UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

Consecinele pentru PAC ale industrializrii activitii fermelor

Coordonator: Prof.univ.dr. Anca DODESCU

Student REE: Szocs Alexandra Posztos Olivia

Oradea 2011

Consecinele pentru PAC ale industrializrii activitii fermelor

PAC a afectat 2/3 din suprafata UE, PAC avand un impact major asupra modului in care pamantul a fost utilizat. Schimbarea care a rezultat, care putea fi numita industrializarea activitatii fermelor, a avut loc pretutindeni in lumea dezvoltata, dar pare sa fi fost favorizata si condusa in Europa de cheltuielile PAC. Problema consta in faptul ca industrializarea activitatii fermelor a condus la utilizarea mai intensiva a terenurilor si, asa cum Comisia a aratat : Aceasta a avut un impact negati, intre altele, asupra mediului, imprejurimilor, calitatii unor produse oferite pentru consum (Comisia Europeana, 1999). Pe masura ce interesul publicului pentru aspectele de mediu s-a redesteptat in anii 1980 si 1990, aceste efecte daunatoare ale PAC au erodat sprijinul public pentru aceasta politica comunitara, mai intai datorita efectelor asupra mediului. Curtea de audit a UE a furnizat o evaluare extrem de critica a impactului PAC asupra mediului in 2000. Ea a stabilit: agricultura a devenit tot mai polarizata in ultimii ani, cu intensificarea practicarii sale in unele regiuni si abandonarea sa in altele. Aceasta evolutie a creat probleme de mediu: poluarea cu nitrati si alte substante a raurilor lacurilor si apelor subterane, inclusiv a surselor de apa potabila; eroziunea, poluarea si saracia solului; daune supra atmosferei si asupra peisajelor rurale; abandonarea fermelor extensive folositoare mediului in cele mai sarace regiuni. Problema de baza a constat in aceea ca mecanismul PAC de spijinire a pretului a incurajat fermele sa produca mai mult decat ar fi facut alfel, iar cea mai buna cale de a produce mai mult intr-o ferma a fost utilizarea unei catitati mai mari de produse chimice. Poluarea In conformitate cu un raport al Ministerului britanic al agriculturii din anul 2002, PAC a modificat utilizarea terenului agricol pe patru cai: Intensificarea Ingrasamintele, pesticidele si densitatile de stocare mai inalte au condus la un declin al populatiilor de specii salbatice asociate in zona habitatelor seminaturale, indepartarea gardurilor vii, a podurilor fermelor etc, iar pentru acces mai usor pentru echipamentele mai mari au aparut efecte daunatoare asupra structurii si functionalitatii solului. Specializarea PAC a incurajat specializarea pe anumite soluri, ceea ce a incurajat monoculturile si a avut un impact negativ asupra utilizarii pamantului, caracteristicii peisajului si biodiversitatii in aceste zone. Marginalizarea In zonele in care pamantul era de slaba calitate agricola, fermierii au inceput sa caute surse alternative de venit sau sa intensifice metodele de productie ceea ce a dus la marginalizarea sociala si economica a fermierilor.

 Abandonul Parti din Europa cu infrastructura saraca , vitalizate economica scazuta, populatie in declin si productivitae agricola scazuta au cunoscut abandonarea terenului fermei.Aceste zone sunt concentrate in statele membre din sud si in Franta, in unele zone ale Marii Britanii abandonul pamantului a jucat un rol in mutarea dinspre agricultura spre industria forestiera. O problema o reprezinta deteriorarea calitatii apei din cauza utilizarii ingrasamintelor chimice, in special nitrati si fosfati, ceea ce tinde sa ucida lacurile prin suprastimularea plantelor de apa; reduce biodiversitatea acvatica, in cazul extrem, azotul poate fi o amenintare pentru sanatatea umana, in unele zone in care productia de porcine a fost intensiva, balegarul este o problema mai mare decat ingrasamintele chimice. O a doua problema clara provine din utilizarea pesticidelor, ceea ce reduce biodiversitatea ecosistemelor agricole. Mai mult, pesticidele pot intra prin scurgere in izvoare si pot fi purtate de vant in habitate semi-naturale adiacente, producand astfel pagube in comunitatile de plante si animale. Bunastarea animalelor Exact asa cum stiinta a crescut recoltele vegetale, stiinta a fost aplicata si pentru cresterea eficientei cu care produsele animale carne, oua, lapte, etc- sunt realizate. Producerea de mai multa carne la un cost mai mic implica cercetarea celei mai eficiente densitati a animalelor, utilizarea de antibiotice pentru controlul bolilor si promovarea cresterii, proiectarea stiintifica a hranei animaleor si inmultirea celor mai bune rase, rezistente la boli. PAC a incurajat industrializarea agriculturii dand nastere practicilor de tip fermafabrica si unei extinse suferinte a animalelor. Prin intermediul PAC, animalele au fost luate de pe pamant si plasate in cladiri supraaglomerate din beton, au fost transportate la distante foarte mari. PAC a platit deasemenea subventii foarte generoase comerciantilor care exporta vite vii din Europa in Orientul Mijlociu. Lungile calatorii le pricinuiesc adesea suferinte ingrozitoare animalelor si se termina cu sacrificarea lor in abatoare in care, cel mai adesea, conditiile pot fi descrise doar ca inspaimantatoare. Unii europeni au reactionat puternic impotriva acestei ferme-fabrica care trateaza inuman animalele. De exemplu, un milion de persoane din statele membre au semnat in 1991 o petitie catre Parlamentul European, solicitand ca un nou statut sa fieacordat animalelor ca fiinte constiente; in 1994, Parlamentul a aprobat petitia, iar in 1995 a cerut ca Tratatul sa faca posibila considerarea bunastarii animalelor ca unul din principiile fundamentale ale UE. Ca rezultat, Tratatul de la Maastrich include o Declaratie privind protectia animalelor, iar Tratatul de la Amsterdam include un protocol care stabileste ca UE ar trebui sa acorde o atentie deplina cerintelor privind bunastarea animalelor . Aceasta recunoastere legala este inclusa si in proiectul tratatului Constitutional aprobat de liderii UE in iunie 2003. Disparitia fermelor de familie Industrializarea agriculturii europene a schimbat de asemenea caracteristica fundamentala a agriculturii. La introducerea PAC, cele mai multe ferme europene erau

afaceri de familie. Multe dintre fermele de familie erau insa prea mici pentru a utiliza eficient tehnici agricole; in consecinta, au existat reduceri constante ale numarului total al fermelor, ceea ce a modificat natura agriculturii UE. Disparitia fermelor de familie poate fi vazuta de asemenea in cele mai recente cifre privind proprietatea terenului agricol, in conformitate cu OCDE (2003), mai putin de 60% din terenul agricol al UE este detinut de fermieri, iar venitul total al proprietarilor fermelor provine, intr-o mare masura, din alte surse decat agricultura. Concluzii Industrializarea activitatii fermelor a avut un impact negativ asupra mediului, calitatii unor produse si a imprejurimilor. Problemele de mediu cauzate in urma acestui proces au fost: poluarea cu nitrati si alte substante ale raurilor, lacurilor si apelor subterane inclusiv a surselor se pa potabila, eroziunea, poluarea si saracia solului, daune asupra atmosferei si asupra peisajelor rurale si abandonarea fermelor in cele mai sarace regiuni. Prin industrializare agriculturii au luat nastere practicile de tip ferma-fabrica , animalele au fost luate de pe pamant si au fost plasate in cladiri supraaglomerate din beton, unele fiind transportate la distante foarte mari provocandu-le acestora suferinte groaznice. In momentul introducerii acestor ferme industrializate, la nivel european erau raspandite fermele de familie. Acestea nu au avut capacitatea de a absoarbe noua tehnologie si astfel rand pe rand au disparut, ceea ce reiese din faptul ca mai putin de 60% din terenul agricol al Uniunii Europene este detinut de fermiri.Astfel se justifica faptul ca venitul acestor fermiri provine in mare masura din surse alte surse de supravietuire decat din agricultura.