Capitolul 1

CLASIFICAREA ROCILOR SI A MASIVELOR DE ROCA 1.1. INTRODUCERE
Rocile sunt asociatii de minerale legate intre ele prin forte de coeziune, direct sau prin intermediul unui ciment, alcatuind corpuri sau mase naturale care constituie partea solida a scoartei terestre, denumita litosfera. Mineralele sunt medii naturale care au in intreaga lor masa proprietati fizice si chimie similare.Ele pot fi cristaline sau amorfe.Mineralele cristaline sunt in general omogene,fiind caracterizate de o structura interioara regulata,proprietati fizice si mecanice cu variatii reduse si compozitie chimica bine definita.Mineralale amorfe constau din geluri sau sticle,cu o compozitie chimica uneori neomogena. Dupa natura mineralogica a particolelor componente rocile pot fi roci monominerale,alcatuite din particole minerale de acelasi fel(calcarele,marmurele,gipsurile etc)sau roci poliminerale,alcatuite din minerale diferite(granitul,gneisul,micasisturile etc). Masivele de roca sunt structuri compuse din blocuri de roca separate de discontinuitati sau rosturi.Discontinuitatile au doua dimensiuni dominante in raport cu a treia si constituie zone de rezistenta redusa.Clasificarea masivelor de roca se refera,cu precadere,la raportul dintre blocuri si discontinuitati si in special frecventa,natura si caracteristicile acestora din urma.

1.2.CLASIFICAREA ROCILOR
Rocile suntt clasificate in mod diferit dupa criteriul utilizat.Cea mai raspandita clasificare in cadrul geologiei ingineresti utilizeaza criteriul genetic,care tine seama de modul in care s-au format rocile.Subclasificarile tin seama de litologie, care, pornind de la componenta mineralogica structura si liant atribuie rocii o denumire(termen descriptiv), dupa un sistem de clasificare unanim acceptat. In cazul aplicatiilor ingineresti,un criteriu de clasificare mult utilizat pana in anii ’70 se refera la caracteristicile mecanice ale rocii-rezistenta la compresiune si modul de elasticitate. Desi in cadrul mecanicii rocilor si a aplicatiilor pentru lucrarile de constructii ingineresti sunt implicate masivele de roca si nu roca propriu-zisa,in cele ce urmeaza se face o succinta trecere in 1

revista a unor clasificari frecvent utilizate ,in intentia de a creea atat un limbaj comun cu inginerii geologi cat si de a se putea face referiri mai departe la elementele de geneza sau litologie care imprima caracteristici proprii masivelor de roca.

1.2.1.CLASIFICAREA DUPA DOMENIUL GENETIC
In functie de geneza rocile pot fi magmatice(provenite din solidificarea magmei), sedimentare (provenite din depuneri pe uscat sau pe apa) sau metamorfice (provenite printr-un proces de metamorfism din primele doua categorii de roci). Rocile magmatice(eruptive) provin din magme care ajunse in partile superioare pierd incet sau rapid caldura si se consolideaza.Cand consolidarea se face la adancime mare se formeaza rocile magmatice intrusive sau abisale. Daca consolidarea are loc in apropierea suprafetei se formeaza rocile magmatice hipoabisale , iar atunci cand magma se consolideaza in conditii de presiune si temperatura scazuta se formeza rocile magmatice efuzive sau vulcanice. Din punct de vedere al comportarii mecanice ,distinctia dintre rocile magmatice intrusive si cele efuzive este de interes. Rocile intrusive cu strucura cristalina (granitul,sienitul,dioritul,gabbroul etc) sunt supuse unor modificari structurale importante in urma fenomenelor tectonice fiind afectate de falii si de fisuratie.Rocile efuzive ca bazaltul,porfirul,andezitul sunt foarte rezistente dar au un procent mare de goluri si sunt foarte fisurate din cauza conditiilor de racire a lavei. Rocile sedimentare provin din depuneri (sedimente) mecanice sau clastice, chimice sau organice.Caracteristicile lor depind de natura substantei de cimentare precum si de conditiile de formare a rocii. Dupa provenienta rocile sedimentare se impart in terigene,organogene si halogene. Din categoria rocilor terigene fac parte gresiile si conglomeratele.In functie de natura substantei de cimentare prin care sunt legate granulele de nisip sau de pietris-silicioasa, feruginoasa, calcaroasa sau argiloasa-caracteristicile mecanice difera esential. Rezistentele cela mai mai le au gneisurile silicioase iar cele mai slabe le au gresiile si conglomeratele argiloase.In aceeasi ordine se situeaza si stablitatea la actiunea apei si la alterare. Intercalatiile de arigila si de sisturi slabesc foarte mult aceste roci,suprafetele de stratificatie (sistuozitate) si fisurile de-a lungul acestor suprafete diminuand semnificativ rezistentele la forfecare. Din categoria rocilor organogene fac parte calcarele si dolomitele.La fel ca si oricare alta roca sedimentara ele prezinta anizotropie, dar caracteristic este faptul ca sunt de obicei fisurate si permit infiltratii mari de apa. In cazul calcarelor,circulatia apei subterane produce dizolvari si spalari, care au 2

ca rezultat formarea carstului , manifestat prin galerii naturale, caverne si pesteri.De mentionat faptul ca procesele carstice in calcare decurg lent si de aceea riscurile sunt asociate carsturilor existente si mai putin formarii unor carsturi noi pe perioada de viata a constructiei. In dolomite procesele carstice sunt mai putin accentuate dar , in schimb, in ele apar zone de dezintegrare , cu aparitia de granule(gris dolomitic pana la praf dolomitic). Din categoria rocilor halogene fac parte gipsul, anhidritul si sarea gema. Caracteristica comuna a acestor roci este stabilitatea foarte redusa la apa,ele dizolvandu-se repede. O clasa aparte o constituie rocile sedimentare semistancoase ,care prezinta rezistente mecanice reduse(deformabilitate,rezistenta la forfecare) si sensibilitate la inmuiere sub actiunea apei.Din aceasta grupa fac parte rocile sedimentare eruptive-tufurile vulcanice si tufo-lavele-gresiile slab cimentate si toata gama de roci provenite din depuneri argiloase-marne,argilite,argile silicioase.o caracteristica comuna o constituie degradarea si alterarea produsa de agentii atmosfericila dezvellire prin excavatie. Rocile metamorfice provin prin transformarea rocilor eruptive sau sedimentare sub actiunea presunilor mari,a temperaturilor inalte , a gazelor si solutiilor lichide fierbinti etc. Aceste roci se impart in doua mari categorii: -sisturi cristaline sau roci cristalofiliene,din care fac parte filitele, sisturile, micasisturile, gneisele; -roci de insotire,din care fac parte cuartitele, milonitele, amfibolitele etc. In cazul rocilor cristalofiliene, cele provenite din roci eruptive poarta prefixele de orto iar cele provenite din roci sedimentare au prefixul para (de exemplu ortognais si paragnais). Proprietatile rocilor metamorfice depind in mare masura de gradul de metamorfism. Caracteristica sisturilor este stratificatia lor subtire ,uneori ondulata, precum si clivajul.In planele de separatie a straturilor si in planele de clivaj rezistenta la forfecare este de obicei redusa. Rocile metamorfice provenite din formatiuni sedimentare sunt de obicei mai putin rezistente,mai deformabile si expuse riscului de alterare.

1.2.2.CLASIFICAREA DUPA CARACTERISTICILE MECANICE
Aceasta clasificare, denumita si clasificarea inginereasca a rocilor, se face pe baza a doua proprietati mecanice: rezistenta la compresiune a rocii (Rc) si modul de elasticitate al acesteia(E).In acord cu autorii clasificarii Deere si Miller (Deere,1963), rezistenta la compresiune se determina pe

3

In clasa B se incadreaza majoritatea rocilor magmatice .E.2.3. departajate ca in tabelul 1.marnele argiloase.1. In aceleasi figuri 4 .1 Clasa A B C D E Denumirea Rezistenta foarte mar Rezistenta mare Rezistenta medie Rezistena redus Rezistenta foarte redusa Rc (MPa) ≥ 200 100…200 50…100 25…50 <25 Din clasa A.iar modul de elasticitate se determina ca modul tangent pentru un efort de compresiune σ c = 0.In clasa C se incadreaza sisturile.500 <200 O anumita roca se clasifica in funcite de cele doua clase. In functie de rezistenta la compresiune(Rc) .cu lungimea egala sau mai mare decat de doua ori diametrul(L/D>2). in timp ce in clasele D si E se incadreaza rocile semistancoase cum ar fi gresiile friabile.departajare ca in tabelul 1. Tabelul 1. CH etc.. diferentiate in functie de raportul E / Rc dintre modul de elasticitate si rezistenta la compresiune. rocile se impart in trei clase(H.epruvete cilindrice. in forma AM. se disting cinci clase A.. gresiile si calcarele poroase. Clase de rezistenta Tabelul 1.tufurile. fac parte unele bazalte dense si cuartitele.5 Rc .. foarte rar intalnita.1…1.Modul in care cele doua caracteristici delimiteaza zonele de clasificare intr un graphic ce are in abscisa rezistenta la compresiune Rc si in ordonata modul de elasticitate E se prezinta in figurile 1.. calcarele si dolomitele. rocile metamorfice tari.M si L). In ceea ce priveste deformabilitatea .2 Clase de deformabilitate Clasa H M L Denumirea Foarte putin deformabile Moderat deformabile Deformabile E / Rc >500 200. gresiile foarte bine cimentate.

2.1.sedimentare si metamorfice.Clasificarea inginereasca pentru unele roci magmatice. Fig.Clasificarea inginereasca pentru unele roci sedimentare. 1. Fig. 1.sunt prezentate si domeniile de incadrare a anumitor roci reprezentativ magmatice. 5 .

stabilitate si capacitate portanta.in cazul rocilor metamorfice .cuartitele au caracteristici de exceptie AH…BM. depinde esential de gradul de fragmentare a rocii de catre discontinuitati si de gradul de alterare a rocii in zona acestora.conglomeratele.Fig. Se poate constata ca familia granitelor prezinta o constanta a proprietatilor fiind uzual clasata BM.Clasificare inginereasca pentru unele roci metamorfice.3. Dat fiind faptul ca determinarea parametrilor caracteristici si prezentarea acestora se face prin procedee standardizate. exprimata global prin deformabilitate.in timp ce sisturile sunt pronuntat anizotrope. in timp ce familia bazaltului acopera o plaja mare fiind clasata de la DM si la AM. 1. In sfarsit.carora dupa caz.3. 1. in timp ce calcarele pot avea caracteristici foarte diferite.CLASIFICAREA MASIVELOR DE ROCA Comportarea masivelor de roca ca medii de fundare sau constructie a lucrarilor ingineresti.li se asociaza si anumiti parametri caracteristici. ca principal element discontinuitatile . clasificarle prezinta avantajul ca pot duce la decizii ingineresti prin asimilari intre amplasamentul studiat si alte amplasamente in care s-au realizat lucrari de acelasi tip. 6 . deci. de la CM la BH. In cazul rocilor sedimentare . permeabilitate. Sistemele de clasificare a masivelor de roca au .dar si gresiile sunt mai deformabile (DL…BL).

In momentul de fata exista mai multe sisteme de clasificare propuse de diversi autori.(Rossi,.1991): Clasificare RQD Clasificare RSR Clasificare RMR Criteriul Q Clasficare franceza -Deere,1964; -Wickham,1972; -Bieniawski,1973; -Barton,1974; -Luis,1974

Clasificare austriaca -Rabcewicz-Pacher,1974;

Dintre acestea,clasificarea RQD are cea mai mare raspandire,in mare masura si datorita simplitatii si este secondata de clasificarile propuse de Bienwski si Barton, care sunt, fara dubii, criteriile de clasificare cele mai interesante pentru ca permit aprecieri nu numai calitative dar si cantitative.

1.3.1.CLASIFICAREA IN FUNCTIE DE INDICELE RQD
Indicele RQD (Rock Quality Designation) a fost propus de Deere in 1964,(Deere,1968) si se bazeaza pe analiza carotelor recuperate din foraje de studii. Indicele RQD se defineste ca expresia procentuala a raportului dintre suma lungimilor fragmentelor de carota care au lungimea mai mare sau egala cu 10 cm si lungimea forajului din ca re s-a extras carota:

RQD =

∑ fragmente recuperate ≥ 10cm ×100%
lungimea carotata

(1.1)

Modul de evaluare al indicelui RQD se poate urmari in figura 1.4. Pentru un tronson de foraj carotat de 1.5m suma lungimii fragmentelor recuperate este de 125 cm,in timp ce suma lungimii fragmentelor recuperate mai lungi de 10 cm este de numai 85 cm.Recuperajul este de 83% in timp ce RQD=57%.Clasificarea rocilor in functie de indicele RQD este prezentata in tabelul 1.3.

7

Calitatea masivului in functie de RQD

Tabelul 1.3 RQD(%) 0-25 25-50 Slaba 50-75 Acceptabila 75-90 Buna >90 Foarte buna

Calitatea masivului Foarte de roca slaba

Fig. 1.4.Evaluarea indicelui RQD In afara de indicele RQD, pe baza forajelor carotate mecanic se pot determina si alti indici caracteristici:

-indicele de recuperare IR =

∑ fragmente recuperate %;
lungimea carotata

-modul de fracturare MF = lungimea fragmentului recuperat care este depasita de 50% din lungimile fragmentelor recuperate. 8

In figura 1.5 se prezinta modul de reprezentare grafica a evaluarii carotajului de pe un tronson de 5 m si definirea indicilor RQD, IR si MF. Desi evaluarea indicelui RQD este simpla, iar clasificarea pe baza RQD este astazi o metoda curenta ,trebuie subliniat faptul ca procedura este foarte sensibila la calitatea echipamentului si la calificarea personalului .Sunt frecvente situatiile cand carota poate fi rupta la extragere sau manipulare, modificand lungimea fragmentelor.Este indicat ca la inventarierea fragmentelor sa fie examinata si suprafata rupturilor la capete de fragment, iar atunci cand arata proaspata,cu suprafete rugoase, sa se evalueze lungimea fragmentului exceptand ruptur in cauza.

9

Dependenta intervalului mediu intre discontinuitati de orientarea forajelor de studii. Fig 1.Dupa cum se poate urmari in figura 1.6.5.6.colectate din analiza aflorimentelor. 10 . Mai trebuie mentionat faptul ca.este indicat ca orientarea forajului de studii sa se aleaga in functie de informatiile despre discontinuitati .Analiza recuperarii unui foraj carotat si reprezentarea grafica a distributiei lungimii fragmentelor carotelor.Ca urmare. indicele RQD depinde esential de orientarea forajului fata de orientarea generala a familiei sau familiilor de discontinuitati .Fig. intervalul mediu IM dintre discontinuitati variaza de la zero la infinit in functie de orientarea forajului carotat. 1.atunci cand masa de roca afectata de familii bine conturate de discontinuitati .

05 11 .1.4.tine cont de cinci parametri caracteristici: -rezistenta la compresiune uniaxiala a rocii intacte.05-0. -prezenta apei subterane.2.material de umplutura).b RQD(%) Indice n 2 90-100 20 75-90 17 50-75 13 25-50 8 <25 3 Indici corespunzatori interspatiului dintre rosturi Tabelul 1.3 <0.3-1 0. -indicele RQD.4.in conformitate cu tabelul 1.alterarea fetelor.4. Indici corespunzatori rezistentei la compresiune Tabelul 1.CLASIFICAREA RMR Clasificarea RMR(Rock Mass Rating)propusa de Bieniawski(1974). -interspatiul dintre rosturi(discontinuitati).3.c Interspatiul dintre discontinuitati Indice n3 30 25 20 10 5 >3m 1-3 0.evaluare care constituie un indice numeric partial. Fiecaruia dintre parametri i se ataseaza o evaluare numerica.deschidere.a Rezistenta la compresiune (MPA) Indice >200 151 100-200 12 50-100 7 25-50 4 10-25 2 3-10 1 n1 Indici corespunzatori valorii RQD Tabelul 1. -caracteristicile rosturilor(rugozitate.4.

Indicele RMR se evalueaza prin sumarea indicilor partiali. Pe baza valorii RMR rocile se clasifica in 5 clase . pentru fiecare clasa se atribuie si estimari globale ale coeziunii.3 >45 Clasa Caracterizare Coeziune c(MPa) Unghi de frecare interioara ϕ 0 12 . rosturilor Indice n4 discontnui 25 Pereti Pereti duri.15 30-35 50-70 III Medie 0.3 40-45 90-100 I Foarte buna >0.rugosi.5.d Caracteristica Pereti duri.5 Apa subterana stocata 4 >0. In functie de acelasi indice.cu 20 deschidere<1mm desch. Clase de roca departajate prin RMR Tabelul 1. dupa domeniile indicate in tabelul 1.2 Roca umeda 7 0. cu 12 Rost continuu.4.15-0.5 RMR = ∑ ni 1 5 0-25 V Foarte slaba <0-1 <30 25-50 IV Slaba 0.e Apa subterana Aflux pe 10 m Tunel(l/min) u* 0 Roca uscata 10 0-0. rugosi.5 Apa subterana in presiune 0 _ <25 25-125 >125 σ Conditii generale Indice n5 *-raportul dintre presiunea interstitiala (u) si efortul natural in situ: ( σ ).2 35-40 70-90 II Buna 0.cu pereti plani si deschidere 16 Rosturi cu umplutura 0 foarte rugosi.4.Indici corespunzatori caracteristici rosturilor Tabelul 1.2-0.1-0. duri.2-0. unghiului de frecare interioara pentru masivul de roca.>1mm 1-5mm Indici corespunzatori continutului de apa Tabelul 1.

Jn=2. Indicele de calitate a masivului de roca se determina din expresia: ⎛ RQD ⎞ ⎛ Jr ⎞ ⎛ Jw ⎞ Q=⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟. -numarul de familii de rosturi(Jn). 13 .Valorile indicilor sunt prezentate pe scurt in continuare.2) Factorii produsului ce defineste indicele Q au fiecare o semnificatie fizica distincta. pe criterii cantitative sau calitative.Clasificarea RMR este utilizata cu precadere in cazul lucrarilor subterane.3. Pentru numarul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui partial Jn se atribuie pe baza inventarului discontinuitatilor din amplasament: -Roca cu foarte putine rosturi -O familie de rosturi Jn=0. raportul Jr/Ja caracterizeaza rezistenta la forfecare interblocuri. ⎝ Jn ⎠ ⎝ Ja ⎠ ⎝ SRF ⎠ (1. Pentru RQD valoarea numerica este chiar valoarea indicelui RQD conform definitiei . iar raportul Jw/SRF caracterizeaza efortul efectiv pe contactul dintre blocuri.tine cont de sase parametri caracteristici: -indicele RQD.cu singura corectie ca pentru RQD<10 se atribuie RQD=10.5.In cazul tunelurilor se aplica o corectie a RMR in functie de orientarea axei tunelului in raport cu directia dominanta a planurilor de discontinuitate. Fiecaruia dintre indici li se atribuie o valoare numerica .3. 1.propusa de Barton si colaboratori(1974)...Raportul RQD/Jn caracterizeaza dimensiunile blocurilor. -prezenta apei(Jw). -gradul de alterare a peretilor discontinuitatii si eventual prezenta materialului de umplutura (Ja).1.CLASIFICAREA Q Clasificarea Q. -factorul de relaxare a eforturilor(SRF). -rugozitatea peretilor discontinuitatilor cu efect direct asupra stabilitaii(Jr).0.

0. daca interspatiul mediu dintre rosturi este mai mare de 3 m Jr se majoreaza cu o unitate.. In oricare dintre situatiile anterioare. Jr=1.gips sau grafit in grosimi de maxim 1.0.talc. Jn=20.0.75. cu pete numai in suprafata -Rosturi cu pereti usor alterati avand umpluturi cu minerale rigide sau cu particole nisipoase fara argila -Rosturi cu fete acoperite de argila prafoase sau nisipoase -Rosturi cu fete acoperite de minerale argiloase cu caolinit . Jr=1.0. Jn=4.ondulate -Rosturi plane. Jn=6. Jr=3.lise -Rosturi plane.0.spalate Jr=4.. -Patru sau mai multe familii de rosturi insotite de rosturi si pe alte directii care fragmenteaza Pentru rugozitatea peretilor valorile numerice ale indicelui partial Jr se atribuie in functie de continuitatea si aspectul fetelor rostului: -Rosturi discontinue -Rosturi neregulate. se atribuie o valoare Jr=1.5. Jr=0. In cazul rosturilor cu material de umplutura alcatuit din minerale argiloase. in grosime suficenta ca sa impiedice contactul dintre fete. Ja=2.mica. Jn=9. Ja=0.5.ondulate -Rosturi lise. Jr=2. a)Fetele rostului sunt in contact: -Rosturi cimentate. Pentru gradul de alterare valorile indicelui Ja se evalueaza diferentiat pentru trei cazuri distincte .ondulate -Rosturi spalate. 14 . Ja=1.cu liant cuartitic sau similar -Rosturi cu pereti nealterati.definite de contactul dintre fetele rosturilor.2mm Ja=4.-O familie de rosturi insotita de rosturi rare pe alte directii -Doua familii de rosturi -Doua familii de rosturi insotite de rosturi rare pe alte directii -Trei familii de rosturi masivul in blocuri de dimensiuni reduse -Roca foarte fracturata Jn=3. ondulate -Rosturi plane. Jr=1. Jn=15. Ja=3.

5..0.1.66.cu spalarea materialului din rost..0.0..fara inmuiere -Rosturi cu umplutura argiloasa Ja=5.. Ja=13.1-0. Jw=0.1 Mpa -Aflux mediu de apa. Presiuni interstitiale in gama 0. Pentru factorul de reducere al eforturilor valorile indicelui partial SRF se determina diferit in trei situatii posibile.local sub 5l/min. 15 .presiune interstitiala<0.0.0.25 Mpa -Aflux mare de apa:presiune intersttiala mare (0.1 Jw=0.Astfel: -Excavatii uscate sau cu aflux minor de apa.05.5-1Mpa -Aflux foarte mare de apa la deschiderea excavatiei.0. Ja=8. Cu diminuare in timp.0. Pentru influenta data de prezenta apei valorile indicelui Jw se determina in functie de afluxul de apa la deschiderea excavatiei sau/si in functie de presiunea apei interstitiale.12. Ja=6.8..0.0.cu grosime <5mm c)Fetele rostului nu sunt in contact: -Rosturi cu zone sau benzi de roca dezintegrata -Rosturi cu umplutura din fragmente de roca -Rosturi cu umplutura din materiale argiloase. Jw=0.33..0.de tip montmorillonit.25-1MPa) -Aflux mare de apa.12.0.2. Jw=0.constatn in timp Jw=0. Ja=6.0. Ja=8.cu spalari ocazionale ale materialului Din rost.0.presiune interstitiala in gama 0.. Ja=8.din materiale argiloase cu grosime <5mm -Rosturi cu umpluturi din argile cu proprietati de umflare... Jw=1.b)Fetele rostului intra in contact la forfecari de maxim 10 cm: -Rosturi cu umplutura din particole nisipoase sau roci dezintegrate Ja=4.0..20. -Rosturi cu material de umplutura din minerale puternic consolidate cu grosime<5mm -Rosturi cu material de umplutura mediu sau slab consolidat.presiune interstitiala>1Mpa -Aflux foarte mare de apa.0. Ja=6.in functie de gradul de consolidare -Rosturi cu umplutura din argile nisipoase sau prafoase .0.

..5. susceptibila de a produce surpari: -zone slab extinse.In functie de valorile Q.10 10.6).1...0 0.15 <0....001.2..0.6 Caracteristica RMR reduse Eforturi medii Eforturi mari Roci mediu fracturate Roci puternic fracturate σc / σl >200 200..10 10. Barton distinge 38 de categorii de roca (figura 1.5 0.5.in functie de adancime -o singura zona de forfecare in roca masiva rezistentele la compresiune (σ c ) si la intindere (σ t ) (tab1.dimensiunea caracteristica este corectata de un coeficent ESR (Excavation Support Ratio) care tine seama de importanta lucrarii si de gradul de siguranta asociat. b)In cazul rocilor masive.cu continut argilos.5 5...5.3 0. utilizand ca al doilea parametru dimensiunea semnificativa a lucrarii subterane-deschidere. SRF=10.. SFR=10.in functie de starea de efort in situ (efort principal σ 1 ) comparata cu Indicele SFR pentru roci masive Tabelul 1.3.continand argile sau roci descompuse chimic -zone cu multiple rupturi prin forfecare -o singura zona slaba.In aplicatiile curente.0..0. SFR=10. SRF=2.5..15.in plaja 0.. SFR=5.0.10.5. SRF=7.2. diametru sau inaltime.20 c)In cazul rocilor cu dilatanta majora sau cu potential de umflare: -impingerea muntelui este moderata -impingera muntelui este ridicata -umflarea rocii este moderata -umflarea rocii este semnificativa SFR=5.0....7)...1000.a)In cazul in care excavatia in roca intersecteaza o zona slaba. 16 .5 <2.5 1.. In lucrarile lui Barton..0.20.0 5..... pentreu fiecare din cele 38 de categorii de roca se indica tipul de sprijinire recomandat...5. Clasificarea pe baza indicelui Q este exclusiv destinata lucrarilor subterane. SRF=2...15 SRF 2.5 σt / σl >13 13.

7. INDICELE DE CALITATE DIN CAROTAJUL SEISMIC IQCS Extinderea metodelor geofizice de investigare a masivelor de roca.FIGURA 1. 1.3) Corelatie care confirma faptul ca ambele sisteme de clasificare includ o gama similara de parametri caracteristici ai masivului de roca. cele longitudinale fiind interceptate de doi receptori situati in vecinatate. Emitorul genereaza unde mecanice . la distante ce 17 .a impus un criteriu de clasificare bazat pe carotarea seismica a peretilor forajelor de studii.4. In figura 1.O sonda coborata in forajul de studii poate fi blocata in peretii forajului la adancimea dorita.Categorii de roca in functie de valorile Q si dimensiunea tunelului Se mentioneaza ca intre clasificarea propusa de Bieniawski(RMR) si cea propusa de Barton (Q) exista o corelatie acceptabila .8 a se prezinta schema de principiu pentru un carotaj seismic. Africa de Sud (28) din alte state europene si din continentul american (21) a rezultat relatia: RMR=9 lnQ (1.Pe baza analizei a 111 cazuti de lucrari subterane din Scandinavia (62).3.mai ieftine si mai operative.

8.b. b-variatia in adancime a vitezelor undelor seismice.Viteza de propagare a undelor seismice in peretii forajului VL poate fi imediat evaluata.4) Carotajul seismic se poate realiza continu. Raportul celor doua viteze.Carotarea seismica:a-schema de principiu.exprimat procentual.dar compacta V * L se poate masura pe fragmente de carota sau se poate determina prin relatii teoretice.8.constituie baza de masura.se defineste ca indice de calitate: VL × 100% VL* IQCS = (1. 1. in lungul forajului.rezultatele aparand sub forma prezentata in figura 1.In acelasi timp. Este interesant de observat ca din diagrama vitezelor longitudinale masurate 18 .viteza undelor longitudinale intr o roca de acelasi tip. Fig.

K0 =400-500kg/cm3 tip C– rocă semitare.in figura 1.5. Astfel se indică 5 tipuri de roca functie de care se indica tipul de susţineri provizorii a lucrărilor subterane. 1. f =5. Hidroconstructia La noi în ţară prescripţiile de proiectare prevăd evaluarea susţinerii provizorii în funcţie de coeficientul de tărie al rocii f (Protodiakonov) şi rezistenţa elastică a rocii K0. Dat fiind faptul ca atat indicele RQD .cat si indicele de calitate IQCS caracterizeaza in esenta fragmentarea masei de roca de catre discontinuitati.din care se remarca aceleasi tendinte in variatie si chiar valori similare in zona de roca sanatoasa.pot fi depistate si discontinuitatile majore din masivul de roca. Fig. Corelarea intre indicii RQD si IQCS Spre exemplificare . K0 =500kg/m3 tip B – rocă tare.9.9 se prezinta variatia cu adancimea a celor doi indici intr-un foraj de studii de circa 30 m adancime (Panet.1976).intre cei doi indici exista o corespondenta foarte buna. K0 =300 -400kg/m3 tip D– roca slaba f =2-3. Clasificarea ISPH. 1.ele corespunzand reducerii semnificative a vitezei. K0 =200 -300kg/m3 19 . f = 4-5.3. tip A – rocă foarte tare. f =3 -4.

tip DS– roca moale. K0≤100kg/m3 Coeficientul f este un coeficient de frecare aparent. deoarece in afara de frecarea propriu zisa se ia in considerare si coeziunea dintre particolele rocii in stare partial sfaramicioasa f = fo + c/σ = tgφ + c/ σ. in care c = coeziunea rocii σ = efortul unitar normal φ = unghi de frecare interioara sau f=Rc/100 Rezistenta elastic a rocii K0 are expresia K0 = E / (1+μ)x100 si corespunde unei excavatii cu raza r = 1m Pentru o excavarie cu o raza oarecare r rezulta K = K0 / r 20 . f =1.

raportata la unitatea de suprafata.1.supus numai actiunii verticale a gravitatiei. Echilibrul unui cub elementar .folosind ecuatiile stabilite pe baza legii generalizate a lui Hooke din teoria elasticitatii: (2. se numeste presiune litostatica. Complexul de straturi de roci din scoarta terestra se presupune omogen.1). Starea de tensiuni dintr-un masiv neatacat prin lucrari subterane Intr-o formatiune de roci oarecare. forta care actioneaza in permanenta este greutatea proprie a straturilor de deasupra.1. 2. Considerand intr un masiv de roci un cub elementar. Presiunea litostatica actioneaza vertical. la adancimea H (Fig. Aceasta forta. Sub actiunea acestei presiuni se vor produce deformatii transversale in plan orizontal.2.acesta va fi supus unei presiuni verticale σ z =γ a ⋅ H in care γ a -greutatea specifica aparenta a rocii.1) 21 .Capitolul 2 STAREA DE TENSIUNI DIN INTERIORUL UNUI MASIV DE ROCI 2. Deformatiile specifice transversale dupa directiile x si y se pot exprima in functie de eforuturile unitare. O x H y sy sz sx z Fig.elastic si izotrop.cu o intindere orizontala infinita.

coeficentul lui Poisson.efortul σ z dupa directia axei Oz este maxim. μ Din relatiile de mai sus rezulta ca presiunea litostatica difera fundamental de presiunea hidrostatica ce actioneaza cu aceeasi intensitate dupa orice directie.8) Dupa cum se observa .9) 22 .Numai in cazul starii lichide a rocilor (m=2 si μ =0.7) μσ z 1-μ (2. μ . Celelalte doua directii principale vor fi determinate de axele Ox si Oy si deci efortul principal tangential va fidat de expresia: τ max = σ z -σ x σ z -σ y 1 1-2μ 1 1-2μ = = ⋅ σz = γa ⋅ H 2 2 2 1-μ 2 1-μ (2.6) 1 este constanta lui Poisson.5).2) (2.modulul de elasticitate al rocii.5) Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu σ x si σ y se obtine pentru efortul unitar orizontal expresia: σ x =σ y = sau σ x =σ y = in care m= σz γa ⋅ H = m-1 m-1 (2.ceea ce inseamna ca aceasta reprezinta o directie principala. Deoarece masivul inconjurator nu permite deformatii transversale .εx = 1 ⎡ σ x -μ(σ y +σ z ) ⎤ ⎦ E⎣ 1 ε y = ⎡σ y -μ(σ z +σ x ) ⎤ ⎦ E⎣ (2.4) (2.care exprima raportul dintre deformatia specifica transversala si longitudinala a rocii supusa unui efort monoaxial ( μ <0.rezulta ca ε x =0 si ε y =0 si deci: σ x =μ(σ y +σ z ) σ y =μ(σ z +σ x ) (2.3) In care: E.5) relatiile de mai sus devin: σ x =σ y =σ z =σ a ⋅ H (2.

adica se deformeaza continuu in spatiu fara a-si pierde coeziunea.presiunea litostatica poate fi considerata asemanatoare presiunii hidrostatice si deci actionand proportional cu adancimea si cu aceeasi intensitate in toate directiile: σz = σx = σ y = γa ⋅ H ceea ce se obtine pentru μ=0. de la o anumita adancime in jos.efectuate in cazul diferitelor roci stancoase. rocile dintr-o formatiune geologica oarecare s-ar gasi. Rezulta deci ca rezistenta rocii nu poate fi determinat daca nu este cunoscuta pretensionarea dupa cele trei directii principale. astfel ca problemele se pot trata in cadrul elasticitatii plane. In ipoteza ca mediul este elasto-plastic .Aceasta ipoteza are avantajul ca prin aplicarea principiilor din hidrostatica se simplifica mult problemele.intr-o stare latenta de plasticitate.5 respective m=2.6 daN/cm 2 )si anume in partea din aval 23 .10) (2.au depasit valoarea rezultata din calcule in functie de adancime(19. Fortele tectonice si deformatiile pe care le sufera roca provoaca o pretensionare a rocii.2. Privitor la influenta proceselor tectonice asupra starii de tensiuni dintr-un masiv stancos. a carui valoare poate varia in limite foarte largi.stare de tensiuni este legata nu numai de greutatea proprie a rocilor si de istoricul incarcarilor. Studiile experimentale mai recente.ceea ce face ca tensiunile din masiv sa difere in unele cazuri foarte mult de cele obtinute din calcule. ceea ce se intampla pentru adancimi si deci presiuni mari. Valoarea lui k poate fi mai mica sau mai mare ca unitatea.11) In care k este coeficentul presiunii laterale. Cercetarile teoretice efectuate au aratat ca aceasta ipoteza este valabila numai in cazul cand rocile respective se gasesc in stare de curgere .In cele mai multe cazuri de echilibru intern intalnite in studiul presiunii rocilor. toate fortele sunt cuprinse in acelasi plan vertical. existenta in zona amplasamentului centralei subterane Picote din Portugalia (fig.omogen si izotrop nu se confirma intru totul in practica. ci si de evolutia proceselor tectonice care au avut loc in trecut.in functie de conditiile locale.efortul unitary orizontal σ x se exprima in general sub forma: σ x =k ⋅ σ z =kγ a H (2.fiind destul de greu de apreciat valoarea coeficentului lui Poisson pentru un masiv stancos fisurat. chiar daca fenomenele respective nu se produc in realitate intocmai. Datorita acestei presiuni.sunt semnificative rezultatele obtinute prin masurarea tensiunilor de ambele parti ale unei falii de origine tectonica.au aratat ca ipoteza distributiei tensiunilor intr-un masiv de roci ca intr-un mediu elastic. La un masiv stancos. De asemenea. Valorile tensiunilor verticale obtinute din masuratorile efectuate de o parte si de cealalta a faliei.).2.

2. ca valorile tensiunilor orizontale rezultate din masuratori depasesc ca marime mult pe cele ale tensiunilor verticale obtinute din calcule ( σ z =γ a H ) . In acelasi timp se poate constata. 3-punctele in care s-au masurat tensiunile in masiv In anumite cazuri valorile tensiunilor obtinute din masuratori sunt mult mai mari decat cele calculate .Falie de origine tectonica in zona amplasamentului centralei subterane Picote(Portugalila): 1-centrala subterana.tensiunea a fost de doua ori mai mare(40 daN/cm 2 ) iar in partea opusa .din cele aratate mai sus.ci in ansamblu.2.aceasta poate fi mai mica sau mai mare decat σz unitatea. Fig. respectiv de pretensionarea lor la 24 . rezulta ca la evaluarea starii de tensiuni intr-un bloc al unui masiv stancos trebuie sa se aiba in vedere faptul ca problema nu poate fi rezolvata in mod separat . In concluzie.ceea ce inseamna ca in functie de conditiile locale.a faliei.efortul unitar orizontal poate fi mai mic sau mai mare decat cel vertical.de 10 ori mai mare(200 daN/cm 2 ). 2-falia de origina tectonica. tinand seama de interactiunea dintre blocuri . In ceea ce priveste valoarea lui k= σx .

25 . σ -efortul unitar normal. Rezultatele concludente privind starea de tensiuni dintr-un masiv stancos pot fi obtinute numai prin efectuarea de masuratori directe. Rezistenta rocilor este caracterizata prin rezistenta lor la forfecare.intr-un masiv stancos.daca se cunosc tensiunile normale principale σ1 si σ 2 (fig 2.2.). Dupa Coulumb. In relatia de mai sus se tine seama atat de coeziune cat si de frecarea interioara a rocii. Daca roca este fisurata. Cand exista o presiune in pori(u).stabilitatea la alunecare a rocii va fi asigurata pentru: τ<c+(σ-u)tgϕ (2.formarea masivului. Starea de echilibru limita a rocilor in interiorul masivului In afara de repartizarea tensiunilor in interiorul unui masiv de roci elastice. este necesar sa fie cercetata si o alta problema de o deosebita importanta practica si anume pericolul de rupere si conditiile de rupere ale rocilor in interiorul masivului.3. omogene si izotrope.de-a lungul unei fisuri c=0 si in acest caz va fi luata in considerare numai frecarea interioara. Ruperea rocii se produce in punctele in care tensiunile sau deformatiile produse de aceste tensiuni ating valori limita. Dupa cum se stie din rezistenta materialelor. (2. depasesc ca marime rezistenta la forfecare a rocii. 2.atunci se va produce ruperea si prin alunecare.Metoda cea mai simpla consta in masurarea deformatiilor diametrului forajelor executate in masiv. stabilitatea rocii la alunecare se realizeaza cand efortul tangential din masiv: τ<c+σ ⋅ tgϕ Unde: c-coeziunea rocii. Daca eforturile unitare tangentiale.in functie de starile de tensiuni si de deformatii.13) Considerand starea plana de tensiuni intr-un punct acesta se poate reprezenta grafic prin construirea cercului lui Mohr.provenite din greutatea proprie a rocilor si incarcarile exterioare. In practica se cunosc mai multe metode de determinare a tensiunilor in adancime. cercul lui Mohr permite determinarea grafica a tensiunilor normale si tangentiale dintr-o sectiune inclinata oarecare ce trece prin punctul considerat.12) ϕ -unghiul de frecare interioara a rocii.

3) se obtin din cercul lui Mohr ducand raza CA care face unghiul 2 α cu axa 0 σ …(fig 2.Luand un sistem de axe de coordonate si trecand in abscisa tensiunile normale σ . iar in ordonata cele tangentiale τ .cercul lui Mohr pentru un punct va avea ca abscisa a centrului iar ca raza σ1 -σ 2 (fig 2. Coordonatele punctului A reprezinta tensiunile σ si τ date de relatiile: σ= τ= σ1 +σ 2 σ1 -σ 2 + cos2α 2 2 σ1 -σ 2 sin2α 2 (2.Starea plana de tensiuni 26 .14) (2. definita prin eforturile unitare normale principale σ1 si σ 2 .3.). 2 Tensiunile σ si τ din sectiunea inclinata care trece prin punct si care formeaza cu verticala unghiului α (fig 2.4.15) Figura 2.12).pentru o stare oarecare de solicitari . 2 σ1 +σ 2 .

corespunzatoare diferitelor stari de solicitare la rupere a σ2 rocii.se poate trasa pentru aceasta familie de cercuri o curba infasuratoare .cu centrul in C(fig.definite prin eforturile unitare principale σ1 . In cazul unei stari oarecare de solicitare. Practic.tangenta la fiecare dintre ele. Construind mai multe cercuri Mohr pentru eforturile unitare limita. respective pentru diferite rapoarte ale eforturilor normale principale σ1 .16) Daca cercul lui Mohr se construieste pentru o stare de solicitare la care are loc ruperea rocii.2. σ 2 se construieste cercul limita respective.4.5). atunci punctual B de pe cerc va reprezenta punctual caracteristic al starii limita definite de efortul unitar tangential maxim.construite pentru efortul monoaxial de rupere la compresiune.Cercul lui Mohr. efortul unitar tangential maxim este dat de ordonata punctului B si este egal cu raza cercului: τ max = σ1 -σ 2 2 (2. Dupa cum rezulta din fig. 2.4. 27 . Pentru trasarea curbei intrinseci(infasuratoarei) sunt necesare doua cercuri caracteristice.aceasta curba se obtine prin construirea cercurilor Mohr pe baza unor date experimentale determinate prin supunerea materialului (rocii)la incercari de compresiune si intindere si trasarea infasuratoarei care reprezinta curba intrinseca a materialului. R c si respective la intindere. R t .Figura 2.care reprezinta starea de echilibru limita a materialului.

C 2 (fig 2.1+ ⎜ (2.1-linia de forfecare a rocii(dreapta intrinseca).Fig.2.iar ϕ este unghiul de frecare interioara. Pentru obtinerea unei forme perfectionate a infasuratoarei. curba infasuratoare se considera a fi o dreapta tangenta la cercurile caracteristice C1 . considerand infasuratoare cercurilor de stari limita o forma parabolica.a stabilit trei categorii de roci diferite in functie de pozitia centrului C al cercului osculator de varf al parabolei pe axa abciselor 0σ (fig.2.Aceasta dreapta reprezinta conditia de echilibru limita dupa Coulomb.determinate de relatiile: ⎛ ⎝ Rc Rc ⎞ + ⎟ R t 2R t ⎟ ⎠ τ =0 σ =R t ⎜1.18) In care R c si R t sunt rezistentele de rupere la compresiune. unii autori au asimilat-o cu o cicloida. Kegel . Intr-o prima aproximatie.iar altii cu o parabola.17) unde c este coeziunea rocii.13) data de ecuatia: τ =c+σ tgϕ (2.respective la intindere.Cercuri limita de eforturi unitare.5.6). 28 .

atunci cand Rc <3. Rt Rc astfel: Rt -roci cu comportare elasto-plastica.prin intermediul unei placi groase de otel.Caquot considera curba infasuratoare de forma: 3 2 τ max =(c+σtgj) (2. consta in tensionarea unui cablu ancorat in roca la partea inferioara a unui foraj. Una dintre metodele de incercare “in situ” a rocilor.19) In aceasta relatie se tine seama.Infasuratoarea cercurilor lui Mohr de forma parabolica Cele trei categorii de roci se pot defini in functie de valoarea raportului -roci cu comportare plastica.cand La aplicarea criteriului starii limita de eforturi intr-un masiv de roci.de caracterul eterogen al rocilor.Prin tensionarea cablului.2. Rt Rc > 5. pentru obtinerea datelor necesare pentru construirea cercurilor Mohr si trasarea curbei infasuratoare. care in realitate nu sunt ideal omogene si elastice. Rt Rc ≤5.care se realizeaza cu ajutorul unui cric de la partea superioara a forajului.o incarcare axiala P(fig. 29 .se transmite rocii.6.Fig. atunci cand 3 ≤ -roci cu comportare elastica(casante sau friabile).2.7). in diferite puncte si in orice directie in masiv.prin valoarea exponentului.

Instalatie pentru incercarea rocilor”in situ” Presiunea transmisa rocii va fi: P1 = In care: P π 2 2 (D -d ) 4 P-forta de intindere a cablului.Marind progresiv presiunea in cricul hidraulic.20) Eforturile dupa o directie perpendiculara la cablu sunt realizate de un cric cilindric situat in putul forat. Curba intrinseca poate fi trasata correct pentru roca “in situ” prin variatia raportului P2 .7.roca va suferi deformatii care pot fi masurate si deci incercarile pot fi verificate. σ θ =-P2 .Construind cercurile lui Mohr pentru aceasta stare de eforturi .Fig 2. D-diametrul placii de otel. P1 30 .roca inconjuratoare va ajunge in conditii de rupere. d-diametrul forajului. Prin actiunea cricurilor.de aceeasi marime. (2.se va putea trasa curba infasuratoare care reprezinta curba intrinseca a materialului(a rocii).Cricul hidraulic cilindric este destinat sa provoace in roca inconjuratoare un efort de compresiune radial σ r =P2 si un effort de intindere circumferential .

Astfel pot fi cercetate diferite conditii de stari limita de eforturi.16). 31 .Daca cercul lui Mohr va fi tangent la curba infasuratoare (cercul C 4 ).se construiesc cercurile Mohr si se traseaza infasuratoarea lor(fig.σ 2 rezultate din incarcarile transmise de constructie so daca cercul obtinut se va afla in interiorul curbei infasuratoare (cercul C3 ). Pentru eforturile rezultate din incercari.corespunzatoare starilor de echilibru limita.2. Cu ajutorul curbei obtinute se poate verifca stabilitatea rocii pentru diferite stari de tensiuni din masiv.centrale etc).Conditiile caracteristice apar pentru cazurile: σ1 =σ z =P .create prin executia unor constructii(baraje.putand avea loc ruperea ei si ca urmare pierderea stabilitatii.roca se va afla intr-o stare de echilibru limita.In acest scop se construieste cercul Mohr pentru un punct din masiv (de exemplu la nivelul fundatiei unei constructii)in care starea de tensiuni este caracterizata prin efortueile principale σ1 .iar σ 2 =σθ =-P2 (intindere monoaxiala).roca se va gasi in echilibru stabil sub actiunea sarcinilor de deasupra.iar σ 2 =P2 =0 si (compresiune monoaxiala) σ1 =σ z =0 .

avand σ1 =-σ 2 .3-compresiunea monoaxiala.convenabil ancorat in roca si coborarea placii de otel si a cricului cilindric in putul forat .poate fi aplicata pentru obtinerea de date ecperimentale la diferite adancimi.2-intinderea monoaxiala.8.in special pentru incercarea rocilor din fundatiile unor baraje.prin folosirea aceluiasi cablu.Fig. Metoda expusa. reprezinta forfecarea pura.4-curba infasuratoare(intrinseca) Cercul lui Mohr cu centrul in originea sistemului de axe de coordonate.la adancimea dorita.2.Trasarea curbei infasuratoarea a cercurilor lui Mohr pe baza datelor experimentale: 1-forfecarea pura. 32 . De asemenea.de incercare a rocilor “in situ”.o problema care trebuie investigate este cea a adancimii la care eforturile si deformatiile specifice pot cauza deformatii elastice sau plastice in roca netulburata.ceea ce are o mare importanta.

1 Dacă materialul este elastic şi casant. 3.a stratelor din scoarţa terestră care în prezent ne apar ca fiind constituite din materiale rigide. TEORII DE RUPERE Observaţii făcute asupra materialelor din scoarţa terestră pe teren. ca oţelul turnat sau sticla. O dovadă a acestei ultime comportări o constituie cutarea în timp geologic .1).2) Fig.3. în exploatările la zi arata că rocile care in unele ocazii apar ca tari şi casante în alte împrejurări prezinta caracteristicile unor materiale cu cedare plastică sau curgere lentă.3. în mine şi tunele.1 Cedarea materialelor elastice Dacă un material este elastic şi ductil. ca de pilda cuprul şi oţelul moale atunci va prezenta o relaţie efort-deformaţie liniară pana in punctul A. după domeniul elastic se ajunge brusc la rupere (fig.Capitolul 3 (CEDAREA ROCILOR. 3. Fig.2 33 . urmată de deformatie neliniera pînă în punctul cînd B cand se ajunge la o comportare plastică după care urmează ruperea în punctul C (fig. 3.

tipul de incercare folosit pentru determinarea rezistenţei.în aşa fel încît se evită liberarea bruscă a energiei de deformatie. Dacă materialul prezintă caracteristici elastice şi plastice se consideră drept cedare. Dacă materialul nu este casant punctul de cedare poate fi considerat atunci cînd: d) sub sarcină constanta viteza de deformaţie începe să crească. 3. b) punctul de rupere . c) punctul în care materialul nu mai poate susţine sarcina aplicată.2 Cedarea materialelor din scoarţa terestră In general rocile şi pământurile nu sînt aşa de ductile ca metalele şi rareori sînt tot aşa de casante ca sticla. Trebuie remarcat însă că cedarea rocii aste afectată de următorii doi factori esenţiali : . întindere sau forfecare).mai tari avînd un conţinut de silice mai ridicat şi o structură cristalină sînt de regulă mai casante decît sedimentele poroase.felul solicitării (compresiune.3.La majoritatea rocilor se poate discerne un punct de cesare înainte de rupere.3 Prin urmare "cedarea" unei roci casante poate fi considerată că se produce atunci cînd se atinge : a) punctul de cedare . Felul solicitării este important în special în cazul rocilor casante care se caracterizează prin rezistenţe mari la compresiune şi rezistenţe relativ scăzute la forfecare şi la întindere 34 . Rocile . . Fig.3. e) deformaţie permanentă reziduală limitata. ci prezintă caracteristici de cedare intermediare între aceste doua tipuri extreme.3).Dacă maşina de încercat este proiectată judicios. atunci cînd roca începe să cedeze se observă că materialul continuă să opună o oarecare rezistenţă la deformaţie chiar după punctul de cedare(fig.

Această comportare poate fi pusă pe seama faptului ca de fapt cădarea rocilor nu se produce datorită compresiunii ci depăşirii rezistenţei de care este capabil materialul la solicitările de întindere sau forfecare generate de compresiunea probei .reprezintă rezistenta pentru Deci pe măsură ce L L creşte rezistenţa tinde spre o valoare constantă iar atunci cînd D D scade valoarea tinde spre infinit (cazul solicitării hidrostatice).1) unde ( σ co .250 20 .8+ 0.50 l00—500 35 σt .2 ) L/D L =1 .250 150 . cazul materialelor casante cum sînt rocile tari rezistenţa la întindere σ t este considerabil mai mică decît cea de compresiune σ c σ c =Kσ t unde K = 4 ÷ 10 in funcţie de tipul de rocă (Tabelul 3.250 20 —l00 50 .1 (3. In majoritatea lucrărilor inginereşti în rocă sau pe rocă încărcările primare sînt de compresiune. însă pot genera şi solicitări de forfecare sau întindere. D (3. In. Astfel chiar în cazul încercării de compresiune simplă rezultatul depinde de dimensiunile probei şi in special de raportul dintre lungime (L) şi diametru (D): σ c =σ co (0.2) Tabelul 3.Tipul încercării influenţează de asemenea în bună masură valoarea rezistenţei obţinute.1 Rezistenţa rocilor la compresiune simplă şi la intindere ROCA Granit Diorit Dolerit Gabbrou Bazalt Gresie Şist Caloar Dolomit Cărbune Cuarţit σc (daN/cm2) 1000 — 2500 I800—3000 2000-3500 1800 —3000 1500 —3000 200-1700 l00 —1000 300 —2500 300-2500 50 — 500 1500—3000 (daN/cm2) 70 – 250 150—300 150-350 150—300 l00—300 40 .

3 Criterii de rupere 500 —2000 l000 —2500 l000 —2000 50 . De pildă prin încercarea de compresiune triaxială poate fi stabilită înfăşurătoarea cercurilor limita care este reprezentarea grafică a relaţiei τ=f(σ) (Fig.4). Relaţia fundamentală dintre τ si σ este caracteristica pentru materialul considerat şi poate fi determinată prin încercări. efortul normal indiferent că este vorba de compresiune sau întindere. In cazul metalelor sau altor materiale elastice se pot aplica eforturi de felul efortului principal maxim admisibil sau rezistenţa de forfecare maximă sau a energiei de distorsiune maxime pe care o poate prelua materialul.200 70-200 Prin alegerea uneia din definiţiile de mai sus şi aplicarea ei la un anume material se poate preciza punctul în care materialul dat este dat să "cedeze" sub o anumită distribuţie de eforturi. 36 . In astfel de teorii se presupune că materialele se comportă perfect elastic. dar se subînţelege că într-un cîmp de eforturi σ1 >σ 2 >σ 3 efortul principal intermediar σ 2 nu influenţează ruperea. Din această cauză pentru astfel de materiale s-au propus alte criterii decît cele clasice.au rezistenţa la întindere egală cu cea de compresiune si se defineşte cedarea ca începutul comportării inelastice. încep să aibă o comportare inelastică la eforturi mici şi că rezistenţa lor la întindere este mai mică decît cea la compresiune. Deoarece există mai multe criterii de rupere este esenţial să se aleagă cel ce corespunde mai bine comportării materialului cu care avem de-a face.3. la rupere. ca şi unele materiale de construcţii cum este betonul. ce acţionează perpendicular pe acel plan există o relaţie de tipul : τ=f(σ) (3. Se ştie că rocile şi pămînturile. Nu se presupune ca materialul are aceeaşi rezistenţă la întindere ca şi la compresiune.Gneis Marmoră Ardezie 3. rezistenţa maximă de care este capabil materialul. Teoria de rupere a lui Mohr Conform acestei teorii ruperea materialului se realizează atunci cînd între efortul de forfecare τ ce acţionează pe un anumit plan de rupere şi efortul normal σ .3) Ipoteza de bază este că.200 70 . Adică se poate stabili un „criteriu de rupere” cu ajutorul căruia poate fi stabilita şi folosită la proiectare. contribuie alături de cel de forfecare.

3. (3.4. este un termen proporţional cu log σ . In acest caz după ordonata τ 0 pentru σ=0 urmează o zona cu panta descrescătoare în care înfăşurătoarea tinde eventual spre o dreaptă a cărei prelungire are o ordonată la origină τ 0 .Forma generală a înfăşurătorii Mohr pentru o rocă poate fi schematizată aşa cum se arată în fig. Ecuaţia înfăşurâtoarei poată fi reprezentată de relaţia: τ=τ 0 +σtgΦc +τ 'σ unde: Φc τ 'σ este valoarea maxima constantă a unghiului de frecare internă.4) a) 37 .

3. 38 .5) Criteriul Coulomb poate fi aplicat de asemenea solidelor casante. Tinind seamă că rezistenţa la frecare care se dezvoltă atunci cind un corp se afla pe un plan inclinat este μσ u unde μ este coeficientul de frecare τ f =τ 0 +μσ unde : (μ=tgΦ ) : (3.b) Fig.5). Daca se presupune că pe un plan de rupere rezistenţa la forfecare este mărită datorită unei componente de frecare.) τ=f(σ) şi este aplicabil păminturilor. Criteriul Coulomb-Navier de rupere a rocilor (3. 3.6) τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ =0 . Plecind de la acest criteriu se poate stabili o relaţie de legătură între rezistenţa la compresiune σ c şi cea la întindere σ t (Fig.4 Criteriul de rupere a lui Coulomb Acest criteriu reprezintă de fapt un caz particular al criteriului Mohr pentru situaţia cînd curba intrinsecă τ=f(σ) este o dreaptă ( tgΦ = const.

a b Fig.6) poate fi scrisă tinand seamă de expresiile eforturilor intr-un plan inclinat functie de eforturilor principale σ1 si σ3 σ1 -σ3 σ +σ σ -σ sin2α.5 Astfel relatia (3. 3.1 3 μcos2α= 2 2 2 σ1 +σ3 σ1 -σ3 =μ+ (sin2α-μcos2α) 2 2 Conditia de maxim va fi: dτ 0 σ1 -σ 2 = (2cos2α+2μsin2α)=0 dα 2 1 tg2α=μ τ 0 =τ-μσ = (3.7) 39 .1 3 μ.

care satisface criteriul Coulomb σt +Navier .este de regulă mai mare decat rezistenţa sa la intindere.9) (3.8) care reprezinta criteriul de cedare a rocii supusă unei solicitări monoaxiale.12) (3.8)rezulta: σ1 σ3 =. De pilda pentru intinderea monoaxiala: σ1 =0 şi σ 3 =-σ t aşa că: 2τ 0 =σ t (μ+ 1+μ 2 ) in timp ce pentru compresiunea simplă σ 1 = σ c şi σ 3 =0 aşa că: 2τ 0 =σ c (-μ+ 1+μ 2 ) Din egalarea celor doua expresii se deduce raportul : (3. tg2α<0 cos2α<0 Rezulta că trebuie alese soluţiile cu semnul minus in fata radicalului.=1 σc σ t σ σ1 =N 3 +1 σc σc sau (3. Inlocuind expresiile parantezelor din (3.Tinand seama ca: sin2α= tg2α ± 1+tg 2α 1 ± 1+tg 2 2α 2 = 1 μ 1 μ2 1 μ2 =- 1 ± 1+μ 2 1 ± 1+μ 2 ± 1+ = 1 ± 1+ cos2α= = μ>0.7)conduc la: σ +σ σ -σ 1 μ2 τ 0max =.10) σ t -μ+ 1+μ 2 1 = = (3.care inlocuite in (3.1 2 μ+ 1 2 ( + ) 2 2 1+μ 2 1+μ 2 sau 2τ 0max =σ1 (-μ+ 1+μ 2 )-σ 3 (μ+ 1+μ 2 şi că sin2α>0 (3.13) 40 .9) si (3.10)in (3.11) σ c μ+ 1+μ 2 N σ (unde N= c ) care arată că rezistenţa la compresiune a unui material.

Măsura in care concluzia teoretica ce rezultă din (3. şi μ=0.0 pentru rocile sedimentare dure (semielastice).13) concorda cu realitatea a fost verificata de σ3 σ Hoek care a reprezentat într-o diagramă avînd în axe rapoartele şi 1 rezultate din σc σc încercări triaxiale efectuata în diferite laboratoare (fig. 3.7 pentru rocile sedimentare moi (elastice).5 pentru rocile eruptive(cvasielastice). Fig.6). 41 . N=6 N=4 şi μ=1.3.6 Se remarca faptul ca punctele experimentale se situeaza pe drepte avand pante diferite in funcite de categoria rocilor : N=10 şi μ=1.

τ ) se dispun in general pe o curbă ce se apropie de dreapta corespunzătoare criteriului.8 1.1.15 σ c =1.1.2σ t τ=0.1. τ=0. Tabelul 3. 3.02 σ c =1.7.8 1.2 Valorile parametrilor rezistenţei la forfecare Roca Granit Dolerit Bazalt Gresie Şist Calcar Cuartit Marmoră τ 0 (daN/cm ) 140 -500 250-600 200-600 80 -400 30 -300 100-500 200-600 150-300 2 Φ 45°-60° 55°. In domeniul compresiunilor punctele din diagrama ( σ.0.1 se ajunge la concluzia că se pot admite următoarele relaţii aproximative : τ 0 ≈2 τ t τ 0 ≈0.025 σ c =σ t pentru rocile semielastice. In aceste relaţii τ 0 reprezintă rezistenţa la forfecare de care este capabilă roca in incercarea moncaxială ( σ 3 =0 ) Compariand rocile de mai sus cu cele indicate în tabelul 3.60° 50°-55° 35°-50° 15°-30° 35°-50° 50°-60° 35°-50° Tinand seamă de datele empirice este posibil să se construiască infăsuratori corespunzatoare stării limită după criteriul Coulomb-Navier (rel 3.7 Tinănd seamă de cele expuse mai inainte privind corelaţiile dintre rezistenţele la compresiune şi intindere rezulta că infaşuratorile corespunzătoare celor trei categorii pot fi aşa cum se arată in fig.0. 42 .4 0.2 μ l. pentru rocile neelastice.2-1.10)se obtin relatiile : τ=0.2 0.9) si (3.5 τ c pentru rocile rezistente şi pentru rocile moi.6 0.6).2 1. Fig.7-1.2-1.7.3.Dacă se inlocuiesc valorile de mai sus in expresiile (3.8.8 0.5σ t pentru rocile cvasielastice.4.1.25.

3.9. Criteriul propus de Lundborg la Congresul de la Lisabona (1966) poate fi scris şi sub forma: 43 . (3. Presupunind ca rezistenţa este limitată atunci cînd μσ>τ max .14) Pentru valori mici a lui σ formula coincide cu cea a lui Coulomb-Navier. După cum se vede din figura 3. se poate scrie : μσ μ =τ 0 + 1 μ 1+μσ/(τ i -τ 0 ) + σ τ i -τ 0 unde: τ i este limita inferioară a rezistenţei atunci cand σ=∞ . începe cedarea acestora din urmă aşa că mărirea în continuare a solicitării normale nu mai contribuie la mărirea rezistenţei la forfecare. τ=τ 0 + τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ=0 . unde τ max este rezistenta la forfecare a granulelor cele mai rezistente.8 Cercetările din ultimul timp au arătat insă ca nici in domeniul compresiunilor mari nu mai este valabil criteriul Coulomb-Navier. frecarea dintre alte cristale şi rezistenţa la forfecare in zonele care încă nu au cedat.Fig. Se poate presupune deci că rezistenţa la forfecare a rocii se datoreşte mai multor componente : rezistenţa la compresiune a unor cristale. elaborată pe baza incercărilor a numeroase roci din Suedia constă in aceea că prin atingerea de către eforturile normale a unui anumit prag corespunzator rezistenţei cristalelor rocii. Criteriul Lundborg Ideea de baza a teoriei Lundborg. a criteriului Lundborg corespunde destul de bine realitaţii.

1 1 1 = + τ-τ i τ cr -τ 0 μσ (3.9. τ 0 şi μ caracteristici tipului de rocă (Tabelul 3. ⎝ σ τ-τ 0 ⎠ Cu alte cuvinte rezistenţa la forfecare a rocilor este determinate de trei parametri τ i .3) Tabelul 3.15) a) b) Fig.b).9 ⎛1 1 ⎞ care intr-o reprezentare ⎜ .3. ⎟ corespunde unei drepte (fig.3 Roca Granit τi (daN/cm2) 1000 τ0 (daN/cm2) 500 μ 2 44 . 3.

8 1.2 2 1. 600 500 500 600 300 300 300 200 300 600 2. Se consideră starea de eforturi intr-o zona oarecare a materialului in care exista goluri alungite de secţiune eliptică orientate cu un unghi faţă de linia de acţiune a eforturilor principale σ 3 (fig. la capetele cărora apar solicitări puternice de întindere chiar atunci cînd materialul este supus numai compresiunii.0 Toate criteriile expuse anterior au în vedere un mediu continuu ceea ce în cazul rocilor Teoria elaborată de Griffith în 1924 pentru explicarea cedării sticlei.5 2.800 Gneis pegmatitic 12. 45 .5 1.4 1.Granitognais 6. Dat fiind interesul pe care-l prezintă această teorie pentru materialele stîncoase expunerea ei se face ceva mai amănunţit.800 Şist negru 4.7 1.600 Şist cenuşiu 5. a fost extinsă de MacClintock şi Walsh în 1962 şi de Hoek şi Bieniawaski în 1964 prin luarea în considerare a unor fisuri inchise cu posibilitatea de transmitere a eforturilor de la o fisura la cealaltă.900 Magnetit 8.2 1.600 Cuarţit 6.000 Gneis micaceu 7.8 2. In forma sa iniţială teoria avea în vedere microfisuri avînd forma unor elipsa foarte alungite şi avînd orientări întîmplătoare.500 Leptit 6. Teoria originală.900 Teoria lui Griffith reprezintă o idealizare neacceptabilă. reprezintă o încercare de analiza a rezistentei maturialelor microfisurate luînd in considerare concentrările da eforturi de întindere de la capelele acestor microfisuri.3. care are în vedere un mecanism de propagare a ruperii materialului supus compresiunii monoaxiale.Considerăm că şi in rezistenţă că σ1 > σ 2 > σ 3 eforturile de compresiune fiind negative iar cele de intindere positive.10).400 Pirită de fier 5.200 Calcar 8.

σ y .17) Acum se poate scrie expresia marimilor ce apar pe conturul fisurii pentru starea de eforturi σ x . 3.Fig. α unghiului razei vectoare fata de axa x. Raportul axelor elpsei il notăm cu: m= b a (3.10 Axa x-x este orientată dupa axa mare a fisurii eliptice in care caz centrul va fi dat de ecuaţiile parametrice: x=acosα y=bsinα (3. Ca atare sinα → α şi cos α → 1 aşa că expresia (3.18) ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ { } Deoarece fisura este foarte subţire si alungită m este foarte mic iar eforturile maxime de intindere vor apare spre capetele fisurii acolo unde α este mic.18) devine: 46 .16) unde a si b sunt semiaxele elipsei .τ xy : 2 2 2 2 2 2 2 2 2 -1 σb = σy ⎡m(m+2)cos α-sin α⎤ +σx ⎡(1+2m)sin α-m cos α⎤ -τxy ⎡2(1+2m )sinαcosα⎤ (m cos α+sin α) (3.

22) Dupa câteva transformări se obtine: mσ b =σ y ± σ 2 y +σ 2 xy (3.21) expresia care inlocuită din nou in (3.19) Pentru stabilirea valorii maxime a efortului se pune conditia: 2 2 2 dσ b -2τ xy (m +α )-2α(σ y ⋅ m-τ xy α) =0 = dα (m 2 +α 2 ) 2 (3.23) se ajunge la: 2σ t =σ y ± σ 2 y +τ 2 xy sau τ 2 xy =4σ t (σ t -σ y ) care este expresia criteriului Griffith si care reprezinta de fapt o parabola (fig.19)dă : τ xy m 2 sau 2 2 1 σ y ± σ y +σ xy =α m ⋅ τ xy 1 1 +2σ y m -τ xy =0 2 α α (3.25) 47 .24) unde σ t este rezistenta la intindere a rocii. Inlocuind acest rezultat in (3.19)dă: σ b =τ xy α (3.3.σ b =2(σ ym-τ xyα)(m 2 +α 2 )-1 (3.20) -2τ xy (m 2 +α 2 )=2α(σ y ⋅ m-τ xyα)2 condiţie care inlocuita in (3.ceea ce in final conduce la : σ b ⋅ m=2σ t (3.26) (3.23) Pentru τ xy =0 conditia de aparitie a unei noi fisuri este σ y =σ t .11) (3.

Fig.30) Considerând ca noua fisură apare atunci cănd efortul σ b . dusa prin punctul de tangenţa cu infaşuratoarea formeaza cu axa σ unghiul 2Φ (fig.24) expresia lui σ b data de (3. depăşeşte rezistenţa la intindere limitată σ t este logic sa se presupună că va fi orientată după normala la acest contur.29) de unde se deduce: α==-mtg2θ (3.16) 48 .11)aşa cum se poate scrie: tg2θ=dσ y dτ xy = τ xy 2σ t (3.27) Deoarece din derivarea lui (3.31) unde se inlocuiesc expresiile obţinute prin derivarea coordonatelor parametrice ale elipsei (3.11 Presupunem că unghiul format de fisură cu directia efortului principal σ 3 este astfel incât efortul σ b este maxim pentru orice combinaţie a stării de eforturi generată de aplicarea eforturilor principale σ1 şi σ 3 .26) in raport cu τ xy : 2τ xy =-4σ t dσ y dτ xy (3. Ecuaţia acestei normale va fi: tgβ=dx dy (3.3.determinat de aceste eforturi principale.21) se obtine: σ b m=2σ t =mτ xy α mτ xy 2σ t (3.28) Pe de altă parte inlocuind in (3. 3.corespunzător centrului fisurii eliptice.Atunci raza cercului Mohr.

dx=-a sin αdα şi dy=m a cos αdx (3.34) De aici rezultă concluzia că dacă directia fisurii iniţiale nu corespunde cu direcţia unuia din eforturile principale.tg α → α . 49 . 3.12) Fig.35) (3.3.32) şi se obtine astfel : tgβ= tgα m α =-tg2θ m (3.30) rezultă: tgβ= sau β=-2θ (3.aşa că tinând seamă de (3. Astfel in acest caz noua fisură apare la capetele primei şi este orientata cu unghiul β=-2θ in raport cu direcţia acesteia şi pe masura dezvoltării sale tinde să capete o directie ce coincide cu cea a eforturilor aplicate(fig.33) Atunci cand α → 0 .3.12 Dacă ambele eforturi principale sunt compresiuni atunci procesul de dezvoltare a microfisurilor se va opri după atingerea anumitor dimensiuni ce depind de raportul eforturilor principale (fig. atunci şi θ ≠ 0 şi prin urmare β ≠ 0 .13). adică τ xy ≠ 0 .

Atunci cînd σ1 şi σ 3 reprezintă întinderi sau cînd roca este foarte rezistentă şi nu este supusă unor solicitări este de aşteptat menţinerea formei.36) Analizând această expresie se poate observa ca dacă marimea efortului σ1 intr –un moment oarecare atinge o valoare pentru care σ b =σ t şi incepe un proces de formare a unor noi fisuri sau mai exact un process de creştere a fisurilor existente. ca să inceapă un proces intens de creştere a fisurilor care conduce la rupere. Cu alte cuvinte este suficient ca efortul σ1 sa atinga pentru un moment valoarea σ b . atunci mărimea m se va micşora considerabil pe seama lungirii fisurilor ceea ce va conduce la o mărire considerabila a efortului σ b iar sistemul va progresa chiar dacă valoarea lui σ1 va fi micşorată. In deducerea criteriului de rupere s-a presupus că microfisura îşi menţine forma pînă în momentul ruperii.Fig.19): σb = 2σ y m = 2σ1 m (3.13 Atunci când directia fisurilor iniţiale coincide cu cea a eforturilor principale. In 50 . Intr-o rocă slaba sau foarte puternic solicitată ce conţine fisuri alungite este de aşteptat ca să se producă închiderea fisurilor înainte de rupere şi va trebuit ţinut seama de transmiterea eforturilor de la o margine a fisurii la cealaltă. adică τ xy =0 şi σ y =σ1 obţinem θ=β=α=1. Aceasta inseamna că noile fisuri vor apărea ca un fel de prelungiri a fisurilor iniţiale şi in acest caz in conformitate cu relaţia (3. 3.

Acest criteriu de cedare pentru rocile cu fisuri închise poate fi scris şi in funcţie de eforturile principale sub forma : 4σ t =[(σ1 -σ 3 )(1+μ ) ]-μ(σ1 +σ 3 ) unde μ este coeficientul de frecare între marginile fisurii. 3.acest caz posibilitatea de extindere a fisurii este determinată de condiţiile da frecare a marginilor în contact. Mecanismul real de rupere a rocii nu este incă pe deplin cunoscut şi este posibil ca cedarea rocii sub acţiunea solicitărilor triaxiale să aibă loc prin forfecare în lungul fisurilor.14).(fig. 1 2 2 (3. Aceasta ipoteza. a fost propusă de Mac Clintock şi Wels în 1962 a fost confirmată de cercetările experimentale a lui Hoek şi Bieniawski în 1956. In mod convenţional se admite că parabola lui Griffith determină inceputul creşterii fisurilor adică inceputul dezvoltării microfisurilor existente in timp ce condiţia de rupere a rocii este determinată de linia dreaptă tangenta la această parabolă.3.37) (3.38) Fig. S-a prepus ca să se considere drept criteriu de rupere în domeniul compresiunilor linia dreaptă definită de relaţia : τ xy =τ 0 +μσ y tangentă la parabola lui Griffith (fig. a suprafeţelor de separaţie 51 .3.14).14 Se vede deci că utilizînd criteriul Griffith se ajunge la concluzii similare cu cele indicate de criteriile Mohr şi Coulomb-Navier pentru rocile rezistente. ce corectează teoria Iui Griffith pentru domeniul eforturilor principale de compresiune.

Fig.37) nu esta constantă şi se modifică în funcţie de mărimea efortului normal. De asemenea nu este admisă această înlocuire pentru rocile stîcncoase slabe chiar pentru mărimi reduse ale compresiunii laterale.Numeroase cercetări au arătat că valoarea lui μ din relaţia (3. 3. Caracterul ruperii rocii este mult mai complicat şi fără îndoială că în toate cazurile există elemente de cedare casantă simultan cu cele de cedare plastică.sau a planeler de sedimentare sau a fisurilor inguste cu orientări întâmplatoare dispuse în structura granulară a rocii.Trebuie remarcat însă că o astfel de separaţie netă între ruperea materialului prin cedarea casantă sau plastică nu este verosimilă. Teoria lui Talobre Această teorie elaborată pe bazele teoriei lui Mohr pleacă de presupunerea că există în funcţie de mărimile eforturilor principale efective doua tipuri de ruperi ale rocii şi anume cea casantă şi cea plastică. una care ar corespunde ruperii casante şi alta celei plastice. ţinînd seamă de lipsa unei relaţii analitice intre mărimile mai sus menţionate Hoek a propus relaţia empirică : 52 . Folosind rezultatele experimentale obţinute pentru diferite temperaturi (t°C) Talobre a dedus două dependenţe liniare diferite. Acest fapt poate explica orientarea anizotropă a rocilor ca şi discrepanţele ce se constata adesea între rezultatele încercărilor în laborator şi cele efectuate pe teren.15 Teoria lai Hoek Tendinţa de a înlocui infăşurătoarea parabolică a cercurilor Mohr cu o dreaptă a apărut mereu şi este pe deplin justificată deoarece în acest fel s-ar simplifica în mod considerabil toate calculele inginereşti. Dar dacă înlocuirea parabolei prin dreaptă este acceptabilă pentru compresiuni laterale reduse pentru valori mari ale efortului σ 2 poate conduce la erori însemnate.

16 unde sunt reprezentate rezultatele încercărilor efectuate pe probe de gresii din diferite continente se vede că deşi rezistenţa la compreeiune axiala a variat intr-o gamă largă (125 la 1758 daN ) toate punctele sint situate aproximativ pe linia dreaptă având ecuaţia: cm 2 53 .39) τ max = efortul tangenţial maxim. mărimi ce se stabilesc pe cale experimentală. Figura 3. Considerarea acestor parametri în locul eforturilor τ xy . In legătură cu aceasta de obicei este greu să se determine mărimile eforturilor σ x şi τ xy în timp ce mărimile eforturilor principale σ1 si σ3 se cunosc cu precizie. τ maxo -valoarea lui τ max pentru σ m =0. şi σ m ce acţionează pe planul de rupere reprezintă o propunere foarte importantă a acestei teorii. în special datorită caracterului complex al dezvoltării fisurilor în diferitele stadii de încărcare a probei.16 Din figura 3. Trebuie remarcat că relaţia dintre τ max şi σ m astfel obţinută nu reprezintă înfâşurătoarea cercurilor Mohr ci o curbă avînd un caracter asemănător. A şi b coeficientul şi exponentul pentru σ .τ max =τ maxo +Aσ b m σ1 -σ 3 2 (3. Aceasta deoarece în cursul încercărilor rar se poate determina în mod precis valoarea unghiului de înclinare al suprafeţei de rupere.

cînd unul din eforturile principale este nul.τ max σ =0.σ 2 . De regulă este mai comod ca astfel de relaţii sa aibă un caracter adimensional. (3.3. care constituie criterii de rezistenţă. sa poată fi obţinute pentru fiecare grupa determinată de roci stîncoase.40) Este pe deplin posibil ca astfel de relaţii generalizatoare. Dacă se unesc toate punctele corespunzătoare ruperii rocii se obţine o suprafaţă a rezistenţei ce determină rezistenţa materialului considerat pentru diferite grupe de valori ale eforturilor principale.17) 54 . la stare plană de eforturi. închisă în cadranul întinderilor şi deschisă în cadranul compresiunilor(fig.1+0.σ 3 corespunde unui punct.85 σc σc unde σ c este rezistenţa la compresiune a gresiei.40). Indiferent de faptul că in prezent relaţiile astfel obţinute nu au încă o fundamentare teoretică este evident că valoarea lor practică este de necontestat. sau la solicitare axial simetrică cînd doua din eforturile principale se menţin egale între ele (fig. aşa cum de altfel este si cazul relaţiei (3.3. Forma acestei suprafeţe a rezistenţei poate fi stabilită pe cale experimentală dar metodele curente de incercare dau posibilitatea obţinerii doar a unor puncte pe suprafaţa. corespunzînd rezistenţei la solicitare monoaxială de compresiune sau intindere.76( m )0. de reprezentare spaţială σ1 . Se poate presupune ca pentru rocile izotrope suprafaţa de rezistenţă va avea o formă simetrică în raport cu diagonala σ1 =σ 2 =σ 3 a suprafeţei de rotaţie.17). Teoria lui Franklin Orice stare de efort poate fi caracterizată cu ajutorul celor trei eforturi principale şi ca atare în sistemul ortogonal.

In această situaţie se consideră potrivit a se recurge in practica de calcul încă la criterii empirice de felul celor a lui Mohr.44) -1 σ1 σ 3 =Aln(B+σ 2σ ) σ 3 -σ1 =A+BC σ 3 -σ1 =[A(σ 3 +σ1 )+B][(σ 3 +σ1 )+C] σ 3 -σ1 =A+B(σ 3 +σ1 ) σ 3 -σ1 =A(σ1 +σ 3 ) B c (3. Relaţia (3.Fig.47) unde A.41) folosită mult în prezent reprezintă exprimarea criteriului Mohr-Coulomb.Aşa cum arata insă încercările pe roci destul de rar apare o relaţie liniară între eforturile principale.B şi C sunt parametrii ce depind de tipul de rocă stîncoasă.46) (3.45) (3. 55 .42) (3. Pentru descrierea analitica a acestai suprafeţe John Franklin a analizat următoarele şapte relaţii : σ 3 =A+Bσ1 c σ 3 =A+Bσ1 (3.43) (3. Hoek sau Franklin.In legătură cu aceste este necesar ca sa se aleagă un astfel de criteriu care sa exprime caracterul neliniar al legăturii dintre eforturile principale şi în acelaşi timp să poată fi utilizat cu uşurinţă în calculele inginereşti. 3.17 Această suprafaţă de resiztentă intersectează axele de coordonate în puncte corespunzind rezistenţei la compresiune şi întindere axiala. Concluzii Din cele arătate mai înainte rezultă că nu este încă elaborată o teorie pe deplin satiafăcătoare pentru a explica ruperea materialelor casante.41) (3.

3. Din acest punct de vedere rezistenţa terenului stîncos de fundare poate fi definită ca fiind efortul pentru care deplasarea tălpii sau bazei construcţiei conduce la distrugere. temperatură ş. ce serveşte de pildă ca teren de fundaţie pentru un baraj de beton şi nu are posibilitatea deformatiei laterale libere nu poate să cedaze chiar dacă intr-un punct sau zonă restrînsă depăşeşte rezistenţa la rupere. Trebuie avut în veedere că toate teoriile de rezistenţă descriu comportarea materialului sub încărcare pornind de la conceptul de rezistenţă în general si fac abstracţia da faptul ca masivul stâncos.3.Intr-adevăr nici una din aceste teorii nu ţine seamă de anizotropia masivului stancos. bazată pe teoria de rupere a lui Coulomb+Navier pot fi examinate condiţiile in care au loc ruperea in lungul unui plan slăbit. starea de umiditate a materialului.Trebuie insa remarcat că toate teoriile expuse mai sus au in vedere un material idealizat şi fac abstracţie de multitudinea de factori ce există totdeauna în condiţiile reale şi care adesea sunt determinaţi în comportarea rocilor supuse solicitărilor. Cu ajutorul unei analize simple. Numeroase cercetări din ultimii ani au arătat ca influenţa anizotropiei masivului stîncos are o influenţă hotărîtoare asupra rezistenţei sale ce depinde de direcţia efortului principal maxim în raport cu suprafaţele ce perturbă omogeneitatea . la forfecare mai redusă decît roca va fi paralel cu planul de forfecare maximă (fig.18) 56 . o construcţie subterană sau cînd această zona poate aluneca pe o suprafaţă de separatia preexistentă.4. Trebuie ţinut seama că discontinuităţile şi suprafeţele slăbite finanţează în mod defavorabil capacitatea de rezistenţă a rocilor. In principiu aceste condiţii vor fi îndeplinite atunci cînd un plan slabit având o rezistenţă. Pentru majoritatea construcţiilor fundate pe stancă pericolul este reprezentat de tasările şi deplasările construcţiei capabile să provoace distrugerea parţială sau totală a lucrării.a. Efectul planelor slăbite asupra rezistenţei rocii Existenţa unui plan slăbit in interiorul rocii poate favoriza ruptura după acest plan. Pericolul apare doar în cazul cand in zona periclitată din masiv se realizează un tunel.

Pe baza a numeroase incercări s-a ajuns la concluzia că s. Mecanismul real de rupere în lungul unul plan slăbit este puţin diferit de cel al unei ruperi normale prin frecare şi poate fi adesea reprezentat ca o alunecare cu frecare intre două suprafeţe de rocă astfel că τs =μ sσ s . majoritatea rocilor rezistenţa τ R va fi cuprinsă intre jumătate si o treime din rezistenţa rocii intacte iar coeficientul de frecare se deduce cam la jumătate : τR ≈ τ0 μ .Fig.18 Intr-un astfel de caz ruperea într-o rocă nu va fi niciodată posibilă fără ca să cedeze in prealabil planul slăbit. τ şi σ reprezentind eforturile de forfecare si normale pe suprafaţa iar μ s coeficientul de frecare la alunecare. Pot fi imaginate diferite incercari în acest scop dar de obicei rezultatele obţinute nu sunt satisfacatoare. μ≈ 2 2 (3. care corespunde coeziunii.Dacă această inclinare este β atunci eforturile in planul slăbit vor fi date de : 57 . 3.48) chiar dacă se pot recolta carote din foraj deoarece acestea sunt degradate în timpul forării şi transportului şi nu sunt aşa că se obţine urmatoarea expresie pentru criteriul Coulomb-Navier: τs =τ R +μ s σ s =τ R +σ B tgΦ Probabilitatea ruperii in planul slăbit va fi afectata desigur de inclinarea relativă a sa in raport cu direcţia efortului principal maxim.49) (3.Dar mai apare în plus o oarecare rezistenţă la forfecare (τ R ) datorită rugozitatii rocilor în contact sau umpluturii din discontinuitate. Estee dificil ca să se determine cu exactitate valorile parametrilor τ R şi μ s perfect reprezentative datorită ariei mici a suprafeţei.

In această privinţă cercetarile lui J.5 Cedarea rocilor fisurate 3. 3. calcare.H. . gresii.50) (3.49) conduc la un criteriu de rupere care ţine seamă de unghiul de frecare Φ s . Rezistenta la forfecare în lungul suprafeţelor de separatie plane Ia acest caz rezistenţa la forfecare depinde de următorii doi factori : .51) valori care înlocuite în (3. O analiza similară poate fi făcută şi pentru rocile cu anizotropie marcată.1. Pentru plane slăbite de discontinuitate şi eforturi principale maxime după direcţie verticală valorile lui β limită sunt cuprinse de obicei între 45° şi 65° .rezistenţa la forfecare la deplasarea relativă a două suprafeţe netede . granite.5. In rocile cu structură laminara va exista o tendinţă de forfecare în planul de laminare şi o rezistenţă sporită în planul perpendicular.iar τs =0 şi deci nu se produce ruperea. Coulson efectându-se pe zece tipuri de roci cuprinzînd bazalt. Astfel dacă β = 45°. Intre aceate doua extreme va exista o valoare limita a lui determinata de nivelul eforturilor şi planele caracteristice peste care nu se va produce ruperea în planul slăbit. mărimea presiunilor normale şi rezistenţa rocii procesul da deplasare fie că va avea loc prin alunecarea pe asperităţile suprafeţelor de contact fie va conduce la despicarea discontinuităţii. σ s =σ1 sau σ 3 . gneis şl dolomit pe probe avînd suprafeţele cu diferite rugozitaţi 58 . rezistenţa τ R eforturile σ1 şi σ 3 .rezistenţa datorită rugozităţilor. σ s =σ max şi τs =τ max ruperea va avea loc în lungul planului slăbit iar daca β = 90° sau 0 . In funcţie de geometria neregularitaţilor celor două suprafeţe în contact.σs = σ1 +σ3 σ1 -σ 3 cos2β 2 2 σ -σ τs = 1 3 sin2β 2 (3. In acest paragraf se examinează deplasările după suprafeţele plane adică acelea care nu conţin neregularităţi majore şi atare un loc sub eforturi de forfecare constante pentru aceleaşi eforturi normale. Ca urmare va exista o slăbire evidenta a rocii atunci cînd înclinarea anizotropică ( β ) în raport cu direcţia efortului principal maxim coincide cu direcţia efortului de forfecare maxim { β = 45°).

graniţe ş.argiliă.sablare.sablare) au arătat că valoarea finală a coeflcientului de frecare μ din relaţia : τ f =μσ=σtgΦ nu diferă cu mai mult de 0. 8 -calcar (Bedford).5÷0. (3. 10 .9 şi este foarte puţin influenţat de faptul dacă roca aste uscată ( μ ) sau umedă( μ w ) (cu excepţia rocilor argiloase) sau de modul da pregătire al suprafeţei (a . Rocile stâncoase bogate la cuarţ şi feldspat (gresii.şlefuire. 7 .41).nivelare. 4 .calcar).25° 33°. 2 .In general valorile mai mici se obţin pentru rocile ce conţin mică (şisturi şi filite) sau minerale argiloase.19 De asemenea coeficentul final de frecare pentru diferitele tipuri de rocă (1 . este cuprins într-un domeniu relativ restrans μ=0. 2 – netezire 3 .) au unghiuri de frecare în jur de 30° (gresiilie . 4. 9 .a.dolomit. 5 -gneis 6 .gresie (Berea)] (fig. marmore -32°-36°) 59 .52) Fig.indreptare. 3 granit fin.granit grosier. b .polisare).gresie (Navaho).6.05 pentru un acelaşi tip de roca.bazalt. dolomite. 3. roci carbonate-calcare.rezultate în urma metodei de preparare (1 .granitele 25°+40e. o .

gheisuri 18°-30°. 3. In cazul existenţei unui efort normal σ unele neregularităţi ale pereţilor fisurii se vor distruge cu atit mai uşor cu cît este mai mică rezistenţa acestor asperităţi.adică cam 2 4 cm i=52o (1σ 10 ) 200 (3. Factorul esenţial care determină deschiderea fisurii prin forfecare este rugozitatea şi eventuala împănare a pereţilor. care este determinat de rugozitatea iniţială a fisurii i0 . Deschiderea fisurilor rugoase prin forfecare este un fenomen important de care trebuie ţinut seama la analiza stabilităţii masivelor stîncoase şi la calculul ancorajelor. ceea ce la randul său depinde de amplasarea deplasărilor din trecut.se obtine curba: .3. Cu cît fisura este mai inchisă cu atît tendinţa de deschidere a fisurii este mai însemnata.In cazul fisurilor foarte deschise. Ca urmare deschiderea fisurii prin forfecare va depinde de unghiul de înclinare (ridicare) i. După cum arată numeroase cercetări suprafaţa.Deschiderea fisurilor prin forfecare In general orice distrugere a unui material conduce la o mărire da volum.chiar şi la cazul unor presiuni.cele cu conţinut bogat de mică 14-260.constituită din particule cu dimensiunile cuprinse între 0.20 3.53) unde exponentul m caracterizează casanţa rocii Considerând ca rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor de pe marginile fisurii este σ z =200 daN 1 din rezistenţa la compresiune. va fi dat de expresia i=i0 (1σ m ) σz (3.54) 60 .20). foarte ridicate. umpluta sau nu cu material afinat sa moale. finală de rupere în rocile stîncoase se caracterizează prin prezenta unor striatiuni umplute cu făină de rocă (fig.iar pămînturile 120-30°.2.1mm şi 1 μ . rocile semi-stâncoase şi nestîncose cu conţinut bogat de minerale argiloaae 4°-14°. efortul normal σ şi rezistenţa la zdrobire σ z a materialului din neregularităţile de pe pereţii fisurii. Fig. In acest din urmă caz deschiderea fisurilor fiind parţial împiedicată are loc o crestere substanţială a rezistenţei la forfecare datorită creşterii bruşte a eforturilor normale. poate avea loc şi închiderea fisurii prin forfecare.5.

Astfel scriind relaţiile(3.2 i0 σz şi 10 i1 σ =1.57) Tot din (3.53) pentru cele două încercări rezultă : 10 i2 σ =1.55) unde i reprezintă unghiul mediu de deviere a particulelor in deplasare in raport cu direcţia de aplicare a este unghiul mediu de ridicare a neregularitaţii in raport cu direcţia generală de forfecare este rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor care datorita alterărilor reprezintă doar o fracţiune din cea la compresiune simplă .Rezistenţa la forfecare a fisurilor cu neregularitaţi Cercetările privind dilatanţa nisipurilor indesate au arătat ca rezistenţa lor la forfecare va fi data de expresia: τ f =σtg(i+Φ) eforturilor de forfecare iar Φ unghiul de frecare dintre particule.1 i0 σz care prin imparţire dau: 10 i1 σ -σ =1.5. Daca există date experimentale privind rezultatele unor incercari de forfecare pentru doua presiuni normale σ 1 şi σ 2 atunci valorile lui i0 şi σ z pot fi deduse prin calcul invers. σz m .53) rezulta: τ f =σ[tgio (1i0 σ m ) +Φ] σz unde (3.3.Astfel tinand seama de expresia lui i (3.55). pentru determinarea ei este necesar să fie incercate probe recoltate direct din pereţii fisurii sau să se stabilească σ z în mod indirect prin măsuraraa durităţii rocii in imediata vecinătate a fisurii şi in masiv după ce in prealabil s-a stabilit corelaţia dintre duritatea şi rezistenţa la zdrobire.In vecinătatea careia se inscriu punctele corespunzătoare datelor experimentale.parametru ce caracterizează friabilitatea rocii care variază în limite restrînse în jurul valorii 10.z 2 i2 σ z -σ1 (3.)10 σz (3.53 )rezulta : i0 = 1 σ (1.58) 61 . In mod analog se poate presupune că rezistenţa la forfecare a fisurilor rugoase va fi data de o expresie analoaga cu(3. 3.56) (3.

59) Cunoscând parametrul geometric i0 si parametrii de rezistenţă (Φ. 3.unde: i=arctg τf -Φ σ (3.21 62 .σ z ) şi fisurii se poate scrie ecuatia rezistenţei fisurii cu neregularitaţi sub forma: τ f =σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3. Fig.21 in care sunt reprezentate unele incercari de forfecare pe suprafeţe de beton avand diferite rugozitaţi considerand Φ=36o şi σ z =σ c =500 daN . După cum se vede din figură se obţine o bună concordanţă intre teorie şi experiment cm 2 pentru toate valorile lui i0 cu exceptia lui i0 =45o .De pildă figura 3.60) Atunci cand lipseşte unul dintre cei doi parametri necesari pentru a scrie această expresie este necesar ca să se recurgă la reprezentarea grafică τ f =f(σ) .

Pentru a rezolva aceasta problemă s-a recurs mai întii la încercări la scară mare.Pentru acst motiv ramâne actuală problema aflării pe cale teoretică a rezistenţelor la forfecare in lungul unor discontinutăţi de mare anvergură. Extinderea valorilor locale ale rezistenţei la forfecarea discontinuităţilor de mare anvergură Această extindere este condiţionată de caracterul diferit al neregularităţilor pereţilor discontinuităţilor pe anumite porţiuni prezentand asperităţi de diferite ordine de mărime. 63 . 3. efectul coeziunii poate deveni ceva mai însemnat în fazele finale ale forfecării cand are loc cedarea contactelor rigide şi deplasarea se realizează. Cu toate acestea scara acestor incercări ramane incă mică in raport cu cea a ariilor discontinuitaţilor ce sunt solicitate prin realizarea lucrărilor.61) In această exprasie anumiţi parametri pot avea o semnificaţie putin diferită de cea arătată mai inainta. Chiar dacă unghiurile reale de urcuş ale neregularitaţilor din pereţii discontinuităţii nu se modifică prin acoperirea acestora din urmă cu matarial moale de umplutură se micşorează numarul punctelor rigide de contact ceea ce conduce la micşorarea valorii unghiului i0 iar in cazul unei grosimi suficiente a umpluturii şl ieşirea neregularitaţilor din încleştare acestui unghi devine practic egal cu zero.4.62) unde Φ este frecarea internă a materialului da umplutură iar c coeziunea sa.5. în materialul de umplutură. Rezistenţa la forfecare a discontinuităţilor cu material de umplatură Prezenţa unei umpluturi în discontinuitate poate influenţa foarte mult rezistenţa sa la forfecare principalii factori determinaţi fiind existenţaa şi numarul unor contacte rigide. In cazul unei umpluturi avînd coeziunea o rezistenţa la forfeoare va fi: τ f =c+σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3.3.5.61) se reduce la relaţia clasică a lui Coulomb: τ f =c+σtgΦ (3. care poate trece în parte printre contactele stîncoase şi în parte prin materialul de umplutură. ca şi grosimea umpluturilor şi parametrii rezistenţei sale la forfecare.5.. Astfel pentru barajul de la Bratsk s-a stabilit rezistenţa la forfecare a unei porţiuni da discontinuitate având in plan dimensiunile de 7x7 iar pentru fundaţia barajului de la Krasnoiarsk s-a incercat o portiune din masiv cu aria de 8 x 12 m. datorită neregularităţilor. Astfel ungniul i0 trebuia determinat pentru suprafaţa potenţială de rupere prin frecare. In acest caz forfecarea poate avea loc doar prin materialul moale de umplutura iar expresia (3. efectul acesteia din unrma este neglijabil de mic in cazul unor contacte stîncoase .

22 atunci. reprezentat de o porţiune redusa a discontinuitaţii. In cazul unor neregularitaţi a discontinuitaţii din punct de vedere geometric(ondulaţii) sau mecanic (rezistenţa neregularitaţilor pereţilor datorită alterarii diferite sau a umpluturii) rezistenţa la forfecare trebuie determinată prin diferenţierea porţiunilor omogene din acest punct de vedere.se pot distinge urmatoarele trei situaţii: -Pentru blocul 1. 64 .22 Daca se analizeazădin acest punct de vedere discontinuitatea reprezentată in figura 3.FIGURA 3.In această situaţie prin analogie cu cele arătate mai inainte rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σtg{i02 (1σ 10 σ ) +i 01[1 − ]10 +Φ} σ z2 (cos i 02 +sin i 02 ⋅ tgΦ) (3.se poate considera că este vorba de o cedare in lungul unei suprafeţe rugoase plane iar rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σμ=σtgΦ i01 .in care discontinuitatea prezinta neregularitaţi având un unghi iniţial de ridicare (3. Pentru blocul 3 rezistenţa la forfecare va fi determinată si de neregularitaţile la scară mai mare(ondulaţiile)care au un unghi de ridicare i02 in raport cu direcţia generală de forfecare şi care prezintă o rezistenţă la zdrobire σ z2 ≥ σ z1 .64) unde σ z1 este rezistenţa la zdrobire a neregularitaţilor din limita blocului 2.63) -Pentru blocul 2.65) In felul acesta se poate estima rezistenţa la forfecare a unei discontinuitaţi de orice extindere cu condiţia ca să se cunoască unghiurile de ridicare a neregularitaţilor de diferite ordine ca si rezistenţele lor de zdrobire precum si unghiul de frecare Φ .rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia : τ f =σtg[i01 (1σ 10 ) +Φ] σ z1 (3. in funcţie de scara luată a in considerare.

Capitolul 4 STABILITATEA VERSANTILOR STANCOSI 4. pana la ocuparea unei noi pozitii de echilibru. masivul 65 . Sub actiunea acestora. Aceasta duce la concentrarea tensiunilor în punctele de contact dintre proeminentele mari. se explica în modul urmator: Sub actiunea greutatii proprii a masivului si a fortelor exterioare. Alunecarea versantilor este de regula rezultatul unui proces de lunga durata si in general. In punctele in care are loc contactul dintre proeminentele rocii apar concentrari de eforturi. 4.l). de forma fisurii si de rezistenta materialului de umplutura al fisurii. Acesta se deplaseaza din pozitia initiala intr-o noua pozitie in care stabilitatea este asigurată de rezistenta la alunecare pe care o opun diferitele proeminente ale rocii in planul de contact si care este mai mare decat forta tangentiala T. avand loc o noua deplasare în trepte a masivului. acest proces se repeta in timp. de-a lungul unei fisuri.Daca insă dupa deplasarea succesiva. care depinde de marimea componentei normale. ca urmare a deformarii continue a rocii. Fig.Generalitati Existenta sectiunilor slabite si a fisurilor intrr-un masiv stincos poate cauza alunecarea blocurilor de deasupra sau chiar a masivului intreg sub actiunea greutatii proprii şi a sarcinilor exterioare.1 Daca componenta tangentiala depaseste rezistenta la alunecare in planul fisurii. foarte complex.1. Mecanismul producerii alunecarii unui masiv stincos. atunci se strica echilibrul existent si începe deplasarea masivului de deasupra. determinata de distrugerea progresivă a proeminentelor de pe suprafata de contact.4. se produce ruperea proeminentelor secundare. pana se ajunge la fisurarea si distrugerea lor. In continuare. pe suprafata de contact dintre partea care tinde sa se deplaseze si partea stabila a masivului apare o componenta normala N si una tangentiala T (fig. odata cu trecerea timpului.

a. prin studii de teren. vor trebui examinate masurile adecvate pentru asigurarea stabilitatii necesare. se va produce distrugerea totala a proeminentelor si alunecarea masivului stancos. cu diferite directii si unghiuri de inclinare. Dacă coeficientul de siguranţă rezultat din calcule este mai mic decat cel admisbil. larg raspandita in ultimii ani. Pentru diferite conditii de umplere a fisurilor va exista un complex de combinatii in ceea ce priveşte valorile parametrilor c si f ce caracterizeaza coeziunea si frecarea in planul fisurii. este cea de consolidare a masivelor stancoase cu ajutorul unor ancore adanci. ancorare de diferite tipuri etc si urma-rindu-se. Calculul stabilitatii versantilor stancosi Factorul principal care caracterizeaza capacitatea portanta si stabilitatea unui masiv stancos este starea lui de fisurare. la cazul celor mai probabile combinatii ale parametrilor c şi f care intră in relatia liniara dintre eforturile τ si σ .caracterul agatarii dintre proeminentele din planul fisurii. pentru aprecierea stabilitătii talusurilor stancoase nu sunt aplicablie metodele clasice de calcul folosite in Mecanica rocilor. După cum se va arata. reducerea fortelor cu acţiune defavorabila (sarcinle exterioare care actioneaza la suprafata masivului. calculul se reduce la determinarea celui mai mic coeficient de siguranta al stabilitătii la alunecare după suprafata critica sau mai multe suprafete. de asemenea. Dupa cum se va arata in continuare. 66 . ca masură practică.). Intr-un masiv stancos exista totdeauna mai multe sisteme de fisuri. care constituie sectiunile principale de slabire sau plane posibile de alunecare. in general. aratate mai sus si de parametrii corespunzatori ai versantului. precum si a parametrilor care caracterizeaza rezistenta la alunecare dupa planele diferitelor fisuri. pretensionate. nu se dispune de date suficient de sigure cu privire la rezistenta de alunecare de-a lungul fisurilor. Problema se complica si mai mult prin faptul ca. a fisuratiei masivului stancos. In aceste conditii.2. prezenta unor materiale de umplutura in fisuri. Schema de calcul se stabileste in functie de conditiile geologice existente.nu-si gaseşte o pozitie stabila. Aceasta masura contribuie la cresterea rezistentei la alunecare si la prevenirea deschiderii fisurilor care maresc permeabilitatea rocii. caracteristicile si distributia lor s. natura. se iau diferite masuri asigurarea stabilitătii versantilor stancosi realizandu-se ziduri de sprijin. a regimului apei de infiltratie. Aceasta rezistenta depinde de o serie de factori ca latimea si forma fisurilor. In felul acesta. Se mentioneaza importanta deosebita pe care o are determinarea. 4. presiunea apei de infiltratie etc.

dislocari tectonice etc. a starii versantilor si a urmarilor posibile ce ar rezulta din surparea lor. Valorile coeficentilor de siguranta se stabilesc in fiecare caz separat. In cele ce urmeaza se vor analiza schemele de pierdere a stabilitatii prin: -alunecarea dupa un singur plan(fig 4..actionand in conditiile cele mai defavorabile pentru stabilitatea masivului. -forta de tensionare a ancorelor sau reactiunea de la diferite constructii de sustinere a versantului.sectiunile de calcul se stabilesc pe baza analizei diagramei de fisurare a masivului stancos.Calculul stabilitatii se poate trata ca problema plana sau spatiala.a) 67 .5 in cazul cand nu actioneaza sarcina seismica si 1..1. In mod obisnuit.Ca suprafete de alunecare pot fi diferitele sisteme de fisuri sau stratificatie.2 cand se ia in considerare si efectul acesteia.Ca suprafete periculoase de alunecare care pot fi considerate suprafetele fisurilor sistemelor principale sau cele dupa care este intrerupta continuitatea masivului.. fisuri izolate mari . pentru coeficentul de siguranta se ia valoarea de 1. Din diagrama de fisurare rezulta directiile sectiunilor de calcul care reprezinta suprafetele probabile de alunecare.considerandu-se ca alunecarea are loc dupa o singura suprafata sau dupa mai multe.1.2. Calculele de stabilitate efectuate pentru fiecare sectiune in parte caracterizeaza impreuna stabilitatea versantului in ansamblu. Sarcinile care se iau in considerare in calculul stabilitatii versantilor stancosi sunt: -greutatea proprie a masivului stancos -sarcinile exterioare care actioneaza asupra versantului -presiunea hidrostatica a apei de infiltratie din fisuri -forta seismica. pe baza analizei datelor initiale ale schemelor de calcul. In cazul problemei plane.

cand coeziunea si coeficentul de frecare sunt diferite pentru fiecare suprafata de alunecare.Din ecuatia (4.4.2. folosind ecuatia: c∑ L i +f ∑ N i =∑ Ti (4.prin considerarea sectionarii blocurilor prin fisuri conjugate (alunecarea dupa suprafete in trepte)(fig.coeficentul de siguranta al stabilitatii se determina cu formula: kS = unde: Fi .2.1) ∑c L + ∑f N ∑T i i i i i (4. Pentru cazul general.fortele de stabilitate Ti . 4. b-alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri -alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri.2.1 Calculul stabilitatii masivului sectionat printr-o fisura sau un sistem de fisuri In verificarea posibilatii de alunecare a masivului dupa planul unei fisuri sau dupa planele unui sistem de fisuri(fig 4.fortele de alunecare f si c . 68 .coeficentul de frecare si coeziune specifica pentru planul de alunecare L .b) -alunecarea dupa doua plane cu pante diferite (fig 4.Fig.3) se determina valorile critice ala parametrilor c (pentru f=0) si f (pentru c=0).2.4).2) Daca nu se dispune de date sigure privind caracteristicile alunecarii pentru diferitele fisuri ale sistemului .luand in considerare o fasie unitara de calcul.relatia devine: kS = ∑ F = c∑ L +f ∑ N ∑T ∑T i i i i i (4.lungimea suprafetei de alunecare.b).3) obtinuta pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii egal cu unitatea. calculul se face in ipoteza echilibrului limita al masivului.4. Scheme pentru calculul stabilitatii versantilor stancosi: a-alunecarea dupa planul unei singure fisuri.a.

c) 4 2 1 d b 0 0.4. unite printr-un segment de dreapta. Prin construirea de drepte pentru diferite scheme de calcul. sa fie de asa natura.2 1.2 0.2 Calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua fisuri cu unghiuri de inclinare diferite Pentru verificarea stabilitatii la alunecare a masivului si dupa suprafetele a doua fisuri.c) (4.determina zona de stabilitate a masivului stancos. delimitează zona de nestabilitate(fig.4.3)reprezinta conditia de echilibru limita.2 0.6 0. 69 . Raportul d1 dintre distanţa acestui punct fata de origine si distanta de la origine la înfasuratoare.2. se poate trasa o înfasuratoare. impreuna cu axele de coordonate.8 1 1.4 0. Pentru ca masivul stancos să fie stabil.pentru valorile limita ale acestor parametric(fig 4. Valorile minime obtinute pentru coeficientul de siguranta se compara cu valoarea admisibila si in cazul cand k S <k a se calculeaza deficitul existent pentru forta de stabilitate a masivului: Q=k a ∑ T1 -∑ F1 d 1 3 (f.reprezentand functiile c=F1 (f) sau c=F2 (c) . Diagramele de echilibru limita: a – in cazul alunecarii dupa planul unei fisuri b – in cazul alunecarii dupa planele unui sistem de fisuri Cu aceste valori se construiesc diagramele de echilibru limita.4 f Fig. determina valoarea coeficientului de siguranta al stabilitatii versantului. ce caracterizeaza fisurile din punctul de vedere al alunecarii. Deoarece ecuatia (4.4) 4. masurata pe d aceeasi directie.4 0.3).3).8 f d 0 0.2 daN/cm 8 7 6 5 4 3 2 1 d 1 a 2 daN/cm d ks= 1 d 8 7 6 5 (f. dintre care una cu panta mica si cealalta cu panta mare. este necesar ca parametrii f si c. valorile critice obtinute pentru parametrii c si f.c) sa se gaseasca la o distanta mai mare fata de originea axelor de coordonate decat înfasauratoarea.3. incat punctul cu coordonatele (f .6 0. se pot aplica doua scheme de calcul si respectiv doua metode de calcul . care.

de ele nu se tine seama in calcule.4) kS = unde: G1 .4.Coeficentul de stabilitate este dat de raportul dintre suma fortelor de alunecare rezultate pentru cele doua blocuri(fig. In acest plan.f 2 .lungimile planelor de alunecare c1 . Trebuie de remarcat insă ca cele doua metode nu conduc la aceleasi rezultate.G 2 . masivul care aluneca se imparte in doua blocuri. In cea de a doua metoda masivul care aluneca se imparte doua blocuri care se gasesc în conditiile echilibrului limită. Ca plan de separare poate fi considerat fie unul din planele existente de intrerupere a continuitatii masivului. Fig. acestea diferind în functie de conditiile existente.L 2 . fie un plan arbitrar pentru care rezulta o valoare minima a coeficientului de siguranta al stabilitatii masivului (fig. dintre care unul reazema pe un plan cu panta mare.5).4.4.4).4.coeziunile corespunzatoare celor doua plane f1 .4.In prima metoda.5) 70 . Schema pentru calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua plane de fisurare cu unghiuri de inclinare diferite Prima metoda analizeaza stabilitatea unui masiv constand din doua blocuri independente.coeficenti de frecare corespunzatori celor doua plane. printr-un plan vertical care trece prin punctul de intersectie al celor doua suprafete de alunecare (fig. f1G1cosα1 +c1L1 +f 2 G 2 cosα 2 +c 2 L 2 G1sinα1 +G 2sinα 2 (4. fortele de interactiune dintre cele doua blocuri se considera ca forte interioare ale masivului si ca urmare.c 2 .greutatile blocurilor care aluneca L1 .

din punctul D se construieste vetorul DE egal cu c 3 . egal ca marime cu produsul dintre coeziunea conventionala c 2 si lungimea suprafetei de alunecare L 2 .in concordanta cu care se stabilesc valorile conventionale limita ale coeziunii (c) si ale unghiurilor de frecare ( ϕ ). nu este necesar sa se impuna o valoare pentru k. paralel cu directia planului 2.Daca se cunosc valorile coeziunii si ale unghiului de frecare .Dupa cum se observa in aceasta metoda se realizeaza o compensare a deficitului pentru fortele de stabilitate dupa o suprafata de alunecare.3.5. Fig.prin intocmirea de diagrame ca in figura 4.5) fortele care actioneaza asupra celor doua blocuri ale masivului.Pentru inchiderea poligonului fortelor al blocului superior .se ia un punct arbitrar A.separate printr-un plan ce formeaza cu verticala unghiului ψ .respective de unghiul pe care il formeaza acesta cu verticala si de rezistenta la alunecare dupa acest plan. In cea de a doua metoda. Pentru aceasta se impun diferite valori pentru unghiul ψ (la intervale de la 10o pana la 15o ) si pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii k. cu o parte din fortele corespunzatoare celei de-a doua suprafate. din care se duce vectorul AB reprezentand ca marime si directie forta G 2 . In continuare . se in considerare intercatiunea dintre cele doua blocuri care se gasesc in stare de echilibru limita si deci valoarea coeficentului de siguranta al stabilitatii este functie de directia planului de separatie al blocurilor. este 71 . L 3 .Calculul analitic prin aceasta metoda cuprinde mai multe etape si este laborios Calculul poate fi efectuat si grafic. se duce vectorul BD.prin construirea poligonului fortelor. Cunoscand (fig.4.5 Procedeul grafic de calcul al stabilitatii versantilor Din punctul B.

se poate determina valoarea minima a coeficientului de siguranta. pentru cel mai defavorabil unghi ψ . Dupa aceasta se construieste poligonul fortelor pentru blocul inferior.raportul fortelor ce actioneaza asupra planului cu inclinare mai mica poate fi inca destul de departe de cel limita. In legătura cu calculul stabilitatii versanatilor este necesar sa se precizeze ca cele doua plane de alunecare. practic. determinate de unghiurile de frecare conventionale ϕ2 şi ϕ3 . si fortele ce actioneaza pe planul de separare a blocurilor ( R 3 si c 3L 3 ). se incepe construirea cu vectorii acestor forte. paralel cu directia de actiune a reacţiunii R1 . asa cum se face in prima metoda de calcul. Deoarece blocul stancos nu este un corp absolut rigid. nu exista situatii in care starea de echilibru limita sa apara in acelasi timp pe ambele plane.iar din punctul A o paralela la direcţia de actiune a reactiunii . figurati in poligonul construit pentru blocul superior (punctele F-E-D).4. masivul nu este stabil. nu trebuie considerate de aceeasi importanta in procesul pierderii stabilitatii versantului. trebuie să treaca prin punctul F si astfel sa închida poligonul fortelor. Procesul de pierdere a stabilitatii masivului incepe cu planul mai abrupt. masivul este stabil. Cum insa in calcule valoarea coeficientului de siguranta k a fost luata arbitrar. precum si la cel de al treilea plan. deplasari si mici distrugeri in punctele de contact 72 . la atingerea conditiilor echilibrului limita pe planul abrupt .b. poate să nu treacă prin puntul F. dupa cum se arată în figura 4.dar au directii cunoscute.necesar sa se construiasca vectorii reactiunilor R 2 si R 3 .in roca incep sa apara deformatii. Forta Q reprezinta forta necesara de sustinere a masivului pentru coeficientul de siguranta impus si pentru unghiul ψ considerat in calcule si se realizeaza prin ancorare sau sprijiniri. In cazul în care este dirijata în sens invers alunecarii (fig. Ducand din punctul E o paralela la directia de actiune a reactiunii R 3 . R 2 la intersectia lor se obtine punctul F care determina marimea reactiunilor.5.5. cum se considera in cea de a doua metoda. reprezentand forta G1 iar din punctul H . atunci dreapta dusa din punctul K.cand fortele ce actioneaza asupra lui ajung in starea de echilibru limita. egal ca marime cu forţa c1L1 . de închidere a poligonului.4. Daca forta Q este dirijata în sensul alunecarii (fig. ca forte componente.In acest timp.5. Perpendiculara dusa din punctul F la această dreapta determina valoarea minima necesara pentru forta Q. Din punctul D se duce vectorul DH.b). Daca stabilitatea masivului studiat este caracterizata de coeficientul de siguranta admis in calcule. care nu sunt cunoscute ca marime. dreapta paralela la direcţia reactiunii R1 . Deoarece acest poligon trebuie sa cuprinda.c). De asemenea.vectorul HK. din care unul cu panta mai mica si al doilea ca panta mare. Executînd o serie de astfel de constructii grafice.

Schema de calcul a stabilitatii versantului stancos in conditiile de echilibru limita In acesta schema se admite ca echilibrul limita pe planul cu inclinare mare este deranjat si ca urmare coeziunea in acest plan este anulata. prin transmiterea sarcinii suplimentare asupra celuilalt plan . cu panta mai mica. Fig 4. este indicat sa se analizeze si urmatoarea schema de calcul.Descompunand aceasta forta intr-o componenta normala ( N S ) si un paralela (TS ) la planul de alunecare al blocului inferior.separate de masivul stancos principal prin doua fisur.care se opune deplasarii blocului superior.6).prezentata in continuare.desi masivul este inca stabil datorita capacitatii portante a fisurii cu inclinare mai mica fata de orizontala.Astfel se pot observa adeseori masive stancoase la care fisurile cu panta mare incep sa se deschida.cand forta de stabilitate pentru planul cu inclinare mare devine insuficienta. Avand in vedere evolutia procesului de aparitie a conditiilor de echilibru limita si de pierdere a stabilitatii blocurilor.va fi determinata de diferenta dintre forta de alunecare T2 si de frecare F2 : S = T2 − F2 = G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) negativa.6) Forta transmisa blocului superior blocului inferior.devine egala cu (fig.ale acestui plan.se va putea scrie urmatoarea expresie pentru 73 . ceea ce conduce la redistribuirea tensiunilor in bloc .6. (4.7) Este evident ca in toate cazurile cand valoarea obtinuta pentru forta S este egala cu zero sau este Valoarea pozitiva rezultata pentru forta S se aplica blocului inferior.iar forta limita de mentinere a stabilitatii.dupa directia deplasarii posibile a blocului superior(fig 4.6): F2 = N 2tgϕ2 (4.4. in calculul stabilitatii versantului se considero S=0.

coeficentul de siguranta al stabilitatii versantului: kS = c1L1 +N1tgϕ1 + N Stgϕ1 T1 +TS c1L1 +tgϕ1[G1 cos α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos ϕ2 )sin(α 2 − α1 )] G1 sin α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) cos(α 2 − α1 ) (4.8)

Introducand expresiile fortelor in relatia (4.8) se obtine: kS = (4.9)

In aprecierea stabilitatii unui versant trebuie sa se aiba in vedere ca in afara unghiurilor de inclinare ale suprafetelor de alunecare,asupra valorii coeficentului de siguranta al stabilitatii influenteaza in mare masura distanta la care se gaseste planul cu inclinare mare fata de suprafata versantului , forma acesteia,inaltimea versantului si caracteristicile rezistentei la deplasare dupa suprafetele de alunecare. In fig.4.7 se prezinta diagrama coeficentilor de siguranta calculati pentru cazul alunecarii unui versant dupa doua sisteme de plane( α1 =25o si α 2 =65o ),in care valoarea coeficentului k S este raportata la punctul de intersectie al planelor de alunecare considerate. Din aceasta diagrama rezulta ca stabilitatea versantilor se micsoreaza o data cu cresterea inaltimii lor .De asemenea,se observa influenta pe care o au bermele,schimbarile de panta si diferitele neregularitati de la suprafata versantului,determinand o ondulatie a liniilir de egal coeficent de siguranta.

Fig.4.7.Diagrama diferitilor coeficenti de siguranta ai stabilitatii unui versant stancos cu doua sisteme de plane de fisurare. 74

In calculele de verificare a stabilitatii versantilor stancosi se folosesc in prezent si diferite programe de calcul, care cresc considerabil pasibilitatile de analiza a schemelor posibile de alunecare. De asemenea,in numeroase situatii se fac verificari experimentale,in laborator,pe modele la scara redusa.

4.3. Consolidarea versantilor stancosi
Masurile principale de protectie si prevenire a pierderii stabilitatii unui versant stancos,aplicate in practica,sunt: 1.indepartarea totala sau partiala a masivului nestabil si executia unor berme; 2. consolodarea masivului stancos nestabil cu ajutorul unor ancore. 3. consolidarea versantului cu ajutorul unor ziduri de sprijin sau al unor contraforti, pentru mentinerea masivului in pozitia existenta. Paralel cu executia acestor lucrari, trebuie luate masuri pentru a se preveni patrunderea apei de la suprafata sau a apei subterane in fisurile dupa care poate avea loc alunecarea masivului in acest scop asigurandu-se drenarea versantului. De asemenea, in unele cazuri se recomanda cimentarea fisurilor. Aceasta masura trebuie aplicata insa cu multa prudenta, deoarece prin crearea unei presiuni suplimentare la injectarea suspensiei de ciment in fisura, se poate mari pericolul de alunecare. In afara de aceasta, cimentarea fisurilor conduce la o crestere importanta a rezistentei la alunecare numai in unele cazuri. Consolidarea cu ancore consta in folosirea unor tije sau cabluri fixate la capat in partea stabila a masivului stancos. Distanta dintre ancore si adancimea lor de asezare se stabilesc în functie de caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor si de capacitatea portanta a ancorei. Foarte importanta la acest tip de consolidare este stabilirea corecta a adincimii de asezare în roca a ancorei, care trebuie sa fie mai mare decat grosimea rocii slabite. Consolidarea unui versant nestabil cu ajutorul ancorelor este prezentată în fig.4.8. Ancorele se folosesc la consolidarea rocilor cu stabilitate mica, alcatuite din blocuri sau avand o structura sistoasa. Consolidarea versantilor cu ajutorul cablurilor flexibile se aplica in cazul rocilor prezentand fisuri de origine tectonica cu orientare nefavorabila (fig.4.9). Daca roca este foarte fisurata, in afara de consolidarea ei prin ancore se face suplimentar si injectarea ei cu suspensie de ciment. De asemenea, in cazul cand roca este farimitata la suprafata, se fixeaza de ancore o plasa metalica pentru retinerea pietrelor marunte. Zidurile de sprijin se folosesc pentru consolidarea rocilor oare prezintă fisuri de origine tectonica cu inclinare in directia versantului. Pentru sprijinirea unor porţiuni izolate de roca nestabila, ca fisuratie slaba, este indicata folosirea contrafortilor (fig 4.10) 75

In fig 4.11 se prezinta alcatuirea si modul de prindere in roca pentru doua tipuri de ancore, care se folosesc atat pentru consolodarea unor versanti,cat si pentru sustinerea unor excavatii subterane(galerii, puturi, centrale hidroelectrice).

Fig. 4.8. Consolidarea versantului cu ancore

76

10.4.Consolidarea versantilor cu ajutorul contrafortilor si ancorelor Ancora cu pana(fig 4.a) are la capatul care se introduce in gaura forata o despicatura. 4 – galaerii de acces la penele de beton armat. 2 – pene de betn armat. 3 – galerii de acces pentru instalarea si fixarea cablurilor. 5-fisuri de origine tectonica Fig. iar pana. le departeaza si le 77 . prevazuta cu o pana metalica.se bate ancora cu ciocanul pneumatic. apasand pe cele doua brate despicate.9 Consolidarea masivului nestabil cu ajutorul cablurilor: 1 –cabluri de otel.4. Dupa introducerea in foraj a capatului despicat care poarta pana.Fig.11.

Modul de prindere a ancorei in roca: a– prindere punctiforma(ancora cu pana) 1 – ancora.12 se prezinta masurile pentru consolidarea taluzului excavatiei pentru fundatia centralei hidroeletrice Regua(Portugalia). 2 – pana. 3 – piulita.Inainte de excavare.4. In continuare.Ele se realizeaza si in alte variante. cu care se strange o placa de otel.dispuse in 78 . Acestea sunt ancore active.11. b – prindere continua (ancora betonata) 1 – bara de otel cu profil periodic. Fig.Prin stangerea piulitei. Precomprimarea rocilor trebuie sa se realizeze dupa o directie cat mai apropiata de normala la planele de stratificatie.care ramane in exterior . Tija realizeaza astfel legarea pachetului de roci pe care il strabate . ancora este tensionata.prin efectul de precomprimare pe care il produc. 2 – mortar. se introduce o piulita . 3 – colier sudat Se folosesc si alte tipuri de ancore pretensionate. s-au forat puturi inclinate (4). Aceste ancore sunt pasive.4.preseaza in peretii gaurii. pe capatul filetat al ancorei.11. aplicata pe suprafata rocii.Rezistenta la smulgere este asigurata de aderenta dintre mortar si bara. Ele se executa din bare de otel cu profil periodic.realizand astfel o prindere punctiforma a tijei in roca. Ancorele betonate(fig.cu diverse sisteme de prindere in roca. pe toata lungimea sa. iar pachetul de roci strabatut de ancora este precomprimat. In fig 4.b)se fixeaza in gaura forata cu mortar de ciment.

prin care s-a injectat mortar de ciment.12.suprafata initiala a terenului.ale barajelor in arc) 79 .sah.Taluzul excavatiei pentru CHE Regua(Portugalia) 1. 3.puternic solicitate. 2.4.ancore pasive 7. injectii de cimentare(5) protectie cu sprit-beton armat si drenuri(7) pentru reducerea presiunii de infiltratie.protectie cu sprit beton Probleme speciale apar la consolidarea unor versanti stancosi supusi la incarcari transmise de diferite constructii(de exemplu zonele de reazem.zona cimentata 6. S-a realizat astfel un sistem de ancorare cu bare dispuse asemanator cu radacinile plantelor. cu diametrul de 120 mm.conturul excavatiei.tuburi perforate 5. In afara acestora . Fig.trepte provizorii 4. In acestea s-au introdus tuburi perforate cu diametrul de 100mm si grosimea peretelui de 10 mm.s-au prevazut ancore pasive scurte(6).drenuri 8.

1. forma folosita frecvent la galeriile hidrotehnice. Fig.1.1. in coordonate polare 80 .5. un element de volum delimitat de suprafetele cilindrice de raza r respectiv (r+dr) si de doua plane radiale formand intre ele unghiul dθ (fig. Daca se considera in jurul unei excavatii de forma circulara. eforturile unitare longitudinale σ l (fig.1) In afara eforurilor unitare normale.De asemenea.σθ si τ . normal la suprafetele radiale. eforturile unitare circumferentiale σ θ si σ θ + σ r si σ r + δσ θ dθ . executate intr-un masiv de roci considerat omogen.Starea de tensiuni in jurul unei excavatii. in coordonate polare. Starea de tensiuni in jurul escavatiilor orizontale.5. δr dupa axa excavatiei.5. in planul sectiunilor elementului actioneaza si eforturile unitare tangentiale τ (fig. iar normal la sectiunile cilindrice. atunci asupra elementului respectiv actioneaza. studiul starii de tensiuni in masivul de roci se poate face.2).1. s-au obtinut diferitele relatii de calcul al eforturilor unitare σ r .5.1). starea de tensiuni in jurul acesteia se modifica fata de cea existenta in masivul intact. In cazul sectiunii circulare. prin aplicarea teoriei elasticitatii plane. actioneaza. au stabilit relatii pentru determinarea starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. din actiunea presiunii rocii. mai usor. elastic si izotrop. 5. Prin folosirea teoriilor din elasticitatea plana. eforturile radiale δθ δσ r dr . normal la suprafetele inelare cuprinse in plane verticale. Sectiuni circulare Prin executia unei excavatii intr-un masiv de roci.Capitolul 5 STAREA DE TENSIUNI IN JURUL LUCRARILOR SUBTERANE NESUSTINUTE 5. Problema distributiei tensiunilor a fost studiata de catre multi cercetatori care.

in practica se folosesc mult relatiile pentru eforturi unitare stabilite de Kirsch. in raport cu centrul excavatiei 81 . τ -efortul unitar tangential.1) 2 ⎡ ⎤ ⎛a⎞ σ l =μ(σ r +σθ )=μ ⎢ (σ z +σ x )+2(σ z -σ x ) ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ ⎝r⎠ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ in care: σ r -efortul unitar radial. Starea plana de tensiuni in jurul unei excavatii de forma circulara.Fig.2.⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ +σ ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σ θ = z x ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ − z x ⎢1 + 3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= z x ⎢1 − 2 ⎜ ⎟ − 3 ⎜ ⎟ ⎥ sin 2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. in jurul excavatiei de sectiune circulara. in coordonate polare. in masivul de roci intact(neatacat prin lucrari subterane) a-raza excavatiei r. σ l -efortul unitar longitudinal (dupa directia paralele cu axa excavatiei) σ z -efortul unitar vertical si σ x -efortul unitar orizontal in dreptul axei excavatiei.distanta punctului considerat in masiv . Pentru determinarea starii de tensiuni intr-un masiv de roci.5. σ θ -efortul unitar circumferential. 2 2 4 σ z +σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ z -σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1.

σ z este egal cu presiunea verticala p a rocii in masivul nederanjat.2) Relatiile lui Kirsch. Conform acestor relatii . μ Facand inlocuirile in formulele lui Kirsch. μ 1 p p= 1-μ m-1 1 este constanta lui Poisson. la adancimea H la care este executata excavatia.) prezinta avantajul ca permit determinarea cu usurinta a eforturilor unitare in functie de coordonatele polare ale punctului.3) m−2 p⎡ m ⎤ ⎢ m-1 + 2 m − 1 cos 2θ ⎥ m⎣ ⎦ 82 . sau (5. conform cap. raza r si unghiul θ . eforturile pe conturul excavatiei(r=a) sunt: σ r =0 σ θ =σ z +σ x +2(σ z -σ x )cos2θ τ=0 σ l = μ ⎡( σ z + σ x ) + 2 ( σ z -σ x ) cos 2θ ⎤ ⎣ ⎦ σ r =0 σ θ =p τ=0 σl = m m-2 +2p cos2θ m-1 m-1 (5.a .4) . iar σ x este egal cu presiunea orizontala a rocii. Expresiile acestora.θ -unghiul polar fata de verticala μ -coeficentul lui Poisson In relatiile de mai sus. fata de cele stabilite de alti autori(Schmied s.⎜ ⎟ ⎥ ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σθ = ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1+3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= ⎢1+2 ⎜ ⎟ -3 ⎜ ⎟ ⎥ sin2θ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ 2 ⎤ σ r +σθ p ⎡ m m-2 ⎛ a ⎞ σl = = ⎢ +2 ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ m m ⎢ m-1 m-1 ⎝ r ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. 2 sunt: σ z =p=γ a H σx = unde m= . se obtine: 2 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1.

Valorile eforturilor unitare circumferentiale σ θ pe conturul excavatiei. Din relatiile(5. practic. au valorile: pentru θ . pentru θ=90o (dupa directia verticala). m-1 valoarea totdeauna pozitiva (compresiune)pentru m ≥ 2 . distributia tensiunilor in masiv. iar eforturile unitare radiale σ r cresc. m-1 fiind deci de intindere pentru m>4 si de compresiune pentru m<4. intinderea zonei in care se manifesta influenta excavatiei asupra distributia tensiunilor din masivul de roca are raza: R=επ unde: a – raza excavatiei E – modulul de elasticitate al rocii γ a .2) rezulta ca odata cu cresterea distantei r. care depind de greutatea stratului de roca de deasupra. la o distanta mare de lucrare. Dupa Schmied.4). σθ = 3m-4 p.3 prin curbele continue 83 . eforturile unitare circumferentiale σ θ scad. Rezulta astfel ca . care sunt cele mai importante din punct de vedere practic. Ca urmare . existenta excavatiei nu influenteaza.greutatea specifica aparenta a rocii m 2 (m-1)E γ a (m+1)(m-2)H (5.5) H – adancimea excavatiei de la suprafata terenului m – constanta lui Poisson Distributia pe orizontala ( θ=0 ) a eforturilor unitare σ θ si σ r in masiv e reprezentata in fig. σ θ =m-4 p. tinzand catre valorile tensiunilor din masivul nederanjat de lucrarea subterana. date de formulele din cap.5. la tavanul si la vatra excavatiilor cu sectiune circulara. Dupa cum se observa din (5. apar eforturi de intindere care pot produce fisurarea rocii. in apropierea conturului excavatiei eforturile unitare circumferentiale si longitudinale cresc.0 (dupa directia orizontala). 2. depasind eforturile initiale existente in masivul nederanjat.

5. Aceasta zona este denumita de descarcare sau destindere. In ipoteza repartitiei hidrostatice a presiunii p a rocilor.3). in jurul excavatiei.Fig. iar forma finala a curbelor eforturilor unitare din masiv va fi cea reprezentata prin linii intrerupte(fig. Intrucat rezistenta rocii poate fi mai mica decat eforturile unitare circumferentiale. in relatiile(5.Roca cuprinsa intre inelul de mare presiune si conturul excavatiei se gaseste in stare deranjata(de fisurare). valorile maxime ale eforturilor circumferentiale se deplaseaza in interiorul masivului. in unele zone. pentru determinarea starii de tensiuni din masiv in jurul unei excavatii orizontale de sectiune circulara. poate sa apara un proces de fisurare si de deformare plastica.avand de obicei forma eliptica. De aceea se produce o redistribuire a tensiunilor in jurul excavatiei.1) se vor considera 84 . Variatia tensiunilor radiale si circumferentiale in masivul stancos in care s-a executat o excavatie de sectiune circulara Aceasta distributie a tensiunilor este valabila in cazul unor roci perfect elastice si rezistente. formandu-se in jurul excavatiei un asa zis “inel de mare presiune”.5.3. Ca o consecinta a descarcarii partiale a conturului excavatiei .

se obtin formulele eforturilor unitare intr-un masiv nederanjat. m=2.6) in care: p=γ a H . Pentru θ=0 efortul unitar σ θ devine egal cu efortul vertical. se pot calcula eforturile unitare principale normale ( σ1si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) . iar efortul σ r cu cel orizontal din masivul nederanjat: σ θ =σ z =p σ r =σ x = τ=0 In acest caz. rezultand astfel urmatoarele formule simplificate de calcul al eforturilor unitare: ⎛ a2 ⎞ σ x =p ⎜ 1.2)se considerea a=0. Daca in relatiile (5. exprimate in coordonate polare: σr = p [ m-(m-2)cos2θ ] 2(m-1) p σθ = [ m+(m-2)cos2θ] 2(m-1) p m-2 τ= sin2θ 2 m-1 p σl = m-1 (5.σ θ si τ dintr-un punct al masivului situat in jurul unei excavatii de forma circulara.8) 85 . dupa orice directie.2). cele doua eforturi normale reprezinta eforturile principale. efortul tangential τ fiind nul.7) Aceste formule permit determinarea eforturilor unitare pentru un semiplan. folosind formulele cunoscute din Rezistenta materialelor: p m-1 (5.2 ⎟ ⎝ r ⎠ ⎛ a2 ⎞ σ θ =p ⎜ 1+ 2 ⎟ ⎝ r ⎠ τ=0 σl = σ r +σθ =p 2 (5. In functie de eforturile σ r . iar H este adancimea excavatiei de la nivelul terenului.σ x =σ z =p si respectiv in relatiile (5.

1 p.σ1.5.In cazul acestei valori a lui mθ conform formulei σ x = presiunea litostatica orizontala este egala cu 0. dupa executia lucrarii subterane si marimea tensiunii din acelasi punct .25 din presiunea litostatica verticala.4).Kuhn a trasat izocurbele acestora in jurul unei excavatii circulare pentru m=5(fig. m-1 Fig.2 = σ r +σ θ 1 2 ± ( σ r -σθ ) +4τ 2 2 2 1 2 τ max = ( σ x -σθ ) +4τ 2 2 (5.Pe aceste curbe este trecuta cate o cifra care indica raportul dintre marimea tensiunii in punctul dat. Repartitia tensiunilor principale normale σ 1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Fiecare din curbe reprezinta locul geometric al punctelor in care eforturile unitare principale au aceleasi valori.9) Calculand valorile tensiunilor principale.Curbele din jumatatea superioara a figurii reprezinta punctele cu aceeasi tensiune principala maxima σ1 .Aceasta cifra poarta denumirea de coeficent de concentrare a tensiunilor. in 86 .4. in masivul nederanjat( p=γ a H ). P.5.

75p. in functie de presiunea orizontala 1 p=0. rezistentele de rupere la compresiune si intindere a rocilor. punctele cu aceeasi tensiune principala minima σ 2 .5). efortul unitar σ 2 avand valoarea maxima de -0. iar in tavan si vatra iau nastere tensiuni de intindere. Din fig.5. Pentru aceeasi valoare a lui m.5 Repartitia tensiunilor tangentiale τmax in jurul munei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Cunoscand distributia tensiunilor in jurul excavatiilor circulare si determinand.4 rezulta ca in peretii galeriei se produc concentrari ale tensiunilor de compresiune. Tensiunile cele mai periculoase pentru siguranta lucrarii sunt cele de intindere. prin incercari de laborator. se pot stabili zonele in care pot sa apara fisuri si desprinderi de roca din peretii si tavanul excavatiei. In unele cazuri insa.functie de presiunea litostatica verticala p=γ a H .25p. 87 . se poate stabili adancimea pana la care pot fi executate in diferite roci. 5.25p m-1 Cunoascand distributia eforturilor unitare principale in jurul lucrarii. iar cele din jumatatea inferioara . s-au calculat eforturile unitare tangentiale τ si s-au trasat izocurbele respective (fig. Fig. se pot produce concentrari periculoase si ale tensiunilor de compresiune. la care rocile rezista mai putin decat in cazul compresiunii. fara a fi necesare sprijiniri. efortul unitar principal σ1 atingand valoarea de 2.5. galerii circulare.

Distributia tensiunilor in jurul galeriilor de diferite forme se poate determina analitic . elastice si izotrope. In deducerea relatiilor de calcul al tensiunilor. iesindurile –o miscorare a tensiunilor. simetrica in raport cu axele de coordonate. a lui Hank pentru cele parabolice si a lui Heller pentru cele dreptunghiulare.5. sunt cele referitoare la σ θ pe conturul lucrarii nesustinute. Exista mai multe metode analitice de calcul a tensiunilor in jurul excavatiilor de diferite forme.10) in care p.unghiul polar fata de axa x (fig. z a o x b ß z x Figura 5. in ipoteza ca rocile sunt omogene.Profilul unei excavatii 88 .5. care actioneaza directiile axelor de simetrie ale profilului. Aceste metode sunt insa destul de laborioase.1. care se refera la sectiuni eliptice. sau experimental. pe modele. iar β .6. in special cand se tine seama de faptul ca perimetrul real al lucrarilor subterane este neregulat . Greenspan considera conturul excavatiei determinat de o curba inchisa. care intereseaza in mod deosebit . ceea ce determina concentrari suplimentare ale tensiunilor in comparatie cu conturul proiectat si anume intrandurile (supralargirile) produc o crestere a tensiunilor. indiferent de forma lor.6). In relatiile stabilite in coordonate polare de Greenspan. Greenspan a dat o rezolvare generala problemei privind stabilirea tensiunilor pe conturul excavatiilor.σ z si τ din masivul nederanjat . Relatiile de calcul al tensiunilor . prin aplicarea metodelor fotoelasticitatii. tensiunile de pe contur sunt exprimate prin tensiunile σ x .2 Starea de tensiuni in jurul excavatiilor de alte forme Studiul starii de tensiuni in cazul altor forme de profile de galerii decat cele circulare este mult mai complicat . dintre care se pot cita cea lui Poschl. a carei forma poate fi exprimata prin urmatoarele ecuatii parametrice: x=p cosβ+rcos 3β z=q sinβ-r sin 3β (5. q si r sunt parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei.

In conditiile starii plane de tensiuni si cand eforturile unitare din masivul nederanjat dupa directia axelor de simetrie ale profilului sunt eforturi principale ( τ=0 ) . rezultand pentru tensiunea σ θ de pe conturul excavatiei o formula usor de folosit . E. D.tensiunile principale in masivul nederanjat. C. relatiile generale obtinute de Greenspan se simplifica . σ z =γ a H si σ x = μ μ 1 ⋅ σz = ⋅ γ a H= ⋅ γaH . care actioneaza dupa axele de simetrie ale profilului. F.unghiul polar fata de axa x. valabila pentru orice forma de sectiune: σθ in care: ( D σ x +Fσ z ) sin 2β+Eσ x +Gσ z = Asin 2β+Bcos 2 2β+C (5. σ x si σ z . B.11) β . 1-μ 1-μ m-1 A. G –coeficenti care depind de parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei si care au expresiile: A=(p-q)(p+q-6r) B=-6r(p+q) C=q 2 +6rp+9r 2 ⎡ 2q(p+q-6r) ⎤ D=(p+q) ⎢(p-q)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2q(p+q) ⎤ E=(q-3r) ⎢( q+3r ) p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q-6r) ⎤ F=(p+q) ⎢(p-q)p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q) ⎤ G=(q-3r) ⎢(q+3r)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ 89 .

care permite stabilirea zonelor in care apar eforturi de intindere din actiunea presiunii rocii.Idem a 1 = b 4 5.1 -0. in tabelul nr 5.Tabelul 5.336 4.1 3.8 1. 90 .19 1.Elipsa cu raportul a 1 axelor = b 2 2. se poate construi curba de distributie a tensiunilor pe conturul excavatiei.Patrat cu muchiile rotunjite p q r A B C D E F G 2 1 0 3 0 1 9 -1 -9 5 4 1 0 15 0 1 25 -1 -25 9 2.Oval cu raportul a 1 axelor = b 2 4.19 -0.779 -11.314 Pentru diferite forme ale conturului excavatiei .133 -3.19 19.04 11.667 -4.069 -1.982 -1.634 -2.Idem a 1 = b 4 3.92 0.867 0 1.1 1.654 4.982 3.68 0.1 Parametri sectiunii Forma conturului excavatiei 1.036 30.1 se dau valorile coeficentilor pentru calculul eforturilor σ θ . Calculul eforturilor unitare σ θ dupa diferite directii.895 14.56 6.821 6.821 -34.

izocurbele tensiunilor principale normale maxime( σ 1 ) si minime (σ 2 ) sunt prezetntate in fig.9. Din analiza cazurilor prezentate in fig 5.Zonele in care eforturile unitare sunt de compresiune s-au notat cu semnul plus. iar cele in care roca este solicitata la intindere. In cazul excavatiilor de sectiune patrata.7.7 sunt reprezentate curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile de lucrari caracteristice . se constata ca profilele cu deschideri mari favorizeaza aparitia unor zone mai dezvoltate ale tensiunilor de intindere in dreptul tavanului si al vetrei lucrarii .Fig.5. pentru m=5.8.5.5. tensiunile.Pe baza izocurbelor se poate aprecia gradul de concentrare a tensiunilor in anumite zone. b Cu ajutorul fotoelasticitatii se pot determina tensiunile normale principale ( σ1 si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) in jurul excavatiilor orizontale de diferite forme si se pot trasa izocurbele corespunzatoare . in timp ce acelea de forme eliptice sau boltite sunt mai avantajoase sub acest aspect. in fig. ceea ce face ca rocile sa fie solicitate in modul cel mai defavorabil.5. Curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile caracteristice In fig 5. asa cum rezulta din fig. In cazul profilelor eliptice caracterizate prin raportul a = 2 .7. iar cele ale tensiunilor principale τ max .7 sunt numai de compresiune. cu semnul minus. 91 .

iar in tavan si vatra apar zone cu tensiuni de intindere .Fig. pentru m=5.5. ajungand la 1. Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune patrata. (izocurbe pentru m=5) Fig. In fig.8. la colturi apar concentrari de tensiuni de compresiune. cu valoare maxima σ 2 =-0.5.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune patrata(izocurbe pentru m=5) Dupa cum se observa.44p . la galeriile de sectiune patrata.10 se prezinta traiectoriile tensiunilor principale pentru o sectiune patrata.9. 92 .5.

5.. in cazul sectiunilor dreptunghiulare avand raportul dintre laturi de 1/3 si 3/1.Repartitia tensiunilor principale normale σ1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .5.11. in figurile 5. 93 .5.Pentru aceeasi valoare a constantei Poisson m=5. cu raportul laturilor de 1/3(izocurbe pentru m=5)..11.10. Fig.14 se prezinta izocurbele tensiunilor principale normale si tangentiale.Traiectoriile tensiunilor principale la o excavatie cu sectiune patrata(m=5) Fig.

13.Fig. cu raportul laturilor de 1/3 (izocurbe pentru m=5) Fig. cu raportul laturilor 3/1(izocurbe pentru m=5) 94 .Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .12.5.5.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.

executate intrun masiv de roci considerat omogen. 5.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara. efortul unitar de intindere are valoarea σ 2 =-0. Distributia si marimea tensiunilor din masiv in jurul excavatiei nu depind de constantele elastice ale rocii. nesustinute.5.14.Distributia tensiunilor pe conturul excavatiilor nu depinde de dimensiunile acestora ci numai de forma lor(relatia 5. se remarca concentrari de eforturi cu mult mai mari decat la sectiuni patrate(fig. fig 5. concentrarea tensiunilor la colturi este mai mica ( σ1 =4p si τ max =0.5.La colturi eforturile unitare principale ating valorile σ1 =6. 95 . Daca inaltimea sectiunii este mai mare decat latimea(fig.03p si τ max =3.3 si 5.11.14).12).13p .Fig.In dreptul tavanului si al vetrei . cu raportul laturilor de 3/1(izocurbe pentru m=5) In cazul sectiunilor cu raportul laturilor de 1/3 (latura orizontala mai mare).13.5.64p .4) 2. elastic si izotrop(ipoteze valabile cu oarecare aprozimatie in cazul rocilor monolite si rezistente)si in care campul tensiunilor este caracterizzat prin σ z si σ x =kσ z se desprind urmatoarele concluzii: 1.6p ) . Din studiul starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme.

Tinand seama de caracteristiciile mecanice ale rocilor.Eforturile circumferentiale ating valori maxime pe conturul excavatiei sau in apropierea acestuia si ele scad repede odata cu cresterea distantei fata de acestea.In cazul raportului a ≥ 1 . 5. forma eliptica apare ca fiind cea mai b 7. 6. din care motiv se vor evita profilele colturoase. 5.Tensiunile de intindere de la capetele axei verticale a unui profil de forma oarecare. aceasta trecere are loc pentru k=1/3. depaseste doar cu 5% efortul existent in masivul nederanjat. precum si rezistentele de rupere la compresiune si intindere.3. efortul unitar σ θ din punctul situat pe orizontala. folosind relatia: 96 . concentrarea tensiunilor dupa axa orizontala este mai mica decat la cele de forma eliptica. Prin urmare .Asa . la sectiunile 1 circulare . se micsoreaza si devin de compresiune la cresterea presiunii laterale. excavatiile se influenteaza intr-o masura neinsemnata si deci daca distanta dintre ele este cel putin egala cu diametrul lor. determinate prin incercari de laborator.La excavatiile de forma ovala sau dreptunghiulara. in cazul starii de eforturi monoaxiale.3.7).1. se verifica daca sunt conditii pentru aparitia deformarii plastice a rocilor in diferite puncte pe contur.Concentrarile critice de tensiuni cresc odata cu micsorarea razei de curbura a colturilor conturului excavatiei. in cazul starii plane de tensiuni si k= . de exemplu. la 3 o distanta de contur egala cu diametrul excavatiei. forma care da cele mai bune rezultate este cea ovala. solicitarile cele mai periculoase sunt cele de intindere si de forfecare.Daca este necesar sa se realizeze excavatii la care a ≠ b . Stabilitatea peretilor excavatiilor orizontale Aparitia fisurilor si a desprinderilor in roca de la tavanul si peretii excavatiilor depind de distributia tensiunilor in jurul galeriilor. Pentru verificarea stabilitatii excavatiei.In cazul in care starea de tensiuni din masivul de roci stancoase are caracter hidrostatic ( σ z =σ x ) . cu colturile rotunjite. Folosind izocurbele tensiunilor . fiecare dintre ele se poate considera separat.5. avand raportul dintre inaltimea si latimea profilului mai mic de 1. 4. forma cea mai indicata pentru excavatii este cea circulara. b a > 1 .Pentru raportul avantajoasa(fig. se poate analiza stabilitatea excavatiei si se poate determina adancimea pana la care excavatiile se pot executa fara sustineri.

rezistenta rocii la forfecare.1 ca raport intre tensiunile dintr-un punct din masiv dupa executia excavatiei si inainte de aceasta.13) σ min = K ' in care: τ max .tensiunea maxima (de compresiune) determinata in functie de presiunea litostatica verticala.rezistenta rocii la intindere τ f .presiunea litostatica verticala.tensiunea minima(de intindere sau de compresiune). Zonele periculoase de pe conturul excavatiei se verifica cu relatiile: σ1 -σ 2 = m-2 γa H ≤ σT m-1 σ -σ 1 m-2 τ max = 1 2 = γa H ≤ τf 2 2 m-1 σ max = K γ a H ≤ σ c 1 γa H ≤ σ t m −1 (5.σ1 -σ 2 ≥ σ T in care: σ1 . (5.1.presiunea litostatica orizontala. conform relatiilor din cap 2 σ1 =p=γ a H σ2 = 1 1 p= γaH m-1 m-1 Tensiunile maxime din diferite puncte ale sectiunii excavatiei se determina in functie de presiunea litostatica p. cu coeficentul de concentrare K σ min . 97 . determinata in functie de presiunea litostatica orizontala cu coeficentul de concentrare K’ σ c . cu ajutorul coeficentului de concentrare.tensiunea maxima de forfecare σ max . σ T -linia de curgere la intindere simpla a rocii. Coeficentii de concentrare K si K’ se determina cu ajutorul izocurbelor pentru sectiunea respectiva. definit la 5. σ 2 .rezistenta rocii la compresiune σ t .12) Tensiunile principale σ1 si σ 2 din masivul in stare initiala sunt.

Starea de tensiuni in masiv din actiunea presiunii apei din interiorul excavatiei a – variatia tensiunilor σ r si σ θ dupa directia diametrului orizontal al excavatiei b – variatia presiunii pz pe conturul excavatiei In cazul unor presiuni mari (H>3d).In cazul in care conditiile (5.Se pot prevedea captuseli torcretate .2. pentru netezire si impermeabilitate. a) circulare orizontale: b) Fig 5.H este inaltimea coloanei de apa in raport cu axa galeriei. Daca relatiile (5. din aceleasi relatii se pot determina adancimea H pana la care galeria poate ramane nesprijinita. sunt necesare sprijiniri. Starea de tensiuni in jurul excavatiilor (galeriilor)de sectiune circulara. 5. prima dintre componentele presiunii hidrostatice este aceea care are rolul cel mai important in solicitarea constructiei si a rocii. in roca din jurul excavatiei de forma circulara apar tensiuni radiale de compresiune ( σ r ) si tensiuni circumferentiale de intindere ( σ θ ) .13) nu sunt indeplinite.15. din actiunea presiunii interioare Presiunea hidrostatica din interiorul unei galerii necaptusite poate fi considerata ca fiind formata din doua componente:una uniform repartizata pe conturul sectiunii. Sub actiunea presiunii uniforme po . De asemenea. egala cu presiunea din axa ( po =γH ) si cealalta variabila cu inaltimea ( pz =-γz ) .Considerand problema 98 .13) sunt indeplinite excavatia este stabila(nu se produc deformatii plastice sau depasiri ale rezistentelor rocii)si mai sunt necesare sprijiniri sau captuseli de rezistenta.

care reprezinta o presiune variabila. se obtin tensiunile de pe conturul excavatiei: σ r =po . dupa urmatoarea lege: p z =-γ z =-γasinθ p=po -γ a sinθ (5. egala cu cea din axa constructiei.5. data de relatia(5. pentru r=a. presiunea hidrostatica dintr-un punct de pe conturul galeriei se poate exprima prin: (5. Cea de a doua componenta a presiunii hidrostatice variaza cu ordonata punctului in raport cu centrul de greutate al sectiunii. inlocuind μ cu m).18) γa 2 a2 (1-2μ)(1. sub actiunea diferentei de presiune.18) satisfac conditiile de margine: pentru r=a σ r =-γ a sinθ .plana. influenta presiunii interioare nu se mai resimte.17) Daca in calculul galeriilor se considera presiunea interioara ca fiind uniforma.14) Pentru r=a. σ r =σ θ =τ=0 . τ=0 pentru r → ∞ . Dupa cum se poate remarca. respectiv cu unghiul θ fata de diametrul orizontal al galeriei(fig. expresia lor capata forma: 99 . In ceea ce priveste tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei.b).15.b) In cazul problemei plane. iar cea inferioara.15.2 )cosθ 4r(1-μ) r (Aceste relatii se pot transforma cu usurinta.16) Astfel.16).Se observa ca la distanta mare fata de galerie. relatiile (6.15. cu notatiile din fig.15) Variatia tensiunilor σ r si σ θ in functie de distanta r se prezinta in fig. la compresiune(fig. aceste tensiuni se pot determina cu ajutorul relatiilor: σ r =-σ θ =p o a2 r2 (5.5.15. σθ =-po (5. pentru presiunea variabila pe conturul galeriei pz s-au stabilit urmatoarele relatii de determinare a tensiunilor in masivul de roca: γa 2 ⎡ a2 ⎤ σ r =⎢ 2+(1-2μ)(1+ 2 ) ⎥ sinθ 4r(1-μ) ⎣ r ⎦ σ θ =τ=γa 2 a2 (1-2μ)(1+ 2 )sinθ 4r(1-μ) r (5. jumatatea superioara a conturului sectiunii este solicitata la intindere.5.5.

vor fi date de: σ θ =-p o + γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) (5. de cele obtinute pentru presiunea uniforma po =γH .19) π Pentru θ= . cu cat raportul dintre inaltimea piezometrica si diametrul ⎛H⎞ galeriei ⎜ ⎟ este mai mic. aceasta conditie poate fi exprimata prin: σ θ <k γ a (H-z) (5. ⎝d⎠ Se poate demonstra ca pentru μ=0.17). 100 .Cu H s-a notat adancimea galeriei in raport cu suprafata terenului .8%. 2 Tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. iar k este coeficentul presiunii laterale. tensiunile σ θ in punctele de pe contur... 2(1-μ) (5. Folosind relatiile (5.14) si (5. difera cu 5. tensiunile de intindere σ θ sin actiunea presiunii interioare trebuie sa fie mai mici decat cele de compresiune rezultate din presiunea rocii..22) unde termenul din dreapta reprezinta presiunea orizontala a rocii din punctul considerat(fig 5.16 si presiunea din axa galeriei egala cu 2. 2 pentru θ= 3π . starea de tensiuni in masivul de roca sub actiunea presiunii hidrostatice din interiorul galeriei necaptusite se poate exprima prin: γa 2 ⎡ a2 ⎛a⎞ σ r =p o ⎜ ⎟ 2+(1-2μ)(1+ 2 ⎢ r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) ⎣ 2 2 ⎤ ) ⎥ sinθ ⎦ (5. pe directia diametrului vertical. In mod aproximativ.20) unde semnul termenului al doilea depinde de valoarea unghiului θ . exprimata prin relatia (5. produse de actiunea presiunii hidrostatice . 2(1-μ) γ a (1-2μ) .18).5γ d . Diferentele dintre valorile obtinute pentru tensiunile σ θ in cazul presiunii hidrostatice variind cu inaltimea si cele rezultate pentru presiunea uniforma po sunt cu atat mai mari.σθ = γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) σθ = σθ = γ a (1-2μ) .21) a2 γa 2 ⎛a⎞ (1-2μ)(1+ 2 )sinθ σ θ =-po ⎜ ⎟ + r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) Pentru ca roca de deasupra galeriei(fara captuseala) sa nu fie solicitata la intindere.16).

omogene si izotrope. de sectiune circulara sapate in roci elastice. Astfel . H H' Fig.Starea de tensiuni in jurul lucrarilor subterane verticale(puturi) Calculul eforturilor unitare in jurul puturilor verticale nesustinute . tensiunile din masiv in jurul putului se determina cu ajutorul relatiilor 5. considerandu-se presiunea rocii care actioneaza in planul orizontal. se face ca in cazul lucrarilor orizontale. Elemente de calcul pentru starea de tensiuni din jurul puturilor.6 de la galeriile orizontale.17.3.5. formulele de calcul al tensiunilor din masivul de roci in care s-a executat un put vertical de sectiune verticala circulara sunt: σ r =p(1a2 ) r2 (5. sub actiunea greutatii straturilor de deasupra .16.23) 101 . rezultate in cazul repartitiei hidrostatice a presiunii rocilor. din masivul nederanjat.Fig.Presiunea orizontala a rocii avand aceeasi intensitate dupa toate directiile din plan.Starea de tensiuni in masivul de deasupra excavatiei 5.5.

5.18.5.σ θ =p(1+ unde: p= a2 ) r2 μ 1 γ a H= γ a H sau p=k γ a H .adancimea sectiunii de la suprafata terenului γ a . eforturile unitare au valorile: σ r =0 (5.24) σ θ =2 μ γa H 1-μ 102 . in dreptul conturului putului (r=a).presiune litostatica orizontala 1-μ 1-m μ =coeficentul lui Poisson m= 1 -constanta lui Poisson μ H.5. Variatia tensiunilor in jurul unui put executat in roci cu comportare elastica rezulta din fig. Fig.greutatea specifica aparenta a rocii a -raza putului k -coeficentul presiunii laterale r-distanta punctului fata de axa putului. Starea de tensiuni in jurul unui put din actiunea presiunii litostatice. Dupa cum se observa din fig.18.18.

5. fiind deci necesare sustineri. 103 . ele bazandu-se pe anumite ipoteze simplificatoare. prin aplicarea teoriei elasticitatii sau cu ajutorul fotoelasticitatii.19.25) Presiunea interioara pi = γ ⋅ H' . valorile celor doua eforturi unitare se apropie de valoarea presiunii orizontale din masivul nederanjat.Odata cu cresterea distantei r. nu reprezinta decat un prim pas in rezolvarea problemei. Pentru determinarea tensiunilor in jurul putului din actiunea presiunii interioare pi (fig.Cunoasterea modului in care sunt distribuite tensiunile in jurul unei lucrari subterane. Repartitia reala a tensiunilor pe conturul unei excavatii se poate stabili numai prin masuratori directe. determinate in laborator .5. permitand aprecierea rezistentei lucrarii in ipotezele admise si stabilirea zonelor in care pot aparea fisuri si desprinderi de roca.14) de la galerii: σ r =-σ θ =pi a2 r2 (5.17.5. Starea in jurul unui put din actiunea presiunii apei din interior 5. se folosete formula (5. Concluzii asupra starii de tensiuni in jurul excavatiilor Metodele de determinare a starii de tensiuni in jurul galeriilor si puturilor raman totusi aproximative .De asemenea. Fig. proprietatile fizico-mecanice ale rocilor. izotrope si elastice.4. cu notatiile din fig.19). efectuate odata cu executia lucrarilor. nu corespund decat partial celor din masiv. in care rocile se considera omogene.

Prin executia unor lucrari subterane(galerii. Daca deformatiile provocate de excavatia galeriei raman in limitele elastice. dupa cum rezulta din observatii si experiente. este obolta formata in roca. puturi. in functie de rezistenta ei. 6. aceasta presiune este foarte mare. Fig.Capitolul 6 PRESIUNEA ROCILOR ASUPRA SUSTINERII UNEI LUCRARI SUBTERANE 6. Forma naturala de echilibru a rocii. Generalitati Rocile dintr-un masiv. excavatia galeriei se consolideaza prin captusirea ei pe intregul contur sau numai pe partea cea mai amenintata. denumita si presiunea masivului(impingerea muntelui). incep deformari neelastice care pot dura timp indelungat. roca si deformeaza si. 6. dar la roci slabe. se poate produce surparea tavanului sau umflarea peretilor laterali ai excavatiei. in care eforturile unitare de intindere lipsesc sau sunt foarte mici. care constituie presiune hidrostatica. excavatia nu va trebui sa fie consolidata. care cuprind noi portiuni ale rocii. situate la diferite adancimi. 1 se prezinta etapele successive de desprindere a rocii si de formare a boltii de surpare. aparand eforturi de intindere. asa cum se procedeaza in cazul rocilor tari. Daca insa limita de elasticitate este depasita. pana cand se va crea o forma care reprezinta starea naturala de echilibru a rocii. In procesul acestor deformari se produc noi modificari ale eforturilor si deformatiilor neelastice. 1 Bolta de surpare 104 . 1. Sustinerile provizorii sau captuselile definitive ale galeriei sunt actionate de presiunea rocii deformate . Aceasta presiune depinde de calitatea rocii. Daca nu se iau masuri de consolidare a conturului excavatiei cu ajutorul unei captuseli. La rocile stancoase . se gasesc in permanenta intr-o stare interioara de tensiuni. astfel incat uneori nu este nevoie de capuseala. Spre a evita aceasta. Din aceasta cauza. presiunea este mai mica. datorita actiunii greutatii straturilor de deasupra si proceselor tectonice care se produc in masiv. centrale subterane)se modifica starea de eforturi interioare existenta in masivele de roca. In fig. se vor desprinde bucati de roca in interiorull galeriei.

datorita faptului ca intervin . 3 – longitudinala. dirijata dupa axa longitudinala a galeriei. respective a captuselii definitive. ca urmare a executiei acesteia si care este o consecinta a starii noi de tensiuni provocate de executia excavatiei. In ultimul timp s-a propus ca prin presiunea litostatica sa se inteleaga numai presiunea care se exercita asupra unei excavatii . Cu cat timpul pana la care se realizeaza sprijinirile este mai scurt.Presiunea rocii deformate poate fi: 1 – verticala . s-a introdus notiunea de timp de mentinere in echilibru si notiunea de deschidere libera. astfel incat se realizeaza o conlucrare intre captuseala si roca. deoarece cresterea deformatiilor duce la scaderea intensitatii fenomenelor plastice. 2 – laterala. Captuselile se vor calcula la aceste actiuni. cat si de roca inconjuratoare. 6. preluarea solicitarilor se face atat de captuseala galeriei. In rocile cu deformatii mari. care ia nastere mai ales la roci slabe). indreptata sub un unghi oarecare fata de orizontala si care actioneaza asupra peretilor laterali ai excavatiei. viteza de la lucrari. cu atat se reduc fenomenele de deformare. sunt mai indicate sustinerile elastice. de rezistenta sprijinirilor si de timpul scurs de la excavare pana la realizarea sprijinirii. In legatura cu mentinearea rocii un anumit timp fara a se disloca. rupere si afanare in roca. orientata de sus in jos la partea superioara a excavatiei si de jos in sus la partea inferioara(presiunea pe vatra. caracteristicile sprijinirilor provizorii sau definitive (captuseli). Determinarea presiunii masivului asupra sustinerilor unei lucrari subterane constituie o problema complexa. De asemenea. Determinarea presiunii verticale a rocii Deoarece asupra presiunii rocilor influenteaza multi factori. micsorandu-se in mod corespunzator si presiunea exercitata. determinate de trecutul geologic si alti factori:dimensiunile golului . durata pana la realizarea acestora etc. care de obicei nu se ia in considerare. care urmaresc deformarea rocii si o incetinesc. 2. Starea de de tensiuni din masivul neperturbat prin lucrari subterane se numeste stare primara de tensiuni. Deoarece roca din jurul golului se deformeaza plastic si fenomenul se dezvolta in timp. in afara starii initiale de tensiuni din masiv(stress). . metoda de excavare. denumita stare secundara de tensiuni. Cea mai importanta este presiunea verticala . iar cea mai putin insemnata este presiunea longitudinala. presiunea litostatica depinde. determinarea teoretica este foarte 105 . Sustinerile rigide pot impiedica deformarea rocii si deci pot limita presiunea litostatica.

Bierbaumer. 2. care au stabilit diferite metode teoretice pentru determinarea marimii presiunii rocii.dificila. Kommerell. inclinate fata de orizontala sub un unghi egal cu 45o + de: F=2fE=2tgϕ tg 2 (45o . respective de adancimea fata de nivelul terenului si metode in care nu se tine seama de aceasta. 6. pe baza anumitor ipoteze asupra actiunii rocii. cuprinzand metode de calcul in care se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei . cealalta parte fiind preluata prin frecare. iar al doilea. Rezultatele cele mai bune le dau metodele experimentale. El admite ca asupra unei excavatii se exercita greutatea unei mase de roci avand inaltimea :h= αH . Forta de frecare care apare de-a lungul suprafetelor de alunecare verticale va fi data ϕ H2 ⋅ γa 2 (6. 1. 1. de formare a boltii de echilibru deaspura unei excavatii.1) 106 . Protodiakonov. 2). ϕ 2 (fig. Teoriile utilizate in practica pentru calculul presiunii rocilor se grupeaza in doua categorii. Teorii in care se tine seama de adancimea la care se executa excavatia 6. a. In continuare se vor prezenta unele dintre aceste metode. Metoda lui Bierbaumer Cu ocazia constructiei tunelurilor alpine.) 2 In care: E – presiunea orizontala a rocii f = tg ϕ . Cu studiul presiunii rocilor s-au ocupat multi cercetatori ca Ritter. care conduc practic la acelasi rezultat .coeficientul de frecare. la care marimea deformatiilor si a presiunii ei se determina direct in excavatia galeriei. 6. Una dintre aceste metode se bazeaza pe ipoteza ca prin executia excavatiei roca de deasupra are tendinta de a se deplasa dupa doua plane de alunecare. Engesser. 1. s. . Bierbaumer a stabilit doua metode . Bierbaumer a elaborate teoria bazata pe ipoteza ca numai o parte din greutatea prismei de roca de deasupra unei excavatii actioneaza asupra sustinerilor sau captuselii. Aceste teorii se bazeaza pe fenomenul observat in natura. 2. iar al doilea grup de teorii se refera la roci stabile si in general la toate cazurile cand deformatiile nu depasesc limitele elastice. Primul grup de teorii se refera la roci granulare lipsite de coeziune sau la care apar tensiuni ce depasesc limitele elastice. Pentru calculul coeficientului de de reducere α .

)tgϕ 2 ⎦ 2 ⎣ iar presiunea exercitata pe unitate de latime a suprafetei este: ϕ ⎤ ⎡ tgϕ tg 2 (45o − ) ⎥ ⎢ 2 = γ a H ⎢1 − H p= ⎥ o ϕ o ϕ ⎢ b+2m tg(45 . Fig 6.Aceasta forta micsoreaza efectul greutatii masei de roca considerate instabila.) 2 ϕ (6.4) ϕ (6. 6) 107 . presiunea verticala a rocii. exercitata pe suprafata de latime: B=b+2m tg(45o − ) 2 situata la nivelul boltii.5) si deci coeficientul de reducere α corespunde expresiei din paranteza: tgϕ tg 2 (45o − ) 2 α=1 − H o ϕ b + 2m tg(45 .3) (6. In locul greutatii masei de inaltime H. αH .) ⎥ ⎣ 2 2 ⎦ P (6.2) ϕ ⎤ ϕ ⎡ P=γ a H ⎢ b+2mtg(45o − ) ⎥ − γ a H 2 tg 2 (45o .) b + 2m tg(45 . are valoarea p= γ a ⋅ αH Valoarea lui α se determina in modul urmator: Incarcarea produsa de prisma de roca ce se deplaseaza este data de diferenta dintre greutatea acesteia si forta de frecare: P=G-2 f E (6. Calculul presiunii verticale a rocilor in ipoteza lui Bierbaumer Astfel. se va considera cea de inaltime redusa. 2.

pana cand excavatia va capata o forma naturala de echilibru . Daca forta de coeziune . respectiv ca rezistenta la intindere a rocii. se poate spune ca in acest caz roca nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului excavatiei. facand ipoteza ca presiunea verticala a rocilor depinde numau de greutatea unui corp parabolic care se formeaza deasupra excavatiei. In cazul insa cand greutatea particulelor materiale este mai mare ca fortele de coeziune . 2. Metoda lui Ritter W. 3). 2. Presiunea verticala a rocii se calculeaza ca diferenta intre greutatea corpului parabolic de deaspura tavanului excavatiei si forta 108 . este mai mare ca greutatea particulei materiale. W. omogen si izotrop. care in cazul de fata se manifesta ca rezistenta la intindere a rocii respective . Generalizand aceasta situatie pentru infinitatea de particule de deasupra tavanului excavatiei. Ritter a elaborat in anul 1879 o teorie noua. Acestei tendinte de desprindere a particulei i se opune forta de coeziune a rocii. Teorii in care nu se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei 6. pe cai cu totul diferite si alti cercetatori. Ritter a stabilit expresia matematica a curbei care reprezinta bolta ce se formeaza prin prabusirea naturala a tavanului unei excavatii. Fie ABC curba boltii dupa prabusirea tavanului excavatiei(fig. Ipoteza si procedeul de calcul al lui Ritter sunt valabile pentru un mediu elastic.Rezulta ca prin coeficientul α se tine seama de frecarea datorita presiunii laterale a rocii. Pe baza acestei ipoteze . Daca intr-un astfel de mediu se executa o excavatie. care se aseamana cu o bolta parabolica. atunci aceasta adera in continuare la tavan. va avea tendinta de a se desprinde si de a cadea in interiorul excavatiei. 6. Aceste formule nu pot fi utilizate cu o precizie buna decat in calculul presiunilor exercitate asupra unor tuneluri excavate la mare adancime. 2. 2. sub actiunea greutatii proprii. 1. acesta putand ramane fara sprijiniri. La concluzii asemanatoare au ajuns mai tarziu. in terenuri avand o frecare interioara mare. o particula materiala din tavan. 6. tavanul incepe sa fisureze si din ele se va desprinde bucati de roca. Practica nu a confirmat insa exactitatea formulelor lui Bierbaumer. diferita fundamental de teoriile precedente. se poate spune ca in acest caz nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului.

7) (6. Daca σ i este rezistenta la intindere a rocii din tavanul excavatiei. P2 . Pentru determinarea fortelor P1 si P2 se considera un sistem de axe de cordonate cu originea in A. 6.8) Fig. care 109 . Considerand un punct D. egal cu ds. pentru un element infinit mic din curba ABC.de coeziune care trebuie invinsa la desfacerea acestuia de restul rocii si care se considera ca fiind egala cu rezistenta la intindere a rocii dupa linia boltii: P=P1 -P2 P1 . Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii.greutatea specifica rocii b – deschiderea galeriei(excavatiei). forta de intindere este σ i ⋅ ds.forta necesara pentru a se desprinde roca dupa conturul boltii(egala cu forta de coeziune exercitata de rocile inconjuratoare corpului ABC). greutatea P1 a masei de roca cuprinsa intre curbele ABC si coarda AC este egala cu : P1 =γ a ∫ ydx o b (6. atunci. dupa tangenta la curba. Descompunand aceasta forta in doua componente. cu coordontatele x si y. dupa Ritter in care: γ a . 3.greutatea rocii cuprinse intre curba ABC si tavanul AC. conform fig 6. 3. care actioneaza normal la elementul de curba ds.

12) sau P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ (1+y'2 )dx= ∫ ( γ a y-σ i -σ i y '2 )dx b b o o o (6. 13) se inlocuiesc valorile lui y si y' prin: 110 .formeaza cu orizontala unghiului α si dupa verticala. Dupa efectuarea tuturor calculelor . presiunea verticala are expresia: P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ o b b o ⎡ ⎛ dy ⎞ 2 ⎤ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6.9) si deci presiunea verticala pe tavanul excavatiei este: P=P1 -P2 =γ a ∫ y ⋅ dx-∫ o b b o (6. se va scrie: P2 = ∫ 2 2 2 b ds b dx +dy σi ds =σ i ∫ =σ i ∫ o cosα o dx o dx 2 b⎡ ⎛ dy ⎞ ⎤ P2 =σ i ∫ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx o ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6. Daca in relatia generala a lui P (6.13) Punand conditia ca P sa fie maxim. se obtine ecuatia curbei ABC.15) (6. se obtine ecuatia: y= γa x(b-x) 4σi b : 2 (6. rezulta pentru forta totala de legatura in lungul curbei ABC expresia: P2 = ∫ b o σ i ⋅ ds cosα σ i ⋅ ds cosα (6.11) Astfel. Inaltimea h a parabolei rezulta pentru x= h=γ a b2 16 σi in care σ i este rezistenta de rupere la intindere a rocii.10) in care: dx ds 2 ds =dx 2 +dy 2 cosα= Facand inlocuirile din expresia P2 .14) care reprezinta o parabola ce trece prin punctele A si C si are varful in B.

formula lui Ritter nu este aplicabila. asa incat parabola se transforma in doua linii 16u paralele ce trec prin punctele A si B si deci ar insemna ca in acest caz presiunea verticala este egala cu greutatea coloanei de roci deasupra excavatiei pana la suprafata terenului . deoarece pentru u=o. In acest caz tavanul este rezistent si stabil . 15).i ⎟ ⎝ 48 σi γ a ⎠ (6. la anumite adancimi. γa se obtine: ⎛ b2 ⎞ P=γ a b ⎜ -u ⎟ ⎝ 46u ⎠ (6. Daca P ≤ 0 .y=γ a si x (b-x) 4 σi ⎛ b x ⎞ y'=γ a ⎜ ⎟ ⎝ 4 σi 2 σi ⎠ si se integreaza de la o la b. astfel ca rezulta h → ∞ . bolta de echilibru se formeaza si la materiale total lipsite de coeziune. 111 . Ipoteza lui Ritter da rezultate bune la dimensionarea conductelor subterane.19) In cazul cand P>o. asupra tavanului nu se exercita nici o presiune. deoarece coeziunea rocii respective este mai mare decat greutatea corpului parabolic. adica b>u 48= tavanul nu mai este rezistent si stabil. La roci fara coeziune. Conditia de mai sus este indeplinita daca σ b2 -u<o sau b<u 48= i 48u γa 48 σi γa 48 (6. se obtine pentru P expresia: ⎛ γ b2 σ ⎞ P=γ a b ⎜ a ⋅ .17) care exprima presiunea verticala maxima asupra tavanului unei excavatii. au aratat ca. h= b2 . Jansen si Brandt . deoarece greutatea corpului parabolic format deasupra sa este mai mare decat coeziunea rocii . conform formulei (6. existenta dupa bolta de echilibru natural.18) (6.16) Notand: σi =u (numit coeficent de coeziune al rocii). prin incercari facute cu cereale in silozuri . nefiind necesare sprijiniri. ceea ce nu se dovedeste in practica .

adica sporirea volumului initial cu o anumita valoare. 2. Curba AB’C se considera o parabola de gradul doi. producanduse noi goluri care . Kommerell pleaca de la urmatoarea ipoteza: Prin executia unei excavatii. de unde 2p= Introducand aceasta valoare in ecuatia parabolei se obtine: x2 = sau y=aa 2 x b2 (6. Sub actiunea presiunii exercitate de rocile sfaramate . 1/26 din rezistenta la compresiune. cum se obisnuieste .23) b2 (a-y) a (6. Se presupune ca in punctul B (fig. Afanarea contribuie la completarea golurilor care se produc din cauza tasarii cadrelor de lemn sau a incovoierii sprijinirilor orizontale.22) (6. cu raza r. iar in punctele A si C este zero. 21) b2 .⋅ ⎥ ⎣12 u 3 4 2u+r ⎦ (6. la randul lor. provoaca alte fisuri si dislocari ale rocii. din care se constata ca presiunea este cu mult mai mica in acest caz: ⎡ 1 r2 2 3 r2 ⎤ P=γ a ⎢ ⋅ + u. 2. Zona de roci afanate are forma unei parabole sau elipse. Metoda lui Kommerell O. este necesar ca sprijinirile . formulele lui Ritter nu sunt concludente. Plecand de la ipoteza ca deasupra excavatiei se formeaza o zona de roci dislocate si afanate si folosind valoarea trasaturilor sau a sagetilor sprijinirilor orizontale. Ritter da o formula pentru excavatiile circulare. 4)sageata sprijinirii orizontale este a. Prin sfaramarea si dislocarea rocilor are loc afanarea acestora. 2.20) 7. 6. in roci apar fisuri si se produc dislocari. ecuatia devine : b 2 = 2 p a . Ecuatia ei in sistemul de coordonate xy va fi: x 2 =2p(a-y) Daca x=b si y=o . sprijinirile provizorii ale lucrarii sufera tasari si incovoieri .Daca se ia rezistenta de rupere la intindere a rocilor. respectiv captuseala sa poata prelua greutatea maselor de roci dislocate fara a se produce noi tasari. Kommerell stabileste presiunea verticala a rocii. a 112 . Ca sa se creeze un echilibru al rocilor in jurul excavatiei.

sprijinirea excavatiei va fi incarcata cu greutatea rocii din interiorul zonei de in care γ a . se va scrie: y= si deci: δ ⎛ a ⎞ ΔQ=y Δx= ⎜ a. 26) δ z 100 (6.h 2 afanare(elipsei) cu inaltimea h si care constituie presiunea verticala a rocii: P=γ a π b. 6. 25) Aceasta este ecuatia unei parabole avand inaltimea (pentru x=o):: h= (6.24) Exprimand pe y in functie de z.Sporirea volumului unui element de roca afanata de latimea: Δx va fi: ΔQ=1⋅ y Δx (6. Determinarea valorii sagetii sprijinirilor (a) se face cu ajutorul aparatelor. 1. 31) (6.29) In acest caz.x ⎟ δ ⎝ b2 ⎠ 100 a δ (6. 27) (6. Kommerell inlocuieste parabola de mai sus cu o jumatate de elipsa cu centrul in B. avand ecuatia: x 2 z2 + =1 b2 h 2 si a carei suprafata este de: π A= b. 30) (6.h 2 (6. 28) Pentru simplificarea calculelor. 113 . Pentru coeficientul de afanare.2 ⎟ Δx= z ⋅ Δx 100 ⎝ b ⎠ de unde: z= 100 ⎛ a 2 ⎞ ⎜ a. Kommerell propune valorile din tabelul nr. prin introducerea coeficientului δ de afanare (in procente) al rocii respective.greutatea specifica aparenta a rocii afanate. pe care o numeste elipsa presiunilor.

. tasarea. pietris de rau sau cariera δ(%) 8 .. . Ipoteza admisa de Kommerell are si lipsuri. dintre care cele mai importante sunt: 1. din cauza simplitatii si usurintei de calcul. prin masuratori. ceea ce nu este cazul la rocile masive. 2 Procedeul lui Kommerell de determinare a presiunii verticale a rocilor este mult mai folosit in proiectarea tunelurilor. Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. 5 2. 4 1.Fig. respectiv sageata sprijinirilor. din cauza rearanjarii granulelor.1 Roca Stanca Argila compacta Gresii si marne Pamant argilos Nisip. 15 6... 4.. dupa Kommerell Tabelul 6. 114 . Afanarea insotita de deplasare se poate produce numai la rocile granulare. Formula stabilita de Kommerel nu se poate aplica insa decat dupa ce s-a executat excavatia si deci s-a determinat.. 7 4.. 6. ..

Masuratorile efectuate la mai multe lucrari au aratat ca intre inaltimea h a parabolei respectiv a elipsei de presiune si sageata grinzii orizontale a sprijinirii provizorii a excavatiilor nu este o dependenta liniara. cuprinsa intre starea rocilor compacte si a celor friabile. 6. 3. In calculul presiunii verticale a rocilor pe baza incovoierii grinzilor sustinerii provizorii nu se iau in considerare dimensiunile si materialul din care este confectionata grinda. o parte se surpa. 3. 5)si se presupune ca inainte de executia excavatiei presiunea rocii de deasupra este uniforma. trebuie cunoscuta forma curbei AOB. 115 . iar eforturile de compresiune se gasesc in limitele admisibile. Se admite mai departe ca x T O h C B y N T pv x ph in urma deformarii rocii de deasupra excavatiei. p.2. R A Dupa formarea acestei bolti. 2. Metoda lui Protodiakonov M. 5. 2. Se considera o excavatie de forma dreptunghiulara de latime b (fig . Limita surparii va fi o bolta oarecare AOB. P b y Fig. 6. Pentru determinarea legii de distributie a presiunii rocii. M. in care se poate considera ca nu se produc eforturi de intindere . masivul din vecinatatea strapungerii ajunge la o noua stare de echilibru. Schema de calcul presiunii verticale a rociilor dupa Protodiakonov In acest caz presiunea verticala a rocii deformata pe deschiderea b se va exprima prin greutatea rocii cuprinse in volumul AOBA. elemente de o deosebita importanta pentru determinarea sagetii a si deci a presiunii. reprezentand presiunea unei coloane de roca de inaltime H si greutate specifica γ a (p=γ a H) . 7. Protodiakonov pleaca de la ipoteza ca rocile care se gasesc in masivul muntos sunt intro stare intermediara.

care tinde sa deplaseze aceste particule. La nasterea boltii. iar in punctul C. Forta R se descompune in componenta verticala P. Pentru asigurarea stabilitatii boltii este necesar ca forta H sa fie mai mica decat cea de frecare. Asupra acestei portiuni actioneaza . reprezentand reactiunea partii din stanga a boltii. adica: T ≤ f. Admitand ca portiunea de bolta OC se gaseste in echilibru. coeficientul de tarie(duritate)al rocii.32) relatie care reprezinta ecuatia unei parabole. in ipoteza ca in bolta nu se produc momente . avand coordonatele x si y. rezulta: T 116 .33) x =0 2 (6. Deplasarii particulelor pe reazem i se opune frecarea ce se naste datorita fortei P si care depinde de coeficientul de frecare f.P (6. se scrie conditia de echilibru pentru o jumatate de bolta(portiunea OB). adica exista numai forta de compresiune centrica N. in punctul O. x. impingerea T.y-p x de unde y= p x2 2T (6. p. carecomprima particulele terenului de la reazem si componenta orizontala T. forta axiala N. 34) Coeficientul f este un coeficent de frecare aparent . Prin urmare. Pentru aceasta se considera o portiune de bolta . pentru care se scrie conditia de echilibru . Protodiakonov. in punctul B. OC. data de greutatea rocii de deasupra . 35) fP =2. reprezentand impingerea boltii AOB asupra reazemului B. Pentru determinarea marimii necunoscutei T. M. curba boltii naturale are forma unei parabole. Acesta caracterizeaza rezistenta rocii la alunecare fiind denumit de M.Forma boltii AOB se poate determina aproximativ plecand de la conditia echilibrului acesteia sub sarcina uniforma p. trebuie sa fie nula: T. care are expresia: c c f=f0 + =tgϕ + σ σ Considerand un coeficent de siguranta 2 pentru stabilitatea boltii. suma momentelor tuturor fortelor in raport cu punctul C. Roca de sub linia boltii reazema pe sprijiniri. autorul ia in considerare si coeziunea dintre particulele rocii in stare partial sfarimicioasa. tangenta la curba. actioneaza forta R. (6. deoarece in afara de frecarea propriu-zisa . iar cea de deasupra liniei transmite greutatea proprie peretilor laterali. care reprezinta actiunea partii inferioare a boltii.La mijlocul proiectiei orizontale a portiunii de bolta actioneaza rezultanta presiunii verticale a rocii.

6. cat si de rezistenta sprijinirilor laterale. = f.3. rezulta inaltimea boltii parabolice care caracterizeaza presiunea rocii. se recomanda sa se considere o presiune q'=0.b 4 b 2f (6.h) cu greutatea volumetrica a 3 rocii γ a : Q=γ a ⋅ A=γ a 2 b2 b. Deformarea profilului excavatiei este foarte importanta si depinde atat de caracteristicile masivului si de dimensiunle galeriei.b 2 2 2 4 (6. h= (6.b f. datorita conditiilor nefavorabile de rezistenta din aceste zone.P= f.T= 1 1 p. De asemenea.7q. tinand seama de dimensiunile reduse ale boltii de surpare la aceste sectiuni.p.h=γ a 3 3f (6. produse de procesele geologice desfasurate in timp. peretii laterali pot ceda primii. Determinarea presiunii laterale a rocii Determinarea presiunii laterale a rocilor constituie o problema mai dificila din punct de vedere teoreric decat determinarea presiunii verticale. 39) Valoarea medie specifica a presiunii verticale a rocii deformate este egala cu: q= Q γa b = b 3f (6.x 2 2 x 2 y= = 2 f.b 1 f. 38) Valoarea totala a presiunii rocii asupra sprijinirii orizontale pe unitate de lungime a excavatiei se 2 poate calcula prin inmultirea suprafetei parabolei de surpare (A= b. 37) Pentru x=b/2 si y=h . au o influenta mai mare in zona preretilor laterali. 117 .p. 40) Unele norme de proiectare a galeriilor hidrotehnice prevad pentru calculul sprijinirilor orizontale o valoare majorata: q= γa b 2f In cazul excavatiilor de forma circulara . tensiunile remanente din masiv. Sub actiunea presiunii masivului. 36) Inlocuind valoarea lui T in ecuatia parabolei se obtine: p.

1. 6. q (fig. Protodiakonov. presiunea laterala se poate determina ca si impingerea pamantului asupra zidurilor de sprijin. 41) 6. Kommerell. curba care delimiteaza zona de roca dislocata se considera intre punctele de intersectie a liniilor de alunecare inclinate fata de orizontala sub un unghi de 45o + ϕ 2 si orizontala dusa la partea superioara a profilului. 2. a. dupa Kommerell. 42) 118 . Metoda lui Protodiakonov Presiunea laterala a rocii se determina ca impingerea asupra unui zid . 6. 6. Presiunea laterala se determina ca la zidurile de sprijin. ϕ (6. considerand greutatea corpurilor BCD si B’C’D’ ca suprasarcini uniform distribuite. 3. pe baza teoriei corpurilor necoezive. e1 =q ⋅ tg 2 (45o .S-au elaborat metode de determinare a presiunii laterale (aproximative. 2. unghiul de rezistenta al rocii la alunecare: ϕ =arc tg f (6. Houska s. experimentale). Schema pentru calculul presiunii laterale. 3. Breth. 6. Bierbaumer. Loos. ce exercita si o presiune laterala. fenomenul fiind studiat de Stini. 6): Fig. Dupa mai multi autori.) 2 Curba care delimiteaza zona de dislocare se determina conform 6.) 2 2 o ϕ e2 =(q+γ a m)tg (45 . Metoda Kommerell Daca masivul este alcatuit din roca slaba sau neconsistenta . Terzaghi. 2. considerandu-se drept unghi de frecare. exacte. Engesser. 2.

6.⎟ ⋅ ⎢ b+h o tg ⎜ 45 . 7). Pe baza acestei teorii. este data de greutatea rocii cuprinse intre bolta AOB de deasupra galeriei cu deschiderea b si o a doua bolta . cu deschiderea bo . dupa Protodiakonov.⎟ ⎥ = h o tg ⎜ 45 . (coeficientul de tarie al rocii). prisma de prabusire este formata de planul de alunecare inclinat fata de orizontala cu unghiul 45o + ϕ 2 (fig. este data de diferenta presiunilor verticale totale ale rocii corespunzatoare deschiderilor bo si b .unde f este coeficientul de rezistenta al rocii la alunecare. 7. 39): 2 γ a b0 γ a b 2 γ a 2 2 γ a = (bo -b )= (bo -b)(bo +b) 3f 3f 3f 3f (6. 43) Greutatea rocii cuprinse in zona AA1O1B1BOA .44) γa ⎛ o ϕ ⎞⎡ ⎛ o ϕ ⎞ ⎤ 4γ a ⎛ o ϕ⎞ ⎡ ⎛ o ϕ ⎞⎤ Qo = 2h o tg ⎜ 45 .⎟ ⎥ 3f 2 ⎠⎣ 2 ⎠ ⎦ 3f 2⎠ ⎣ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ ⎝ ⎝ Qo = Incarcarea specifica pe prismele de alunecare AA1D si BB1C care apare ca o suprasarcina. care se deformeaza in cazul alunecarii prismelor AA1D1 si BB1C . 6. delimitata de cele doua curbe .⎟ 2⎠ ⎝ (6. este: 119 . Schema pentru calculul presiunii laterale a rocilor dupa Protodiakonov. Deschiderea boltii A1O1B1 rezulta din figura: ϕ⎞ ⎛ bo =b+2h o tg ⎜ 45o . Fig. A1O1B1 . rezultate din aplicarea relatiei(6. Sarcina de rupere pe aceasta prisma .⎟ ⎢ 2b + 2hotg ⎜ 45 .

presiunii litostatice verticale si laterale. in general. 120 .⎟ 2⎠ ⎝ (6. 45) Presiunea laterala a rocii asupra peretelui excavatiei de inaltime h o variaza trapezoidal si produce impingerea laterala totala care se determina cu formula obisnuita a impingerii pamantului cand exista o suprasarcina(fig. preisunea laterala se neglijeaza. Presiunea exercitata pe vatra unei excavatii 6. 4. fenomen denumit umflarea vetrei. Presiunea litostatica din vatra. 6. Acest fenomen se manifesta in mod deosebit la rocile argiloase si se datoreste pe de o parte modificarii proprietatilor mecanice ale acestor roci. la actiunea presiunii verticale q si a presiunii laterale q1 Presiunea laterala a rocii rezulta mult mai mica decat presiunea verticala . Generalitati Presiunea litostatica exercitata pe vatra unei excavatii subterane orizontale se manifesta prin deformarea rocii din vatra lucrarii. chiar mai mica decat presiune laterala. bazate pe o serie de ipoteze si observatii experimentale . lucrarile subterane care sunt supuse presiunii pe vatra trebuie prevazute cu radiere. In literatura de specialitate exista putine date asupra acestei probleme. atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. 46) Captuselile galeriilor se calculeaza. folosindu-se in practica diferite procedee de calcul. pentru roci avand coeficientul de tarie f>4.qo = Qo = bo -b Qo 2 ϕ ⎞⎤ ⎡ ⎛ γ a ⎢ b+h o tg ⎜ 45o . 47) (6.⎟ ⎥ = ϕ ⎞ 3f 2 ⎠⎦ ⎛ ⎝ ⎣ 2h o tg ⎜ 45o . Ca marime. care dau posibilitatea sa se faca aprecieri asupra fenomenului. ca urmare a absorbtiei respectiv adsorbtiei apei peste umiditatea naturala. Pentru inlaturarea acestor inconveniente . provoaca dificultati la intretinerea lucrarilor subterane. 6. presiunea litostatica din vatra este mult mai mica decat presiunea verticala si in multe cazuri. chiar de intensitati reduse. De aceea. 7): 1 ϕ⎞ ⎛ E= h o ( 2q o +γ a h o ) tg 2 ⎜ 45o . deseori. 4. 1. iar pe de alta parte .⎟ 2 2⎠ ⎝ Presiunea laterala specifica va fi egala cu: q1 = E ho (6.

creata prin executia unui radier. care formeaza cu orizontala unghiuri 45o − ϕ 2 III – zona intermediara. 6. Pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei excavatii se considera ca in dreptul peretilor actioneaza. 121 . avand loc o umflare la suprafata. Pe baza acestor afirmatii se ajunge la stabilirea existentei in masa rocii a doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive . situata sub vatra si delimitata de dreptele CD si DE. s-a constatat ca particulele situate in imediata apropiere a suprafetei pe care actioneaza sarcina se deplaseaza vertical in jos . Zonele de presiune sub nivelul vetrei excavatiei Pentru a impiedica fisurarea rocilor din vatra trebuie sa se actioneze pe vatra o sarcina de echilibrare q o . particulele aflate la o anumita adancime incep sa se deplaseze lateral si apoi sa se ridice. respectiv DE si EF si curbele BD si DF . iar prin cresterea sarcinii. care asimileaza cu spirale logaritmice. o preisune q. 8): I – zona de presiune activa. Aceste curbe sunt tangente la directiile de alunecare AB si DE. deimitate de dreptele AB si BC. Fig. sub nivelul vetrei se formeaza in masa de roci trei zone(fig. respectiv EF si FG. Astfel. la nivelul vatrai. respectiv CD si FG. su actiunea careia masa de roci se gaseste in stare de echilibru limita. care formeaza cu orizontala unghiuri de 45o + ϕ 2 . In starea de deformare plastica.Astef. separate printr-o zona intermediara. efectuandu-se experiente cu material granular asupra caruia s-au exercitat diferite sarcini. ca o sarcina uniform repartizata. 6. rocile din zonele I tinand sa deplaseze lateral si in sus zonele III si II. II – zona presiunilor pasive. 8. cuprinsa intre dreptele BC si CD.

Langa peretele excavatiei(datorita presiunii litostatice γ a H1 )actioneaza. este egala cu latimea 2b a lucrarii subterane. ϕ > 0 . care corespunde zonei de echilibru limita.cand rocile considerate nu au coeziune. ) Masa de roci situata de o parte si de alta a lucrarii subterane(deasupra liniilor AC si EG)actioneaza ca o sarcina statica Qo . 48) Pentru a fi asigurata stabilitatea vetrei. coeziunea c si unghiul de frecare interioara ϕ =0 (fig. din care se scad greutatea corespunzatoare zonei excavate si fortele de coeziune care actioneaza pe suprafetele verticale AA' si GG' : 1 2 2 ⎞ ⎛ Qo = 3bH1 ⋅ γ a − bhγ1 − ⋅ 2bf γ a − H1c = bγ a ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 2 3 3 ⎠ ⎝ portanta a rocilor din dreptul excavatiei. iar unghiul de frecare interioara ϕ =0 . sarcina Qo care este egala cu greutatea masei de roci cu latimea 3b. Calculul in prima ipoteza: Se considera o lucrare subterana cu profil dreptunghiular si tavan boltit. latimea AC respectic EG. spre interiorul excavatiei. 6. 1. 4. Metoda lui Terzaghi pentru calculul stabilitatii vetrei.cand in formatiunea de roci respective actioneaza numai forte de coeziune c. pe latimile AC si EG. sapata intr-o roca cu greutate specifica aparenta γ a . 2. . (6. deplasarea masei de roci in sus.In cazul cand nu exista un radier(adica q o =0) iar rocile sunt lipsite de coeziune. 6. V. aceasta sarcina trebuie sa fie mai mica decat capacitatea 122 . In cazul cand ϕ =0 . va fi impiedicata numai de greutatea proprie a acestor roci. Terzaghi a studiat problema presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane in doua ipoteze: . insa au frecare interioara. 9. K.

Calculul in ipoteza a doua: 123 .5 2 ⎞ ⎛ γ a b ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 3 ⎠ ⎝ (6. acest procedeu de calcul este mai putin aplicat in practica. 49) si deci coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare inspre interiorul lucrarii subterane este: ks = Q = Qo 5.. 51) Din cauza ipotezei admise ( ϕ =0 ).1. Pentru latimea AC respectiv EG. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane.3. 2.14 c 2b ≥ 1. care nu corespunde realitatii si a faptului ca valoarea coeziunii nu se poate determina cu precizie. capacitatea portanta a rocilor in dreptul peretilor excavatiei este: Q = 5. 6.. 50) (6. mai ales la rocile cu coeziune mica. 9. dupa Terzaghi(in ipoteza ϕ =0 ) Capacitatea portanta a rocilor pentru ϕ =0 se exprima prin relatia: p = q o + (2 + π)c in care incarcarea pe vatra q 0 = 0 si deci p=5.14c .Fig.14 c 2b (6.

2 124 . 2) Tabelul nr. rezulta in functie de unghiul de frecare interioara (tabelul nr. in cazul in care c=0. 10. Latimea zonelor active se noteaza cu A(fig . avand caracteristicile γ a si ϕ .53) ϕ⎞ 2 ⎞ 1 ⎛ ⎛ 2 γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − bγ a ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ 3 ⎠ 2 ⎝ ⎝ Q = A2 γ a n o (6. 55) unde n o reprezinta coeficientul de capacitate portanta al rocilor.54) Capacitateaportanta a rocilor din peretii lucrarii subterane.In aceasta varianta de calcul. este: (6. 6. Presiunea rocilor din perete . se considera ca lucrarea subterana este sapata intr-o roca lipsita de coeziune(c=0). la nivelul vetrei. 6. tinand seama si de fortele de frecare in lungul suprafetelor AA’ si GG’ este: Fig 6. dupa Terzaghi(in ipoteza c=0) 1 2 1 ϕ⎞ ⎛ 2 Qo = (A + b)H1γ a − bhγ a − ⋅ 2bfγ a − ⋅ γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ 2 3 2 2⎠ ⎝ sau Qo = γ a H1A − Q1 in care Q1 = (6. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane. 10)si este functie de valoarea lui ϕ . dupa Terzaghi . Valorile lui. pe latimile AC si EG. 6.

4.. 56) se obtine: ks = 4Q1n o 2 γ a H1 (6. Metoda lui Timbarevici pentru calculul presiunii pe vatra Timbarevici a conceput un procedeu de calcul aproximativ pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane orizontale. 56) Valoarea lui A se determina din conditia valorii minime a coeficientului de stabilitate. 58) deci 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A 2 γ a n 0 = 0 Rezulta A= sau ϕ⎞ 2b ⎛ 2 ⎞ ⎛ A = H1tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ H1 ⎝ 3 ⎠ ⎝ 2Q1 γ a H1 (6. 61) Pentru a nu exista pericolul de refulare a vetrei. 3. este necesar ca: k s ≥ 1. 59) (6.ϕo no 0 0 10 1 20 5 25 10 30 20 35 40 40 140 44 260 48 780 Coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare spre interiorul lucrarii subterane este: ka = Q A2 γ a n o = Qo γ a H1A − Q1 (6. 57) (6. 125 . adica pentru: dk s =0 dA Din relatia (6..1. 60) Introducand valoarea lui A in expresia lui k s (6.5 7.3. 56) se obtine: 2 dk s 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A γ a n 0 = =0 dA ( γ a H1A − Q1 )2 (6.

126 . a carei ϕ⎞ ⎛ e p = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2⎠ ⎝ (6. rasa de roci se afla sub actiunea unei presiuni pasive. este: (6.64) Mai jos de aceasta adancime. dupa Timbarevici. Fig. masa de roci se va afla in echilibru limita si astfel se va determina valoarea lui x: ϕ⎞ ϕ⎞ ϕ⎞ ⎛ ⎛ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ + γ a xtg 2 ⎜ 45o − ⎟ = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ . deoarece presiunea pasiva este mai mare ca presiunea activa. 11. 62) De cealalata parte a planului AB. la adancimea x. la adancimea x. 63) Punand conditia e p = ea . 6. 2⎠ 2⎠ 2⎠ ⎝ ⎝ ⎝ de unde : ϕ⎞ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ x= ⎡ ⎛ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ γ a ⎢ tg 2 ⎜ 45o + ⎟ − tg 2 ⎜ 45o − ⎟ ⎥ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎣ ⎝ (6. separate intre ele printr-o suprafata verticala AB(fig. se admite existenta. a carei valoare. a numai doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive. masa de roci se afla. in stare de echilibru elastic. la fel ca si asupra unui zid de sprijin. in masa rocii.Neglijand fortele de coeziune. 6. rocile inconjuratoare exercita o presiune laterala activa din partea zonei incarcate. La o adancime mai mica decat x. Zonele de presiune ale rocii sub nivelul vetrei excavatiei Asupra planului AB. 11). masa de roci se afla in stare de miscare catre golul galeriei. este: ϕ⎞ ⎛ ea = ( q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ valoare.

pentru forta de deplasare. 6. 66) Forta R care produce deplasarea masei de roci spre interiorul excavatiei(fig. 68) (6. 2 (6. inclinat fata de orizontala sub un unghi de (45o − ) . expresia: ϕ⎞ ϕ ⎡ ⎛ ⎤ To = T − Ntgϕ = R ⎢cos ⎜ 45o − ⎟ − sin(45o − )tgϕ ⎥ 2⎠ 2 ⎣ ⎝ ⎦ sau (6. 69) Forta N tinde sa comprime roca. se obtine: ϕ⎞ ⎛ T = R cos ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ⎞ ⎛ N = R sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ pasiva. 6. sa deplaseze masa de roci dupa planul de alunecare Daca se tine seama si de forta de frecare dupa acest plan. rezulta. 70) 127 . 65) (6. 12. dupa Timabarevici.Ra = Rp = 1 ϕ⎞ ⎛ x ( 2q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2 2⎠ ⎝ 1 ϕ⎞ ⎛ γ a x 2 tg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. Schema pentru calculul deplasarii rocilor spre golul lucrarilor subterane. iar forta T. 67) Descompunand forta R in componentele T-paralela cu planul de alunecare pasiva si Nperpendiculara pe acest plan. R = Ra − Rp = 1 ⎡ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ ⎛ x ⎢ (2q + γ a x)tg 2 ⎜ 45o − ⎟ − γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ ⎥ 2 ⎣ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ (6. 12) corespunde diferentei dintre preisunea activa si presiunea pasiva: Fig.

ϕ⎞ ⎛ sin ⎜ 45o − ⎟ ϕ⎞ R ⎛ 2⎠ To = cos ⎜ 45o + ⎟ = R ⎝ cos ϕ 2⎠ cos ϕ ⎝

(7. 71)

Fig. 6. 13. Schema pentru calculul presiunii litostatice, dupa Timbarevici. Rezultanta celor doua forte To va da presiunea pe vatra(fig. 7. 13):

ϕ⎞ ⎛ Pv = 2To sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝
sau
ϕ⎞ ⎛ sin 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Pv = 2R cos ϕ

(6. 72)

(6. 73)

Admitand o distributie uniforma a presiunii pe vatra, se obtine: pv = Pv 2b (6. 74)

Greutatea radierului si eventual a umpluturii trebuie sa preia aceasta presiune, iar coeficientul de siguranta al stabilitatii vetrei este:
ks = G radier + G umplutura Pv
≥ 1,3...1,5

(6. 75)

In cazul galeriilor cu sectiune circulara, presiunea din zona vetrei este preluata in conditii bune, datorita formei, astfel incat , in general, nu sunt necesare verificari.

6. 5. Presiunea rocilor asupra galeriilor inclinate
Presiunea rocilor asupra sustinerii unor galerii inclinate depinde de inclinare si de proprietatile rocilor.

6. 5. 1. Procedeul de calcul al lui Pavlov
128

Dupa Pavlov , presiunea P a rocilor din tavanul unei galerii inclinate(fig. 6. 14)se poate descompune in doua componente:N(presiunea normala)si T(presiunea tangentiala), avand valorile:

Fig. 6. 14. Presiunea litostatica dupa Pavlov
N = Pcos α si T=Psinα

(6. 75)

Presiunea normala are valoarea maxima N max = P , pentru α = 0 (galerie orizontala) si valoarea minima, N=0 pentru α = 90o (lucrare verticala). De fapt, dupa cum se va vedea la lucrarile verticale(puturi), presiunea normala N este diferita de zero pentru α = 90o . Presiunea T variaza invers in fucntie de unghiul α . Timbarevici recomanda ca presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane inclinate sa se calculeze cu relatiile de mai sus pentru α ≤ 800 , iar pentru α > 800 , sa se calculeze ca la lucrarile verticale(puturi).

6. 5. 2. Procedeul de calcul al lui Grigercik
Componentele presiunii dupa directia orizontala se verticala sunt(fig. 6. 15):

Fig. 6. 15. Schema de calcul dupa Grigercik P = akM si Q=γ a M (6. 76) 129

in care: a – latimea excavatiei

ϕ⎞ ⎛ k = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ - coeficientul presiunii laterale 2⎠ ⎝
M= excavatiei f – coeficientul de tarie x- adancimea de la suprafata 1.15a ⎛ 2f log ⎜ 1 + f a ⎝

⎞ x ⎟ - inaltimea echivalenta de roci care exercita presiunea asupra ⎠

γ a - greutatea specifica a rocilor.
Rezultanta celor doua forte, P si Q, se obtine cu relatia: R = P2 + Q2 (6. 77)

Marimea presiunii laterale asupra sustinerii lucrarii subterane inclinate variaza in functie de unghiul de inclinare, daca unghiul β = 0 , componenta orizontala P=0 si R=Q daca β = 90o , Q=0 si R=P. In primul caz se obtine presiunea litostatica asupra tavanului unei lucrari orizontale, iar in cazul al doilea, presiunea orizontala asupra peretilor unui put vertical.

6. 6. Presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane verticale(puturi)
Problema determinarii presiunii litostatice asupra sustinerilor puturilor verticale este dificila si nu si-a gasit inca o solutionare complet satisfacatoare din punct de vedere teoretic. In momentul de fata se cunosc din literatura de specialitate mai multe metode de calcul pentru determinarea acestei presiuni, elaborate de diferiti cercetatori si care se bazeaza pe o serie de ipoteze, confirmate mai mult sau mai putin de realitate, fapt care impune o atentie speciala la proiectarea unor asemenea lucrari. Din acest motiv, in calculul de dimensionare al sprijinirilor puturilor se iau coeficenti de siguranta acoperitori, prin care se tine seama se de eventualele subaprecieri ale valorilor presiunii litostatice orizontale, datorita acestor procedee de calcul aproximative. Problema presiunii rocilor asupra sprijinirilor puturilor a fost studiata de Protodiakonov, Timbarevici, Pavlov, Dinnik, Terzaghi, Fenner, Labasse si altii.

130

Protodiakonov recomanda aplicarea ipotezei de calcul de la zidurile de sprijin. 78) γ a -greutatea specifica aparenta a rocii.. ϕ -unghiul de frecare interioara al rocii.f2 . ϕ⎞ ⎛ In relatia de mai sus..6.. 6...fn . 2⎠ ⎝ Fig. 1.. + h n f n = h1 + h 2 + . 131 .. Daca straturile strabatute de put(fig.. + h n f med = ∑h f ∑h f i i n n ∑h 1 1 n = i i 1 H (6. 16).h n si coeficentii de tarie diferiti f 1 ..h 2 .. au grosime diferita h1 .......... valoarea medie a coeficientului de tarie se calculeaza cu relatia: h1f1 + h 2 f2 + .. H –adancimea putului..... Protodiakonov recomanda ca pentru determinarea unghiului ϕ sa se ia media ponderata a coeficientului de tarie f.. 79) i in care H este adancimea totala a putului.... dupa Protodiakonov In cazul cand putul se sapa in roci de natura litologica diferita... Procedeul de calcul al lui Protodiakonov Pentru determinarea presiunii care actioneaza asupra sustinerii peretilor puturilor verticale.. 16. expresia tg 2 ⎜ 45o − ⎟ reprezinta coeficientul de impingere activa. 6.. Determinarea presiunii litostatice in cazul rocilor stratificate. 6. Presiunea pe unitate de suprafata de perete se determina cu relatia: ϕ⎞ ⎛ p = γ a ⋅ H ⋅ tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ in care: (6..

folosind relatia: ϕ = arctg f med (6. H – adancimea putului. ϕ⎞ ⎛ A = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ . Formula generala de calcul propusa de autor pentru determinarea presiunii litostatice este: p = γa ⋅ H ⋅ A in care: (6. rocile strabatute de put aflandu-se in stare elastica. in cazul cand la o adancime de la suprafata terenului se afla un strat de nisip curgator avand grosimea h1 unghiul de frecare interioara ϕ si greutatea specifica γ a1 iar deasupra lui se gaseste un strat omogen cu grosimea h 2 . autorul recomanda ca pentru aceasta presiune litostatica orizontala sa se calculeze separat. folosirea valorilor medii pentru f si γ a duce la valori departate de realitate pentru presiunea litostatica orizontala. .In functie de f med se determina ϕ . la partea interioara a stratului de nisip. 2⎠ ⎝ 132 . 6.8. cu coeficientul de tarie f=0. se admite.7. Presiunea litostatica pe unitate de suprafata a peretelui. Pentru roci neomogene ca tarie si variind ca grosime. Astfel. . 81) Inconvenientul procedeului de calcul conceput de Protodiakonov consta in aceea ca este limitat la puturi nu prea adanci si roci granulare necoezive. este: ϕ⎞ ⎛ P = ( γ a1 ⋅ h1 + γ a 2 ⋅ h 2 ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ (6.coeficientul presiunii orizontale. 6. 80) Daca printre straturile strabatute de put se afla un strat care se deosebeste mult prin grosime si tarie de celelalte. ca particulele rocilor din peretele putului isi reiau starea initiala de tensiune dupa un timp oarecare de la saparea lui. Procedeul de calcul al lui Timbarevici Dupa Timbarevici. aceasta formatiune exercita asupra nisipului curgator o presiune similara cu o sarcinauniform distribuita.greutatea specifica aparenta a rocilor strabatute de put. . 82) γ a . 0. 2. in cazul unei sustineri rigide.

cu inaltimea h n egala cu grosimea stratului respectiv. γ 2 . Diagrama presiunilor la un put vertical... 6. la randul ei. 6. rocile in care este sapat putul au proprietati fizice si mecanice diferite. presiunile de la partea superioara respectiv inferioara sunt: ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ psup = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + ..h n . reprezentata in fig..γ n . n −1 h n −1 ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ pinf = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + . care influenteaza. Fig.. valoarea presiunii litostatice. in general.. dupa Timbarevici 133 . avand greutatea specifica aparenta γ n si unghiul de frecare interioara ϕ n .greutatile specifice aparente ale rocilor din straturile traversate de put h1 . in cazul rocilor stratificate.. expresiile din paranteze reprezinta adancimea redusa la greutatea specifica aparenta a rocii din stratul examinat. 83) γ1 .h 2 .grosimea straturilor Sub aceasta forma. se exercita o presiune activa datorita unei prisme triunghiulare care aluneca si care suporta . greutatea coloanei de roci deasupra(fig. pentru foecare strat.. se observa ca in dreptul straturilor formate din roci mai slabe(cu unghi de frecare interioara mai mic). Din diagrama presiunilor.Deoarece. 17. 17. 17).. 6.. n −1 h n −1 + h n ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ in care: (6. Relatiile (6.. relatiile de calcul s-au stabilit admitand ca pe un tronson oarecare al putului.. Pentru stratul n. presiunile sunt mai mari. 83) permit determinarea presiunilor orizontale tinand seama de caracteristicile rocilor strabatute de put.

Roci foarte moi 4. 134 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. pentru diferite roci. 0007 0. Roci moi(slabe) 5.. sunt date in tabelul 6. . . . . 64. . . 0. 5. 164 0. 3 Natura rocilor Caracteristicile rocilor Coeficientul presiunii ϕ⎞ ⎛ orizontale tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Rezist. 297. 0. proportional cu factorul 13 D +1 : 2 p = γ a (h n + h o ) in care: D – diametrul putului circular sau latura cea mai mare in cazul unei sectiuni dreptunghiulare. . Roci de tarie medie 6. 6. 008 0.. 0. h o .26o34' 0.50o - 6. .. 1600 1600. . 400 400. 0 18o. 0012 Volumul porilor % Unghiul de frecare interioara ϕ 0o. 2000 40. 0. Roci foarte tari 20. Roci acvifere curgatoare 2.Valorile coeficientului presiunii orizontale. 0. . . 031. Procedeul de calcul al lui Pavlov Pavlov a propus o formula bazata pe concluziile cercetarilor sale experimentale. la compresiune daN cm 2 1. . 004 0. 39 0. . . . . 297 0.. Roci mobile (neconsistente) 3. 10 10. .. . care au aratat ca valoarea presiunii litostatice variaza in functie de diametrul putului D. . . 0. 5 0. 017 0.grosimea echivalenta a stratului de roci de deasupra stratului inferior. 53 0. 100 100. 031 0. . . . . 002 0. 5. 3. 002. 84) . 0. . 008. h n .18o 1. . 0. .inaltimea tronsonului interior al putului. . 76 Valoare limita Media 26o34'. . Roci tari 7. 5 0. 3 3.. 64 0. . 0.

constituita din mai multe bolti. 4. 6. cu anumite corecturi..constanta lui Poisson μ= 1 -coeficientul lui Poisson. Terzaghi considera ca in jurul putului se formeaza o zona de influenta abcd(fig 6. + n −1 h n −1 γn γn γn (6.. Procedeul de calcul al lui Terzaghi Experientele au aratat ca ipoteza privind cresterea preisunii orizontale asupra sprijinirilor puturilor proportional cu adancimea nu se confirma. 87) Presiunea determinata astfel corespunde presiunii litostatice orizontale din masivul neatacat prin lucrari subterane.recalculata la greutatea specifica aparenta din stratul inferior: ho = γ1 γ γ h1 + 2 h 2 + . 85) In cazul cand putul este sapat in intregime in aceeasi roca. 5. Cercetarile au aratat ca ipoteza formarii boltii poate fi aplicata si in cazul puturilor. m 1 μ γa ⋅ H = γa ⋅ H m −1 1− μ (6. Presiunea nu este produsa de greutatea intregii coloane de roci. 6. pana la suprafata. 18). 135 . 86) H fiind adancimea totala a putului. formula de calcul este: p = γa ⋅ H 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6.. Procedeul de calcul al lui Dinnik Plecand de la ipoteza ca toate rocile sunt corpuri elastice ideale. 6. relatia: p= in care: m. 6. Dinnik propune pentru calculul presiunii litostatice pe unitatea de suprafata a peretelui putului. ci numai de greutatea unui volum de roca ce se afla in interiorul unei bolti.

Daca structura subterana este suficient de elastica . 18-3) 6. Astfel. . constructiile subterane(galerii hidrotehnice . repartitia pe verticala a presiunii are aspectul redat in fig. raspunsul structurii este influentat mai ales de starea de deformatie a masivului si in mai mica masura de fortele de inertie dezvoltate in structura. 136 . apar perturbatii in campul undelor seismice.3-diagrama folosita in calcule. 1. In cazul constructiilor subterane. Din aceasta cauza si datorita golului format de constructia subterana . Daca insa structura are o rigiditate mai mare decat masivul inconjurator . 12m. 7. de la adancimi de 10. care preia o parte din presiunea rocii. datorita faptului ca se gasesc in interiorul unui masiv . 6. 18. presiunea ramane constanta(fig. ) prezinta unele particularitati de comportare la actiuni seismice.Fig. 6. Repartitia presiunii rocii in jurul puturilor:1. In comparatie cu constructiile supraterane. cat si mediul principal de rezistenta. In imediata apropiere a boltii se formeaza o zona de tensiuni marite. datorita rigiditatii sale. Presiunea litostatica seismica 6.2-ipoteza lui Timbarevici. exista o diferenta intre rigiditatea structurii subterane si a masivului inconjurator. 6. cresterea presiunii in functie de adancime fiind mult atenuata. In calculele practice se considera ca.ipoteza lui Terzaghi. 13-1. Particularitati ale comportatiii structurilor subterane la actiuni seismice. 7. De asemenea. . care constituie atat mediul prin care se transimt oscilatiile seismice. ea urmareste deplasarile si deformatiile masivului. centrale hidrotehnice etc.

care sa cuprinda atat structura cat si masivul sau pe substructuri corespunzatoare constructiei. dupa cum au aratat cercetarile. rigiditatea structurii si directia undelor. in acelasi moment. 6. Cutremurele amplifica astfel actiunea masivului asupra constructiilor subterane. (masa proprie si masa aditionala din masivul inconjurator. egal cu raportul dintre acceleratia cutremurului pe directia considerata si acceleratia gravitatiei. variatia caracteristicilor mecanice ale structurii masivului.coeficientul de seismic. S-au elaborat modele matematice perfectionate de analiza seismica a structurilor subterane in interactiune cu masivul inconjurator. )Actiunea seismica se defineste. Qc = k s Q unde: k s . Posibilitatile largi de analiza seismica a structurilor subterane le ofera aplicarea metodei elementelor finite. care la randul lor antreneaza modificari ale starii de efortdeformatie in ansamblul de structura subterana-masiv. Comportarea seismica a structurilor subterane mai este influentata si de alti factori cum sunt:relieful terenului. sub forma de impuls sau unde. datorita lungimii mari a galeriilor . Analiza se efectueaza intr-un sistem unic de discretizare. coeficentii de intensitate seismica pentru lucrarile subterane se iau in calcule cu aceleasi valori ca si pentru lucrarile supraterane din amplasamentul respectiv. care se propaga in teren dupa o anumita lege de variatie. In aceste metode se ia in considerare conlucrarea dintre diversele elemente ale sistemului si mediului. Presiuni litostatice seismice Presiunile litostatice seismice actioneaza ca presiuni suplimentare ale rocii. Deoarece in cazul oscilatiilor cu frecvente joase( T ≥ 0.8s ) reducerea acceleratiilor seismice in adancime. respectiv masivului. Rezultanta presiunilor seismice varticale ale rocii din bolta de surpare a galeriei se determina cu relatia.campul de unde seismice sufera modificari. interactiunea structura-masiv etc. de-a lungul lor apar. adancimea de pozare a constructiei etc. 7. 88) . care se suprapun peste presiunile statice. 2. Se pot considera geometrii arbitrare de structuri. este neinsemnata. De asemenea. 137 (6. neuniformitati(nesincronizari)ale deplasarilor diferitelor puncte. frecarea si lunecarea structura-masiv etc.

viteza de propagare a undelor longitudinale in masiv. 2. se poate determina presiunea de contact asupra diferitelor tipuri de captuseli.greutatea volumetrica a rocii(pamantului) Cc . 19). reactiunea masivului. s-au calculat valorile presiunilor litostatice seismice unitare din teren σ ter si s-a intocmit o diagrama de calcul (fig. Din aceasta diagrama in functie de σ ter . Eforturile unitare seismice din teren se pot determina cu relatia: σ ter = ± unde: k s . dinspre si catre masiv. la un moment dat. iar celalalt. modulul de elasticitate al rocii E si coeficientul normat de incarcare n. Pentru unele tipuri de structuri subterane si roci.perioada predominanta a oscilatiilor seismice ale terenului. un perete al captuselii galeriei va suporta o presiune activa majorata cu presiunea litostatica seismica. ele dezvoltandu-se datorita deplasarii peretilor structurii. Astfel. Presiunile litostatice seismice orizontale reprezinta presiuni de contact asupra captuselilor si ele depind de raportul rigiditatilor masiv-structura si de geometria structurii. ceea ce inseamna ca incarcarea orizontala va fi nesimetrica.coeficientul de intensitate seismica din amplasament γ a . To . Presiunile seismice litostatice orizontale(laterale)pot avea de asemenea valori importante. 1 k s γ a CcTo 2π (6. 89) 138 .Q – greutatea totala a rocii de sub bolta de surpare(de echilibru)conform 6. 6. 2. alternativ.

5. 6. pentru diferite roci. 6 139 . argile tari. 19. 0 1. Pc . .Fig. 1. 2 2. 5000 1000. conglomerate Pamanturi cu rezistente medii (nisipuri de rezistente medii. 1000 (daN / cm ) 2 5. 8. 0 2. . se dau din date orientative privind valorile eforturilor seismice unitare. 3500 500. . Tipuri de roci a γa Cc 3 Cc (10 kN / m ) Roci stancoase (granite. 500 0. gresii) Formatiuni cretoase masive. . in functie de eforturile seismice unitare din teren σ ter modul de elasticitate al rocii si tipul de captuseala. . 2. 4. 8 2. 0. 3 200. calcare. Diagrama pentru determinarea presiunii litostatice seismice(de contact) asupra captuselilor . 5 (m/s) 3500. . . argile) Pamanturi slabe (nisipuri. . 4. . . 0 0. argile plasitce) 1. 6. . . . . . . . in cazul unui cutremur de gradul IX . 6. In tabelul 6.

20 se prezinta influenta alcaturiii geologice asupra distributiei litostatice in lungul galeriei. q p . trebuie sa se analizeze: -orogeneza si conditiile de asezare a rocilor -conditiile hidrologice -prezenta gazelor. crapaturi etc. 6. In cazul pozarii lucrarilor subterane la adancimi reduse sau la suprafata . folosind c relatiile: qca = (1 + 2k s tgϕ )q a qcp = (1 + 2k s tgϕ )q p q a . presiunea suplimentara p activa si pasiva ( q a . 8.presiunile active si pasive ale pamantului fara considerarea actiunii seismice. conditiile de temperatura -proprietatile fizice si mecanice ale rocilor -factorii geologici care pot influenta presiunea litostatica Factorii geologici se refera la: -schimbari provenite cu ocazia litogenezei si a racirii magmei(fisuri.Valorile rezultate pentru presiunea litostatica seismica po din graficul din fig.q c ) . unde H este adancimea de pozare a galeriei si D-latimea ei. care vor fi cu atat mai variate cu cat galeria are o lungime mai mare. Influenta conditiilor geologice ale masivului asupra presiunii litostatice Alcatuirea geologica a masivului influenteaza in mod direct distributia presiunii litostatice si marimea acesteia. 140 . cu cat este amplasata la o adancime mai mare si cu cat caracteristicile geologice ale zonelor strabatute sunt mai diferite Din punct de vedere geologic. 6. cand H/D>3. ϕ . ) -orogeneza cu formele ei caracteristice -fenomene tectonice(cute. etc) In fig. falii. produse de actiunea seismica. 19 corespund pentru lucrarile subterane situate la adancimi mari. se determina ca la zidurile de sprijin.unghiul de frecare interioara al rocii(pamantului) 6.

141 . Pozitia galeriei in raport cu stratificatia Daca axa galeriei formeaza un unghi apropiat de 90o cu directia si caderea stratificatiei. ). 6. 21. 20. 21).Fig. 6. datorita conditiilor de lucru diferite ale masivului(fig. acestea lucreaza ca niste grinzi-placi suprapuse. 21. Daca straturile au grosimi mari. a). 6. formarea boltii este asigurata numai de frecarea si coroziunea din planele de separatie. Fig 6. In cazul unor straturi aproximativ orizontale. Daca au grosimi reduse si sunt fisurate. 21. Daca directia axei galeriei coincide cu directia straturilor . roca lucreaza ca o grinda perete. 6. In cazul in care axa galeriei este paralela cu directia stratificatiei si daca aceasta are o cadere mare(fig. c. 6. ). rezulta presiuni mari. se va cauta ca galeria sa fie amplasata intrun strat rezistent si impermeabil. ele lucreaza la incovoiere. Influenta alcaturii geologice asupra distributiei presiunii litostatice Directia si caderea straturilor precum si fisuratia masivului influenteaza de asemenea repartitia presiunii. avand o capacitate ridicata de rezistenta la sarcinile verticale(fig. Aceasta orientarea a stratificatiei favorizeaza insa patrunderea factorilor de eroziune. dar caderea are o valoare mica sau straturile sunt chiar orizontale(fig. b. 21.

Galerie amplasata in zona cutata:1 – sinclinal. 23. pericolul infiltratiilor este mai redus. apar solicitari nesimetrice. In anticlinale presiunile laterale sunt mai mici si de asemenea. In cazul galeriilor avand axa perpendiculara pe directia straturilor. 22. 142 . presiunile vor fi mai mari in zonele marginale si mai mici in zona mediana.2-anticlinal In sinclinale presiunile sunt mari. 6. pentru galeriile situate intr-un anticlinal (fig. iar in anticlinale. 6. 23. 24). cand directia stratului coincide cu directia axei galeriei. presiunile vor fi mai mici in zonele marginale si mai mari in zona mediana(fig. situate in apropierea versantilor(fig. 23. ) Fig. 6. a).Fig. presiunile sunt mici. b. Galerii cu axa in plan perpendicular pe cute In cazul galeriilor de coasta. cat si efectului pe care il pot avea procesele de eroziune. 6. datorita unor acoperiri diferite. precum si existenta unor straturi de natura diferita. care influenteaza foarte mult comportarea masivului. 6. Pentru galeriile amplasate intr-un sinclinal.

Rezistenta elastica a rocii se ia in considerare pe portiunea pe care captuseala se deformeaza inspre roca si ea constituie un factor important in solicitarea captuselilor . dintre reactiunea elastica a rocii si deplasarea captuselii spre masiv. 6. 24. Galerii de coasta Apa din masiv actioneaza atat direct. Reactiunea elastica a rocii este direct proportionala cu deplasarea captuselii δ .Fig. coeziunii. avand loc deplasari spre masiv. Presiunea litostatica este influentata. spre roca: p = kδ (6. de asemenea. precum si a conditiilor de aparitie a fenomenului de impanare. Coeficientul de rezistenta elastica al rocii caracterizeaza rezistenta elastica a rociisi se poate determina prin calcule sau pe cale experimentala. solicitarea la care este supusa micsorandu-se prin preluarea unei parti de catre roca. Rezistenta elastica a rocii Sub actiunea incarcarilor la care este supusa. Fenomenul poarta denumirea de reactiunea(rezistenta) elastica a rocii. 9. se numeste coeficent de rezistenta elasita al rocii. cat si prin modificarea frecarii . Masivul se opune acestor deformatii. captuseala unei galerii se deformeaza. ca presiune suplimentara exterioara asupra captuselilor. Reactiunea elastica a rocii nu se ia in considerare daca roca este slaba(coeficientul de tarie f ≤ 1. preluand o parte din solicitari. 6. 143 . de starea initiala de tensiuni produsa de fenomenele tectonice. precum si de efectele pe care le pot avea cutremurele. 90) Factorul de proportionalitate k.5 ). deoarece daca exista (cazul rocilor rezistente). captuseala se descarca.

se considera in jurul excavatiei un cilindru de roca cu pereti foarte grosi. 92) (6. r1 . Deplasarea punctelor de la suprafata excavatia se obtine cu formula lui Lamé.deplasarea radiala. 6. k.raza punctului E. 91) Fig.presiunea interioara si exterioara. se poate determina in functie dedeplasarea radiala a punctelor de la suprafata unei excavatii circulare. 25.modulul de elasticitate al materialului.raza interioara si exterioara a cilindrului.P2 . 25). P1 . μ .Coeficientul de rezistenta elastica a rocii. r. 6.coeficientul lui Poisson. Pentru a putea aplica formula lui Lame in cazul masivului de roca.r2 . Daca se admite ca raza exterioara a cilindrului r2 → ∞ . sub actiunea presiunii interioare si a reactiunii elastice a rocii. folosita la determinarea deplasarii radiale intr-un punct al sectiunii cilindrilor cu peretii grosi: 1 − μ P1r12 − P2 r22 1 + μ ( P1 − P2 ) r12 r22 u= ⋅ 2 2 ⋅r+ E r2 − r1 E ( r22 − r12 ) r in care: u. formula lui Lame’ capata forma: u= 1 + μ P1r12 ⋅ E r (6. asupra caruia actioneaza din interior presiunea P1 (fig. Schema pentru calculul coeficientului de rezistenta elastica al rocii 144 . care este egala si de sens contrar cu presiunea din interior.

8. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k. 145 . 5<f<12. de valorile reale. corespund ipotezei masivului omogen. deplasarea rediala sub actiunea presiunii interioare P1 va fi data de : u1 = 1+ μ P1r1 E (6. 93) Reactiunea elastica a rocii de la suprafata excavatiei fiind egala cu presiunea interioara P1 . iar pentru roci putin fisurate α =1. se recomanda ca determinarea coeficientului de rezistenta elastica sa se faca experimental. Pentru roci foarte fisurate se ia α =0. Valorile coeficientului de rezistenta elastica a rocii. intr-o anumita masura. . 96) in care r se exprima in cm. 2 functie de gradul de fisurare al rocii. se poate folosi formula: k o = 50αf (daN/cm 3 ) (6. In cazul rocilor cu coeficientul de tarie f (dupa Protodiakonov)cuprins intre 1. 98) unde B este latimea profilului(in metri). De aceea. pentru determinarea coeficientului de rezistenta elastica specific k o . determinata in modul aratat. 1. 95) Relatia intre k. . este: k= P1 E = u1 (1 + μ )r1 (6. in practica se foloseste notiunea de coeficient de rezistenta elastica specific k o . 94) Pentru a caracteriza diferite roci. ce corespunde unei excavatii cu raza oarecare r si k o este data de: k= k o ⋅ 100 (daN / cm 3 ) r ko (daN / cm 3 ) r (6. sau: k= (6. 8 . 99) in care α =0. . care corespunde unei excavatii cu raza r1 = 100cm : ko = E (daN/cm 3 ) (1 + μ ) ⋅ 100 (6. 97) in care r se ia in metri. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k se ia egal cu: k= ko B 2 (6. 2.Pentru punctele situatepe suprafata excavatiei (r = r1 ) . In cazul excavatiilor de alte forme. elastic si izotrop si difera.

determinata cu diferite relatii.. Valoarea presiunii rocilor.. deoarece deformatiile rocii nu se pot dezvolta. trebuie sa se tina seama de o serie de factori care influenteaza asupra valorii si distributiei presiunii rocilor.. Diferitele metode de calcul al presiunii rocilor permit determinarea cu aproximatie a presiunii din tavanul. Pozitia axei galeriei fata de stratificatie precum si structura rocilor.500 (daN/cm3 ) si roci stancoase 500. 6..50 (daN/cm3 ) . din peretii si din vatra lucrarilor subterane. unde presiune creste... Cu cat sprijinirile sunt montate mai devreme dupa executia excavatiei. marnoase. cu atat presiunea rocii este mai mica. ) 2. 146 . De asemenea. Timpul de asezare si rigiditatea sprijinirilor. Existenta apelor subterane in zona galeriei care. roci semistancoase 50. valoarea coeficientului k o poate variaintre urmatoarele limite:pentru argile compacte si marne 10. are un caracter aproximativ si trebuie corectata la proiectare prin stabilirea experimentala a presiunii in conditiile reale ale excavatiei.... construita de presiunea hidrostatica a apei. alunecari. pe langa faptul ca contribuie la crestere presiunii rocilor. Acest lucru se observa mai ales la rocile necoezive si argiloase.10. 3.4000 (daN/cm 3 ) (functia de taria lor). printre care: 1.. linii de contact dintre roci. fac sa apara o sarcina suplimentara. Zonele cu fisuri mari. sistoase(de exemplu la galeria de fuga a hidrocentralei Arges.In functie de natura rocilor... 4. dupa cum s-a aratat. Concluzii privind calculul presiunii rocilor In literatura de specialitate se mentioneaza si alte metode pentru calculul presiunii rocilor . in afara celor prezentate in acest capitol.

Totusi metoda nu a patruns in constructiile subterane pana in anii 1950. intre 1920 si 1930 ancorarea cu tiranti a tavanelor a fost utilizata in cateva mine de minereuri din Statele Unite ale Americii. cand si-a gasit o mai larga aplicare nu numai la armarea temporara . roca este impinsa inspre spatiul excavat. in locul sustinerii cu zidarie sau beton.Cauza acestui fenomen este datorita in special fortelor gravitationale . Tehnica forarii in exploatari minere s-a dezvoltat mai mult in timpul si imediat dupa cel de al 2lea razboi mondial. in mina Mir din Silezia Superioara.Capitolul 7 ANCORAREA EXCAVATIILOR SUBTERANE Ancorarea excavatiilor subterane a fost una dintre cele mai vechi tehnici si cu cea mai larga aplicatie la consolidarea rocilor.1. Pentru o anumita adancime fata de suprafata. desi uneori actioneaza si eforturile reziduale ale presiunilor orogenice din scoarta ca si fortele generate de relieful de suprafata.De obicei se ia in consideratie numai greutatea straturilor de roci de deasupra excavatiei.Aceste efecte pot fi rezumate ca o manifestare a presiunii rocii.Ancorajul cu tiranti nu are totusi o utilizare universala.Cele mai vechi date despre ancorarea cu tiranti a rocii in vederea asigurarii tavanului dateaza din 1918.Aceasta a condus la o larga aplicabilitate a tirantilor in exploatarile subterane. ca urmare pe de o parte a progresului in executia rapida si ieftina a forarii gaurilor de ancoraj. initial in SUA si ulterior in alte tari. iar sistemul de sustinere montat este supus unui efort suplimentar. PRESIUNILE ASUPRA EXCAVATIILOR SI CALCULAREA PARAMETRILOR DE ANCORARE O excavatie subterana modifica starea de echilibru anterioara a eforturilor din masivul de roca si drept consecinta din peretii excavatiei se desprind si cad spontan bucati de roca.In general. ancorajul cu tiranti poate fi luat in considerare pentru asigurarea excavatiilor subterane in roci tari. in roca actioneaza un efort vertical definit de relatia: σν = γ ⋅ h si un efort orizontal definit de relatia: 147 . succesul aplicarii sale depinzand de evaluarea corecta a conditiilor geologice si de adoptarea unei tehnici adecvate. si pe de alta parte datorita cunostintelor teoretice amanuntite dobandite in domeniul mecanicii rocilor. inlocuind armarea cu lemn sau alte tipuri de sustineri ci si ca componenta principala in asigurarea definitiva a rocii in timpul excavarii. In anii urmatori . 7.

Fig. γ .2 (conform cu V.infasuratoarea rezistentei rocii.Valorile efortului in masivul de roci inainte si dupa excavarea unei lucrari miniere folosind diagrama Mohr(dupa A.2. σν = efort vertical.Hugon): 1.greutatea volumica a rocii.σ h = efort orizontal. 148 . 1) 1− ν in care h este adancimea fata de suprafata. Tertzaghi). tare si izotropa cu coeficentul lui Poisson ν = 0. ν . σS = efortul la nivelu S dupa excavarea completa.σ0 = efortul la nivelul zero.coeficentul lui Poisson pentru roca.1 Variatia teoretica a efortului in vecinatatea unei lucrari miniere circulare executata intr-o roca omogena.σh = ν σν = k 0 ⋅ σν (fig.H=adancimea de la suprafata Fig.

2. 4. Pentru prevenirea acestui fenomen.Cercul 3.Dupa desprinderea rocii din peretii excavatiei . vezi fig.efortul in momentul ruperii rocii.In situatia in care greutatea straturilor din acoperis creste substantial. dar in cele mai multe cazuri de prisos. tangent la curba de cedare a rocii reprezinta starea limita a capacitatii portante a rocii la inceperea excavatiei.O astfel de presiune nu numai ca poate fi considerabila. unde roca nu poate rezista eforturilor de tensiune existente (cum se arata in fig.) Daca modificarile lente ale starii de eforturi de roca din timpul excavarii sunt concepute conform reprezentarii lu Mohr pentru un mediu omogen(fig.1). 149 . atunci cercul 2 infatiseaza starea de eforturi dinainte de excavatie. Daca apar prabusirri.3) Roca ce se desprinde din peretele excavatiei trebuie sa fie sustinuta sau consolidata prin armare.2). eforturile laterale din peretii excavatiei ajung la o asemenea marime incat este inevitabila si aici distrugerea si cedarea rocii.p=efort radial necear asigurarii impotriva surparii. pe care de obicei roca nu este capabila sa-l mai preia si intervine ruperea. unde este mai usor preluat de roca mai putin alterata(fig.Ca rezultat apare necesitatea indepartarii din nou a rocii din peretii excavatiei.cercul reprezentand stadiul efortului in masiv inainte de excavare . sub curba de rupere(cercul 3). cercul 4 reprezinta efortul tangential din roca.starea de efort in zona boltii naturale dupa definitivarea excavatiei(efort radial=0.2)care sa coboare cercul Mohr circumscris(4). Ruperea apare initial in tavan. trebuie ca pe fata excavatiei sa fie create eforturile radiale (presiunea p. substantial marit odata cu excavatia(efortul radial fiind egal cu zero). efortul marit se transmite mai adanc in masivul de roca. iar efortul se mareste din nou. 3. in vederea prevenirii prabusirii datorita greutatii proprii. excavatia trebuie sa fie largita.

neregulat. inainte ca roca neasigurata sa fie prea mult deranjata. iar pe de alta parte consolideaza roca prin armare. Aplicarea unor astfel de sustineri necesita de obicei un timp foarte lung. σ v .adancimea centrului excavatiei fata de suprafata terenului. sprijina roca decomprimata. iar contactul cu peretele rupt .eforturile verticale si orizontale din masiv inainte de rupere . decomprimate. 150 . stabilizand zone de masiv.3. atat in roca cat si in sustinere. iar rezistenta sa impiedica transmiterea presiunii in spatiul excavat. pe o distanta mai mare. σ h . zona cu eforturi tangentiale crescute(bolta naturala). astfel incat ele insele sunt capabile sa transfere o anumita sarcina. Zona boltii naturale creata in roca cand efortul a fost indepartat in afara suprafetei lucrarii miniere: IIIzona de eforturi reduse in jurul excavatiei subterane.Fig.) Aceasta conduce la accentuarea decomprimarii rocii din vecinatatea excavatiei si cresterea presiunii. Sustinerea cu lemn. al excavatiei este nesatisfacator (pe suprafete mici se nasc sarcini concentrate mari. in special prin precomprimare. Ancorele se bazeaza pe un principiu diferit :ele pe de-o parte leaga blocurile de roca tare. cu otel sau beton a excavatiilor subterane. H0 .Un alt avantaj este ca ancorajul poate fi pus in actiune rapid.

σa .Tirantii extremi se amplaseaza cat mai aproape posibil de laturile 151 . r pentru verificarea capacitatii lor portante si pentru restabilirea cel putin partiala a starii de eforturi existente in roca inainte de excavare. cand acoperisul este suspendat de un strat rezistent tirantii introdusi in roca tare sunt solicitati la eforturi de tensiune de greutatea stratului asigurat.armatura preia numai greutatea rocii decomprimate din imediata apropiere a excavatiei. aproximativ orizontale. Parametrii acestui tip de ancoraj se pot determina dupa D. Košina. minus filetul.Ambele teorii se bazeaza pe determinarea zonei de presiune din masivul de roca de de-asupra excavatiei. fie prin sustinerea rocii cu grinzi fixate in amsivul de roca.Ambele tipuri de consolidare.grosimea stratului asigurat. de masivul de roca dimprejur.Aceasta nu poate aparea la o anumita distanta de suprafata terenului. γ . Preluarea de catre roca inconjuratoare a functiei rocii excavate de a sustine incarcarea. de exemplu cand distanta intre tiranti este: lr = FS ⋅ σa hS ⋅ γ unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. deoarece functia de sustinere pe care o indeplinea roca excavata este preluata asa cum s-a mentionat mai sus.1.O sarcina mai mare ar putea conduce inevitabil la distrugere . in forma lor obisnuita sunt totusi in stare doar sa transfere intreaga greutate a rocii din straturile de deasupra . se poate obtine in doua moduri:fie prin formarea in masiv a unei bolti naturale suportata de roca nederanjata din peretii excavatiei. cm 2 . Straturile cu capacitati portante mai mici pot fi sustinute cu ajutorul ancorelor incastraturi in straturile superioare mai rezistente. catre adancimi relativ mici(aproximativ 10m). iar lungimea lor depinde atat de distanta de la acoperisul excavatiei la stratul portant cat si la adancimea de incastrare a ancorei in acest strat. sau pot forma o grinda printr-o ancorare extensiva a lor. h S . cm.1. P = γ ⋅ h S ⋅ l2 . kg/ cm 2 (10 −1 MPa) .Teoria grinzii fixate la capete Aceasta teorie este adecvata in special pentru excavatii rectangulare in straturi de roci tari. In primul caz. lipsite de suport prin realizarea excavatiei.efortul de tensiune admisibil al materialului tirantului. 7.greutatea volumica a rocii kg/ cm 3 Tirantii sunt intotdeauna pretensionati la sarcina presupusa.

4). h l . In cazul in care l'r < l r .rezistenta rocii la tensiune prin incovoiere este extrem de variabila datorita fisurilor si crapaturilor transversale si este mai bine ca ea sa nu fie luata in considerare. la fixarea lor partiala in punctul de ancoraj. Experienta a aratat ca dintr-o roca tare. o ancora smulge un volum de forma concava in timp ce intr-o roca fisurata. ca si pentru o bolta 2⎠ ⎝ naturala(vezi fig. fie ca trebuie ca distanta dintre tiranti sa fie l'r si sa se foloseasca tiranti mai subtiri .22 ⋅ FS ⋅ σa τh 152 . q – incarcarea uniforma a stratului de catre greutatea sa. compacta. Distanta admisibila este 2σ 0 h 2 l l = (cm) m⋅q ' r unde σ0 . in timp ce pe cealalta directie distanta sa fie redusa la l r . cu un unghi de varf de 90 o in punctul de fixare a ancorei(fig.Teoretic distanta este h ⋅ ⎜ tg45 − ⎟ . fie ca trebuie ca tirantii sa fie legati cu flanse plate intr-o directie. Adancimea de fixare a tirantului in stratul de roca portant se determina plecand de la presupunerea ca rezistenta la smulgere a rocii trebuie sa fie mai mare decat rezistenta tirantului. forma volumului este determinata de planele de discontinuitate.5). Distanta l r se stabileste uneori luandu-se in considerare efortul admisibil pe stratul inferior din straturile sustinute intre doi tiranti. deoarece se presupune ca la fixare grinzii de roca au efect numai la o anumita ϕ⎞ ⎛ distanta fata de suprafata excavatiei.Asigurarea stratului acoperitor se poate realiza de asemenea prin intermediul unei planse de sarma. m –coeficent de siguranta(de obicei 2). Din conditia: FS ⋅ σS ≤ π ⋅ h u ⋅ τh t hu sin 45o se obtine adancimea de fixare: hu = 0. fixata in acoperis cu tiranti departati la o distanta l r unul de celalalt.excavatiei galeriei.Zona rupta din roca seamana cu un con regulat.grosimea celui mai slab strat acoperitor. Aceasta ultima masura este recomandabila ca cel mai realizabil procedeu de prevenire a destinderii (slabirii) rocii dintre tiranti.este rezistenta la tensiune a rocii la incovoiere.

7. exercita o 153 . chiar in masivele roci stratificate.Bolta creata preia presiunea straturilor superioare si o transfera rocii din peretii si talpa excavatiei subterane. greutatea rocii destinse de sub bolta naturala. τh .suprafata de rupere ipotetica.3tavan.2. pentru rocile slabe si chiar pentru pamanturi. h u . stratificate in bancuri subtiri . straturile individuale sunt legate de catre tiranti realizandu-se o singura grinda.rezistenta la tensiune a otelului. Rezistenta straturilor legate in acest mod esteconsiderabil mai mare decat a straturilor nelegate. 4.lungimea necesara este de obicei l u > h u .Schema smulgerii unui tirant de la suprafata unei roci de fundare tari: 1.rezistenta la forfecare a rocii. Bolta naturala dintr-un masiv este o zona cu eforturi crescute. cand grindade roca cedeaza. σa . iar lungimea totala de incastrare in roca a tirantului va fi l = hS + h u sau hS + lu Daca acoperisul plan al unui abataj este format din roci tari .adancimea de fixare intr-o roca rezistenta. Fig.Insa. care traverseaza roca si care nu este afectata de fracturare. In cazul in care tirantul se fixeaza in stratul portant prin cimentare.Teoria boltii naturale Aceasta teorie este valabila pentru toate tipurile de roci compacte si fisurate.suprafata probabila de rupere intr-o roca compacta. Bolta naturala de deasupra unui gol excavat se formeaza.1.2.unde FS -este suprafata sectiunii transversale a tirantului.1.

Totusi aceasta metoda are unele deficiente.unghiul de frecare interna a rocii. de planele de discontinuitate din interiorul masivului de roca(fisuri. bazata pe teoria materialelor neconsolidate.coeficentul f p este doar estimativ. iar in aceasta privinta metoda lui R. 154 . bazata pe un principiu similar. de exemplu.Grosimea maxima a rocii de sub bolta naturala amenintata de prabusire se determina din formula: v= 1 fp ⎡ ϕ ⎞⎤ b ⎛ ⋅ ⎢ a + h ⋅ tg ⎜ 45 − ⎟ ⎥ = < H 2 ⎠⎦ fp ⎝ ⎣ ϕ . stratificatie) si nici de orientarea lor fata de excavatie. dupa Protodiakonov Valorile f p si ϕ p (dupa Protodiakonov) sunt prezentate in tabele pe tipuri de roci si pamanturi. da valori mai sigure.presiune asupra sustinerii excavatiei(vezi fig. Se pare ca grosimea rocii ce se desprinde de deasupra golului excavat este destul de mica. Fig.M.Partea botlii naturale de deasupra galeriei este reprezentata printr-o parabola(fig.adancimea acoperisului fata de suprafata.Kvapil(84). astfel ca este important sa se calculeze presiunilor posibile . H.5. sa se estimeze cel putin aproximativ pozitia boltii naturale de deasupra golului realizat. f p .coeficent de tarie a rocii in care a si h reprezinta dimensiunile excavatiei rectangulare. In cazul constructiilor subterane se utilizeaza in general metoda lui M.Protodiakonov.5). iar in cazul ancorajului cu tiranti.3).Ea nu tine seama.Zona de compresiune parabolica deasupra unei excavatii subterane.

in functie de rezistenta lor si de gradul de fracturare si fisurare. 25 b 0. presiune laterala mica sau considerabila Caderi de pietre.50 b 0. Excavatiile subterane sunt proiectate de obicei cu tavan boltit ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a rocii decomprimate de sub bolta naturala este indepartata prin sapare. Inaltimea boltii de surpare a rocii deasupra unei lucrari miniere dupe Terzaghi Categoria de roca A-roci masive Inaltimea boltii de surpare v 0-0.5(b+H). fara sau cu presiune laterala mica Tavan instabil. 25-0. presiune laterala mare 1.nu exista presiune laterala B. Daca se cunoaste inaltimea teoretica a boltii naturale. la adancime medie F. In golurile deja excavate.El a clasificat rocile in sase categorii. se pot evalua in mare lungimea si densitatea tirantilor. 25 b Posibilitatea conducerii de explozii mari. 10-4.roci stratificate (straturi orizontale.Inaltimea minima a straturilor superioare H se presupune ca este egala cu 1.pamanturi coezive. pamanturi necoezive E. presiune laterala mare 0-0. 10(b+H) Caderi de pietre. 10-2. fara presiune laterala Comportarea rocii . straturi inclinate) C-roci fisurate neregulat D-roci fisurate intens. de exemplu prin metode geofizice. Rolul ancorajului e fie sa lege roca decomprimata de deasupra tavanului cu zona 155 2. 10(b+H) Tavan instabil. roci faramitate.Terzaghi (vezi tabelul 1) a estimat extinderea probabila a zonei cu roca decomprimata de deasupra excavatiei subterane printr-o alta metoda.pamanturi coezive la adancime mare K. Inaltimea maxima a zonei ce solicita ancorajul din tavan se determina in functie de latimea totala b si de inaltimea h a golului rectangular.Tabelul 1. zona boltii naturale poate fi stabilita aproximativ prin oricare metoda de masurare. straturi verticale. 25-0. 35-1. 50(b+H) Tavan instabil. 35(b+H) 0. 50 b 0-0. caderi de fragmente mici.

156 . Prima metoda de ancorare si de dimensionare a suprafetei excavatiei in zona boltii naturale este indicata acolo unde aceasta poate fi realizata fara necesitatea pastrarii unei distante relativ mici fata de frontul abatajului si intr-o roca tare. v. in functie de capacitatea portanta a tirantilor si de greutatea rocii asigurate in zona celui mai lung tirant: lr = unde FS ⋅ σa vγ FS este aria sectiunii transversale a tirantului.efortul admisibil de tensiune al materialului tirant. In cazul rocilor mai alterate sau tectonizate cand bolta naturala se formeaza mai in adancimea masivului. γ . astfel ca ea sa se autosustina. la care se adauga inaltimea de fixare: l = v + h u sau v+lu unde l u reprezinta lungimea de fixare prin cimentare. lungime maxima in centrul tavanului. σa .greutatea volumica a rocii.grosimea rocii asigurata de un tirant. iar diametrul tirantilor se alege in vederea realizarii acestei cerinte.portanta a boltii naturale. fie sa consolideze roca destinsa.6). conform celor spuse in capitolul precedent. putin avariata. Din motive practice si din considerente economice l r ≥ 1 m. Distanta l r dintre tiranti se determina. Tirantul are.aceasta lungime este egala cu distanta pana la cea mai coborata limita a boltii naturale de deasupra tavanului. prevenind astfel degradarea mai departe a rocii. prin consolidare cu tiranti precomprimati in roca din zona destinsa se creeaza o bolta portanta(fig. de obicei.

atunci forta tangentiala maxima ce trebuie sa fie asigurata este: 157 . iar distanta dintre tiranti este egala cu aproximativ jumatate din lungimea lor(cel putin in raportul l: l r =2). in vederea cresterii suficiente a rezistentei la deplasarea pe aceste plane si pentru a face roca in stare sa transfere forte de compresiune chiar transversale pe ele. Tirantii montati trebuie sa intersecteze aceste plane fie perpendicular. In acest fel se creeaza o zona continua de roca comprimata. fie sub un unghi de cel putin 45o . Daca in roca se dezvolta preponderent un singur sistem de plane de discontinuitate. b. a-latimea boltii formate la l l = 3 .Fig. formand o bolta independenta. la = 2 lr lr Lungimea tirantului este de minim 1/3 din latimea golului. de obicei greutatea masei de roci. de grosime suficenta pentru a transfera greutatea sectiunii slabite straturilor de deasupra. atunci amplasarea si directia tirantilor trebuie sa fie adaptata conditiilor respective (fig.6.Pretensionarea tirantilor trebuie sa fie aproximativ egala cu greutatea rocii asigurate.Daca inclinarea principalului sistem al planelor de discontinuitate este α .Bolta artificiala formata prin fixarea rocii decomprimate de deasupra excavatiei subterane cu ajutorul unui sistem de tiranti pretensionati.7). cum ar fi stratificatia. Valoarea acestei rezistente suplimentare din interiorul suprafetei asigurate de un singur tirant se obtine presupunandu-se ca rezistenta totala la miscarea pe planele de discontinuitate trebuie sa fie mai mare decat fortele care favorizeaza aceasta miscare.

b-vertical.7 Amplasarea tirantilor in functie de diversele directii ale planelor de discontinuitate: a-orizontal. iar σa -sarcina admisibila la tensiune al otelului. l ' = v sau h S -lungimea efectiva a tirantului. Pentru straturi orizontale si tiranti verticali.Daca tirantul formeaza cu orizontala un unghi ψ (vezi fig. Forta Pk va fi cea mai eficenta(maximum R k ) la o inclinare a tirantilor ψ = α + ϕ − 90o . ϕ -unghiul de frecare de-a lungul planului de discontinuitate. Daca pentru stabilizarea tavanului se 158 . c-inclinat.T = G ⋅ sin α = G ⋅ cos α ⋅ tgϕ + R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 ⋅ cos αtgϕ + R k r din care rezulta ca: R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r unde γ -este greutatea volumica a rocii. Rezistenta suplimentara R k la miscare de-a lungul discontinuitatii este de obicei creata de pretensionarea Pk a tirantului. perpendiculara pe planul de discontinuitate R k = Pk ⋅ cos(α − ψ ) ⋅ tgϕ + Pk ⋅ sin(α − ψ ) Pk = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r sin(α + ψ ) + cos(α + ψ ) ⋅ tgϕ in timp ce Pk ≤ FS ⋅ σa unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului.7 c). l r -distanta dintre tiranti. Fig. pretensionarea Pk = −G ⋅ tgϕ . atunci intr-o sectiune verticala.

utilizeaza tiranti nepretensionati cimentati pe intraga lor lungime in gaura de ancoraj.aceasta este mai mare cand pe directia longitudinala se utilizeaza cintre metalice.8). Rk = FS ⋅ σa cos(α + ψ ) iar sectiunea transversala necesara γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) ⋅ cos(α + ψ ) n FS = σa Tirantii nepretensionati incastrati prin cimentare pe intreaga lungime a gaurii de ancoraj ofera o rezistenta mai mare in cazul in care unghiul de frecare de-a lungul planelor de disncontinuitate este mai mic. Aceasta deoarece roca se deterioareaza cel mai usor si frecvent ca rezultat al actiunii fortelor interne. ea depinzand de tipul de roca si de echipamentul disponibil. sau daca este posibil mai mare. ei rezista la orice miscare de-a lungul discontinuitatilor prin rezistenta lor la forfecare σa a otelului tirantului. La excavatiile subterane primul obiectiv este asigurarea si stabilizarea partii superioare. Lungimea avansamentului z este aleasa adesea egala.Ancorajul tavanului se practica curent in metodele clasice de excavare a lucrarilor subterane precum si la lucrarile de definitivare a sectiunii unei galerii. in functie de suprafata frontului abatajului si de timpul necesar asigurarii tavanului. reprezentata de tavan si suprafata lui.. Aceasta lungime a avansamentului este legata de capacitatea de mentinere a rocii functie de latimea excavatiei si de timp si se apreciaza folosind experienta realizata la lucrarile anterioare. 7. 159 . intre ultimele aliniamente de tiranti si frontul abatajului se admite ca se creeaza o bolta sau o grinda noua(fig.Cand se da un nou atac. date din studiul geotehnic sau informatii preluate din tabelul 2.2. De asemenea este importanta alegerea lungimii de inaintare .Acestea sunt activate numai cand rezistenta rocii este depasita.Un mijloc foarte rapid si eficient de stabilizare il reprezinta ancorajul rocilor. De obicei distanta dintre sectiunile transversale ancorate din lungul unui gol excavat este egala cu echidistanta dintre tirantii dispusi intr-o sectiune transversala s = l r . ca lungimea calculata a tirantului l in sectiunea transversala a golului.ANCORAREA TAVANULUI UNEI EXCAVATII SUBTERANE.Se pot lua in considerare si atacuri mai lungi decat distantele maxime prezentate in tabel. care au la baza experienta de la saparea in Austria a tunelelor cu aria sectiunii transversale a frontului de pana la 100 m 2 .

Durata aproximativa de stabilitate a tunelelor si distanta intre sprijiniri pentru principalele tipuri de roci(conf. ca rezultat al unei concentrari de eforturi in frontul abatajului. imediat dupa copturirea grosiera de-a lungul suprafetei tavanului. umpluturi.In asemenea cazuri. se intind plase de sarma. roci tari deranjate si partial alterate) E – foarte faramitate si deranjate(roci moi slabe.Lauffer modificat de A. operatiune ce se poate executa manual cu bare de 160 . roci tari intens alterate si deranjate) F – generatoare de presiune(sisturi argiloase alterate deranjate. la 2 10 secunde 0. lui H. Deasupra noii sectiuni a tavanului excavat.Dvorak) Tipuri de roca A – masive(roci eruptive compacte. 8m 1 saptamana 5 ore 1. pamanturi miloase). nisip si pietris cu umiditate naturala) G – generatoare de presiuni mari(pamanturi coezive de consistenta moale la medie. sisturi si roci metamorfice mai putin dure) D – faramitate(roci moi. iar aceasta pretensionare consolideaza. sedimentare stratificate in straturi subtiri. se dezvolta o zona parabolica normala de roca destinsa cu o inaltime ce nu depaseste z . stabilizeaza si previne destinderea in continuare a rocii in punctul de ancoraj si in imediata sa vecinatate. intre punctele de sustinere. 5m 3m 6 luni 4m Durata stabilitatii 20 ani Distanta maxima intre sprijiniri 4m distanta stabilita se aplaseaza un nou aliniament de tiranti.Prin strangerea piulitei de tirant placuta se preseaza pe suprafata rociicu o forta de cel putin 3 sau 4 tone (30-40kN). sisturi argiloase. 4m 20 minute 0.Tabelul 2. gnaise masive) B – fisurate(eruptive fisurate. 15m 2 minute 0. In cazurile in care roca este dens fracturata poate exista pericolul ca intre punctele de ancoraj sa se produca caderi de fragmente de roca din tavanul excavatiei sau sa apara crapaturi. sedimente masive stratificate in bancuri groase. pamanturi coezive de consistenta ridicata pana la tare.pentru asigurarea tavanului. roci metamorfice cu sistozitate pronuntata) C – intens fisurate(eruptive intens fisurate. nisip si pietris saturat.

Plasele sunt intinse temporar prin stalpi de lemn sau pneumatici fixati in tavan. 161 .6 – gaura de ancoraj.2 – limita zonei cu roca decomprimata expusa la prabusire.3 – plasa de sarma de protectie.8 Desfasurarea operatiunilor de montare a tirantilor in tavanul unui tunel: 1 – zona boltii naturale intr-o roca deasupra abatajului. In gaurile de ancoraj umplute cu ciment(lapte de ciment sau rasiini sintetice) pe intreaga lungime a acestora se introduc tiranti slabi tensionati sau pretensionati. se executa gaurile de ancoraj orientate in functie de planele de discontinuitate. o excelenta stabilizare se realizeaza cu ajutorul grinzilor de otel sau a cintrelor. de preferat. deoarece astfel se evita necesitatea curbarii acestora dupa sectiunea transversala a golului. introducandu-se apoi tirantii ce se fixeaza si se pretensioneaza. legate intre sectiuni ancorate.Deasupra sustinerii ancorate si pretensionate se aplica un strat de torcret sau de ciment ce reprezinta o ultima protectie si consolidare a suprafetei.In timp ce tirantul se introduce in gaura de ancoraj. dar efectul static este de obicei mai mic decat la tirantii pretensionati.In cazul in care tirantul nu este pretensionat prin infiletare la partea exterioara. l – lungimea tirantului. fiind apoi imobilizat inauntru prin legare. 4 – tiranti ancorati. iar bara se termina la gura gaurii de ancoraj.Tirantii de acest tip sunt durabili.8 – schela mobila pentru forare.7 – cintre de otel.Cat se poate de repede posibil . de obicei se renunta la piulita si placuta. prin utilizarea aerului comprimat sau a apei sub presiune. pana la intarirea (prizarea) cimentului. Placutele preseaza plasa de sarma pe suprafata rocii. Aceste grinzi este preferabil sa se amplaseze mai degraba pe directia longitudinala decat pe cea transversala. In locul placutelor individuale. Fig. el se incovoaie usor . 5 – stalpi pneumatici provizorii.Z – lungimea atacului.fier sau.

3. atunci cand se utilizeaza masini adecvate. de obicei. Excavrea se poate realiza la sectiune transversala plina. puscarea. se poate organiza intr-o singura zi de lucru in trei schimburi.Solicitarea suprafetelor laterale ale unuui gol subteran depinde. 7. introducerea explozivului. unde suprafetele de roca sunt adesea foarte inalte. 162 .In cazul excavatiilor subterane artificiale mari. in special instalatii multifunctionale de perforaj si incarcare. copturirea tavanului. indepartarea materialului excavat si ancorajul tavanului. chiar cand aceasta este foarte mare(peste 100 m 2 ). sau in cazul excavatiilor executate in roci moi stabilizarea necesita o atentie deosebita. STABILIZAREA PERETILOR EXCAVATIILOR SUBTERANE Stabilizarea suprafetelor galeriilor si tunelelor de dimensiuni obisnuite nu prezinta nici o dificultate in cazul unor adancimi mai mici si a unor roci dure.Ciclul intreg de excavare care cuprinde perforarea . de starea de tensiune generata de presiunea litostatica.

Pentru calcularea presiunii orizontale laterale totale. de exemplu M.M.inaltimea golului excavat.este greutatea volumica a rocii.inaltimea rocii destinse de sub bolta naturala ce incarca tavanul(vezi tabelul 1) Pentru evaluarea presiunilor laterale.3γ (0.5h + v) unde γ .9 Proiectul de reconstructie a aramaturii unui tunel Pentru lucrarile practice se poate presupune ca presiunea straturilor din acoperis sau presiunea orogenica reziduala va fi preluata de catre bolta naturala ce se formeaza in masivul de roci.Terzaghi a elaborat o formula empirica pe unitatea de latime a golului excavat: S h = 0. h. se utilizeaza teoria materialelor necoezive(Protodiakonov si altii). presiunea orizontala la adancimea h’(fig 10)este: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h '⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ = γ ⋅ h 'k a 2⎠ ⎝ unde adancimea incarcata h’ este este aceea de sub bolta naturala. alungita in directia presiunii maxime.Aceasta bolta se dezvolta ca o zona inchisa in jurul golului subteran. Suprafetele excavatiei se admite ca sunt solicitate numai de greutatea rocii de sub aceasta bolta naturala. Ca si in cazul presiunii active a terenului.Specialistii au evaluat aceasta incarcare in mod diferit . v.Fig. K. Protodiakonov a presupus ca presiunile laterale nu se manifesta in roci tari si moi( f p > 2 ).Presiunea totala pe suprafata golului excavat este Sh = 1 σh + 2 σh 1 ϕ⎞ ⎛ ⋅ h = h ⋅ γ ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ (2v + h) 2 2 2⎠ ⎝ 163 . de obicei.

40m.50 m lungime pe sectiuni transversale la echidistanta de 0. sau de bolta naturala.Un mod de abordare valabil pentru excavatiile subterane executate in roci dure este de a admite ipoteza prin care consolidarea suprafetei acestora este solicitata de catre componenta greutatii rocii de sub bolta naturala la o miscare de-a lungul planelor de discontinuitate. adica astfel incat cu un numar minim de ancore sa se intersecteze toate suprafetele potentiale de forfecare.10 Diagrama presiunii laterale in peretii unui abataj in conformitate cu teoria materialelor necoezive. 7. 164 .4.N. presiunea laterala ce actioneaza asupra armaturii constructiilor subterane putand atinge aceste valori numai in rocile plastice. σh = στ ⋅ ν 1− ν O astfel de presupunere este conforma cu realitatea numai in cazuri exceptionale.A.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca. ANCORAREA VETREI EXCAVATIILOR SUBTERANE In cazul in care in vatra galeriei excavata se produc ridicari datorita umflarii rocii. ca si in cazul taluzelor rocilor. De obicei se presupune o formatiune de roci instabila. 40 m latime in care s-au semnalat ridicari curente de 1. dupa fixarea a patru tiranti de 1. cum ar fi rocile argiloase. In principiu pot aparea doua cazuri de reper.90m.Valorile si directia fortelor de ancoraj se pot estima cel mai bine utilizand metoda grafica.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca in cele mai eficiente pozitii. Alti autori(de ec.Unghiul format intre ancorele pretensionate si aceste suprafete trebuie sa fie mai mic decat unghiul de frecare interna ϕ . statistic diferite:planele de discontinuitate inclina spre golul excavat sau cad inspre masivul de roca. delimitata la baza de un plan de forfecare cu inclinarea respectiva ce trece pe la partea inferioara a suprafetei . solicitat.Dinnik)calculeaza presiunea laterala pornind de la starea de tensiune dintr-un corp elastic nedeformat. iar la partea sa superioara de cea mai coborata limita a boltii protectiei de beton(daca aceasta a fost executata deja).Fig.Astfel. adica adimitand o presiune in starea de repaus. amandoua compensand roca. in tronsonul experimental al unei galerii de 2. deformatia verticala a fost redusa la 10 cm. foarte eficiente s-au dovedit a fi ancorele nepretensionare. aplicand un coeficent de dilatare transversala dat de coeficentul lui Poisson ν .

ancorele sunt dimensionate pentru solicitarea la o presiune activa: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h ⋅ k a = γ ⋅ h ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ 2⎠ ⎝ In functie de orientarea structurala a excavatiei si de cerintele de asigurare . iar mortarul trebuie sa faca priza rapid.Pentru acest scop cele mai potrivite tipuri de consolidare sunt cele cu ancoraje mai usoare. totusi in acest mod nu se obtin decat valor aproximative si in general nefavorabile.Aceasta zona preia presiunile externe ale masivului. Pentru rocile mai slabe.In rocile tari.Thomas descrie un exemplu sugestiv de ancoraj cu ancore pretensionate a suprafetelor unui put de extractie vertical.Amplasarea gaurilor de ancoraj in vatra unor astfel de goluri excavate se face empiric. solicitate de greutatea lor proprie. deoarece. deoarece executia oricarui alt sistem de sustinere este foarte dificila.5. ANCORAREA SUPRAFETELOR PUTURILOR Puturile verticale si inclinate sunt si ele adesea asigurate prin ancoraje.Sectiunile de put circulare sunt cele mai favorabile din punct de vedere static. din starea de eforturi transversale produse de actiunea pe verticala a masivului de roci. Cele mai bune rezultate in stabilizarea peretilor puturilor de extractie si a excavatiilor miniere supuse la mari eforturi se obtin cu ajutorul ancorelor nepretensionate. coaxial cu aceasta ca o bolta naturala inchisa. Pentru betonare. fara cap exterior care ar impiedica introducerea materialului de cimentare. 7. cele mai adecvate sunt cimenturile pe baza de rasini sintetice. blocurile individuale. 165 . E. ele raman sufiecient de elastice pentru a rezista la efectele severe ale socurilor produse in timpul inaintarii si dislocarii rocii. Ancorarea tavanelor si peretilor lucrarilor subterane inclinate si a puturilor de extractie (fig. sunt asigurate de obicei prin ancorarea impotriva miscarii lor pe suprafetele de discontinuitate. adancimea de ancoraj trebuie sa fie suficienta(1/3 sau ½ din latimea galeriei). Analizele teoretice ale presiunii rocii asupra unor astfel de sustineri se obtin.Zona cu eforturi crescute se dezvolta dupa excavarea putului. chiar dupa intarire. h se ia egal cu adancimea fata de suprafata sau fata de limita inferioara a celei mai apropiate sectiuni asigurate a putului. iar consolidarea este necesara numai pentru rigidizarea sustinerea rocii destinse din suprafata excavatiei.Tirantii trebuie sa fie montati cel mai rapid posibil dupa terminarea excavatiei.11) prezinta interes deosebit. ca si in cazul suprafetelor rocii. incastraturi in intregime in beton.

11 Consolidarea tavanului unui suitor cu tirantii nepretensionati fixati cu rasina Ancorarea captuselilor de beton ale galeriilor si puturilor hidrotehnice sub presiune are ca scop asigurarea cooperarii intre captuseala si roca din jur. 166 .Fig.In acest fel o captuseala de beton armat ancorata poate inlocui blindajele de otel costisitoare.

Capitolul 8 DEROCAREA PRIN LUCRARI DE IMPUSCARE 8. viteza 167 . produsele reactiei se dilata radial..Miscarea generala a unei particule se compune din oscilatii longitudinale si oscilatii transversale. MECANISMUL SFARIMARII ROCILOR PRIN EXPLOZIE Explicarea mecanismului sfarimarii rocilor prin explozie nu se poate face fara a tine seama de mecanismul de transmitere a energiei explozive in roca si de starea de tensiune din masiv. datorita valorilor foarte mari ale presiunii. avand aceeasi directie de propagare cu unda detonanta. precum si a faptului ca mediul in care se propaga nu este perfect elastic. Unda de soc amortizata se propaga in continuare sub forma de oscilatii elastice avand viteze si directii de propagare diferite. Presiunea transmisa se propaga prin roca sub forma unei unde oscilante prin intermediul careia se transmite energia socului. din valoarea undei detonante se va pierde numai acea parte care se reflecta de peretele camerei de explozie. unda de soc se propaga la viteze apropiate de viteza de propagare a sunetului in tipul respectiv de roca.Cand camera de explozie nu mai este umpluta complet. viteza reactiei fiind determinata de tipul substantelor care intra in compozitia explozivului. In acest domeniu. intensitatea oscilatiilor(care depinde de valoarea socului initial)scade rapid.. In cazul oscilatiilor longitudinale(care genereaza o miscare sub forma de unda de compresiune).Energia undelor de soc si elastice.In acest domeniu unda nu oscileaza . perpendiculare pe directia de propagare a frontului de unde.500) 105 kN / m 2 .Undele transversale generate de oscilatiile transversale ale particulelor de roca genereaza oscilatii ca urmare a modificarilor de forma cauzate de fortele de forfecare. situatie in care presiunea undei incidente pe peretii camerei de explozie scade la o valoare mai mica decat cea din frontul undei de soc.. la o initiere corespunzatoare... au loc deformatii plastice. In zona imediat urmatoare camerei de explozie. care se transmite rocii sub forma unei unde de soc.1.In frontul undei detonante se dezvolta o presiune de(5. pana ating peretii.Viteza de propagare a undei detonante in masa explozivului este de 2000. comparativ cu rezistenta la compresiune a mediului. in sensul de propagare a frontului undei.Ca urmare a distribuirii energiei pe suprafete din ce in ce mai mari. intr-un exploziv are loc o reactie de descompunere. Este cunoscut faptul ca.Valoarea undei de soc este determinata de indicele de incarcare cu exploziv a camerei de explozie. particulele oscileaza ca urmare a modificarii formei si volumului prin compresiune.In cazul unui indice de incarcare unitar. unda amortizandu-se.8000m/s. ea propagandu-se la viteze supersonice sub forma unei unde de compresiune.

se propaga sub forma de oscilatii elastice.2. se poate studia si modul de transmitere a energiei de la exploziv la roca.2.Dupa cum se observa. In concluzie se poate mentiona ca sunt trei zone de influenta a exploziei(fig 8. care se manifesta prin vibratii. Fig.Zonele de influenta a exploziei unda incidenta:1 – zona de deformatiilor plastice. crapaturi si fisuri.In continuare. Cunoscandu-se modul de transmitere a undei de soc in masiv. valoarea presiunii reducandu-se la valori care nu mai fac posibila propagarea in continuare a undei sub forma de unda de compresiune. Starea tensiunilor unui masiv aflat sub influenta undelor de soc generate de explozii se poate studia in fig.1):zona de maruntire.1. unda de soc fiind aproape amortizata complet.Starea de tensiuni din masiv 168 . in zona urmatoare se produc transformari reversibile cum ar fi rupturi. are loc o maruntire a rocii.8. particula elementara este supusa unei compresiuni radiale si unei intinderi tangentiale.5. respectiv tangentiale. carora le corespund tensiuni de comprimare. zona de fisurare si zona deformatiilor elastice(vibratii).Partea de energie rezultata in urma reactiei explozive va fi cu atat mai mare cu cat raportul impedantelor acustice ale explozivului si rocii va fi mai aproape de unitate. depind in mare masura de caracteristicile fizicomecanice ale rocilor impuscate.Totusi.Este cunoscut ca presiunea din frontul undei de soc depaseste foarte mult valoarea rezistentei la compresiune a rocilor celor mai rezistente. datorita castantei rocilor.8.3 – zona Fig.2 – zona de fisurare.Tensiunile tangentiale sunt generate de asemenea de unda de compresiune radiala si apar in plane tangente pe frontul acestei unde.Ca urmare.lor de propagare precum si frecventa oscilatiilor. in imediata apropierea a incarcaturii(2-3 raze a acesteia).

unda incidenta nu se propaga in totalitate in cel de al doilea medeiu.In cazul in care impedanta acustica a mediului 2 este mai mica decat cea a mediului 1. Ca urmare sunt generate unde transversale. care se manifesta printr-o maruntire excesiva a rocii. pe planele de separare. trecand in medii cu impedanta acustica mai mica.impedantele acustice ale indiciilor 1.3. respectiv creind o stare complexa de tensiuni in masiv.Insa. respectiv 2. in acest caz unda reflectata se transforma din unda de compresiune in unda de intindere (expresia capata semnul minus).2) in care: σi .Trebuie mentionat ca. sau cel creat de undele incidente. se poate stabili mecanismul de rupere.Dupa cum sa mentionat mai sus. Se observa ca in cazaul in care impedantele acustice ale celor doua medii sunt egale. ρC .Intalnind plane de separare intre diferitele tipuri de roci din masiv. Cunoscandu-se starea de tensiune din masiv.Ca urmare. crapaturi si chiar crevase.1) (8. dand nastere la noi tipuri de unde. care sunt orientate atat spre suprafata libera cat si spre masiv. care se propaga cu o viteza mai mica decat viteza de propagare a undei longitudinale(radiale). La trecerea dintr-un mediu in altul.In zona deformatiilor elastice se pierde o cantitate mare de energia transmisa rocii si ca urmare unda nu mai este capabila sa invinga rezistenta la compresiune a rocii. σ r si σ R sunt tensiunile transmise in mediile 1 si 2 de catre unda incidenta. datorita valorii foarte mari a presiunii din frontul undei de soc. valoarea undei reflectate fiind nula.unda reflectata: 1’ – zona de fisurare. sistemul de unde de compresiune si tractiune se reflecta si se refracta. ajunse la suprafata de separare a celor doua medii. avandu-se in vedere faptul ca intr-un plan tangent la frontul undei de compresiune apar solicitari la la tractiune. ambele tipuri de unde se reflecta si refracta. in zona imediat urmatoare camerei de explozie au loc deformatii plastice.2’-zona deformatiilor elastice. unda incidenta se transmite in totalitate mediului al doilea. unda refractata si cea reflectata.a). sistemul de fisuri existent in masiv. unda de compresiune se 169 . respectand intocmai principiile lui Huygens.8.De asemenea.deformatiilor elastice.De la marginea acestei zone se formeaza fisuri radiale. se dezvolta in continuare. se poate determina din relatiile: σr = σR = 2ρ2 C2 ⋅ σi ρ1C1 + p 2 C2 ρ2 C2 − ρ1C1 ⋅ σi ρ2 C2 + p1C1 (8. Modul de propagare a undelor de tensiune. apar noi fisuri in masiv(fig. o parte din acesta reflectandu-se pe suprafata de separare. fisuri naturale.

Ansamblul de tensiuni rezultat din actiunea combinata a presiunii gazelor si a tensiunilor create de unda de soc incipienta conduce la fragmentarea rocii si detasarea sa din masiv. Fisurile radiale se largesc. detensionare.3. Inca din aceasta faza roca din zona imediat apropiata de suprafata libera se desprinde de masiv. solicitarile la tractiune care iau nastere conduc si ele la extinderea sistemului de fisuri din masiv.Deoarece rezistenta la tractiune a rocii este mult mai mica decat rezistenta la compresiune.transforma in unda de tractiune. iar roca sfaramata se misca spre suprafata libera. dezvoltandu-le in continuare..Unda reflectata se propaga in cercuri concentrice avand ca centru un punct imaginar.(fig. punct care este imaginea in oglinda a incarcaturii fata de suprafata libera..8..3. c). II – pozitiile undei reflectate de suprafata libera.3 Mecanismul sfaramarii rocii prin explozie: 1.5 – pozitiile undei de compresiune.Acestea patrund in sistemul initial de fisuri creat de unda de compresiune.roca sfaramata se misca in spatiul liber. In continuare.8. Fig. propagandu-se in masiv ca unda de tractiune. suprafata libera a masivului cedeaza si roca este impinsa inainte(fig. ruperea rocilor se petrece mai lent. roca se sfarma sub actiunea eforturilor de tractiune detasare.I. sub influenta produselor gazoase ale exploziei aflate la presiune si temperatura ridicate.Intalnind suprafata libera.Acum masivul se detensioneaza. aproape in intregime unda de compresiune se reflecta. b). 170 .8. deoarece impedanta acustica a aerului este foarte mica comparativ cu impedanta acustica a rocii.

LUCRARI DE IMPUSCARE IN SUBTERAN Alegerea tipului de exploziv Pentru efectuarea lucrarilor de impuscare in subteran in conditii de eficienta si siguranta alegerea explozibilului are o importanta deosebita. Prin prisma criteriului energetic.3) . se poate aprecia functie de costul unitatii de energie(C)degajata de exploziv: C= unde: C1 este costul unui kilogram de exploziv.coeficent de incarcare. unde de compresiune se transforma in unda seismica. Dupa criteriul geominier alegerea explozivului se face in functie de: existenta emanatiilor de gaze si pulberi explozive. in mod deosebit rezistenta acestora fata de actiunea de dislocare. presiunea de explozie.2. QE . K. 8. trebuie alesi explozivii care prezinta stabilitate ridicata. lei/dm3 . proprietatile rocilor.costul perforarii. la alegerea explozivuluise are in vedere concentrarea volumetrica a energiei. kJ/kg. daca nu intalneste o suprafata libera.lei/kg. Δ . necesitatile tehnologice sub aspectul volumului de dislocare impus. necesare dislocarii rocilor din masiv. cantitatea si durata de actiune a produselor de explozie.densitatea de incarcare. 171 C C1 C + 2 + 3 [lei / kJ] Q E Q E ΔK Q E Δ (8. energetice si de o siguranta a explozivilor precum si de eficienta economica. Dupa criteriile de siguranta.Pe masura propagarii sale in masiv. prezenta apei. raza de propagare a undei seismice fiind determinata de cantitatea de exploziv impuscata deodata si de proprietatile elastoplastice ale mediului prin care se propaga. C2 . Eficienta economica orientativa. Selectarea explozivului optim pentru o anumita situatie data se face in baza criteriilor geominiere. temperatura rocilor. siguranta in timpul procesului de incarcare mecanizata a gaurilor si toxicitate redusa a gazelor de explozie.caldura de explozie. in faza de selectare a explozivului optim.

distrugerea densitatii lui si formarea fisurilor. dislocarea rocii provocata de explozia incarcaturilor dintr-o serie este total independenta de explodarea incarcaturilor din seria urmatoare. o fragmentare uniforma.Efectul ridicat se datoreaza explodarii incarcaturilor de intervale succesive de timp mici. In procesul de impusare milisecunda participa simultan urmatoarele efecte: interferenta undelor de soc. respectiv interferenta oscilatiilor particulelor de roca. La impuscarea instantanee(cu capse tip CEIN-Cu). profilare regulata a lucrarilor si reducerea vibratiilor. elimina deficientele semnalate. cu cea instantanee . Totodata. lei/dm 3 . precum si caracteristicile pe care le ofera explozivii. ceea ce face ca efectul de rupere sa fie nesatisfacator. Prin aplicarea impuscarii milisecunda.C3 . astfel incat masivul de roca nu se elibereaza de tensiunile remanente produse anterior explodarii incarcaturilor dintr-o serie noua. cerintele tehnologice de eficienta si siguranta. ele asigurand doar formarea de noi suprafete libere. roca din jurul fiecarei incrcaturi se comporta astfel ca si cum ar fi avut loc detonarea intregii incarcaturi intr-o singura gaura. utilizarea impuscaturii cu intarzieri mari in lucrari miniere grizutoase si cu pulberi explozive poate conduce la modificarea atmosferei frontului in cursul impuscarii.Inlocuirea impuscarii cu intarzieri mari . Cunoscandu-se conditiile geominiere. 172 . imprastierea materialului derocat pe distante mari si la deranjarea tavanului si a sustinerii lucrarilor miniere. La impuscarea cu intervale mari de timp(cu capse de tip CE 0. dezavantajele impuscarii instantanee si cu intarzieri mari sunt eliminate. dar conduce la randamente de rupere scazute. precum si la suprafata etanseitatii incarcaturilor in timpul impuscarii. 5-Cu). Procesul este definitivat de produsele gazoase ale detonatiei care patrund in fisuri si prin destindere realizeaza detasarea masei de roca. Alegerea modului de initiere a incrcaturilor Se cunoaste ca factorul principal de distrugere si dislocare la explodarea incarcaturii de exploziv este unda de soc care trece prin mediu si care solicita deplasarea particulelor mediului. Impuscarea milisecunda asigura valorificarea la un nivel superior a energiei de de explozie. alegerea tipului de exploziv adecvat devine o problema solutionata. Acest mod de lucru conduce la un efect de rupere bun. datorita degajarii de metan si formarii de praf inflamabil in suspensie .costul incarcarii.

la suprafata libera. m.6) (8. insumarea tensiunilor remanente. t 2 . t 3 .Recomandarile literaturii de specialitate cu privire la stabilirea intervalului de intarziere se pot ordona dupa cum urmeaza. ms. m/s. m/s. K – coeficentul cu valoarea:2 pentru roci dure. W –anticipanta. In baza efectului de interferenta -Timpul de intarziere dupa Pokrovski se stabilete prin formula: t= a 2 + 4W 2 [s] V (8. ms. -Drukovanyi si Gaek recomanda stabilirea intervalului optim de intarziere cu relatia: t = t1 + t 2 + t 3 [ms] (8. 1-2 pentru roci de tarie medie. v –viteza de propagare a undelor in roca.4) in care: a –este distanta intre gauri. formarea de noi suprafete libere(fisuri)care permit reflectarea undelor de compresiune in cat mai multe puncte si transformarea lor in unde de tractiune. m. Hotarator este deci marimea intervalului de intarziere intre incarcaturile care sunt explodate intr-un front de lucru.timpul necesar pentru formarea de suprafete libere suplimentare in masiv. ms 173 .timpul necesar pentru formarea de fisuri de la incarcatura la suprafata libera.- ciocnirea reciproca a masei. -Evstropov a stabilit urmatoarea relatie: t = K⋅ 2⋅W [s] vS 0 ≤ W ≤ 200 2500 ≤ v ≤ 5000 in care: v S este viteza sunetului in roca.5) corespunzatoare pentru conditiile in care: t1 este timpul necesar de propagare a undei de la gaura incarcata.

roci destul de moi f=2 .10) Pentru a se formula o opinie in legatura cu incercarile de optimizare a intervalului de intarziere. Drukovany. K k .roci destul de tari f=5. t = K ⋅ W [ms] in care K estecoeficent cu valoarea 3-7 functii de impedanta acustca a rocii.t1 = 1 − 2 ms t2 = W v k ⋅ K k ⋅ cos β / 2 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 d t 3 = 80 ⋅ 10 −6 unde: v k . Pe baza cercetarilor practice -Galantgunov a stabilit urmatoarea relatie: a t ≤ 10 [s] v -Turuta recomanda urmatoarea relatie: t = K k ⋅ W(24 − f ) [ms] in care:f este coeficentul lui Protodiakonov.8) (8. 9).Cehoslovacia dau valori mult prea mici pentru anticipantele si distantele intre gauri. kg/ m 3 . practicate in subteran.coeficent de diaclazare a maisvului(0.68 − 2. -Aplicand statistica matematica s-a stabilit relatia: (8.greutatea volumetrica a rocii.v este viteza de propagare a undelor a carei valoare este funcite de caracteristicile rocilor. γ . -anticipanta:W=1 m -distanta intre gauri:a=1 Din analiza rezultatelor se conchid urmatoarele: -relatiile lui Pokrovski.diametrul gaurii de mina.S.Formulele respective sunt adecvate lucrarilor de impuscare de la exploatarile de zi. m/s.unghiul de deschidere a conului de explozie. in tabelul 8. Cehoslovacia se utilizeaza urmatoarea relatie: (8. 174 .1 se prezinta sintetic rezultatele calculelor dupa diversi autori in urmatoarele conditii: -taria rocii:roci moi f=1.este viteza de dezvoltare a fisurilor in masivul compact. Galantgunov si cea aplicata in R. β . d. 5-0.7) in care. m.S. Evstropov.roci semitari f=3.roci tari f=8. functie de taria rocii -In R.44f [ms] (8.9) t = 46.. m/s.

92 34. 92 5 0. 3 Dupa Drukovanyi t = t1 + t 2 + t 3 t1 = 2ms t2 = W v K ⋅ K K ⋅ cos β / 2 −6 4.68 − 2. 4 17. 36 36. 8 7 7 6 6 5 t = K⋅W Dupa formula rezultata prin 44. 5 4.1 Intervalul de intarziere(in ms) calculat dupa relatiile stabilite de diversi autori Intervalul de intarziere calculat Dupa Pokrovski t= a 2 + 4W 2 V Coeficentul lui Protodiakonov(f) 1 1. 50 0. 51 Dupa Evstropov t=K 2W VS 0. 57 0.Tabelul 8.44f -formula rezultata din aplicarea statisticii matematice optimizeaza marimea intervalului de intarziere. 50 0. dand valori care sunt in limitele intervalelor stabilite prin cercetari experimentale in subteran: 175 . 24 aplicarea statisticii matematice 41. 8 39. 17 2 1. 44 Dupa Galantgunov t ≤ 10 a v 5. 2 12. 2 4. 0 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 t 3 = 80 ⋅ 10 ⋅ d Dupa Turuta t = K K ⋅ W(24 − f ) Dupa relatia aplicata RS Cehoslovacia 18. 57 0. 1 3. 8 15. 48 t = 46. 06 3 0. 5 6. 7 4. 5 4. 6 16. 5 2. 79 8 0. 0 6.

40-45 ms. creste consumul de exploziv.consumul specific de exploziv scade odata cu cresterea sectiunii lucrarii miniere. Stabilirea unui consum specific de exploziv mai mic fata de valoarea optima conduce la realizarea unui salt(pas in avans)redus si la o conturare a profilului necorespunzatoare. pentru rocile de tarie redusa (moi). pentru rocile tari si foarte tari.cu cat concentrarea volumetrica a energiei explosivului este mai mare cu atat scade consumul specific de explosivl -diametrul cartuselor de explosiv .cresterea lungimii gaurilor peste o anumita valoare este insotita de cresterea consumului specific de exploziv datorita rezistentei sporite a masivului de roca fata de actiunea de dislocare prin impuscare. 30-40 ms. -lungimea gaurii de mina. In activitatea de proiectare. fisurarea intensa a rocilor inconjuratoare.odata cu cresterea tariei rocilor.20-30 ms. Lucrari de impuscare cu gauri in mina Parametrii lucrarilor de perforare impuscare la saparea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Consumul specific de exploziv.2). -sectiunea lucrarii miniere.Consumul specific de exploziv (kg / m 3 ) in principal depinde de urmatorii factori: -taria rocii. instabilitatea profilului si deterioararea sustinerii. 176 . iar pentru sectiunile mari (peste 18m 2 ) consumul specific de exploziv se mentine constant. pentru rocile de tarie medie. -capacitatea de dislocare a explosivului. pentru stabilirea consumului specific de exploziv se uzeaza de o serie de relatii empirice stabilite de diferiti autori(tabelul 8.Un consum specific de exploziv marit fata de valoarea optima determina cresteea costului lucrarilor de perforareimpuscare.Valorile obtinute din calcule trebuie insa sa fie corelate cu consumurile specifice realizate in practica in conditii similare.odata cu cresterea diametrului cartuselor de explozivi pana la valori de 40-45 mm scade corespunzator consumul de explozivi.

5 ⋅ e ⎜ 0.capacitate de lucru a explozivului e= P cm3 . Protodiakonov Formula f 520 q=e . a-coeficent(0.2 Autorul M.coeficentul capacitatii de lucru. 2f + c.Determinarea consmului specific de exploziv Tabel 8. 177 [kg] (8. N. kg / m 3 e. 6-0. Pokrovski q = 0. pentru explozivii de capacitate mare b=0. 2.coeficent de structura a rocilor(tabelul 8.3) s. 415 → D II Ibraev q= f −a s b f.25-0. pentru explozivii de capacitate mai mica.coeficentul de tarie a rocilor(tabelul 8.Cantitatea de exploziv necesara pentru dislocarea rocii.4). in vederea realizarii unui salt(pas de avans). ⎟ S⎠ ⎝ 92% de fabricatie sovietica 520 P.30). 5-pentru 2 suprafete libere g. m 2 . pentru o suprafata libera c=0.sectiunea lucrarii miniere. V-coeficent de rezistenta a rocilor. V= 6.M. 1 ⎞ ⎛ 520cm 3 -capacitatea de lucru a dinamitei gelatina q = 0. e= S P 2 Semnificatia notatiilor q-consum specific de exploziv.5 -pentru o suprafata libera S V=1. 72. se determina cu relatia: Q = q ⋅ S ⋅ lg ⋅ η in care: q. 8.1⋅ e1 ⋅ f ⋅ V ⋅ g 400 e1 = P b=1.M. b-coeficent in functie de tipul explozivului.coeficent care tine seama de numarul suprafetelor libere: c=1. c.11) . fata de actiunea dislocarii lor din masiv.consumul specific de exploziv. pentru 2 suprafete libere. kg / m 3 . Incarcatura pe gaura de mina. 2-1.

gresie alterata. minereuri de fier foarte tari III III-a IV IV-a V V-a VI Tari Tari Destul de tari Destul de tari Semitari Semitari Destul de moi 10 8 6 5 4 3 2 Granite compacte. granite. gresii si calcare f. unele minereuri de fier Sist moale. conglomerate moi Diferite sisturi. creta.M. m. pirite.3 Categoria rocii I II Extrem de tari Foarte tari Gradul de tarie Coeficent de tarie. dolomite. η. carbune moale. Sisturi argiloase tari. gresii sitoase. gresii obisnuite. porfire cuartoase.S-sectiunea lucrarii. carbune tare. pietris sedimentat. marmura tare. terenuri argiloase. l g .lungimea gaurilor. m 2 . sare gema.Protodiakonov Tabelul 8. calcare foarte moi. Clasificarea rocilor pe baza rezistentelor la compresiune dupa M. marna obisnuita. marne compacte. f 20 15 Cuartite foarte tari compacte si tenace si altele exceptional de tari Roci granitice foarte tari. antracit. argila intarita Argila compacta. pietris cimentat. sisturi dezagregate. gresii si calcare foarte tari.tari. loess. pietris Denumirea rocii 178 . granit foarte tare. filoane cuartifere minereuri de fier tari Calcare tari. Cuartite fisurate. gresii tari. gips. gresii si calcare mai putin tari. 8 Teren pietros.coeficentul de rupere a gaurilor. 5 1 0. Sisturi cuartoase. minereuri de fier. aluviuni intarite Argile nisipoase. teren pietros VI-a VII VII-a Destul de moi Moi Moi 1.

Stabilirea unui numar optim de gauri pentru conditiile date permite repartizarea rationala a cantitatii de exploziv pe intreaga suprafata a frontului si conturarea corespunzatoare a profilului lucrarii miniere.VIII IX X Pamantoase Dezagregate Curgatoare 0. turba.1 − 1. sare.14) (8.12) unde N este numarul total de gauri din frontul de lucru. carbune extras din strat Teren curgator. incarcatura de exploziv pe gaura de mina este limitata.De asemenea. Totodata incarcatura de exploziv pe gaura trebuie sa fie corelata si cu lungimea minima de buraj stabilita prin normativele in vigoare Numarul de gauri. sol argilos. carbune dezagregat Nisip. pietris marunt. 5 0. sol afinat.13) (8.95)q g [kg] (8.15) Intrucat normativele de protectie a muncii in vigoare interzic taierea cartuselor.4 Coeficentul de structura a rocilor Caracteristicile rocilor Roci compacte si elastice.9 − 0. nisip umed. trebuie avut in vedere faptul ca in minele de carbuni grizutoase. roci poroase Roci fisurate Roci sistoase cu tarie variabila cu stratificatie perpendiculara pe directia gaurii Roci masive sfarimicioase Roci cu stratificatie fina. compacta Incarcatura de exploziv in medie pe o gaura va fi: qg = Q [kg] N Coeficent de structura.pentru grupa gaurilor de sambure q g = (1. 3 1.2)q g [kg] -pentru grupa gaurilor de largire -pentru grupa gaurilor de profilare q l . teren mlastinos Tabelul 8. 1 0. 3 Sol vegetal. In functie de destinatia pe care o au gaurile. q g [kg] q p = (0. trebuie avut in vedere ca in fiecare gaura de mina sa se introduca un numar intreg de cartuse. grohotis. g 2 1. 179 . 6 0. 8 (8. 4 1. incarea pe gaura se stabileste astfel: .

intrucat numarul gaurilor de profilare nu pot fi reduse pe seama optimizarii concentrarii energiei explozive in gaurile de mina.5 urmand ca in practica sa se definitiveze pentru conditiile concrete date. Numarul gaurilor se determina cu ajutorul relatiilor empirice redate in tabelul 8.17) (8. lungimea gaurilor de mina.16) 180 . cresterea lungimii de gaura determina marimea numarului specific de gauri ce revine la 1 m 2 suprafata front. Din cercetarile experimetale efectuate au rezultat urmatoarele: -in lucrari miniere cu sectiunea mde 18 m 2 si cu lungimi de gaura peste 1. numarul specific de gauri ce revin la 1 m 2 ramane constant.Numarul specific de gauri-numarul de gauri ce revine pe metru cub roca dislocata sau pe metru patrat suprafata de front-este functie de taria rocii. 5:2 pentru sectiuni mari. prin tatonari de la o impuscare la alta. -marirea diametrului cartuselor de exploziv peste 30 mm favorizeaza reducerea considerabila a numarului de gauri. in cazul sectiunilor mai mari de 16 m 2 . sectiunea lucrarii. Cunoscand numarul total de gauri(N) si raportul 1:b:c se determina numarul de gauri din fiecare grupa: -numarul gaurilor de sambure n S = N ⋅1 1+ b + c (8. ( n S ) de largire ( n l )si de profilare ( n p ): n S : n l n p = 1: b : c In activitatea de productie in general se intalneste urmatorul raport: 1:0. Repartizarea numarului total de gauri. se face funcite de raportul stabilit ce este necesar pentru conditiile date. in timp ce la sectiuni sub 16 m 2 nu asigura obtinerea unui numar redus de gauri. -in lucrari miniere cu sectiunea mai mica de 18 m 2 . pe grupe de gauri. si diametrul cartuselor de exploziv. consumul specific de exploziv. 5m. intre gaurile de simbure. 5:2 pentru sectiuni mici si taria roci mare. 1:1.

Determinarea numarului de gauri

Tabelul 8.5 Autor Protodiakonov Formula Semnificatia notatiilor n- numarul de gauri pe metru patrat f-coeficent de tarie a rocilor; S-sectiunea lucrarii m 2 ; N-numarul total de gauri Bogomolov N = 2,3 f / S
qS N = 0,0012 c ⋅ d2 g

Domeniul de aplicare Roci cu

n = ( 0,2f + 1/ S) 2

f ≥ 3 ;roci
monolite sau slab fisurate Lucrari de deschidere si pregatire

q-consumul specific de exploziv; kg / m 3 ; c- coef.de umplere a gaurilor(arportul dintre lungimea incarcaturii de exploziv si lungimea gaurii) d g -diametrul gaurii, m;

VNIIOMSS

N=

1,27 ⋅ qS ⋅ η 2 c ⋅ dc ⋅ Δ

q ⋅ S ⋅ lc ⋅ η N= c⋅G Pokrovski Ibraev
N= 1,3 ⋅ q ⋅ S + S c ⋅ d2 ⋅ Δ ⋅ K g f −a S b ⋅ dg

η -coeficent de rupere a gaurilor(0, 8-1, 0)
d c -diametrul cartusului de exploziv, m; Δ - densitate explozivului kg / m 3 lc -lungimea cartusului de exploziv, m;

N = 41⋅ S ⋅

G c - masa unui cartus de exploziv, kg;
K- coeficent de indesare a cartuselor de exploziv; a- coeficent(0, 25-0, 30) b-coeficent functie de tipul explozivului; b=1, 2 pentru explozivi de capacitate mare; b=0, 8 pentru explozivi de capacitate mai mica;

N= Suhanov

q ⋅S − S γ

n = 1, 67 + 0,17f − −S(0,33f + 0, 027)

γ - incarcatura de exploziv care revine la 1
m de gaura, kg/ml. N⋅b 1+ b + c

-numarul gaurilor de largire n1 =

(8.18)

181

- numarul gaurilor de profilare n p =

N⋅c 1+ b + c

(8.19)

Lungimea gaurilor. Lungimea gaurilor influenteaza direct viteza de sapare si productivitatea

muncii.Ea este functie de o serie de factori, predominanti fiind:proprietatile rocilor, sectiunea lucrarii, parametrii utilajului de perforat, amplasarea gaurilor, tipul explozivilor, saltul(pasul de avans)necesar si precizia de conturare impusa.Factorul hotarator il constituie durata ciclului si ca urmare se recomanda ca lungimea gaurilor sa se stabileasca functie de parametrii care determina durata unui ciclu complet(tabelul 8.6, formulele lui Pavlov si Pokrovski). Lungimea de gaura calculata cu ajutorul relatiilor din tabelul 8.6 trebuie verificata si stabilita in final pentru conditiile de sapare prin cateva impuscaturi experimentale.La stabilirea lungimii de gaura trebuie avut in vedere, de asemenea, corelarea lungimii de gaura cu pasul de sustinere, respectiv cu incarcatura exploziva admisa in cazul minelor grizutoase.
Determinarea lungimii gaurilor de mina

Tabelul 8.6 Autorul Formula lg = Bucinev v n z ⋅ ns ⋅ nc
2 3

Semnificatia l g -lungimea gaurii de mina, m; v- viteza lunara de sapare planificata, m/luna; n z -numarul zilelor lucratoare pe luna; n s -numarul schimburilor pe zi; n c -numarul ciclurilor pe schimb; m- numarul de perforatoare care lucreaza simultatn; V-productivitatea la perforare, m/h; N-numarul de gauri; t pi - suma timpilor de pregatire si incheiere a operatiilor de perforare, incarcare si impuscare, h; Tc -durata unui ciclu h; t g -timpul de incarcare a unei gauri(0, 04-0.05h);

⎞ ⎛ 4⋅ m⋅ V lg = ⎜ ∑ t pi ⎟ ⎝ N ⎠

K.V.Pavlov

⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ η⋅ t s + + m⋅ V P L Pentru cazurile cand nu se necesita sustinere, relatia devine: ⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ + m⋅V P

N.M. Pokrovski

t a -timpul de impuscare si aeraj(0, 25-0, 5h); ⎞ ⎛ q ⋅ S ⋅ tg Tc − ⎜ + t a + t c ⎟ n-numarul de oameni care efectueaza incarcarea gaurilor; ⎝ γ ⎠ lg = 2 ⎛ q η⋅ ϕ ⋅ sin α ⎞ S- sectiunea lucrarii, m S⎜ + ⎟ P ⎝ m⋅ V⋅ γ ⎠ 182

η -coeficent de rupere a gaurilor; ϕ -coeficent care tine seama de suprapunerea perforarii cu cea
a incarcarii rocii;:

ϕ =0, 6-0, 9, la suprapunerea perforarii cu incarcarea
mecanizata;

ϕ =1, in cazul cand procesele respective nu se suprapun(se
succed) P- productivitatea masinii de incarcat, m3 / h t s -timpul de montare a unui cadru de sustinere, m; L-distanta intre cadrele de sustinere, m; q-consum specific de exploziv, kg / m 3 γ -cantitatea de exploziv ce revine la 1m gaura, kg; t c -timpul consumat datorita trecerii de la o operatie la alta(0, 3-0, 5h);
α -inclinarea medie a gaurilor fata de frontul de lucru, grade.

Diametrul gaurilor de mina.Diametrul gaurilor de mina are implicatii asupra productivitatii, la

perforare, cat si asupra eficientei lucrarilor de impuscare. In conditiile utilizarii de explozivi incatusati extrem de importanta este optimizarea raportului dintre diametrul gaurilor de mina si a cartuselor de explozivi.Diferenta dintre diametrul gaurilor de mina si a explozivilor incartusati trebui sa fie minima cu scopul de a asigura densitatea maxima de incarcare(concentrare volumetrica a energiei mari)si reducerea volumului de perforare.Pe de alta parte, intre cartusul de exploziv si peretii gaurilor de mina trebuie sa fie mentinut un spatiu corespunzator care sa asigure castuselor o trecere lejera de-a lungul gaurii de mina. Existenta unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului (Vg / Ve ) conduce la scaderea presiunii gazelor de explozie.In afara de reducerea efectului exploziei , utilizarea unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului conduce la efectul de canal(fig.8.4).Gazele de rezultate din descompunerea exploziva preced unda detoantiei si modifica in avans starea explozivului in sensul ca-l supune unei copmrimari puternice.Prin comprimarea cartusului de catre preunda gazelor de destindere, diametrul acestuia scade la nivelul sau sub valoarea diametrului critic.In aceasta situatie propagarea undei detonante devine imposibila si ca urmare se produc rateuri(cartuse neexplodate). 183

184 . -sectiunea lucrarii miniere. -tipul utilajului de perforat. fenomen deosebit de periculos in conditiile minelor cu pericol de gaze si pulberi inflamabile.3.4.Efectul de canal:1. -stratificatia rocilor. La utilizarea amestecurilor explozive simple granulare(in vrac)diametrul gaurilor trebuie sa fie de minim 35 mm. gaurile de mina se grupeaza in: -gauri sambure. 2. se recomanda ca diametrul taisurilor de sfredel sa aiba valori maxime de 30 mm pentru cartuse cu diametrul de 25 mm si 36 mm. nerespectarea raportului limita poate conduce la aparitia fenomenului de canal. crescand astfel posibilitatea producerii unor detonatii incomplete a incarcaturilor explozive sau la deflagarea acestora.Fig. -marimea saltului(pasului de avans)necesar. pe care o au in procesul de dislocare a rocilor din masiv. raportul dintre diametrul gaurilor si cel al incarcaturilor explozive este limitat la 1.8. Scheme de impuscare la executarea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Stabilirea unei scheme de amplasare a gaurilor este functie de: -structura si proprietatile fizico-mecanice ale rocilor.Privit sub aspectul securitatii. -numarul suprafetelor libere.frontul gazelor. depasirea raportului limita favorizeaza diminuarea randamentului de utilizare a energiei explozive. pentru a asigura formarea unor incarcaturi la diametre superioare diametrului critic al acestora. Ca urmare a celor prezentate.frontul undei detonante. -gauri de largire. -tipul explozivului si a mijloacelor de initiere.zona comprimata Din motivele aratate. 25. Dupa importanta. Din punctul de vedere al eficientei lucrarilor de impuscare. pentru cartuse de 30 mm diametru.

Gaurile de largire incarcate cu exploziv trebuie distribuite corespunzator in sensul de a permite largirea treptata a golului creat de sambure.5). Gaurile de profilare asigura dislocarea rocii de pe conturul lucrarii miniere in care scop sunt amplasate la o distanta de 10-25 cm fata de conturul lucrarii miniere si perforate cu o inclinare de 8587 o spre exteriorul acestuia. -sambure foarfeca(fig.Ei sunt reprezentati prin trei tipuri de baza: -sambure piramidal(fig.8.-gauri de profilare.Sambure convergent piramidal. gaurile de largire(rupere). care formeaza samburele. Fig. samburii pot fi clasificati in uramtoarele grupe: -samburi convergenti. 185 .8. -samburi unilaterali.7).6). Lungimea pasului de avans este determinata de cea a samburelui. Samburii convergenti sunt realizati prin impuscarea unor gauri convergente.5. -sambure cilindrici. Prin perforarea unui numar de gauri grupate si explodarea lor cu primele trepte de initiere se formeaza in front o cavitate care va servi pentru incarcaturile urmatoare ca o a doua suprafata libera si ca spatiu necesar pentru afanarea si imprastierea rocii derocate. cu un amplasament in general perpendicular pe suprafata frontului au rolul de a exploata suprafata libera creata de sambure.Problema cheie in acest caz consta in amplasarea si modul de initiere a incarcaturilor. Din cele expuse rezulta ca deosebit de important este alegerea samburelui si stabilirea rationala a parametrilor acestuia. in corelatie cu proprietatile rocilor si ordinea de aprindere a gaurilor.8. -sambure pana(fig.8. In principiu.

b.pana orizontala simetrica.Din acest punct de vedere. Aceasta impune ca gaurile convergente sa fie cu 10-20 cm mai lungi decat restul gaurilor din front si totodata in adancime gaurile sa se apropie 5-10 cm.8. d.Utilizarea samburilor pana se recomanda in cazul rocilo compacte(monolit)de tarie mica si medie sau stratificate.Conditia de baza pentru formarea samburelui convergent este ca explozivul sa actioneze in adancime. fapt care faciliteaza despinderea lui din masiv si formarea cavitatii necesare.pana verticala evantai spre tavan. una fata de alta.6.pana inclinata.Sambure convergent pana:a. utilizarea samburelui piramidal se recomanda in roci tari si la folosirea unor explozivi cu putere redusa. f.Cu taote acestea samburele pana vertical este destul de des utilizat intrucat prezinta avantajul executarii cu usurinta a gaurilor convergente in plan orizontal. 186 . Fig.pana verticala.c-pana verticala evantai spre vatra. Samburele pana are concentrarea explozivului in adancimea samburelui mai mica decat in cazul samburelui piramidal. Samburele piramidal se evidentiaza prin cincentrarea explozivului in adancimea samburelui.pana orizontala asimetrica. e.Numarul si directia de inclinare a gaurilor din samburele pana este in principal functie de sectiunea lucrarii si unghiul planului de stratificatie.

8.evantai spre vatra. unghiul de inclinare a gaurilor trebuie sa fie de cca. Functie de conditiile concrete se practica urmatoarele variante de samburi unilaterali: Fig.8. -evantai spre vatra(fig.In roci cu o rezistenta mare la dislocarea din masiv. amplasate in plane paralele la diferite nivele una de alta(0. b).8. Fig. c). 6 m).b.9). spre vatra sau lateral(fig.8. -evantai cu gauri multiple. inaltime)si capacitatea de dezagregare a rocii.evantai spre tavan .8.evantai spre perete -evantai spre tavan(fig.8. a).Sambure convergent foarfeca Lngimea gaurilor convergente este strict limitata de dimensiunile profilului(latime. 187 .Samburele foarfeca este constituit doar din doua gauri convergente. -evantai spre pereti(fig.Samburi unilaterali:a.7.8. 45-50 o .8.Este cel mai simplu sambure si este indicat in rocile cu tarie redusa(carbune). 3-0. c.8. iar in roci cu o rezistenta mai mica pana la 65-70 o .8. Samburii unilaterali sunt realizati prin impuscarea unor gauri inclinate sub forma de evantai spre una din extremitatile profilului lucrarii miniere.

0). Samburii cilindrici sunt realizati prin impuscarea unui grup de gauri paralele. de pozitia stratului de carbune.8.Totodata samburii cilindrici sunt pretentiosi in executie. dar foarte potrivit cand gaurile se executa cu ajutorul carucioarelor de perforat. Samburii evantai cu gauri multiple prezinta o mare eficienta dar sunt pretentiosi in realizare intrucat reclama o foarte atenta plasare a gaurilor provind distanta dintre ele.Samburii pot fi utilizati in egala masura atat in lucrari miniere cu sectiune mica cat si in cele cu sectiune mare.b. decat in cazul celorlalti samburi. inclinarea si lungimea acestora. 188 . amplasate perpendicular pe suprafata frontului de lucru.Samburii cilindrici asigura eficienta ridicata la disclocare a rocilor cu tarie ridicata(coeficent de rupere a gaurilor 0.Din acest motiv.evantai spre vatra.9.Totodata la acest tip de sambure foarte important este si alegerea judicioasa a lungimii din gaura necesara a fi incarcata cu exploziv. 9-1. sabloane si utilaj de perforare adecvat. Acesti simaburi sunt indicati pentru rocile cu tarie redusa si medie.necesita precizie in perforarea gaurilor paralele. alegerea uneia din variantele prezentata prezentate fiind functie de unghiul planului de stratificatie.Fig. de existenta unei a doua suprafete libere(tavanul artificial la preabatajele din stratele groase de carbune) etc. ceea ce asigura posibilitatea realizarii unor salturi mari. intrucat rezistenta pe care o intampina incarcatura exploziva din partea rocii este mult mai unifiorm distribuita de-a lungul gaurilor.evantai lateral. samburele respectiv este putin util daca perforarea se executa cu perforatoare manuale. Gaurile de sambure pot fi perforate la lungimi mari. sau a filonului in profilul lucrarii(in cazul fronturilor mixte).Simburi unilaterali cu gauri multiple:a.

.d)..10.Pentru a se realiza o dislocare de calitate.8.8. a.11.In afara de faptul ca mai indeplinesc si functia de spatiu de compensare in care poate fi aruncata o parte din roca cuprinsa intre gaurile de mina. b)si dublu (fig.8.11.10.Samburii cilindirci pot fi realizati cu un anumit numar de gauri incarcate si neincarcate cu exploziv.8. intrucat asigura aruncarea intregii cantitai de roca din fagasul realizat. Fig.8.11..Simburi cilindrici constituiti din gauri de sonda si gauri cu diametre obisnuite. distanta intre prima gaura incarcata si gaura de sonda trebuie sa aiba valoarea maxima de: a = 2d s unde: d s este diametrul gaurii de sonda. 189 . Gaurile neincarcate contribuie la inbunatatirea eficacitatii de rupere. intrucat indeplinesc funcita unor suprafete libere..8.. Ei sunt reprezentati prin doua tipuri de baza: -samburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite(fig. -samburi cilindrici constituiti din gauri sonda cu diametrul de 75-200mm si gauri cu diametre obisnuite(fig. Cele mai bune rezultate se obtin cu samburii spiral simplu (fig.d)..Efectul de rupere este mult mai inbunatatit in cazul utilizarii a 1-2 gauri de sonda neincarcate. d).. Fig.Simburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite.11. a.

.12). 3. EDP Bucuresti 1997 Mecanica rocilor. sa 8. se recomanda ca ordinea de aprindere s fie de la tavan spre vatra dupa o curba care asigura o suprafata libera mai mare decat in cazul unei suprafete plane fig. a. IP Iasi. 1992 Mecanica rocilor... Manolovici M. Hobst L.Ordinea de aprindere a icarcaturilor din gaurile de mina.Ordinea de aprindere(Incarcaturile initiate cu treapta 3 detoneaza in prezenta a trei suprafete libere) Totodata la schemele de impuscare cu samburi convergenti se recomanda ca incarcaturile convergente in serii de cate doua s fie initiate cu aceeasi treapta. Sustinerea cu ancore si torcret. Matrix Rom Bucuresti 2001 190 . Cotiusca D.11. Zajic J..8. IP Iasi 1983 2. ET Bucuresti 1985 Noua metoda austriaca-punctul nostru de vedere. IP Bucuresti 1983 5. deoarece urmatoarele doua incarcaturi convergente ale samburelui lucreaza in prezenta unei suprafete liber suplimentare.. Benea St.12. Ancorarea in roci. pentru incarcaturile urmatoare. In toate schemele de impuscare prezentate cifrele indica ordinea de aprindere a incarcaturilor Bibliografie 1.. Stematiu D.Ordinea de aprindere a incarcaturilor dare o influenta directa asupra imprastierii rocii si avansului pe ciclu. celei de a treia suprafata libera. Manescu M. Faur E. ET Bucuresti 1981 7.. Macarevici L.In acest fel se imbunatateste eficacitatea samburelui. Mecanica rocilor si constructii hidroenergetice. foarte important este ca ordinea de aprindere sa asigure largirea samburelui creat in prima faza si pe cat posibil formarea.8. Tat S. Fig. ET Bucuresti 1967 6. Explozivi si tehnica impuscarii in industrie.. 4. Silvan Andrei Mecanica rocilor. Manolovici M.P. In lucrarile miniere cu doua suprafete libere(frontul si tavanul artificial) unde se practica samburele evantai spre tavan.Ca urmare..8. Takacs A..(fig.

191 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful