. in roci apar fisuri si se produc dislocari. formulele lui Ritter nu sunt concludente. 2. Afanarea contribuie la completarea golurilor care se produc din cauza tasarii cadrelor de lemn sau a incovoierii sprijinirilor orizontale. Curba AB’C se considera o parabola de gradul doi. Ecuatia ei in sistemul de coordonate xy va fi: x 2 =2p(a-y) Daca x=b si y=o .Daca se ia rezistenta de rupere la intindere a rocilor. cu raza r.

25) Aceasta este ecuatia unei parabole avand inaltimea (pentru x=o):: h= (6. sprijinirea excavatiei va fi incarcata cu greutatea rocii din interiorul zonei de in care γ a . prin introducerea coeficientului δ de afanare (in procente) al rocii respective. 30) (6. avand ecuatia: x 2 z2 + =1 b2 h 2 si a carei suprafata este de: π A= b.Sporirea volumului unui element de roca afanata de latimea: Δx va fi: ΔQ=1⋅ y Δx (6.x ⎟ δ ⎝ b2 ⎠ 100 a δ (6.h 2 (6. 1.h 2 afanare(elipsei) cu inaltimea h si care constituie presiunea verticala a rocii: P=γ a π b. 26) δ z 100 (6.29) In acest caz. se va scrie: y= si deci: δ ⎛ a ⎞ ΔQ=y Δx= ⎜ a.2 ⎟ Δx= z ⋅ Δx 100 ⎝ b ⎠ de unde: z= 100 ⎛ a 2 ⎞ ⎜ a. 28) Pentru simplificarea calculelor. 113 . pe care o numeste elipsa presiunilor. 31) (6. Pentru coeficientul de afanare. Kommerell propune valorile din tabelul nr.greutatea specifica aparenta a rocii afanate. 27) (6.24) Exprimand pe y in functie de z. Determinarea valorii sagetii sprijinirilor (a) se face cu ajutorul aparatelor. 6. Kommerell inlocuieste parabola de mai sus cu o jumatate de elipsa cu centrul in B.

Ipoteza admisa de Kommerell are si lipsuri. 114 . 4 1.Fig. din cauza simplitatii si usurintei de calcul.. . Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. 4.. dintre care cele mai importante sunt: 1.. 7 4. Afanarea insotita de deplasare se poate produce numai la rocile granulare. . 15 6. pietris de rau sau cariera δ(%) 8 .. 2 Procedeul lui Kommerell de determinare a presiunii verticale a rocilor este mult mai folosit in proiectarea tunelurilor.. ceea ce nu este cazul la rocile masive.. 5 2. respectiv sageata sprijinirilor. 6. tasarea. Formula stabilita de Kommerel nu se poate aplica insa decat dupa ce s-a executat excavatia si deci s-a determinat.. din cauza rearanjarii granulelor.1 Roca Stanca Argila compacta Gresii si marne Pamant argilos Nisip. prin masuratori.. dupa Kommerell Tabelul 6.

Masuratorile efectuate la mai multe lucrari au aratat ca intre inaltimea h a parabolei respectiv a elipsei de presiune si sageata grinzii orizontale a sprijinirii provizorii a excavatiilor nu este o dependenta liniara. in care se poate considera ca nu se produc eforturi de intindere . 7. Se considera o excavatie de forma dreptunghiulara de latime b (fig . elemente de o deosebita importanta pentru determinarea sagetii a si deci a presiunii. Schema de calcul presiunii verticale a rociilor dupa Protodiakonov In acest caz presiunea verticala a rocii deformata pe deschiderea b se va exprima prin greutatea rocii cuprinse in volumul AOBA. P b y Fig. Pentru determinarea legii de distributie a presiunii rocii. M. In calculul presiunii verticale a rocilor pe baza incovoierii grinzilor sustinerii provizorii nu se iau in considerare dimensiunile si materialul din care este confectionata grinda. trebuie cunoscuta forma curbei AOB. o parte se surpa. 3. cuprinsa intre starea rocilor compacte si a celor friabile. 2. 3. reprezentand presiunea unei coloane de roca de inaltime H si greutate specifica γ a (p=γ a H) . Limita surparii va fi o bolta oarecare AOB. 6. 6. Protodiakonov pleaca de la ipoteza ca rocile care se gasesc in masivul muntos sunt intro stare intermediara. masivul din vecinatatea strapungerii ajunge la o noua stare de echilibru. 5. R A Dupa formarea acestei bolti. 5)si se presupune ca inainte de executia excavatiei presiunea rocii de deasupra este uniforma. 115 . p. iar eforturile de compresiune se gasesc in limitele admisibile.2. Metoda lui Protodiakonov M. Se admite mai departe ca x T O h C B y N T pv x ph in urma deformarii rocii de deasupra excavatiei. 2.

Protodiakonov. Pentru asigurarea stabilitatii boltii este necesar ca forta H sa fie mai mica decat cea de frecare. reprezentand reactiunea partii din stanga a boltii. carecomprima particulele terenului de la reazem si componenta orizontala T. in ipoteza ca in bolta nu se produc momente . 34) Coeficientul f este un coeficent de frecare aparent . coeficientul de tarie(duritate)al rocii. Roca de sub linia boltii reazema pe sprijiniri. Deplasarii particulelor pe reazem i se opune frecarea ce se naste datorita fortei P si care depinde de coeficientul de frecare f. care reprezinta actiunea partii inferioare a boltii. suma momentelor tuturor fortelor in raport cu punctul C. iar in punctul C.Forma boltii AOB se poate determina aproximativ plecand de la conditia echilibrului acesteia sub sarcina uniforma p. Prin urmare. impingerea T.32) relatie care reprezinta ecuatia unei parabole. in punctul B. rezulta: T 116 . care are expresia: c c f=f0 + =tgϕ + σ σ Considerand un coeficent de siguranta 2 pentru stabilitatea boltii. autorul ia in considerare si coeziunea dintre particulele rocii in stare partial sfarimicioasa. M. Pentru aceasta se considera o portiune de bolta . Pentru determinarea marimii necunoscutei T. OC. adica exista numai forta de compresiune centrica N. iar cea de deasupra liniei transmite greutatea proprie peretilor laterali.33) x =0 2 (6. p. Forta R se descompune in componenta verticala P. actioneaza forta R. Asupra acestei portiuni actioneaza . deoarece in afara de frecarea propriu-zisa . care tinde sa deplaseze aceste particule. La nasterea boltii. reprezentand impingerea boltii AOB asupra reazemului B. (6. trebuie sa fie nula: T. 35) fP =2.P (6. Admitand ca portiunea de bolta OC se gaseste in echilibru.y-p x de unde y= p x2 2T (6. tangenta la curba. x. pentru care se scrie conditia de echilibru . avand coordonatele x si y. in punctul O. curba boltii naturale are forma unei parabole. adica: T ≤ f. se scrie conditia de echilibru pentru o jumatate de bolta(portiunea OB). forta axiala N. Acesta caracterizeaza rezistenta rocii la alunecare fiind denumit de M.La mijlocul proiectiei orizontale a portiunii de bolta actioneaza rezultanta presiunii verticale a rocii. data de greutatea rocii de deasupra .

au o influenta mai mare in zona preretilor laterali. datorita conditiilor nefavorabile de rezistenta din aceste zone. Sub actiunea presiunii masivului. tinand seama de dimensiunile reduse ale boltii de surpare la aceste sectiuni. = f. 6.T= 1 1 p. 36) Inlocuind valoarea lui T in ecuatia parabolei se obtine: p.3.b f.b 2 2 2 4 (6. De asemenea.b 1 f. 38) Valoarea totala a presiunii rocii asupra sprijinirii orizontale pe unitate de lungime a excavatiei se 2 poate calcula prin inmultirea suprafetei parabolei de surpare (A= b. cat si de rezistenta sprijinirilor laterale. Determinarea presiunii laterale a rocii Determinarea presiunii laterale a rocilor constituie o problema mai dificila din punct de vedere teoreric decat determinarea presiunii verticale. h= (6.7q.b 4 b 2f (6.h) cu greutatea volumetrica a 3 rocii γ a : Q=γ a ⋅ A=γ a 2 b2 b.x 2 2 x 2 y= = 2 f. Deformarea profilului excavatiei este foarte importanta si depinde atat de caracteristicile masivului si de dimensiunle galeriei. produse de procesele geologice desfasurate in timp. peretii laterali pot ceda primii. se recomanda sa se considere o presiune q'=0.P= f.p.h=γ a 3 3f (6.p. 37) Pentru x=b/2 si y=h . 117 . tensiunile remanente din masiv. 39) Valoarea medie specifica a presiunii verticale a rocii deformate este egala cu: q= Q γa b = b 3f (6. rezulta inaltimea boltii parabolice care caracterizeaza presiunea rocii. 40) Unele norme de proiectare a galeriilor hidrotehnice prevad pentru calculul sprijinirilor orizontale o valoare majorata: q= γa b 2f In cazul excavatiilor de forma circulara .

ce exercita si o presiune laterala. pe baza teoriei corpurilor necoezive. presiunea laterala se poate determina ca si impingerea pamantului asupra zidurilor de sprijin. 6. 2. considerandu-se drept unghi de frecare. 6. Dupa mai multi autori. Engesser. Metoda lui Protodiakonov Presiunea laterala a rocii se determina ca impingerea asupra unui zid . 3. 3. experimentale). Terzaghi. Protodiakonov. dupa Kommerell. Breth. Loos. unghiul de rezistenta al rocii la alunecare: ϕ =arc tg f (6. 1. 6. ϕ (6. 2. considerand greutatea corpurilor BCD si B’C’D’ ca suprasarcini uniform distribuite. a. 6): Fig. Presiunea laterala se determina ca la zidurile de sprijin. q (fig. curba care delimiteaza zona de roca dislocata se considera intre punctele de intersectie a liniilor de alunecare inclinate fata de orizontala sub un unghi de 45o + ϕ 2 si orizontala dusa la partea superioara a profilului. 2. e1 =q ⋅ tg 2 (45o . 2.S-au elaborat metode de determinare a presiunii laterale (aproximative.) 2 Curba care delimiteaza zona de dislocare se determina conform 6.) 2 2 o ϕ e2 =(q+γ a m)tg (45 . Bierbaumer. 42) 118 . exacte. 6. fenomenul fiind studiat de Stini. Kommerell. Schema pentru calculul presiunii laterale. 41) 6. Metoda Kommerell Daca masivul este alcatuit din roca slaba sau neconsistenta . Houska s.

44) γa ⎛ o ϕ ⎞⎡ ⎛ o ϕ ⎞ ⎤ 4γ a ⎛ o ϕ⎞ ⎡ ⎛ o ϕ ⎞⎤ Qo = 2h o tg ⎜ 45 . care se deformeaza in cazul alunecarii prismelor AA1D1 si BB1C . 7). Sarcina de rupere pe aceasta prisma .⎟ 2⎠ ⎝ (6. A1O1B1 .⎟ ⎥ 3f 2 ⎠⎣ 2 ⎠ ⎦ 3f 2⎠ ⎣ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ ⎝ ⎝ Qo = Incarcarea specifica pe prismele de alunecare AA1D si BB1C care apare ca o suprasarcina. este data de diferenta presiunilor verticale totale ale rocii corespunzatoare deschiderilor bo si b . dupa Protodiakonov. este data de greutatea rocii cuprinse intre bolta AOB de deasupra galeriei cu deschiderea b si o a doua bolta . Pe baza acestei teorii. Schema pentru calculul presiunii laterale a rocilor dupa Protodiakonov.⎟ ⋅ ⎢ b+h o tg ⎜ 45 . 43) Greutatea rocii cuprinse in zona AA1O1B1BOA . cu deschiderea bo . (coeficientul de tarie al rocii).⎟ ⎥ = h o tg ⎜ 45 . 39): 2 γ a b0 γ a b 2 γ a 2 2 γ a = (bo -b )= (bo -b)(bo +b) 3f 3f 3f 3f (6. prisma de prabusire este formata de planul de alunecare inclinat fata de orizontala cu unghiul 45o + ϕ 2 (fig. rezultate din aplicarea relatiei(6. Deschiderea boltii A1O1B1 rezulta din figura: ϕ⎞ ⎛ bo =b+2h o tg ⎜ 45o .unde f este coeficientul de rezistenta al rocii la alunecare. 6.⎟ ⎢ 2b + 2hotg ⎜ 45 . este: 119 . Fig. delimitata de cele doua curbe . 7. 6.

Ca marime. 46) Captuselile galeriilor se calculeaza. pentru roci avand coeficientul de tarie f>4. 120 . folosindu-se in practica diferite procedee de calcul. De aceea. 45) Presiunea laterala a rocii asupra peretelui excavatiei de inaltime h o variaza trapezoidal si produce impingerea laterala totala care se determina cu formula obisnuita a impingerii pamantului cand exista o suprasarcina(fig. In literatura de specialitate exista putine date asupra acestei probleme. ca urmare a absorbtiei respectiv adsorbtiei apei peste umiditatea naturala.qo = Qo = bo -b Qo 2 ϕ ⎞⎤ ⎡ ⎛ γ a ⎢ b+h o tg ⎜ 45o . deseori. bazate pe o serie de ipoteze si observatii experimentale . chiar mai mica decat presiune laterala. 7): 1 ϕ⎞ ⎛ E= h o ( 2q o +γ a h o ) tg 2 ⎜ 45o . provoaca dificultati la intretinerea lucrarilor subterane. 1. 6. care dau posibilitatea sa se faca aprecieri asupra fenomenului. chiar de intensitati reduse. 6. Generalitati Presiunea litostatica exercitata pe vatra unei excavatii subterane orizontale se manifesta prin deformarea rocii din vatra lucrarii. lucrarile subterane care sunt supuse presiunii pe vatra trebuie prevazute cu radiere. iar pe de alta parte . fenomen denumit umflarea vetrei. Presiunea litostatica din vatra. 4. Acest fenomen se manifesta in mod deosebit la rocile argiloase si se datoreste pe de o parte modificarii proprietatilor mecanice ale acestor roci.⎟ 2⎠ ⎝ (6. 4. presiunii litostatice verticale si laterale.⎟ 2 2⎠ ⎝ Presiunea laterala specifica va fi egala cu: q1 = E ho (6. 47) (6. in general. la actiunea presiunii verticale q si a presiunii laterale q1 Presiunea laterala a rocii rezulta mult mai mica decat presiunea verticala .⎟ ⎥ = ϕ ⎞ 3f 2 ⎠⎦ ⎛ ⎝ ⎣ 2h o tg ⎜ 45o . Presiunea exercitata pe vatra unei excavatii 6. atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. preisunea laterala se neglijeaza. Pentru inlaturarea acestor inconveniente . presiunea litostatica din vatra este mult mai mica decat presiunea verticala si in multe cazuri.

Aceste curbe sunt tangente la directiile de alunecare AB si DE. rocile din zonele I tinand sa deplaseze lateral si in sus zonele III si II. Astfel. Fig. la nivelul vatrai. Pe baza acestor afirmatii se ajunge la stabilirea existentei in masa rocii a doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive . avand loc o umflare la suprafata. In starea de deformare plastica. s-a constatat ca particulele situate in imediata apropiere a suprafetei pe care actioneaza sarcina se deplaseaza vertical in jos . care formeaza cu orizontala unghiuri de 45o + ϕ 2 . iar prin cresterea sarcinii. II – zona presiunilor pasive. 6. respectiv CD si FG. o preisune q. Pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei excavatii se considera ca in dreptul peretilor actioneaza. 8): I – zona de presiune activa. 121 . su actiunea careia masa de roci se gaseste in stare de echilibru limita. Zonele de presiune sub nivelul vetrei excavatiei Pentru a impiedica fisurarea rocilor din vatra trebuie sa se actioneze pe vatra o sarcina de echilibrare q o . 6. creata prin executia unui radier. respectiv EF si FG. separate printr-o zona intermediara. care asimileaza cu spirale logaritmice.Astef. efectuandu-se experiente cu material granular asupra caruia s-au exercitat diferite sarcini. situata sub vatra si delimitata de dreptele CD si DE. respectiv DE si EF si curbele BD si DF . sub nivelul vetrei se formeaza in masa de roci trei zone(fig. ca o sarcina uniform repartizata. cuprinsa intre dreptele BC si CD. particulele aflate la o anumita adancime incep sa se deplaseze lateral si apoi sa se ridice. 8. care formeaza cu orizontala unghiuri 45o − ϕ 2 III – zona intermediara. deimitate de dreptele AB si BC.

este egala cu latimea 2b a lucrarii subterane.In cazul cand nu exista un radier(adica q o =0) iar rocile sunt lipsite de coeziune. insa au frecare interioara. spre interiorul excavatiei. Calculul in prima ipoteza: Se considera o lucrare subterana cu profil dreptunghiular si tavan boltit. Langa peretele excavatiei(datorita presiunii litostatice γ a H1 )actioneaza. . 2. 9. Terzaghi a studiat problema presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane in doua ipoteze: . sarcina Qo care este egala cu greutatea masei de roci cu latimea 3b. (6. 1.cand rocile considerate nu au coeziune. latimea AC respectic EG. In cazul cand ϕ =0 . va fi impiedicata numai de greutatea proprie a acestor roci. din care se scad greutatea corespunzatoare zonei excavate si fortele de coeziune care actioneaza pe suprafetele verticale AA' si GG' : 1 2 2 ⎞ ⎛ Qo = 3bH1 ⋅ γ a − bhγ1 − ⋅ 2bf γ a − H1c = bγ a ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 2 3 3 ⎠ ⎝ portanta a rocilor din dreptul excavatiei. K. 4. ϕ > 0 . aceasta sarcina trebuie sa fie mai mica decat capacitatea 122 . 48) Pentru a fi asigurata stabilitatea vetrei. care corespunde zonei de echilibru limita. Metoda lui Terzaghi pentru calculul stabilitatii vetrei. deplasarea masei de roci in sus. V. sapata intr-o roca cu greutate specifica aparenta γ a . ) Masa de roci situata de o parte si de alta a lucrarii subterane(deasupra liniilor AC si EG)actioneaza ca o sarcina statica Qo . pe latimile AC si EG. iar unghiul de frecare interioara ϕ =0 . coeziunea c si unghiul de frecare interioara ϕ =0 (fig.cand in formatiunea de roci respective actioneaza numai forte de coeziune c. 6. 6.

capacitatea portanta a rocilor in dreptul peretilor excavatiei este: Q = 5.14 c 2b ≥ 1. 2.1. 6..14c . dupa Terzaghi(in ipoteza ϕ =0 ) Capacitatea portanta a rocilor pentru ϕ =0 se exprima prin relatia: p = q o + (2 + π)c in care incarcarea pe vatra q 0 = 0 si deci p=5.Fig. 50) (6. care nu corespunde realitatii si a faptului ca valoarea coeziunii nu se poate determina cu precizie.14 c 2b (6.3.5 2 ⎞ ⎛ γ a b ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 3 ⎠ ⎝ (6. 49) si deci coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare inspre interiorul lucrarii subterane este: ks = Q = Qo 5. acest procedeu de calcul este mai putin aplicat in practica.. 51) Din cauza ipotezei admise ( ϕ =0 ). Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane. mai ales la rocile cu coeziune mica. 9. Calculul in ipoteza a doua: 123 . Pentru latimea AC respectiv EG.

2) Tabelul nr. rezulta in functie de unghiul de frecare interioara (tabelul nr. in cazul in care c=0. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane. 10)si este functie de valoarea lui ϕ . 6. Latimea zonelor active se noteaza cu A(fig . dupa Terzaghi(in ipoteza c=0) 1 2 1 ϕ⎞ ⎛ 2 Qo = (A + b)H1γ a − bhγ a − ⋅ 2bfγ a − ⋅ γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ 2 3 2 2⎠ ⎝ sau Qo = γ a H1A − Q1 in care Q1 = (6. Valorile lui. la nivelul vetrei. pe latimile AC si EG. dupa Terzaghi . este: (6. 55) unde n o reprezinta coeficientul de capacitate portanta al rocilor. avand caracteristicile γ a si ϕ . se considera ca lucrarea subterana este sapata intr-o roca lipsita de coeziune(c=0). 2 124 . 6. 10. 6.54) Capacitateaportanta a rocilor din peretii lucrarii subterane.53) ϕ⎞ 2 ⎞ 1 ⎛ ⎛ 2 γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − bγ a ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ 3 ⎠ 2 ⎝ ⎝ Q = A2 γ a n o (6.In aceasta varianta de calcul. Presiunea rocilor din perete . tinand seama si de fortele de frecare in lungul suprafetelor AA’ si GG’ este: Fig 6.

adica pentru: dk s =0 dA Din relatia (6.. 4.ϕo no 0 0 10 1 20 5 25 10 30 20 35 40 40 140 44 260 48 780 Coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare spre interiorul lucrarii subterane este: ka = Q A2 γ a n o = Qo γ a H1A − Q1 (6. 60) Introducand valoarea lui A in expresia lui k s (6.1. 56) se obtine: ks = 4Q1n o 2 γ a H1 (6. 61) Pentru a nu exista pericolul de refulare a vetrei.. 58) deci 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A 2 γ a n 0 = 0 Rezulta A= sau ϕ⎞ 2b ⎛ 2 ⎞ ⎛ A = H1tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ H1 ⎝ 3 ⎠ ⎝ 2Q1 γ a H1 (6. este necesar ca: k s ≥ 1. 59) (6. 3. 125 . Metoda lui Timbarevici pentru calculul presiunii pe vatra Timbarevici a conceput un procedeu de calcul aproximativ pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane orizontale.3. 56) se obtine: 2 dk s 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A γ a n 0 = =0 dA ( γ a H1A − Q1 )2 (6. 57) (6.5 7. 56) Valoarea lui A se determina din conditia valorii minime a coeficientului de stabilitate.

in stare de echilibru elastic. este: ϕ⎞ ⎛ ea = ( q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ valoare.Neglijand fortele de coeziune. rocile inconjuratoare exercita o presiune laterala activa din partea zonei incarcate. La o adancime mai mica decat x. masa de roci se va afla in echilibru limita si astfel se va determina valoarea lui x: ϕ⎞ ϕ⎞ ϕ⎞ ⎛ ⎛ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ + γ a xtg 2 ⎜ 45o − ⎟ = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ . rasa de roci se afla sub actiunea unei presiuni pasive. separate intre ele printr-o suprafata verticala AB(fig. se admite existenta. 63) Punand conditia e p = ea . 2⎠ 2⎠ 2⎠ ⎝ ⎝ ⎝ de unde : ϕ⎞ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ x= ⎡ ⎛ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ γ a ⎢ tg 2 ⎜ 45o + ⎟ − tg 2 ⎜ 45o − ⎟ ⎥ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎣ ⎝ (6. la adancimea x. masa de roci se afla. 62) De cealalata parte a planului AB. 6. la adancimea x. masa de roci se afla in stare de miscare catre golul galeriei. 126 . 11. este: (6. a numai doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive. la fel ca si asupra unui zid de sprijin. 6.64) Mai jos de aceasta adancime. 11). Fig. in masa rocii. a carei valoare. Zonele de presiune ale rocii sub nivelul vetrei excavatiei Asupra planului AB. deoarece presiunea pasiva este mai mare ca presiunea activa. a carei ϕ⎞ ⎛ e p = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2⎠ ⎝ (6. dupa Timbarevici.

Ra = Rp = 1 ϕ⎞ ⎛ x ( 2q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2 2⎠ ⎝ 1 ϕ⎞ ⎛ γ a x 2 tg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 69) Forta N tinde sa comprime roca. 6. sa deplaseze masa de roci dupa planul de alunecare Daca se tine seama si de forta de frecare dupa acest plan. Schema pentru calculul deplasarii rocilor spre golul lucrarilor subterane. 70) 127 . 12) corespunde diferentei dintre preisunea activa si presiunea pasiva: Fig. expresia: ϕ⎞ ϕ ⎡ ⎛ ⎤ To = T − Ntgϕ = R ⎢cos ⎜ 45o − ⎟ − sin(45o − )tgϕ ⎥ 2⎠ 2 ⎣ ⎝ ⎦ sau (6. rezulta. 67) Descompunand forta R in componentele T-paralela cu planul de alunecare pasiva si Nperpendiculara pe acest plan. 68) (6. 12. se obtine: ϕ⎞ ⎛ T = R cos ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ⎞ ⎛ N = R sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ pasiva. pentru forta de deplasare. dupa Timabarevici. inclinat fata de orizontala sub un unghi de (45o − ) . iar forta T. 6. 2 (6. 65) (6. 66) Forta R care produce deplasarea masei de roci spre interiorul excavatiei(fig. R = Ra − Rp = 1 ⎡ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ ⎛ x ⎢ (2q + γ a x)tg 2 ⎜ 45o − ⎟ − γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ ⎥ 2 ⎣ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ (6.

ϕ⎞ ⎛ sin ⎜ 45o − ⎟ ϕ⎞ R ⎛ 2⎠ To = cos ⎜ 45o + ⎟ = R ⎝ cos ϕ 2⎠ cos ϕ ⎝

(7. 71)

Fig. 6. 13. Schema pentru calculul presiunii litostatice, dupa Timbarevici. Rezultanta celor doua forte To va da presiunea pe vatra(fig. 7. 13):

ϕ⎞ ⎛ Pv = 2To sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝
sau
ϕ⎞ ⎛ sin 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Pv = 2R cos ϕ

(6. 72)

(6. 73)

Admitand o distributie uniforma a presiunii pe vatra, se obtine: pv = Pv 2b (6. 74)

Greutatea radierului si eventual a umpluturii trebuie sa preia aceasta presiune, iar coeficientul de siguranta al stabilitatii vetrei este:
ks = G radier + G umplutura Pv
≥ 1,3...1,5

(6. 75)

In cazul galeriilor cu sectiune circulara, presiunea din zona vetrei este preluata in conditii bune, datorita formei, astfel incat , in general, nu sunt necesare verificari.

6. 5. Presiunea rocilor asupra galeriilor inclinate
Presiunea rocilor asupra sustinerii unor galerii inclinate depinde de inclinare si de proprietatile rocilor.

6. 5. 1. Procedeul de calcul al lui Pavlov
128

Dupa Pavlov , presiunea P a rocilor din tavanul unei galerii inclinate(fig. 6. 14)se poate descompune in doua componente:N(presiunea normala)si T(presiunea tangentiala), avand valorile:

Fig. 6. 14. Presiunea litostatica dupa Pavlov
N = Pcos α si T=Psinα

(6. 75)

Presiunea normala are valoarea maxima N max = P , pentru α = 0 (galerie orizontala) si valoarea minima, N=0 pentru α = 90o (lucrare verticala). De fapt, dupa cum se va vedea la lucrarile verticale(puturi), presiunea normala N este diferita de zero pentru α = 90o . Presiunea T variaza invers in fucntie de unghiul α . Timbarevici recomanda ca presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane inclinate sa se calculeze cu relatiile de mai sus pentru α ≤ 800 , iar pentru α > 800 , sa se calculeze ca la lucrarile verticale(puturi).

6. 5. 2. Procedeul de calcul al lui Grigercik
Componentele presiunii dupa directia orizontala se verticala sunt(fig. 6. 15):

Fig. 6. 15. Schema de calcul dupa Grigercik P = akM si Q=γ a M (6. 76) 129

in care: a – latimea excavatiei

ϕ⎞ ⎛ k = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ - coeficientul presiunii laterale 2⎠ ⎝
M= excavatiei f – coeficientul de tarie x- adancimea de la suprafata 1.15a ⎛ 2f log ⎜ 1 + f a ⎝

⎞ x ⎟ - inaltimea echivalenta de roci care exercita presiunea asupra ⎠

γ a - greutatea specifica a rocilor.
Rezultanta celor doua forte, P si Q, se obtine cu relatia: R = P2 + Q2 (6. 77)

Marimea presiunii laterale asupra sustinerii lucrarii subterane inclinate variaza in functie de unghiul de inclinare, daca unghiul β = 0 , componenta orizontala P=0 si R=Q daca β = 90o , Q=0 si R=P. In primul caz se obtine presiunea litostatica asupra tavanului unei lucrari orizontale, iar in cazul al doilea, presiunea orizontala asupra peretilor unui put vertical.

6. 6. Presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane verticale(puturi)
Problema determinarii presiunii litostatice asupra sustinerilor puturilor verticale este dificila si nu si-a gasit inca o solutionare complet satisfacatoare din punct de vedere teoretic. In momentul de fata se cunosc din literatura de specialitate mai multe metode de calcul pentru determinarea acestei presiuni, elaborate de diferiti cercetatori si care se bazeaza pe o serie de ipoteze, confirmate mai mult sau mai putin de realitate, fapt care impune o atentie speciala la proiectarea unor asemenea lucrari. Din acest motiv, in calculul de dimensionare al sprijinirilor puturilor se iau coeficenti de siguranta acoperitori, prin care se tine seama se de eventualele subaprecieri ale valorilor presiunii litostatice orizontale, datorita acestor procedee de calcul aproximative. Problema presiunii rocilor asupra sprijinirilor puturilor a fost studiata de Protodiakonov, Timbarevici, Pavlov, Dinnik, Terzaghi, Fenner, Labasse si altii.

130

6. Presiunea pe unitate de suprafata de perete se determina cu relatia: ϕ⎞ ⎛ p = γ a ⋅ H ⋅ tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ in care: (6.. expresia tg 2 ⎜ 45o − ⎟ reprezinta coeficientul de impingere activa. Daca straturile strabatute de put(fig. + h n f med = ∑h f ∑h f i i n n ∑h 1 1 n = i i 1 H (6. 6. + h n f n = h1 + h 2 + . H –adancimea putului.. Protodiakonov recomanda aplicarea ipotezei de calcul de la zidurile de sprijin... valoarea medie a coeficientului de tarie se calculeaza cu relatia: h1f1 + h 2 f2 + .f2 .. Procedeul de calcul al lui Protodiakonov Pentru determinarea presiunii care actioneaza asupra sustinerii peretilor puturilor verticale.. Determinarea presiunii litostatice in cazul rocilor stratificate.. Protodiakonov recomanda ca pentru determinarea unghiului ϕ sa se ia media ponderata a coeficientului de tarie f... 6..6... ϕ -unghiul de frecare interioara al rocii... 78) γ a -greutatea specifica aparenta a rocii... au grosime diferita h1 ... 16..h 2 .. 79) i in care H este adancimea totala a putului. 131 . 2⎠ ⎝ Fig... 16)...fn .h n si coeficentii de tarie diferiti f 1 ...... dupa Protodiakonov In cazul cand putul se sapa in roci de natura litologica diferita... ϕ⎞ ⎛ In relatia de mai sus.. 1..

cu coeficientul de tarie f=0. autorul recomanda ca pentru aceasta presiune litostatica orizontala sa se calculeze separat. 6. rocile strabatute de put aflandu-se in stare elastica. la partea interioara a stratului de nisip. 2⎠ ⎝ 132 . H – adancimea putului. se admite. Procedeul de calcul al lui Timbarevici Dupa Timbarevici.greutatea specifica aparenta a rocilor strabatute de put. in cazul unei sustineri rigide. Astfel. aceasta formatiune exercita asupra nisipului curgator o presiune similara cu o sarcinauniform distribuita. 80) Daca printre straturile strabatute de put se afla un strat care se deosebeste mult prin grosime si tarie de celelalte. in cazul cand la o adancime de la suprafata terenului se afla un strat de nisip curgator avand grosimea h1 unghiul de frecare interioara ϕ si greutatea specifica γ a1 iar deasupra lui se gaseste un strat omogen cu grosimea h 2 .8.coeficientul presiunii orizontale. Pentru roci neomogene ca tarie si variind ca grosime. . . 0. Presiunea litostatica pe unitate de suprafata a peretelui. folosind relatia: ϕ = arctg f med (6. folosirea valorilor medii pentru f si γ a duce la valori departate de realitate pentru presiunea litostatica orizontala. este: ϕ⎞ ⎛ P = ( γ a1 ⋅ h1 + γ a 2 ⋅ h 2 ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ (6. . ca particulele rocilor din peretele putului isi reiau starea initiala de tensiune dupa un timp oarecare de la saparea lui.In functie de f med se determina ϕ .7. 82) γ a . Formula generala de calcul propusa de autor pentru determinarea presiunii litostatice este: p = γa ⋅ H ⋅ A in care: (6. 6. 2. 81) Inconvenientul procedeului de calcul conceput de Protodiakonov consta in aceea ca este limitat la puturi nu prea adanci si roci granulare necoezive. ϕ⎞ ⎛ A = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ .

γ 2 . reprezentata in fig... pentru foecare strat.. n −1 h n −1 + h n ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ in care: (6. Relatiile (6. presiunile de la partea superioara respectiv inferioara sunt: ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ psup = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + . care influenteaza.. presiunile sunt mai mari. dupa Timbarevici 133 . 17).grosimea straturilor Sub aceasta forma.. in general. 6..h n . cu inaltimea h n egala cu grosimea stratului respectiv. greutatea coloanei de roci deasupra(fig. avand greutatea specifica aparenta γ n si unghiul de frecare interioara ϕ n ..h 2 . Pentru stratul n. Diagrama presiunilor la un put vertical. la randul ei.Deoarece... 17.. 83) γ1 .greutatile specifice aparente ale rocilor din straturile traversate de put h1 . Fig.. in cazul rocilor stratificate. expresiile din paranteze reprezinta adancimea redusa la greutatea specifica aparenta a rocii din stratul examinat. 6. valoarea presiunii litostatice. 83) permit determinarea presiunilor orizontale tinand seama de caracteristicile rocilor strabatute de put. rocile in care este sapat putul au proprietati fizice si mecanice diferite. relatiile de calcul s-au stabilit admitand ca pe un tronson oarecare al putului. se exercita o presiune activa datorita unei prisme triunghiulare care aluneca si care suporta ..γ n . 6. Din diagrama presiunilor. se observa ca in dreptul straturilor formate din roci mai slabe(cu unghi de frecare interioara mai mic). n −1 h n −1 ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ pinf = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + . 17.

39 0. . 10 10. . 5. . . .50o - 6. 5 0. 64. 400 400. . . 84) . .. . 297 0. . 297. 3 Natura rocilor Caracteristicile rocilor Coeficientul presiunii ϕ⎞ ⎛ orizontale tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Rezist. 0. 0 18o.Valorile coeficientului presiunii orizontale.18o 1. 004 0. proportional cu factorul 13 D +1 : 2 p = γ a (h n + h o ) in care: D – diametrul putului circular sau latura cea mai mare in cazul unei sectiuni dreptunghiulare. Roci moi(slabe) 5. . 0. 5 0. la compresiune daN cm 2 1. Roci foarte tari 20. . 64 0. . . .inaltimea tronsonului interior al putului.26o34' 0. 0012 Volumul porilor % Unghiul de frecare interioara ϕ 0o. . h o . pentru diferite roci. 002. sunt date in tabelul 6. . 0. . 2000 40.. 0. 53 0. 002 0. . 3. . 100 100. . 164 0.. 6. 031.grosimea echivalenta a stratului de roci de deasupra stratului inferior. 134 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 1600 1600. Roci mobile (neconsistente) 3. 031 0. . Roci tari 7. 017 0. .. Procedeul de calcul al lui Pavlov Pavlov a propus o formula bazata pe concluziile cercetarilor sale experimentale. . 0. 0.. Roci foarte moi 4. 008. . Roci de tarie medie 6. 3 3. 008 0. . .. 0007 0. 0. . care au aratat ca valoarea presiunii litostatice variaza in functie de diametrul putului D. h n . . 0. . 5. 76 Valoare limita Media 26o34'. Roci acvifere curgatoare 2. 0.

6. ci numai de greutatea unui volum de roca ce se afla in interiorul unei bolti. 18). relatia: p= in care: m. 6.. 86) H fiind adancimea totala a putului.. Cercetarile au aratat ca ipoteza formarii boltii poate fi aplicata si in cazul puturilor. 5. 85) In cazul cand putul este sapat in intregime in aceeasi roca. formula de calcul este: p = γa ⋅ H 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. Terzaghi considera ca in jurul putului se formeaza o zona de influenta abcd(fig 6.recalculata la greutatea specifica aparenta din stratul inferior: ho = γ1 γ γ h1 + 2 h 2 + . Procedeul de calcul al lui Dinnik Plecand de la ipoteza ca toate rocile sunt corpuri elastice ideale. Procedeul de calcul al lui Terzaghi Experientele au aratat ca ipoteza privind cresterea preisunii orizontale asupra sprijinirilor puturilor proportional cu adancimea nu se confirma. Presiunea nu este produsa de greutatea intregii coloane de roci. 6. 4. 87) Presiunea determinata astfel corespunde presiunii litostatice orizontale din masivul neatacat prin lucrari subterane.constanta lui Poisson μ= 1 -coeficientul lui Poisson. Dinnik propune pentru calculul presiunii litostatice pe unitatea de suprafata a peretelui putului. 6. constituita din mai multe bolti.. cu anumite corecturi. pana la suprafata. + n −1 h n −1 γn γn γn (6. m 1 μ γa ⋅ H = γa ⋅ H m −1 1− μ (6. 135 .

datorita faptului ca se gasesc in interiorul unui masiv .ipoteza lui Terzaghi. Particularitati ale comportatiii structurilor subterane la actiuni seismice.2-ipoteza lui Timbarevici. cresterea presiunii in functie de adancime fiind mult atenuata. care constituie atat mediul prin care se transimt oscilatiile seismice. datorita rigiditatii sale. Daca structura subterana este suficient de elastica . exista o diferenta intre rigiditatea structurii subterane si a masivului inconjurator. cat si mediul principal de rezistenta. de la adancimi de 10. raspunsul structurii este influentat mai ales de starea de deformatie a masivului si in mai mica masura de fortele de inertie dezvoltate in structura. In comparatie cu constructiile supraterane. De asemenea. repartitia pe verticala a presiunii are aspectul redat in fig. 13-1. Presiunea litostatica seismica 6. 18. In cazul constructiilor subterane. 7. 6. . In calculele practice se considera ca. care preia o parte din presiunea rocii. 136 . 6.3-diagrama folosita in calcule. 6. Repartitia presiunii rocii in jurul puturilor:1. ea urmareste deplasarile si deformatiile masivului.Fig. apar perturbatii in campul undelor seismice. constructiile subterane(galerii hidrotehnice . Daca insa structura are o rigiditate mai mare decat masivul inconjurator . 12m. Astfel. In imediata apropiere a boltii se formeaza o zona de tensiuni marite. ) prezinta unele particularitati de comportare la actiuni seismice. centrale hidrotehnice etc. 7. Din aceasta cauza si datorita golului format de constructia subterana . 18-3) 6. presiunea ramane constanta(fig. 1. .

variatia caracteristicilor mecanice ale structurii masivului.coeficientul de seismic. Qc = k s Q unde: k s . in acelasi moment. care se propaga in teren dupa o anumita lege de variatie. rigiditatea structurii si directia undelor. 2. interactiunea structura-masiv etc. Deoarece in cazul oscilatiilor cu frecvente joase( T ≥ 0. 7. Rezultanta presiunilor seismice varticale ale rocii din bolta de surpare a galeriei se determina cu relatia. este neinsemnata. 137 (6. dupa cum au aratat cercetarile. Analiza se efectueaza intr-un sistem unic de discretizare. In aceste metode se ia in considerare conlucrarea dintre diversele elemente ale sistemului si mediului. datorita lungimii mari a galeriilor . de-a lungul lor apar. De asemenea. sub forma de impuls sau unde. 6. egal cu raportul dintre acceleratia cutremurului pe directia considerata si acceleratia gravitatiei. 88) . care se suprapun peste presiunile statice. Comportarea seismica a structurilor subterane mai este influentata si de alti factori cum sunt:relieful terenului.8s ) reducerea acceleratiilor seismice in adancime. neuniformitati(nesincronizari)ale deplasarilor diferitelor puncte.campul de unde seismice sufera modificari. Posibilitatile largi de analiza seismica a structurilor subterane le ofera aplicarea metodei elementelor finite. adancimea de pozare a constructiei etc. (masa proprie si masa aditionala din masivul inconjurator. Cutremurele amplifica astfel actiunea masivului asupra constructiilor subterane. care sa cuprinda atat structura cat si masivul sau pe substructuri corespunzatoare constructiei. Se pot considera geometrii arbitrare de structuri. )Actiunea seismica se defineste. coeficentii de intensitate seismica pentru lucrarile subterane se iau in calcule cu aceleasi valori ca si pentru lucrarile supraterane din amplasamentul respectiv. care la randul lor antreneaza modificari ale starii de efortdeformatie in ansamblul de structura subterana-masiv. frecarea si lunecarea structura-masiv etc. respectiv masivului. Presiuni litostatice seismice Presiunile litostatice seismice actioneaza ca presiuni suplimentare ale rocii. S-au elaborat modele matematice perfectionate de analiza seismica a structurilor subterane in interactiune cu masivul inconjurator.

iar celalalt. un perete al captuselii galeriei va suporta o presiune activa majorata cu presiunea litostatica seismica. dinspre si catre masiv. To . modulul de elasticitate al rocii E si coeficientul normat de incarcare n. 1 k s γ a CcTo 2π (6.Q – greutatea totala a rocii de sub bolta de surpare(de echilibru)conform 6. alternativ. 6. Pentru unele tipuri de structuri subterane si roci.coeficientul de intensitate seismica din amplasament γ a . s-au calculat valorile presiunilor litostatice seismice unitare din teren σ ter si s-a intocmit o diagrama de calcul (fig.perioada predominanta a oscilatiilor seismice ale terenului. ceea ce inseamna ca incarcarea orizontala va fi nesimetrica. 2. la un moment dat. Din aceasta diagrama in functie de σ ter . se poate determina presiunea de contact asupra diferitelor tipuri de captuseli. Presiunile seismice litostatice orizontale(laterale)pot avea de asemenea valori importante. 2.greutatea volumetrica a rocii(pamantului) Cc . Eforturile unitare seismice din teren se pot determina cu relatia: σ ter = ± unde: k s .viteza de propagare a undelor longitudinale in masiv. ele dezvoltandu-se datorita deplasarii peretilor structurii. reactiunea masivului. Presiunile litostatice seismice orizontale reprezinta presiuni de contact asupra captuselilor si ele depind de raportul rigiditatilor masiv-structura si de geometria structurii. 89) 138 . 19). Astfel.

. . . . 6 139 . 5. 6. 5000 1000. 19. 8 2. se dau din date orientative privind valorile eforturilor seismice unitare. 4. 1. 3500 500. gresii) Formatiuni cretoase masive. . 0. Diagrama pentru determinarea presiunii litostatice seismice(de contact) asupra captuselilor . . 8. calcare. . argile tari. In tabelul 6. 2 2. . 0 2. in functie de eforturile seismice unitare din teren σ ter modul de elasticitate al rocii si tipul de captuseala. 5 (m/s) 3500. . . 3 200. 2. . . . 0 0. . conglomerate Pamanturi cu rezistente medii (nisipuri de rezistente medii. . . . 1000 (daN / cm ) 2 5. argile) Pamanturi slabe (nisipuri. 6. 6. Tipuri de roci a γa Cc 3 Cc (10 kN / m ) Roci stancoase (granite. pentru diferite roci. 4.Fig. Pc . 0 1. 500 0. argile plasitce) 1. in cazul unui cutremur de gradul IX .

etc) In fig. crapaturi etc. ) -orogeneza cu formele ei caracteristice -fenomene tectonice(cute. folosind c relatiile: qca = (1 + 2k s tgϕ )q a qcp = (1 + 2k s tgϕ )q p q a . cu cat este amplasata la o adancime mai mare si cu cat caracteristicile geologice ale zonelor strabatute sunt mai diferite Din punct de vedere geologic. 6. se determina ca la zidurile de sprijin. unde H este adancimea de pozare a galeriei si D-latimea ei. 19 corespund pentru lucrarile subterane situate la adancimi mari. trebuie sa se analizeze: -orogeneza si conditiile de asezare a rocilor -conditiile hidrologice -prezenta gazelor. produse de actiunea seismica.Valorile rezultate pentru presiunea litostatica seismica po din graficul din fig.presiunile active si pasive ale pamantului fara considerarea actiunii seismice. 6. care vor fi cu atat mai variate cu cat galeria are o lungime mai mare. cand H/D>3. conditiile de temperatura -proprietatile fizice si mecanice ale rocilor -factorii geologici care pot influenta presiunea litostatica Factorii geologici se refera la: -schimbari provenite cu ocazia litogenezei si a racirii magmei(fisuri. falii. Influenta conditiilor geologice ale masivului asupra presiunii litostatice Alcatuirea geologica a masivului influenteaza in mod direct distributia presiunii litostatice si marimea acesteia. ϕ .unghiul de frecare interioara al rocii(pamantului) 6. 8. 20 se prezinta influenta alcaturiii geologice asupra distributiei litostatice in lungul galeriei. 140 .q c ) . presiunea suplimentara p activa si pasiva ( q a . In cazul pozarii lucrarilor subterane la adancimi reduse sau la suprafata . q p .

Daca au grosimi reduse si sunt fisurate. rezulta presiuni mari. formarea boltii este asigurata numai de frecarea si coroziunea din planele de separatie. Daca straturile au grosimi mari. roca lucreaza ca o grinda perete. 21. ele lucreaza la incovoiere. Aceasta orientarea a stratificatiei favorizeaza insa patrunderea factorilor de eroziune. 21). acestea lucreaza ca niste grinzi-placi suprapuse.Fig. In cazul in care axa galeriei este paralela cu directia stratificatiei si daca aceasta are o cadere mare(fig. Fig 6. 21. 141 . 6. datorita conditiilor de lucru diferite ale masivului(fig. 21. Daca directia axei galeriei coincide cu directia straturilor . se va cauta ca galeria sa fie amplasata intrun strat rezistent si impermeabil. Influenta alcaturii geologice asupra distributiei presiunii litostatice Directia si caderea straturilor precum si fisuratia masivului influenteaza de asemenea repartitia presiunii. avand o capacitate ridicata de rezistenta la sarcinile verticale(fig. 20. 6. c. ). 6. In cazul unor straturi aproximativ orizontale. 6. ). a). b. Pozitia galeriei in raport cu stratificatia Daca axa galeriei formeaza un unghi apropiat de 90o cu directia si caderea stratificatiei. 21. 6. dar caderea are o valoare mica sau straturile sunt chiar orizontale(fig.

a).Fig. 24). Galerii cu axa in plan perpendicular pe cute In cazul galeriilor de coasta. b. apar solicitari nesimetrice. 142 . 23. 23. 6. 23. presiunile vor fi mai mici in zonele marginale si mai mari in zona mediana(fig. presiunile sunt mici. In anticlinale presiunile laterale sunt mai mici si de asemenea. 6. pericolul infiltratiilor este mai redus. precum si existenta unor straturi de natura diferita. ) Fig. Galerie amplasata in zona cutata:1 – sinclinal. iar in anticlinale. cat si efectului pe care il pot avea procesele de eroziune. 6. pentru galeriile situate intr-un anticlinal (fig.2-anticlinal In sinclinale presiunile sunt mari. 6. In cazul galeriilor avand axa perpendiculara pe directia straturilor. care influenteaza foarte mult comportarea masivului. 22. situate in apropierea versantilor(fig. 6. datorita unor acoperiri diferite. presiunile vor fi mai mari in zonele marginale si mai mici in zona mediana. cand directia stratului coincide cu directia axei galeriei. Pentru galeriile amplasate intr-un sinclinal.

solicitarea la care este supusa micsorandu-se prin preluarea unei parti de catre roca. coeziunii. deoarece daca exista (cazul rocilor rezistente).5 ).Fig. spre roca: p = kδ (6. 6. Coeficientul de rezistenta elastica al rocii caracterizeaza rezistenta elastica a rociisi se poate determina prin calcule sau pe cale experimentala. 90) Factorul de proportionalitate k. 143 . captuseala unei galerii se deformeaza. precum si de efectele pe care le pot avea cutremurele. cat si prin modificarea frecarii . captuseala se descarca. Presiunea litostatica este influentata. 9. avand loc deplasari spre masiv. de asemenea. de starea initiala de tensiuni produsa de fenomenele tectonice. 6. Masivul se opune acestor deformatii. Galerii de coasta Apa din masiv actioneaza atat direct. dintre reactiunea elastica a rocii si deplasarea captuselii spre masiv. 24. se numeste coeficent de rezistenta elasita al rocii. Rezistenta elastica a rocii Sub actiunea incarcarilor la care este supusa. Reactiunea elastica a rocii nu se ia in considerare daca roca este slaba(coeficientul de tarie f ≤ 1. ca presiune suplimentara exterioara asupra captuselilor. Fenomenul poarta denumirea de reactiunea(rezistenta) elastica a rocii. Reactiunea elastica a rocii este direct proportionala cu deplasarea captuselii δ . Rezistenta elastica a rocii se ia in considerare pe portiunea pe care captuseala se deformeaza inspre roca si ea constituie un factor important in solicitarea captuselilor . precum si a conditiilor de aparitie a fenomenului de impanare. preluand o parte din solicitari.

Pentru a putea aplica formula lui Lame in cazul masivului de roca. 91) Fig. se considera in jurul excavatiei un cilindru de roca cu pereti foarte grosi. formula lui Lame’ capata forma: u= 1 + μ P1r12 ⋅ E r (6. 25.coeficientul lui Poisson. μ . care este egala si de sens contrar cu presiunea din interior. 92) (6.Coeficientul de rezistenta elastica a rocii. k. Deplasarea punctelor de la suprafata excavatia se obtine cu formula lui Lamé.P2 .r2 .raza punctului E. sub actiunea presiunii interioare si a reactiunii elastice a rocii.raza interioara si exterioara a cilindrului. 25). 6.deplasarea radiala. asupra caruia actioneaza din interior presiunea P1 (fig. P1 .presiunea interioara si exterioara. se poate determina in functie dedeplasarea radiala a punctelor de la suprafata unei excavatii circulare. Schema pentru calculul coeficientului de rezistenta elastica al rocii 144 . r. folosita la determinarea deplasarii radiale intr-un punct al sectiunii cilindrilor cu peretii grosi: 1 − μ P1r12 − P2 r22 1 + μ ( P1 − P2 ) r12 r22 u= ⋅ 2 2 ⋅r+ E r2 − r1 E ( r22 − r12 ) r in care: u. Daca se admite ca raza exterioara a cilindrului r2 → ∞ .modulul de elasticitate al materialului. 6. r1 .

determinata in modul aratat. 2 functie de gradul de fisurare al rocii. iar pentru roci putin fisurate α =1. . intr-o anumita masura. In cazul excavatiilor de alte forme. . 5<f<12. 95) Relatia intre k. se poate folosi formula: k o = 50αf (daN/cm 3 ) (6. 1. deplasarea rediala sub actiunea presiunii interioare P1 va fi data de : u1 = 1+ μ P1r1 E (6. Pentru roci foarte fisurate se ia α =0. sau: k= (6. In cazul rocilor cu coeficientul de tarie f (dupa Protodiakonov)cuprins intre 1. 96) in care r se exprima in cm. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k se ia egal cu: k= ko B 2 (6. 94) Pentru a caracteriza diferite roci. 93) Reactiunea elastica a rocii de la suprafata excavatiei fiind egala cu presiunea interioara P1 . in practica se foloseste notiunea de coeficient de rezistenta elastica specific k o . pentru determinarea coeficientului de rezistenta elastica specific k o . care corespunde unei excavatii cu raza r1 = 100cm : ko = E (daN/cm 3 ) (1 + μ ) ⋅ 100 (6. elastic si izotrop si difera. Valorile coeficientului de rezistenta elastica a rocii. este: k= P1 E = u1 (1 + μ )r1 (6. corespund ipotezei masivului omogen. ce corespunde unei excavatii cu raza oarecare r si k o este data de: k= k o ⋅ 100 (daN / cm 3 ) r ko (daN / cm 3 ) r (6. 98) unde B este latimea profilului(in metri). 8 . coeficientul de rezistenta elastica al rocii k. 99) in care α =0. .Pentru punctele situatepe suprafata excavatiei (r = r1 ) . 2. De aceea. se recomanda ca determinarea coeficientului de rezistenta elastica sa se faca experimental. 97) in care r se ia in metri. 8. de valorile reale. 145 .

Existenta apelor subterane in zona galeriei care. in afara celor prezentate in acest capitol. determinata cu diferite relatii. Concluzii privind calculul presiunii rocilor In literatura de specialitate se mentioneaza si alte metode pentru calculul presiunii rocilor .. 3.. marnoase... construita de presiunea hidrostatica a apei. roci semistancoase 50.10.. trebuie sa se tina seama de o serie de factori care influenteaza asupra valorii si distributiei presiunii rocilor..50 (daN/cm3 ) . Zonele cu fisuri mari..4000 (daN/cm 3 ) (functia de taria lor). 4. pe langa faptul ca contribuie la crestere presiunii rocilor. Acest lucru se observa mai ales la rocile necoezive si argiloase. Timpul de asezare si rigiditatea sprijinirilor. Valoarea presiunii rocilor. 6.500 (daN/cm3 ) si roci stancoase 500. sistoase(de exemplu la galeria de fuga a hidrocentralei Arges. cu atat presiunea rocii este mai mica. are un caracter aproximativ si trebuie corectata la proiectare prin stabilirea experimentala a presiunii in conditiile reale ale excavatiei.. ) 2. valoarea coeficientului k o poate variaintre urmatoarele limite:pentru argile compacte si marne 10.. Diferitele metode de calcul al presiunii rocilor permit determinarea cu aproximatie a presiunii din tavanul.. Pozitia axei galeriei fata de stratificatie precum si structura rocilor.In functie de natura rocilor. printre care: 1. fac sa apara o sarcina suplimentara. De asemenea. din peretii si din vatra lucrarilor subterane. 146 . unde presiune creste. linii de contact dintre roci. deoarece deformatiile rocii nu se pot dezvolta.. alunecari. dupa cum s-a aratat. Cu cat sprijinirile sunt montate mai devreme dupa executia excavatiei..

ancorajul cu tiranti poate fi luat in considerare pentru asigurarea excavatiilor subterane in roci tari. in locul sustinerii cu zidarie sau beton.Totusi metoda nu a patruns in constructiile subterane pana in anii 1950. in mina Mir din Silezia Superioara. desi uneori actioneaza si eforturile reziduale ale presiunilor orogenice din scoarta ca si fortele generate de relieful de suprafata. PRESIUNILE ASUPRA EXCAVATIILOR SI CALCULAREA PARAMETRILOR DE ANCORARE O excavatie subterana modifica starea de echilibru anterioara a eforturilor din masivul de roca si drept consecinta din peretii excavatiei se desprind si cad spontan bucati de roca. initial in SUA si ulterior in alte tari. intre 1920 si 1930 ancorarea cu tiranti a tavanelor a fost utilizata in cateva mine de minereuri din Statele Unite ale Americii. iar sistemul de sustinere montat este supus unui efort suplimentar. si pe de alta parte datorita cunostintelor teoretice amanuntite dobandite in domeniul mecanicii rocilor.De obicei se ia in consideratie numai greutatea straturilor de roci de deasupra excavatiei.Ancorajul cu tiranti nu are totusi o utilizare universala.Aceasta a condus la o larga aplicabilitate a tirantilor in exploatarile subterane.In general. In anii urmatori .1. ca urmare pe de o parte a progresului in executia rapida si ieftina a forarii gaurilor de ancoraj.Cauza acestui fenomen este datorita in special fortelor gravitationale . cand si-a gasit o mai larga aplicare nu numai la armarea temporara . succesul aplicarii sale depinzand de evaluarea corecta a conditiilor geologice si de adoptarea unei tehnici adecvate.Cele mai vechi date despre ancorarea cu tiranti a rocii in vederea asigurarii tavanului dateaza din 1918. Pentru o anumita adancime fata de suprafata. Tehnica forarii in exploatari minere s-a dezvoltat mai mult in timpul si imediat dupa cel de al 2lea razboi mondial.Aceste efecte pot fi rezumate ca o manifestare a presiunii rocii. 7. inlocuind armarea cu lemn sau alte tipuri de sustineri ci si ca componenta principala in asigurarea definitiva a rocii in timpul excavarii. in roca actioneaza un efort vertical definit de relatia: σν = γ ⋅ h si un efort orizontal definit de relatia: 147 .Capitolul 7 ANCORAREA EXCAVATIILOR SUBTERANE Ancorarea excavatiilor subterane a fost una dintre cele mai vechi tehnici si cu cea mai larga aplicatie la consolidarea rocilor. roca este impinsa inspre spatiul excavat.

2.greutatea volumica a rocii.infasuratoarea rezistentei rocii. Fig.σh = ν σν = k 0 ⋅ σν (fig.σ h = efort orizontal. σν = efort vertical.Valorile efortului in masivul de roci inainte si dupa excavarea unei lucrari miniere folosind diagrama Mohr(dupa A. Tertzaghi). 148 . tare si izotropa cu coeficentul lui Poisson ν = 0.σ0 = efortul la nivelul zero. ν .1 Variatia teoretica a efortului in vecinatatea unei lucrari miniere circulare executata intr-o roca omogena.2 (conform cu V.coeficentul lui Poisson pentru roca.H=adancimea de la suprafata Fig. σS = efortul la nivelu S dupa excavarea completa. 1) 1− ν in care h este adancimea fata de suprafata.Hugon): 1. γ .

pe care de obicei roca nu este capabila sa-l mai preia si intervine ruperea. 3. 149 .In situatia in care greutatea straturilor din acoperis creste substantial. in vederea prevenirii prabusirii datorita greutatii proprii. unde roca nu poate rezista eforturilor de tensiune existente (cum se arata in fig.3) Roca ce se desprinde din peretele excavatiei trebuie sa fie sustinuta sau consolidata prin armare. tangent la curba de cedare a rocii reprezinta starea limita a capacitatii portante a rocii la inceperea excavatiei.p=efort radial necear asigurarii impotriva surparii.Cercul 3. Pentru prevenirea acestui fenomen. 4. iar efortul se mareste din nou. efortul marit se transmite mai adanc in masivul de roca.) Daca modificarile lente ale starii de eforturi de roca din timpul excavarii sunt concepute conform reprezentarii lu Mohr pentru un mediu omogen(fig. substantial marit odata cu excavatia(efortul radial fiind egal cu zero).efortul in momentul ruperii rocii. vezi fig. atunci cercul 2 infatiseaza starea de eforturi dinainte de excavatie.2)care sa coboare cercul Mohr circumscris(4). Daca apar prabusirri.starea de efort in zona boltii naturale dupa definitivarea excavatiei(efort radial=0. sub curba de rupere(cercul 3).2.Ca rezultat apare necesitatea indepartarii din nou a rocii din peretii excavatiei. dar in cele mai multe cazuri de prisos.O astfel de presiune nu numai ca poate fi considerabila.Dupa desprinderea rocii din peretii excavatiei .cercul reprezentand stadiul efortului in masiv inainte de excavare . cercul 4 reprezinta efortul tangential din roca. unde este mai usor preluat de roca mai putin alterata(fig. eforturile laterale din peretii excavatiei ajung la o asemenea marime incat este inevitabila si aici distrugerea si cedarea rocii. trebuie ca pe fata excavatiei sa fie create eforturile radiale (presiunea p.1).2). Ruperea apare initial in tavan. excavatia trebuie sa fie largita.

iar contactul cu peretele rupt . in special prin precomprimare. cu otel sau beton a excavatiilor subterane. zona cu eforturi tangentiale crescute(bolta naturala). Zona boltii naturale creata in roca cand efortul a fost indepartat in afara suprafetei lucrarii miniere: IIIzona de eforturi reduse in jurul excavatiei subterane. H0 . decomprimate. σ v . inainte ca roca neasigurata sa fie prea mult deranjata.adancimea centrului excavatiei fata de suprafata terenului. Aplicarea unor astfel de sustineri necesita de obicei un timp foarte lung. Sustinerea cu lemn. iar rezistenta sa impiedica transmiterea presiunii in spatiul excavat.Un alt avantaj este ca ancorajul poate fi pus in actiune rapid. al excavatiei este nesatisfacator (pe suprafete mici se nasc sarcini concentrate mari. astfel incat ele insele sunt capabile sa transfere o anumita sarcina. 150 .Fig. Ancorele se bazeaza pe un principiu diferit :ele pe de-o parte leaga blocurile de roca tare. neregulat. σ h .) Aceasta conduce la accentuarea decomprimarii rocii din vecinatatea excavatiei si cresterea presiunii. sprijina roca decomprimata.3. pe o distanta mai mare. stabilizand zone de masiv.eforturile verticale si orizontale din masiv inainte de rupere . iar pe de alta parte consolideaza roca prin armare. atat in roca cat si in sustinere.

Teoria grinzii fixate la capete Aceasta teorie este adecvata in special pentru excavatii rectangulare in straturi de roci tari.Aceasta nu poate aparea la o anumita distanta de suprafata terenului. Košina. Preluarea de catre roca inconjuratoare a functiei rocii excavate de a sustine incarcarea. catre adancimi relativ mici(aproximativ 10m). iar lungimea lor depinde atat de distanta de la acoperisul excavatiei la stratul portant cat si la adancimea de incastrare a ancorei in acest strat. γ .efortul de tensiune admisibil al materialului tirantului. fie prin sustinerea rocii cu grinzi fixate in amsivul de roca. kg/ cm 2 (10 −1 MPa) .Ambele tipuri de consolidare.Tirantii extremi se amplaseaza cat mai aproape posibil de laturile 151 . minus filetul. Straturile cu capacitati portante mai mici pot fi sustinute cu ajutorul ancorelor incastraturi in straturile superioare mai rezistente. Parametrii acestui tip de ancoraj se pot determina dupa D. in forma lor obisnuita sunt totusi in stare doar sa transfere intreaga greutate a rocii din straturile de deasupra . In primul caz. h S .O sarcina mai mare ar putea conduce inevitabil la distrugere . σa . sau pot forma o grinda printr-o ancorare extensiva a lor. cand acoperisul este suspendat de un strat rezistent tirantii introdusi in roca tare sunt solicitati la eforturi de tensiune de greutatea stratului asigurat.armatura preia numai greutatea rocii decomprimate din imediata apropiere a excavatiei.1. lipsite de suport prin realizarea excavatiei.grosimea stratului asigurat. P = γ ⋅ h S ⋅ l2 . deoarece functia de sustinere pe care o indeplinea roca excavata este preluata asa cum s-a mentionat mai sus. cm 2 . 7.1. aproximativ orizontale. de exemplu cand distanta intre tiranti este: lr = FS ⋅ σa hS ⋅ γ unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. de masivul de roca dimprejur. r pentru verificarea capacitatii lor portante si pentru restabilirea cel putin partiala a starii de eforturi existente in roca inainte de excavare.greutatea volumica a rocii kg/ cm 3 Tirantii sunt intotdeauna pretensionati la sarcina presupusa. cm.Ambele teorii se bazeaza pe determinarea zonei de presiune din masivul de roca de de-asupra excavatiei. se poate obtine in doua moduri:fie prin formarea in masiv a unei bolti naturale suportata de roca nederanjata din peretii excavatiei.

5). Adancimea de fixare a tirantului in stratul de roca portant se determina plecand de la presupunerea ca rezistenta la smulgere a rocii trebuie sa fie mai mare decat rezistenta tirantului. la fixarea lor partiala in punctul de ancoraj.grosimea celui mai slab strat acoperitor. Din conditia: FS ⋅ σS ≤ π ⋅ h u ⋅ τh t hu sin 45o se obtine adancimea de fixare: hu = 0. fie ca trebuie ca tirantii sa fie legati cu flanse plate intr-o directie. m –coeficent de siguranta(de obicei 2). fie ca trebuie ca distanta dintre tiranti sa fie l'r si sa se foloseasca tiranti mai subtiri .este rezistenta la tensiune a rocii la incovoiere.Asigurarea stratului acoperitor se poate realiza de asemenea prin intermediul unei planse de sarma. o ancora smulge un volum de forma concava in timp ce intr-o roca fisurata. forma volumului este determinata de planele de discontinuitate. Aceasta ultima masura este recomandabila ca cel mai realizabil procedeu de prevenire a destinderii (slabirii) rocii dintre tiranti. compacta. In cazul in care l'r < l r .rezistenta rocii la tensiune prin incovoiere este extrem de variabila datorita fisurilor si crapaturilor transversale si este mai bine ca ea sa nu fie luata in considerare. Distanta l r se stabileste uneori luandu-se in considerare efortul admisibil pe stratul inferior din straturile sustinute intre doi tiranti.4). Distanta admisibila este 2σ 0 h 2 l l = (cm) m⋅q ' r unde σ0 . in timp ce pe cealalta directie distanta sa fie redusa la l r .Zona rupta din roca seamana cu un con regulat.excavatiei galeriei. ca si pentru o bolta 2⎠ ⎝ naturala(vezi fig. h l .22 ⋅ FS ⋅ σa τh 152 . fixata in acoperis cu tiranti departati la o distanta l r unul de celalalt.Teoretic distanta este h ⋅ ⎜ tg45 − ⎟ . Experienta a aratat ca dintr-o roca tare. cu un unghi de varf de 90 o in punctul de fixare a ancorei(fig. q – incarcarea uniforma a stratului de catre greutatea sa. deoarece se presupune ca la fixare grinzii de roca au efect numai la o anumita ϕ⎞ ⎛ distanta fata de suprafata excavatiei.

Insa.suprafata de rupere ipotetica.1. σa .Bolta creata preia presiunea straturilor superioare si o transfera rocii din peretii si talpa excavatiei subterane.unde FS -este suprafata sectiunii transversale a tirantului. straturile individuale sunt legate de catre tiranti realizandu-se o singura grinda.adancimea de fixare intr-o roca rezistenta.lungimea necesara este de obicei l u > h u . Bolta naturala de deasupra unui gol excavat se formeaza.2. cand grindade roca cedeaza. chiar in masivele roci stratificate. Bolta naturala dintr-un masiv este o zona cu eforturi crescute.Schema smulgerii unui tirant de la suprafata unei roci de fundare tari: 1. stratificate in bancuri subtiri .1. In cazul in care tirantul se fixeaza in stratul portant prin cimentare.suprafata probabila de rupere intr-o roca compacta.rezistenta la tensiune a otelului.rezistenta la forfecare a rocii. pentru rocile slabe si chiar pentru pamanturi.Teoria boltii naturale Aceasta teorie este valabila pentru toate tipurile de roci compacte si fisurate. 4. τh . Rezistenta straturilor legate in acest mod esteconsiderabil mai mare decat a straturilor nelegate. 7. greutatea rocii destinse de sub bolta naturala. exercita o 153 .3tavan. care traverseaza roca si care nu este afectata de fracturare. iar lungimea totala de incastrare in roca a tirantului va fi l = hS + h u sau hS + lu Daca acoperisul plan al unui abataj este format din roci tari . Fig. h u .2.

Grosimea maxima a rocii de sub bolta naturala amenintata de prabusire se determina din formula: v= 1 fp ⎡ ϕ ⎞⎤ b ⎛ ⋅ ⎢ a + h ⋅ tg ⎜ 45 − ⎟ ⎥ = < H 2 ⎠⎦ fp ⎝ ⎣ ϕ .adancimea acoperisului fata de suprafata. Fig.Kvapil(84).3).coeficentul f p este doar estimativ. 154 . de exemplu. Se pare ca grosimea rocii ce se desprinde de deasupra golului excavat este destul de mica. bazata pe teoria materialelor neconsolidate.Protodiakonov. bazata pe un principiu similar. In cazul constructiilor subterane se utilizeaza in general metoda lui M. stratificatie) si nici de orientarea lor fata de excavatie.Ea nu tine seama. dupa Protodiakonov Valorile f p si ϕ p (dupa Protodiakonov) sunt prezentate in tabele pe tipuri de roci si pamanturi. da valori mai sigure.Zona de compresiune parabolica deasupra unei excavatii subterane.coeficent de tarie a rocii in care a si h reprezinta dimensiunile excavatiei rectangulare. f p .5). astfel ca este important sa se calculeze presiunilor posibile . de planele de discontinuitate din interiorul masivului de roca(fisuri.M. H.presiune asupra sustinerii excavatiei(vezi fig. iar in aceasta privinta metoda lui R.unghiul de frecare interna a rocii.5. iar in cazul ancorajului cu tiranti. Totusi aceasta metoda are unele deficiente.Partea botlii naturale de deasupra galeriei este reprezentata printr-o parabola(fig. sa se estimeze cel putin aproximativ pozitia boltii naturale de deasupra golului realizat.

roci faramitate. Daca se cunoaste inaltimea teoretica a boltii naturale.pamanturi coezive.El a clasificat rocile in sase categorii.roci stratificate (straturi orizontale.Inaltimea minima a straturilor superioare H se presupune ca este egala cu 1. Inaltimea maxima a zonei ce solicita ancorajul din tavan se determina in functie de latimea totala b si de inaltimea h a golului rectangular. Rolul ancorajului e fie sa lege roca decomprimata de deasupra tavanului cu zona 155 2. fara presiune laterala Comportarea rocii . straturi verticale. 50 b 0-0. 10(b+H) Tavan instabil. Excavatiile subterane sunt proiectate de obicei cu tavan boltit ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a rocii decomprimate de sub bolta naturala este indepartata prin sapare. 10-2. 25-0. la adancime medie F. Inaltimea boltii de surpare a rocii deasupra unei lucrari miniere dupe Terzaghi Categoria de roca A-roci masive Inaltimea boltii de surpare v 0-0. fara sau cu presiune laterala mica Tavan instabil.Tabelul 1. 35-1. 50(b+H) Tavan instabil.50 b 0. se pot evalua in mare lungimea si densitatea tirantilor. presiune laterala mica sau considerabila Caderi de pietre. straturi inclinate) C-roci fisurate neregulat D-roci fisurate intens. caderi de fragmente mici.5(b+H). In golurile deja excavate.Terzaghi (vezi tabelul 1) a estimat extinderea probabila a zonei cu roca decomprimata de deasupra excavatiei subterane printr-o alta metoda. presiune laterala mare 0-0. 25-0. de exemplu prin metode geofizice. 25 b Posibilitatea conducerii de explozii mari. 10-4.nu exista presiune laterala B. presiune laterala mare 1. in functie de rezistenta lor si de gradul de fracturare si fisurare. 35(b+H) 0. 25 b 0. pamanturi necoezive E. zona boltii naturale poate fi stabilita aproximativ prin oricare metoda de masurare.pamanturi coezive la adancime mare K. 10(b+H) Caderi de pietre.

In cazul rocilor mai alterate sau tectonizate cand bolta naturala se formeaza mai in adancimea masivului. conform celor spuse in capitolul precedent.6).greutatea volumica a rocii.efortul admisibil de tensiune al materialului tirant.aceasta lungime este egala cu distanta pana la cea mai coborata limita a boltii naturale de deasupra tavanului. fie sa consolideze roca destinsa. iar diametrul tirantilor se alege in vederea realizarii acestei cerinte. lungime maxima in centrul tavanului. v. astfel ca ea sa se autosustina. prin consolidare cu tiranti precomprimati in roca din zona destinsa se creeaza o bolta portanta(fig. Din motive practice si din considerente economice l r ≥ 1 m. putin avariata. in functie de capacitatea portanta a tirantilor si de greutatea rocii asigurate in zona celui mai lung tirant: lr = unde FS ⋅ σa vγ FS este aria sectiunii transversale a tirantului. de obicei.portanta a boltii naturale. σa . Tirantul are. la care se adauga inaltimea de fixare: l = v + h u sau v+lu unde l u reprezinta lungimea de fixare prin cimentare. prevenind astfel degradarea mai departe a rocii. 156 .grosimea rocii asigurata de un tirant. γ . Distanta l r dintre tiranti se determina. Prima metoda de ancorare si de dimensionare a suprafetei excavatiei in zona boltii naturale este indicata acolo unde aceasta poate fi realizata fara necesitatea pastrarii unei distante relativ mici fata de frontul abatajului si intr-o roca tare.

fie sub un unghi de cel putin 45o .Bolta artificiala formata prin fixarea rocii decomprimate de deasupra excavatiei subterane cu ajutorul unui sistem de tiranti pretensionati.6. atunci forta tangentiala maxima ce trebuie sa fie asigurata este: 157 . de obicei greutatea masei de roci. de grosime suficenta pentru a transfera greutatea sectiunii slabite straturilor de deasupra. cum ar fi stratificatia. la = 2 lr lr Lungimea tirantului este de minim 1/3 din latimea golului. atunci amplasarea si directia tirantilor trebuie sa fie adaptata conditiilor respective (fig. formand o bolta independenta. in vederea cresterii suficiente a rezistentei la deplasarea pe aceste plane si pentru a face roca in stare sa transfere forte de compresiune chiar transversale pe ele. a-latimea boltii formate la l l = 3 .7). b.Pretensionarea tirantilor trebuie sa fie aproximativ egala cu greutatea rocii asigurate.Daca inclinarea principalului sistem al planelor de discontinuitate este α . Valoarea acestei rezistente suplimentare din interiorul suprafetei asigurate de un singur tirant se obtine presupunandu-se ca rezistenta totala la miscarea pe planele de discontinuitate trebuie sa fie mai mare decat fortele care favorizeaza aceasta miscare. In acest fel se creeaza o zona continua de roca comprimata. iar distanta dintre tiranti este egala cu aproximativ jumatate din lungimea lor(cel putin in raportul l: l r =2). Tirantii montati trebuie sa intersecteze aceste plane fie perpendicular.Fig. Daca in roca se dezvolta preponderent un singur sistem de plane de discontinuitate.

atunci intr-o sectiune verticala. pretensionarea Pk = −G ⋅ tgϕ .T = G ⋅ sin α = G ⋅ cos α ⋅ tgϕ + R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 ⋅ cos αtgϕ + R k r din care rezulta ca: R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r unde γ -este greutatea volumica a rocii. iar σa -sarcina admisibila la tensiune al otelului. Daca pentru stabilizarea tavanului se 158 . perpendiculara pe planul de discontinuitate R k = Pk ⋅ cos(α − ψ ) ⋅ tgϕ + Pk ⋅ sin(α − ψ ) Pk = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r sin(α + ψ ) + cos(α + ψ ) ⋅ tgϕ in timp ce Pk ≤ FS ⋅ σa unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. l ' = v sau h S -lungimea efectiva a tirantului. c-inclinat. Fig. Pentru straturi orizontale si tiranti verticali.Daca tirantul formeaza cu orizontala un unghi ψ (vezi fig. Rezistenta suplimentara R k la miscare de-a lungul discontinuitatii este de obicei creata de pretensionarea Pk a tirantului. Forta Pk va fi cea mai eficenta(maximum R k ) la o inclinare a tirantilor ψ = α + ϕ − 90o . ϕ -unghiul de frecare de-a lungul planului de discontinuitate.7 c).7 Amplasarea tirantilor in functie de diversele directii ale planelor de discontinuitate: a-orizontal. b-vertical. l r -distanta dintre tiranti.

Lungimea avansamentului z este aleasa adesea egala.Se pot lua in considerare si atacuri mai lungi decat distantele maxime prezentate in tabel. La excavatiile subterane primul obiectiv este asigurarea si stabilizarea partii superioare. in functie de suprafata frontului abatajului si de timpul necesar asigurarii tavanului. care au la baza experienta de la saparea in Austria a tunelelor cu aria sectiunii transversale a frontului de pana la 100 m 2 . ca lungimea calculata a tirantului l in sectiunea transversala a golului.. 7. intre ultimele aliniamente de tiranti si frontul abatajului se admite ca se creeaza o bolta sau o grinda noua(fig. Rk = FS ⋅ σa cos(α + ψ ) iar sectiunea transversala necesara γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) ⋅ cos(α + ψ ) n FS = σa Tirantii nepretensionati incastrati prin cimentare pe intreaga lungime a gaurii de ancoraj ofera o rezistenta mai mare in cazul in care unghiul de frecare de-a lungul planelor de disncontinuitate este mai mic.2. ei rezista la orice miscare de-a lungul discontinuitatilor prin rezistenta lor la forfecare σa a otelului tirantului.ANCORAREA TAVANULUI UNEI EXCAVATII SUBTERANE.Cand se da un nou atac.utilizeaza tiranti nepretensionati cimentati pe intraga lor lungime in gaura de ancoraj. reprezentata de tavan si suprafata lui.Ancorajul tavanului se practica curent in metodele clasice de excavare a lucrarilor subterane precum si la lucrarile de definitivare a sectiunii unei galerii. date din studiul geotehnic sau informatii preluate din tabelul 2. Aceasta lungime a avansamentului este legata de capacitatea de mentinere a rocii functie de latimea excavatiei si de timp si se apreciaza folosind experienta realizata la lucrarile anterioare. sau daca este posibil mai mare. De obicei distanta dintre sectiunile transversale ancorate din lungul unui gol excavat este egala cu echidistanta dintre tirantii dispusi intr-o sectiune transversala s = l r .8). 159 . De asemenea este importanta alegerea lungimii de inaintare . ea depinzand de tipul de roca si de echipamentul disponibil.Acestea sunt activate numai cand rezistenta rocii este depasita. Aceasta deoarece roca se deterioareaza cel mai usor si frecvent ca rezultat al actiunii fortelor interne.Un mijloc foarte rapid si eficient de stabilizare il reprezinta ancorajul rocilor.aceasta este mai mare cand pe directia longitudinala se utilizeaza cintre metalice.

5m 3m 6 luni 4m Durata stabilitatii 20 ani Distanta maxima intre sprijiniri 4m distanta stabilita se aplaseaza un nou aliniament de tiranti. umpluturi. sedimente masive stratificate in bancuri groase.pentru asigurarea tavanului. 8m 1 saptamana 5 ore 1. sedimentare stratificate in straturi subtiri. sisturi argiloase. iar aceasta pretensionare consolideaza. nisip si pietris cu umiditate naturala) G – generatoare de presiuni mari(pamanturi coezive de consistenta moale la medie. nisip si pietris saturat. roci tari deranjate si partial alterate) E – foarte faramitate si deranjate(roci moi slabe. operatiune ce se poate executa manual cu bare de 160 . se dezvolta o zona parabolica normala de roca destinsa cu o inaltime ce nu depaseste z . Deasupra noii sectiuni a tavanului excavat. la 2 10 secunde 0. pamanturi miloase). se intind plase de sarma. 15m 2 minute 0. roci metamorfice cu sistozitate pronuntata) C – intens fisurate(eruptive intens fisurate. imediat dupa copturirea grosiera de-a lungul suprafetei tavanului. lui H. roci tari intens alterate si deranjate) F – generatoare de presiune(sisturi argiloase alterate deranjate. ca rezultat al unei concentrari de eforturi in frontul abatajului.In asemenea cazuri. intre punctele de sustinere. In cazurile in care roca este dens fracturata poate exista pericolul ca intre punctele de ancoraj sa se produca caderi de fragmente de roca din tavanul excavatiei sau sa apara crapaturi. Durata aproximativa de stabilitate a tunelelor si distanta intre sprijiniri pentru principalele tipuri de roci(conf.Tabelul 2. pamanturi coezive de consistenta ridicata pana la tare. sisturi si roci metamorfice mai putin dure) D – faramitate(roci moi.Dvorak) Tipuri de roca A – masive(roci eruptive compacte.Prin strangerea piulitei de tirant placuta se preseaza pe suprafata rociicu o forta de cel putin 3 sau 4 tone (30-40kN). gnaise masive) B – fisurate(eruptive fisurate.Lauffer modificat de A. 4m 20 minute 0. stabilizeaza si previne destinderea in continuare a rocii in punctul de ancoraj si in imediata sa vecinatate.

iar bara se termina la gura gaurii de ancoraj. dar efectul static este de obicei mai mic decat la tirantii pretensionati. 4 – tiranti ancorati.8 – schela mobila pentru forare. Aceste grinzi este preferabil sa se amplaseze mai degraba pe directia longitudinala decat pe cea transversala. l – lungimea tirantului. pana la intarirea (prizarea) cimentului. Fig.Tirantii de acest tip sunt durabili.In timp ce tirantul se introduce in gaura de ancoraj. Placutele preseaza plasa de sarma pe suprafata rocii. de preferat.Cat se poate de repede posibil . legate intre sectiuni ancorate. se executa gaurile de ancoraj orientate in functie de planele de discontinuitate. de obicei se renunta la piulita si placuta.Plasele sunt intinse temporar prin stalpi de lemn sau pneumatici fixati in tavan. o excelenta stabilizare se realizeaza cu ajutorul grinzilor de otel sau a cintrelor. el se incovoaie usor . prin utilizarea aerului comprimat sau a apei sub presiune. 161 .fier sau.7 – cintre de otel.Deasupra sustinerii ancorate si pretensionate se aplica un strat de torcret sau de ciment ce reprezinta o ultima protectie si consolidare a suprafetei. introducandu-se apoi tirantii ce se fixeaza si se pretensioneaza.3 – plasa de sarma de protectie.In cazul in care tirantul nu este pretensionat prin infiletare la partea exterioara. In locul placutelor individuale.8 Desfasurarea operatiunilor de montare a tirantilor in tavanul unui tunel: 1 – zona boltii naturale intr-o roca deasupra abatajului.2 – limita zonei cu roca decomprimata expusa la prabusire. In gaurile de ancoraj umplute cu ciment(lapte de ciment sau rasiini sintetice) pe intreaga lungime a acestora se introduc tiranti slabi tensionati sau pretensionati.Z – lungimea atacului. fiind apoi imobilizat inauntru prin legare. deoarece astfel se evita necesitatea curbarii acestora dupa sectiunea transversala a golului.6 – gaura de ancoraj. 5 – stalpi pneumatici provizorii.

162 . de obicei. STABILIZAREA PERETILOR EXCAVATIILOR SUBTERANE Stabilizarea suprafetelor galeriilor si tunelelor de dimensiuni obisnuite nu prezinta nici o dificultate in cazul unor adancimi mai mici si a unor roci dure. puscarea. atunci cand se utilizeaza masini adecvate. copturirea tavanului. Excavrea se poate realiza la sectiune transversala plina. 7.In cazul excavatiilor subterane artificiale mari.Ciclul intreg de excavare care cuprinde perforarea . se poate organiza intr-o singura zi de lucru in trei schimburi. introducerea explozivului. sau in cazul excavatiilor executate in roci moi stabilizarea necesita o atentie deosebita. chiar cand aceasta este foarte mare(peste 100 m 2 ). in special instalatii multifunctionale de perforaj si incarcare.3.Solicitarea suprafetelor laterale ale unuui gol subteran depinde. indepartarea materialului excavat si ancorajul tavanului. unde suprafetele de roca sunt adesea foarte inalte. de starea de tensiune generata de presiunea litostatica.

5h + v) unde γ .inaltimea rocii destinse de sub bolta naturala ce incarca tavanul(vezi tabelul 1) Pentru evaluarea presiunilor laterale.Fig.9 Proiectul de reconstructie a aramaturii unui tunel Pentru lucrarile practice se poate presupune ca presiunea straturilor din acoperis sau presiunea orogenica reziduala va fi preluata de catre bolta naturala ce se formeaza in masivul de roci. se utilizeaza teoria materialelor necoezive(Protodiakonov si altii).Presiunea totala pe suprafata golului excavat este Sh = 1 σh + 2 σh 1 ϕ⎞ ⎛ ⋅ h = h ⋅ γ ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ (2v + h) 2 2 2⎠ ⎝ 163 .Specialistii au evaluat aceasta incarcare in mod diferit . Ca si in cazul presiunii active a terenului. K. v.Aceasta bolta se dezvolta ca o zona inchisa in jurul golului subteran. Pentru calcularea presiunii orizontale laterale totale.este greutatea volumica a rocii. h.Terzaghi a elaborat o formula empirica pe unitatea de latime a golului excavat: S h = 0.3γ (0. Suprafetele excavatiei se admite ca sunt solicitate numai de greutatea rocii de sub aceasta bolta naturala. de exemplu M. de obicei.M. Protodiakonov a presupus ca presiunile laterale nu se manifesta in roci tari si moi( f p > 2 ).inaltimea golului excavat. alungita in directia presiunii maxime. presiunea orizontala la adancimea h’(fig 10)este: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h '⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ = γ ⋅ h 'k a 2⎠ ⎝ unde adancimea incarcata h’ este este aceea de sub bolta naturala.

90m. presiunea laterala ce actioneaza asupra armaturii constructiilor subterane putand atinge aceste valori numai in rocile plastice. Alti autori(de ec. dupa fixarea a patru tiranti de 1.A. ca si in cazul taluzelor rocilor. statistic diferite:planele de discontinuitate inclina spre golul excavat sau cad inspre masivul de roca. foarte eficiente s-au dovedit a fi ancorele nepretensionare. ANCORAREA VETREI EXCAVATIILOR SUBTERANE In cazul in care in vatra galeriei excavata se produc ridicari datorita umflarii rocii.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca.50 m lungime pe sectiuni transversale la echidistanta de 0. De obicei se presupune o formatiune de roci instabila.Un mod de abordare valabil pentru excavatiile subterane executate in roci dure este de a admite ipoteza prin care consolidarea suprafetei acestora este solicitata de catre componenta greutatii rocii de sub bolta naturala la o miscare de-a lungul planelor de discontinuitate.10 Diagrama presiunii laterale in peretii unui abataj in conformitate cu teoria materialelor necoezive. σh = στ ⋅ ν 1− ν O astfel de presupunere este conforma cu realitatea numai in cazuri exceptionale. In principiu pot aparea doua cazuri de reper. aplicand un coeficent de dilatare transversala dat de coeficentul lui Poisson ν .Astfel. amandoua compensand roca. sau de bolta naturala.Fig. 7. cum ar fi rocile argiloase.Unghiul format intre ancorele pretensionate si aceste suprafete trebuie sa fie mai mic decat unghiul de frecare interna ϕ . adica astfel incat cu un numar minim de ancore sa se intersecteze toate suprafetele potentiale de forfecare. iar la partea sa superioara de cea mai coborata limita a boltii protectiei de beton(daca aceasta a fost executata deja).Valorile si directia fortelor de ancoraj se pot estima cel mai bine utilizand metoda grafica. 164 .40m.N. 40 m latime in care s-au semnalat ridicari curente de 1. adica adimitand o presiune in starea de repaus. delimitata la baza de un plan de forfecare cu inclinarea respectiva ce trece pe la partea inferioara a suprafetei .Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca in cele mai eficiente pozitii. deformatia verticala a fost redusa la 10 cm.4. solicitat. in tronsonul experimental al unei galerii de 2.Dinnik)calculeaza presiunea laterala pornind de la starea de tensiune dintr-un corp elastic nedeformat.

blocurile individuale. deoarece. deoarece executia oricarui alt sistem de sustinere este foarte dificila.11) prezinta interes deosebit. 165 . cele mai adecvate sunt cimenturile pe baza de rasini sintetice. totusi in acest mod nu se obtin decat valor aproximative si in general nefavorabile. 7. ca si in cazul suprafetelor rocii. h se ia egal cu adancimea fata de suprafata sau fata de limita inferioara a celei mai apropiate sectiuni asigurate a putului. coaxial cu aceasta ca o bolta naturala inchisa.Aceasta zona preia presiunile externe ale masivului.In rocile tari. E.Amplasarea gaurilor de ancoraj in vatra unor astfel de goluri excavate se face empiric. Pentru rocile mai slabe.5. iar mortarul trebuie sa faca priza rapid. ele raman sufiecient de elastice pentru a rezista la efectele severe ale socurilor produse in timpul inaintarii si dislocarii rocii. solicitate de greutatea lor proprie.Sectiunile de put circulare sunt cele mai favorabile din punct de vedere static. sunt asigurate de obicei prin ancorarea impotriva miscarii lor pe suprafetele de discontinuitate.Thomas descrie un exemplu sugestiv de ancoraj cu ancore pretensionate a suprafetelor unui put de extractie vertical.Zona cu eforturi crescute se dezvolta dupa excavarea putului. Cele mai bune rezultate in stabilizarea peretilor puturilor de extractie si a excavatiilor miniere supuse la mari eforturi se obtin cu ajutorul ancorelor nepretensionate. Ancorarea tavanelor si peretilor lucrarilor subterane inclinate si a puturilor de extractie (fig. ancorele sunt dimensionate pentru solicitarea la o presiune activa: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h ⋅ k a = γ ⋅ h ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ 2⎠ ⎝ In functie de orientarea structurala a excavatiei si de cerintele de asigurare . fara cap exterior care ar impiedica introducerea materialului de cimentare. Pentru betonare. din starea de eforturi transversale produse de actiunea pe verticala a masivului de roci. iar consolidarea este necesara numai pentru rigidizarea sustinerea rocii destinse din suprafata excavatiei. adancimea de ancoraj trebuie sa fie suficienta(1/3 sau ½ din latimea galeriei). chiar dupa intarire.Pentru acest scop cele mai potrivite tipuri de consolidare sunt cele cu ancoraje mai usoare. incastraturi in intregime in beton.Tirantii trebuie sa fie montati cel mai rapid posibil dupa terminarea excavatiei. Analizele teoretice ale presiunii rocii asupra unor astfel de sustineri se obtin. ANCORAREA SUPRAFETELOR PUTURILOR Puturile verticale si inclinate sunt si ele adesea asigurate prin ancoraje.

11 Consolidarea tavanului unui suitor cu tirantii nepretensionati fixati cu rasina Ancorarea captuselilor de beton ale galeriilor si puturilor hidrotehnice sub presiune are ca scop asigurarea cooperarii intre captuseala si roca din jur.In acest fel o captuseala de beton armat ancorata poate inlocui blindajele de otel costisitoare.Fig. 166 .

comparativ cu rezistenta la compresiune a mediului.Ca urmare a distribuirii energiei pe suprafete din ce in ce mai mari. In zona imediat urmatoare camerei de explozie. in sensul de propagare a frontului undei. particulele oscileaza ca urmare a modificarii formei si volumului prin compresiune.. viteza 167 ... care se transmite rocii sub forma unei unde de soc.. produsele reactiei se dilata radial. au loc deformatii plastice. pana ating peretii. In cazul oscilatiilor longitudinale(care genereaza o miscare sub forma de unda de compresiune). unda de soc se propaga la viteze apropiate de viteza de propagare a sunetului in tipul respectiv de roca. unda amortizandu-se. precum si a faptului ca mediul in care se propaga nu este perfect elastic. Unda de soc amortizata se propaga in continuare sub forma de oscilatii elastice avand viteze si directii de propagare diferite. perpendiculare pe directia de propagare a frontului de unde.Undele transversale generate de oscilatiile transversale ale particulelor de roca genereaza oscilatii ca urmare a modificarilor de forma cauzate de fortele de forfecare.In cazul unui indice de incarcare unitar. intensitatea oscilatiilor(care depinde de valoarea socului initial)scade rapid.In acest domeniu unda nu oscileaza .500) 105 kN / m 2 .In frontul undei detonante se dezvolta o presiune de(5. datorita valorilor foarte mari ale presiunii. intr-un exploziv are loc o reactie de descompunere. viteza reactiei fiind determinata de tipul substantelor care intra in compozitia explozivului.Miscarea generala a unei particule se compune din oscilatii longitudinale si oscilatii transversale.Energia undelor de soc si elastice.8000m/s.Viteza de propagare a undei detonante in masa explozivului este de 2000. la o initiere corespunzatoare. MECANISMUL SFARIMARII ROCILOR PRIN EXPLOZIE Explicarea mecanismului sfarimarii rocilor prin explozie nu se poate face fara a tine seama de mecanismul de transmitere a energiei explozive in roca si de starea de tensiune din masiv. avand aceeasi directie de propagare cu unda detonanta.1. ea propagandu-se la viteze supersonice sub forma unei unde de compresiune.Capitolul 8 DEROCAREA PRIN LUCRARI DE IMPUSCARE 8. Este cunoscut faptul ca. In acest domeniu..Valoarea undei de soc este determinata de indicele de incarcare cu exploziv a camerei de explozie.Cand camera de explozie nu mai este umpluta complet. din valoarea undei detonante se va pierde numai acea parte care se reflecta de peretele camerei de explozie. situatie in care presiunea undei incidente pe peretii camerei de explozie scade la o valoare mai mica decat cea din frontul undei de soc. Presiunea transmisa se propaga prin roca sub forma unei unde oscilante prin intermediul careia se transmite energia socului.

in imediata apropierea a incarcaturii(2-3 raze a acesteia). se poate studia si modul de transmitere a energiei de la exploziv la roca. crapaturi si fisuri. se propaga sub forma de oscilatii elastice.Zonele de influenta a exploziei unda incidenta:1 – zona de deformatiilor plastice. carora le corespund tensiuni de comprimare. are loc o maruntire a rocii. In concluzie se poate mentiona ca sunt trei zone de influenta a exploziei(fig 8.Dupa cum se observa.2.Ca urmare. Cunoscandu-se modul de transmitere a undei de soc in masiv.Partea de energie rezultata in urma reactiei explozive va fi cu atat mai mare cu cat raportul impedantelor acustice ale explozivului si rocii va fi mai aproape de unitate. particula elementara este supusa unei compresiuni radiale si unei intinderi tangentiale. care se manifesta prin vibratii.1):zona de maruntire.5. depind in mare masura de caracteristicile fizicomecanice ale rocilor impuscate.Totusi.Este cunoscut ca presiunea din frontul undei de soc depaseste foarte mult valoarea rezistentei la compresiune a rocilor celor mai rezistente.2. unda de soc fiind aproape amortizata complet.Tensiunile tangentiale sunt generate de asemenea de unda de compresiune radiala si apar in plane tangente pe frontul acestei unde. Starea tensiunilor unui masiv aflat sub influenta undelor de soc generate de explozii se poate studia in fig. valoarea presiunii reducandu-se la valori care nu mai fac posibila propagarea in continuare a undei sub forma de unda de compresiune. respectiv tangentiale.lor de propagare precum si frecventa oscilatiilor. zona de fisurare si zona deformatiilor elastice(vibratii).In continuare. Fig.Starea de tensiuni din masiv 168 .1.8. datorita castantei rocilor.8.3 – zona Fig.2 – zona de fisurare. in zona urmatoare se produc transformari reversibile cum ar fi rupturi.

Cunoscandu-se starea de tensiune din masiv.impedantele acustice ale indiciilor 1. Se observa ca in cazaul in care impedantele acustice ale celor doua medii sunt egale. ajunse la suprafata de separare a celor doua medii.Dupa cum sa mentionat mai sus. σ r si σ R sunt tensiunile transmise in mediile 1 si 2 de catre unda incidenta. sau cel creat de undele incidente. care sunt orientate atat spre suprafata libera cat si spre masiv. se poate determina din relatiile: σr = σR = 2ρ2 C2 ⋅ σi ρ1C1 + p 2 C2 ρ2 C2 − ρ1C1 ⋅ σi ρ2 C2 + p1C1 (8. respectiv 2.1) (8. crapaturi si chiar crevase. unda incidenta se transmite in totalitate mediului al doilea. sistemul de unde de compresiune si tractiune se reflecta si se refracta. sistemul de fisuri existent in masiv. care se manifesta printr-o maruntire excesiva a rocii. dand nastere la noi tipuri de unde. apar noi fisuri in masiv(fig.Trebuie mentionat ca.In cazul in care impedanta acustica a mediului 2 este mai mica decat cea a mediului 1. care se propaga cu o viteza mai mica decat viteza de propagare a undei longitudinale(radiale). ρC .Intalnind plane de separare intre diferitele tipuri de roci din masiv.unda reflectata: 1’ – zona de fisurare. fisuri naturale.Ca urmare.De la marginea acestei zone se formeaza fisuri radiale. in acest caz unda reflectata se transforma din unda de compresiune in unda de intindere (expresia capata semnul minus).2’-zona deformatiilor elastice. respectiv creind o stare complexa de tensiuni in masiv.a). datorita valorii foarte mari a presiunii din frontul undei de soc. se dezvolta in continuare. Modul de propagare a undelor de tensiune. Ca urmare sunt generate unde transversale. ambele tipuri de unde se reflecta si refracta. se poate stabili mecanismul de rupere. unda de compresiune se 169 .3.Insa. in zona imediat urmatoare camerei de explozie au loc deformatii plastice. o parte din acesta reflectandu-se pe suprafata de separare. avandu-se in vedere faptul ca intr-un plan tangent la frontul undei de compresiune apar solicitari la la tractiune.In zona deformatiilor elastice se pierde o cantitate mare de energia transmisa rocii si ca urmare unda nu mai este capabila sa invinga rezistenta la compresiune a rocii. valoarea undei reflectate fiind nula.De asemenea. pe planele de separare.2) in care: σi . respectand intocmai principiile lui Huygens. unda refractata si cea reflectata.8.deformatiilor elastice. trecand in medii cu impedanta acustica mai mica. unda incidenta nu se propaga in totalitate in cel de al doilea medeiu. La trecerea dintr-un mediu in altul.

deoarece impedanta acustica a aerului este foarte mica comparativ cu impedanta acustica a rocii. punct care este imaginea in oglinda a incarcaturii fata de suprafata libera. II – pozitiile undei reflectate de suprafata libera.8.Intalnind suprafata libera.. c).3 Mecanismul sfaramarii rocii prin explozie: 1. suprafata libera a masivului cedeaza si roca este impinsa inainte(fig. dezvoltandu-le in continuare..8.Deoarece rezistenta la tractiune a rocii este mult mai mica decat rezistenta la compresiune. aproape in intregime unda de compresiune se reflecta.Unda reflectata se propaga in cercuri concentrice avand ca centru un punct imaginar.3. b). In continuare.transforma in unda de tractiune. 170 . detensionare.(fig.roca sfaramata se misca in spatiul liber. sub influenta produselor gazoase ale exploziei aflate la presiune si temperatura ridicate. Inca din aceasta faza roca din zona imediat apropiata de suprafata libera se desprinde de masiv. propagandu-se in masiv ca unda de tractiune. Ansamblul de tensiuni rezultat din actiunea combinata a presiunii gazelor si a tensiunilor create de unda de soc incipienta conduce la fragmentarea rocii si detasarea sa din masiv. roca se sfarma sub actiunea eforturilor de tractiune detasare.8. Fisurile radiale se largesc.5 – pozitiile undei de compresiune. solicitarile la tractiune care iau nastere conduc si ele la extinderea sistemului de fisuri din masiv.3. iar roca sfaramata se misca spre suprafata libera. Fig..Acum masivul se detensioneaza.Acestea patrund in sistemul initial de fisuri creat de unda de compresiune. ruperea rocilor se petrece mai lent.I.

daca nu intalneste o suprafata libera. Dupa criteriile de siguranta. la alegerea explozivuluise are in vedere concentrarea volumetrica a energiei. Dupa criteriul geominier alegerea explozivului se face in functie de: existenta emanatiilor de gaze si pulberi explozive. cantitatea si durata de actiune a produselor de explozie. unde de compresiune se transforma in unda seismica. trebuie alesi explozivii care prezinta stabilitate ridicata. in mod deosebit rezistenta acestora fata de actiunea de dislocare. 8.costul perforarii. LUCRARI DE IMPUSCARE IN SUBTERAN Alegerea tipului de exploziv Pentru efectuarea lucrarilor de impuscare in subteran in conditii de eficienta si siguranta alegerea explozibilului are o importanta deosebita. energetice si de o siguranta a explozivilor precum si de eficienta economica. kJ/kg. necesare dislocarii rocilor din masiv.2. temperatura rocilor. C2 .densitatea de incarcare. lei/dm3 . prezenta apei. presiunea de explozie.caldura de explozie. Eficienta economica orientativa.3) . siguranta in timpul procesului de incarcare mecanizata a gaurilor si toxicitate redusa a gazelor de explozie. necesitatile tehnologice sub aspectul volumului de dislocare impus. Selectarea explozivului optim pentru o anumita situatie data se face in baza criteriilor geominiere. 171 C C1 C + 2 + 3 [lei / kJ] Q E Q E ΔK Q E Δ (8.coeficent de incarcare. K. se poate aprecia functie de costul unitatii de energie(C)degajata de exploziv: C= unde: C1 este costul unui kilogram de exploziv. proprietatile rocilor.Pe masura propagarii sale in masiv.lei/kg. Prin prisma criteriului energetic. raza de propagare a undei seismice fiind determinata de cantitatea de exploziv impuscata deodata si de proprietatile elastoplastice ale mediului prin care se propaga. in faza de selectare a explozivului optim. Δ . QE .

Inlocuirea impuscarii cu intarzieri mari . imprastierea materialului derocat pe distante mari si la deranjarea tavanului si a sustinerii lucrarilor miniere. dislocarea rocii provocata de explozia incarcaturilor dintr-o serie este total independenta de explodarea incarcaturilor din seria urmatoare. astfel incat masivul de roca nu se elibereaza de tensiunile remanente produse anterior explodarii incarcaturilor dintr-o serie noua. distrugerea densitatii lui si formarea fisurilor. lei/dm 3 . Acest mod de lucru conduce la un efect de rupere bun. respectiv interferenta oscilatiilor particulelor de roca. Cunoscandu-se conditiile geominiere.C3 . utilizarea impuscaturii cu intarzieri mari in lucrari miniere grizutoase si cu pulberi explozive poate conduce la modificarea atmosferei frontului in cursul impuscarii. La impuscarea instantanee(cu capse tip CEIN-Cu). alegerea tipului de exploziv adecvat devine o problema solutionata. 5-Cu). La impuscarea cu intervale mari de timp(cu capse de tip CE 0. precum si caracteristicile pe care le ofera explozivii. ele asigurand doar formarea de noi suprafete libere. Prin aplicarea impuscarii milisecunda. dezavantajele impuscarii instantanee si cu intarzieri mari sunt eliminate. cerintele tehnologice de eficienta si siguranta. ceea ce face ca efectul de rupere sa fie nesatisfacator. Impuscarea milisecunda asigura valorificarea la un nivel superior a energiei de de explozie. precum si la suprafata etanseitatii incarcaturilor in timpul impuscarii.costul incarcarii. 172 . o fragmentare uniforma. Totodata. dar conduce la randamente de rupere scazute. roca din jurul fiecarei incrcaturi se comporta astfel ca si cum ar fi avut loc detonarea intregii incarcaturi intr-o singura gaura. Procesul este definitivat de produsele gazoase ale detonatiei care patrund in fisuri si prin destindere realizeaza detasarea masei de roca. elimina deficientele semnalate. datorita degajarii de metan si formarii de praf inflamabil in suspensie . In procesul de impusare milisecunda participa simultan urmatoarele efecte: interferenta undelor de soc. cu cea instantanee . Alegerea modului de initiere a incrcaturilor Se cunoaste ca factorul principal de distrugere si dislocare la explodarea incarcaturii de exploziv este unda de soc care trece prin mediu si care solicita deplasarea particulelor mediului.Efectul ridicat se datoreaza explodarii incarcaturilor de intervale succesive de timp mici. profilare regulata a lucrarilor si reducerea vibratiilor.

t 2 . Hotarator este deci marimea intervalului de intarziere intre incarcaturile care sunt explodate intr-un front de lucru. t 3 .5) corespunzatoare pentru conditiile in care: t1 este timpul necesar de propagare a undei de la gaura incarcata. ms.- ciocnirea reciproca a masei. formarea de noi suprafete libere(fisuri)care permit reflectarea undelor de compresiune in cat mai multe puncte si transformarea lor in unde de tractiune.timpul necesar pentru formarea de suprafete libere suplimentare in masiv. m/s. 1-2 pentru roci de tarie medie.6) (8. insumarea tensiunilor remanente. m/s. m. la suprafata libera. ms.Recomandarile literaturii de specialitate cu privire la stabilirea intervalului de intarziere se pot ordona dupa cum urmeaza.timpul necesar pentru formarea de fisuri de la incarcatura la suprafata libera. K – coeficentul cu valoarea:2 pentru roci dure.4) in care: a –este distanta intre gauri. v –viteza de propagare a undelor in roca. m. -Drukovanyi si Gaek recomanda stabilirea intervalului optim de intarziere cu relatia: t = t1 + t 2 + t 3 [ms] (8. In baza efectului de interferenta -Timpul de intarziere dupa Pokrovski se stabilete prin formula: t= a 2 + 4W 2 [s] V (8. ms 173 . W –anticipanta. -Evstropov a stabilit urmatoarea relatie: t = K⋅ 2⋅W [s] vS 0 ≤ W ≤ 200 2500 ≤ v ≤ 5000 in care: v S este viteza sunetului in roca.

kg/ m 3 . Evstropov.greutatea volumetrica a rocii. m/s.v este viteza de propagare a undelor a carei valoare este funcite de caracteristicile rocilor.8) (8.S.S. Drukovany.este viteza de dezvoltare a fisurilor in masivul compact. t = K ⋅ W [ms] in care K estecoeficent cu valoarea 3-7 functii de impedanta acustca a rocii. roci destul de moi f=2 . Pe baza cercetarilor practice -Galantgunov a stabilit urmatoarea relatie: a t ≤ 10 [s] v -Turuta recomanda urmatoarea relatie: t = K k ⋅ W(24 − f ) [ms] in care:f este coeficentul lui Protodiakonov. Galantgunov si cea aplicata in R. β .9) t = 46.10) Pentru a se formula o opinie in legatura cu incercarile de optimizare a intervalului de intarziere.coeficent de diaclazare a maisvului(0. m. Cehoslovacia se utilizeaza urmatoarea relatie: (8. practicate in subteran.roci semitari f=3. 174 . d. m/s.roci destul de tari f=5.. 5-0.7) in care.diametrul gaurii de mina.t1 = 1 − 2 ms t2 = W v k ⋅ K k ⋅ cos β / 2 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 d t 3 = 80 ⋅ 10 −6 unde: v k .Formulele respective sunt adecvate lucrarilor de impuscare de la exploatarile de zi.roci tari f=8.Cehoslovacia dau valori mult prea mici pentru anticipantele si distantele intre gauri.44f [ms] (8.unghiul de deschidere a conului de explozie.1 se prezinta sintetic rezultatele calculelor dupa diversi autori in urmatoarele conditii: -taria rocii:roci moi f=1. K k . -anticipanta:W=1 m -distanta intre gauri:a=1 Din analiza rezultatelor se conchid urmatoarele: -relatiile lui Pokrovski. -Aplicand statistica matematica s-a stabilit relatia: (8. γ . in tabelul 8.68 − 2. 9). functie de taria rocii -In R.

92 34. 92 5 0. 8 7 7 6 6 5 t = K⋅W Dupa formula rezultata prin 44. 57 0. 06 3 0. 79 8 0. dand valori care sunt in limitele intervalelor stabilite prin cercetari experimentale in subteran: 175 . 5 4.68 − 2.1 Intervalul de intarziere(in ms) calculat dupa relatiile stabilite de diversi autori Intervalul de intarziere calculat Dupa Pokrovski t= a 2 + 4W 2 V Coeficentul lui Protodiakonov(f) 1 1. 50 0. 51 Dupa Evstropov t=K 2W VS 0. 5 2. 5 6. 0 6. 3 Dupa Drukovanyi t = t1 + t 2 + t 3 t1 = 2ms t2 = W v K ⋅ K K ⋅ cos β / 2 −6 4. 8 15. 8 39. 5 4. 1 3. 2 4. 4 17. 24 aplicarea statisticii matematice 41. 57 0. 2 12. 36 36.44f -formula rezultata din aplicarea statisticii matematice optimizeaza marimea intervalului de intarziere. 17 2 1. 0 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 t 3 = 80 ⋅ 10 ⋅ d Dupa Turuta t = K K ⋅ W(24 − f ) Dupa relatia aplicata RS Cehoslovacia 18.Tabelul 8. 48 t = 46. 6 16. 7 4. 50 0. 44 Dupa Galantgunov t ≤ 10 a v 5.

-lungimea gaurii de mina.Valorile obtinute din calcule trebuie insa sa fie corelate cu consumurile specifice realizate in practica in conditii similare. Lucrari de impuscare cu gauri in mina Parametrii lucrarilor de perforare impuscare la saparea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Consumul specific de exploziv. fisurarea intensa a rocilor inconjuratoare. pentru rocile de tarie medie.odata cu cresterea tariei rocilor. instabilitatea profilului si deterioararea sustinerii. creste consumul de exploziv.Consumul specific de exploziv (kg / m 3 ) in principal depinde de urmatorii factori: -taria rocii. -capacitatea de dislocare a explosivului.Un consum specific de exploziv marit fata de valoarea optima determina cresteea costului lucrarilor de perforareimpuscare. In activitatea de proiectare.consumul specific de exploziv scade odata cu cresterea sectiunii lucrarii miniere. 40-45 ms. -sectiunea lucrarii miniere. iar pentru sectiunile mari (peste 18m 2 ) consumul specific de exploziv se mentine constant. pentru stabilirea consumului specific de exploziv se uzeaza de o serie de relatii empirice stabilite de diferiti autori(tabelul 8. pentru rocile de tarie redusa (moi).odata cu cresterea diametrului cartuselor de explozivi pana la valori de 40-45 mm scade corespunzator consumul de explozivi.cresterea lungimii gaurilor peste o anumita valoare este insotita de cresterea consumului specific de exploziv datorita rezistentei sporite a masivului de roca fata de actiunea de dislocare prin impuscare. 176 . 30-40 ms.cu cat concentrarea volumetrica a energiei explosivului este mai mare cu atat scade consumul specific de explosivl -diametrul cartuselor de explosiv .20-30 ms. pentru rocile tari si foarte tari. Stabilirea unui consum specific de exploziv mai mic fata de valoarea optima conduce la realizarea unui salt(pas in avans)redus si la o conturare a profilului necorespunzatoare.2).

Incarcatura pe gaura de mina.5 -pentru o suprafata libera S V=1.coeficent de structura a rocilor(tabelul 8. Pokrovski q = 0. Protodiakonov Formula f 520 q=e . kg / m 3 e. fata de actiunea dislocarii lor din masiv. 1 ⎞ ⎛ 520cm 3 -capacitatea de lucru a dinamitei gelatina q = 0.Cantitatea de exploziv necesara pentru dislocarea rocii. b-coeficent in functie de tipul explozivului.2 Autorul M. 2-1. pentru explozivii de capacitate mare b=0. m 2 . se determina cu relatia: Q = q ⋅ S ⋅ lg ⋅ η in care: q. N.sectiunea lucrarii miniere. 2. 415 → D II Ibraev q= f −a s b f.5 ⋅ e ⎜ 0. ⎟ S⎠ ⎝ 92% de fabricatie sovietica 520 P. 2f + c.M.coeficent care tine seama de numarul suprafetelor libere: c=1.25-0. pentru o suprafata libera c=0.Determinarea consmului specific de exploziv Tabel 8.capacitate de lucru a explozivului e= P cm3 . pentru 2 suprafete libere.M. 72. in vederea realizarii unui salt(pas de avans).3) s. e= S P 2 Semnificatia notatiilor q-consum specific de exploziv.1⋅ e1 ⋅ f ⋅ V ⋅ g 400 e1 = P b=1.11) . kg / m 3 .30). 6-0.4). pentru explozivii de capacitate mai mica. 5-pentru 2 suprafete libere g. 177 [kg] (8. V-coeficent de rezistenta a rocilor. V= 6.coeficentul capacitatii de lucru. a-coeficent(0. c.consumul specific de exploziv.coeficentul de tarie a rocilor(tabelul 8. 8.

gresii si calcare mai putin tari. sare gema. conglomerate moi Diferite sisturi. l g .S-sectiunea lucrarii. terenuri argiloase. filoane cuartifere minereuri de fier tari Calcare tari. gresii si calcare foarte tari. marmura tare. pietris sedimentat. loess. gresii obisnuite. unele minereuri de fier Sist moale.lungimea gaurilor. Sisturi cuartoase. Clasificarea rocilor pe baza rezistentelor la compresiune dupa M. dolomite. antracit. porfire cuartoase. teren pietros VI-a VII VII-a Destul de moi Moi Moi 1. creta. Sisturi argiloase tari.3 Categoria rocii I II Extrem de tari Foarte tari Gradul de tarie Coeficent de tarie. aluviuni intarite Argile nisipoase. marne compacte. gresii tari. 5 1 0. pietris Denumirea rocii 178 . minereuri de fier foarte tari III III-a IV IV-a V V-a VI Tari Tari Destul de tari Destul de tari Semitari Semitari Destul de moi 10 8 6 5 4 3 2 Granite compacte.M. minereuri de fier. carbune moale.tari. m. gips. marna obisnuita. granite. f 20 15 Cuartite foarte tari compacte si tenace si altele exceptional de tari Roci granitice foarte tari.Protodiakonov Tabelul 8. sisturi dezagregate. gresii si calcare f. pirite. granit foarte tare. m 2 . pietris cimentat. Cuartite fisurate. η. 8 Teren pietros. gresii sitoase.coeficentul de rupere a gaurilor. calcare foarte moi. gresie alterata. argila intarita Argila compacta. carbune tare.

grohotis. nisip umed. carbune dezagregat Nisip.9 − 0. 4 1. pietris marunt. 8 (8.1 − 1.2)q g [kg] -pentru grupa gaurilor de largire -pentru grupa gaurilor de profilare q l . g 2 1. compacta Incarcatura de exploziv in medie pe o gaura va fi: qg = Q [kg] N Coeficent de structura. sare. roci poroase Roci fisurate Roci sistoase cu tarie variabila cu stratificatie perpendiculara pe directia gaurii Roci masive sfarimicioase Roci cu stratificatie fina.VIII IX X Pamantoase Dezagregate Curgatoare 0. turba.De asemenea. sol argilos. In functie de destinatia pe care o au gaurile. incarea pe gaura se stabileste astfel: . teren mlastinos Tabelul 8. 6 0.15) Intrucat normativele de protectie a muncii in vigoare interzic taierea cartuselor. 3 Sol vegetal. 179 .95)q g [kg] (8. 3 1. q g [kg] q p = (0.4 Coeficentul de structura a rocilor Caracteristicile rocilor Roci compacte si elastice.pentru grupa gaurilor de sambure q g = (1. 1 0.12) unde N este numarul total de gauri din frontul de lucru. 5 0.13) (8. Totodata incarcatura de exploziv pe gaura trebuie sa fie corelata si cu lungimea minima de buraj stabilita prin normativele in vigoare Numarul de gauri. sol afinat.Stabilirea unui numar optim de gauri pentru conditiile date permite repartizarea rationala a cantitatii de exploziv pe intreaga suprafata a frontului si conturarea corespunzatoare a profilului lucrarii miniere. incarcatura de exploziv pe gaura de mina este limitata.14) (8. carbune extras din strat Teren curgator. trebuie avut in vedere ca in fiecare gaura de mina sa se introduca un numar intreg de cartuse. trebuie avut in vedere faptul ca in minele de carbuni grizutoase.

consumul specific de exploziv.Numarul specific de gauri-numarul de gauri ce revine pe metru cub roca dislocata sau pe metru patrat suprafata de front-este functie de taria rocii. Repartizarea numarului total de gauri. sectiunea lucrarii. lungimea gaurilor de mina. cresterea lungimii de gaura determina marimea numarului specific de gauri ce revine la 1 m 2 suprafata front.5 urmand ca in practica sa se definitiveze pentru conditiile concrete date. se face funcite de raportul stabilit ce este necesar pentru conditiile date. intre gaurile de simbure. Numarul gaurilor se determina cu ajutorul relatiilor empirice redate in tabelul 8. numarul specific de gauri ce revin la 1 m 2 ramane constant.16) 180 . 5m. 5:2 pentru sectiuni mici si taria roci mare. Din cercetarile experimetale efectuate au rezultat urmatoarele: -in lucrari miniere cu sectiunea mde 18 m 2 si cu lungimi de gaura peste 1. si diametrul cartuselor de exploziv. prin tatonari de la o impuscare la alta. pe grupe de gauri. 1:1. Cunoscand numarul total de gauri(N) si raportul 1:b:c se determina numarul de gauri din fiecare grupa: -numarul gaurilor de sambure n S = N ⋅1 1+ b + c (8. in timp ce la sectiuni sub 16 m 2 nu asigura obtinerea unui numar redus de gauri. 5:2 pentru sectiuni mari. -in lucrari miniere cu sectiunea mai mica de 18 m 2 . intrucat numarul gaurilor de profilare nu pot fi reduse pe seama optimizarii concentrarii energiei explozive in gaurile de mina. -marirea diametrului cartuselor de exploziv peste 30 mm favorizeaza reducerea considerabila a numarului de gauri.17) (8. in cazul sectiunilor mai mari de 16 m 2 . ( n S ) de largire ( n l )si de profilare ( n p ): n S : n l n p = 1: b : c In activitatea de productie in general se intalneste urmatorul raport: 1:0.

Determinarea numarului de gauri

Tabelul 8.5 Autor Protodiakonov Formula Semnificatia notatiilor n- numarul de gauri pe metru patrat f-coeficent de tarie a rocilor; S-sectiunea lucrarii m 2 ; N-numarul total de gauri Bogomolov N = 2,3 f / S
qS N = 0,0012 c ⋅ d2 g

Domeniul de aplicare Roci cu

n = ( 0,2f + 1/ S) 2

f ≥ 3 ;roci
monolite sau slab fisurate Lucrari de deschidere si pregatire

q-consumul specific de exploziv; kg / m 3 ; c- coef.de umplere a gaurilor(arportul dintre lungimea incarcaturii de exploziv si lungimea gaurii) d g -diametrul gaurii, m;

VNIIOMSS

N=

1,27 ⋅ qS ⋅ η 2 c ⋅ dc ⋅ Δ

q ⋅ S ⋅ lc ⋅ η N= c⋅G Pokrovski Ibraev
N= 1,3 ⋅ q ⋅ S + S c ⋅ d2 ⋅ Δ ⋅ K g f −a S b ⋅ dg

η -coeficent de rupere a gaurilor(0, 8-1, 0)
d c -diametrul cartusului de exploziv, m; Δ - densitate explozivului kg / m 3 lc -lungimea cartusului de exploziv, m;

N = 41⋅ S ⋅

G c - masa unui cartus de exploziv, kg;
K- coeficent de indesare a cartuselor de exploziv; a- coeficent(0, 25-0, 30) b-coeficent functie de tipul explozivului; b=1, 2 pentru explozivi de capacitate mare; b=0, 8 pentru explozivi de capacitate mai mica;

N= Suhanov

q ⋅S − S γ

n = 1, 67 + 0,17f − −S(0,33f + 0, 027)

γ - incarcatura de exploziv care revine la 1
m de gaura, kg/ml. N⋅b 1+ b + c

-numarul gaurilor de largire n1 =

(8.18)

181

- numarul gaurilor de profilare n p =

N⋅c 1+ b + c

(8.19)

Lungimea gaurilor. Lungimea gaurilor influenteaza direct viteza de sapare si productivitatea

muncii.Ea este functie de o serie de factori, predominanti fiind:proprietatile rocilor, sectiunea lucrarii, parametrii utilajului de perforat, amplasarea gaurilor, tipul explozivilor, saltul(pasul de avans)necesar si precizia de conturare impusa.Factorul hotarator il constituie durata ciclului si ca urmare se recomanda ca lungimea gaurilor sa se stabileasca functie de parametrii care determina durata unui ciclu complet(tabelul 8.6, formulele lui Pavlov si Pokrovski). Lungimea de gaura calculata cu ajutorul relatiilor din tabelul 8.6 trebuie verificata si stabilita in final pentru conditiile de sapare prin cateva impuscaturi experimentale.La stabilirea lungimii de gaura trebuie avut in vedere, de asemenea, corelarea lungimii de gaura cu pasul de sustinere, respectiv cu incarcatura exploziva admisa in cazul minelor grizutoase.
Determinarea lungimii gaurilor de mina

Tabelul 8.6 Autorul Formula lg = Bucinev v n z ⋅ ns ⋅ nc
2 3

Semnificatia l g -lungimea gaurii de mina, m; v- viteza lunara de sapare planificata, m/luna; n z -numarul zilelor lucratoare pe luna; n s -numarul schimburilor pe zi; n c -numarul ciclurilor pe schimb; m- numarul de perforatoare care lucreaza simultatn; V-productivitatea la perforare, m/h; N-numarul de gauri; t pi - suma timpilor de pregatire si incheiere a operatiilor de perforare, incarcare si impuscare, h; Tc -durata unui ciclu h; t g -timpul de incarcare a unei gauri(0, 04-0.05h);

⎞ ⎛ 4⋅ m⋅ V lg = ⎜ ∑ t pi ⎟ ⎝ N ⎠

K.V.Pavlov

⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ η⋅ t s + + m⋅ V P L Pentru cazurile cand nu se necesita sustinere, relatia devine: ⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ + m⋅V P

N.M. Pokrovski

t a -timpul de impuscare si aeraj(0, 25-0, 5h); ⎞ ⎛ q ⋅ S ⋅ tg Tc − ⎜ + t a + t c ⎟ n-numarul de oameni care efectueaza incarcarea gaurilor; ⎝ γ ⎠ lg = 2 ⎛ q η⋅ ϕ ⋅ sin α ⎞ S- sectiunea lucrarii, m S⎜ + ⎟ P ⎝ m⋅ V⋅ γ ⎠ 182

η -coeficent de rupere a gaurilor; ϕ -coeficent care tine seama de suprapunerea perforarii cu cea
a incarcarii rocii;:

ϕ =0, 6-0, 9, la suprapunerea perforarii cu incarcarea
mecanizata;

ϕ =1, in cazul cand procesele respective nu se suprapun(se
succed) P- productivitatea masinii de incarcat, m3 / h t s -timpul de montare a unui cadru de sustinere, m; L-distanta intre cadrele de sustinere, m; q-consum specific de exploziv, kg / m 3 γ -cantitatea de exploziv ce revine la 1m gaura, kg; t c -timpul consumat datorita trecerii de la o operatie la alta(0, 3-0, 5h);
α -inclinarea medie a gaurilor fata de frontul de lucru, grade.

Diametrul gaurilor de mina.Diametrul gaurilor de mina are implicatii asupra productivitatii, la

perforare, cat si asupra eficientei lucrarilor de impuscare. In conditiile utilizarii de explozivi incatusati extrem de importanta este optimizarea raportului dintre diametrul gaurilor de mina si a cartuselor de explozivi.Diferenta dintre diametrul gaurilor de mina si a explozivilor incartusati trebui sa fie minima cu scopul de a asigura densitatea maxima de incarcare(concentrare volumetrica a energiei mari)si reducerea volumului de perforare.Pe de alta parte, intre cartusul de exploziv si peretii gaurilor de mina trebuie sa fie mentinut un spatiu corespunzator care sa asigure castuselor o trecere lejera de-a lungul gaurii de mina. Existenta unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului (Vg / Ve ) conduce la scaderea presiunii gazelor de explozie.In afara de reducerea efectului exploziei , utilizarea unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului conduce la efectul de canal(fig.8.4).Gazele de rezultate din descompunerea exploziva preced unda detoantiei si modifica in avans starea explozivului in sensul ca-l supune unei copmrimari puternice.Prin comprimarea cartusului de catre preunda gazelor de destindere, diametrul acestuia scade la nivelul sau sub valoarea diametrului critic.In aceasta situatie propagarea undei detonante devine imposibila si ca urmare se produc rateuri(cartuse neexplodate). 183

Fig.Privit sub aspectul securitatii. se recomanda ca diametrul taisurilor de sfredel sa aiba valori maxime de 30 mm pentru cartuse cu diametrul de 25 mm si 36 mm.frontul gazelor. fenomen deosebit de periculos in conditiile minelor cu pericol de gaze si pulberi inflamabile.Efectul de canal:1. Dupa importanta. -stratificatia rocilor. raportul dintre diametrul gaurilor si cel al incarcaturilor explozive este limitat la 1. pe care o au in procesul de dislocare a rocilor din masiv. 2.8. pentru cartuse de 30 mm diametru. La utilizarea amestecurilor explozive simple granulare(in vrac)diametrul gaurilor trebuie sa fie de minim 35 mm. -sectiunea lucrarii miniere. Scheme de impuscare la executarea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Stabilirea unei scheme de amplasare a gaurilor este functie de: -structura si proprietatile fizico-mecanice ale rocilor. -gauri de largire. -tipul utilajului de perforat. -tipul explozivului si a mijloacelor de initiere. 184 . nerespectarea raportului limita poate conduce la aparitia fenomenului de canal. pentru a asigura formarea unor incarcaturi la diametre superioare diametrului critic al acestora. 25. -marimea saltului(pasului de avans)necesar.frontul undei detonante. gaurile de mina se grupeaza in: -gauri sambure. -numarul suprafetelor libere. Din punctul de vedere al eficientei lucrarilor de impuscare. crescand astfel posibilitatea producerii unor detonatii incomplete a incarcaturilor explozive sau la deflagarea acestora.3.zona comprimata Din motivele aratate. Ca urmare a celor prezentate. depasirea raportului limita favorizeaza diminuarea randamentului de utilizare a energiei explozive.4.

7). Gaurile de profilare asigura dislocarea rocii de pe conturul lucrarii miniere in care scop sunt amplasate la o distanta de 10-25 cm fata de conturul lucrarii miniere si perforate cu o inclinare de 8587 o spre exteriorul acestuia. -sambure pana(fig.8.8. -samburi unilaterali.6).5). -sambure cilindrici. Lungimea pasului de avans este determinata de cea a samburelui. Samburii convergenti sunt realizati prin impuscarea unor gauri convergente. in corelatie cu proprietatile rocilor si ordinea de aprindere a gaurilor. cu un amplasament in general perpendicular pe suprafata frontului au rolul de a exploata suprafata libera creata de sambure.8. samburii pot fi clasificati in uramtoarele grupe: -samburi convergenti.Gaurile de largire incarcate cu exploziv trebuie distribuite corespunzator in sensul de a permite largirea treptata a golului creat de sambure.-gauri de profilare. Fig. care formeaza samburele. In principiu. -sambure foarfeca(fig. Din cele expuse rezulta ca deosebit de important este alegerea samburelui si stabilirea rationala a parametrilor acestuia.Ei sunt reprezentati prin trei tipuri de baza: -sambure piramidal(fig.Sambure convergent piramidal. Prin perforarea unui numar de gauri grupate si explodarea lor cu primele trepte de initiere se formeaza in front o cavitate care va servi pentru incarcaturile urmatoare ca o a doua suprafata libera si ca spatiu necesar pentru afanarea si imprastierea rocii derocate.8. gaurile de largire(rupere). 185 .Problema cheie in acest caz consta in amplasarea si modul de initiere a incarcaturilor.5.

Din acest punct de vedere. Fig.6.Conditia de baza pentru formarea samburelui convergent este ca explozivul sa actioneze in adancime.pana verticala evantai spre tavan. d.c-pana verticala evantai spre vatra. f.pana orizontala asimetrica.pana inclinata. Samburele pana are concentrarea explozivului in adancimea samburelui mai mica decat in cazul samburelui piramidal.Cu taote acestea samburele pana vertical este destul de des utilizat intrucat prezinta avantajul executarii cu usurinta a gaurilor convergente in plan orizontal.Numarul si directia de inclinare a gaurilor din samburele pana este in principal functie de sectiunea lucrarii si unghiul planului de stratificatie. Samburele piramidal se evidentiaza prin cincentrarea explozivului in adancimea samburelui. e. 186 .8. b.Sambure convergent pana:a.Utilizarea samburilor pana se recomanda in cazul rocilo compacte(monolit)de tarie mica si medie sau stratificate. fapt care faciliteaza despinderea lui din masiv si formarea cavitatii necesare. una fata de alta.pana verticala.pana orizontala simetrica. utilizarea samburelui piramidal se recomanda in roci tari si la folosirea unor explozivi cu putere redusa. Aceasta impune ca gaurile convergente sa fie cu 10-20 cm mai lungi decat restul gaurilor din front si totodata in adancime gaurile sa se apropie 5-10 cm.

8. b). inaltime)si capacitatea de dezagregare a rocii. Fig.In roci cu o rezistenta mare la dislocarea din masiv. -evantai spre pereti(fig. 45-50 o . c.8.b.evantai spre tavan . c).8.8. -evantai spre vatra(fig. 187 . 6 m).8.evantai spre vatra. amplasate in plane paralele la diferite nivele una de alta(0.Sambure convergent foarfeca Lngimea gaurilor convergente este strict limitata de dimensiunile profilului(latime. spre vatra sau lateral(fig. a). Functie de conditiile concrete se practica urmatoarele variante de samburi unilaterali: Fig.8.8.9). Samburii unilaterali sunt realizati prin impuscarea unor gauri inclinate sub forma de evantai spre una din extremitatile profilului lucrarii miniere.Samburele foarfeca este constituit doar din doua gauri convergente.evantai spre perete -evantai spre tavan(fig.8. -evantai cu gauri multiple.8. iar in roci cu o rezistenta mai mica pana la 65-70 o .Samburi unilaterali:a. unghiul de inclinare a gaurilor trebuie sa fie de cca. 3-0.Este cel mai simplu sambure si este indicat in rocile cu tarie redusa(carbune).7.8.

de pozitia stratului de carbune. decat in cazul celorlalti samburi.evantai lateral. intrucat rezistenta pe care o intampina incarcatura exploziva din partea rocii este mult mai unifiorm distribuita de-a lungul gaurilor. inclinarea si lungimea acestora. Gaurile de sambure pot fi perforate la lungimi mari. Samburii evantai cu gauri multiple prezinta o mare eficienta dar sunt pretentiosi in realizare intrucat reclama o foarte atenta plasare a gaurilor provind distanta dintre ele.Totodata samburii cilindrici sunt pretentiosi in executie.Totodata la acest tip de sambure foarte important este si alegerea judicioasa a lungimii din gaura necesara a fi incarcata cu exploziv. 0). sau a filonului in profilul lucrarii(in cazul fronturilor mixte).9. alegerea uneia din variantele prezentata prezentate fiind functie de unghiul planului de stratificatie.Simburi unilaterali cu gauri multiple:a.Samburii pot fi utilizati in egala masura atat in lucrari miniere cu sectiune mica cat si in cele cu sectiune mare.Din acest motiv. 9-1.evantai spre vatra.necesita precizie in perforarea gaurilor paralele.Samburii cilindrici asigura eficienta ridicata la disclocare a rocilor cu tarie ridicata(coeficent de rupere a gaurilor 0.8. de existenta unei a doua suprafete libere(tavanul artificial la preabatajele din stratele groase de carbune) etc. amplasate perpendicular pe suprafata frontului de lucru. dar foarte potrivit cand gaurile se executa cu ajutorul carucioarelor de perforat. Acesti simaburi sunt indicati pentru rocile cu tarie redusa si medie. Samburii cilindrici sunt realizati prin impuscarea unui grup de gauri paralele. sabloane si utilaj de perforare adecvat.Fig. 188 .b. ceea ce asigura posibilitatea realizarii unor salturi mari. samburele respectiv este putin util daca perforarea se executa cu perforatoare manuale.

b)si dublu (fig. Fig.8.. d).10.d).11. intrucat indeplinesc funcita unor suprafete libere. -samburi cilindrici constituiti din gauri sonda cu diametrul de 75-200mm si gauri cu diametre obisnuite(fig.11.Efectul de rupere este mult mai inbunatatit in cazul utilizarii a 1-2 gauri de sonda neincarcate.. a. Fig. 189 .. a.d).8.10.11. Cele mai bune rezultate se obtin cu samburii spiral simplu (fig. Ei sunt reprezentati prin doua tipuri de baza: -samburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite(fig.8.Simburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite...In afara de faptul ca mai indeplinesc si functia de spatiu de compensare in care poate fi aruncata o parte din roca cuprinsa intre gaurile de mina.11..8. Gaurile neincarcate contribuie la inbunatatirea eficacitatii de rupere.Simburi cilindrici constituiti din gauri de sonda si gauri cu diametre obisnuite. intrucat asigura aruncarea intregii cantitai de roca din fagasul realizat.8.Pentru a se realiza o dislocare de calitate.. distanta intre prima gaura incarcata si gaura de sonda trebuie sa aiba valoarea maxima de: a = 2d s unde: d s este diametrul gaurii de sonda.Samburii cilindirci pot fi realizati cu un anumit numar de gauri incarcate si neincarcate cu exploziv.8.

(fig. Cotiusca D. In toate schemele de impuscare prezentate cifrele indica ordinea de aprindere a incarcaturilor Bibliografie 1. In lucrarile miniere cu doua suprafete libere(frontul si tavanul artificial) unde se practica samburele evantai spre tavan.. Takacs A. IP Bucuresti 1983 5.. 1992 Mecanica rocilor.Ordinea de aprindere a icarcaturilor din gaurile de mina. IP Iasi... pentru incarcaturile urmatoare. se recomanda ca ordinea de aprindere s fie de la tavan spre vatra dupa o curba care asigura o suprafata libera mai mare decat in cazul unei suprafete plane fig. sa 8. a. Zajic J. EDP Bucuresti 1997 Mecanica rocilor.. deoarece urmatoarele doua incarcaturi convergente ale samburelui lucreaza in prezenta unei suprafete liber suplimentare. celei de a treia suprafata libera. Faur E. ET Bucuresti 1985 Noua metoda austriaca-punctul nostru de vedere. Manolovici M. Sustinerea cu ancore si torcret. Explozivi si tehnica impuscarii in industrie. Macarevici L.12). Mecanica rocilor si constructii hidroenergetice.Ordinea de aprindere a incarcaturilor dare o influenta directa asupra imprastierii rocii si avansului pe ciclu..11.. Silvan Andrei Mecanica rocilor. Fig. ET Bucuresti 1967 6. Matrix Rom Bucuresti 2001 190 . Hobst L. Ancorarea in roci.8.12.8. Stematiu D..Ca urmare. Benea St.Ordinea de aprindere(Incarcaturile initiate cu treapta 3 detoneaza in prezenta a trei suprafete libere) Totodata la schemele de impuscare cu samburi convergenti se recomanda ca incarcaturile convergente in serii de cate doua s fie initiate cu aceeasi treapta. Manescu M.P. IP Iasi 1983 2. foarte important este ca ordinea de aprindere sa asigure largirea samburelui creat in prima faza si pe cat posibil formarea.8. 3.. Manolovici M. ET Bucuresti 1981 7.. Tat S. 4.In acest fel se imbunatateste eficacitatea samburelui.

191 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful