Capitolul 1

CLASIFICAREA ROCILOR SI A MASIVELOR DE ROCA 1.1. INTRODUCERE
Rocile sunt asociatii de minerale legate intre ele prin forte de coeziune, direct sau prin intermediul unui ciment, alcatuind corpuri sau mase naturale care constituie partea solida a scoartei terestre, denumita litosfera. Mineralele sunt medii naturale care au in intreaga lor masa proprietati fizice si chimie similare.Ele pot fi cristaline sau amorfe.Mineralele cristaline sunt in general omogene,fiind caracterizate de o structura interioara regulata,proprietati fizice si mecanice cu variatii reduse si compozitie chimica bine definita.Mineralale amorfe constau din geluri sau sticle,cu o compozitie chimica uneori neomogena. Dupa natura mineralogica a particolelor componente rocile pot fi roci monominerale,alcatuite din particole minerale de acelasi fel(calcarele,marmurele,gipsurile etc)sau roci poliminerale,alcatuite din minerale diferite(granitul,gneisul,micasisturile etc). Masivele de roca sunt structuri compuse din blocuri de roca separate de discontinuitati sau rosturi.Discontinuitatile au doua dimensiuni dominante in raport cu a treia si constituie zone de rezistenta redusa.Clasificarea masivelor de roca se refera,cu precadere,la raportul dintre blocuri si discontinuitati si in special frecventa,natura si caracteristicile acestora din urma.

1.2.CLASIFICAREA ROCILOR
Rocile suntt clasificate in mod diferit dupa criteriul utilizat.Cea mai raspandita clasificare in cadrul geologiei ingineresti utilizeaza criteriul genetic,care tine seama de modul in care s-au format rocile.Subclasificarile tin seama de litologie, care, pornind de la componenta mineralogica structura si liant atribuie rocii o denumire(termen descriptiv), dupa un sistem de clasificare unanim acceptat. In cazul aplicatiilor ingineresti,un criteriu de clasificare mult utilizat pana in anii ’70 se refera la caracteristicile mecanice ale rocii-rezistenta la compresiune si modul de elasticitate. Desi in cadrul mecanicii rocilor si a aplicatiilor pentru lucrarile de constructii ingineresti sunt implicate masivele de roca si nu roca propriu-zisa,in cele ce urmeaza se face o succinta trecere in 1

revista a unor clasificari frecvent utilizate ,in intentia de a creea atat un limbaj comun cu inginerii geologi cat si de a se putea face referiri mai departe la elementele de geneza sau litologie care imprima caracteristici proprii masivelor de roca.

1.2.1.CLASIFICAREA DUPA DOMENIUL GENETIC
In functie de geneza rocile pot fi magmatice(provenite din solidificarea magmei), sedimentare (provenite din depuneri pe uscat sau pe apa) sau metamorfice (provenite printr-un proces de metamorfism din primele doua categorii de roci). Rocile magmatice(eruptive) provin din magme care ajunse in partile superioare pierd incet sau rapid caldura si se consolideaza.Cand consolidarea se face la adancime mare se formeaza rocile magmatice intrusive sau abisale. Daca consolidarea are loc in apropierea suprafetei se formeaza rocile magmatice hipoabisale , iar atunci cand magma se consolideaza in conditii de presiune si temperatura scazuta se formeza rocile magmatice efuzive sau vulcanice. Din punct de vedere al comportarii mecanice ,distinctia dintre rocile magmatice intrusive si cele efuzive este de interes. Rocile intrusive cu strucura cristalina (granitul,sienitul,dioritul,gabbroul etc) sunt supuse unor modificari structurale importante in urma fenomenelor tectonice fiind afectate de falii si de fisuratie.Rocile efuzive ca bazaltul,porfirul,andezitul sunt foarte rezistente dar au un procent mare de goluri si sunt foarte fisurate din cauza conditiilor de racire a lavei. Rocile sedimentare provin din depuneri (sedimente) mecanice sau clastice, chimice sau organice.Caracteristicile lor depind de natura substantei de cimentare precum si de conditiile de formare a rocii. Dupa provenienta rocile sedimentare se impart in terigene,organogene si halogene. Din categoria rocilor terigene fac parte gresiile si conglomeratele.In functie de natura substantei de cimentare prin care sunt legate granulele de nisip sau de pietris-silicioasa, feruginoasa, calcaroasa sau argiloasa-caracteristicile mecanice difera esential. Rezistentele cela mai mai le au gneisurile silicioase iar cele mai slabe le au gresiile si conglomeratele argiloase.In aceeasi ordine se situeaza si stablitatea la actiunea apei si la alterare. Intercalatiile de arigila si de sisturi slabesc foarte mult aceste roci,suprafetele de stratificatie (sistuozitate) si fisurile de-a lungul acestor suprafete diminuand semnificativ rezistentele la forfecare. Din categoria rocilor organogene fac parte calcarele si dolomitele.La fel ca si oricare alta roca sedimentara ele prezinta anizotropie, dar caracteristic este faptul ca sunt de obicei fisurate si permit infiltratii mari de apa. In cazul calcarelor,circulatia apei subterane produce dizolvari si spalari, care au 2

ca rezultat formarea carstului , manifestat prin galerii naturale, caverne si pesteri.De mentionat faptul ca procesele carstice in calcare decurg lent si de aceea riscurile sunt asociate carsturilor existente si mai putin formarii unor carsturi noi pe perioada de viata a constructiei. In dolomite procesele carstice sunt mai putin accentuate dar , in schimb, in ele apar zone de dezintegrare , cu aparitia de granule(gris dolomitic pana la praf dolomitic). Din categoria rocilor halogene fac parte gipsul, anhidritul si sarea gema. Caracteristica comuna a acestor roci este stabilitatea foarte redusa la apa,ele dizolvandu-se repede. O clasa aparte o constituie rocile sedimentare semistancoase ,care prezinta rezistente mecanice reduse(deformabilitate,rezistenta la forfecare) si sensibilitate la inmuiere sub actiunea apei.Din aceasta grupa fac parte rocile sedimentare eruptive-tufurile vulcanice si tufo-lavele-gresiile slab cimentate si toata gama de roci provenite din depuneri argiloase-marne,argilite,argile silicioase.o caracteristica comuna o constituie degradarea si alterarea produsa de agentii atmosfericila dezvellire prin excavatie. Rocile metamorfice provin prin transformarea rocilor eruptive sau sedimentare sub actiunea presunilor mari,a temperaturilor inalte , a gazelor si solutiilor lichide fierbinti etc. Aceste roci se impart in doua mari categorii: -sisturi cristaline sau roci cristalofiliene,din care fac parte filitele, sisturile, micasisturile, gneisele; -roci de insotire,din care fac parte cuartitele, milonitele, amfibolitele etc. In cazul rocilor cristalofiliene, cele provenite din roci eruptive poarta prefixele de orto iar cele provenite din roci sedimentare au prefixul para (de exemplu ortognais si paragnais). Proprietatile rocilor metamorfice depind in mare masura de gradul de metamorfism. Caracteristica sisturilor este stratificatia lor subtire ,uneori ondulata, precum si clivajul.In planele de separatie a straturilor si in planele de clivaj rezistenta la forfecare este de obicei redusa. Rocile metamorfice provenite din formatiuni sedimentare sunt de obicei mai putin rezistente,mai deformabile si expuse riscului de alterare.

1.2.2.CLASIFICAREA DUPA CARACTERISTICILE MECANICE
Aceasta clasificare, denumita si clasificarea inginereasca a rocilor, se face pe baza a doua proprietati mecanice: rezistenta la compresiune a rocii (Rc) si modul de elasticitate al acesteia(E).In acord cu autorii clasificarii Deere si Miller (Deere,1963), rezistenta la compresiune se determina pe

3

se disting cinci clase A. fac parte unele bazalte dense si cuartitele.marnele argiloase.departajare ca in tabelul 1.1..500 <200 O anumita roca se clasifica in funcite de cele doua clase.2 Clase de deformabilitate Clasa H M L Denumirea Foarte putin deformabile Moderat deformabile Deformabile E / Rc >500 200.2.3. in timp ce in clasele D si E se incadreaza rocile semistancoase cum ar fi gresiile friabile. gresiile si calcarele poroase.E. In aceleasi figuri 4 . In functie de rezistenta la compresiune(Rc) .In clasa C se incadreaza sisturile..5 Rc .tufurile. foarte rar intalnita. diferentiate in functie de raportul E / Rc dintre modul de elasticitate si rezistenta la compresiune. departajate ca in tabelul 1. calcarele si dolomitele.Modul in care cele doua caracteristici delimiteaza zonele de clasificare intr un graphic ce are in abscisa rezistenta la compresiune Rc si in ordonata modul de elasticitate E se prezinta in figurile 1.. in forma AM. rocile metamorfice tari. gresiile foarte bine cimentate. rocile se impart in trei clase(H. Clase de rezistenta Tabelul 1..M si L). In ceea ce priveste deformabilitatea . In clasa B se incadreaza majoritatea rocilor magmatice .iar modul de elasticitate se determina ca modul tangent pentru un efort de compresiune σ c = 0.epruvete cilindrice. CH etc.cu lungimea egala sau mai mare decat de doua ori diametrul(L/D>2).1…1.1 Clasa A B C D E Denumirea Rezistenta foarte mar Rezistenta mare Rezistenta medie Rezistena redus Rezistenta foarte redusa Rc (MPa) ≥ 200 100…200 50…100 25…50 <25 Din clasa A. Tabelul 1.

5 . 1. Fig. 1.Clasificarea inginereasca pentru unele roci sedimentare.1.sunt prezentate si domeniile de incadrare a anumitor roci reprezentativ magmatice.Clasificarea inginereasca pentru unele roci magmatice. Fig.sedimentare si metamorfice.2.

Se poate constata ca familia granitelor prezinta o constanta a proprietatilor fiind uzual clasata BM. 6 .in cazul rocilor metamorfice .CLASIFICAREA MASIVELOR DE ROCA Comportarea masivelor de roca ca medii de fundare sau constructie a lucrarilor ingineresti.Fig. In cazul rocilor sedimentare .cuartitele au caracteristici de exceptie AH…BM. clasificarle prezinta avantajul ca pot duce la decizii ingineresti prin asimilari intre amplasamentul studiat si alte amplasamente in care s-au realizat lucrari de acelasi tip.3. exprimata global prin deformabilitate. depinde esential de gradul de fragmentare a rocii de catre discontinuitati si de gradul de alterare a rocii in zona acestora. Sistemele de clasificare a masivelor de roca au . stabilitate si capacitate portanta.dar si gresiile sunt mai deformabile (DL…BL).Clasificare inginereasca pentru unele roci metamorfice. 1. In sfarsit. in timp ce calcarele pot avea caracteristici foarte diferite.3. 1. permeabilitate. de la CM la BH.carora dupa caz. ca principal element discontinuitatile . Dat fiind faptul ca determinarea parametrilor caracteristici si prezentarea acestora se face prin procedee standardizate.li se asociaza si anumiti parametri caracteristici.in timp ce sisturile sunt pronuntat anizotrope.conglomeratele. in timp ce familia bazaltului acopera o plaja mare fiind clasata de la DM si la AM. deci.

In momentul de fata exista mai multe sisteme de clasificare propuse de diversi autori.(Rossi,.1991): Clasificare RQD Clasificare RSR Clasificare RMR Criteriul Q Clasficare franceza -Deere,1964; -Wickham,1972; -Bieniawski,1973; -Barton,1974; -Luis,1974

Clasificare austriaca -Rabcewicz-Pacher,1974;

Dintre acestea,clasificarea RQD are cea mai mare raspandire,in mare masura si datorita simplitatii si este secondata de clasificarile propuse de Bienwski si Barton, care sunt, fara dubii, criteriile de clasificare cele mai interesante pentru ca permit aprecieri nu numai calitative dar si cantitative.

1.3.1.CLASIFICAREA IN FUNCTIE DE INDICELE RQD
Indicele RQD (Rock Quality Designation) a fost propus de Deere in 1964,(Deere,1968) si se bazeaza pe analiza carotelor recuperate din foraje de studii. Indicele RQD se defineste ca expresia procentuala a raportului dintre suma lungimilor fragmentelor de carota care au lungimea mai mare sau egala cu 10 cm si lungimea forajului din ca re s-a extras carota:

RQD =

∑ fragmente recuperate ≥ 10cm ×100%
lungimea carotata

(1.1)

Modul de evaluare al indicelui RQD se poate urmari in figura 1.4. Pentru un tronson de foraj carotat de 1.5m suma lungimii fragmentelor recuperate este de 125 cm,in timp ce suma lungimii fragmentelor recuperate mai lungi de 10 cm este de numai 85 cm.Recuperajul este de 83% in timp ce RQD=57%.Clasificarea rocilor in functie de indicele RQD este prezentata in tabelul 1.3.

7

Calitatea masivului in functie de RQD

Tabelul 1.3 RQD(%) 0-25 25-50 Slaba 50-75 Acceptabila 75-90 Buna >90 Foarte buna

Calitatea masivului Foarte de roca slaba

Fig. 1.4.Evaluarea indicelui RQD In afara de indicele RQD, pe baza forajelor carotate mecanic se pot determina si alti indici caracteristici:

-indicele de recuperare IR =

∑ fragmente recuperate %;
lungimea carotata

-modul de fracturare MF = lungimea fragmentului recuperat care este depasita de 50% din lungimile fragmentelor recuperate. 8

In figura 1.5 se prezinta modul de reprezentare grafica a evaluarii carotajului de pe un tronson de 5 m si definirea indicilor RQD, IR si MF. Desi evaluarea indicelui RQD este simpla, iar clasificarea pe baza RQD este astazi o metoda curenta ,trebuie subliniat faptul ca procedura este foarte sensibila la calitatea echipamentului si la calificarea personalului .Sunt frecvente situatiile cand carota poate fi rupta la extragere sau manipulare, modificand lungimea fragmentelor.Este indicat ca la inventarierea fragmentelor sa fie examinata si suprafata rupturilor la capete de fragment, iar atunci cand arata proaspata,cu suprafete rugoase, sa se evalueze lungimea fragmentului exceptand ruptur in cauza.

9

este indicat ca orientarea forajului de studii sa se aleaga in functie de informatiile despre discontinuitati .Ca urmare. 1.6.Fig.Analiza recuperarii unui foraj carotat si reprezentarea grafica a distributiei lungimii fragmentelor carotelor.Dupa cum se poate urmari in figura 1. 10 . intervalul mediu IM dintre discontinuitati variaza de la zero la infinit in functie de orientarea forajului carotat.Dependenta intervalului mediu intre discontinuitati de orientarea forajelor de studii. indicele RQD depinde esential de orientarea forajului fata de orientarea generala a familiei sau familiilor de discontinuitati .atunci cand masa de roca afectata de familii bine conturate de discontinuitati . Mai trebuie mentionat faptul ca.colectate din analiza aflorimentelor. Fig 1.5.6.

05-0.deschidere.tine cont de cinci parametri caracteristici: -rezistenta la compresiune uniaxiala a rocii intacte. Indici corespunzatori rezistentei la compresiune Tabelul 1.a Rezistenta la compresiune (MPA) Indice >200 151 100-200 12 50-100 7 25-50 4 10-25 2 3-10 1 n1 Indici corespunzatori valorii RQD Tabelul 1.4.b RQD(%) Indice n 2 90-100 20 75-90 17 50-75 13 25-50 8 <25 3 Indici corespunzatori interspatiului dintre rosturi Tabelul 1. Fiecaruia dintre parametri i se ataseaza o evaluare numerica. -caracteristicile rosturilor(rugozitate.2.4.05 11 .3.3 <0.4.material de umplutura).alterarea fetelor.c Interspatiul dintre discontinuitati Indice n3 30 25 20 10 5 >3m 1-3 0. -interspatiul dintre rosturi(discontinuitati).CLASIFICAREA RMR Clasificarea RMR(Rock Mass Rating)propusa de Bieniawski(1974).4. -indicele RQD. -prezenta apei subterane.1.evaluare care constituie un indice numeric partial.3-1 0.in conformitate cu tabelul 1.

unghiului de frecare interioara pentru masivul de roca.e Apa subterana Aflux pe 10 m Tunel(l/min) u* 0 Roca uscata 10 0-0.2 35-40 70-90 II Buna 0.>1mm 1-5mm Indici corespunzatori continutului de apa Tabelul 1.3 40-45 90-100 I Foarte buna >0. duri.5. Clase de roca departajate prin RMR Tabelul 1. In functie de acelasi indice.1-0.2 Roca umeda 7 0. Pe baza valorii RMR rocile se clasifica in 5 clase .Indici corespunzatori caracteristici rosturilor Tabelul 1.5 RMR = ∑ ni 1 5 0-25 V Foarte slaba <0-1 <30 25-50 IV Slaba 0.4.4.5 Apa subterana stocata 4 >0.15 30-35 50-70 III Medie 0.d Caracteristica Pereti duri.2-0.rugosi.2-0. rosturilor Indice n4 discontnui 25 Pereti Pereti duri.cu 20 deschidere<1mm desch. pentru fiecare clasa se atribuie si estimari globale ale coeziunii.cu pereti plani si deschidere 16 Rosturi cu umplutura 0 foarte rugosi.3 >45 Clasa Caracterizare Coeziune c(MPa) Unghi de frecare interioara ϕ 0 12 . Indicele RMR se evalueaza prin sumarea indicilor partiali. rugosi. dupa domeniile indicate in tabelul 1.5 Apa subterana in presiune 0 _ <25 25-125 >125 σ Conditii generale Indice n5 *-raportul dintre presiunea interstitiala (u) si efortul natural in situ: ( σ ).15-0. cu 12 Rost continuu.

Indicele de calitate a masivului de roca se determina din expresia: ⎛ RQD ⎞ ⎛ Jr ⎞ ⎛ Jw ⎞ Q=⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟. pe criterii cantitative sau calitative. Pentru RQD valoarea numerica este chiar valoarea indicelui RQD conform definitiei . Pentru numarul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui partial Jn se atribuie pe baza inventarului discontinuitatilor din amplasament: -Roca cu foarte putine rosturi -O familie de rosturi Jn=0. Jn=2..In cazul tunelurilor se aplica o corectie a RMR in functie de orientarea axei tunelului in raport cu directia dominanta a planurilor de discontinuitate. -gradul de alterare a peretilor discontinuitatii si eventual prezenta materialului de umplutura (Ja).Clasificarea RMR este utilizata cu precadere in cazul lucrarilor subterane.3..1. 1.propusa de Barton si colaboratori(1974).Valorile indicilor sunt prezentate pe scurt in continuare. ⎝ Jn ⎠ ⎝ Ja ⎠ ⎝ SRF ⎠ (1. -numarul de familii de rosturi(Jn). -rugozitatea peretilor discontinuitatilor cu efect direct asupra stabilitaii(Jr). raportul Jr/Ja caracterizeaza rezistenta la forfecare interblocuri. 13 .Raportul RQD/Jn caracterizeaza dimensiunile blocurilor. -factorul de relaxare a eforturilor(SRF).2) Factorii produsului ce defineste indicele Q au fiecare o semnificatie fizica distincta.5. -prezenta apei(Jw).CLASIFICAREA Q Clasificarea Q.tine cont de sase parametri caracteristici: -indicele RQD. Fiecaruia dintre indici li se atribuie o valoare numerica . iar raportul Jw/SRF caracterizeaza efortul efectiv pe contactul dintre blocuri.cu singura corectie ca pentru RQD<10 se atribuie RQD=10.0.3.

Jn=15.0.0. Jr=0.. Pentru gradul de alterare valorile indicelui Ja se evalueaza diferentiat pentru trei cazuri distincte . cu pete numai in suprafata -Rosturi cu pereti usor alterati avand umpluturi cu minerale rigide sau cu particole nisipoase fara argila -Rosturi cu fete acoperite de argila prafoase sau nisipoase -Rosturi cu fete acoperite de minerale argiloase cu caolinit .0. se atribuie o valoare Jr=1.spalate Jr=4.75. In oricare dintre situatiile anterioare. 14 . Jn=6. Ja=3.talc. In cazul rosturilor cu material de umplutura alcatuit din minerale argiloase.0. Jn=4.5. Jn=9.5.0. Ja=1.lise -Rosturi plane. in grosime suficenta ca sa impiedice contactul dintre fete.cu liant cuartitic sau similar -Rosturi cu pereti nealterati.. ondulate -Rosturi plane. -Patru sau mai multe familii de rosturi insotite de rosturi si pe alte directii care fragmenteaza Pentru rugozitatea peretilor valorile numerice ale indicelui partial Jr se atribuie in functie de continuitatea si aspectul fetelor rostului: -Rosturi discontinue -Rosturi neregulate. Ja=2. a)Fetele rostului sunt in contact: -Rosturi cimentate.gips sau grafit in grosimi de maxim 1.-O familie de rosturi insotita de rosturi rare pe alte directii -Doua familii de rosturi -Doua familii de rosturi insotite de rosturi rare pe alte directii -Trei familii de rosturi masivul in blocuri de dimensiuni reduse -Roca foarte fracturata Jn=3. daca interspatiul mediu dintre rosturi este mai mare de 3 m Jr se majoreaza cu o unitate. Jr=1.ondulate -Rosturi lise.ondulate -Rosturi plane. Ja=0. Jr=3.2mm Ja=4.definite de contactul dintre fetele rosturilor. Jn=20.mica. Jr=1. Jr=1. Jr=2.ondulate -Rosturi spalate.

Jw=1..0.12.constatn in timp Jw=0.0.12.0.local sub 5l/min..1 Mpa -Aflux mediu de apa.b)Fetele rostului intra in contact la forfecari de maxim 10 cm: -Rosturi cu umplutura din particole nisipoase sau roci dezintegrate Ja=4.5-1Mpa -Aflux foarte mare de apa la deschiderea excavatiei.0.1. Ja=6. -Rosturi cu material de umplutura din minerale puternic consolidate cu grosime<5mm -Rosturi cu material de umplutura mediu sau slab consolidat... Jw=0. Jw=0.0.05.fara inmuiere -Rosturi cu umplutura argiloasa Ja=5.0.0.1 Jw=0. Ja=8.0.in functie de gradul de consolidare -Rosturi cu umplutura din argile nisipoase sau prafoase .0.cu grosime <5mm c)Fetele rostului nu sunt in contact: -Rosturi cu zone sau benzi de roca dezintegrata -Rosturi cu umplutura din fragmente de roca -Rosturi cu umplutura din materiale argiloase.0.66..0. Pentru factorul de reducere al eforturilor valorile indicelui partial SRF se determina diferit in trei situatii posibile....presiune interstitiala>1Mpa -Aflux foarte mare de apa. Ja=6.presiune interstitiala in gama 0.Astfel: -Excavatii uscate sau cu aflux minor de apa. 15 .33.presiune interstitiala<0. Ja=8.8. Ja=13. Jw=0.cu spalarea materialului din rost. Cu diminuare in timp.din materiale argiloase cu grosime <5mm -Rosturi cu umpluturi din argile cu proprietati de umflare.de tip montmorillonit. Pentru influenta data de prezenta apei valorile indicelui Jw se determina in functie de afluxul de apa la deschiderea excavatiei sau/si in functie de presiunea apei interstitiale.0.25 Mpa -Aflux mare de apa:presiune intersttiala mare (0..1-0.0.0..5.0.0.cu spalari ocazionale ale materialului Din rost.25-1MPa) -Aflux mare de apa. Ja=8. Ja=6.20. Presiuni interstitiale in gama 0.2.

10 10.5 σt / σl >13 13..... Clasificarea pe baza indicelui Q este exclusiv destinata lucrarilor subterane..0.20... pentreu fiecare din cele 38 de categorii de roca se indica tipul de sprijinire recomandat.5 1.5 <2.0 0..1000.In aplicatiile curente.. Barton distinge 38 de categorii de roca (figura 1.0 5.... SRF=10...15 <0....In functie de valorile Q.6).20 c)In cazul rocilor cu dilatanta majora sau cu potential de umflare: -impingerea muntelui este moderata -impingera muntelui este ridicata -umflarea rocii este moderata -umflarea rocii este semnificativa SFR=5.. SRF=2.1. SFR=5.in plaja 0.5.. SRF=2..5.0.10.in functie de starea de efort in situ (efort principal σ 1 ) comparata cu Indicele SFR pentru roci masive Tabelul 1.cu continut argilos..3.5 5. SRF=7..5 0.2.. In lucrarile lui Barton.2.0.in functie de adancime -o singura zona de forfecare in roca masiva rezistentele la compresiune (σ c ) si la intindere (σ t ) (tab1.3 0. diametru sau inaltime..15 SRF 2..001..10 10.. 16 .5.15.continand argile sau roci descompuse chimic -zone cu multiple rupturi prin forfecare -o singura zona slaba.dimensiunea caracteristica este corectata de un coeficent ESR (Excavation Support Ratio) care tine seama de importanta lucrarii si de gradul de siguranta asociat. utilizand ca al doilea parametru dimensiunea semnificativa a lucrarii subterane-deschidere.5.0.0.7). b)In cazul rocilor masive.. SFR=10.5.0.5. susceptibila de a produce surpari: -zone slab extinse. SFR=10.a)In cazul in care excavatia in roca intersecteaza o zona slaba..6 Caracteristica RMR reduse Eforturi medii Eforturi mari Roci mediu fracturate Roci puternic fracturate σc / σl >200 200..

Emitorul genereaza unde mecanice .FIGURA 1. cele longitudinale fiind interceptate de doi receptori situati in vecinatate.7. Africa de Sud (28) din alte state europene si din continentul american (21) a rezultat relatia: RMR=9 lnQ (1.Categorii de roca in functie de valorile Q si dimensiunea tunelului Se mentioneaza ca intre clasificarea propusa de Bieniawski(RMR) si cea propusa de Barton (Q) exista o corelatie acceptabila . 1.mai ieftine si mai operative. la distante ce 17 .a impus un criteriu de clasificare bazat pe carotarea seismica a peretilor forajelor de studii.3) Corelatie care confirma faptul ca ambele sisteme de clasificare includ o gama similara de parametri caracteristici ai masivului de roca. In figura 1.Pe baza analizei a 111 cazuti de lucrari subterane din Scandinavia (62).O sonda coborata in forajul de studii poate fi blocata in peretii forajului la adancimea dorita.4. INDICELE DE CALITATE DIN CAROTAJUL SEISMIC IQCS Extinderea metodelor geofizice de investigare a masivelor de roca.3.8 a se prezinta schema de principiu pentru un carotaj seismic.

viteza undelor longitudinale intr o roca de acelasi tip. Raportul celor doua viteze.b.se defineste ca indice de calitate: VL × 100% VL* IQCS = (1. Fig.8. Este interesant de observat ca din diagrama vitezelor longitudinale masurate 18 .In acelasi timp.Viteza de propagare a undelor seismice in peretii forajului VL poate fi imediat evaluata.exprimat procentual. b-variatia in adancime a vitezelor undelor seismice.Carotarea seismica:a-schema de principiu. 1.8.rezultatele aparand sub forma prezentata in figura 1.4) Carotajul seismic se poate realiza continu.constituie baza de masura.dar compacta V * L se poate masura pe fragmente de carota sau se poate determina prin relatii teoretice. in lungul forajului.

1976). K0 =500kg/m3 tip B – rocă tare. f = 4-5. K0 =200 -300kg/m3 19 .din care se remarca aceleasi tendinte in variatie si chiar valori similare in zona de roca sanatoasa. Dat fiind faptul ca atat indicele RQD . Astfel se indică 5 tipuri de roca functie de care se indica tipul de susţineri provizorii a lucrărilor subterane. Hidroconstructia La noi în ţară prescripţiile de proiectare prevăd evaluarea susţinerii provizorii în funcţie de coeficientul de tărie al rocii f (Protodiakonov) şi rezistenţa elastică a rocii K0. Corelarea intre indicii RQD si IQCS Spre exemplificare . tip A – rocă foarte tare. Clasificarea ISPH.in figura 1.9. f =5. Fig.3. K0 =300 -400kg/m3 tip D– roca slaba f =2-3.ele corespunzand reducerii semnificative a vitezei. K0 =400-500kg/cm3 tip C– rocă semitare.pot fi depistate si discontinuitatile majore din masivul de roca. 1.9 se prezinta variatia cu adancimea a celor doi indici intr-un foraj de studii de circa 30 m adancime (Panet. 1.intre cei doi indici exista o corespondenta foarte buna. f =3 -4.5.cat si indicele de calitate IQCS caracterizeaza in esenta fragmentarea masei de roca de catre discontinuitati.

f =1.tip DS– roca moale. deoarece in afara de frecarea propriu zisa se ia in considerare si coeziunea dintre particolele rocii in stare partial sfaramicioasa f = fo + c/σ = tgφ + c/ σ. in care c = coeziunea rocii σ = efortul unitar normal φ = unghi de frecare interioara sau f=Rc/100 Rezistenta elastic a rocii K0 are expresia K0 = E / (1+μ)x100 si corespunde unei excavatii cu raza r = 1m Pentru o excavarie cu o raza oarecare r rezulta K = K0 / r 20 . K0≤100kg/m3 Coeficientul f este un coeficient de frecare aparent.

Complexul de straturi de roci din scoarta terestra se presupune omogen. forta care actioneaza in permanenta este greutatea proprie a straturilor de deasupra. Presiunea litostatica actioneaza vertical. Starea de tensiuni dintr-un masiv neatacat prin lucrari subterane Intr-o formatiune de roci oarecare.1.supus numai actiunii verticale a gravitatiei.Capitolul 2 STAREA DE TENSIUNI DIN INTERIORUL UNUI MASIV DE ROCI 2.raportata la unitatea de suprafata. la adancimea H (Fig.folosind ecuatiile stabilite pe baza legii generalizate a lui Hooke din teoria elasticitatii: (2. Considerand intr un masiv de roci un cub elementar.acesta va fi supus unei presiuni verticale σ z =γ a ⋅ H in care γ a -greutatea specifica aparenta a rocii.1). Sub actiunea acestei presiuni se vor produce deformatii transversale in plan orizontal. O x H y sy sz sx z Fig.2. Deformatiile specifice transversale dupa directiile x si y se pot exprima in functie de eforuturile unitare. 2. Aceasta forta.elastic si izotrop. Echilibrul unui cub elementar . se numeste presiune litostatica.cu o intindere orizontala infinita.1) 21 .1.

8) Dupa cum se observa .coeficentul lui Poisson. Celelalte doua directii principale vor fi determinate de axele Ox si Oy si deci efortul principal tangential va fidat de expresia: τ max = σ z -σ x σ z -σ y 1 1-2μ 1 1-2μ = = ⋅ σz = γa ⋅ H 2 2 2 1-μ 2 1-μ (2. Deoarece masivul inconjurator nu permite deformatii transversale .care exprima raportul dintre deformatia specifica transversala si longitudinala a rocii supusa unui efort monoaxial ( μ <0. μ Din relatiile de mai sus rezulta ca presiunea litostatica difera fundamental de presiunea hidrostatica ce actioneaza cu aceeasi intensitate dupa orice directie.ceea ce inseamna ca aceasta reprezinta o directie principala.9) 22 .modulul de elasticitate al rocii.5).3) In care: E.2) (2.5) relatiile de mai sus devin: σ x =σ y =σ z =σ a ⋅ H (2.εx = 1 ⎡ σ x -μ(σ y +σ z ) ⎤ ⎦ E⎣ 1 ε y = ⎡σ y -μ(σ z +σ x ) ⎤ ⎦ E⎣ (2.4) (2. μ .Numai in cazul starii lichide a rocilor (m=2 si μ =0.5) Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu σ x si σ y se obtine pentru efortul unitar orizontal expresia: σ x =σ y = sau σ x =σ y = in care m= σz γa ⋅ H = m-1 m-1 (2.efortul σ z dupa directia axei Oz este maxim.rezulta ca ε x =0 si ε y =0 si deci: σ x =μ(σ y +σ z ) σ y =μ(σ z +σ x ) (2.6) 1 este constanta lui Poisson.7) μσ z 1-μ (2.

sunt semnificative rezultatele obtinute prin masurarea tensiunilor de ambele parti ale unei falii de origine tectonica. Studiile experimentale mai recente. a carui valoare poate varia in limite foarte largi. existenta in zona amplasamentului centralei subterane Picote din Portugalia (fig. astfel ca problemele se pot trata in cadrul elasticitatii plane. Fortele tectonice si deformatiile pe care le sufera roca provoaca o pretensionare a rocii. Privitor la influenta proceselor tectonice asupra starii de tensiuni dintr-un masiv stancos.). Valorile tensiunilor verticale obtinute din masuratorile efectuate de o parte si de cealalta a faliei.efectuate in cazul diferitelor roci stancoase. Rezulta deci ca rezistenta rocii nu poate fi determinat daca nu este cunoscuta pretensionarea dupa cele trei directii principale. rocile dintr-o formatiune geologica oarecare s-ar gasi. De asemenea.5 respective m=2. Datorita acestei presiuni. ci si de evolutia proceselor tectonice care au avut loc in trecut.intr-o stare latenta de plasticitate. In ipoteza ca mediul este elasto-plastic .presiunea litostatica poate fi considerata asemanatoare presiunii hidrostatice si deci actionand proportional cu adancimea si cu aceeasi intensitate in toate directiile: σz = σx = σ y = γa ⋅ H ceea ce se obtine pentru μ=0.omogen si izotrop nu se confirma intru totul in practica. Valoarea lui k poate fi mai mica sau mai mare ca unitatea.In cele mai multe cazuri de echilibru intern intalnite in studiul presiunii rocilor. La un masiv stancos.11) In care k este coeficentul presiunii laterale.Aceasta ipoteza are avantajul ca prin aplicarea principiilor din hidrostatica se simplifica mult problemele.2.ceea ce face ca tensiunile din masiv sa difere in unele cazuri foarte mult de cele obtinute din calcule. chiar daca fenomenele respective nu se produc in realitate intocmai.efortul unitary orizontal σ x se exprima in general sub forma: σ x =k ⋅ σ z =kγ a H (2.stare de tensiuni este legata nu numai de greutatea proprie a rocilor si de istoricul incarcarilor.au aratat ca ipoteza distributiei tensiunilor intr-un masiv de roci ca intr-un mediu elastic.au depasit valoarea rezultata din calcule in functie de adancime(19. ceea ce se intampla pentru adancimi si deci presiuni mari. toate fortele sunt cuprinse in acelasi plan vertical. de la o anumita adancime in jos.adica se deformeaza continuu in spatiu fara a-si pierde coeziunea.2. Cercetarile teoretice efectuate au aratat ca aceasta ipoteza este valabila numai in cazul cand rocile respective se gasesc in stare de curgere .6 daN/cm 2 )si anume in partea din aval 23 .10) (2.fiind destul de greu de apreciat valoarea coeficentului lui Poisson pentru un masiv stancos fisurat.in functie de conditiile locale.

In acelasi timp se poate constata. Fig.2.de 10 ori mai mare(200 daN/cm 2 ).tensiunea a fost de doua ori mai mare(40 daN/cm 2 ) iar in partea opusa .efortul unitar orizontal poate fi mai mic sau mai mare decat cel vertical. 2-falia de origina tectonica. respectiv de pretensionarea lor la 24 . rezulta ca la evaluarea starii de tensiuni intr-un bloc al unui masiv stancos trebuie sa se aiba in vedere faptul ca problema nu poate fi rezolvata in mod separat . tinand seama de interactiunea dintre blocuri . In concluzie. 3-punctele in care s-au masurat tensiunile in masiv In anumite cazuri valorile tensiunilor obtinute din masuratori sunt mult mai mari decat cele calculate .a faliei.aceasta poate fi mai mica sau mai mare decat σz unitatea.ci in ansamblu.din cele aratate mai sus.ceea ce inseamna ca in functie de conditiile locale. In ceea ce priveste valoarea lui k= σx .Falie de origine tectonica in zona amplasamentului centralei subterane Picote(Portugalila): 1-centrala subterana.2. ca valorile tensiunilor orizontale rezultate din masuratori depasesc ca marime mult pe cele ale tensiunilor verticale obtinute din calcule ( σ z =γ a H ) .

este necesar sa fie cercetata si o alta problema de o deosebita importanta practica si anume pericolul de rupere si conditiile de rupere ale rocilor in interiorul masivului.formarea masivului. Cand exista o presiune in pori(u). depasesc ca marime rezistenta la forfecare a rocii. cercul lui Mohr permite determinarea grafica a tensiunilor normale si tangentiale dintr-o sectiune inclinata oarecare ce trece prin punctul considerat. 25 .13) Considerand starea plana de tensiuni intr-un punct acesta se poate reprezenta grafic prin construirea cercului lui Mohr.daca se cunosc tensiunile normale principale σ1 si σ 2 (fig 2.atunci se va produce ruperea si prin alunecare.de-a lungul unei fisuri c=0 si in acest caz va fi luata in considerare numai frecarea interioara. Starea de echilibru limita a rocilor in interiorul masivului In afara de repartizarea tensiunilor in interiorul unui masiv de roci elastice. In relatia de mai sus se tine seama atat de coeziune cat si de frecarea interioara a rocii. omogene si izotrope.stabilitatea la alunecare a rocii va fi asigurata pentru: τ<c+(σ-u)tgϕ (2.).Metoda cea mai simpla consta in masurarea deformatiilor diametrului forajelor executate in masiv. Rezistenta rocilor este caracterizata prin rezistenta lor la forfecare. σ -efortul unitar normal.in functie de starile de tensiuni si de deformatii. Daca roca este fisurata. Ruperea rocii se produce in punctele in care tensiunile sau deformatiile produse de aceste tensiuni ating valori limita.2. Dupa cum se stie din rezistenta materialelor. In practica se cunosc mai multe metode de determinare a tensiunilor in adancime. Daca eforturile unitare tangentiale. Rezultatele concludente privind starea de tensiuni dintr-un masiv stancos pot fi obtinute numai prin efectuarea de masuratori directe.intr-un masiv stancos. Dupa Coulumb. 2.3.provenite din greutatea proprie a rocilor si incarcarile exterioare.12) ϕ -unghiul de frecare interioara a rocii. (2. stabilitatea rocii la alunecare se realizeaza cand efortul tangential din masiv: τ<c+σ ⋅ tgϕ Unde: c-coeziunea rocii.

Coordonatele punctului A reprezinta tensiunile σ si τ date de relatiile: σ= τ= σ1 +σ 2 σ1 -σ 2 + cos2α 2 2 σ1 -σ 2 sin2α 2 (2.3.4. 2 σ1 +σ 2 .12).Luand un sistem de axe de coordonate si trecand in abscisa tensiunile normale σ .cercul lui Mohr pentru un punct va avea ca abscisa a centrului iar ca raza σ1 -σ 2 (fig 2. 2 Tensiunile σ si τ din sectiunea inclinata care trece prin punct si care formeaza cu verticala unghiului α (fig 2.pentru o stare oarecare de solicitari . definita prin eforturile unitare normale principale σ1 si σ 2 .15) Figura 2.14) (2.).3) se obtin din cercul lui Mohr ducand raza CA care face unghiul 2 α cu axa 0 σ …(fig 2.Starea plana de tensiuni 26 . iar in ordonata cele tangentiale τ .

construite pentru efortul monoaxial de rupere la compresiune.tangenta la fiecare dintre ele. Dupa cum rezulta din fig.care reprezinta starea de echilibru limita a materialului. 27 . Practic.4.cu centrul in C(fig. 2.corespunzatoare diferitelor stari de solicitare la rupere a σ2 rocii. Construind mai multe cercuri Mohr pentru eforturile unitare limita.4.definite prin eforturile unitare principale σ1 . R t . R c si respective la intindere. respective pentru diferite rapoarte ale eforturilor normale principale σ1 .aceasta curba se obtine prin construirea cercurilor Mohr pe baza unor date experimentale determinate prin supunerea materialului (rocii)la incercari de compresiune si intindere si trasarea infasuratoarei care reprezinta curba intrinseca a materialului.Figura 2.5).16) Daca cercul lui Mohr se construieste pentru o stare de solicitare la care are loc ruperea rocii.se poate trasa pentru aceasta familie de cercuri o curba infasuratoare . σ 2 se construieste cercul limita respective. Pentru trasarea curbei intrinseci(infasuratoarei) sunt necesare doua cercuri caracteristice.Cercul lui Mohr. efortul unitar tangential maxim este dat de ordonata punctului B si este egal cu raza cercului: τ max = σ1 -σ 2 2 (2. In cazul unei stari oarecare de solicitare. atunci punctual B de pe cerc va reprezenta punctual caracteristic al starii limita definite de efortul unitar tangential maxim.2.

iar altii cu o parabola.1+ ⎜ (2.17) unde c este coeziunea rocii.determinate de relatiile: ⎛ ⎝ Rc Rc ⎞ + ⎟ R t 2R t ⎟ ⎠ τ =0 σ =R t ⎜1.2. Pentru obtinerea unei forme perfectionate a infasuratoarei.C 2 (fig 2.a stabilit trei categorii de roci diferite in functie de pozitia centrului C al cercului osculator de varf al parabolei pe axa abciselor 0σ (fig.5. considerand infasuratoare cercurilor de stari limita o forma parabolica.6). unii autori au asimilat-o cu o cicloida.Fig. 28 .13) data de ecuatia: τ =c+σ tgϕ (2.iar ϕ este unghiul de frecare interioara. curba infasuratoare se considera a fi o dreapta tangenta la cercurile caracteristice C1 .respective la intindere.1-linia de forfecare a rocii(dreapta intrinseca).18) In care R c si R t sunt rezistentele de rupere la compresiune. Intr-o prima aproximatie.Cercuri limita de eforturi unitare.Aceasta dreapta reprezinta conditia de echilibru limita dupa Coulomb.2. Kegel .

Prin tensionarea cablului. 29 .Caquot considera curba infasuratoare de forma: 3 2 τ max =(c+σtgj) (2. consta in tensionarea unui cablu ancorat in roca la partea inferioara a unui foraj.se transmite rocii.6.atunci cand Rc <3. Rt Rc > 5.de caracterul eterogen al rocilor.care se realizeaza cu ajutorul unui cric de la partea superioara a forajului.Fig.o incarcare axiala P(fig.cand La aplicarea criteriului starii limita de eforturi intr-un masiv de roci. care in realitate nu sunt ideal omogene si elastice. Rt Rc ≤5.19) In aceasta relatie se tine seama.prin intermediul unei placi groase de otel.2. Una dintre metodele de incercare “in situ” a rocilor. Rt Rc astfel: Rt -roci cu comportare elasto-plastica.prin valoarea exponentului. in diferite puncte si in orice directie in masiv.Infasuratoarea cercurilor lui Mohr de forma parabolica Cele trei categorii de roci se pot defini in functie de valoarea raportului -roci cu comportare plastica. atunci cand 3 ≤ -roci cu comportare elastica(casante sau friabile).7). pentru obtinerea datelor necesare pentru construirea cercurilor Mohr si trasarea curbei infasuratoare.2.

Prin actiunea cricurilor. Curba intrinseca poate fi trasata correct pentru roca “in situ” prin variatia raportului P2 .se va putea trasa curba infasuratoare care reprezinta curba intrinseca a materialului(a rocii).de aceeasi marime.20) Eforturile dupa o directie perpendiculara la cablu sunt realizate de un cric cilindric situat in putul forat.roca inconjuratoare va ajunge in conditii de rupere. σ θ =-P2 .7.Instalatie pentru incercarea rocilor”in situ” Presiunea transmisa rocii va fi: P1 = In care: P π 2 2 (D -d ) 4 P-forta de intindere a cablului. P1 30 . d-diametrul forajului.Marind progresiv presiunea in cricul hidraulic. D-diametrul placii de otel.roca va suferi deformatii care pot fi masurate si deci incercarile pot fi verificate. (2.Cricul hidraulic cilindric este destinat sa provoace in roca inconjuratoare un efort de compresiune radial σ r =P2 si un effort de intindere circumferential .Construind cercurile lui Mohr pentru aceasta stare de eforturi .Fig 2.

Cu ajutorul curbei obtinute se poate verifca stabilitatea rocii pentru diferite stari de tensiuni din masiv.se construiesc cercurile Mohr si se traseaza infasuratoarea lor(fig.roca se va afla intr-o stare de echilibru limita.centrale etc).Astfel pot fi cercetate diferite conditii de stari limita de eforturi.In acest scop se construieste cercul Mohr pentru un punct din masiv (de exemplu la nivelul fundatiei unei constructii)in care starea de tensiuni este caracterizata prin efortueile principale σ1 .iar σ 2 =P2 =0 si (compresiune monoaxiala) σ1 =σ z =0 .Conditiile caracteristice apar pentru cazurile: σ1 =σ z =P .roca se va gasi in echilibru stabil sub actiunea sarcinilor de deasupra.iar σ 2 =σθ =-P2 (intindere monoaxiala).σ 2 rezultate din incarcarile transmise de constructie so daca cercul obtinut se va afla in interiorul curbei infasuratoare (cercul C3 ).corespunzatoare starilor de echilibru limita.Daca cercul lui Mohr va fi tangent la curba infasuratoare (cercul C 4 ).putand avea loc ruperea ei si ca urmare pierderea stabilitatii.create prin executia unor constructii(baraje. Pentru eforturile rezultate din incercari. 31 .2.16).

o problema care trebuie investigate este cea a adancimii la care eforturile si deformatiile specifice pot cauza deformatii elastice sau plastice in roca netulburata.la adancimea dorita.in special pentru incercarea rocilor din fundatiile unor baraje.8.Fig. Metoda expusa.2-intinderea monoaxiala.poate fi aplicata pentru obtinerea de date ecperimentale la diferite adancimi. De asemenea.ceea ce are o mare importanta. reprezinta forfecarea pura.avand σ1 =-σ 2 .Trasarea curbei infasuratoarea a cercurilor lui Mohr pe baza datelor experimentale: 1-forfecarea pura. 32 .prin folosirea aceluiasi cablu.3-compresiunea monoaxiala.4-curba infasuratoare(intrinseca) Cercul lui Mohr cu centrul in originea sistemului de axe de coordonate.convenabil ancorat in roca si coborarea placii de otel si a cricului cilindric in putul forat .de incercare a rocilor “in situ”.2.

2) Fig. în exploatările la zi arata că rocile care in unele ocazii apar ca tari şi casante în alte împrejurări prezinta caracteristicile unor materiale cu cedare plastică sau curgere lentă. urmată de deformatie neliniera pînă în punctul cînd B cand se ajunge la o comportare plastică după care urmează ruperea în punctul C (fig.3.2 33 .a stratelor din scoarţa terestră care în prezent ne apar ca fiind constituite din materiale rigide.1 Dacă materialul este elastic şi casant. 3. TEORII DE RUPERE Observaţii făcute asupra materialelor din scoarţa terestră pe teren.1 Cedarea materialelor elastice Dacă un material este elastic şi ductil. ca oţelul turnat sau sticla. după domeniul elastic se ajunge brusc la rupere (fig.Capitolul 3 (CEDAREA ROCILOR.1). 3. în mine şi tunele. O dovadă a acestei ultime comportări o constituie cutarea în timp geologic . 3. ca de pilda cuprul şi oţelul moale atunci va prezenta o relaţie efort-deformaţie liniară pana in punctul A.3. Fig.

atunci cînd roca începe să cedeze se observă că materialul continuă să opună o oarecare rezistenţă la deformaţie chiar după punctul de cedare(fig. Dacă materialul prezintă caracteristici elastice şi plastice se consideră drept cedare.Dacă maşina de încercat este proiectată judicios.3). c) punctul în care materialul nu mai poate susţine sarcina aplicată.La majoritatea rocilor se poate discerne un punct de cesare înainte de rupere.mai tari avînd un conţinut de silice mai ridicat şi o structură cristalină sînt de regulă mai casante decît sedimentele poroase. b) punctul de rupere .în aşa fel încît se evită liberarea bruscă a energiei de deformatie. e) deformaţie permanentă reziduală limitata.tipul de incercare folosit pentru determinarea rezistenţei. Dacă materialul nu este casant punctul de cedare poate fi considerat atunci cînd: d) sub sarcină constanta viteza de deformaţie începe să crească.2 Cedarea materialelor din scoarţa terestră In general rocile şi pământurile nu sînt aşa de ductile ca metalele şi rareori sînt tot aşa de casante ca sticla. întindere sau forfecare).3. Fig.felul solicitării (compresiune.3 Prin urmare "cedarea" unei roci casante poate fi considerată că se produce atunci cînd se atinge : a) punctul de cedare . 3. Trebuie remarcat însă că cedarea rocii aste afectată de următorii doi factori esenţiali : . Rocile . Felul solicitării este important în special în cazul rocilor casante care se caracterizează prin rezistenţe mari la compresiune şi rezistenţe relativ scăzute la forfecare şi la întindere 34 .3. . ci prezintă caracteristici de cedare intermediare între aceste doua tipuri extreme.

1) unde ( σ co .2) Tabelul 3. D (3. Astfel chiar în cazul încercării de compresiune simplă rezultatul depinde de dimensiunile probei şi in special de raportul dintre lungime (L) şi diametru (D): σ c =σ co (0. In majoritatea lucrărilor inginereşti în rocă sau pe rocă încărcările primare sînt de compresiune.1 (3.250 150 . cazul materialelor casante cum sînt rocile tari rezistenţa la întindere σ t este considerabil mai mică decît cea de compresiune σ c σ c =Kσ t unde K = 4 ÷ 10 in funcţie de tipul de rocă (Tabelul 3.Tipul încercării influenţează de asemenea în bună masură valoarea rezistenţei obţinute.250 20 —l00 50 .1 Rezistenţa rocilor la compresiune simplă şi la intindere ROCA Granit Diorit Dolerit Gabbrou Bazalt Gresie Şist Caloar Dolomit Cărbune Cuarţit σc (daN/cm2) 1000 — 2500 I800—3000 2000-3500 1800 —3000 1500 —3000 200-1700 l00 —1000 300 —2500 300-2500 50 — 500 1500—3000 (daN/cm2) 70 – 250 150—300 150-350 150—300 l00—300 40 .50 l00—500 35 σt . însă pot genera şi solicitări de forfecare sau întindere.reprezintă rezistenta pentru Deci pe măsură ce L L creşte rezistenţa tinde spre o valoare constantă iar atunci cînd D D scade valoarea tinde spre infinit (cazul solicitării hidrostatice).250 20 . In. Această comportare poate fi pusă pe seama faptului ca de fapt cădarea rocilor nu se produce datorită compresiunii ci depăşirii rezistenţei de care este capabil materialul la solicitările de întindere sau forfecare generate de compresiunea probei .2 ) L/D L =1 .8+ 0.

ca şi unele materiale de construcţii cum este betonul. efortul normal indiferent că este vorba de compresiune sau întindere.Gneis Marmoră Ardezie 3. Din această cauză pentru astfel de materiale s-au propus alte criterii decît cele clasice.3 Criterii de rupere 500 —2000 l000 —2500 l000 —2000 50 . ce acţionează perpendicular pe acel plan există o relaţie de tipul : τ=f(σ) (3. In cazul metalelor sau altor materiale elastice se pot aplica eforturi de felul efortului principal maxim admisibil sau rezistenţa de forfecare maximă sau a energiei de distorsiune maxime pe care o poate prelua materialul. la rupere. Nu se presupune ca materialul are aceeaşi rezistenţă la întindere ca şi la compresiune.au rezistenţa la întindere egală cu cea de compresiune si se defineşte cedarea ca începutul comportării inelastice. Deoarece există mai multe criterii de rupere este esenţial să se aleagă cel ce corespunde mai bine comportării materialului cu care avem de-a face. De pildă prin încercarea de compresiune triaxială poate fi stabilită înfăşurătoarea cercurilor limita care este reprezentarea grafică a relaţiei τ=f(σ) (Fig.3) Ipoteza de bază este că. Adică se poate stabili un „criteriu de rupere” cu ajutorul căruia poate fi stabilita şi folosită la proiectare. dar se subînţelege că într-un cîmp de eforturi σ1 >σ 2 >σ 3 efortul principal intermediar σ 2 nu influenţează ruperea. Relaţia fundamentală dintre τ si σ este caracteristica pentru materialul considerat şi poate fi determinată prin încercări.200 70 .4). contribuie alături de cel de forfecare. încep să aibă o comportare inelastică la eforturi mici şi că rezistenţa lor la întindere este mai mică decît cea la compresiune. Se ştie că rocile şi pămînturile.200 70-200 Prin alegerea uneia din definiţiile de mai sus şi aplicarea ei la un anume material se poate preciza punctul în care materialul dat este dat să "cedeze" sub o anumită distribuţie de eforturi. In astfel de teorii se presupune că materialele se comportă perfect elastic. 36 . Teoria de rupere a lui Mohr Conform acestei teorii ruperea materialului se realizează atunci cînd între efortul de forfecare τ ce acţionează pe un anumit plan de rupere şi efortul normal σ .3. rezistenţa maximă de care este capabil materialul.

(3.4) a) 37 . este un termen proporţional cu log σ . Ecuaţia înfăşurâtoarei poată fi reprezentată de relaţia: τ=τ 0 +σtgΦc +τ 'σ unde: Φc τ 'σ este valoarea maxima constantă a unghiului de frecare internă.4.3. In acest caz după ordonata τ 0 pentru σ=0 urmează o zona cu panta descrescătoare în care înfăşurătoarea tinde eventual spre o dreaptă a cărei prelungire are o ordonată la origină τ 0 .Forma generală a înfăşurătorii Mohr pentru o rocă poate fi schematizată aşa cum se arată în fig.

Daca se presupune că pe un plan de rupere rezistenţa la forfecare este mărită datorită unei componente de frecare.3. Tinind seamă că rezistenţa la frecare care se dezvoltă atunci cind un corp se afla pe un plan inclinat este μσ u unde μ este coeficientul de frecare τ f =τ 0 +μσ unde : (μ=tgΦ ) : (3.) τ=f(σ) şi este aplicabil păminturilor. Plecind de la acest criteriu se poate stabili o relaţie de legătură între rezistenţa la compresiune σ c şi cea la întindere σ t (Fig. Criteriul Coulomb-Navier de rupere a rocilor (3.5). 38 .6) τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ =0 . 3.4 Criteriul de rupere a lui Coulomb Acest criteriu reprezintă de fapt un caz particular al criteriului Mohr pentru situaţia cînd curba intrinsecă τ=f(σ) este o dreaptă ( tgΦ = const.5) Criteriul Coulomb poate fi aplicat de asemenea solidelor casante.b) Fig.

3.6) poate fi scrisă tinand seamă de expresiile eforturilor intr-un plan inclinat functie de eforturilor principale σ1 si σ3 σ1 -σ3 σ +σ σ -σ sin2α.1 3 μ.7) 39 .1 3 μcos2α= 2 2 2 σ1 +σ3 σ1 -σ3 =μ+ (sin2α-μcos2α) 2 2 Conditia de maxim va fi: dτ 0 σ1 -σ 2 = (2cos2α+2μsin2α)=0 dα 2 1 tg2α=μ τ 0 =τ-μσ = (3.a b Fig.5 Astfel relatia (3.

care inlocuite in (3.9) si (3.12) (3.1 2 μ+ 1 2 ( + ) 2 2 1+μ 2 1+μ 2 sau 2τ 0max =σ1 (-μ+ 1+μ 2 )-σ 3 (μ+ 1+μ 2 şi că sin2α>0 (3. tg2α<0 cos2α<0 Rezulta că trebuie alese soluţiile cu semnul minus in fata radicalului.8) care reprezinta criteriul de cedare a rocii supusă unei solicitări monoaxiale.Tinand seama ca: sin2α= tg2α ± 1+tg 2α 1 ± 1+tg 2 2α 2 = 1 μ 1 μ2 1 μ2 =- 1 ± 1+μ 2 1 ± 1+μ 2 ± 1+ = 1 ± 1+ cos2α= = μ>0.10)in (3. De pilda pentru intinderea monoaxiala: σ1 =0 şi σ 3 =-σ t aşa că: 2τ 0 =σ t (μ+ 1+μ 2 ) in timp ce pentru compresiunea simplă σ 1 = σ c şi σ 3 =0 aşa că: 2τ 0 =σ c (-μ+ 1+μ 2 ) Din egalarea celor doua expresii se deduce raportul : (3.9) (3.=1 σc σ t σ σ1 =N 3 +1 σc σc sau (3.11) σ c μ+ 1+μ 2 N σ (unde N= c ) care arată că rezistenţa la compresiune a unui material. Inlocuind expresiile parantezelor din (3.13) 40 .8)rezulta: σ1 σ3 =.7)conduc la: σ +σ σ -σ 1 μ2 τ 0max =.10) σ t -μ+ 1+μ 2 1 = = (3.este de regulă mai mare decat rezistenţa sa la intindere.care satisface criteriul Coulomb σt +Navier .

şi μ=0.3.6 Se remarca faptul ca punctele experimentale se situeaza pe drepte avand pante diferite in funcite de categoria rocilor : N=10 şi μ=1. 41 .6).7 pentru rocile sedimentare moi (elastice).13) concorda cu realitatea a fost verificata de σ3 σ Hoek care a reprezentat într-o diagramă avînd în axe rapoartele şi 1 rezultate din σc σc încercări triaxiale efectuata în diferite laboratoare (fig.5 pentru rocile eruptive(cvasielastice).0 pentru rocile sedimentare dure (semielastice).Măsura in care concluzia teoretica ce rezultă din (3. N=6 N=4 şi μ=1. 3. Fig.

9) si (3.0.2 μ l.1.5σ t pentru rocile cvasielastice.Dacă se inlocuiesc valorile de mai sus in expresiile (3.2-1.8 1.3.5 τ c pentru rocile rezistente şi pentru rocile moi.7 Tinănd seamă de cele expuse mai inainte privind corelaţiile dintre rezistenţele la compresiune şi intindere rezulta că infaşuratorile corespunzătoare celor trei categorii pot fi aşa cum se arată in fig.1 se ajunge la concluzia că se pot admite următoarele relaţii aproximative : τ 0 ≈2 τ t τ 0 ≈0.2 Valorile parametrilor rezistenţei la forfecare Roca Granit Dolerit Bazalt Gresie Şist Calcar Cuartit Marmoră τ 0 (daN/cm ) 140 -500 250-600 200-600 80 -400 30 -300 100-500 200-600 150-300 2 Φ 45°-60° 55°. 42 .8.7-1.025 σ c =σ t pentru rocile semielastice.4 0.2σ t τ=0.0.10)se obtin relatiile : τ=0.25.2 0.15 σ c =1. Tabelul 3.8 1.1.7.4. In aceste relaţii τ 0 reprezintă rezistenţa la forfecare de care este capabilă roca in incercarea moncaxială ( σ 3 =0 ) Compariand rocile de mai sus cu cele indicate în tabelul 3.1.8 0. τ=0.60° 50°-55° 35°-50° 15°-30° 35°-50° 50°-60° 35°-50° Tinand seamă de datele empirice este posibil să se construiască infăsuratori corespunzatoare stării limită după criteriul Coulomb-Navier (rel 3.6 0. 3.τ ) se dispun in general pe o curbă ce se apropie de dreapta corespunzătoare criteriului.02 σ c =1.2-1.6). In domeniul compresiunilor punctele din diagrama ( σ.7.2 1.1. Fig. pentru rocile neelastice.

τ=τ 0 + τ 0 este rezistenţa la forfecare pentru σ=0 .9. elaborată pe baza incercărilor a numeroase roci din Suedia constă in aceea că prin atingerea de către eforturile normale a unui anumit prag corespunzator rezistenţei cristalelor rocii.8 Cercetările din ultimul timp au arătat insă ca nici in domeniul compresiunilor mari nu mai este valabil criteriul Coulomb-Navier. unde τ max este rezistenta la forfecare a granulelor cele mai rezistente. 3. Se poate presupune deci că rezistenţa la forfecare a rocii se datoreşte mai multor componente : rezistenţa la compresiune a unor cristale. a criteriului Lundborg corespunde destul de bine realitaţii.Fig. (3. Criteriul propus de Lundborg la Congresul de la Lisabona (1966) poate fi scris şi sub forma: 43 . începe cedarea acestora din urmă aşa că mărirea în continuare a solicitării normale nu mai contribuie la mărirea rezistenţei la forfecare. Presupunind ca rezistenţa este limitată atunci cînd μσ>τ max . se poate scrie : μσ μ =τ 0 + 1 μ 1+μσ/(τ i -τ 0 ) + σ τ i -τ 0 unde: τ i este limita inferioară a rezistenţei atunci cand σ=∞ . După cum se vede din figura 3. Criteriul Lundborg Ideea de baza a teoriei Lundborg.14) Pentru valori mici a lui σ formula coincide cu cea a lui Coulomb-Navier. frecarea dintre alte cristale şi rezistenţa la forfecare in zonele care încă nu au cedat.

3 Roca Granit τi (daN/cm2) 1000 τ0 (daN/cm2) 500 μ 2 44 .15) a) b) Fig. ⎟ corespunde unei drepte (fig.1 1 1 = + τ-τ i τ cr -τ 0 μσ (3.3.9 ⎛1 1 ⎞ care intr-o reprezentare ⎜ .b).3) Tabelul 3. ⎝ σ τ-τ 0 ⎠ Cu alte cuvinte rezistenţa la forfecare a rocilor este determinate de trei parametri τ i . 3.9. τ 0 şi μ caracteristici tipului de rocă (Tabelul 3.

Considerăm că şi in rezistenţă că σ1 > σ 2 > σ 3 eforturile de compresiune fiind negative iar cele de intindere positive.800 Gneis pegmatitic 12. a fost extinsă de MacClintock şi Walsh în 1962 şi de Hoek şi Bieniawaski în 1964 prin luarea în considerare a unor fisuri inchise cu posibilitatea de transmitere a eforturilor de la o fisura la cealaltă. In forma sa iniţială teoria avea în vedere microfisuri avînd forma unor elipsa foarte alungite şi avînd orientări întîmplătoare.7 1.600 Şist cenuşiu 5.400 Pirită de fier 5.600 Cuarţit 6.500 Leptit 6. care are în vedere un mecanism de propagare a ruperii materialului supus compresiunii monoaxiale. 45 .0 Toate criteriile expuse anterior au în vedere un mediu continuu ceea ce în cazul rocilor Teoria elaborată de Griffith în 1924 pentru explicarea cedării sticlei.5 2. reprezintă o încercare de analiza a rezistentei maturialelor microfisurate luînd in considerare concentrările da eforturi de întindere de la capelele acestor microfisuri.5 1.Granitognais 6.800 Şist negru 4.10).200 Calcar 8.000 Gneis micaceu 7. Se consideră starea de eforturi intr-o zona oarecare a materialului in care exista goluri alungite de secţiune eliptică orientate cu un unghi faţă de linia de acţiune a eforturilor principale σ 3 (fig.900 Magnetit 8. 600 500 500 600 300 300 300 200 300 600 2.900 Teoria lui Griffith reprezintă o idealizare neacceptabilă.4 1.2 1.8 2.8 1. Dat fiind interesul pe care-l prezintă această teorie pentru materialele stîncoase expunerea ei se face ceva mai amănunţit.3. la capetele cărora apar solicitări puternice de întindere chiar atunci cînd materialul este supus numai compresiunii. Teoria originală.2 2 1.

18) ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ { } Deoarece fisura este foarte subţire si alungită m este foarte mic iar eforturile maxime de intindere vor apare spre capetele fisurii acolo unde α este mic.τ xy : 2 2 2 2 2 2 2 2 2 -1 σb = σy ⎡m(m+2)cos α-sin α⎤ +σx ⎡(1+2m)sin α-m cos α⎤ -τxy ⎡2(1+2m )sinαcosα⎤ (m cos α+sin α) (3.16) unde a si b sunt semiaxele elipsei .10 Axa x-x este orientată dupa axa mare a fisurii eliptice in care caz centrul va fi dat de ecuaţiile parametrice: x=acosα y=bsinα (3. 3.18) devine: 46 .Fig. Ca atare sinα → α şi cos α → 1 aşa că expresia (3. Raportul axelor elpsei il notăm cu: m= b a (3.σ y . α unghiului razei vectoare fata de axa x.17) Acum se poate scrie expresia marimilor ce apar pe conturul fisurii pentru starea de eforturi σ x .

σ b =2(σ ym-τ xyα)(m 2 +α 2 )-1 (3.23) Pentru τ xy =0 conditia de aparitie a unei noi fisuri este σ y =σ t .19)dă: σ b =τ xy α (3.25) 47 .19) Pentru stabilirea valorii maxime a efortului se pune conditia: 2 2 2 dσ b -2τ xy (m +α )-2α(σ y ⋅ m-τ xy α) =0 = dα (m 2 +α 2 ) 2 (3.22) Dupa câteva transformări se obtine: mσ b =σ y ± σ 2 y +σ 2 xy (3.11) (3.3.21) expresia care inlocuită din nou in (3.19)dă : τ xy m 2 sau 2 2 1 σ y ± σ y +σ xy =α m ⋅ τ xy 1 1 +2σ y m -τ xy =0 2 α α (3. Inlocuind acest rezultat in (3.23) se ajunge la: 2σ t =σ y ± σ 2 y +τ 2 xy sau τ 2 xy =4σ t (σ t -σ y ) care este expresia criteriului Griffith si care reprezinta de fapt o parabola (fig.26) (3.ceea ce in final conduce la : σ b ⋅ m=2σ t (3.20) -2τ xy (m 2 +α 2 )=2α(σ y ⋅ m-τ xyα)2 condiţie care inlocuita in (3.24) unde σ t este rezistenta la intindere a rocii.

Atunci raza cercului Mohr.26) in raport cu τ xy : 2τ xy =-4σ t dσ y dτ xy (3.28) Pe de altă parte inlocuind in (3. depăşeşte rezistenţa la intindere limitată σ t este logic sa se presupună că va fi orientată după normala la acest contur. Ecuaţia acestei normale va fi: tgβ=dx dy (3.16) 48 . 3.determinat de aceste eforturi principale.21) se obtine: σ b m=2σ t =mτ xy α mτ xy 2σ t (3.11 Presupunem că unghiul format de fisură cu directia efortului principal σ 3 este astfel incât efortul σ b este maxim pentru orice combinaţie a stării de eforturi generată de aplicarea eforturilor principale σ1 şi σ 3 .30) Considerând ca noua fisură apare atunci cănd efortul σ b .27) Deoarece din derivarea lui (3.3.29) de unde se deduce: α==-mtg2θ (3.corespunzător centrului fisurii eliptice.11)aşa cum se poate scrie: tg2θ=dσ y dτ xy = τ xy 2σ t (3.24) expresia lui σ b data de (3. dusa prin punctul de tangenţa cu infaşuratoarea formeaza cu axa σ unghiul 2Φ (fig.31) unde se inlocuiesc expresiile obţinute prin derivarea coordonatelor parametrice ale elipsei (3.Fig.

3.35) (3. adică τ xy ≠ 0 . atunci şi θ ≠ 0 şi prin urmare β ≠ 0 .34) De aici rezultă concluzia că dacă directia fisurii iniţiale nu corespunde cu direcţia unuia din eforturile principale.33) Atunci cand α → 0 .30) rezultă: tgβ= sau β=-2θ (3.dx=-a sin αdα şi dy=m a cos αdx (3.12) Fig.aşa că tinând seamă de (3.13). 3. Astfel in acest caz noua fisură apare la capetele primei şi este orientata cu unghiul β=-2θ in raport cu direcţia acesteia şi pe masura dezvoltării sale tinde să capete o directie ce coincide cu cea a eforturilor aplicate(fig.tg α → α .3. 49 .32) şi se obtine astfel : tgβ= tgα m α =-tg2θ m (3.12 Dacă ambele eforturi principale sunt compresiuni atunci procesul de dezvoltare a microfisurilor se va opri după atingerea anumitor dimensiuni ce depind de raportul eforturilor principale (fig.

Intr-o rocă slaba sau foarte puternic solicitată ce conţine fisuri alungite este de aşteptat ca să se producă închiderea fisurilor înainte de rupere şi va trebuit ţinut seama de transmiterea eforturilor de la o margine a fisurii la cealaltă.36) Analizând această expresie se poate observa ca dacă marimea efortului σ1 intr –un moment oarecare atinge o valoare pentru care σ b =σ t şi incepe un proces de formare a unor noi fisuri sau mai exact un process de creştere a fisurilor existente. In deducerea criteriului de rupere s-a presupus că microfisura îşi menţine forma pînă în momentul ruperii. Atunci cînd σ1 şi σ 3 reprezintă întinderi sau cînd roca este foarte rezistentă şi nu este supusă unor solicitări este de aşteptat menţinerea formei. Aceasta inseamna că noile fisuri vor apărea ca un fel de prelungiri a fisurilor iniţiale şi in acest caz in conformitate cu relaţia (3. adică τ xy =0 şi σ y =σ1 obţinem θ=β=α=1.19): σb = 2σ y m = 2σ1 m (3. 3.13 Atunci când directia fisurilor iniţiale coincide cu cea a eforturilor principale. ca să inceapă un proces intens de creştere a fisurilor care conduce la rupere. atunci mărimea m se va micşora considerabil pe seama lungirii fisurilor ceea ce va conduce la o mărire considerabila a efortului σ b iar sistemul va progresa chiar dacă valoarea lui σ1 va fi micşorată.Fig. Cu alte cuvinte este suficient ca efortul σ1 sa atinga pentru un moment valoarea σ b . In 50 .

a suprafeţelor de separaţie 51 .(fig.37) (3. In mod convenţional se admite că parabola lui Griffith determină inceputul creşterii fisurilor adică inceputul dezvoltării microfisurilor existente in timp ce condiţia de rupere a rocii este determinată de linia dreaptă tangenta la această parabolă.3.38) Fig. 3. ce corectează teoria Iui Griffith pentru domeniul eforturilor principale de compresiune. S-a prepus ca să se considere drept criteriu de rupere în domeniul compresiunilor linia dreaptă definită de relaţia : τ xy =τ 0 +μσ y tangentă la parabola lui Griffith (fig.acest caz posibilitatea de extindere a fisurii este determinată de condiţiile da frecare a marginilor în contact. Aceasta ipoteza.14). Mecanismul real de rupere a rocii nu este incă pe deplin cunoscut şi este posibil ca cedarea rocii sub acţiunea solicitărilor triaxiale să aibă loc prin forfecare în lungul fisurilor.3.14 Se vede deci că utilizînd criteriul Griffith se ajunge la concluzii similare cu cele indicate de criteriile Mohr şi Coulomb-Navier pentru rocile rezistente. a fost propusă de Mac Clintock şi Wels în 1962 a fost confirmată de cercetările experimentale a lui Hoek şi Bieniawski în 1956. Acest criteriu de cedare pentru rocile cu fisuri închise poate fi scris şi in funcţie de eforturile principale sub forma : 4σ t =[(σ1 -σ 3 )(1+μ ) ]-μ(σ1 +σ 3 ) unde μ este coeficientul de frecare între marginile fisurii. 1 2 2 (3.14).

Folosind rezultatele experimentale obţinute pentru diferite temperaturi (t°C) Talobre a dedus două dependenţe liniare diferite. Fig. Dar dacă înlocuirea parabolei prin dreaptă este acceptabilă pentru compresiuni laterale reduse pentru valori mari ale efortului σ 2 poate conduce la erori însemnate. una care ar corespunde ruperii casante şi alta celei plastice.Numeroase cercetări au arătat că valoarea lui μ din relaţia (3.37) nu esta constantă şi se modifică în funcţie de mărimea efortului normal. 3.sau a planeler de sedimentare sau a fisurilor inguste cu orientări întâmplatoare dispuse în structura granulară a rocii. De asemenea nu este admisă această înlocuire pentru rocile stîcncoase slabe chiar pentru mărimi reduse ale compresiunii laterale.15 Teoria lai Hoek Tendinţa de a înlocui infăşurătoarea parabolică a cercurilor Mohr cu o dreaptă a apărut mereu şi este pe deplin justificată deoarece în acest fel s-ar simplifica în mod considerabil toate calculele inginereşti. Caracterul ruperii rocii este mult mai complicat şi fără îndoială că în toate cazurile există elemente de cedare casantă simultan cu cele de cedare plastică. ţinînd seamă de lipsa unei relaţii analitice intre mărimile mai sus menţionate Hoek a propus relaţia empirică : 52 . Acest fapt poate explica orientarea anizotropă a rocilor ca şi discrepanţele ce se constata adesea între rezultatele încercărilor în laborator şi cele efectuate pe teren.Trebuie remarcat însă că o astfel de separaţie netă între ruperea materialului prin cedarea casantă sau plastică nu este verosimilă. Teoria lui Talobre Această teorie elaborată pe bazele teoriei lui Mohr pleacă de presupunerea că există în funcţie de mărimile eforturilor principale efective doua tipuri de ruperi ale rocii şi anume cea casantă şi cea plastică.

în special datorită caracterului complex al dezvoltării fisurilor în diferitele stadii de încărcare a probei.τ max =τ maxo +Aσ b m σ1 -σ 3 2 (3. τ maxo -valoarea lui τ max pentru σ m =0. mărimi ce se stabilesc pe cale experimentală. Trebuie remarcat că relaţia dintre τ max şi σ m astfel obţinută nu reprezintă înfâşurătoarea cercurilor Mohr ci o curbă avînd un caracter asemănător. Considerarea acestor parametri în locul eforturilor τ xy . şi σ m ce acţionează pe planul de rupere reprezintă o propunere foarte importantă a acestei teorii. Figura 3.16 Din figura 3. A şi b coeficientul şi exponentul pentru σ .16 unde sunt reprezentate rezultatele încercărilor efectuate pe probe de gresii din diferite continente se vede că deşi rezistenţa la compreeiune axiala a variat intr-o gamă largă (125 la 1758 daN ) toate punctele sint situate aproximativ pe linia dreaptă având ecuaţia: cm 2 53 . Aceasta deoarece în cursul încercărilor rar se poate determina în mod precis valoarea unghiului de înclinare al suprafeţei de rupere.39) τ max = efortul tangenţial maxim. In legătură cu aceasta de obicei este greu să se determine mărimile eforturilor σ x şi τ xy în timp ce mărimile eforturilor principale σ1 si σ3 se cunosc cu precizie.

cînd unul din eforturile principale este nul.3. sa poată fi obţinute pentru fiecare grupa determinată de roci stîncoase. care constituie criterii de rezistenţă.1+0.85 σc σc unde σ c este rezistenţa la compresiune a gresiei. (3. Se poate presupune ca pentru rocile izotrope suprafaţa de rezistenţă va avea o formă simetrică în raport cu diagonala σ1 =σ 2 =σ 3 a suprafeţei de rotaţie.76( m )0.40) Este pe deplin posibil ca astfel de relaţii generalizatoare.τ max σ =0.40). Indiferent de faptul că in prezent relaţiile astfel obţinute nu au încă o fundamentare teoretică este evident că valoarea lor practică este de necontestat. aşa cum de altfel este si cazul relaţiei (3.3.σ 3 corespunde unui punct. Teoria lui Franklin Orice stare de efort poate fi caracterizată cu ajutorul celor trei eforturi principale şi ca atare în sistemul ortogonal. la stare plană de eforturi.σ 2 . de reprezentare spaţială σ1 . Dacă se unesc toate punctele corespunzătoare ruperii rocii se obţine o suprafaţă a rezistenţei ce determină rezistenţa materialului considerat pentru diferite grupe de valori ale eforturilor principale. corespunzînd rezistenţei la solicitare monoaxială de compresiune sau intindere.17) 54 .17). Forma acestei suprafeţe a rezistenţei poate fi stabilită pe cale experimentală dar metodele curente de incercare dau posibilitatea obţinerii doar a unor puncte pe suprafaţa. închisă în cadranul întinderilor şi deschisă în cadranul compresiunilor(fig. sau la solicitare axial simetrică cînd doua din eforturile principale se menţin egale între ele (fig. De regulă este mai comod ca astfel de relaţii sa aibă un caracter adimensional.

Concluzii Din cele arătate mai înainte rezultă că nu este încă elaborată o teorie pe deplin satiafăcătoare pentru a explica ruperea materialelor casante. Relaţia (3.45) (3.47) unde A. 3. Hoek sau Franklin.B şi C sunt parametrii ce depind de tipul de rocă stîncoasă.Fig.In legătură cu aceste este necesar ca sa se aleagă un astfel de criteriu care sa exprime caracterul neliniar al legăturii dintre eforturile principale şi în acelaşi timp să poată fi utilizat cu uşurinţă în calculele inginereşti.Aşa cum arata insă încercările pe roci destul de rar apare o relaţie liniară între eforturile principale.44) -1 σ1 σ 3 =Aln(B+σ 2σ ) σ 3 -σ1 =A+BC σ 3 -σ1 =[A(σ 3 +σ1 )+B][(σ 3 +σ1 )+C] σ 3 -σ1 =A+B(σ 3 +σ1 ) σ 3 -σ1 =A(σ1 +σ 3 ) B c (3.In această situaţie se consideră potrivit a se recurge in practica de calcul încă la criterii empirice de felul celor a lui Mohr.41) (3.41) folosită mult în prezent reprezintă exprimarea criteriului Mohr-Coulomb. Pentru descrierea analitica a acestai suprafeţe John Franklin a analizat următoarele şapte relaţii : σ 3 =A+Bσ1 c σ 3 =A+Bσ1 (3.42) (3.17 Această suprafaţă de resiztentă intersectează axele de coordonate în puncte corespunzind rezistenţei la compresiune şi întindere axiala.46) (3.43) (3. 55 .

a. Din acest punct de vedere rezistenţa terenului stîncos de fundare poate fi definită ca fiind efortul pentru care deplasarea tălpii sau bazei construcţiei conduce la distrugere. 3.3. temperatură ş. Trebuie avut în veedere că toate teoriile de rezistenţă descriu comportarea materialului sub încărcare pornind de la conceptul de rezistenţă în general si fac abstracţia da faptul ca masivul stâncos. Cu ajutorul unei analize simple. o construcţie subterană sau cînd această zona poate aluneca pe o suprafaţă de separatia preexistentă. ce serveşte de pildă ca teren de fundaţie pentru un baraj de beton şi nu are posibilitatea deformatiei laterale libere nu poate să cedaze chiar dacă intr-un punct sau zonă restrînsă depăşeşte rezistenţa la rupere. Pericolul apare doar în cazul cand in zona periclitată din masiv se realizează un tunel. Pentru majoritatea construcţiilor fundate pe stancă pericolul este reprezentat de tasările şi deplasările construcţiei capabile să provoace distrugerea parţială sau totală a lucrării. starea de umiditate a materialului.18) 56 .4. In principiu aceste condiţii vor fi îndeplinite atunci cînd un plan slabit având o rezistenţă. la forfecare mai redusă decît roca va fi paralel cu planul de forfecare maximă (fig. bazată pe teoria de rupere a lui Coulomb+Navier pot fi examinate condiţiile in care au loc ruperea in lungul unui plan slăbit. Efectul planelor slăbite asupra rezistenţei rocii Existenţa unui plan slăbit in interiorul rocii poate favoriza ruptura după acest plan. Trebuie ţinut seama că discontinuităţile şi suprafeţele slăbite finanţează în mod defavorabil capacitatea de rezistenţă a rocilor.Intr-adevăr nici una din aceste teorii nu ţine seamă de anizotropia masivului stancos. Numeroase cercetări din ultimii ani au arătat ca influenţa anizotropiei masivului stîncos are o influenţă hotărîtoare asupra rezistenţei sale ce depinde de direcţia efortului principal maxim în raport cu suprafaţele ce perturbă omogeneitatea .Trebuie insa remarcat că toate teoriile expuse mai sus au in vedere un material idealizat şi fac abstracţie de multitudinea de factori ce există totdeauna în condiţiile reale şi care adesea sunt determinaţi în comportarea rocilor supuse solicitărilor.

18 Intr-un astfel de caz ruperea într-o rocă nu va fi niciodată posibilă fără ca să cedeze in prealabil planul slăbit. care corespunde coeziunii.Dacă această inclinare este β atunci eforturile in planul slăbit vor fi date de : 57 . Pe baza a numeroase incercări s-a ajuns la concluzia că s. Estee dificil ca să se determine cu exactitate valorile parametrilor τ R şi μ s perfect reprezentative datorită ariei mici a suprafeţei. Pot fi imaginate diferite incercari în acest scop dar de obicei rezultatele obţinute nu sunt satisfacatoare.49) (3.Dar mai apare în plus o oarecare rezistenţă la forfecare (τ R ) datorită rugozitatii rocilor în contact sau umpluturii din discontinuitate. 3. Mecanismul real de rupere în lungul unul plan slăbit este puţin diferit de cel al unei ruperi normale prin frecare şi poate fi adesea reprezentat ca o alunecare cu frecare intre două suprafeţe de rocă astfel că τs =μ sσ s . τ şi σ reprezentind eforturile de forfecare si normale pe suprafaţa iar μ s coeficientul de frecare la alunecare. μ≈ 2 2 (3.Fig. majoritatea rocilor rezistenţa τ R va fi cuprinsă intre jumătate si o treime din rezistenţa rocii intacte iar coeficientul de frecare se deduce cam la jumătate : τR ≈ τ0 μ .48) chiar dacă se pot recolta carote din foraj deoarece acestea sunt degradate în timpul forării şi transportului şi nu sunt aşa că se obţine urmatoarea expresie pentru criteriul Coulomb-Navier: τs =τ R +μ s σ s =τ R +σ B tgΦ Probabilitatea ruperii in planul slăbit va fi afectata desigur de inclinarea relativă a sa in raport cu direcţia efortului principal maxim.

gneis şl dolomit pe probe avînd suprafeţele cu diferite rugozitaţi 58 .H. . 3. rezistenţa τ R eforturile σ1 şi σ 3 . Rezistenta la forfecare în lungul suprafeţelor de separatie plane Ia acest caz rezistenţa la forfecare depinde de următorii doi factori : . In funcţie de geometria neregularitaţilor celor două suprafeţe în contact.51) valori care înlocuite în (3. Coulson efectându-se pe zece tipuri de roci cuprinzînd bazalt.5 Cedarea rocilor fisurate 3. Pentru plane slăbite de discontinuitate şi eforturi principale maxime după direcţie verticală valorile lui β limită sunt cuprinse de obicei între 45° şi 65° .rezistenţa datorită rugozităţilor.rezistenţa la forfecare la deplasarea relativă a două suprafeţe netede . mărimea presiunilor normale şi rezistenţa rocii procesul da deplasare fie că va avea loc prin alunecarea pe asperităţile suprafeţelor de contact fie va conduce la despicarea discontinuităţii.σs = σ1 +σ3 σ1 -σ 3 cos2β 2 2 σ -σ τs = 1 3 sin2β 2 (3. gresii. Astfel dacă β = 45°.5. O analiza similară poate fi făcută şi pentru rocile cu anizotropie marcată. σ s =σ1 sau σ 3 . calcare.1. Ca urmare va exista o slăbire evidenta a rocii atunci cînd înclinarea anizotropică ( β ) în raport cu direcţia efortului principal maxim coincide cu direcţia efortului de forfecare maxim { β = 45°).iar τs =0 şi deci nu se produce ruperea. In acest paragraf se examinează deplasările după suprafeţele plane adică acelea care nu conţin neregularităţi majore şi atare un loc sub eforturi de forfecare constante pentru aceleaşi eforturi normale.49) conduc la un criteriu de rupere care ţine seamă de unghiul de frecare Φ s . In rocile cu structură laminara va exista o tendinţă de forfecare în planul de laminare şi o rezistenţă sporită în planul perpendicular. In această privinţă cercetarile lui J. σ s =σ max şi τs =τ max ruperea va avea loc în lungul planului slăbit iar daca β = 90° sau 0 .50) (3. granite. Intre aceate doua extreme va exista o valoare limita a lui determinata de nivelul eforturilor şi planele caracteristice peste care nu se va produce ruperea în planul slăbit.

dolomit. este cuprins într-un domeniu relativ restrans μ=0. 2 – netezire 3 . 8 -calcar (Bedford).) au unghiuri de frecare în jur de 30° (gresiilie . 7 .6.indreptare.19 De asemenea coeficentul final de frecare pentru diferitele tipuri de rocă (1 .granit grosier. 3 granit fin. 5 -gneis 6 . 9 .sablare) au arătat că valoarea finală a coeflcientului de frecare μ din relaţia : τ f =μσ=σtgΦ nu diferă cu mai mult de 0.calcar).rezultate în urma metodei de preparare (1 . dolomite. 10 .şlefuire. 3.5÷0. (3.granitele 25°+40e.gresie (Berea)] (fig. b .sablare.52) Fig. 4 . 4.41).bazalt. 2 . roci carbonate-calcare.nivelare.gresie (Navaho). Rocile stâncoase bogate la cuarţ şi feldspat (gresii. o .In general valorile mai mici se obţin pentru rocile ce conţin mică (şisturi şi filite) sau minerale argiloase.9 şi este foarte puţin influenţat de faptul dacă roca aste uscată ( μ ) sau umedă( μ w ) (cu excepţia rocilor argiloase) sau de modul da pregătire al suprafeţei (a .05 pentru un acelaşi tip de roca.argiliă. graniţe ş.polisare).25° 33°. marmore -32°-36°) 59 .a.

3. poate avea loc şi închiderea fisurii prin forfecare. finală de rupere în rocile stîncoase se caracterizează prin prezenta unor striatiuni umplute cu făină de rocă (fig.20). foarte ridicate. va fi dat de expresia i=i0 (1σ m ) σz (3. Deschiderea fisurilor rugoase prin forfecare este un fenomen important de care trebuie ţinut seama la analiza stabilităţii masivelor stîncoase şi la calculul ancorajelor.se obtine curba: .cele cu conţinut bogat de mică 14-260.3. efortul normal σ şi rezistenţa la zdrobire σ z a materialului din neregularităţile de pe pereţii fisurii. Factorul esenţial care determină deschiderea fisurii prin forfecare este rugozitatea şi eventuala împănare a pereţilor.20 3. Fig.chiar şi la cazul unor presiuni.5. care este determinat de rugozitatea iniţială a fisurii i0 .iar pămînturile 120-30°. In acest din urmă caz deschiderea fisurilor fiind parţial împiedicată are loc o crestere substanţială a rezistenţei la forfecare datorită creşterii bruşte a eforturilor normale.adică cam 2 4 cm i=52o (1σ 10 ) 200 (3.2.constituită din particule cu dimensiunile cuprinse între 0. In cazul existenţei unui efort normal σ unele neregularităţi ale pereţilor fisurii se vor distruge cu atit mai uşor cu cît este mai mică rezistenţa acestor asperităţi.gheisuri 18°-30°.53) unde exponentul m caracterizează casanţa rocii Considerând ca rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor de pe marginile fisurii este σ z =200 daN 1 din rezistenţa la compresiune.Deschiderea fisurilor prin forfecare In general orice distrugere a unui material conduce la o mărire da volum. Ca urmare deschiderea fisurii prin forfecare va depinde de unghiul de înclinare (ridicare) i. După cum arată numeroase cercetări suprafaţa.In cazul fisurilor foarte deschise. rocile semi-stâncoase şi nestîncose cu conţinut bogat de minerale argiloaae 4°-14°.1mm şi 1 μ . Cu cît fisura este mai inchisă cu atît tendinţa de deschidere a fisurii este mai însemnata.54) 60 . umpluta sau nu cu material afinat sa moale. ceea ce la randul său depinde de amplasarea deplasărilor din trecut.

Astfel tinand seama de expresia lui i (3.2 i0 σz şi 10 i1 σ =1. 3.In vecinătatea careia se inscriu punctele corespunzătoare datelor experimentale.Rezistenţa la forfecare a fisurilor cu neregularitaţi Cercetările privind dilatanţa nisipurilor indesate au arătat ca rezistenţa lor la forfecare va fi data de expresia: τ f =σtg(i+Φ) eforturilor de forfecare iar Φ unghiul de frecare dintre particule. pentru determinarea ei este necesar să fie incercate probe recoltate direct din pereţii fisurii sau să se stabilească σ z în mod indirect prin măsuraraa durităţii rocii in imediata vecinătate a fisurii şi in masiv după ce in prealabil s-a stabilit corelaţia dintre duritatea şi rezistenţa la zdrobire.53) rezulta: τ f =σ[tgio (1i0 σ m ) +Φ] σz unde (3.5.z 2 i2 σ z -σ1 (3.53) pentru cele două încercări rezultă : 10 i2 σ =1. σz m .56) (3. Daca există date experimentale privind rezultatele unor incercari de forfecare pentru doua presiuni normale σ 1 şi σ 2 atunci valorile lui i0 şi σ z pot fi deduse prin calcul invers.)10 σz (3.1 i0 σz care prin imparţire dau: 10 i1 σ -σ =1.55).Astfel scriind relaţiile(3.3.57) Tot din (3. In mod analog se poate presupune că rezistenţa la forfecare a fisurilor rugoase va fi data de o expresie analoaga cu(3.55) unde i reprezintă unghiul mediu de deviere a particulelor in deplasare in raport cu direcţia de aplicare a este unghiul mediu de ridicare a neregularitaţii in raport cu direcţia generală de forfecare este rezistenţa la zdrobire a neregularităţilor care datorita alterărilor reprezintă doar o fracţiune din cea la compresiune simplă .parametru ce caracterizează friabilitatea rocii care variază în limite restrînse în jurul valorii 10.58) 61 .53 )rezulta : i0 = 1 σ (1.

21 62 .unde: i=arctg τf -Φ σ (3. După cum se vede din figură se obţine o bună concordanţă intre teorie şi experiment cm 2 pentru toate valorile lui i0 cu exceptia lui i0 =45o . 3.60) Atunci cand lipseşte unul dintre cei doi parametri necesari pentru a scrie această expresie este necesar ca să se recurgă la reprezentarea grafică τ f =f(σ) .De pildă figura 3.σ z ) şi fisurii se poate scrie ecuatia rezistenţei fisurii cu neregularitaţi sub forma: τ f =σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3.59) Cunoscând parametrul geometric i0 si parametrii de rezistenţă (Φ. Fig.21 in care sunt reprezentate unele incercari de forfecare pe suprafeţe de beton avand diferite rugozitaţi considerand Φ=36o şi σ z =σ c =500 daN .

61) se reduce la relaţia clasică a lui Coulomb: τ f =c+σtgΦ (3.61) In această exprasie anumiţi parametri pot avea o semnificaţie putin diferită de cea arătată mai inainta. In acest caz forfecarea poate avea loc doar prin materialul moale de umplutura iar expresia (3. Astfel pentru barajul de la Bratsk s-a stabilit rezistenţa la forfecare a unei porţiuni da discontinuitate având in plan dimensiunile de 7x7 iar pentru fundaţia barajului de la Krasnoiarsk s-a incercat o portiune din masiv cu aria de 8 x 12 m. Chiar dacă unghiurile reale de urcuş ale neregularitaţilor din pereţii discontinuităţii nu se modifică prin acoperirea acestora din urmă cu matarial moale de umplutură se micşorează numarul punctelor rigide de contact ceea ce conduce la micşorarea valorii unghiului i0 iar in cazul unei grosimi suficiente a umpluturii şl ieşirea neregularitaţilor din încleştare acestui unghi devine practic egal cu zero.. In cazul unei umpluturi avînd coeziunea o rezistenţa la forfeoare va fi: τ f =c+σtg[i0 (1σ 10 ) +Φ] σz (3. efectul acesteia din unrma este neglijabil de mic in cazul unor contacte stîncoase .5. Astfel ungniul i0 trebuia determinat pentru suprafaţa potenţială de rupere prin frecare.4. 3. ca şi grosimea umpluturilor şi parametrii rezistenţei sale la forfecare.5. care poate trece în parte printre contactele stîncoase şi în parte prin materialul de umplutură. efectul coeziunii poate deveni ceva mai însemnat în fazele finale ale forfecării cand are loc cedarea contactelor rigide şi deplasarea se realizează. Extinderea valorilor locale ale rezistenţei la forfecarea discontinuităţilor de mare anvergură Această extindere este condiţionată de caracterul diferit al neregularităţilor pereţilor discontinuităţilor pe anumite porţiuni prezentand asperităţi de diferite ordine de mărime.Pentru acst motiv ramâne actuală problema aflării pe cale teoretică a rezistenţelor la forfecare in lungul unor discontinutăţi de mare anvergură.62) unde Φ este frecarea internă a materialului da umplutură iar c coeziunea sa.Pentru a rezolva aceasta problemă s-a recurs mai întii la încercări la scară mare.3. în materialul de umplutură. Rezistenţa la forfecare a discontinuităţilor cu material de umplatură Prezenţa unei umpluturi în discontinuitate poate influenţa foarte mult rezistenţa sa la forfecare principalii factori determinaţi fiind existenţaa şi numarul unor contacte rigide. datorită neregularităţilor. Cu toate acestea scara acestor incercări ramane incă mică in raport cu cea a ariilor discontinuitaţilor ce sunt solicitate prin realizarea lucrărilor.5. 63 .

65) In felul acesta se poate estima rezistenţa la forfecare a unei discontinuitaţi de orice extindere cu condiţia ca să se cunoască unghiurile de ridicare a neregularitaţilor de diferite ordine ca si rezistenţele lor de zdrobire precum si unghiul de frecare Φ . In cazul unor neregularitaţi a discontinuitaţii din punct de vedere geometric(ondulaţii) sau mecanic (rezistenţa neregularitaţilor pereţilor datorită alterarii diferite sau a umpluturii) rezistenţa la forfecare trebuie determinată prin diferenţierea porţiunilor omogene din acest punct de vedere.FIGURA 3. in funcţie de scara luată a in considerare.rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia : τ f =σtg[i01 (1σ 10 ) +Φ] σ z1 (3.se poate considera că este vorba de o cedare in lungul unei suprafeţe rugoase plane iar rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σμ=σtgΦ i01 .se pot distinge urmatoarele trei situaţii: -Pentru blocul 1.64) unde σ z1 este rezistenţa la zdrobire a neregularitaţilor din limita blocului 2.22 Daca se analizeazădin acest punct de vedere discontinuitatea reprezentată in figura 3.63) -Pentru blocul 2. Pentru blocul 3 rezistenţa la forfecare va fi determinată si de neregularitaţile la scară mai mare(ondulaţiile)care au un unghi de ridicare i02 in raport cu direcţia generală de forfecare şi care prezintă o rezistenţă la zdrobire σ z2 ≥ σ z1 .in care discontinuitatea prezinta neregularitaţi având un unghi iniţial de ridicare (3. reprezentat de o porţiune redusa a discontinuitaţii. 64 .In această situaţie prin analogie cu cele arătate mai inainte rezistenţa la forfecare va fi dată de relaţia: τ f =σtg{i02 (1σ 10 σ ) +i 01[1 − ]10 +Φ} σ z2 (cos i 02 +sin i 02 ⋅ tgΦ) (3.22 atunci.

se produce ruperea proeminentelor secundare. Sub actiunea acestora. Fig. acest proces se repeta in timp. de-a lungul unei fisuri. odata cu trecerea timpului. ca urmare a deformarii continue a rocii. Alunecarea versantilor este de regula rezultatul unui proces de lunga durata si in general. foarte complex. care depinde de marimea componentei normale.1. In continuare. Aceasta duce la concentrarea tensiunilor în punctele de contact dintre proeminentele mari. Mecanismul producerii alunecarii unui masiv stincos. masivul 65 . de forma fisurii si de rezistenta materialului de umplutura al fisurii. pe suprafata de contact dintre partea care tinde sa se deplaseze si partea stabila a masivului apare o componenta normala N si una tangentiala T (fig.l). se explica în modul urmator: Sub actiunea greutatii proprii a masivului si a fortelor exterioare.Capitolul 4 STABILITATEA VERSANTILOR STANCOSI 4.Daca insă dupa deplasarea succesiva. pana se ajunge la fisurarea si distrugerea lor. In punctele in care are loc contactul dintre proeminentele rocii apar concentrari de eforturi. avand loc o noua deplasare în trepte a masivului.1 Daca componenta tangentiala depaseste rezistenta la alunecare in planul fisurii. atunci se strica echilibrul existent si începe deplasarea masivului de deasupra. Acesta se deplaseaza din pozitia initiala intr-o noua pozitie in care stabilitatea este asigurată de rezistenta la alunecare pe care o opun diferitele proeminente ale rocii in planul de contact si care este mai mare decat forta tangentiala T. pana la ocuparea unei noi pozitii de echilibru. 4. determinata de distrugerea progresivă a proeminentelor de pe suprafata de contact.4.Generalitati Existenta sectiunilor slabite si a fisurilor intrr-un masiv stincos poate cauza alunecarea blocurilor de deasupra sau chiar a masivului intreg sub actiunea greutatii proprii şi a sarcinilor exterioare.

natura. pretensionate. presiunea apei de infiltratie etc.). Aceasta masura contribuie la cresterea rezistentei la alunecare si la prevenirea deschiderii fisurilor care maresc permeabilitatea rocii. Problema se complica si mai mult prin faptul ca. In felul acesta. la cazul celor mai probabile combinatii ale parametrilor c şi f care intră in relatia liniara dintre eforturile τ si σ . Se mentioneaza importanta deosebita pe care o are determinarea. prezenta unor materiale de umplutura in fisuri. in general. ca masură practică. care constituie sectiunile principale de slabire sau plane posibile de alunecare. 4. calculul se reduce la determinarea celui mai mic coeficient de siguranta al stabilitătii la alunecare după suprafata critica sau mai multe suprafete. a fisuratiei masivului stancos. se va produce distrugerea totala a proeminentelor si alunecarea masivului stancos. Schema de calcul se stabileste in functie de conditiile geologice existente. prin studii de teren. se iau diferite masuri asigurarea stabilitătii versantilor stancosi realizandu-se ziduri de sprijin.a. Dacă coeficientul de siguranţă rezultat din calcule este mai mic decat cel admisbil. cu diferite directii si unghiuri de inclinare. reducerea fortelor cu acţiune defavorabila (sarcinle exterioare care actioneaza la suprafata masivului. Aceasta rezistenta depinde de o serie de factori ca latimea si forma fisurilor. In aceste conditii.caracterul agatarii dintre proeminentele din planul fisurii. este cea de consolidare a masivelor stancoase cu ajutorul unor ancore adanci. de asemenea. vor trebui examinate masurile adecvate pentru asigurarea stabilitatii necesare.2. Intr-un masiv stancos exista totdeauna mai multe sisteme de fisuri. După cum se va arata.nu-si gaseşte o pozitie stabila. caracteristicile si distributia lor s. nu se dispune de date suficient de sigure cu privire la rezistenta de alunecare de-a lungul fisurilor. larg raspandita in ultimii ani. a regimului apei de infiltratie. aratate mai sus si de parametrii corespunzatori ai versantului. pentru aprecierea stabilitătii talusurilor stancoase nu sunt aplicablie metodele clasice de calcul folosite in Mecanica rocilor. Calculul stabilitatii versantilor stancosi Factorul principal care caracterizeaza capacitatea portanta si stabilitatea unui masiv stancos este starea lui de fisurare. Pentru diferite conditii de umplere a fisurilor va exista un complex de combinatii in ceea ce priveşte valorile parametrilor c si f ce caracterizeaza coeziunea si frecarea in planul fisurii. 66 . Dupa cum se va arata in continuare. precum si a parametrilor care caracterizeaza rezistenta la alunecare dupa planele diferitelor fisuri. ancorare de diferite tipuri etc si urma-rindu-se.

Calculele de stabilitate efectuate pentru fiecare sectiune in parte caracterizeaza impreuna stabilitatea versantului in ansamblu. Valorile coeficentilor de siguranta se stabilesc in fiecare caz separat.2 cand se ia in considerare si efectul acesteia.2. In cazul problemei plane.. Sarcinile care se iau in considerare in calculul stabilitatii versantilor stancosi sunt: -greutatea proprie a masivului stancos -sarcinile exterioare care actioneaza asupra versantului -presiunea hidrostatica a apei de infiltratie din fisuri -forta seismica.Ca suprafete periculoase de alunecare care pot fi considerate suprafetele fisurilor sistemelor principale sau cele dupa care este intrerupta continuitatea masivului. dislocari tectonice etc.actionand in conditiile cele mai defavorabile pentru stabilitatea masivului.. pentru coeficentul de siguranta se ia valoarea de 1. pe baza analizei datelor initiale ale schemelor de calcul. In mod obisnuit. a starii versantilor si a urmarilor posibile ce ar rezulta din surparea lor.1.Ca suprafete de alunecare pot fi diferitele sisteme de fisuri sau stratificatie. Din diagrama de fisurare rezulta directiile sectiunilor de calcul care reprezinta suprafetele probabile de alunecare.a) 67 .Calculul stabilitatii se poate trata ca problema plana sau spatiala.sectiunile de calcul se stabilesc pe baza analizei diagramei de fisurare a masivului stancos.5 in cazul cand nu actioneaza sarcina seismica si 1. In cele ce urmeaza se vor analiza schemele de pierdere a stabilitatii prin: -alunecarea dupa un singur plan(fig 4.considerandu-se ca alunecarea are loc dupa o singura suprafata sau dupa mai multe..1. -forta de tensionare a ancorelor sau reactiunea de la diferite constructii de sustinere a versantului. fisuri izolate mari .

luand in considerare o fasie unitara de calcul. Scheme pentru calculul stabilitatii versantilor stancosi: a-alunecarea dupa planul unei singure fisuri.b) -alunecarea dupa doua plane cu pante diferite (fig 4. Pentru cazul general. 4.1 Calculul stabilitatii masivului sectionat printr-o fisura sau un sistem de fisuri In verificarea posibilatii de alunecare a masivului dupa planul unei fisuri sau dupa planele unui sistem de fisuri(fig 4.Fig.a.Din ecuatia (4. folosind ecuatia: c∑ L i +f ∑ N i =∑ Ti (4.coeficentul de siguranta al stabilitatii se determina cu formula: kS = unde: Fi .prin considerarea sectionarii blocurilor prin fisuri conjugate (alunecarea dupa suprafete in trepte)(fig. calculul se face in ipoteza echilibrului limita al masivului.1) ∑c L + ∑f N ∑T i i i i i (4.coeficentul de frecare si coeziune specifica pentru planul de alunecare L .b).4.2.fortele de stabilitate Ti . b-alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri -alunecarea dupa planele unui sistem de fisuri.2) Daca nu se dispune de date sigure privind caracteristicile alunecarii pentru diferitele fisuri ale sistemului .fortele de alunecare f si c . 68 .3) obtinuta pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii egal cu unitatea.2.4).2.4.2. cand coeziunea si coeficentul de frecare sunt diferite pentru fiecare suprafata de alunecare.3) se determina valorile critice ala parametrilor c (pentru f=0) si f (pentru c=0).relatia devine: kS = ∑ F = c∑ L +f ∑ N ∑T ∑T i i i i i (4.lungimea suprafetei de alunecare.

delimitează zona de nestabilitate(fig. Pentru ca masivul stancos să fie stabil. unite printr-un segment de dreapta. incat punctul cu coordonatele (f .reprezentand functiile c=F1 (f) sau c=F2 (c) .c) sa se gaseasca la o distanta mai mare fata de originea axelor de coordonate decat înfasauratoarea.4 f Fig.2 0. Prin construirea de drepte pentru diferite scheme de calcul.4) 4.4.determina zona de stabilitate a masivului stancos.3)reprezinta conditia de echilibru limita.6 0.4 0. Valorile minime obtinute pentru coeficientul de siguranta se compara cu valoarea admisibila si in cazul cand k S <k a se calculeaza deficitul existent pentru forta de stabilitate a masivului: Q=k a ∑ T1 -∑ F1 d 1 3 (f. masurata pe d aceeasi directie. se poate trasa o înfasuratoare. Diagramele de echilibru limita: a – in cazul alunecarii dupa planul unei fisuri b – in cazul alunecarii dupa planele unui sistem de fisuri Cu aceste valori se construiesc diagramele de echilibru limita.2 Calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua fisuri cu unghiuri de inclinare diferite Pentru verificarea stabilitatii la alunecare a masivului si dupa suprafetele a doua fisuri. dintre care una cu panta mica si cealalta cu panta mare. impreuna cu axele de coordonate.2. este necesar ca parametrii f si c.3).pentru valorile limita ale acestor parametric(fig 4.3).c) (4.c) 4 2 1 d b 0 0. Raportul d1 dintre distanţa acestui punct fata de origine si distanta de la origine la înfasuratoare.4 0.2 1.3.6 0.4.2 daN/cm 8 7 6 5 4 3 2 1 d 1 a 2 daN/cm d ks= 1 d 8 7 6 5 (f. care.8 1 1. ce caracterizeaza fisurile din punctul de vedere al alunecarii. se pot aplica doua scheme de calcul si respectiv doua metode de calcul . determina valoarea coeficientului de siguranta al stabilitatii versantului. sa fie de asa natura.2 0. 69 . valorile critice obtinute pentru parametrii c si f.8 f d 0 0. Deoarece ecuatia (4.

Trebuie de remarcat insă ca cele doua metode nu conduc la aceleasi rezultate. masivul care aluneca se imparte in doua blocuri.4).4. In acest plan. fie un plan arbitrar pentru care rezulta o valoare minima a coeficientului de siguranta al stabilitatii masivului (fig.5).4. fortele de interactiune dintre cele doua blocuri se considera ca forte interioare ale masivului si ca urmare.coeziunile corespunzatoare celor doua plane f1 .Coeficentul de stabilitate este dat de raportul dintre suma fortelor de alunecare rezultate pentru cele doua blocuri(fig. acestea diferind în functie de conditiile existente.4. dintre care unul reazema pe un plan cu panta mare.4) kS = unde: G1 .In prima metoda.f 2 .coeficenti de frecare corespunzatori celor doua plane.greutatile blocurilor care aluneca L1 .4.c 2 . Schema pentru calculul stabilitatii masivului stancos sectionat prin doua plane de fisurare cu unghiuri de inclinare diferite Prima metoda analizeaza stabilitatea unui masiv constand din doua blocuri independente. In cea de a doua metoda masivul care aluneca se imparte doua blocuri care se gasesc în conditiile echilibrului limită.L 2 . printr-un plan vertical care trece prin punctul de intersectie al celor doua suprafete de alunecare (fig.G 2 . Fig. Ca plan de separare poate fi considerat fie unul din planele existente de intrerupere a continuitatii masivului.4.5) 70 . f1G1cosα1 +c1L1 +f 2 G 2 cosα 2 +c 2 L 2 G1sinα1 +G 2sinα 2 (4. de ele nu se tine seama in calcule.lungimile planelor de alunecare c1 .

Cunoscand (fig.4.se ia un punct arbitrar A. Fig. este 71 . egal ca marime cu produsul dintre coeziunea conventionala c 2 si lungimea suprafetei de alunecare L 2 .separate printr-un plan ce formeaza cu verticala unghiului ψ . In continuare . L 3 .din punctul D se construieste vetorul DE egal cu c 3 . cu o parte din fortele corespunzatoare celei de-a doua suprafate.Dupa cum se observa in aceasta metoda se realizeaza o compensare a deficitului pentru fortele de stabilitate dupa o suprafata de alunecare.Daca se cunosc valorile coeziunii si ale unghiului de frecare . In cea de a doua metoda.Pentru inchiderea poligonului fortelor al blocului superior . paralel cu directia planului 2.3.5 Procedeul grafic de calcul al stabilitatii versantilor Din punctul B.Calculul analitic prin aceasta metoda cuprinde mai multe etape si este laborios Calculul poate fi efectuat si grafic. Pentru aceasta se impun diferite valori pentru unghiul ψ (la intervale de la 10o pana la 15o ) si pentru coeficentul de siguranta al stabilitatii k.prin intocmirea de diagrame ca in figura 4. se in considerare intercatiunea dintre cele doua blocuri care se gasesc in stare de echilibru limita si deci valoarea coeficentului de siguranta al stabilitatii este functie de directia planului de separatie al blocurilor. din care se duce vectorul AB reprezentand ca marime si directie forta G 2 .5.5) fortele care actioneaza asupra celor doua blocuri ale masivului.in concordanta cu care se stabilesc valorile conventionale limita ale coeziunii (c) si ale unghiurilor de frecare ( ϕ ).prin construirea poligonului fortelor. nu este necesar sa se impuna o valoare pentru k.respective de unghiul pe care il formeaza acesta cu verticala si de rezistenta la alunecare dupa acest plan. se duce vectorul BD.

nu exista situatii in care starea de echilibru limita sa apara in acelasi timp pe ambele plane. deplasari si mici distrugeri in punctele de contact 72 . si fortele ce actioneaza pe planul de separare a blocurilor ( R 3 si c 3L 3 ). practic.b). de închidere a poligonului. la atingerea conditiilor echilibrului limita pe planul abrupt . care nu sunt cunoscute ca marime.b. dreapta paralela la direcţia reactiunii R1 . se poate determina valoarea minima a coeficientului de siguranta. pentru cel mai defavorabil unghi ψ . masivul este stabil.iar din punctul A o paralela la direcţia de actiune a reactiunii . paralel cu directia de actiune a reacţiunii R1 . precum si la cel de al treilea plan. reprezentand forta G1 iar din punctul H .4. cum se considera in cea de a doua metoda.c). se incepe construirea cu vectorii acestor forte. In cazul în care este dirijata în sens invers alunecarii (fig. Daca forta Q este dirijata în sensul alunecarii (fig. masivul nu este stabil. Ducand din punctul E o paralela la directia de actiune a reactiunii R 3 .cand fortele ce actioneaza asupra lui ajung in starea de echilibru limita. determinate de unghiurile de frecare conventionale ϕ2 şi ϕ3 . Deoarece blocul stancos nu este un corp absolut rigid.dar au directii cunoscute. din care unul cu panta mai mica si al doilea ca panta mare.raportul fortelor ce actioneaza asupra planului cu inclinare mai mica poate fi inca destul de departe de cel limita.necesar sa se construiasca vectorii reactiunilor R 2 si R 3 .5.4. In legătura cu calculul stabilitatii versanatilor este necesar sa se precizeze ca cele doua plane de alunecare. Din punctul D se duce vectorul DH. R 2 la intersectia lor se obtine punctul F care determina marimea reactiunilor. atunci dreapta dusa din punctul K. Procesul de pierdere a stabilitatii masivului incepe cu planul mai abrupt. dupa cum se arată în figura 4.In acest timp.in roca incep sa apara deformatii. poate să nu treacă prin puntul F. figurati in poligonul construit pentru blocul superior (punctele F-E-D). Deoarece acest poligon trebuie sa cuprinda.5. nu trebuie considerate de aceeasi importanta in procesul pierderii stabilitatii versantului. Daca stabilitatea masivului studiat este caracterizata de coeficientul de siguranta admis in calcule. trebuie să treaca prin punctul F si astfel sa închida poligonul fortelor. Dupa aceasta se construieste poligonul fortelor pentru blocul inferior. asa cum se face in prima metoda de calcul. Perpendiculara dusa din punctul F la această dreapta determina valoarea minima necesara pentru forta Q. Cum insa in calcule valoarea coeficientului de siguranta k a fost luata arbitrar. ca forte componente. Executînd o serie de astfel de constructii grafice.vectorul HK. Forta Q reprezinta forta necesara de sustinere a masivului pentru coeficientul de siguranta impus si pentru unghiul ψ considerat in calcule si se realizeaza prin ancorare sau sprijiniri. De asemenea. egal ca marime cu forţa c1L1 .5.

devine egala cu (fig.care se opune deplasarii blocului superior. Avand in vedere evolutia procesului de aparitie a conditiilor de echilibru limita si de pierdere a stabilitatii blocurilor. in calculul stabilitatii versantului se considero S=0.ale acestui plan. (4.prezentata in continuare.Schema de calcul a stabilitatii versantului stancos in conditiile de echilibru limita In acesta schema se admite ca echilibrul limita pe planul cu inclinare mare este deranjat si ca urmare coeziunea in acest plan este anulata. este indicat sa se analizeze si urmatoarea schema de calcul.6).se va putea scrie urmatoarea expresie pentru 73 . prin transmiterea sarcinii suplimentare asupra celuilalt plan . ceea ce conduce la redistribuirea tensiunilor in bloc .separate de masivul stancos principal prin doua fisur.7) Este evident ca in toate cazurile cand valoarea obtinuta pentru forta S este egala cu zero sau este Valoarea pozitiva rezultata pentru forta S se aplica blocului inferior.va fi determinata de diferenta dintre forta de alunecare T2 si de frecare F2 : S = T2 − F2 = G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) negativa.Descompunand aceasta forta intr-o componenta normala ( N S ) si un paralela (TS ) la planul de alunecare al blocului inferior.6) Forta transmisa blocului superior blocului inferior.6.Astfel se pot observa adeseori masive stancoase la care fisurile cu panta mare incep sa se deschida.dupa directia deplasarii posibile a blocului superior(fig 4. Fig 4. cu panta mai mica.iar forta limita de mentinere a stabilitatii.desi masivul este inca stabil datorita capacitatii portante a fisurii cu inclinare mai mica fata de orizontala.cand forta de stabilitate pentru planul cu inclinare mare devine insuficienta.4.6): F2 = N 2tgϕ2 (4.

coeficentul de siguranta al stabilitatii versantului: kS = c1L1 +N1tgϕ1 + N Stgϕ1 T1 +TS c1L1 +tgϕ1[G1 cos α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos ϕ2 )sin(α 2 − α1 )] G1 sin α1 + G2 (sin α 2 − tgϕ2 cos α 2 ) cos(α 2 − α1 ) (4.8)

Introducand expresiile fortelor in relatia (4.8) se obtine: kS = (4.9)

In aprecierea stabilitatii unui versant trebuie sa se aiba in vedere ca in afara unghiurilor de inclinare ale suprafetelor de alunecare,asupra valorii coeficentului de siguranta al stabilitatii influenteaza in mare masura distanta la care se gaseste planul cu inclinare mare fata de suprafata versantului , forma acesteia,inaltimea versantului si caracteristicile rezistentei la deplasare dupa suprafetele de alunecare. In fig.4.7 se prezinta diagrama coeficentilor de siguranta calculati pentru cazul alunecarii unui versant dupa doua sisteme de plane( α1 =25o si α 2 =65o ),in care valoarea coeficentului k S este raportata la punctul de intersectie al planelor de alunecare considerate. Din aceasta diagrama rezulta ca stabilitatea versantilor se micsoreaza o data cu cresterea inaltimii lor .De asemenea,se observa influenta pe care o au bermele,schimbarile de panta si diferitele neregularitati de la suprafata versantului,determinand o ondulatie a liniilir de egal coeficent de siguranta.

Fig.4.7.Diagrama diferitilor coeficenti de siguranta ai stabilitatii unui versant stancos cu doua sisteme de plane de fisurare. 74

In calculele de verificare a stabilitatii versantilor stancosi se folosesc in prezent si diferite programe de calcul, care cresc considerabil pasibilitatile de analiza a schemelor posibile de alunecare. De asemenea,in numeroase situatii se fac verificari experimentale,in laborator,pe modele la scara redusa.

4.3. Consolidarea versantilor stancosi
Masurile principale de protectie si prevenire a pierderii stabilitatii unui versant stancos,aplicate in practica,sunt: 1.indepartarea totala sau partiala a masivului nestabil si executia unor berme; 2. consolodarea masivului stancos nestabil cu ajutorul unor ancore. 3. consolidarea versantului cu ajutorul unor ziduri de sprijin sau al unor contraforti, pentru mentinerea masivului in pozitia existenta. Paralel cu executia acestor lucrari, trebuie luate masuri pentru a se preveni patrunderea apei de la suprafata sau a apei subterane in fisurile dupa care poate avea loc alunecarea masivului in acest scop asigurandu-se drenarea versantului. De asemenea, in unele cazuri se recomanda cimentarea fisurilor. Aceasta masura trebuie aplicata insa cu multa prudenta, deoarece prin crearea unei presiuni suplimentare la injectarea suspensiei de ciment in fisura, se poate mari pericolul de alunecare. In afara de aceasta, cimentarea fisurilor conduce la o crestere importanta a rezistentei la alunecare numai in unele cazuri. Consolidarea cu ancore consta in folosirea unor tije sau cabluri fixate la capat in partea stabila a masivului stancos. Distanta dintre ancore si adancimea lor de asezare se stabilesc în functie de caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor si de capacitatea portanta a ancorei. Foarte importanta la acest tip de consolidare este stabilirea corecta a adincimii de asezare în roca a ancorei, care trebuie sa fie mai mare decat grosimea rocii slabite. Consolidarea unui versant nestabil cu ajutorul ancorelor este prezentată în fig.4.8. Ancorele se folosesc la consolidarea rocilor cu stabilitate mica, alcatuite din blocuri sau avand o structura sistoasa. Consolidarea versantilor cu ajutorul cablurilor flexibile se aplica in cazul rocilor prezentand fisuri de origine tectonica cu orientare nefavorabila (fig.4.9). Daca roca este foarte fisurata, in afara de consolidarea ei prin ancore se face suplimentar si injectarea ei cu suspensie de ciment. De asemenea, in cazul cand roca este farimitata la suprafata, se fixeaza de ancore o plasa metalica pentru retinerea pietrelor marunte. Zidurile de sprijin se folosesc pentru consolidarea rocilor oare prezintă fisuri de origine tectonica cu inclinare in directia versantului. Pentru sprijinirea unor porţiuni izolate de roca nestabila, ca fisuratie slaba, este indicata folosirea contrafortilor (fig 4.10) 75

In fig 4.11 se prezinta alcatuirea si modul de prindere in roca pentru doua tipuri de ancore, care se folosesc atat pentru consolodarea unor versanti,cat si pentru sustinerea unor excavatii subterane(galerii, puturi, centrale hidroelectrice).

Fig. 4.8. Consolidarea versantului cu ancore

76

Consolidarea versantilor cu ajutorul contrafortilor si ancorelor Ancora cu pana(fig 4.9 Consolidarea masivului nestabil cu ajutorul cablurilor: 1 –cabluri de otel. apasand pe cele doua brate despicate. prevazuta cu o pana metalica.4. 5-fisuri de origine tectonica Fig. le departeaza si le 77 . Dupa introducerea in foraj a capatului despicat care poarta pana.Fig.a) are la capatul care se introduce in gaura forata o despicatura. 3 – galerii de acces pentru instalarea si fixarea cablurilor.11. 2 – pene de betn armat. iar pana.10.4. 4 – galaerii de acces la penele de beton armat.se bate ancora cu ciocanul pneumatic.

In fig 4. 2 – mortar. Modul de prindere a ancorei in roca: a– prindere punctiforma(ancora cu pana) 1 – ancora.11.cu diverse sisteme de prindere in roca.dispuse in 78 . b – prindere continua (ancora betonata) 1 – bara de otel cu profil periodic. 3 – colier sudat Se folosesc si alte tipuri de ancore pretensionate. In continuare. Ancorele betonate(fig. Tija realizeaza astfel legarea pachetului de roci pe care il strabate .preseaza in peretii gaurii.realizand astfel o prindere punctiforma a tijei in roca.Rezistenta la smulgere este asigurata de aderenta dintre mortar si bara.4. iar pachetul de roci strabatut de ancora este precomprimat.4.prin efectul de precomprimare pe care il produc. pe toata lungimea sa. se introduce o piulita .12 se prezinta masurile pentru consolidarea taluzului excavatiei pentru fundatia centralei hidroeletrice Regua(Portugalia). 3 – piulita.Inainte de excavare. ancora este tensionata.Ele se realizeaza si in alte variante. Fig. pe capatul filetat al ancorei.Prin stangerea piulitei.b)se fixeaza in gaura forata cu mortar de ciment. Acestea sunt ancore active. s-au forat puturi inclinate (4). cu care se strange o placa de otel.11. 2 – pana. Precomprimarea rocilor trebuie sa se realizeze dupa o directie cat mai apropiata de normala la planele de stratificatie. Ele se executa din bare de otel cu profil periodic. Aceste ancore sunt pasive.care ramane in exterior . aplicata pe suprafata rocii.

injectii de cimentare(5) protectie cu sprit-beton armat si drenuri(7) pentru reducerea presiunii de infiltratie.ale barajelor in arc) 79 .puternic solicitate.suprafata initiala a terenului. 3.zona cimentata 6.conturul excavatiei.12.prin care s-a injectat mortar de ciment.sah.Taluzul excavatiei pentru CHE Regua(Portugalia) 1.trepte provizorii 4.ancore pasive 7.drenuri 8.4.protectie cu sprit beton Probleme speciale apar la consolidarea unor versanti stancosi supusi la incarcari transmise de diferite constructii(de exemplu zonele de reazem. Fig.s-au prevazut ancore pasive scurte(6). cu diametrul de 120 mm. S-a realizat astfel un sistem de ancorare cu bare dispuse asemanator cu radacinile plantelor.tuburi perforate 5. In acestea s-au introdus tuburi perforate cu diametrul de 100mm si grosimea peretelui de 10 mm. 2. In afara acestora .

1.De asemenea. studiul starii de tensiuni in masivul de roci se poate face. forma folosita frecvent la galeriile hidrotehnice. iar normal la sectiunile cilindrice. eforturile unitare longitudinale σ l (fig. In cazul sectiunii circulare. Prin folosirea teoriilor din elasticitatea plana.2). Starea de tensiuni in jurul escavatiilor orizontale. mai usor. s-au obtinut diferitele relatii de calcul al eforturilor unitare σ r . actioneaza. prin aplicarea teoriei elasticitatii plane. eforturile unitare circumferentiale σ θ si σ θ + σ r si σ r + δσ θ dθ . Sectiuni circulare Prin executia unei excavatii intr-un masiv de roci.5. starea de tensiuni in jurul acesteia se modifica fata de cea existenta in masivul intact. atunci asupra elementului respectiv actioneaza.Capitolul 5 STAREA DE TENSIUNI IN JURUL LUCRARILOR SUBTERANE NESUSTINUTE 5.Starea de tensiuni in jurul unei excavatii.1. δr dupa axa excavatiei.1. in coordonate polare 80 .1. elastic si izotrop.5. in planul sectiunilor elementului actioneaza si eforturile unitare tangentiale τ (fig. Daca se considera in jurul unei excavatii de forma circulara. in coordonate polare.1). eforturile radiale δθ δσ r dr .5. normal la suprafetele inelare cuprinse in plane verticale. 5.1) In afara eforurilor unitare normale. din actiunea presiunii rocii.5. Fig. executate intr-un masiv de roci considerat omogen. au stabilit relatii pentru determinarea starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. Problema distributiei tensiunilor a fost studiata de catre multi cercetatori care. normal la suprafetele radiale. un element de volum delimitat de suprafetele cilindrice de raza r respectiv (r+dr) si de doua plane radiale formand intre ele unghiul dθ (fig.σθ si τ .

σ θ -efortul unitar circumferential. in jurul excavatiei de sectiune circulara.2. in masivul de roci intact(neatacat prin lucrari subterane) a-raza excavatiei r. in raport cu centrul excavatiei 81 . σ l -efortul unitar longitudinal (dupa directia paralele cu axa excavatiei) σ z -efortul unitar vertical si σ x -efortul unitar orizontal in dreptul axei excavatiei. 2 2 4 σ z +σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ z -σ x ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1.distanta punctului considerat in masiv .Fig.5. in practica se folosesc mult relatiile pentru eforturi unitare stabilite de Kirsch. τ -efortul unitar tangential. in coordonate polare.1) 2 ⎡ ⎤ ⎛a⎞ σ l =μ(σ r +σθ )=μ ⎢ (σ z +σ x )+2(σ z -σ x ) ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ ⎝r⎠ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ in care: σ r -efortul unitar radial.⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ +σ ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σ θ = z x ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ − z x ⎢1 + 3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 σ -σ ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= z x ⎢1 − 2 ⎜ ⎟ − 3 ⎜ ⎟ ⎥ sin 2θ 2 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. Pentru determinarea starii de tensiuni intr-un masiv de roci. Starea plana de tensiuni in jurul unei excavatii de forma circulara.

) prezinta avantajul ca permit determinarea cu usurinta a eforturilor unitare in functie de coordonatele polare ale punctului. fata de cele stabilite de alti autori(Schmied s. se obtine: 2 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛ a ⎞ ⎛a⎞ ⎤ σr = ⎢1. σ z este egal cu presiunea verticala p a rocii in masivul nederanjat. Conform acestor relatii . conform cap. iar σ x este egal cu presiunea orizontala a rocii.3) m−2 p⎡ m ⎤ ⎢ m-1 + 2 m − 1 cos 2θ ⎥ m⎣ ⎦ 82 . μ Facand inlocuirile in formulele lui Kirsch.4) . eforturile pe conturul excavatiei(r=a) sunt: σ r =0 σ θ =σ z +σ x +2(σ z -σ x )cos2θ τ=0 σ l = μ ⎡( σ z + σ x ) + 2 ( σ z -σ x ) cos 2θ ⎤ ⎣ ⎦ σ r =0 σ θ =p τ=0 σl = m m-2 +2p cos2θ m-1 m-1 (5. raza r si unghiul θ .⎜ ⎟ ⎥ ⎢1-4 ⎜ ⎟ +3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m ⎡ ⎛ a ⎞ ⎤ p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎤ σθ = ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥ + ⎢1+3 ⎜ ⎟ ⎥ cos2θ 2 m-1 ⎢ ⎝ r ⎠ ⎥ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 2 4 p m-2 ⎡ ⎛a⎞ ⎛a⎞ ⎤ τ= ⎢1+2 ⎜ ⎟ -3 ⎜ ⎟ ⎥ sin2θ 2 m-1 ⎢ ⎝r⎠ ⎝r⎠ ⎥ ⎣ ⎦ 2 ⎤ σ r +σθ p ⎡ m m-2 ⎛ a ⎞ σl = = ⎢ +2 ⎜ ⎟ cos2θ ⎥ m m ⎢ m-1 m-1 ⎝ r ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (5. sau (5.θ -unghiul polar fata de verticala μ -coeficentul lui Poisson In relatiile de mai sus.2) Relatiile lui Kirsch. 2 sunt: σ z =p=γ a H σx = unde m= .a . Expresiile acestora. μ 1 p p= 1-μ m-1 1 este constanta lui Poisson. la adancimea H la care este executata excavatia.

Rezulta astfel ca .greutatea specifica aparenta a rocii m 2 (m-1)E γ a (m+1)(m-2)H (5. Ca urmare .5) H – adancimea excavatiei de la suprafata terenului m – constanta lui Poisson Distributia pe orizontala ( θ=0 ) a eforturilor unitare σ θ si σ r in masiv e reprezentata in fig. σ θ =m-4 p. Dupa Schmied. 2. eforturile unitare circumferentiale σ θ scad.5. Din relatiile(5. au valorile: pentru θ . existenta excavatiei nu influenteaza.3 prin curbele continue 83 . σθ = 3m-4 p. tinzand catre valorile tensiunilor din masivul nederanjat de lucrarea subterana. m-1 valoarea totdeauna pozitiva (compresiune)pentru m ≥ 2 . m-1 fiind deci de intindere pentru m>4 si de compresiune pentru m<4. practic. date de formulele din cap. distributia tensiunilor in masiv. la tavanul si la vatra excavatiilor cu sectiune circulara. la o distanta mare de lucrare. depasind eforturile initiale existente in masivul nederanjat. iar eforturile unitare radiale σ r cresc. pentru θ=90o (dupa directia verticala). care depind de greutatea stratului de roca de deasupra.4).2) rezulta ca odata cu cresterea distantei r.Valorile eforturilor unitare circumferentiale σ θ pe conturul excavatiei. in apropierea conturului excavatiei eforturile unitare circumferentiale si longitudinale cresc. Dupa cum se observa din (5.0 (dupa directia orizontala). care sunt cele mai importante din punct de vedere practic. apar eforturi de intindere care pot produce fisurarea rocii. intinderea zonei in care se manifesta influenta excavatiei asupra distributia tensiunilor din masivul de roca are raza: R=επ unde: a – raza excavatiei E – modulul de elasticitate al rocii γ a .

De aceea se produce o redistribuire a tensiunilor in jurul excavatiei.3). formandu-se in jurul excavatiei un asa zis “inel de mare presiune”. pentru determinarea starii de tensiuni din masiv in jurul unei excavatii orizontale de sectiune circulara.1) se vor considera 84 .5. Intrucat rezistenta rocii poate fi mai mica decat eforturile unitare circumferentiale. In ipoteza repartitiei hidrostatice a presiunii p a rocilor. iar forma finala a curbelor eforturilor unitare din masiv va fi cea reprezentata prin linii intrerupte(fig. Ca o consecinta a descarcarii partiale a conturului excavatiei .3.avand de obicei forma eliptica. in jurul excavatiei. valorile maxime ale eforturilor circumferentiale se deplaseaza in interiorul masivului.Roca cuprinsa intre inelul de mare presiune si conturul excavatiei se gaseste in stare deranjata(de fisurare). Aceasta zona este denumita de descarcare sau destindere. Variatia tensiunilor radiale si circumferentiale in masivul stancos in care s-a executat o excavatie de sectiune circulara Aceasta distributie a tensiunilor este valabila in cazul unor roci perfect elastice si rezistente.Fig. in relatiile(5. in unele zone. poate sa apara un proces de fisurare si de deformare plastica.5.

m=2. cele doua eforturi normale reprezinta eforturile principale. iar efortul σ r cu cel orizontal din masivul nederanjat: σ θ =σ z =p σ r =σ x = τ=0 In acest caz.2 ⎟ ⎝ r ⎠ ⎛ a2 ⎞ σ θ =p ⎜ 1+ 2 ⎟ ⎝ r ⎠ τ=0 σl = σ r +σθ =p 2 (5. folosind formulele cunoscute din Rezistenta materialelor: p m-1 (5. Daca in relatiile (5.7) Aceste formule permit determinarea eforturilor unitare pentru un semiplan.σ x =σ z =p si respectiv in relatiile (5.6) in care: p=γ a H . dupa orice directie. In functie de eforturile σ r . efortul tangential τ fiind nul. se pot calcula eforturile unitare principale normale ( σ1si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) . exprimate in coordonate polare: σr = p [ m-(m-2)cos2θ ] 2(m-1) p σθ = [ m+(m-2)cos2θ] 2(m-1) p m-2 τ= sin2θ 2 m-1 p σl = m-1 (5.σ θ si τ dintr-un punct al masivului situat in jurul unei excavatii de forma circulara. rezultand astfel urmatoarele formule simplificate de calcul al eforturilor unitare: ⎛ a2 ⎞ σ x =p ⎜ 1.2). Pentru θ=0 efortul unitar σ θ devine egal cu efortul vertical.8) 85 . se obtin formulele eforturilor unitare intr-un masiv nederanjat.2)se considerea a=0. iar H este adancimea excavatiei de la nivelul terenului.

5.4.4).5. dupa executia lucrarii subterane si marimea tensiunii din acelasi punct . in masivul nederanjat( p=γ a H ). P. Repartitia tensiunilor principale normale σ 1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Fiecare din curbe reprezinta locul geometric al punctelor in care eforturile unitare principale au aceleasi valori.In cazul acestei valori a lui mθ conform formulei σ x = presiunea litostatica orizontala este egala cu 0.25 din presiunea litostatica verticala. m-1 Fig.Curbele din jumatatea superioara a figurii reprezinta punctele cu aceeasi tensiune principala maxima σ1 .Aceasta cifra poarta denumirea de coeficent de concentrare a tensiunilor. 1 p.9) Calculand valorile tensiunilor principale.σ1. in 86 .Kuhn a trasat izocurbele acestora in jurul unei excavatii circulare pentru m=5(fig.Pe aceste curbe este trecuta cate o cifra care indica raportul dintre marimea tensiunii in punctul dat.2 = σ r +σ θ 1 2 ± ( σ r -σθ ) +4τ 2 2 2 1 2 τ max = ( σ x -σθ ) +4τ 2 2 (5.

75p. se pot stabili zonele in care pot sa apara fisuri si desprinderi de roca din peretii si tavanul excavatiei. prin incercari de laborator. Din fig. rezistentele de rupere la compresiune si intindere a rocilor. In unele cazuri insa. punctele cu aceeasi tensiune principala minima σ 2 . Pentru aceeasi valoare a lui m. Tensiunile cele mai periculoase pentru siguranta lucrarii sunt cele de intindere. fara a fi necesare sprijiniri. efortul unitar σ 2 avand valoarea maxima de -0. la care rocile rezista mai putin decat in cazul compresiunii. 5. iar in tavan si vatra iau nastere tensiuni de intindere. se poate stabili adancimea pana la care pot fi executate in diferite roci.5. in functie de presiunea orizontala 1 p=0. iar cele din jumatatea inferioara .5.5 Repartitia tensiunilor tangentiale τmax in jurul munei excavatii de sectiune circulara (izocurbe pentru m=5) Cunoscand distributia tensiunilor in jurul excavatiilor circulare si determinand. efortul unitar principal σ1 atingand valoarea de 2. se pot produce concentrari periculoase si ale tensiunilor de compresiune.25p m-1 Cunoascand distributia eforturilor unitare principale in jurul lucrarii.functie de presiunea litostatica verticala p=γ a H . galerii circulare. Fig. 87 .25p.4 rezulta ca in peretii galeriei se produc concentrari ale tensiunilor de compresiune. s-au calculat eforturile unitare tangentiale τ si s-au trasat izocurbele respective (fig.5).

sau experimental. Greenspan considera conturul excavatiei determinat de o curba inchisa. prin aplicarea metodelor fotoelasticitatii.Profilul unei excavatii 88 .σ z si τ din masivul nederanjat .6). In deducerea relatiilor de calcul al tensiunilor.unghiul polar fata de axa x (fig. care intereseaza in mod deosebit . iesindurile –o miscorare a tensiunilor. a lui Hank pentru cele parabolice si a lui Heller pentru cele dreptunghiulare. indiferent de forma lor. sunt cele referitoare la σ θ pe conturul lucrarii nesustinute.6. dintre care se pot cita cea lui Poschl. care se refera la sectiuni eliptice.1. z a o x b ß z x Figura 5. simetrica in raport cu axele de coordonate. in special cand se tine seama de faptul ca perimetrul real al lucrarilor subterane este neregulat . q si r sunt parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei. Greenspan a dat o rezolvare generala problemei privind stabilirea tensiunilor pe conturul excavatiilor.10) in care p. a carei forma poate fi exprimata prin urmatoarele ecuatii parametrice: x=p cosβ+rcos 3β z=q sinβ-r sin 3β (5. Distributia tensiunilor in jurul galeriilor de diferite forme se poate determina analitic . elastice si izotrope. care actioneaza directiile axelor de simetrie ale profilului. Exista mai multe metode analitice de calcul a tensiunilor in jurul excavatiilor de diferite forme.2 Starea de tensiuni in jurul excavatiilor de alte forme Studiul starii de tensiuni in cazul altor forme de profile de galerii decat cele circulare este mult mai complicat . ceea ce determina concentrari suplimentare ale tensiunilor in comparatie cu conturul proiectat si anume intrandurile (supralargirile) produc o crestere a tensiunilor. pe modele.5. tensiunile de pe contur sunt exprimate prin tensiunile σ x .5. iar β . in ipoteza ca rocile sunt omogene. Aceste metode sunt insa destul de laborioase. Relatiile de calcul al tensiunilor . In relatiile stabilite in coordonate polare de Greenspan.

1-μ 1-μ m-1 A. rezultand pentru tensiunea σ θ de pe conturul excavatiei o formula usor de folosit . σ x si σ z . C. care actioneaza dupa axele de simetrie ale profilului. F. E. G –coeficenti care depind de parametrii care caracterizeaza forma conturului excavatiei si care au expresiile: A=(p-q)(p+q-6r) B=-6r(p+q) C=q 2 +6rp+9r 2 ⎡ 2q(p+q-6r) ⎤ D=(p+q) ⎢(p-q)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2q(p+q) ⎤ E=(q-3r) ⎢( q+3r ) p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q-6r) ⎤ F=(p+q) ⎢(p-q)p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ ⎡ 2p(p+q) ⎤ G=(q-3r) ⎢(q+3r)+ p+q-2r ⎥ ⎣ ⎦ 89 . B.11) β .tensiunile principale in masivul nederanjat.In conditiile starii plane de tensiuni si cand eforturile unitare din masivul nederanjat dupa directia axelor de simetrie ale profilului sunt eforturi principale ( τ=0 ) . D. σ z =γ a H si σ x = μ μ 1 ⋅ σz = ⋅ γ a H= ⋅ γaH . valabila pentru orice forma de sectiune: σθ in care: ( D σ x +Fσ z ) sin 2β+Eσ x +Gσ z = Asin 2β+Bcos 2 2β+C (5. relatiile generale obtinute de Greenspan se simplifica .unghiul polar fata de axa x.

04 11.133 -3.667 -4.1 1. 90 .19 1.821 -34.68 0.1 3.1 -0.982 -1.8 1.821 6.92 0.Patrat cu muchiile rotunjite p q r A B C D E F G 2 1 0 3 0 1 9 -1 -9 5 4 1 0 15 0 1 25 -1 -25 9 2.895 14.1 Parametri sectiunii Forma conturului excavatiei 1.Elipsa cu raportul a 1 axelor = b 2 2. se poate construi curba de distributie a tensiunilor pe conturul excavatiei.867 0 1.779 -11.982 3.Oval cu raportul a 1 axelor = b 2 4.036 30. in tabelul nr 5.654 4.069 -1.19 19.336 4. Calculul eforturilor unitare σ θ dupa diferite directii.634 -2. care permite stabilirea zonelor in care apar eforturi de intindere din actiunea presiunii rocii.1 se dau valorile coeficentilor pentru calculul eforturilor σ θ .Tabelul 5.Idem a 1 = b 4 3.Idem a 1 = b 4 5.19 -0.56 6.314 Pentru diferite forme ale conturului excavatiei .

In cazul profilelor eliptice caracterizate prin raportul a = 2 .5.5. izocurbele tensiunilor principale normale maxime( σ 1 ) si minime (σ 2 ) sunt prezetntate in fig.5. iar cele in care roca este solicitata la intindere.7 sunt numai de compresiune. pentru m=5.7 sunt reprezentate curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile de lucrari caracteristice . ceea ce face ca rocile sa fie solicitate in modul cel mai defavorabil.Fig.Pe baza izocurbelor se poate aprecia gradul de concentrare a tensiunilor in anumite zone. In cazul excavatiilor de sectiune patrata. asa cum rezulta din fig. Din analiza cazurilor prezentate in fig 5.7. Curbele de variatie a tensiunilor σ θ pe conturul unor profile caracteristice In fig 5. 91 . cu semnul minus. b Cu ajutorul fotoelasticitatii se pot determina tensiunile normale principale ( σ1 si σ 2 ) si tangentiale ( τ max ) in jurul excavatiilor orizontale de diferite forme si se pot trasa izocurbele corespunzatoare .5.9. in fig.8. tensiunile.Zonele in care eforturile unitare sunt de compresiune s-au notat cu semnul plus. se constata ca profilele cu deschideri mari favorizeaza aparitia unor zone mai dezvoltate ale tensiunilor de intindere in dreptul tavanului si al vetrei lucrarii .7. in timp ce acelea de forme eliptice sau boltite sunt mai avantajoase sub acest aspect. iar cele ale tensiunilor principale τ max .

(izocurbe pentru m=5) Fig.5. la galeriile de sectiune patrata. pentru m=5. la colturi apar concentrari de tensiuni de compresiune. cu valoare maxima σ 2 =-0.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune patrata(izocurbe pentru m=5) Dupa cum se observa. iar in tavan si vatra apar zone cu tensiuni de intindere .5.9. Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune patrata. In fig.Fig.5.8.10 se prezinta traiectoriile tensiunilor principale pentru o sectiune patrata.44p . ajungand la 1. 92 .

10.11. cu raportul laturilor de 1/3(izocurbe pentru m=5).Repartitia tensiunilor principale normale σ1 si σ 2 in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara .5..5.5.Pentru aceeasi valoare a constantei Poisson m=5.. Fig.Traiectoriile tensiunilor principale la o excavatie cu sectiune patrata(m=5) Fig. in figurile 5.14 se prezinta izocurbele tensiunilor principale normale si tangentiale. 93 .11. in cazul sectiunilor dreptunghiulare avand raportul dintre laturi de 1/3 si 3/1.

Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.13.12.Fig.Repartitia tensiunilor principale normale ( σ 1 ) si (σ 2 ) in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara . cu raportul laturilor 3/1(izocurbe pentru m=5) 94 .5. cu raportul laturilor de 1/3 (izocurbe pentru m=5) Fig.5.

5.14). 5.64p .4) 2.5. elastic si izotrop(ipoteze valabile cu oarecare aprozimatie in cazul rocilor monolite si rezistente)si in care campul tensiunilor este caracterizzat prin σ z si σ x =kσ z se desprind urmatoarele concluzii: 1. Distributia si marimea tensiunilor din masiv in jurul excavatiei nu depind de constantele elastice ale rocii.Repartitia tensiunilor principale tangentiale τ max in jurul unei excavatii de sectiune dreptunghiulara.12). Daca inaltimea sectiunii este mai mare decat latimea(fig. efortul unitar de intindere are valoarea σ 2 =-0.Distributia tensiunilor pe conturul excavatiilor nu depinde de dimensiunile acestora ci numai de forma lor(relatia 5. fig 5.3 si 5.13p . Din studiul starii de tensiuni in jurul excavatiilor de diferite forme. concentrarea tensiunilor la colturi este mai mica ( σ1 =4p si τ max =0.5.6p ) . se remarca concentrari de eforturi cu mult mai mari decat la sectiuni patrate(fig.13.La colturi eforturile unitare principale ating valorile σ1 =6.14. nesustinute. executate intrun masiv de roci considerat omogen. 95 .03p si τ max =3. cu raportul laturilor de 3/1(izocurbe pentru m=5) In cazul sectiunilor cu raportul laturilor de 1/3 (latura orizontala mai mare).11.Fig.In dreptul tavanului si al vetrei .

3. 4.3. Prin urmare . se poate analiza stabilitatea excavatiei si se poate determina adancimea pana la care excavatiile se pot executa fara sustineri.Eforturile circumferentiale ating valori maxime pe conturul excavatiei sau in apropierea acestuia si ele scad repede odata cu cresterea distantei fata de acestea. b a > 1 . in cazul starii de eforturi monoaxiale. Stabilitatea peretilor excavatiilor orizontale Aparitia fisurilor si a desprinderilor in roca de la tavanul si peretii excavatiilor depind de distributia tensiunilor in jurul galeriilor. la sectiunile 1 circulare . aceasta trecere are loc pentru k=1/3. precum si rezistentele de rupere la compresiune si intindere. se micsoreaza si devin de compresiune la cresterea presiunii laterale. in cazul starii plane de tensiuni si k= .Asa . se verifica daca sunt conditii pentru aparitia deformarii plastice a rocilor in diferite puncte pe contur. din care motiv se vor evita profilele colturoase. de exemplu. concentrarea tensiunilor dupa axa orizontala este mai mica decat la cele de forma eliptica. forma eliptica apare ca fiind cea mai b 7. Folosind izocurbele tensiunilor . Tinand seama de caracteristiciile mecanice ale rocilor. solicitarile cele mai periculoase sunt cele de intindere si de forfecare.Pentru raportul avantajoasa(fig. 5.Tensiunile de intindere de la capetele axei verticale a unui profil de forma oarecare.7).La excavatiile de forma ovala sau dreptunghiulara. determinate prin incercari de laborator. 6. forma cea mai indicata pentru excavatii este cea circulara.In cazul in care starea de tensiuni din masivul de roci stancoase are caracter hidrostatic ( σ z =σ x ) .1. la 3 o distanta de contur egala cu diametrul excavatiei. excavatiile se influenteaza intr-o masura neinsemnata si deci daca distanta dintre ele este cel putin egala cu diametrul lor. cu colturile rotunjite. 5.5. efortul unitar σ θ din punctul situat pe orizontala. Pentru verificarea stabilitatii excavatiei. avand raportul dintre inaltimea si latimea profilului mai mic de 1. forma care da cele mai bune rezultate este cea ovala. depaseste doar cu 5% efortul existent in masivul nederanjat. fiecare dintre ele se poate considera separat.In cazul raportului a ≥ 1 . folosind relatia: 96 .Concentrarile critice de tensiuni cresc odata cu micsorarea razei de curbura a colturilor conturului excavatiei.Daca este necesar sa se realizeze excavatii la care a ≠ b .

rezistenta rocii la forfecare.tensiunea maxima de forfecare σ max . conform relatiilor din cap 2 σ1 =p=γ a H σ2 = 1 1 p= γaH m-1 m-1 Tensiunile maxime din diferite puncte ale sectiunii excavatiei se determina in functie de presiunea litostatica p.rezistenta rocii la compresiune σ t .13) σ min = K ' in care: τ max . 97 . σ 2 . cu coeficentul de concentrare K σ min .rezistenta rocii la intindere τ f .1 ca raport intre tensiunile dintr-un punct din masiv dupa executia excavatiei si inainte de aceasta.presiunea litostatica verticala.1. definit la 5. cu ajutorul coeficentului de concentrare. Coeficentii de concentrare K si K’ se determina cu ajutorul izocurbelor pentru sectiunea respectiva.tensiunea minima(de intindere sau de compresiune). Zonele periculoase de pe conturul excavatiei se verifica cu relatiile: σ1 -σ 2 = m-2 γa H ≤ σT m-1 σ -σ 1 m-2 τ max = 1 2 = γa H ≤ τf 2 2 m-1 σ max = K γ a H ≤ σ c 1 γa H ≤ σ t m −1 (5. determinata in functie de presiunea litostatica orizontala cu coeficentul de concentrare K’ σ c .tensiunea maxima (de compresiune) determinata in functie de presiunea litostatica verticala.σ1 -σ 2 ≥ σ T in care: σ1 .12) Tensiunile principale σ1 si σ 2 din masivul in stare initiala sunt. (5. σ T -linia de curgere la intindere simpla a rocii.presiunea litostatica orizontala.

a) circulare orizontale: b) Fig 5. Starea de tensiuni in jurul excavatiilor (galeriilor)de sectiune circulara. in roca din jurul excavatiei de forma circulara apar tensiuni radiale de compresiune ( σ r ) si tensiuni circumferentiale de intindere ( σ θ ) .15.In cazul in care conditiile (5.Se pot prevedea captuseli torcretate .Considerand problema 98 .13) nu sunt indeplinite. 5.13) sunt indeplinite excavatia este stabila(nu se produc deformatii plastice sau depasiri ale rezistentelor rocii)si mai sunt necesare sprijiniri sau captuseli de rezistenta.Starea de tensiuni in masiv din actiunea presiunii apei din interiorul excavatiei a – variatia tensiunilor σ r si σ θ dupa directia diametrului orizontal al excavatiei b – variatia presiunii pz pe conturul excavatiei In cazul unor presiuni mari (H>3d). Daca relatiile (5. sunt necesare sprijiniri. din actiunea presiunii interioare Presiunea hidrostatica din interiorul unei galerii necaptusite poate fi considerata ca fiind formata din doua componente:una uniform repartizata pe conturul sectiunii. Sub actiunea presiunii uniforme po . din aceleasi relatii se pot determina adancimea H pana la care galeria poate ramane nesprijinita. De asemenea. prima dintre componentele presiunii hidrostatice este aceea care are rolul cel mai important in solicitarea constructiei si a rocii.H este inaltimea coloanei de apa in raport cu axa galeriei. egala cu presiunea din axa ( po =γH ) si cealalta variabila cu inaltimea ( pz =-γz ) .2. pentru netezire si impermeabilitate.

b) In cazul problemei plane.5. In ceea ce priveste tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. Dupa cum se poate remarca. care reprezinta o presiune variabila. dupa urmatoarea lege: p z =-γ z =-γasinθ p=po -γ a sinθ (5.5. influenta presiunii interioare nu se mai resimte.18) satisfac conditiile de margine: pentru r=a σ r =-γ a sinθ .b). presiunea hidrostatica dintr-un punct de pe conturul galeriei se poate exprima prin: (5. jumatatea superioara a conturului sectiunii este solicitata la intindere. σ r =σ θ =τ=0 .15. relatiile (6.Se observa ca la distanta mare fata de galerie. σθ =-po (5.5.16) Astfel. Cea de a doua componenta a presiunii hidrostatice variaza cu ordonata punctului in raport cu centrul de greutate al sectiunii. pentru presiunea variabila pe conturul galeriei pz s-au stabilit urmatoarele relatii de determinare a tensiunilor in masivul de roca: γa 2 ⎡ a2 ⎤ σ r =⎢ 2+(1-2μ)(1+ 2 ) ⎥ sinθ 4r(1-μ) ⎣ r ⎦ σ θ =τ=γa 2 a2 (1-2μ)(1+ 2 )sinθ 4r(1-μ) r (5. aceste tensiuni se pot determina cu ajutorul relatiilor: σ r =-σ θ =p o a2 r2 (5.17) Daca in calculul galeriilor se considera presiunea interioara ca fiind uniforma. egala cu cea din axa constructiei. inlocuind μ cu m).15) Variatia tensiunilor σ r si σ θ in functie de distanta r se prezinta in fig.2 )cosθ 4r(1-μ) r (Aceste relatii se pot transforma cu usurinta. la compresiune(fig.15.15. data de relatia(5.15. expresia lor capata forma: 99 .5. pentru r=a.18) γa 2 a2 (1-2μ)(1. se obtin tensiunile de pe conturul excavatiei: σ r =po . iar cea inferioara.16).plana. respectiv cu unghiul θ fata de diametrul orizontal al galeriei(fig. τ=0 pentru r → ∞ . sub actiunea diferentei de presiune. cu notatiile din fig.14) Pentru r=a.

⎝d⎠ Se poate demonstra ca pentru μ=0. produse de actiunea presiunii hidrostatice .20) unde semnul termenului al doilea depinde de valoarea unghiului θ . cu cat raportul dintre inaltimea piezometrica si diametrul ⎛H⎞ galeriei ⎜ ⎟ este mai mic. 2(1-μ) (5. tensiunile de intindere σ θ sin actiunea presiunii interioare trebuie sa fie mai mici decat cele de compresiune rezultate din presiunea rocii.21) a2 γa 2 ⎛a⎞ (1-2μ)(1+ 2 )sinθ σ θ =-po ⎜ ⎟ + r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) Pentru ca roca de deasupra galeriei(fara captuseala) sa nu fie solicitata la intindere.19) π Pentru θ= . 100 .17).σθ = γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) σθ = σθ = γ a (1-2μ) . pe directia diametrului vertical.16 si presiunea din axa galeriei egala cu 2.18). vor fi date de: σ θ =-p o + γ a (1-2μ) sinθ 2(1-μ) (5. exprimata prin relatia (5.. 2(1-μ) γ a (1-2μ) .. iar k este coeficentul presiunii laterale. Diferentele dintre valorile obtinute pentru tensiunile σ θ in cazul presiunii hidrostatice variind cu inaltimea si cele rezultate pentru presiunea uniforma po sunt cu atat mai mari. Folosind relatiile (5.8%. In mod aproximativ.14) si (5.22) unde termenul din dreapta reprezinta presiunea orizontala a rocii din punctul considerat(fig 5. de cele obtinute pentru presiunea uniforma po =γH ..Cu H s-a notat adancimea galeriei in raport cu suprafata terenului . aceasta conditie poate fi exprimata prin: σ θ <k γ a (H-z) (5. tensiunile σ θ in punctele de pe contur. 2 pentru θ= 3π . 2 Tensiunile circumferentiale pe conturul excavatiei. starea de tensiuni in masivul de roca sub actiunea presiunii hidrostatice din interiorul galeriei necaptusite se poate exprima prin: γa 2 ⎡ a2 ⎛a⎞ σ r =p o ⎜ ⎟ 2+(1-2μ)(1+ 2 ⎢ r ⎝ r ⎠ 4r(1-μ) ⎣ 2 2 ⎤ ) ⎥ sinθ ⎦ (5.5γ d . difera cu 5.16).

Elemente de calcul pentru starea de tensiuni din jurul puturilor. rezultate in cazul repartitiei hidrostatice a presiunii rocilor.Presiunea orizontala a rocii avand aceeasi intensitate dupa toate directiile din plan. Astfel .3.5. sub actiunea greutatii straturilor de deasupra .Starea de tensiuni in masivul de deasupra excavatiei 5.Starea de tensiuni in jurul lucrarilor subterane verticale(puturi) Calculul eforturilor unitare in jurul puturilor verticale nesustinute .5. de sectiune circulara sapate in roci elastice. omogene si izotrope.17. tensiunile din masiv in jurul putului se determina cu ajutorul relatiilor 5. considerandu-se presiunea rocii care actioneaza in planul orizontal.Fig. din masivul nederanjat. formulele de calcul al tensiunilor din masivul de roci in care s-a executat un put vertical de sectiune verticala circulara sunt: σ r =p(1a2 ) r2 (5.6 de la galeriile orizontale. H H' Fig. se face ca in cazul lucrarilor orizontale.16.23) 101 .

18.5. eforturile unitare au valorile: σ r =0 (5.18.5.presiune litostatica orizontala 1-μ 1-m μ =coeficentul lui Poisson m= 1 -constanta lui Poisson μ H.24) σ θ =2 μ γa H 1-μ 102 .σ θ =p(1+ unde: p= a2 ) r2 μ 1 γ a H= γ a H sau p=k γ a H . Dupa cum se observa din fig.5.18.adancimea sectiunii de la suprafata terenului γ a .greutatea specifica aparenta a rocii a -raza putului k -coeficentul presiunii laterale r-distanta punctului fata de axa putului. Starea de tensiuni in jurul unui put din actiunea presiunii litostatice. in dreptul conturului putului (r=a). Fig. Variatia tensiunilor in jurul unui put executat in roci cu comportare elastica rezulta din fig.

se folosete formula (5. proprietatile fizico-mecanice ale rocilor.5. cu notatiile din fig. Repartitia reala a tensiunilor pe conturul unei excavatii se poate stabili numai prin masuratori directe.Odata cu cresterea distantei r. Starea in jurul unui put din actiunea presiunii apei din interior 5.De asemenea.14) de la galerii: σ r =-σ θ =pi a2 r2 (5.5.Cunoasterea modului in care sunt distribuite tensiunile in jurul unei lucrari subterane. Concluzii asupra starii de tensiuni in jurul excavatiilor Metodele de determinare a starii de tensiuni in jurul galeriilor si puturilor raman totusi aproximative . efectuate odata cu executia lucrarilor.17.25) Presiunea interioara pi = γ ⋅ H' . 103 . fiind deci necesare sustineri. nu corespund decat partial celor din masiv. Fig. in care rocile se considera omogene. ele bazandu-se pe anumite ipoteze simplificatoare.4.5. nu reprezinta decat un prim pas in rezolvarea problemei.19). determinate in laborator . valorile celor doua eforturi unitare se apropie de valoarea presiunii orizontale din masivul nederanjat.19. prin aplicarea teoriei elasticitatii sau cu ajutorul fotoelasticitatii. izotrope si elastice. permitand aprecierea rezistentei lucrarii in ipotezele admise si stabilirea zonelor in care pot aparea fisuri si desprinderi de roca. Pentru determinarea tensiunilor in jurul putului din actiunea presiunii interioare pi (fig.

care constituie presiune hidrostatica. 6. astfel incat uneori nu este nevoie de capuseala. Fig. Sustinerile provizorii sau captuselile definitive ale galeriei sunt actionate de presiunea rocii deformate . 6. presiunea este mai mica. excavatia nu va trebui sa fie consolidata. dar la roci slabe. Generalitati Rocile dintr-un masiv. aparand eforturi de intindere. in care eforturile unitare de intindere lipsesc sau sunt foarte mici. pana cand se va crea o forma care reprezinta starea naturala de echilibru a rocii. Aceasta presiune depinde de calitatea rocii. situate la diferite adancimi. se vor desprinde bucati de roca in interiorull galeriei. se gasesc in permanenta intr-o stare interioara de tensiuni. Daca deformatiile provocate de excavatia galeriei raman in limitele elastice. asa cum se procedeaza in cazul rocilor tari. Daca nu se iau masuri de consolidare a conturului excavatiei cu ajutorul unei captuseli. care cuprind noi portiuni ale rocii. 1 se prezinta etapele successive de desprindere a rocii si de formare a boltii de surpare. In fig. dupa cum rezulta din observatii si experiente. centrale subterane)se modifica starea de eforturi interioare existenta in masivele de roca. denumita si presiunea masivului(impingerea muntelui). excavatia galeriei se consolideaza prin captusirea ei pe intregul contur sau numai pe partea cea mai amenintata. aceasta presiune este foarte mare. incep deformari neelastice care pot dura timp indelungat. La rocile stancoase . Forma naturala de echilibru a rocii. Daca insa limita de elasticitate este depasita. este obolta formata in roca. 1 Bolta de surpare 104 . roca si deformeaza si. puturi. In procesul acestor deformari se produc noi modificari ale eforturilor si deformatiilor neelastice. 1. Din aceasta cauza. se poate produce surparea tavanului sau umflarea peretilor laterali ai excavatiei. Prin executia unor lucrari subterane(galerii.Capitolul 6 PRESIUNEA ROCILOR ASUPRA SUSTINERII UNEI LUCRARI SUBTERANE 6. in functie de rezistenta ei. datorita actiunii greutatii straturilor de deasupra si proceselor tectonice care se produc in masiv. Spre a evita aceasta.

care ia nastere mai ales la roci slabe). care urmaresc deformarea rocii si o incetinesc. sunt mai indicate sustinerile elastice. s-a introdus notiunea de timp de mentinere in echilibru si notiunea de deschidere libera. 6. deoarece cresterea deformatiilor duce la scaderea intensitatii fenomenelor plastice. Starea de de tensiuni din masivul neperturbat prin lucrari subterane se numeste stare primara de tensiuni. 3 – longitudinala. de rezistenta sprijinirilor si de timpul scurs de la excavare pana la realizarea sprijinirii. viteza de la lucrari. dirijata dupa axa longitudinala a galeriei. presiunea litostatica depinde. . Captuselile se vor calcula la aceste actiuni. In legatura cu mentinearea rocii un anumit timp fara a se disloca. micsorandu-se in mod corespunzator si presiunea exercitata. in afara starii initiale de tensiuni din masiv(stress). determinate de trecutul geologic si alti factori:dimensiunile golului . iar cea mai putin insemnata este presiunea longitudinala. astfel incat se realizeaza o conlucrare intre captuseala si roca. In ultimul timp s-a propus ca prin presiunea litostatica sa se inteleaga numai presiunea care se exercita asupra unei excavatii . respective a captuselii definitive. indreptata sub un unghi oarecare fata de orizontala si care actioneaza asupra peretilor laterali ai excavatiei. 2 – laterala.Presiunea rocii deformate poate fi: 1 – verticala . orientata de sus in jos la partea superioara a excavatiei si de jos in sus la partea inferioara(presiunea pe vatra. Sustinerile rigide pot impiedica deformarea rocii si deci pot limita presiunea litostatica. care de obicei nu se ia in considerare. In rocile cu deformatii mari. rupere si afanare in roca. Determinarea presiunii verticale a rocii Deoarece asupra presiunii rocilor influenteaza multi factori. Deoarece roca din jurul golului se deformeaza plastic si fenomenul se dezvolta in timp. Cea mai importanta este presiunea verticala . determinarea teoretica este foarte 105 . durata pana la realizarea acestora etc. Determinarea presiunii masivului asupra sustinerilor unei lucrari subterane constituie o problema complexa. 2. ca urmare a executiei acesteia si care este o consecinta a starii noi de tensiuni provocate de executia excavatiei. caracteristicile sprijinirilor provizorii sau definitive (captuseli). cat si de roca inconjuratoare. preluarea solicitarilor se face atat de captuseala galeriei. metoda de excavare. denumita stare secundara de tensiuni. De asemenea. datorita faptului ca intervin . cu atat se reduc fenomenele de deformare. Cu cat timpul pana la care se realizeaza sprijinirile este mai scurt.

de formare a boltii de echilibru deaspura unei excavatii. Metoda lui Bierbaumer Cu ocazia constructiei tunelurilor alpine. Kommerell. Bierbaumer a elaborate teoria bazata pe ipoteza ca numai o parte din greutatea prismei de roca de deasupra unei excavatii actioneaza asupra sustinerilor sau captuselii. El admite ca asupra unei excavatii se exercita greutatea unei mase de roci avand inaltimea :h= αH . 1. 2. 1. s. iar al doilea grup de teorii se refera la roci stabile si in general la toate cazurile cand deformatiile nu depasesc limitele elastice. Una dintre aceste metode se bazeaza pe ipoteza ca prin executia excavatiei roca de deasupra are tendinta de a se deplasa dupa doua plane de alunecare. 6. Rezultatele cele mai bune le dau metodele experimentale. Forta de frecare care apare de-a lungul suprafetelor de alunecare verticale va fi data ϕ H2 ⋅ γa 2 (6. a. Protodiakonov. Aceste teorii se bazeaza pe fenomenul observat in natura. ϕ 2 (fig. care au stabilit diferite metode teoretice pentru determinarea marimii presiunii rocii. cealalta parte fiind preluata prin frecare. Engesser. la care marimea deformatiilor si a presiunii ei se determina direct in excavatia galeriei. inclinate fata de orizontala sub un unghi egal cu 45o + de: F=2fE=2tgϕ tg 2 (45o . Primul grup de teorii se refera la roci granulare lipsite de coeziune sau la care apar tensiuni ce depasesc limitele elastice. 1. Teorii in care se tine seama de adancimea la care se executa excavatia 6. iar al doilea. .1) 106 . Bierbaumer a stabilit doua metode . Pentru calculul coeficientului de de reducere α . Bierbaumer. pe baza anumitor ipoteze asupra actiunii rocii. cuprinzand metode de calcul in care se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei . 2. respective de adancimea fata de nivelul terenului si metode in care nu se tine seama de aceasta.dificila. Teoriile utilizate in practica pentru calculul presiunii rocilor se grupeaza in doua categorii. 2). 6.) 2 In care: E – presiunea orizontala a rocii f = tg ϕ . In continuare se vor prezenta unele dintre aceste metode.coeficientul de frecare. Cu studiul presiunii rocilor s-au ocupat multi cercetatori ca Ritter. care conduc practic la acelasi rezultat .

) b + 2m tg(45 . 6) 107 .4) ϕ (6. αH .) ⎥ ⎣ 2 2 ⎦ P (6. se va considera cea de inaltime redusa. In locul greutatii masei de inaltime H. exercitata pe suprafata de latime: B=b+2m tg(45o − ) 2 situata la nivelul boltii. Fig 6.5) si deci coeficientul de reducere α corespunde expresiei din paranteza: tgϕ tg 2 (45o − ) 2 α=1 − H o ϕ b + 2m tg(45 . are valoarea p= γ a ⋅ αH Valoarea lui α se determina in modul urmator: Incarcarea produsa de prisma de roca ce se deplaseaza este data de diferenta dintre greutatea acesteia si forta de frecare: P=G-2 f E (6.Aceasta forta micsoreaza efectul greutatii masei de roca considerate instabila. presiunea verticala a rocii. Calculul presiunii verticale a rocilor in ipoteza lui Bierbaumer Astfel.)tgϕ 2 ⎦ 2 ⎣ iar presiunea exercitata pe unitate de latime a suprafetei este: ϕ ⎤ ⎡ tgϕ tg 2 (45o − ) ⎥ ⎢ 2 = γ a H ⎢1 − H p= ⎥ o ϕ o ϕ ⎢ b+2m tg(45 .2) ϕ ⎤ ϕ ⎡ P=γ a H ⎢ b+2mtg(45o − ) ⎥ − γ a H 2 tg 2 (45o .3) (6. 2.) 2 ϕ (6.

Aceste formule nu pot fi utilizate cu o precizie buna decat in calculul presiunilor exercitate asupra unor tuneluri excavate la mare adancime. 1. Daca forta de coeziune . sub actiunea greutatii proprii. tavanul incepe sa fisureze si din ele se va desprinde bucati de roca. Ritter a stabilit expresia matematica a curbei care reprezinta bolta ce se formeaza prin prabusirea naturala a tavanului unei excavatii. atunci aceasta adera in continuare la tavan. Presiunea verticala a rocii se calculeaza ca diferenta intre greutatea corpului parabolic de deaspura tavanului excavatiei si forta 108 . acesta putand ramane fara sprijiniri. 2. diferita fundamental de teoriile precedente. La concluzii asemanatoare au ajuns mai tarziu. Practica nu a confirmat insa exactitatea formulelor lui Bierbaumer. este mai mare ca greutatea particulei materiale. 6. pe cai cu totul diferite si alti cercetatori. se poate spune ca in acest caz nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului. Pe baza acestei ipoteze . 2. 6. Ipoteza si procedeul de calcul al lui Ritter sunt valabile pentru un mediu elastic. care in cazul de fata se manifesta ca rezistenta la intindere a rocii respective . 3). In cazul insa cand greutatea particulelor materiale este mai mare ca fortele de coeziune . facand ipoteza ca presiunea verticala a rocilor depinde numau de greutatea unui corp parabolic care se formeaza deasupra excavatiei. o particula materiala din tavan. Teorii in care nu se tine seama de grosimea stratului de roca de deasupra excavatiei 6. Fie ABC curba boltii dupa prabusirea tavanului excavatiei(fig. in terenuri avand o frecare interioara mare. respectiv ca rezistenta la intindere a rocii. Generalizand aceasta situatie pentru infinitatea de particule de deasupra tavanului excavatiei. W. Acestei tendinte de desprindere a particulei i se opune forta de coeziune a rocii. 2. se poate spune ca in acest caz roca nu sufera fisuri si deci nu se va produce o prabusire a tavanului excavatiei. Daca intr-un astfel de mediu se executa o excavatie. va avea tendinta de a se desprinde si de a cadea in interiorul excavatiei. pana cand excavatia va capata o forma naturala de echilibru . Metoda lui Ritter W. care se aseamana cu o bolta parabolica. omogen si izotrop. Ritter a elaborat in anul 1879 o teorie noua. 2.Rezulta ca prin coeficientul α se tine seama de frecarea datorita presiunii laterale a rocii.

8) Fig. Considerand un punct D. Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii.greutatea specifica rocii b – deschiderea galeriei(excavatiei). forta de intindere este σ i ⋅ ds. 7) (6. cu coordontatele x si y. P2 . conform fig 6. dupa tangenta la curba. 6. 3. atunci. 3. greutatea P1 a masei de roca cuprinsa intre curbele ABC si coarda AC este egala cu : P1 =γ a ∫ ydx o b (6.de coeziune care trebuie invinsa la desfacerea acestuia de restul rocii si care se considera ca fiind egala cu rezistenta la intindere a rocii dupa linia boltii: P=P1 -P2 P1 . Descompunand aceasta forta in doua componente. Daca σ i este rezistenta la intindere a rocii din tavanul excavatiei. egal cu ds. pentru un element infinit mic din curba ABC.greutatea rocii cuprinse intre curba ABC si tavanul AC.forta necesara pentru a se desprinde roca dupa conturul boltii(egala cu forta de coeziune exercitata de rocile inconjuratoare corpului ABC). care actioneaza normal la elementul de curba ds. Pentru determinarea fortelor P1 si P2 se considera un sistem de axe de cordonate cu originea in A. care 109 . dupa Ritter in care: γ a .

10) in care: dx ds 2 ds =dx 2 +dy 2 cosα= Facand inlocuirile din expresia P2 . 13) se inlocuiesc valorile lui y si y' prin: 110 . Daca in relatia generala a lui P (6. se va scrie: P2 = ∫ 2 2 2 b ds b dx +dy σi ds =σ i ∫ =σ i ∫ o cosα o dx o dx 2 b⎡ ⎛ dy ⎞ ⎤ P2 =σ i ∫ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx o ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6.13) Punand conditia ca P sa fie maxim. presiunea verticala are expresia: P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ o b b o ⎡ ⎛ dy ⎞ 2 ⎤ ⎢1+ ⎜ ⎟ ⎥dx ⎢ ⎝ dx ⎠ ⎥ ⎣ ⎦ b (6. Dupa efectuarea tuturor calculelor .15) (6.9) si deci presiunea verticala pe tavanul excavatiei este: P=P1 -P2 =γ a ∫ y ⋅ dx-∫ o b b o (6. se obtine ecuatia: y= γa x(b-x) 4σi b : 2 (6.formeaza cu orizontala unghiului α si dupa verticala.12) sau P=γ a ∫ y ⋅ dx-σ i ∫ (1+y'2 )dx= ∫ ( γ a y-σ i -σ i y '2 )dx b b o o o (6. se obtine ecuatia curbei ABC.14) care reprezinta o parabola ce trece prin punctele A si C si are varful in B. Inaltimea h a parabolei rezulta pentru x= h=γ a b2 16 σi in care σ i este rezistenta de rupere la intindere a rocii.11) Astfel. rezulta pentru forta totala de legatura in lungul curbei ABC expresia: P2 = ∫ b o σ i ⋅ ds cosα σ i ⋅ ds cosα (6.

asupra tavanului nu se exercita nici o presiune. Jansen si Brandt . bolta de echilibru se formeaza si la materiale total lipsite de coeziune. Conditia de mai sus este indeplinita daca σ b2 -u<o sau b<u 48= i 48u γa 48 σi γa 48 (6.i ⎟ ⎝ 48 σi γ a ⎠ (6. nefiind necesare sprijiniri. existenta dupa bolta de echilibru natural.y=γ a si x (b-x) 4 σi ⎛ b x ⎞ y'=γ a ⎜ ⎟ ⎝ 4 σi 2 σi ⎠ si se integreaza de la o la b. se obtine pentru P expresia: ⎛ γ b2 σ ⎞ P=γ a b ⎜ a ⋅ . 15). asa incat parabola se transforma in doua linii 16u paralele ce trec prin punctele A si B si deci ar insemna ca in acest caz presiunea verticala este egala cu greutatea coloanei de roci deasupra excavatiei pana la suprafata terenului . deoarece pentru u=o.16) Notand: σi =u (numit coeficent de coeziune al rocii). In acest caz tavanul este rezistent si stabil . ceea ce nu se dovedeste in practica . formula lui Ritter nu este aplicabila. deoarece greutatea corpului parabolic format deasupra sa este mai mare decat coeziunea rocii . γa se obtine: ⎛ b2 ⎞ P=γ a b ⎜ -u ⎟ ⎝ 46u ⎠ (6. La roci fara coeziune. h= b2 . astfel ca rezulta h → ∞ . Daca P ≤ 0 . la anumite adancimi.17) care exprima presiunea verticala maxima asupra tavanului unei excavatii.18) (6. conform formulei (6.19) In cazul cand P>o. prin incercari facute cu cereale in silozuri . 111 . adica b>u 48= tavanul nu mai este rezistent si stabil. Ipoteza lui Ritter da rezultate bune la dimensionarea conductelor subterane. au aratat ca. deoarece coeziunea rocii respective este mai mare decat greutatea corpului parabolic.

provoaca alte fisuri si dislocari ale rocii. Zona de roci afanate are forma unei parabole sau elipse. Plecand de la ipoteza ca deasupra excavatiei se formeaza o zona de roci dislocate si afanate si folosind valoarea trasaturilor sau a sagetilor sprijinirilor orizontale. iar in punctele A si C este zero.23) b2 (a-y) a (6. cum se obisnuieste . de unde 2p= Introducand aceasta valoare in ecuatia parabolei se obtine: x2 = sau y=aa 2 x b2 (6. Ritter da o formula pentru excavatiile circulare. formulele lui Ritter nu sunt concludente. Afanarea contribuie la completarea golurilor care se produc din cauza tasarii cadrelor de lemn sau a incovoierii sprijinirilor orizontale. producanduse noi goluri care . Kommerell pleaca de la urmatoarea ipoteza: Prin executia unei excavatii. din care se constata ca presiunea este cu mult mai mica in acest caz: ⎡ 1 r2 2 3 r2 ⎤ P=γ a ⎢ ⋅ + u.⋅ ⎥ ⎣12 u 3 4 2u+r ⎦ (6. adica sporirea volumului initial cu o anumita valoare. Se presupune ca in punctul B (fig. 21) b2 . Kommerell stabileste presiunea verticala a rocii.20) 7. 4)sageata sprijinirii orizontale este a. la randul lor. Ecuatia ei in sistemul de coordonate xy va fi: x 2 =2p(a-y) Daca x=b si y=o . 2. este necesar ca sprijinirile . 6. Prin sfaramarea si dislocarea rocilor are loc afanarea acestora. ecuatia devine : b 2 = 2 p a . cu raza r. sprijinirile provizorii ale lucrarii sufera tasari si incovoieri .22) (6.Daca se ia rezistenta de rupere la intindere a rocilor. in roci apar fisuri si se produc dislocari. Metoda lui Kommerell O. 2. Curba AB’C se considera o parabola de gradul doi. a 112 . 1/26 din rezistenta la compresiune. 2. Sub actiunea presiunii exercitate de rocile sfaramate . Ca sa se creeze un echilibru al rocilor in jurul excavatiei. respectiv captuseala sa poata prelua greutatea maselor de roci dislocate fara a se produce noi tasari.

prin introducerea coeficientului δ de afanare (in procente) al rocii respective. sprijinirea excavatiei va fi incarcata cu greutatea rocii din interiorul zonei de in care γ a . avand ecuatia: x 2 z2 + =1 b2 h 2 si a carei suprafata este de: π A= b. Determinarea valorii sagetii sprijinirilor (a) se face cu ajutorul aparatelor.29) In acest caz. 1. 113 . Kommerell propune valorile din tabelul nr. pe care o numeste elipsa presiunilor. 26) δ z 100 (6.x ⎟ δ ⎝ b2 ⎠ 100 a δ (6.greutatea specifica aparenta a rocii afanate. 6. 28) Pentru simplificarea calculelor. Pentru coeficientul de afanare. Kommerell inlocuieste parabola de mai sus cu o jumatate de elipsa cu centrul in B.Sporirea volumului unui element de roca afanata de latimea: Δx va fi: ΔQ=1⋅ y Δx (6.h 2 afanare(elipsei) cu inaltimea h si care constituie presiunea verticala a rocii: P=γ a π b. 30) (6.h 2 (6. 25) Aceasta este ecuatia unei parabole avand inaltimea (pentru x=o):: h= (6. 27) (6. 31) (6.2 ⎟ Δx= z ⋅ Δx 100 ⎝ b ⎠ de unde: z= 100 ⎛ a 2 ⎞ ⎜ a.24) Exprimand pe y in functie de z. se va scrie: y= si deci: δ ⎛ a ⎞ ΔQ=y Δx= ⎜ a.

4. prin masuratori. Schema pentru calculul presiunii rocilor asupra tavanului unei excavatii. 5 2. Ipoteza admisa de Kommerell are si lipsuri. dupa Kommerell Tabelul 6.. 114 . din cauza rearanjarii granulelor.1 Roca Stanca Argila compacta Gresii si marne Pamant argilos Nisip. .. 2 Procedeul lui Kommerell de determinare a presiunii verticale a rocilor este mult mai folosit in proiectarea tunelurilor... din cauza simplitatii si usurintei de calcul. 15 6. Formula stabilita de Kommerel nu se poate aplica insa decat dupa ce s-a executat excavatia si deci s-a determinat.Fig. 6.. tasarea. Afanarea insotita de deplasare se poate produce numai la rocile granulare.. pietris de rau sau cariera δ(%) 8 . respectiv sageata sprijinirilor. 4 1. ceea ce nu este cazul la rocile masive... dintre care cele mai importante sunt: 1. 7 4. .

Metoda lui Protodiakonov M. elemente de o deosebita importanta pentru determinarea sagetii a si deci a presiunii. 115 . trebuie cunoscuta forma curbei AOB. in care se poate considera ca nu se produc eforturi de intindere . 2. 3. masivul din vecinatatea strapungerii ajunge la o noua stare de echilibru. o parte se surpa. cuprinsa intre starea rocilor compacte si a celor friabile. reprezentand presiunea unei coloane de roca de inaltime H si greutate specifica γ a (p=γ a H) . In calculul presiunii verticale a rocilor pe baza incovoierii grinzilor sustinerii provizorii nu se iau in considerare dimensiunile si materialul din care este confectionata grinda. iar eforturile de compresiune se gasesc in limitele admisibile. P b y Fig. 6. Masuratorile efectuate la mai multe lucrari au aratat ca intre inaltimea h a parabolei respectiv a elipsei de presiune si sageata grinzii orizontale a sprijinirii provizorii a excavatiilor nu este o dependenta liniara. Pentru determinarea legii de distributie a presiunii rocii. Limita surparii va fi o bolta oarecare AOB. R A Dupa formarea acestei bolti.2. 3. M. 6. Se considera o excavatie de forma dreptunghiulara de latime b (fig . 7. p. 2. Protodiakonov pleaca de la ipoteza ca rocile care se gasesc in masivul muntos sunt intro stare intermediara. 5)si se presupune ca inainte de executia excavatiei presiunea rocii de deasupra este uniforma. 5. Schema de calcul presiunii verticale a rociilor dupa Protodiakonov In acest caz presiunea verticala a rocii deformata pe deschiderea b se va exprima prin greutatea rocii cuprinse in volumul AOBA. Se admite mai departe ca x T O h C B y N T pv x ph in urma deformarii rocii de deasupra excavatiei.

Deplasarii particulelor pe reazem i se opune frecarea ce se naste datorita fortei P si care depinde de coeficientul de frecare f. care tinde sa deplaseze aceste particule. adica exista numai forta de compresiune centrica N. adica: T ≤ f. Pentru asigurarea stabilitatii boltii este necesar ca forta H sa fie mai mica decat cea de frecare. Roca de sub linia boltii reazema pe sprijiniri. se scrie conditia de echilibru pentru o jumatate de bolta(portiunea OB). suma momentelor tuturor fortelor in raport cu punctul C. iar cea de deasupra liniei transmite greutatea proprie peretilor laterali. Asupra acestei portiuni actioneaza . reprezentand impingerea boltii AOB asupra reazemului B. rezulta: T 116 . Admitand ca portiunea de bolta OC se gaseste in echilibru.P (6. (6.y-p x de unde y= p x2 2T (6. La nasterea boltii.32) relatie care reprezinta ecuatia unei parabole. OC. Protodiakonov. trebuie sa fie nula: T. p. 35) fP =2. Pentru determinarea marimii necunoscutei T. 34) Coeficientul f este un coeficent de frecare aparent . avand coordonatele x si y. tangenta la curba. carecomprima particulele terenului de la reazem si componenta orizontala T. pentru care se scrie conditia de echilibru . care reprezinta actiunea partii inferioare a boltii. Pentru aceasta se considera o portiune de bolta . reprezentand reactiunea partii din stanga a boltii. Prin urmare. curba boltii naturale are forma unei parabole. iar in punctul C. x. data de greutatea rocii de deasupra . Acesta caracterizeaza rezistenta rocii la alunecare fiind denumit de M. care are expresia: c c f=f0 + =tgϕ + σ σ Considerand un coeficent de siguranta 2 pentru stabilitatea boltii. coeficientul de tarie(duritate)al rocii. actioneaza forta R.Forma boltii AOB se poate determina aproximativ plecand de la conditia echilibrului acesteia sub sarcina uniforma p. in punctul B. M. in punctul O. impingerea T. Forta R se descompune in componenta verticala P. in ipoteza ca in bolta nu se produc momente . forta axiala N.33) x =0 2 (6. deoarece in afara de frecarea propriu-zisa . autorul ia in considerare si coeziunea dintre particulele rocii in stare partial sfarimicioasa.La mijlocul proiectiei orizontale a portiunii de bolta actioneaza rezultanta presiunii verticale a rocii.

b 4 b 2f (6. h= (6.P= f. Deformarea profilului excavatiei este foarte importanta si depinde atat de caracteristicile masivului si de dimensiunle galeriei. = f.b 2 2 2 4 (6.b 1 f. au o influenta mai mare in zona preretilor laterali. 38) Valoarea totala a presiunii rocii asupra sprijinirii orizontale pe unitate de lungime a excavatiei se 2 poate calcula prin inmultirea suprafetei parabolei de surpare (A= b. Determinarea presiunii laterale a rocii Determinarea presiunii laterale a rocilor constituie o problema mai dificila din punct de vedere teoreric decat determinarea presiunii verticale.x 2 2 x 2 y= = 2 f. rezulta inaltimea boltii parabolice care caracterizeaza presiunea rocii. datorita conditiilor nefavorabile de rezistenta din aceste zone. se recomanda sa se considere o presiune q'=0.h=γ a 3 3f (6.h) cu greutatea volumetrica a 3 rocii γ a : Q=γ a ⋅ A=γ a 2 b2 b. tensiunile remanente din masiv.T= 1 1 p. 40) Unele norme de proiectare a galeriilor hidrotehnice prevad pentru calculul sprijinirilor orizontale o valoare majorata: q= γa b 2f In cazul excavatiilor de forma circulara .p. 36) Inlocuind valoarea lui T in ecuatia parabolei se obtine: p. 37) Pentru x=b/2 si y=h . produse de procesele geologice desfasurate in timp.7q.b f. cat si de rezistenta sprijinirilor laterale. 117 . 6. tinand seama de dimensiunile reduse ale boltii de surpare la aceste sectiuni.3. Sub actiunea presiunii masivului. peretii laterali pot ceda primii.p. De asemenea. 39) Valoarea medie specifica a presiunii verticale a rocii deformate este egala cu: q= Q γa b = b 3f (6.

6. 6. Loos. presiunea laterala se poate determina ca si impingerea pamantului asupra zidurilor de sprijin. q (fig. Breth. Kommerell. Schema pentru calculul presiunii laterale.S-au elaborat metode de determinare a presiunii laterale (aproximative.) 2 Curba care delimiteaza zona de dislocare se determina conform 6.) 2 2 o ϕ e2 =(q+γ a m)tg (45 . 6. unghiul de rezistenta al rocii la alunecare: ϕ =arc tg f (6. pe baza teoriei corpurilor necoezive. Presiunea laterala se determina ca la zidurile de sprijin. a. 6): Fig. 2. 2. dupa Kommerell. 3. e1 =q ⋅ tg 2 (45o . Terzaghi. considerand greutatea corpurilor BCD si B’C’D’ ca suprasarcini uniform distribuite. 2. Metoda Kommerell Daca masivul este alcatuit din roca slaba sau neconsistenta . 2. ϕ (6. 3. 42) 118 . ce exercita si o presiune laterala. 41) 6. fenomenul fiind studiat de Stini. 6. Engesser. Metoda lui Protodiakonov Presiunea laterala a rocii se determina ca impingerea asupra unui zid . 1. Protodiakonov. exacte. Bierbaumer. experimentale). Dupa mai multi autori. curba care delimiteaza zona de roca dislocata se considera intre punctele de intersectie a liniilor de alunecare inclinate fata de orizontala sub un unghi de 45o + ϕ 2 si orizontala dusa la partea superioara a profilului. Houska s. considerandu-se drept unghi de frecare.

⎟ ⎢ 2b + 2hotg ⎜ 45 .⎟ ⎥ = h o tg ⎜ 45 .unde f este coeficientul de rezistenta al rocii la alunecare. A1O1B1 . 43) Greutatea rocii cuprinse in zona AA1O1B1BOA . prisma de prabusire este formata de planul de alunecare inclinat fata de orizontala cu unghiul 45o + ϕ 2 (fig. 7). 39): 2 γ a b0 γ a b 2 γ a 2 2 γ a = (bo -b )= (bo -b)(bo +b) 3f 3f 3f 3f (6.44) γa ⎛ o ϕ ⎞⎡ ⎛ o ϕ ⎞ ⎤ 4γ a ⎛ o ϕ⎞ ⎡ ⎛ o ϕ ⎞⎤ Qo = 2h o tg ⎜ 45 . 6. 7. care se deformeaza in cazul alunecarii prismelor AA1D1 si BB1C . este: 119 .⎟ ⎥ 3f 2 ⎠⎣ 2 ⎠ ⎦ 3f 2⎠ ⎣ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ ⎝ ⎝ Qo = Incarcarea specifica pe prismele de alunecare AA1D si BB1C care apare ca o suprasarcina.⎟ ⋅ ⎢ b+h o tg ⎜ 45 . Schema pentru calculul presiunii laterale a rocilor dupa Protodiakonov. dupa Protodiakonov.⎟ 2⎠ ⎝ (6. Sarcina de rupere pe aceasta prisma . delimitata de cele doua curbe . este data de greutatea rocii cuprinse intre bolta AOB de deasupra galeriei cu deschiderea b si o a doua bolta . Pe baza acestei teorii. rezultate din aplicarea relatiei(6. Deschiderea boltii A1O1B1 rezulta din figura: ϕ⎞ ⎛ bo =b+2h o tg ⎜ 45o . cu deschiderea bo . (coeficientul de tarie al rocii). este data de diferenta presiunilor verticale totale ale rocii corespunzatoare deschiderilor bo si b . 6. Fig.

Presiunea litostatica din vatra. In literatura de specialitate exista putine date asupra acestei probleme. 6. Ca marime. Presiunea exercitata pe vatra unei excavatii 6. iar pe de alta parte . 45) Presiunea laterala a rocii asupra peretelui excavatiei de inaltime h o variaza trapezoidal si produce impingerea laterala totala care se determina cu formula obisnuita a impingerii pamantului cand exista o suprasarcina(fig. lucrarile subterane care sunt supuse presiunii pe vatra trebuie prevazute cu radiere. 1. Pentru inlaturarea acestor inconveniente .⎟ 2⎠ ⎝ (6. pentru roci avand coeficientul de tarie f>4. la actiunea presiunii verticale q si a presiunii laterale q1 Presiunea laterala a rocii rezulta mult mai mica decat presiunea verticala . 7): 1 ϕ⎞ ⎛ E= h o ( 2q o +γ a h o ) tg 2 ⎜ 45o . care dau posibilitatea sa se faca aprecieri asupra fenomenului. in general.⎟ ⎥ = ϕ ⎞ 3f 2 ⎠⎦ ⎛ ⎝ ⎣ 2h o tg ⎜ 45o . chiar de intensitati reduse. 4. Acest fenomen se manifesta in mod deosebit la rocile argiloase si se datoreste pe de o parte modificarii proprietatilor mecanice ale acestor roci. ca urmare a absorbtiei respectiv adsorbtiei apei peste umiditatea naturala. preisunea laterala se neglijeaza. 120 . folosindu-se in practica diferite procedee de calcul.qo = Qo = bo -b Qo 2 ϕ ⎞⎤ ⎡ ⎛ γ a ⎢ b+h o tg ⎜ 45o . 6. fenomen denumit umflarea vetrei. De aceea. atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. 4.⎟ 2 2⎠ ⎝ Presiunea laterala specifica va fi egala cu: q1 = E ho (6. Generalitati Presiunea litostatica exercitata pe vatra unei excavatii subterane orizontale se manifesta prin deformarea rocii din vatra lucrarii. 46) Captuselile galeriilor se calculeaza. chiar mai mica decat presiune laterala. presiunii litostatice verticale si laterale. provoaca dificultati la intretinerea lucrarilor subterane. deseori. 47) (6. bazate pe o serie de ipoteze si observatii experimentale . presiunea litostatica din vatra este mult mai mica decat presiunea verticala si in multe cazuri.

creata prin executia unui radier. Pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei excavatii se considera ca in dreptul peretilor actioneaza. Zonele de presiune sub nivelul vetrei excavatiei Pentru a impiedica fisurarea rocilor din vatra trebuie sa se actioneze pe vatra o sarcina de echilibrare q o . cuprinsa intre dreptele BC si CD. respectiv CD si FG. situata sub vatra si delimitata de dreptele CD si DE. iar prin cresterea sarcinii. efectuandu-se experiente cu material granular asupra caruia s-au exercitat diferite sarcini. care formeaza cu orizontala unghiuri de 45o + ϕ 2 . care asimileaza cu spirale logaritmice. rocile din zonele I tinand sa deplaseze lateral si in sus zonele III si II. II – zona presiunilor pasive. s-a constatat ca particulele situate in imediata apropiere a suprafetei pe care actioneaza sarcina se deplaseaza vertical in jos . sub nivelul vetrei se formeaza in masa de roci trei zone(fig.Astef. In starea de deformare plastica. 8): I – zona de presiune activa. o preisune q. Fig. 6. respectiv DE si EF si curbele BD si DF . Aceste curbe sunt tangente la directiile de alunecare AB si DE. respectiv EF si FG. ca o sarcina uniform repartizata. 6. su actiunea careia masa de roci se gaseste in stare de echilibru limita. care formeaza cu orizontala unghiuri 45o − ϕ 2 III – zona intermediara. avand loc o umflare la suprafata. Astfel. 8. la nivelul vatrai. separate printr-o zona intermediara. 121 . deimitate de dreptele AB si BC. particulele aflate la o anumita adancime incep sa se deplaseze lateral si apoi sa se ridice. Pe baza acestor afirmatii se ajunge la stabilirea existentei in masa rocii a doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive .

Terzaghi a studiat problema presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane in doua ipoteze: . 9. 48) Pentru a fi asigurata stabilitatea vetrei. 6. 6. . pe latimile AC si EG. deplasarea masei de roci in sus. (6. 2. Langa peretele excavatiei(datorita presiunii litostatice γ a H1 )actioneaza. care corespunde zonei de echilibru limita. insa au frecare interioara. aceasta sarcina trebuie sa fie mai mica decat capacitatea 122 . va fi impiedicata numai de greutatea proprie a acestor roci. K. In cazul cand ϕ =0 . V. 1. coeziunea c si unghiul de frecare interioara ϕ =0 (fig. Calculul in prima ipoteza: Se considera o lucrare subterana cu profil dreptunghiular si tavan boltit. este egala cu latimea 2b a lucrarii subterane.cand in formatiunea de roci respective actioneaza numai forte de coeziune c.cand rocile considerate nu au coeziune. iar unghiul de frecare interioara ϕ =0 . sarcina Qo care este egala cu greutatea masei de roci cu latimea 3b. 4. latimea AC respectic EG.In cazul cand nu exista un radier(adica q o =0) iar rocile sunt lipsite de coeziune. spre interiorul excavatiei. Metoda lui Terzaghi pentru calculul stabilitatii vetrei. ) Masa de roci situata de o parte si de alta a lucrarii subterane(deasupra liniilor AC si EG)actioneaza ca o sarcina statica Qo . sapata intr-o roca cu greutate specifica aparenta γ a . din care se scad greutatea corespunzatoare zonei excavate si fortele de coeziune care actioneaza pe suprafetele verticale AA' si GG' : 1 2 2 ⎞ ⎛ Qo = 3bH1 ⋅ γ a − bhγ1 − ⋅ 2bf γ a − H1c = bγ a ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 2 3 3 ⎠ ⎝ portanta a rocilor din dreptul excavatiei. ϕ > 0 .

Fig. care nu corespunde realitatii si a faptului ca valoarea coeziunii nu se poate determina cu precizie.14c ..1. 2. 6. 51) Din cauza ipotezei admise ( ϕ =0 ). 49) si deci coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare inspre interiorul lucrarii subterane este: ks = Q = Qo 5.14 c 2b (6.5 2 ⎞ ⎛ γ a b ⎜ 3H1 − h − f ⎟ − H1c 3 ⎠ ⎝ (6. Pentru latimea AC respectiv EG. acest procedeu de calcul este mai putin aplicat in practica. 9. 50) (6. capacitatea portanta a rocilor in dreptul peretilor excavatiei este: Q = 5.14 c 2b ≥ 1. mai ales la rocile cu coeziune mica.. dupa Terzaghi(in ipoteza ϕ =0 ) Capacitatea portanta a rocilor pentru ϕ =0 se exprima prin relatia: p = q o + (2 + π)c in care incarcarea pe vatra q 0 = 0 si deci p=5. Calculul in ipoteza a doua: 123 .3. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane.

6. 10)si este functie de valoarea lui ϕ . 10. Valorile lui.53) ϕ⎞ 2 ⎞ 1 ⎛ ⎛ 2 γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − bγ a ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ 3 ⎠ 2 ⎝ ⎝ Q = A2 γ a n o (6.54) Capacitateaportanta a rocilor din peretii lucrarii subterane. se considera ca lucrarea subterana este sapata intr-o roca lipsita de coeziune(c=0). in cazul in care c=0. dupa Terzaghi(in ipoteza c=0) 1 2 1 ϕ⎞ ⎛ 2 Qo = (A + b)H1γ a − bhγ a − ⋅ 2bfγ a − ⋅ γ a H1 tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ 2 3 2 2⎠ ⎝ sau Qo = γ a H1A − Q1 in care Q1 = (6. Presiunea rocilor din perete . 2) Tabelul nr. rezulta in functie de unghiul de frecare interioara (tabelul nr. 2 124 . 6. avand caracteristicile γ a si ϕ . Latimea zonelor active se noteaza cu A(fig . 6. 55) unde n o reprezinta coeficientul de capacitate portanta al rocilor. Schema pentru calculul presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane.In aceasta varianta de calcul. dupa Terzaghi . este: (6. pe latimile AC si EG. tinand seama si de fortele de frecare in lungul suprafetelor AA’ si GG’ este: Fig 6. la nivelul vetrei.

60) Introducand valoarea lui A in expresia lui k s (6.ϕo no 0 0 10 1 20 5 25 10 30 20 35 40 40 140 44 260 48 780 Coeficientul de stabilitate la deplasarea rocilor inconjuratoare spre interiorul lucrarii subterane este: ka = Q A2 γ a n o = Qo γ a H1A − Q1 (6. este necesar ca: k s ≥ 1. 4. 58) deci 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A 2 γ a n 0 = 0 Rezulta A= sau ϕ⎞ 2b ⎛ 2 ⎞ ⎛ A = H1tg 2 ⎜ 45o − ⎟ tgϕ − ⎜ H1 − h − f ⎟ 2⎠ H1 ⎝ 3 ⎠ ⎝ 2Q1 γ a H1 (6..1. Metoda lui Timbarevici pentru calculul presiunii pe vatra Timbarevici a conceput un procedeu de calcul aproximativ pentru determinarea presiunii litostatice din vatra unei lucrari subterane orizontale. 56) Valoarea lui A se determina din conditia valorii minime a coeficientului de stabilitate. 59) (6.. 3. 57) (6. 56) se obtine: 2 dk s 2Aγ a n 0 ( γ a H1A − Q1 ) − γ a H1A γ a n 0 = =0 dA ( γ a H1A − Q1 )2 (6.3. adica pentru: dk s =0 dA Din relatia (6. 56) se obtine: ks = 4Q1n o 2 γ a H1 (6. 61) Pentru a nu exista pericolul de refulare a vetrei.5 7. 125 .

11). este: ϕ⎞ ⎛ ea = ( q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ valoare. 6. se admite existenta. rocile inconjuratoare exercita o presiune laterala activa din partea zonei incarcate. 63) Punand conditia e p = ea . masa de roci se afla in stare de miscare catre golul galeriei.64) Mai jos de aceasta adancime. 11. in masa rocii. masa de roci se va afla in echilibru limita si astfel se va determina valoarea lui x: ϕ⎞ ϕ⎞ ϕ⎞ ⎛ ⎛ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ + γ a xtg 2 ⎜ 45o − ⎟ = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ . a carei valoare. la adancimea x. a numai doua zone:zona presiunii active si zona presiunii pasive. 2⎠ 2⎠ 2⎠ ⎝ ⎝ ⎝ de unde : ϕ⎞ ⎛ qtg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ x= ⎡ ⎛ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ γ a ⎢ tg 2 ⎜ 45o + ⎟ − tg 2 ⎜ 45o − ⎟ ⎥ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎣ ⎝ (6. dupa Timbarevici.Neglijand fortele de coeziune. 126 . Fig. la fel ca si asupra unui zid de sprijin. a carei ϕ⎞ ⎛ e p = γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2⎠ ⎝ (6. deoarece presiunea pasiva este mai mare ca presiunea activa. separate intre ele printr-o suprafata verticala AB(fig. 62) De cealalata parte a planului AB. la adancimea x. in stare de echilibru elastic. este: (6. rasa de roci se afla sub actiunea unei presiuni pasive. 6. Zonele de presiune ale rocii sub nivelul vetrei excavatiei Asupra planului AB. La o adancime mai mica decat x. masa de roci se afla.

pentru forta de deplasare. rezulta. iar forta T. inclinat fata de orizontala sub un unghi de (45o − ) . 2 (6. R = Ra − Rp = 1 ⎡ ϕ⎞ ϕ ⎞⎤ ⎛ ⎛ x ⎢ (2q + γ a x)tg 2 ⎜ 45o − ⎟ − γ a xtg 2 ⎜ 45o + ⎟ ⎥ 2 ⎣ 2⎠ 2 ⎠⎦ ⎝ ⎝ (6. Schema pentru calculul deplasarii rocilor spre golul lucrarilor subterane. expresia: ϕ⎞ ϕ ⎡ ⎛ ⎤ To = T − Ntgϕ = R ⎢cos ⎜ 45o − ⎟ − sin(45o − )tgϕ ⎥ 2⎠ 2 ⎣ ⎝ ⎦ sau (6. 70) 127 . 12) corespunde diferentei dintre preisunea activa si presiunea pasiva: Fig. 12.Ra = Rp = 1 ϕ⎞ ⎛ x ( 2q + γ a x ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2 2⎠ ⎝ 1 ϕ⎞ ⎛ γ a x 2 tg 2 ⎜ 45o + ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 69) Forta N tinde sa comprime roca. 68) (6. 65) (6. se obtine: ϕ⎞ ⎛ T = R cos ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ⎞ ⎛ N = R sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ ϕ pasiva. 67) Descompunand forta R in componentele T-paralela cu planul de alunecare pasiva si Nperpendiculara pe acest plan. 6. 66) Forta R care produce deplasarea masei de roci spre interiorul excavatiei(fig. sa deplaseze masa de roci dupa planul de alunecare Daca se tine seama si de forta de frecare dupa acest plan. dupa Timabarevici. 6.

ϕ⎞ ⎛ sin ⎜ 45o − ⎟ ϕ⎞ R ⎛ 2⎠ To = cos ⎜ 45o + ⎟ = R ⎝ cos ϕ 2⎠ cos ϕ ⎝

(7. 71)

Fig. 6. 13. Schema pentru calculul presiunii litostatice, dupa Timbarevici. Rezultanta celor doua forte To va da presiunea pe vatra(fig. 7. 13):

ϕ⎞ ⎛ Pv = 2To sin ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝
sau
ϕ⎞ ⎛ sin 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Pv = 2R cos ϕ

(6. 72)

(6. 73)

Admitand o distributie uniforma a presiunii pe vatra, se obtine: pv = Pv 2b (6. 74)

Greutatea radierului si eventual a umpluturii trebuie sa preia aceasta presiune, iar coeficientul de siguranta al stabilitatii vetrei este:
ks = G radier + G umplutura Pv
≥ 1,3...1,5

(6. 75)

In cazul galeriilor cu sectiune circulara, presiunea din zona vetrei este preluata in conditii bune, datorita formei, astfel incat , in general, nu sunt necesare verificari.

6. 5. Presiunea rocilor asupra galeriilor inclinate
Presiunea rocilor asupra sustinerii unor galerii inclinate depinde de inclinare si de proprietatile rocilor.

6. 5. 1. Procedeul de calcul al lui Pavlov
128

Dupa Pavlov , presiunea P a rocilor din tavanul unei galerii inclinate(fig. 6. 14)se poate descompune in doua componente:N(presiunea normala)si T(presiunea tangentiala), avand valorile:

Fig. 6. 14. Presiunea litostatica dupa Pavlov
N = Pcos α si T=Psinα

(6. 75)

Presiunea normala are valoarea maxima N max = P , pentru α = 0 (galerie orizontala) si valoarea minima, N=0 pentru α = 90o (lucrare verticala). De fapt, dupa cum se va vedea la lucrarile verticale(puturi), presiunea normala N este diferita de zero pentru α = 90o . Presiunea T variaza invers in fucntie de unghiul α . Timbarevici recomanda ca presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane inclinate sa se calculeze cu relatiile de mai sus pentru α ≤ 800 , iar pentru α > 800 , sa se calculeze ca la lucrarile verticale(puturi).

6. 5. 2. Procedeul de calcul al lui Grigercik
Componentele presiunii dupa directia orizontala se verticala sunt(fig. 6. 15):

Fig. 6. 15. Schema de calcul dupa Grigercik P = akM si Q=γ a M (6. 76) 129

in care: a – latimea excavatiei

ϕ⎞ ⎛ k = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ - coeficientul presiunii laterale 2⎠ ⎝
M= excavatiei f – coeficientul de tarie x- adancimea de la suprafata 1.15a ⎛ 2f log ⎜ 1 + f a ⎝

⎞ x ⎟ - inaltimea echivalenta de roci care exercita presiunea asupra ⎠

γ a - greutatea specifica a rocilor.
Rezultanta celor doua forte, P si Q, se obtine cu relatia: R = P2 + Q2 (6. 77)

Marimea presiunii laterale asupra sustinerii lucrarii subterane inclinate variaza in functie de unghiul de inclinare, daca unghiul β = 0 , componenta orizontala P=0 si R=Q daca β = 90o , Q=0 si R=P. In primul caz se obtine presiunea litostatica asupra tavanului unei lucrari orizontale, iar in cazul al doilea, presiunea orizontala asupra peretilor unui put vertical.

6. 6. Presiunea rocilor asupra lucrarilor subterane verticale(puturi)
Problema determinarii presiunii litostatice asupra sustinerilor puturilor verticale este dificila si nu si-a gasit inca o solutionare complet satisfacatoare din punct de vedere teoretic. In momentul de fata se cunosc din literatura de specialitate mai multe metode de calcul pentru determinarea acestei presiuni, elaborate de diferiti cercetatori si care se bazeaza pe o serie de ipoteze, confirmate mai mult sau mai putin de realitate, fapt care impune o atentie speciala la proiectarea unor asemenea lucrari. Din acest motiv, in calculul de dimensionare al sprijinirilor puturilor se iau coeficenti de siguranta acoperitori, prin care se tine seama se de eventualele subaprecieri ale valorilor presiunii litostatice orizontale, datorita acestor procedee de calcul aproximative. Problema presiunii rocilor asupra sprijinirilor puturilor a fost studiata de Protodiakonov, Timbarevici, Pavlov, Dinnik, Terzaghi, Fenner, Labasse si altii.

130

. Procedeul de calcul al lui Protodiakonov Pentru determinarea presiunii care actioneaza asupra sustinerii peretilor puturilor verticale... 6. 6. 78) γ a -greutatea specifica aparenta a rocii. ϕ⎞ ⎛ In relatia de mai sus. 16..h 2 ..fn .... Presiunea pe unitate de suprafata de perete se determina cu relatia: ϕ⎞ ⎛ p = γ a ⋅ H ⋅ tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ in care: (6...... 1. 6. expresia tg 2 ⎜ 45o − ⎟ reprezinta coeficientul de impingere activa. Determinarea presiunii litostatice in cazul rocilor stratificate.. dupa Protodiakonov In cazul cand putul se sapa in roci de natura litologica diferita. 2⎠ ⎝ Fig. + h n f n = h1 + h 2 + . Daca straturile strabatute de put(fig... + h n f med = ∑h f ∑h f i i n n ∑h 1 1 n = i i 1 H (6.. H –adancimea putului.. Protodiakonov recomanda ca pentru determinarea unghiului ϕ sa se ia media ponderata a coeficientului de tarie f.... Protodiakonov recomanda aplicarea ipotezei de calcul de la zidurile de sprijin.h n si coeficentii de tarie diferiti f 1 . 79) i in care H este adancimea totala a putului... ϕ -unghiul de frecare interioara al rocii.f2 ... valoarea medie a coeficientului de tarie se calculeaza cu relatia: h1f1 + h 2 f2 + ....6. 16)..... 131 . au grosime diferita h1 ..

80) Daca printre straturile strabatute de put se afla un strat care se deosebeste mult prin grosime si tarie de celelalte. . . ca particulele rocilor din peretele putului isi reiau starea initiala de tensiune dupa un timp oarecare de la saparea lui. aceasta formatiune exercita asupra nisipului curgator o presiune similara cu o sarcinauniform distribuita. H – adancimea putului. .8. folosind relatia: ϕ = arctg f med (6. folosirea valorilor medii pentru f si γ a duce la valori departate de realitate pentru presiunea litostatica orizontala. 2⎠ ⎝ 132 . cu coeficientul de tarie f=0.greutatea specifica aparenta a rocilor strabatute de put. Procedeul de calcul al lui Timbarevici Dupa Timbarevici.7. Presiunea litostatica pe unitate de suprafata a peretelui. se admite. 82) γ a . Astfel. autorul recomanda ca pentru aceasta presiune litostatica orizontala sa se calculeze separat. este: ϕ⎞ ⎛ P = ( γ a1 ⋅ h1 + γ a 2 ⋅ h 2 ) tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ (6. Formula generala de calcul propusa de autor pentru determinarea presiunii litostatice este: p = γa ⋅ H ⋅ A in care: (6. ϕ⎞ ⎛ A = tg 2 ⎜ 45o − ⎟ .In functie de f med se determina ϕ . in cazul cand la o adancime de la suprafata terenului se afla un strat de nisip curgator avand grosimea h1 unghiul de frecare interioara ϕ si greutatea specifica γ a1 iar deasupra lui se gaseste un strat omogen cu grosimea h 2 . 0. in cazul unei sustineri rigide.coeficientul presiunii orizontale. Pentru roci neomogene ca tarie si variind ca grosime. 81) Inconvenientul procedeului de calcul conceput de Protodiakonov consta in aceea ca este limitat la puturi nu prea adanci si roci granulare necoezive. 6. 2. 6. rocile strabatute de put aflandu-se in stare elastica. la partea interioara a stratului de nisip.

. relatiile de calcul s-au stabilit admitand ca pe un tronson oarecare al putului. presiunile sunt mai mari.. care influenteaza. se exercita o presiune activa datorita unei prisme triunghiulare care aluneca si care suporta . Pentru stratul n. Fig. reprezentata in fig.. Diagrama presiunilor la un put vertical. 17).h n . 17. 83) γ1 . dupa Timbarevici 133 . pentru foecare strat. n −1 h n −1 ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ pinf = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + . valoarea presiunii litostatice..Deoarece...h 2 . greutatea coloanei de roci deasupra(fig. in general. se observa ca in dreptul straturilor formate din roci mai slabe(cu unghi de frecare interioara mai mic).. γ 2 . cu inaltimea h n egala cu grosimea stratului respectiv... expresiile din paranteze reprezinta adancimea redusa la greutatea specifica aparenta a rocii din stratul examinat. 6. 6. la randul ei. 17.. in cazul rocilor stratificate.grosimea straturilor Sub aceasta forma.γ n . 83) permit determinarea presiunilor orizontale tinand seama de caracteristicile rocilor strabatute de put..greutatile specifice aparente ale rocilor din straturile traversate de put h1 .. Relatiile (6. 6. presiunile de la partea superioara respectiv inferioara sunt: ⎛γ ⎞ ⎛ γ γ ϕ ⎞ psup = γ n ⎜ 1 h1 + 2 h 2 + . rocile in care este sapat putul au proprietati fizice si mecanice diferite. n −1 h n −1 + h n ⎟ tg 2 ⎜ 45o − n ⎟ n 2 ⎠ γn γ n −1 ⎝ γn ⎠ ⎝ in care: (6. avand greutatea specifica aparenta γ n si unghiul de frecare interioara ϕ n . Din diagrama presiunilor.

Roci acvifere curgatoare 2. proportional cu factorul 13 D +1 : 2 p = γ a (h n + h o ) in care: D – diametrul putului circular sau latura cea mai mare in cazul unei sectiuni dreptunghiulare. . 5 0.Valorile coeficientului presiunii orizontale. .. 297 0. . 64 0. . 002 0. h o . 004 0. 76 Valoare limita Media 26o34'. 002. Roci foarte moi 4. . 6.grosimea echivalenta a stratului de roci de deasupra stratului inferior. 0. . 0. . .18o 1.. . care au aratat ca valoarea presiunii litostatice variaza in functie de diametrul putului D. 134 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6. 0007 0. 017 0. 400 400. 0012 Volumul porilor % Unghiul de frecare interioara ϕ 0o. . 008.. 1600 1600. . 5. h n . . 297. Roci moi(slabe) 5. 10 10. . 0 18o. 0. Roci tari 7.. 0. Roci mobile (neconsistente) 3. pentru diferite roci.. 5 0. 53 0. la compresiune daN cm 2 1. . .inaltimea tronsonului interior al putului. . sunt date in tabelul 6. 39 0. 0.. .50o - 6. 64. . . . 164 0. 031 0. 3 Natura rocilor Caracteristicile rocilor Coeficientul presiunii ϕ⎞ ⎛ orizontale tg 2 ⎜ 45o − ⎟ 2⎠ ⎝ Rezist. 0. . . . Procedeul de calcul al lui Pavlov Pavlov a propus o formula bazata pe concluziile cercetarilor sale experimentale. 0. 100 100. 2000 40. . Roci de tarie medie 6. 031. . 3. Roci foarte tari 20. . 0. . 84) . 0. . 008 0. 3 3. 5.26o34' 0. . .

5. Dinnik propune pentru calculul presiunii litostatice pe unitatea de suprafata a peretelui putului. constituita din mai multe bolti. formula de calcul este: p = γa ⋅ H 3 D +1 2 ⎛ o ϕ ⎞ tg ⎜ 45 − ⎟ 2 2⎠ ⎝ (6.. Procedeul de calcul al lui Terzaghi Experientele au aratat ca ipoteza privind cresterea preisunii orizontale asupra sprijinirilor puturilor proportional cu adancimea nu se confirma. m 1 μ γa ⋅ H = γa ⋅ H m −1 1− μ (6. relatia: p= in care: m. Presiunea nu este produsa de greutatea intregii coloane de roci. 6. + n −1 h n −1 γn γn γn (6. 87) Presiunea determinata astfel corespunde presiunii litostatice orizontale din masivul neatacat prin lucrari subterane. 4.recalculata la greutatea specifica aparenta din stratul inferior: ho = γ1 γ γ h1 + 2 h 2 + . 85) In cazul cand putul este sapat in intregime in aceeasi roca. Cercetarile au aratat ca ipoteza formarii boltii poate fi aplicata si in cazul puturilor..constanta lui Poisson μ= 1 -coeficientul lui Poisson. cu anumite corecturi. 6. 6. 135 . Procedeul de calcul al lui Dinnik Plecand de la ipoteza ca toate rocile sunt corpuri elastice ideale.. ci numai de greutatea unui volum de roca ce se afla in interiorul unei bolti. 18). Terzaghi considera ca in jurul putului se formeaza o zona de influenta abcd(fig 6. 86) H fiind adancimea totala a putului. 6. pana la suprafata.

ea urmareste deplasarile si deformatiile masivului. de la adancimi de 10.3-diagrama folosita in calcule. centrale hidrotehnice etc. In imediata apropiere a boltii se formeaza o zona de tensiuni marite. ) prezinta unele particularitati de comportare la actiuni seismice. 7. apar perturbatii in campul undelor seismice. 136 . care constituie atat mediul prin care se transimt oscilatiile seismice. presiunea ramane constanta(fig.Fig. Presiunea litostatica seismica 6. Astfel. 18-3) 6. constructiile subterane(galerii hidrotehnice . Particularitati ale comportatiii structurilor subterane la actiuni seismice. . 13-1. raspunsul structurii este influentat mai ales de starea de deformatie a masivului si in mai mica masura de fortele de inertie dezvoltate in structura. . In comparatie cu constructiile supraterane. Repartitia presiunii rocii in jurul puturilor:1. datorita rigiditatii sale. 12m. Daca structura subterana este suficient de elastica .2-ipoteza lui Timbarevici. De asemenea. repartitia pe verticala a presiunii are aspectul redat in fig. 7. 6. exista o diferenta intre rigiditatea structurii subterane si a masivului inconjurator. cresterea presiunii in functie de adancime fiind mult atenuata.ipoteza lui Terzaghi. care preia o parte din presiunea rocii. 18. 1. In calculele practice se considera ca. datorita faptului ca se gasesc in interiorul unui masiv . Din aceasta cauza si datorita golului format de constructia subterana . 6. In cazul constructiilor subterane. 6. Daca insa structura are o rigiditate mai mare decat masivul inconjurator . cat si mediul principal de rezistenta.

sub forma de impuls sau unde. De asemenea. Deoarece in cazul oscilatiilor cu frecvente joase( T ≥ 0. care se propaga in teren dupa o anumita lege de variatie.coeficientul de seismic. 137 (6. Qc = k s Q unde: k s . 2. neuniformitati(nesincronizari)ale deplasarilor diferitelor puncte. egal cu raportul dintre acceleratia cutremurului pe directia considerata si acceleratia gravitatiei.campul de unde seismice sufera modificari. Analiza se efectueaza intr-un sistem unic de discretizare. Se pot considera geometrii arbitrare de structuri. 7. Cutremurele amplifica astfel actiunea masivului asupra constructiilor subterane. 6. respectiv masivului.8s ) reducerea acceleratiilor seismice in adancime. Posibilitatile largi de analiza seismica a structurilor subterane le ofera aplicarea metodei elementelor finite. Presiuni litostatice seismice Presiunile litostatice seismice actioneaza ca presiuni suplimentare ale rocii. care sa cuprinda atat structura cat si masivul sau pe substructuri corespunzatoare constructiei. Rezultanta presiunilor seismice varticale ale rocii din bolta de surpare a galeriei se determina cu relatia. )Actiunea seismica se defineste. de-a lungul lor apar. este neinsemnata. dupa cum au aratat cercetarile. care la randul lor antreneaza modificari ale starii de efortdeformatie in ansamblul de structura subterana-masiv. frecarea si lunecarea structura-masiv etc. rigiditatea structurii si directia undelor. Comportarea seismica a structurilor subterane mai este influentata si de alti factori cum sunt:relieful terenului. in acelasi moment. variatia caracteristicilor mecanice ale structurii masivului. In aceste metode se ia in considerare conlucrarea dintre diversele elemente ale sistemului si mediului. datorita lungimii mari a galeriilor . adancimea de pozare a constructiei etc. S-au elaborat modele matematice perfectionate de analiza seismica a structurilor subterane in interactiune cu masivul inconjurator. (masa proprie si masa aditionala din masivul inconjurator. coeficentii de intensitate seismica pentru lucrarile subterane se iau in calcule cu aceleasi valori ca si pentru lucrarile supraterane din amplasamentul respectiv. care se suprapun peste presiunile statice. interactiunea structura-masiv etc. 88) .

s-au calculat valorile presiunilor litostatice seismice unitare din teren σ ter si s-a intocmit o diagrama de calcul (fig. Din aceasta diagrama in functie de σ ter .greutatea volumetrica a rocii(pamantului) Cc . la un moment dat. iar celalalt.viteza de propagare a undelor longitudinale in masiv. 19).perioada predominanta a oscilatiilor seismice ale terenului. alternativ. 1 k s γ a CcTo 2π (6. 89) 138 . un perete al captuselii galeriei va suporta o presiune activa majorata cu presiunea litostatica seismica.coeficientul de intensitate seismica din amplasament γ a . 6. ceea ce inseamna ca incarcarea orizontala va fi nesimetrica. se poate determina presiunea de contact asupra diferitelor tipuri de captuseli. 2. dinspre si catre masiv. Presiunile litostatice seismice orizontale reprezinta presiuni de contact asupra captuselilor si ele depind de raportul rigiditatilor masiv-structura si de geometria structurii. To . Astfel. ele dezvoltandu-se datorita deplasarii peretilor structurii. reactiunea masivului. Pentru unele tipuri de structuri subterane si roci.Q – greutatea totala a rocii de sub bolta de surpare(de echilibru)conform 6. Eforturile unitare seismice din teren se pot determina cu relatia: σ ter = ± unde: k s . Presiunile seismice litostatice orizontale(laterale)pot avea de asemenea valori importante. 2. modulul de elasticitate al rocii E si coeficientul normat de incarcare n.

argile tari. . . 0 1. 0 2. 5. 6. Pc . . in functie de eforturile seismice unitare din teren σ ter modul de elasticitate al rocii si tipul de captuseala. 4. 19. gresii) Formatiuni cretoase masive. 3 200. Diagrama pentru determinarea presiunii litostatice seismice(de contact) asupra captuselilor . 1. . . calcare. 5000 1000. 1000 (daN / cm ) 2 5. 0 0. 8 2. . . . . argile plasitce) 1. 0. argile) Pamanturi slabe (nisipuri. 6. . . . 4. 6 139 . 6. pentru diferite roci. 8. 5 (m/s) 3500. se dau din date orientative privind valorile eforturilor seismice unitare. in cazul unui cutremur de gradul IX . conglomerate Pamanturi cu rezistente medii (nisipuri de rezistente medii. . .Fig. 2 2. 3500 500. In tabelul 6. Tipuri de roci a γa Cc 3 Cc (10 kN / m ) Roci stancoase (granite. 500 0. 2. . . .

cu cat este amplasata la o adancime mai mare si cu cat caracteristicile geologice ale zonelor strabatute sunt mai diferite Din punct de vedere geologic. cand H/D>3.Valorile rezultate pentru presiunea litostatica seismica po din graficul din fig. folosind c relatiile: qca = (1 + 2k s tgϕ )q a qcp = (1 + 2k s tgϕ )q p q a .unghiul de frecare interioara al rocii(pamantului) 6. trebuie sa se analizeze: -orogeneza si conditiile de asezare a rocilor -conditiile hidrologice -prezenta gazelor. crapaturi etc. In cazul pozarii lucrarilor subterane la adancimi reduse sau la suprafata . 6.q c ) . 6. etc) In fig. conditiile de temperatura -proprietatile fizice si mecanice ale rocilor -factorii geologici care pot influenta presiunea litostatica Factorii geologici se refera la: -schimbari provenite cu ocazia litogenezei si a racirii magmei(fisuri. 140 . falii. 20 se prezinta influenta alcaturiii geologice asupra distributiei litostatice in lungul galeriei. care vor fi cu atat mai variate cu cat galeria are o lungime mai mare.presiunile active si pasive ale pamantului fara considerarea actiunii seismice. 8. q p . 19 corespund pentru lucrarile subterane situate la adancimi mari. se determina ca la zidurile de sprijin. produse de actiunea seismica. ) -orogeneza cu formele ei caracteristice -fenomene tectonice(cute. ϕ . presiunea suplimentara p activa si pasiva ( q a . Influenta conditiilor geologice ale masivului asupra presiunii litostatice Alcatuirea geologica a masivului influenteaza in mod direct distributia presiunii litostatice si marimea acesteia. unde H este adancimea de pozare a galeriei si D-latimea ei.

In cazul in care axa galeriei este paralela cu directia stratificatiei si daca aceasta are o cadere mare(fig. Daca straturile au grosimi mari. Daca au grosimi reduse si sunt fisurate. Aceasta orientarea a stratificatiei favorizeaza insa patrunderea factorilor de eroziune. ). roca lucreaza ca o grinda perete. 6. In cazul unor straturi aproximativ orizontale. 21. c.Fig. b. 21). ele lucreaza la incovoiere. 6. 6. a). dar caderea are o valoare mica sau straturile sunt chiar orizontale(fig. ). 21. rezulta presiuni mari. acestea lucreaza ca niste grinzi-placi suprapuse. se va cauta ca galeria sa fie amplasata intrun strat rezistent si impermeabil. 20. Fig 6. formarea boltii este asigurata numai de frecarea si coroziunea din planele de separatie. 6. 6. 141 . 21. Pozitia galeriei in raport cu stratificatia Daca axa galeriei formeaza un unghi apropiat de 90o cu directia si caderea stratificatiei. Influenta alcaturii geologice asupra distributiei presiunii litostatice Directia si caderea straturilor precum si fisuratia masivului influenteaza de asemenea repartitia presiunii. Daca directia axei galeriei coincide cu directia straturilor . datorita conditiilor de lucru diferite ale masivului(fig. avand o capacitate ridicata de rezistenta la sarcinile verticale(fig. 21.

presiunile sunt mici. 23. ) Fig. b. presiunile vor fi mai mici in zonele marginale si mai mari in zona mediana(fig. pericolul infiltratiilor este mai redus. cat si efectului pe care il pot avea procesele de eroziune. presiunile vor fi mai mari in zonele marginale si mai mici in zona mediana. apar solicitari nesimetrice. 6. a). care influenteaza foarte mult comportarea masivului.Fig. 24). pentru galeriile situate intr-un anticlinal (fig. 23. datorita unor acoperiri diferite. In anticlinale presiunile laterale sunt mai mici si de asemenea. 23. In cazul galeriilor avand axa perpendiculara pe directia straturilor. Pentru galeriile amplasate intr-un sinclinal. cand directia stratului coincide cu directia axei galeriei. 142 . Galerii cu axa in plan perpendicular pe cute In cazul galeriilor de coasta. 6. precum si existenta unor straturi de natura diferita. Galerie amplasata in zona cutata:1 – sinclinal. iar in anticlinale. 22.2-anticlinal In sinclinale presiunile sunt mari. 6. 6. 6. situate in apropierea versantilor(fig.

de starea initiala de tensiuni produsa de fenomenele tectonice. Fenomenul poarta denumirea de reactiunea(rezistenta) elastica a rocii. de asemenea. 9. solicitarea la care este supusa micsorandu-se prin preluarea unei parti de catre roca. 90) Factorul de proportionalitate k. coeziunii. spre roca: p = kδ (6. 24. se numeste coeficent de rezistenta elasita al rocii. 143 .Fig. Reactiunea elastica a rocii nu se ia in considerare daca roca este slaba(coeficientul de tarie f ≤ 1. precum si a conditiilor de aparitie a fenomenului de impanare. 6. captuseala se descarca. preluand o parte din solicitari. Rezistenta elastica a rocii se ia in considerare pe portiunea pe care captuseala se deformeaza inspre roca si ea constituie un factor important in solicitarea captuselilor . Presiunea litostatica este influentata. dintre reactiunea elastica a rocii si deplasarea captuselii spre masiv. 6. cat si prin modificarea frecarii . precum si de efectele pe care le pot avea cutremurele. Galerii de coasta Apa din masiv actioneaza atat direct. Masivul se opune acestor deformatii. Reactiunea elastica a rocii este direct proportionala cu deplasarea captuselii δ . captuseala unei galerii se deformeaza. deoarece daca exista (cazul rocilor rezistente).5 ). Rezistenta elastica a rocii Sub actiunea incarcarilor la care este supusa. Coeficientul de rezistenta elastica al rocii caracterizeaza rezistenta elastica a rociisi se poate determina prin calcule sau pe cale experimentala. ca presiune suplimentara exterioara asupra captuselilor. avand loc deplasari spre masiv.

presiunea interioara si exterioara.P2 . k. 6.modulul de elasticitate al materialului. Daca se admite ca raza exterioara a cilindrului r2 → ∞ . Schema pentru calculul coeficientului de rezistenta elastica al rocii 144 . Deplasarea punctelor de la suprafata excavatia se obtine cu formula lui Lamé. sub actiunea presiunii interioare si a reactiunii elastice a rocii. r. folosita la determinarea deplasarii radiale intr-un punct al sectiunii cilindrilor cu peretii grosi: 1 − μ P1r12 − P2 r22 1 + μ ( P1 − P2 ) r12 r22 u= ⋅ 2 2 ⋅r+ E r2 − r1 E ( r22 − r12 ) r in care: u. r1 . P1 . asupra caruia actioneaza din interior presiunea P1 (fig. 6. 92) (6. 25). care este egala si de sens contrar cu presiunea din interior. μ .coeficientul lui Poisson. se considera in jurul excavatiei un cilindru de roca cu pereti foarte grosi. 25.r2 . se poate determina in functie dedeplasarea radiala a punctelor de la suprafata unei excavatii circulare.raza punctului E.Coeficientul de rezistenta elastica a rocii. Pentru a putea aplica formula lui Lame in cazul masivului de roca.deplasarea radiala. 91) Fig.raza interioara si exterioara a cilindrului. formula lui Lame’ capata forma: u= 1 + μ P1r12 ⋅ E r (6.

96) in care r se exprima in cm. elastic si izotrop si difera. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k se ia egal cu: k= ko B 2 (6. In cazul rocilor cu coeficientul de tarie f (dupa Protodiakonov)cuprins intre 1. 8. 94) Pentru a caracteriza diferite roci. . . 145 . 93) Reactiunea elastica a rocii de la suprafata excavatiei fiind egala cu presiunea interioara P1 . corespund ipotezei masivului omogen. intr-o anumita masura. ce corespunde unei excavatii cu raza oarecare r si k o este data de: k= k o ⋅ 100 (daN / cm 3 ) r ko (daN / cm 3 ) r (6. 5<f<12. coeficientul de rezistenta elastica al rocii k. se recomanda ca determinarea coeficientului de rezistenta elastica sa se faca experimental. deplasarea rediala sub actiunea presiunii interioare P1 va fi data de : u1 = 1+ μ P1r1 E (6. in practica se foloseste notiunea de coeficient de rezistenta elastica specific k o . 98) unde B este latimea profilului(in metri). 97) in care r se ia in metri. sau: k= (6.Pentru punctele situatepe suprafata excavatiei (r = r1 ) . 1. 99) in care α =0. Pentru roci foarte fisurate se ia α =0. care corespunde unei excavatii cu raza r1 = 100cm : ko = E (daN/cm 3 ) (1 + μ ) ⋅ 100 (6. Valorile coeficientului de rezistenta elastica a rocii. determinata in modul aratat. . iar pentru roci putin fisurate α =1. pentru determinarea coeficientului de rezistenta elastica specific k o . 8 . De aceea. 95) Relatia intre k. de valorile reale. este: k= P1 E = u1 (1 + μ )r1 (6. se poate folosi formula: k o = 50αf (daN/cm 3 ) (6. 2 functie de gradul de fisurare al rocii. In cazul excavatiilor de alte forme. 2.

fac sa apara o sarcina suplimentara. 6. 3.. ) 2. alunecari.... Valoarea presiunii rocilor. printre care: 1. Cu cat sprijinirile sunt montate mai devreme dupa executia excavatiei. construita de presiunea hidrostatica a apei.In functie de natura rocilor. dupa cum s-a aratat. Timpul de asezare si rigiditatea sprijinirilor. sistoase(de exemplu la galeria de fuga a hidrocentralei Arges.500 (daN/cm3 ) si roci stancoase 500. din peretii si din vatra lucrarilor subterane. Diferitele metode de calcul al presiunii rocilor permit determinarea cu aproximatie a presiunii din tavanul. 4. cu atat presiunea rocii este mai mica. 146 . valoarea coeficientului k o poate variaintre urmatoarele limite:pentru argile compacte si marne 10. in afara celor prezentate in acest capitol.. roci semistancoase 50. trebuie sa se tina seama de o serie de factori care influenteaza asupra valorii si distributiei presiunii rocilor. De asemenea. pe langa faptul ca contribuie la crestere presiunii rocilor. are un caracter aproximativ si trebuie corectata la proiectare prin stabilirea experimentala a presiunii in conditiile reale ale excavatiei. linii de contact dintre roci.10..4000 (daN/cm 3 ) (functia de taria lor). deoarece deformatiile rocii nu se pot dezvolta. Existenta apelor subterane in zona galeriei care. Concluzii privind calculul presiunii rocilor In literatura de specialitate se mentioneaza si alte metode pentru calculul presiunii rocilor .. Pozitia axei galeriei fata de stratificatie precum si structura rocilor. determinata cu diferite relatii. unde presiune creste... Acest lucru se observa mai ales la rocile necoezive si argiloase...50 (daN/cm3 ) . Zonele cu fisuri mari.. marnoase.

De obicei se ia in consideratie numai greutatea straturilor de roci de deasupra excavatiei. in mina Mir din Silezia Superioara. Pentru o anumita adancime fata de suprafata. in roca actioneaza un efort vertical definit de relatia: σν = γ ⋅ h si un efort orizontal definit de relatia: 147 .Cele mai vechi date despre ancorarea cu tiranti a rocii in vederea asigurarii tavanului dateaza din 1918.Aceste efecte pot fi rezumate ca o manifestare a presiunii rocii. succesul aplicarii sale depinzand de evaluarea corecta a conditiilor geologice si de adoptarea unei tehnici adecvate. cand si-a gasit o mai larga aplicare nu numai la armarea temporara . iar sistemul de sustinere montat este supus unui efort suplimentar.Aceasta a condus la o larga aplicabilitate a tirantilor in exploatarile subterane. inlocuind armarea cu lemn sau alte tipuri de sustineri ci si ca componenta principala in asigurarea definitiva a rocii in timpul excavarii.Cauza acestui fenomen este datorita in special fortelor gravitationale .Ancorajul cu tiranti nu are totusi o utilizare universala.Capitolul 7 ANCORAREA EXCAVATIILOR SUBTERANE Ancorarea excavatiilor subterane a fost una dintre cele mai vechi tehnici si cu cea mai larga aplicatie la consolidarea rocilor. in locul sustinerii cu zidarie sau beton. 7. PRESIUNILE ASUPRA EXCAVATIILOR SI CALCULAREA PARAMETRILOR DE ANCORARE O excavatie subterana modifica starea de echilibru anterioara a eforturilor din masivul de roca si drept consecinta din peretii excavatiei se desprind si cad spontan bucati de roca. ancorajul cu tiranti poate fi luat in considerare pentru asigurarea excavatiilor subterane in roci tari. roca este impinsa inspre spatiul excavat. si pe de alta parte datorita cunostintelor teoretice amanuntite dobandite in domeniul mecanicii rocilor.Totusi metoda nu a patruns in constructiile subterane pana in anii 1950. ca urmare pe de o parte a progresului in executia rapida si ieftina a forarii gaurilor de ancoraj.In general. intre 1920 si 1930 ancorarea cu tiranti a tavanelor a fost utilizata in cateva mine de minereuri din Statele Unite ale Americii. desi uneori actioneaza si eforturile reziduale ale presiunilor orogenice din scoarta ca si fortele generate de relieful de suprafata. initial in SUA si ulterior in alte tari.1. In anii urmatori . Tehnica forarii in exploatari minere s-a dezvoltat mai mult in timpul si imediat dupa cel de al 2lea razboi mondial.

σS = efortul la nivelu S dupa excavarea completa. σν = efort vertical.σ0 = efortul la nivelul zero. Tertzaghi).2 (conform cu V.coeficentul lui Poisson pentru roca.Hugon): 1.Valorile efortului in masivul de roci inainte si dupa excavarea unei lucrari miniere folosind diagrama Mohr(dupa A.σ h = efort orizontal. tare si izotropa cu coeficentul lui Poisson ν = 0.greutatea volumica a rocii. Fig. ν .2.1 Variatia teoretica a efortului in vecinatatea unei lucrari miniere circulare executata intr-o roca omogena.σh = ν σν = k 0 ⋅ σν (fig.infasuratoarea rezistentei rocii.H=adancimea de la suprafata Fig. γ . 148 . 1) 1− ν in care h este adancimea fata de suprafata.

3) Roca ce se desprinde din peretele excavatiei trebuie sa fie sustinuta sau consolidata prin armare. in vederea prevenirii prabusirii datorita greutatii proprii.2. pe care de obicei roca nu este capabila sa-l mai preia si intervine ruperea. Daca apar prabusirri. 3.) Daca modificarile lente ale starii de eforturi de roca din timpul excavarii sunt concepute conform reprezentarii lu Mohr pentru un mediu omogen(fig.p=efort radial necear asigurarii impotriva surparii. 4.1). cercul 4 reprezinta efortul tangential din roca. efortul marit se transmite mai adanc in masivul de roca.2). vezi fig.efortul in momentul ruperii rocii. Pentru prevenirea acestui fenomen.2)care sa coboare cercul Mohr circumscris(4). iar efortul se mareste din nou. substantial marit odata cu excavatia(efortul radial fiind egal cu zero). tangent la curba de cedare a rocii reprezinta starea limita a capacitatii portante a rocii la inceperea excavatiei. 149 . unde este mai usor preluat de roca mai putin alterata(fig.Dupa desprinderea rocii din peretii excavatiei . Ruperea apare initial in tavan. dar in cele mai multe cazuri de prisos. excavatia trebuie sa fie largita.Cercul 3.starea de efort in zona boltii naturale dupa definitivarea excavatiei(efort radial=0. unde roca nu poate rezista eforturilor de tensiune existente (cum se arata in fig.cercul reprezentand stadiul efortului in masiv inainte de excavare . eforturile laterale din peretii excavatiei ajung la o asemenea marime incat este inevitabila si aici distrugerea si cedarea rocii. trebuie ca pe fata excavatiei sa fie create eforturile radiale (presiunea p. atunci cercul 2 infatiseaza starea de eforturi dinainte de excavatie.In situatia in care greutatea straturilor din acoperis creste substantial.Ca rezultat apare necesitatea indepartarii din nou a rocii din peretii excavatiei.O astfel de presiune nu numai ca poate fi considerabila. sub curba de rupere(cercul 3).

eforturile verticale si orizontale din masiv inainte de rupere . al excavatiei este nesatisfacator (pe suprafete mici se nasc sarcini concentrate mari. pe o distanta mai mare.3. neregulat.adancimea centrului excavatiei fata de suprafata terenului. Aplicarea unor astfel de sustineri necesita de obicei un timp foarte lung.Fig. iar rezistenta sa impiedica transmiterea presiunii in spatiul excavat. atat in roca cat si in sustinere. zona cu eforturi tangentiale crescute(bolta naturala). iar pe de alta parte consolideaza roca prin armare. Zona boltii naturale creata in roca cand efortul a fost indepartat in afara suprafetei lucrarii miniere: IIIzona de eforturi reduse in jurul excavatiei subterane. Ancorele se bazeaza pe un principiu diferit :ele pe de-o parte leaga blocurile de roca tare. σ v .) Aceasta conduce la accentuarea decomprimarii rocii din vecinatatea excavatiei si cresterea presiunii. H0 . in special prin precomprimare. 150 . σ h . astfel incat ele insele sunt capabile sa transfere o anumita sarcina. inainte ca roca neasigurata sa fie prea mult deranjata. stabilizand zone de masiv.Un alt avantaj este ca ancorajul poate fi pus in actiune rapid. iar contactul cu peretele rupt . Sustinerea cu lemn. decomprimate. sprijina roca decomprimata. cu otel sau beton a excavatiilor subterane.

Ambele tipuri de consolidare.grosimea stratului asigurat. se poate obtine in doua moduri:fie prin formarea in masiv a unei bolti naturale suportata de roca nederanjata din peretii excavatiei.Tirantii extremi se amplaseaza cat mai aproape posibil de laturile 151 .efortul de tensiune admisibil al materialului tirantului. kg/ cm 2 (10 −1 MPa) . lipsite de suport prin realizarea excavatiei. iar lungimea lor depinde atat de distanta de la acoperisul excavatiei la stratul portant cat si la adancimea de incastrare a ancorei in acest strat. de masivul de roca dimprejur. de exemplu cand distanta intre tiranti este: lr = FS ⋅ σa hS ⋅ γ unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. sau pot forma o grinda printr-o ancorare extensiva a lor. Preluarea de catre roca inconjuratoare a functiei rocii excavate de a sustine incarcarea.1.Aceasta nu poate aparea la o anumita distanta de suprafata terenului. aproximativ orizontale. fie prin sustinerea rocii cu grinzi fixate in amsivul de roca. In primul caz. minus filetul. in forma lor obisnuita sunt totusi in stare doar sa transfere intreaga greutate a rocii din straturile de deasupra . Parametrii acestui tip de ancoraj se pot determina dupa D. γ . cm 2 . Straturile cu capacitati portante mai mici pot fi sustinute cu ajutorul ancorelor incastraturi in straturile superioare mai rezistente. cm. r pentru verificarea capacitatii lor portante si pentru restabilirea cel putin partiala a starii de eforturi existente in roca inainte de excavare.O sarcina mai mare ar putea conduce inevitabil la distrugere .armatura preia numai greutatea rocii decomprimate din imediata apropiere a excavatiei.Ambele teorii se bazeaza pe determinarea zonei de presiune din masivul de roca de de-asupra excavatiei. deoarece functia de sustinere pe care o indeplinea roca excavata este preluata asa cum s-a mentionat mai sus. P = γ ⋅ h S ⋅ l2 . catre adancimi relativ mici(aproximativ 10m).Teoria grinzii fixate la capete Aceasta teorie este adecvata in special pentru excavatii rectangulare in straturi de roci tari. σa . h S . Košina.greutatea volumica a rocii kg/ cm 3 Tirantii sunt intotdeauna pretensionati la sarcina presupusa.1. 7. cand acoperisul este suspendat de un strat rezistent tirantii introdusi in roca tare sunt solicitati la eforturi de tensiune de greutatea stratului asigurat.

cu un unghi de varf de 90 o in punctul de fixare a ancorei(fig. fixata in acoperis cu tiranti departati la o distanta l r unul de celalalt. compacta. o ancora smulge un volum de forma concava in timp ce intr-o roca fisurata.Asigurarea stratului acoperitor se poate realiza de asemenea prin intermediul unei planse de sarma. ca si pentru o bolta 2⎠ ⎝ naturala(vezi fig. fie ca trebuie ca tirantii sa fie legati cu flanse plate intr-o directie. Distanta l r se stabileste uneori luandu-se in considerare efortul admisibil pe stratul inferior din straturile sustinute intre doi tiranti.excavatiei galeriei. Distanta admisibila este 2σ 0 h 2 l l = (cm) m⋅q ' r unde σ0 . fie ca trebuie ca distanta dintre tiranti sa fie l'r si sa se foloseasca tiranti mai subtiri .5). m –coeficent de siguranta(de obicei 2).este rezistenta la tensiune a rocii la incovoiere. In cazul in care l'r < l r . q – incarcarea uniforma a stratului de catre greutatea sa. Experienta a aratat ca dintr-o roca tare.4). deoarece se presupune ca la fixare grinzii de roca au efect numai la o anumita ϕ⎞ ⎛ distanta fata de suprafata excavatiei.Teoretic distanta este h ⋅ ⎜ tg45 − ⎟ . Aceasta ultima masura este recomandabila ca cel mai realizabil procedeu de prevenire a destinderii (slabirii) rocii dintre tiranti.rezistenta rocii la tensiune prin incovoiere este extrem de variabila datorita fisurilor si crapaturilor transversale si este mai bine ca ea sa nu fie luata in considerare.Zona rupta din roca seamana cu un con regulat. forma volumului este determinata de planele de discontinuitate. la fixarea lor partiala in punctul de ancoraj. h l . Din conditia: FS ⋅ σS ≤ π ⋅ h u ⋅ τh t hu sin 45o se obtine adancimea de fixare: hu = 0. Adancimea de fixare a tirantului in stratul de roca portant se determina plecand de la presupunerea ca rezistenta la smulgere a rocii trebuie sa fie mai mare decat rezistenta tirantului.grosimea celui mai slab strat acoperitor. in timp ce pe cealalta directie distanta sa fie redusa la l r .22 ⋅ FS ⋅ σa τh 152 .

Schema smulgerii unui tirant de la suprafata unei roci de fundare tari: 1.suprafata probabila de rupere intr-o roca compacta. iar lungimea totala de incastrare in roca a tirantului va fi l = hS + h u sau hS + lu Daca acoperisul plan al unui abataj este format din roci tari . Fig. Bolta naturala dintr-un masiv este o zona cu eforturi crescute. Bolta naturala de deasupra unui gol excavat se formeaza. 4.1. exercita o 153 .2. straturile individuale sunt legate de catre tiranti realizandu-se o singura grinda.Teoria boltii naturale Aceasta teorie este valabila pentru toate tipurile de roci compacte si fisurate. In cazul in care tirantul se fixeaza in stratul portant prin cimentare.Bolta creata preia presiunea straturilor superioare si o transfera rocii din peretii si talpa excavatiei subterane.rezistenta la tensiune a otelului.unde FS -este suprafata sectiunii transversale a tirantului. chiar in masivele roci stratificate. h u .1.3tavan.Insa. pentru rocile slabe si chiar pentru pamanturi. stratificate in bancuri subtiri .rezistenta la forfecare a rocii. τh .lungimea necesara este de obicei l u > h u .2. greutatea rocii destinse de sub bolta naturala. 7.suprafata de rupere ipotetica. σa .adancimea de fixare intr-o roca rezistenta. care traverseaza roca si care nu este afectata de fracturare. Rezistenta straturilor legate in acest mod esteconsiderabil mai mare decat a straturilor nelegate. cand grindade roca cedeaza.

astfel ca este important sa se calculeze presiunilor posibile . bazata pe un principiu similar. f p . Fig.Partea botlii naturale de deasupra galeriei este reprezentata printr-o parabola(fig.Ea nu tine seama. bazata pe teoria materialelor neconsolidate.Protodiakonov.presiune asupra sustinerii excavatiei(vezi fig.coeficentul f p este doar estimativ. Totusi aceasta metoda are unele deficiente.5. 154 . H. iar in cazul ancorajului cu tiranti. dupa Protodiakonov Valorile f p si ϕ p (dupa Protodiakonov) sunt prezentate in tabele pe tipuri de roci si pamanturi.unghiul de frecare interna a rocii.Zona de compresiune parabolica deasupra unei excavatii subterane. da valori mai sigure. sa se estimeze cel putin aproximativ pozitia boltii naturale de deasupra golului realizat. In cazul constructiilor subterane se utilizeaza in general metoda lui M.5).Grosimea maxima a rocii de sub bolta naturala amenintata de prabusire se determina din formula: v= 1 fp ⎡ ϕ ⎞⎤ b ⎛ ⋅ ⎢ a + h ⋅ tg ⎜ 45 − ⎟ ⎥ = < H 2 ⎠⎦ fp ⎝ ⎣ ϕ . iar in aceasta privinta metoda lui R. Se pare ca grosimea rocii ce se desprinde de deasupra golului excavat este destul de mica. stratificatie) si nici de orientarea lor fata de excavatie.coeficent de tarie a rocii in care a si h reprezinta dimensiunile excavatiei rectangulare.adancimea acoperisului fata de suprafata. de planele de discontinuitate din interiorul masivului de roca(fisuri.3).M. de exemplu.Kvapil(84).

Rolul ancorajului e fie sa lege roca decomprimata de deasupra tavanului cu zona 155 2.El a clasificat rocile in sase categorii. pamanturi necoezive E. 25-0. Inaltimea boltii de surpare a rocii deasupra unei lucrari miniere dupe Terzaghi Categoria de roca A-roci masive Inaltimea boltii de surpare v 0-0. 35-1.pamanturi coezive la adancime mare K. la adancime medie F. In golurile deja excavate. presiune laterala mica sau considerabila Caderi de pietre.50 b 0. fara presiune laterala Comportarea rocii . 50(b+H) Tavan instabil. 50 b 0-0.Terzaghi (vezi tabelul 1) a estimat extinderea probabila a zonei cu roca decomprimata de deasupra excavatiei subterane printr-o alta metoda.5(b+H). 25 b 0. 10(b+H) Caderi de pietre.nu exista presiune laterala B. caderi de fragmente mici. 35(b+H) 0. 10-2. presiune laterala mare 1.pamanturi coezive.roci stratificate (straturi orizontale. presiune laterala mare 0-0. in functie de rezistenta lor si de gradul de fracturare si fisurare. 10-4. de exemplu prin metode geofizice. Inaltimea maxima a zonei ce solicita ancorajul din tavan se determina in functie de latimea totala b si de inaltimea h a golului rectangular.Tabelul 1. 25 b Posibilitatea conducerii de explozii mari. 25-0. 10(b+H) Tavan instabil. zona boltii naturale poate fi stabilita aproximativ prin oricare metoda de masurare. se pot evalua in mare lungimea si densitatea tirantilor. fara sau cu presiune laterala mica Tavan instabil. Daca se cunoaste inaltimea teoretica a boltii naturale. Excavatiile subterane sunt proiectate de obicei cu tavan boltit ceea ce inseamna ca cea mai mare parte a rocii decomprimate de sub bolta naturala este indepartata prin sapare. roci faramitate.Inaltimea minima a straturilor superioare H se presupune ca este egala cu 1. straturi verticale. straturi inclinate) C-roci fisurate neregulat D-roci fisurate intens.

aceasta lungime este egala cu distanta pana la cea mai coborata limita a boltii naturale de deasupra tavanului. prin consolidare cu tiranti precomprimati in roca din zona destinsa se creeaza o bolta portanta(fig.6). de obicei. astfel ca ea sa se autosustina. prevenind astfel degradarea mai departe a rocii.efortul admisibil de tensiune al materialului tirant. in functie de capacitatea portanta a tirantilor si de greutatea rocii asigurate in zona celui mai lung tirant: lr = unde FS ⋅ σa vγ FS este aria sectiunii transversale a tirantului. putin avariata. v. γ .grosimea rocii asigurata de un tirant. lungime maxima in centrul tavanului. iar diametrul tirantilor se alege in vederea realizarii acestei cerinte. 156 .greutatea volumica a rocii. conform celor spuse in capitolul precedent. Prima metoda de ancorare si de dimensionare a suprafetei excavatiei in zona boltii naturale este indicata acolo unde aceasta poate fi realizata fara necesitatea pastrarii unei distante relativ mici fata de frontul abatajului si intr-o roca tare. In cazul rocilor mai alterate sau tectonizate cand bolta naturala se formeaza mai in adancimea masivului.portanta a boltii naturale. fie sa consolideze roca destinsa. la care se adauga inaltimea de fixare: l = v + h u sau v+lu unde l u reprezinta lungimea de fixare prin cimentare. Distanta l r dintre tiranti se determina. Din motive practice si din considerente economice l r ≥ 1 m. Tirantul are. σa .

Bolta artificiala formata prin fixarea rocii decomprimate de deasupra excavatiei subterane cu ajutorul unui sistem de tiranti pretensionati. In acest fel se creeaza o zona continua de roca comprimata. in vederea cresterii suficiente a rezistentei la deplasarea pe aceste plane si pentru a face roca in stare sa transfere forte de compresiune chiar transversale pe ele. b. Tirantii montati trebuie sa intersecteze aceste plane fie perpendicular.6. Valoarea acestei rezistente suplimentare din interiorul suprafetei asigurate de un singur tirant se obtine presupunandu-se ca rezistenta totala la miscarea pe planele de discontinuitate trebuie sa fie mai mare decat fortele care favorizeaza aceasta miscare. de obicei greutatea masei de roci. atunci amplasarea si directia tirantilor trebuie sa fie adaptata conditiilor respective (fig. la = 2 lr lr Lungimea tirantului este de minim 1/3 din latimea golului. formand o bolta independenta.Pretensionarea tirantilor trebuie sa fie aproximativ egala cu greutatea rocii asigurate.Fig.7). de grosime suficenta pentru a transfera greutatea sectiunii slabite straturilor de deasupra. atunci forta tangentiala maxima ce trebuie sa fie asigurata este: 157 . Daca in roca se dezvolta preponderent un singur sistem de plane de discontinuitate. cum ar fi stratificatia. a-latimea boltii formate la l l = 3 .Daca inclinarea principalului sistem al planelor de discontinuitate este α . fie sub un unghi de cel putin 45o . iar distanta dintre tiranti este egala cu aproximativ jumatate din lungimea lor(cel putin in raportul l: l r =2).

Fig. Forta Pk va fi cea mai eficenta(maximum R k ) la o inclinare a tirantilor ψ = α + ϕ − 90o . l ' = v sau h S -lungimea efectiva a tirantului.T = G ⋅ sin α = G ⋅ cos α ⋅ tgϕ + R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 ⋅ cos αtgϕ + R k r din care rezulta ca: R k = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r unde γ -este greutatea volumica a rocii. Pentru straturi orizontale si tiranti verticali.7 c). l r -distanta dintre tiranti. atunci intr-o sectiune verticala. ϕ -unghiul de frecare de-a lungul planului de discontinuitate. pretensionarea Pk = −G ⋅ tgϕ .Daca tirantul formeaza cu orizontala un unghi ψ (vezi fig. Daca pentru stabilizarea tavanului se 158 . iar σa -sarcina admisibila la tensiune al otelului.7 Amplasarea tirantilor in functie de diversele directii ale planelor de discontinuitate: a-orizontal. c-inclinat. Rezistenta suplimentara R k la miscare de-a lungul discontinuitatii este de obicei creata de pretensionarea Pk a tirantului. perpendiculara pe planul de discontinuitate R k = Pk ⋅ cos(α − ψ ) ⋅ tgϕ + Pk ⋅ sin(α − ψ ) Pk = γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) r sin(α + ψ ) + cos(α + ψ ) ⋅ tgϕ in timp ce Pk ≤ FS ⋅ σa unde FS este suprafata sectiunii transversale a tirantului. b-vertical.

2. 7.aceasta este mai mare cand pe directia longitudinala se utilizeaza cintre metalice.Un mijloc foarte rapid si eficient de stabilizare il reprezinta ancorajul rocilor. intre ultimele aliniamente de tiranti si frontul abatajului se admite ca se creeaza o bolta sau o grinda noua(fig.8). Aceasta deoarece roca se deterioareaza cel mai usor si frecvent ca rezultat al actiunii fortelor interne. ei rezista la orice miscare de-a lungul discontinuitatilor prin rezistenta lor la forfecare σa a otelului tirantului.utilizeaza tiranti nepretensionati cimentati pe intraga lor lungime in gaura de ancoraj. ea depinzand de tipul de roca si de echipamentul disponibil. ca lungimea calculata a tirantului l in sectiunea transversala a golului. 159 . reprezentata de tavan si suprafata lui.Cand se da un nou atac..Acestea sunt activate numai cand rezistenta rocii este depasita. in functie de suprafata frontului abatajului si de timpul necesar asigurarii tavanului. Lungimea avansamentului z este aleasa adesea egala.ANCORAREA TAVANULUI UNEI EXCAVATII SUBTERANE. Rk = FS ⋅ σa cos(α + ψ ) iar sectiunea transversala necesara γ ⋅ l'⋅ l 2 (sin α − cos α ⋅ tgϕ) ⋅ cos(α + ψ ) n FS = σa Tirantii nepretensionati incastrati prin cimentare pe intreaga lungime a gaurii de ancoraj ofera o rezistenta mai mare in cazul in care unghiul de frecare de-a lungul planelor de disncontinuitate este mai mic. Aceasta lungime a avansamentului este legata de capacitatea de mentinere a rocii functie de latimea excavatiei si de timp si se apreciaza folosind experienta realizata la lucrarile anterioare. La excavatiile subterane primul obiectiv este asigurarea si stabilizarea partii superioare.Se pot lua in considerare si atacuri mai lungi decat distantele maxime prezentate in tabel. De asemenea este importanta alegerea lungimii de inaintare . care au la baza experienta de la saparea in Austria a tunelelor cu aria sectiunii transversale a frontului de pana la 100 m 2 .Ancorajul tavanului se practica curent in metodele clasice de excavare a lucrarilor subterane precum si la lucrarile de definitivare a sectiunii unei galerii. date din studiul geotehnic sau informatii preluate din tabelul 2. sau daca este posibil mai mare. De obicei distanta dintre sectiunile transversale ancorate din lungul unui gol excavat este egala cu echidistanta dintre tirantii dispusi intr-o sectiune transversala s = l r .

la 2 10 secunde 0. ca rezultat al unei concentrari de eforturi in frontul abatajului. intre punctele de sustinere. sedimentare stratificate in straturi subtiri. 4m 20 minute 0. 5m 3m 6 luni 4m Durata stabilitatii 20 ani Distanta maxima intre sprijiniri 4m distanta stabilita se aplaseaza un nou aliniament de tiranti. roci tari deranjate si partial alterate) E – foarte faramitate si deranjate(roci moi slabe. nisip si pietris cu umiditate naturala) G – generatoare de presiuni mari(pamanturi coezive de consistenta moale la medie. sisturi si roci metamorfice mai putin dure) D – faramitate(roci moi. lui H. Deasupra noii sectiuni a tavanului excavat. operatiune ce se poate executa manual cu bare de 160 . sedimente masive stratificate in bancuri groase. Durata aproximativa de stabilitate a tunelelor si distanta intre sprijiniri pentru principalele tipuri de roci(conf. roci metamorfice cu sistozitate pronuntata) C – intens fisurate(eruptive intens fisurate. iar aceasta pretensionare consolideaza. nisip si pietris saturat. sisturi argiloase.pentru asigurarea tavanului.Tabelul 2. roci tari intens alterate si deranjate) F – generatoare de presiune(sisturi argiloase alterate deranjate.Lauffer modificat de A. gnaise masive) B – fisurate(eruptive fisurate. stabilizeaza si previne destinderea in continuare a rocii in punctul de ancoraj si in imediata sa vecinatate. imediat dupa copturirea grosiera de-a lungul suprafetei tavanului. 15m 2 minute 0. se dezvolta o zona parabolica normala de roca destinsa cu o inaltime ce nu depaseste z .Dvorak) Tipuri de roca A – masive(roci eruptive compacte. umpluturi.In asemenea cazuri. In cazurile in care roca este dens fracturata poate exista pericolul ca intre punctele de ancoraj sa se produca caderi de fragmente de roca din tavanul excavatiei sau sa apara crapaturi. se intind plase de sarma. pamanturi miloase). 8m 1 saptamana 5 ore 1.Prin strangerea piulitei de tirant placuta se preseaza pe suprafata rociicu o forta de cel putin 3 sau 4 tone (30-40kN). pamanturi coezive de consistenta ridicata pana la tare.

8 Desfasurarea operatiunilor de montare a tirantilor in tavanul unui tunel: 1 – zona boltii naturale intr-o roca deasupra abatajului.Z – lungimea atacului. de obicei se renunta la piulita si placuta.In timp ce tirantul se introduce in gaura de ancoraj.3 – plasa de sarma de protectie.6 – gaura de ancoraj. deoarece astfel se evita necesitatea curbarii acestora dupa sectiunea transversala a golului. 161 . el se incovoaie usor . de preferat. pana la intarirea (prizarea) cimentului. o excelenta stabilizare se realizeaza cu ajutorul grinzilor de otel sau a cintrelor. legate intre sectiuni ancorate. iar bara se termina la gura gaurii de ancoraj.Tirantii de acest tip sunt durabili.Deasupra sustinerii ancorate si pretensionate se aplica un strat de torcret sau de ciment ce reprezinta o ultima protectie si consolidare a suprafetei. 5 – stalpi pneumatici provizorii. Placutele preseaza plasa de sarma pe suprafata rocii.Plasele sunt intinse temporar prin stalpi de lemn sau pneumatici fixati in tavan. l – lungimea tirantului.8 – schela mobila pentru forare. dar efectul static este de obicei mai mic decat la tirantii pretensionati.Cat se poate de repede posibil . Aceste grinzi este preferabil sa se amplaseze mai degraba pe directia longitudinala decat pe cea transversala. prin utilizarea aerului comprimat sau a apei sub presiune.fier sau.In cazul in care tirantul nu este pretensionat prin infiletare la partea exterioara. fiind apoi imobilizat inauntru prin legare. 4 – tiranti ancorati. se executa gaurile de ancoraj orientate in functie de planele de discontinuitate. In gaurile de ancoraj umplute cu ciment(lapte de ciment sau rasiini sintetice) pe intreaga lungime a acestora se introduc tiranti slabi tensionati sau pretensionati.2 – limita zonei cu roca decomprimata expusa la prabusire. In locul placutelor individuale. Fig.7 – cintre de otel. introducandu-se apoi tirantii ce se fixeaza si se pretensioneaza.

unde suprafetele de roca sunt adesea foarte inalte. introducerea explozivului. de starea de tensiune generata de presiunea litostatica. puscarea.3. 7. chiar cand aceasta este foarte mare(peste 100 m 2 ). copturirea tavanului.Solicitarea suprafetelor laterale ale unuui gol subteran depinde. 162 . se poate organiza intr-o singura zi de lucru in trei schimburi. indepartarea materialului excavat si ancorajul tavanului. atunci cand se utilizeaza masini adecvate. sau in cazul excavatiilor executate in roci moi stabilizarea necesita o atentie deosebita. STABILIZAREA PERETILOR EXCAVATIILOR SUBTERANE Stabilizarea suprafetelor galeriilor si tunelelor de dimensiuni obisnuite nu prezinta nici o dificultate in cazul unor adancimi mai mici si a unor roci dure.Ciclul intreg de excavare care cuprinde perforarea . de obicei. Excavrea se poate realiza la sectiune transversala plina. in special instalatii multifunctionale de perforaj si incarcare.In cazul excavatiilor subterane artificiale mari.

presiunea orizontala la adancimea h’(fig 10)este: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h '⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ = γ ⋅ h 'k a 2⎠ ⎝ unde adancimea incarcata h’ este este aceea de sub bolta naturala.Aceasta bolta se dezvolta ca o zona inchisa in jurul golului subteran. Ca si in cazul presiunii active a terenului.inaltimea rocii destinse de sub bolta naturala ce incarca tavanul(vezi tabelul 1) Pentru evaluarea presiunilor laterale. Pentru calcularea presiunii orizontale laterale totale. Protodiakonov a presupus ca presiunile laterale nu se manifesta in roci tari si moi( f p > 2 ).5h + v) unde γ . de exemplu M.Specialistii au evaluat aceasta incarcare in mod diferit .inaltimea golului excavat. h. se utilizeaza teoria materialelor necoezive(Protodiakonov si altii).este greutatea volumica a rocii. alungita in directia presiunii maxime.M.Terzaghi a elaborat o formula empirica pe unitatea de latime a golului excavat: S h = 0.9 Proiectul de reconstructie a aramaturii unui tunel Pentru lucrarile practice se poate presupune ca presiunea straturilor din acoperis sau presiunea orogenica reziduala va fi preluata de catre bolta naturala ce se formeaza in masivul de roci.3γ (0. v. K.Fig. Suprafetele excavatiei se admite ca sunt solicitate numai de greutatea rocii de sub aceasta bolta naturala.Presiunea totala pe suprafata golului excavat este Sh = 1 σh + 2 σh 1 ϕ⎞ ⎛ ⋅ h = h ⋅ γ ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ (2v + h) 2 2 2⎠ ⎝ 163 . de obicei.

Un mod de abordare valabil pentru excavatiile subterane executate in roci dure este de a admite ipoteza prin care consolidarea suprafetei acestora este solicitata de catre componenta greutatii rocii de sub bolta naturala la o miscare de-a lungul planelor de discontinuitate.Valorile si directia fortelor de ancoraj se pot estima cel mai bine utilizand metoda grafica. statistic diferite:planele de discontinuitate inclina spre golul excavat sau cad inspre masivul de roca. in tronsonul experimental al unei galerii de 2. sau de bolta naturala.Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca in cele mai eficiente pozitii. σh = στ ⋅ ν 1− ν O astfel de presupunere este conforma cu realitatea numai in cazuri exceptionale. cum ar fi rocile argiloase. solicitat.10 Diagrama presiunii laterale in peretii unui abataj in conformitate cu teoria materialelor necoezive. 7. deformatia verticala a fost redusa la 10 cm. adica astfel incat cu un numar minim de ancore sa se intersecteze toate suprafetele potentiale de forfecare.N.50 m lungime pe sectiuni transversale la echidistanta de 0.Astfel. Alti autori(de ec.A. iar la partea sa superioara de cea mai coborata limita a boltii protectiei de beton(daca aceasta a fost executata deja). ANCORAREA VETREI EXCAVATIILOR SUBTERANE In cazul in care in vatra galeriei excavata se produc ridicari datorita umflarii rocii.90m. amandoua compensand roca. 164 . adica adimitand o presiune in starea de repaus. presiunea laterala ce actioneaza asupra armaturii constructiilor subterane putand atinge aceste valori numai in rocile plastice. dupa fixarea a patru tiranti de 1. foarte eficiente s-au dovedit a fi ancorele nepretensionare.Unghiul format intre ancorele pretensionate si aceste suprafete trebuie sa fie mai mic decat unghiul de frecare interna ϕ . 40 m latime in care s-au semnalat ridicari curente de 1. De obicei se presupune o formatiune de roci instabila. aplicand un coeficent de dilatare transversala dat de coeficentul lui Poisson ν . ca si in cazul taluzelor rocilor.40m. In principiu pot aparea doua cazuri de reper.4.Dinnik)calculeaza presiunea laterala pornind de la starea de tensiune dintr-un corp elastic nedeformat.Fig. delimitata la baza de un plan de forfecare cu inclinarea respectiva ce trece pe la partea inferioara a suprafetei .Amplasarea si inclinarea ancorelor se proiecteaza ca si in cazul taluzelor de roca.

ANCORAREA SUPRAFETELOR PUTURILOR Puturile verticale si inclinate sunt si ele adesea asigurate prin ancoraje. Analizele teoretice ale presiunii rocii asupra unor astfel de sustineri se obtin. din starea de eforturi transversale produse de actiunea pe verticala a masivului de roci. ca si in cazul suprafetelor rocii. cele mai adecvate sunt cimenturile pe baza de rasini sintetice. fara cap exterior care ar impiedica introducerea materialului de cimentare.Tirantii trebuie sa fie montati cel mai rapid posibil dupa terminarea excavatiei. adancimea de ancoraj trebuie sa fie suficienta(1/3 sau ½ din latimea galeriei). iar consolidarea este necesara numai pentru rigidizarea sustinerea rocii destinse din suprafata excavatiei.Amplasarea gaurilor de ancoraj in vatra unor astfel de goluri excavate se face empiric. incastraturi in intregime in beton. sunt asigurate de obicei prin ancorarea impotriva miscarii lor pe suprafetele de discontinuitate. 7. iar mortarul trebuie sa faca priza rapid.5.Aceasta zona preia presiunile externe ale masivului.Thomas descrie un exemplu sugestiv de ancoraj cu ancore pretensionate a suprafetelor unui put de extractie vertical. Pentru rocile mai slabe. h se ia egal cu adancimea fata de suprafata sau fata de limita inferioara a celei mai apropiate sectiuni asigurate a putului. E.Zona cu eforturi crescute se dezvolta dupa excavarea putului. Pentru betonare. Ancorarea tavanelor si peretilor lucrarilor subterane inclinate si a puturilor de extractie (fig. coaxial cu aceasta ca o bolta naturala inchisa.Pentru acest scop cele mai potrivite tipuri de consolidare sunt cele cu ancoraje mai usoare. chiar dupa intarire. totusi in acest mod nu se obtin decat valor aproximative si in general nefavorabile.In rocile tari. deoarece. solicitate de greutatea lor proprie. blocurile individuale. 165 . ele raman sufiecient de elastice pentru a rezista la efectele severe ale socurilor produse in timpul inaintarii si dislocarii rocii.11) prezinta interes deosebit.Sectiunile de put circulare sunt cele mai favorabile din punct de vedere static. ancorele sunt dimensionate pentru solicitarea la o presiune activa: ϕ⎞ ⎛ σ h = γ ⋅ h ⋅ k a = γ ⋅ h ⋅ tg 2 ⎜ 45 − ⎟ 2⎠ ⎝ In functie de orientarea structurala a excavatiei si de cerintele de asigurare . Cele mai bune rezultate in stabilizarea peretilor puturilor de extractie si a excavatiilor miniere supuse la mari eforturi se obtin cu ajutorul ancorelor nepretensionate. deoarece executia oricarui alt sistem de sustinere este foarte dificila.

166 .11 Consolidarea tavanului unui suitor cu tirantii nepretensionati fixati cu rasina Ancorarea captuselilor de beton ale galeriilor si puturilor hidrotehnice sub presiune are ca scop asigurarea cooperarii intre captuseala si roca din jur.In acest fel o captuseala de beton armat ancorata poate inlocui blindajele de otel costisitoare.Fig.

au loc deformatii plastice. In cazul oscilatiilor longitudinale(care genereaza o miscare sub forma de unda de compresiune). pana ating peretii. perpendiculare pe directia de propagare a frontului de unde.Energia undelor de soc si elastice.. datorita valorilor foarte mari ale presiunii.Ca urmare a distribuirii energiei pe suprafete din ce in ce mai mari.Undele transversale generate de oscilatiile transversale ale particulelor de roca genereaza oscilatii ca urmare a modificarilor de forma cauzate de fortele de forfecare.. viteza reactiei fiind determinata de tipul substantelor care intra in compozitia explozivului.500) 105 kN / m 2 .Miscarea generala a unei particule se compune din oscilatii longitudinale si oscilatii transversale. particulele oscileaza ca urmare a modificarii formei si volumului prin compresiune.1.Cand camera de explozie nu mai este umpluta complet.. Este cunoscut faptul ca. avand aceeasi directie de propagare cu unda detonanta. care se transmite rocii sub forma unei unde de soc.In frontul undei detonante se dezvolta o presiune de(5. produsele reactiei se dilata radial. Unda de soc amortizata se propaga in continuare sub forma de oscilatii elastice avand viteze si directii de propagare diferite.Capitolul 8 DEROCAREA PRIN LUCRARI DE IMPUSCARE 8. intensitatea oscilatiilor(care depinde de valoarea socului initial)scade rapid. in sensul de propagare a frontului undei.8000m/s.In acest domeniu unda nu oscileaza . viteza 167 . comparativ cu rezistenta la compresiune a mediului.. unda de soc se propaga la viteze apropiate de viteza de propagare a sunetului in tipul respectiv de roca. din valoarea undei detonante se va pierde numai acea parte care se reflecta de peretele camerei de explozie. unda amortizandu-se..Viteza de propagare a undei detonante in masa explozivului este de 2000.Valoarea undei de soc este determinata de indicele de incarcare cu exploziv a camerei de explozie.In cazul unui indice de incarcare unitar. intr-un exploziv are loc o reactie de descompunere. precum si a faptului ca mediul in care se propaga nu este perfect elastic. la o initiere corespunzatoare. MECANISMUL SFARIMARII ROCILOR PRIN EXPLOZIE Explicarea mecanismului sfarimarii rocilor prin explozie nu se poate face fara a tine seama de mecanismul de transmitere a energiei explozive in roca si de starea de tensiune din masiv. In zona imediat urmatoare camerei de explozie. In acest domeniu. situatie in care presiunea undei incidente pe peretii camerei de explozie scade la o valoare mai mica decat cea din frontul undei de soc. Presiunea transmisa se propaga prin roca sub forma unei unde oscilante prin intermediul careia se transmite energia socului. ea propagandu-se la viteze supersonice sub forma unei unde de compresiune.

Este cunoscut ca presiunea din frontul undei de soc depaseste foarte mult valoarea rezistentei la compresiune a rocilor celor mai rezistente. zona de fisurare si zona deformatiilor elastice(vibratii). carora le corespund tensiuni de comprimare.Starea de tensiuni din masiv 168 .Zonele de influenta a exploziei unda incidenta:1 – zona de deformatiilor plastice. Cunoscandu-se modul de transmitere a undei de soc in masiv. Fig.2 – zona de fisurare. datorita castantei rocilor. Starea tensiunilor unui masiv aflat sub influenta undelor de soc generate de explozii se poate studia in fig.Ca urmare. in zona urmatoare se produc transformari reversibile cum ar fi rupturi. valoarea presiunii reducandu-se la valori care nu mai fac posibila propagarea in continuare a undei sub forma de unda de compresiune.Tensiunile tangentiale sunt generate de asemenea de unda de compresiune radiala si apar in plane tangente pe frontul acestei unde. se propaga sub forma de oscilatii elastice.Partea de energie rezultata in urma reactiei explozive va fi cu atat mai mare cu cat raportul impedantelor acustice ale explozivului si rocii va fi mai aproape de unitate. In concluzie se poate mentiona ca sunt trei zone de influenta a exploziei(fig 8. particula elementara este supusa unei compresiuni radiale si unei intinderi tangentiale.Dupa cum se observa. respectiv tangentiale. care se manifesta prin vibratii. unda de soc fiind aproape amortizata complet.Totusi.5. are loc o maruntire a rocii.2. in imediata apropierea a incarcaturii(2-3 raze a acesteia).2. se poate studia si modul de transmitere a energiei de la exploziv la roca.3 – zona Fig.1.8. depind in mare masura de caracteristicile fizicomecanice ale rocilor impuscate.8. crapaturi si fisuri.In continuare.1):zona de maruntire.lor de propagare precum si frecventa oscilatiilor.

Dupa cum sa mentionat mai sus. fisuri naturale.Intalnind plane de separare intre diferitele tipuri de roci din masiv. crapaturi si chiar crevase. in zona imediat urmatoare camerei de explozie au loc deformatii plastice.Ca urmare.impedantele acustice ale indiciilor 1.In zona deformatiilor elastice se pierde o cantitate mare de energia transmisa rocii si ca urmare unda nu mai este capabila sa invinga rezistenta la compresiune a rocii. apar noi fisuri in masiv(fig.2) in care: σi . Modul de propagare a undelor de tensiune.De asemenea. ρC . pe planele de separare.De la marginea acestei zone se formeaza fisuri radiale. La trecerea dintr-un mediu in altul. valoarea undei reflectate fiind nula. care sunt orientate atat spre suprafata libera cat si spre masiv. unda incidenta nu se propaga in totalitate in cel de al doilea medeiu. se dezvolta in continuare. Se observa ca in cazaul in care impedantele acustice ale celor doua medii sunt egale. respectiv creind o stare complexa de tensiuni in masiv. unda incidenta se transmite in totalitate mediului al doilea. unda de compresiune se 169 .8. o parte din acesta reflectandu-se pe suprafata de separare. care se propaga cu o viteza mai mica decat viteza de propagare a undei longitudinale(radiale). Ca urmare sunt generate unde transversale.a). sistemul de unde de compresiune si tractiune se reflecta si se refracta. σ r si σ R sunt tensiunile transmise in mediile 1 si 2 de catre unda incidenta.unda reflectata: 1’ – zona de fisurare. trecand in medii cu impedanta acustica mai mica.1) (8. Cunoscandu-se starea de tensiune din masiv. sau cel creat de undele incidente. respectiv 2. respectand intocmai principiile lui Huygens. unda refractata si cea reflectata. dand nastere la noi tipuri de unde. se poate stabili mecanismul de rupere. avandu-se in vedere faptul ca intr-un plan tangent la frontul undei de compresiune apar solicitari la la tractiune. ajunse la suprafata de separare a celor doua medii.deformatiilor elastice.2’-zona deformatiilor elastice. sistemul de fisuri existent in masiv.Trebuie mentionat ca. in acest caz unda reflectata se transforma din unda de compresiune in unda de intindere (expresia capata semnul minus).3. datorita valorii foarte mari a presiunii din frontul undei de soc. se poate determina din relatiile: σr = σR = 2ρ2 C2 ⋅ σi ρ1C1 + p 2 C2 ρ2 C2 − ρ1C1 ⋅ σi ρ2 C2 + p1C1 (8. care se manifesta printr-o maruntire excesiva a rocii.In cazul in care impedanta acustica a mediului 2 este mai mica decat cea a mediului 1.Insa. ambele tipuri de unde se reflecta si refracta.

Fisurile radiale se largesc.8. sub influenta produselor gazoase ale exploziei aflate la presiune si temperatura ridicate.I. II – pozitiile undei reflectate de suprafata libera. punct care este imaginea in oglinda a incarcaturii fata de suprafata libera.Deoarece rezistenta la tractiune a rocii este mult mai mica decat rezistenta la compresiune. In continuare. ruperea rocilor se petrece mai lent.(fig. aproape in intregime unda de compresiune se reflecta. b).roca sfaramata se misca in spatiul liber. c).Acestea patrund in sistemul initial de fisuri creat de unda de compresiune. suprafata libera a masivului cedeaza si roca este impinsa inainte(fig. Inca din aceasta faza roca din zona imediat apropiata de suprafata libera se desprinde de masiv. Fig.8.3. detensionare. dezvoltandu-le in continuare. iar roca sfaramata se misca spre suprafata libera.transforma in unda de tractiune.3.3 Mecanismul sfaramarii rocii prin explozie: 1. solicitarile la tractiune care iau nastere conduc si ele la extinderea sistemului de fisuri din masiv.Unda reflectata se propaga in cercuri concentrice avand ca centru un punct imaginar.. Ansamblul de tensiuni rezultat din actiunea combinata a presiunii gazelor si a tensiunilor create de unda de soc incipienta conduce la fragmentarea rocii si detasarea sa din masiv..Acum masivul se detensioneaza. 170 . roca se sfarma sub actiunea eforturilor de tractiune detasare. propagandu-se in masiv ca unda de tractiune.5 – pozitiile undei de compresiune.Intalnind suprafata libera. deoarece impedanta acustica a aerului este foarte mica comparativ cu impedanta acustica a rocii.8..

Δ . necesitatile tehnologice sub aspectul volumului de dislocare impus. trebuie alesi explozivii care prezinta stabilitate ridicata.coeficent de incarcare. in mod deosebit rezistenta acestora fata de actiunea de dislocare. presiunea de explozie.costul perforarii. Selectarea explozivului optim pentru o anumita situatie data se face in baza criteriilor geominiere. raza de propagare a undei seismice fiind determinata de cantitatea de exploziv impuscata deodata si de proprietatile elastoplastice ale mediului prin care se propaga. la alegerea explozivuluise are in vedere concentrarea volumetrica a energiei. prezenta apei. Prin prisma criteriului energetic.lei/kg. K. in faza de selectare a explozivului optim. temperatura rocilor. 171 C C1 C + 2 + 3 [lei / kJ] Q E Q E ΔK Q E Δ (8.caldura de explozie. cantitatea si durata de actiune a produselor de explozie. 8. QE . proprietatile rocilor.2. LUCRARI DE IMPUSCARE IN SUBTERAN Alegerea tipului de exploziv Pentru efectuarea lucrarilor de impuscare in subteran in conditii de eficienta si siguranta alegerea explozibilului are o importanta deosebita. C2 . kJ/kg.Pe masura propagarii sale in masiv.densitatea de incarcare. daca nu intalneste o suprafata libera. energetice si de o siguranta a explozivilor precum si de eficienta economica. lei/dm3 . Dupa criteriile de siguranta. unde de compresiune se transforma in unda seismica. siguranta in timpul procesului de incarcare mecanizata a gaurilor si toxicitate redusa a gazelor de explozie. se poate aprecia functie de costul unitatii de energie(C)degajata de exploziv: C= unde: C1 este costul unui kilogram de exploziv. necesare dislocarii rocilor din masiv.3) . Dupa criteriul geominier alegerea explozivului se face in functie de: existenta emanatiilor de gaze si pulberi explozive. Eficienta economica orientativa.

o fragmentare uniforma. 5-Cu).Inlocuirea impuscarii cu intarzieri mari . In procesul de impusare milisecunda participa simultan urmatoarele efecte: interferenta undelor de soc.costul incarcarii. cerintele tehnologice de eficienta si siguranta. La impuscarea instantanee(cu capse tip CEIN-Cu). Acest mod de lucru conduce la un efect de rupere bun. Alegerea modului de initiere a incrcaturilor Se cunoaste ca factorul principal de distrugere si dislocare la explodarea incarcaturii de exploziv este unda de soc care trece prin mediu si care solicita deplasarea particulelor mediului. datorita degajarii de metan si formarii de praf inflamabil in suspensie . lei/dm 3 . astfel incat masivul de roca nu se elibereaza de tensiunile remanente produse anterior explodarii incarcaturilor dintr-o serie noua. dezavantajele impuscarii instantanee si cu intarzieri mari sunt eliminate. ele asigurand doar formarea de noi suprafete libere. utilizarea impuscaturii cu intarzieri mari in lucrari miniere grizutoase si cu pulberi explozive poate conduce la modificarea atmosferei frontului in cursul impuscarii. roca din jurul fiecarei incrcaturi se comporta astfel ca si cum ar fi avut loc detonarea intregii incarcaturi intr-o singura gaura. ceea ce face ca efectul de rupere sa fie nesatisfacator. dar conduce la randamente de rupere scazute. La impuscarea cu intervale mari de timp(cu capse de tip CE 0. dislocarea rocii provocata de explozia incarcaturilor dintr-o serie este total independenta de explodarea incarcaturilor din seria urmatoare. elimina deficientele semnalate. 172 . imprastierea materialului derocat pe distante mari si la deranjarea tavanului si a sustinerii lucrarilor miniere.Efectul ridicat se datoreaza explodarii incarcaturilor de intervale succesive de timp mici. precum si la suprafata etanseitatii incarcaturilor in timpul impuscarii.C3 . cu cea instantanee . alegerea tipului de exploziv adecvat devine o problema solutionata. Cunoscandu-se conditiile geominiere. Totodata. profilare regulata a lucrarilor si reducerea vibratiilor. Impuscarea milisecunda asigura valorificarea la un nivel superior a energiei de de explozie. distrugerea densitatii lui si formarea fisurilor. respectiv interferenta oscilatiilor particulelor de roca. Prin aplicarea impuscarii milisecunda. Procesul este definitivat de produsele gazoase ale detonatiei care patrund in fisuri si prin destindere realizeaza detasarea masei de roca. precum si caracteristicile pe care le ofera explozivii.

timpul necesar pentru formarea de suprafete libere suplimentare in masiv. 1-2 pentru roci de tarie medie. t 3 . m/s.4) in care: a –este distanta intre gauri. m/s. t 2 . -Drukovanyi si Gaek recomanda stabilirea intervalului optim de intarziere cu relatia: t = t1 + t 2 + t 3 [ms] (8.5) corespunzatoare pentru conditiile in care: t1 este timpul necesar de propagare a undei de la gaura incarcata.6) (8.- ciocnirea reciproca a masei. -Evstropov a stabilit urmatoarea relatie: t = K⋅ 2⋅W [s] vS 0 ≤ W ≤ 200 2500 ≤ v ≤ 5000 in care: v S este viteza sunetului in roca. In baza efectului de interferenta -Timpul de intarziere dupa Pokrovski se stabilete prin formula: t= a 2 + 4W 2 [s] V (8. la suprafata libera. v –viteza de propagare a undelor in roca. K – coeficentul cu valoarea:2 pentru roci dure. Hotarator este deci marimea intervalului de intarziere intre incarcaturile care sunt explodate intr-un front de lucru. m. W –anticipanta. ms 173 . m. ms.timpul necesar pentru formarea de fisuri de la incarcatura la suprafata libera. insumarea tensiunilor remanente. ms. formarea de noi suprafete libere(fisuri)care permit reflectarea undelor de compresiune in cat mai multe puncte si transformarea lor in unde de tractiune.Recomandarile literaturii de specialitate cu privire la stabilirea intervalului de intarziere se pot ordona dupa cum urmeaza.

9) t = 46.S.roci tari f=8. -anticipanta:W=1 m -distanta intre gauri:a=1 Din analiza rezultatelor se conchid urmatoarele: -relatiile lui Pokrovski. 9). K k . t = K ⋅ W [ms] in care K estecoeficent cu valoarea 3-7 functii de impedanta acustca a rocii.8) (8. 174 .roci semitari f=3.v este viteza de propagare a undelor a carei valoare este funcite de caracteristicile rocilor. m. d. 5-0.unghiul de deschidere a conului de explozie.roci destul de tari f=5. in tabelul 8.Formulele respective sunt adecvate lucrarilor de impuscare de la exploatarile de zi. practicate in subteran. roci destul de moi f=2 .68 − 2. m/s. -Aplicand statistica matematica s-a stabilit relatia: (8. m/s. Galantgunov si cea aplicata in R.44f [ms] (8.1 se prezinta sintetic rezultatele calculelor dupa diversi autori in urmatoarele conditii: -taria rocii:roci moi f=1.S. Evstropov. γ . functie de taria rocii -In R.este viteza de dezvoltare a fisurilor in masivul compact.7) in care. Drukovany.diametrul gaurii de mina. Cehoslovacia se utilizeaza urmatoarea relatie: (8. kg/ m 3 .10) Pentru a se formula o opinie in legatura cu incercarile de optimizare a intervalului de intarziere.t1 = 1 − 2 ms t2 = W v k ⋅ K k ⋅ cos β / 2 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 d t 3 = 80 ⋅ 10 −6 unde: v k .greutatea volumetrica a rocii.coeficent de diaclazare a maisvului(0. Pe baza cercetarilor practice -Galantgunov a stabilit urmatoarea relatie: a t ≤ 10 [s] v -Turuta recomanda urmatoarea relatie: t = K k ⋅ W(24 − f ) [ms] in care:f este coeficentul lui Protodiakonov.. β .Cehoslovacia dau valori mult prea mici pentru anticipantele si distantele intre gauri.

50 0. dand valori care sunt in limitele intervalelor stabilite prin cercetari experimentale in subteran: 175 . 24 aplicarea statisticii matematice 41. 0 W 2 ⋅ γ ⋅ tgβ / 2 t 3 = 80 ⋅ 10 ⋅ d Dupa Turuta t = K K ⋅ W(24 − f ) Dupa relatia aplicata RS Cehoslovacia 18. 8 15. 4 17. 2 12. 8 39. 92 5 0. 3 Dupa Drukovanyi t = t1 + t 2 + t 3 t1 = 2ms t2 = W v K ⋅ K K ⋅ cos β / 2 −6 4.44f -formula rezultata din aplicarea statisticii matematice optimizeaza marimea intervalului de intarziere. 51 Dupa Evstropov t=K 2W VS 0. 8 7 7 6 6 5 t = K⋅W Dupa formula rezultata prin 44. 1 3. 06 3 0. 57 0. 50 0.1 Intervalul de intarziere(in ms) calculat dupa relatiile stabilite de diversi autori Intervalul de intarziere calculat Dupa Pokrovski t= a 2 + 4W 2 V Coeficentul lui Protodiakonov(f) 1 1. 7 4. 44 Dupa Galantgunov t ≤ 10 a v 5. 0 6.Tabelul 8. 5 6. 5 4. 17 2 1. 6 16. 5 4. 2 4. 57 0. 48 t = 46. 92 34.68 − 2. 79 8 0. 5 2. 36 36.

176 .Valorile obtinute din calcule trebuie insa sa fie corelate cu consumurile specifice realizate in practica in conditii similare.cu cat concentrarea volumetrica a energiei explosivului este mai mare cu atat scade consumul specific de explosivl -diametrul cartuselor de explosiv .20-30 ms. instabilitatea profilului si deterioararea sustinerii. creste consumul de exploziv. pentru stabilirea consumului specific de exploziv se uzeaza de o serie de relatii empirice stabilite de diferiti autori(tabelul 8. -lungimea gaurii de mina.Consumul specific de exploziv (kg / m 3 ) in principal depinde de urmatorii factori: -taria rocii. -capacitatea de dislocare a explosivului. fisurarea intensa a rocilor inconjuratoare. iar pentru sectiunile mari (peste 18m 2 ) consumul specific de exploziv se mentine constant. 40-45 ms.odata cu cresterea diametrului cartuselor de explozivi pana la valori de 40-45 mm scade corespunzator consumul de explozivi. pentru rocile tari si foarte tari.consumul specific de exploziv scade odata cu cresterea sectiunii lucrarii miniere.Un consum specific de exploziv marit fata de valoarea optima determina cresteea costului lucrarilor de perforareimpuscare. Stabilirea unui consum specific de exploziv mai mic fata de valoarea optima conduce la realizarea unui salt(pas in avans)redus si la o conturare a profilului necorespunzatoare.2). pentru rocile de tarie redusa (moi). Lucrari de impuscare cu gauri in mina Parametrii lucrarilor de perforare impuscare la saparea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Consumul specific de exploziv. 30-40 ms.odata cu cresterea tariei rocilor. pentru rocile de tarie medie. -sectiunea lucrarii miniere. In activitatea de proiectare.cresterea lungimii gaurilor peste o anumita valoare este insotita de cresterea consumului specific de exploziv datorita rezistentei sporite a masivului de roca fata de actiunea de dislocare prin impuscare.

c.1⋅ e1 ⋅ f ⋅ V ⋅ g 400 e1 = P b=1. se determina cu relatia: Q = q ⋅ S ⋅ lg ⋅ η in care: q. Incarcatura pe gaura de mina.coeficentul capacitatii de lucru.coeficent de structura a rocilor(tabelul 8. fata de actiunea dislocarii lor din masiv. N. 6-0.coeficentul de tarie a rocilor(tabelul 8. 177 [kg] (8. a-coeficent(0.consumul specific de exploziv.2 Autorul M.11) . pentru explozivii de capacitate mai mica. 72.Cantitatea de exploziv necesara pentru dislocarea rocii. 1 ⎞ ⎛ 520cm 3 -capacitatea de lucru a dinamitei gelatina q = 0.4). 2-1. pentru explozivii de capacitate mare b=0. V= 6. b-coeficent in functie de tipul explozivului. kg / m 3 e.3) s. ⎟ S⎠ ⎝ 92% de fabricatie sovietica 520 P.capacitate de lucru a explozivului e= P cm3 . pentru 2 suprafete libere. 2f + c. 8.5 ⋅ e ⎜ 0. m 2 . in vederea realizarii unui salt(pas de avans).25-0. 415 → D II Ibraev q= f −a s b f.30).Determinarea consmului specific de exploziv Tabel 8. Protodiakonov Formula f 520 q=e . e= S P 2 Semnificatia notatiilor q-consum specific de exploziv.M.coeficent care tine seama de numarul suprafetelor libere: c=1. 5-pentru 2 suprafete libere g. 2. V-coeficent de rezistenta a rocilor. kg / m 3 .5 -pentru o suprafata libera S V=1.sectiunea lucrarii miniere.M. Pokrovski q = 0. pentru o suprafata libera c=0.

unele minereuri de fier Sist moale. l g . gresii si calcare foarte tari. 5 1 0. conglomerate moi Diferite sisturi. granit foarte tare.Protodiakonov Tabelul 8. pirite. gips.coeficentul de rupere a gaurilor. aluviuni intarite Argile nisipoase. dolomite. Sisturi cuartoase. gresii sitoase. minereuri de fier foarte tari III III-a IV IV-a V V-a VI Tari Tari Destul de tari Destul de tari Semitari Semitari Destul de moi 10 8 6 5 4 3 2 Granite compacte.lungimea gaurilor. antracit. marmura tare. f 20 15 Cuartite foarte tari compacte si tenace si altele exceptional de tari Roci granitice foarte tari. gresii obisnuite. gresie alterata. η. carbune tare. marne compacte. m 2 . Clasificarea rocilor pe baza rezistentelor la compresiune dupa M.3 Categoria rocii I II Extrem de tari Foarte tari Gradul de tarie Coeficent de tarie. m. minereuri de fier. argila intarita Argila compacta. Sisturi argiloase tari. gresii tari. granite. sare gema. filoane cuartifere minereuri de fier tari Calcare tari. gresii si calcare mai putin tari. sisturi dezagregate. terenuri argiloase. pietris Denumirea rocii 178 . Cuartite fisurate. calcare foarte moi. porfire cuartoase. gresii si calcare f.M. pietris sedimentat. teren pietros VI-a VII VII-a Destul de moi Moi Moi 1. 8 Teren pietros.tari. carbune moale. creta. marna obisnuita.S-sectiunea lucrarii. loess. pietris cimentat.

3 1.13) (8. sare. pietris marunt. 4 1. trebuie avut in vedere ca in fiecare gaura de mina sa se introduca un numar intreg de cartuse. Totodata incarcatura de exploziv pe gaura trebuie sa fie corelata si cu lungimea minima de buraj stabilita prin normativele in vigoare Numarul de gauri.VIII IX X Pamantoase Dezagregate Curgatoare 0. grohotis. incarea pe gaura se stabileste astfel: . 6 0. compacta Incarcatura de exploziv in medie pe o gaura va fi: qg = Q [kg] N Coeficent de structura. g 2 1. 3 Sol vegetal.2)q g [kg] -pentru grupa gaurilor de largire -pentru grupa gaurilor de profilare q l . nisip umed. q g [kg] q p = (0. 5 0. 8 (8. turba.pentru grupa gaurilor de sambure q g = (1. 179 . teren mlastinos Tabelul 8. incarcatura de exploziv pe gaura de mina este limitata. In functie de destinatia pe care o au gaurile.95)q g [kg] (8. trebuie avut in vedere faptul ca in minele de carbuni grizutoase. sol afinat.15) Intrucat normativele de protectie a muncii in vigoare interzic taierea cartuselor. carbune dezagregat Nisip.4 Coeficentul de structura a rocilor Caracteristicile rocilor Roci compacte si elastice. 1 0.Stabilirea unui numar optim de gauri pentru conditiile date permite repartizarea rationala a cantitatii de exploziv pe intreaga suprafata a frontului si conturarea corespunzatoare a profilului lucrarii miniere.1 − 1. carbune extras din strat Teren curgator.12) unde N este numarul total de gauri din frontul de lucru.De asemenea.14) (8. sol argilos.9 − 0. roci poroase Roci fisurate Roci sistoase cu tarie variabila cu stratificatie perpendiculara pe directia gaurii Roci masive sfarimicioase Roci cu stratificatie fina.

17) (8. -marirea diametrului cartuselor de exploziv peste 30 mm favorizeaza reducerea considerabila a numarului de gauri.16) 180 . in timp ce la sectiuni sub 16 m 2 nu asigura obtinerea unui numar redus de gauri. Din cercetarile experimetale efectuate au rezultat urmatoarele: -in lucrari miniere cu sectiunea mde 18 m 2 si cu lungimi de gaura peste 1.5 urmand ca in practica sa se definitiveze pentru conditiile concrete date. numarul specific de gauri ce revin la 1 m 2 ramane constant. se face funcite de raportul stabilit ce este necesar pentru conditiile date. Repartizarea numarului total de gauri.Numarul specific de gauri-numarul de gauri ce revine pe metru cub roca dislocata sau pe metru patrat suprafata de front-este functie de taria rocii. -in lucrari miniere cu sectiunea mai mica de 18 m 2 . 5m. sectiunea lucrarii. intre gaurile de simbure. in cazul sectiunilor mai mari de 16 m 2 . 5:2 pentru sectiuni mari. ( n S ) de largire ( n l )si de profilare ( n p ): n S : n l n p = 1: b : c In activitatea de productie in general se intalneste urmatorul raport: 1:0. lungimea gaurilor de mina. Numarul gaurilor se determina cu ajutorul relatiilor empirice redate in tabelul 8. pe grupe de gauri. prin tatonari de la o impuscare la alta. intrucat numarul gaurilor de profilare nu pot fi reduse pe seama optimizarii concentrarii energiei explozive in gaurile de mina. cresterea lungimii de gaura determina marimea numarului specific de gauri ce revine la 1 m 2 suprafata front. 5:2 pentru sectiuni mici si taria roci mare. Cunoscand numarul total de gauri(N) si raportul 1:b:c se determina numarul de gauri din fiecare grupa: -numarul gaurilor de sambure n S = N ⋅1 1+ b + c (8. 1:1. si diametrul cartuselor de exploziv. consumul specific de exploziv.

Determinarea numarului de gauri

Tabelul 8.5 Autor Protodiakonov Formula Semnificatia notatiilor n- numarul de gauri pe metru patrat f-coeficent de tarie a rocilor; S-sectiunea lucrarii m 2 ; N-numarul total de gauri Bogomolov N = 2,3 f / S
qS N = 0,0012 c ⋅ d2 g

Domeniul de aplicare Roci cu

n = ( 0,2f + 1/ S) 2

f ≥ 3 ;roci
monolite sau slab fisurate Lucrari de deschidere si pregatire

q-consumul specific de exploziv; kg / m 3 ; c- coef.de umplere a gaurilor(arportul dintre lungimea incarcaturii de exploziv si lungimea gaurii) d g -diametrul gaurii, m;

VNIIOMSS

N=

1,27 ⋅ qS ⋅ η 2 c ⋅ dc ⋅ Δ

q ⋅ S ⋅ lc ⋅ η N= c⋅G Pokrovski Ibraev
N= 1,3 ⋅ q ⋅ S + S c ⋅ d2 ⋅ Δ ⋅ K g f −a S b ⋅ dg

η -coeficent de rupere a gaurilor(0, 8-1, 0)
d c -diametrul cartusului de exploziv, m; Δ - densitate explozivului kg / m 3 lc -lungimea cartusului de exploziv, m;

N = 41⋅ S ⋅

G c - masa unui cartus de exploziv, kg;
K- coeficent de indesare a cartuselor de exploziv; a- coeficent(0, 25-0, 30) b-coeficent functie de tipul explozivului; b=1, 2 pentru explozivi de capacitate mare; b=0, 8 pentru explozivi de capacitate mai mica;

N= Suhanov

q ⋅S − S γ

n = 1, 67 + 0,17f − −S(0,33f + 0, 027)

γ - incarcatura de exploziv care revine la 1
m de gaura, kg/ml. N⋅b 1+ b + c

-numarul gaurilor de largire n1 =

(8.18)

181

- numarul gaurilor de profilare n p =

N⋅c 1+ b + c

(8.19)

Lungimea gaurilor. Lungimea gaurilor influenteaza direct viteza de sapare si productivitatea

muncii.Ea este functie de o serie de factori, predominanti fiind:proprietatile rocilor, sectiunea lucrarii, parametrii utilajului de perforat, amplasarea gaurilor, tipul explozivilor, saltul(pasul de avans)necesar si precizia de conturare impusa.Factorul hotarator il constituie durata ciclului si ca urmare se recomanda ca lungimea gaurilor sa se stabileasca functie de parametrii care determina durata unui ciclu complet(tabelul 8.6, formulele lui Pavlov si Pokrovski). Lungimea de gaura calculata cu ajutorul relatiilor din tabelul 8.6 trebuie verificata si stabilita in final pentru conditiile de sapare prin cateva impuscaturi experimentale.La stabilirea lungimii de gaura trebuie avut in vedere, de asemenea, corelarea lungimii de gaura cu pasul de sustinere, respectiv cu incarcatura exploziva admisa in cazul minelor grizutoase.
Determinarea lungimii gaurilor de mina

Tabelul 8.6 Autorul Formula lg = Bucinev v n z ⋅ ns ⋅ nc
2 3

Semnificatia l g -lungimea gaurii de mina, m; v- viteza lunara de sapare planificata, m/luna; n z -numarul zilelor lucratoare pe luna; n s -numarul schimburilor pe zi; n c -numarul ciclurilor pe schimb; m- numarul de perforatoare care lucreaza simultatn; V-productivitatea la perforare, m/h; N-numarul de gauri; t pi - suma timpilor de pregatire si incheiere a operatiilor de perforare, incarcare si impuscare, h; Tc -durata unui ciclu h; t g -timpul de incarcare a unei gauri(0, 04-0.05h);

⎞ ⎛ 4⋅ m⋅ V lg = ⎜ ∑ t pi ⎟ ⎝ N ⎠

K.V.Pavlov

⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ η⋅ t s + + m⋅ V P L Pentru cazurile cand nu se necesita sustinere, relatia devine: ⎞ ⎛ N ⋅ tg Tc − ⎜ + ta ⎟ n ⎝ ⎠ lg = N S ⋅ η⋅ ϕ + m⋅V P

N.M. Pokrovski

t a -timpul de impuscare si aeraj(0, 25-0, 5h); ⎞ ⎛ q ⋅ S ⋅ tg Tc − ⎜ + t a + t c ⎟ n-numarul de oameni care efectueaza incarcarea gaurilor; ⎝ γ ⎠ lg = 2 ⎛ q η⋅ ϕ ⋅ sin α ⎞ S- sectiunea lucrarii, m S⎜ + ⎟ P ⎝ m⋅ V⋅ γ ⎠ 182

η -coeficent de rupere a gaurilor; ϕ -coeficent care tine seama de suprapunerea perforarii cu cea
a incarcarii rocii;:

ϕ =0, 6-0, 9, la suprapunerea perforarii cu incarcarea
mecanizata;

ϕ =1, in cazul cand procesele respective nu se suprapun(se
succed) P- productivitatea masinii de incarcat, m3 / h t s -timpul de montare a unui cadru de sustinere, m; L-distanta intre cadrele de sustinere, m; q-consum specific de exploziv, kg / m 3 γ -cantitatea de exploziv ce revine la 1m gaura, kg; t c -timpul consumat datorita trecerii de la o operatie la alta(0, 3-0, 5h);
α -inclinarea medie a gaurilor fata de frontul de lucru, grade.

Diametrul gaurilor de mina.Diametrul gaurilor de mina are implicatii asupra productivitatii, la

perforare, cat si asupra eficientei lucrarilor de impuscare. In conditiile utilizarii de explozivi incatusati extrem de importanta este optimizarea raportului dintre diametrul gaurilor de mina si a cartuselor de explozivi.Diferenta dintre diametrul gaurilor de mina si a explozivilor incartusati trebui sa fie minima cu scopul de a asigura densitatea maxima de incarcare(concentrare volumetrica a energiei mari)si reducerea volumului de perforare.Pe de alta parte, intre cartusul de exploziv si peretii gaurilor de mina trebuie sa fie mentinut un spatiu corespunzator care sa asigure castuselor o trecere lejera de-a lungul gaurii de mina. Existenta unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului (Vg / Ve ) conduce la scaderea presiunii gazelor de explozie.In afara de reducerea efectului exploziei , utilizarea unui raport mare intre volumul gaurii si cel al explozivului conduce la efectul de canal(fig.8.4).Gazele de rezultate din descompunerea exploziva preced unda detoantiei si modifica in avans starea explozivului in sensul ca-l supune unei copmrimari puternice.Prin comprimarea cartusului de catre preunda gazelor de destindere, diametrul acestuia scade la nivelul sau sub valoarea diametrului critic.In aceasta situatie propagarea undei detonante devine imposibila si ca urmare se produc rateuri(cartuse neexplodate). 183

184 . pentru cartuse de 30 mm diametru. crescand astfel posibilitatea producerii unor detonatii incomplete a incarcaturilor explozive sau la deflagarea acestora. -marimea saltului(pasului de avans)necesar. nerespectarea raportului limita poate conduce la aparitia fenomenului de canal. -numarul suprafetelor libere. La utilizarea amestecurilor explozive simple granulare(in vrac)diametrul gaurilor trebuie sa fie de minim 35 mm. -gauri de largire. -tipul utilajului de perforat.Fig. -sectiunea lucrarii miniere. fenomen deosebit de periculos in conditiile minelor cu pericol de gaze si pulberi inflamabile. raportul dintre diametrul gaurilor si cel al incarcaturilor explozive este limitat la 1.Privit sub aspectul securitatii. Ca urmare a celor prezentate.zona comprimata Din motivele aratate. Scheme de impuscare la executarea lucrarilor miniere orizontale si inclinate Stabilirea unei scheme de amplasare a gaurilor este functie de: -structura si proprietatile fizico-mecanice ale rocilor. Dupa importanta.frontul gazelor.4.8. pentru a asigura formarea unor incarcaturi la diametre superioare diametrului critic al acestora. gaurile de mina se grupeaza in: -gauri sambure. -stratificatia rocilor. pe care o au in procesul de dislocare a rocilor din masiv. se recomanda ca diametrul taisurilor de sfredel sa aiba valori maxime de 30 mm pentru cartuse cu diametrul de 25 mm si 36 mm.3. 25. -tipul explozivului si a mijloacelor de initiere. Din punctul de vedere al eficientei lucrarilor de impuscare. depasirea raportului limita favorizeaza diminuarea randamentului de utilizare a energiei explozive.Efectul de canal:1.frontul undei detonante. 2.

In principiu.5).8.8.Gaurile de largire incarcate cu exploziv trebuie distribuite corespunzator in sensul de a permite largirea treptata a golului creat de sambure. -sambure pana(fig. Lungimea pasului de avans este determinata de cea a samburelui.5. gaurile de largire(rupere). in corelatie cu proprietatile rocilor si ordinea de aprindere a gaurilor.7).Problema cheie in acest caz consta in amplasarea si modul de initiere a incarcaturilor. Prin perforarea unui numar de gauri grupate si explodarea lor cu primele trepte de initiere se formeaza in front o cavitate care va servi pentru incarcaturile urmatoare ca o a doua suprafata libera si ca spatiu necesar pentru afanarea si imprastierea rocii derocate. cu un amplasament in general perpendicular pe suprafata frontului au rolul de a exploata suprafata libera creata de sambure. -sambure foarfeca(fig.8. care formeaza samburele.Sambure convergent piramidal. Gaurile de profilare asigura dislocarea rocii de pe conturul lucrarii miniere in care scop sunt amplasate la o distanta de 10-25 cm fata de conturul lucrarii miniere si perforate cu o inclinare de 8587 o spre exteriorul acestuia. -samburi unilaterali.8. Fig. Din cele expuse rezulta ca deosebit de important este alegerea samburelui si stabilirea rationala a parametrilor acestuia. 185 . samburii pot fi clasificati in uramtoarele grupe: -samburi convergenti.6). Samburii convergenti sunt realizati prin impuscarea unor gauri convergente.-gauri de profilare.Ei sunt reprezentati prin trei tipuri de baza: -sambure piramidal(fig. -sambure cilindrici.

Samburele pana are concentrarea explozivului in adancimea samburelui mai mica decat in cazul samburelui piramidal. una fata de alta.Sambure convergent pana:a. Fig.c-pana verticala evantai spre vatra. d.8.Numarul si directia de inclinare a gaurilor din samburele pana este in principal functie de sectiunea lucrarii si unghiul planului de stratificatie.Utilizarea samburilor pana se recomanda in cazul rocilo compacte(monolit)de tarie mica si medie sau stratificate.Cu taote acestea samburele pana vertical este destul de des utilizat intrucat prezinta avantajul executarii cu usurinta a gaurilor convergente in plan orizontal.pana verticala evantai spre tavan. fapt care faciliteaza despinderea lui din masiv si formarea cavitatii necesare.Din acest punct de vedere. Aceasta impune ca gaurile convergente sa fie cu 10-20 cm mai lungi decat restul gaurilor din front si totodata in adancime gaurile sa se apropie 5-10 cm.6. e.pana orizontala asimetrica.pana orizontala simetrica. utilizarea samburelui piramidal se recomanda in roci tari si la folosirea unor explozivi cu putere redusa. b.Conditia de baza pentru formarea samburelui convergent este ca explozivul sa actioneze in adancime.pana inclinata. 186 . Samburele piramidal se evidentiaza prin cincentrarea explozivului in adancimea samburelui.pana verticala. f.

amplasate in plane paralele la diferite nivele una de alta(0. b).evantai spre perete -evantai spre tavan(fig. iar in roci cu o rezistenta mai mica pana la 65-70 o . -evantai spre pereti(fig.8.evantai spre tavan .8.b. -evantai spre vatra(fig. unghiul de inclinare a gaurilor trebuie sa fie de cca. -evantai cu gauri multiple.8. 187 .8. 6 m). Functie de conditiile concrete se practica urmatoarele variante de samburi unilaterali: Fig. spre vatra sau lateral(fig.evantai spre vatra.8.Este cel mai simplu sambure si este indicat in rocile cu tarie redusa(carbune).Samburi unilaterali:a.Samburele foarfeca este constituit doar din doua gauri convergente. c. c). Fig. a). 45-50 o .7.8.Sambure convergent foarfeca Lngimea gaurilor convergente este strict limitata de dimensiunile profilului(latime. inaltime)si capacitatea de dezagregare a rocii.In roci cu o rezistenta mare la dislocarea din masiv. Samburii unilaterali sunt realizati prin impuscarea unor gauri inclinate sub forma de evantai spre una din extremitatile profilului lucrarii miniere. 3-0.8.9).8.8.8.

9.necesita precizie in perforarea gaurilor paralele.Samburii pot fi utilizati in egala masura atat in lucrari miniere cu sectiune mica cat si in cele cu sectiune mare. de existenta unei a doua suprafete libere(tavanul artificial la preabatajele din stratele groase de carbune) etc. amplasate perpendicular pe suprafata frontului de lucru. inclinarea si lungimea acestora. Samburii evantai cu gauri multiple prezinta o mare eficienta dar sunt pretentiosi in realizare intrucat reclama o foarte atenta plasare a gaurilor provind distanta dintre ele.Totodata samburii cilindrici sunt pretentiosi in executie. Samburii cilindrici sunt realizati prin impuscarea unui grup de gauri paralele.evantai lateral. decat in cazul celorlalti samburi.Din acest motiv.evantai spre vatra. ceea ce asigura posibilitatea realizarii unor salturi mari. 0). 188 .8. Gaurile de sambure pot fi perforate la lungimi mari. de pozitia stratului de carbune. 9-1. sabloane si utilaj de perforare adecvat.Fig. sau a filonului in profilul lucrarii(in cazul fronturilor mixte). alegerea uneia din variantele prezentata prezentate fiind functie de unghiul planului de stratificatie. intrucat rezistenta pe care o intampina incarcatura exploziva din partea rocii este mult mai unifiorm distribuita de-a lungul gaurilor. samburele respectiv este putin util daca perforarea se executa cu perforatoare manuale.b. Acesti simaburi sunt indicati pentru rocile cu tarie redusa si medie.Totodata la acest tip de sambure foarte important este si alegerea judicioasa a lungimii din gaura necesara a fi incarcata cu exploziv.Simburi unilaterali cu gauri multiple:a. dar foarte potrivit cand gaurile se executa cu ajutorul carucioarelor de perforat.Samburii cilindrici asigura eficienta ridicata la disclocare a rocilor cu tarie ridicata(coeficent de rupere a gaurilor 0.

Simburi cilindrici constituiti din gauri de sonda si gauri cu diametre obisnuite.8. Fig.11.10.8.11..8.Samburii cilindirci pot fi realizati cu un anumit numar de gauri incarcate si neincarcate cu exploziv.Simburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite. intrucat indeplinesc funcita unor suprafete libere. Fig. intrucat asigura aruncarea intregii cantitai de roca din fagasul realizat.11. a....10..d). d). Ei sunt reprezentati prin doua tipuri de baza: -samburi cilindrici constituiti din gauri cu diametre obisnuite(fig. 189 . Cele mai bune rezultate se obtin cu samburii spiral simplu (fig...Efectul de rupere este mult mai inbunatatit in cazul utilizarii a 1-2 gauri de sonda neincarcate.d).8.11. -samburi cilindrici constituiti din gauri sonda cu diametrul de 75-200mm si gauri cu diametre obisnuite(fig.Pentru a se realiza o dislocare de calitate.8. a. b)si dublu (fig. Gaurile neincarcate contribuie la inbunatatirea eficacitatii de rupere.In afara de faptul ca mai indeplinesc si functia de spatiu de compensare in care poate fi aruncata o parte din roca cuprinsa intre gaurile de mina.8. distanta intre prima gaura incarcata si gaura de sonda trebuie sa aiba valoarea maxima de: a = 2d s unde: d s este diametrul gaurii de sonda.

Mecanica rocilor si constructii hidroenergetice. 3. Takacs A.. In lucrarile miniere cu doua suprafete libere(frontul si tavanul artificial) unde se practica samburele evantai spre tavan.Ordinea de aprindere a incarcaturilor dare o influenta directa asupra imprastierii rocii si avansului pe ciclu. 1992 Mecanica rocilor.11. se recomanda ca ordinea de aprindere s fie de la tavan spre vatra dupa o curba care asigura o suprafata libera mai mare decat in cazul unei suprafete plane fig. Tat S. Silvan Andrei Mecanica rocilor... Fig. Macarevici L. sa 8. Ancorarea in roci. a.Ordinea de aprindere a icarcaturilor din gaurile de mina. Manescu M. EDP Bucuresti 1997 Mecanica rocilor. ET Bucuresti 1967 6. foarte important este ca ordinea de aprindere sa asigure largirea samburelui creat in prima faza si pe cat posibil formarea. Zajic J.8... In toate schemele de impuscare prezentate cifrele indica ordinea de aprindere a incarcaturilor Bibliografie 1. 4. IP Bucuresti 1983 5. IP Iasi. Matrix Rom Bucuresti 2001 190 . pentru incarcaturile urmatoare.12). ET Bucuresti 1985 Noua metoda austriaca-punctul nostru de vedere. Explozivi si tehnica impuscarii in industrie. Manolovici M. Benea St.12..8. Hobst L. celei de a treia suprafata libera.Ordinea de aprindere(Incarcaturile initiate cu treapta 3 detoneaza in prezenta a trei suprafete libere) Totodata la schemele de impuscare cu samburi convergenti se recomanda ca incarcaturile convergente in serii de cate doua s fie initiate cu aceeasi treapta. Stematiu D..(fig. Sustinerea cu ancore si torcret. Manolovici M...8. deoarece urmatoarele doua incarcaturi convergente ale samburelui lucreaza in prezenta unei suprafete liber suplimentare.Ca urmare.In acest fel se imbunatateste eficacitatea samburelui. Cotiusca D. ET Bucuresti 1981 7.. Faur E.P. IP Iasi 1983 2.

191 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful