Cursuri Viticultura Master - MATEI PETRUTA

VITICULTURĂ
ECOLOGICĂ
An II Master
ȘTIINȚE HORTICOLE ECOLOGICE
Dr. Matei Petruta
PIERE ȚARA CARE-ȘI NECINSTEȘTE
GRAIUL, BISERICA ȘI VINUL. ETERN VA
FI POPORUL ROMÂN CARE APĂRĂ ȘI
OCROTEȘTE ACESTE TREI
TULBURĂTOARE VALORI.
Grigore Vieru
PIERE ȚARA CARE-ȘI NECINSTEȘTE
GRAIUL, BISERICA ȘI VINUL. ETERN VA
FI POPORUL ROMÂN CARE APĂRĂ ȘI
OCROTEȘTE ACESTE TREI
TULBURĂTOARE VALORI.
Grigore Vieru
“Nu cred ca exista ceva mai important
decat conservarea naturii, cu exceptia
supravietuirii omului, si aceste doua
notiuni sunt atat de strans legate incat
este greu sa le desparti”
Charles Lindbergh
Armonia dintre om si natura dispare...pe zi ce trece.
De milenii, oamenii de pe diverse meleaguri au trait in armonie cu natura, realizand
un adevar simplu: natura verde inseamna viata pe Pamant. Aceasta gandire si
atitudine corecta si sanatoasa a inceput sa devina o amintire, odata cu dezvoltarea
economica din ultimele decenii. Astfel, armonia de secole dintre om si natura s-a
stricat in buna masura, ajungand azi sa fie inlocuita de: nepasare, neglijenta, rea
vointa sau chiar pofta de distrugere.
Cum s-a ajuns aici?
Pe langa multe avantaje, dezvoltarea economica a adus si aduce si riscuri. Unul
dintre acestea este acela de a pierde multe din valorile naturale pe care le mai
avem. Padurile, apele, pasarile, animalele, fauna si flora se numara printre ele.
De ce s-a ajuns aici?
Cauza principala o constituie oamenii, care prin actiuni tot mai nesabuite asupra
acestor resurse ale naturii, o distrug incet dar sigur, fara sa realizeze ca odata cu
aceasta distrug pas cu pas viata pe Pamant, adica pe ei insisi, si pe urmasii lor.
Ce este de facut?
In fata acestei realitati tot mai prezente in multe locuri de pe Pamant si tot mai
periculoase, a aparut ideea..."sa protejam si sa ocrotim natura". La inceput, la
nivel de intentie, urmat de cel de actiune si ulterior de cadrul legislativ, acest indemn
a devenit azi o politica de stat in multe tari de pe planeta, si totodata o preocupare
importanta a locuitorilor lor. Cele din Uniunea Europeana se numara printre primele.
VITICULTURA SI PROBLEMELE LUMII
CONTEMPORANE
1. CRESTEREA DEMOGRAFICA
2. CRIZA ENERGETICA SI DE MATERII
PRIME
3. PROBLEMELE MEDIULUI
INCONJURATOR
4. INCALZIREA CLIMATICA
5. GLOBALIZAREA
CRESTEREA DEMOGRAFICA
(potrivit estimarilor ONU)
10
9 9,4
populatia (miliarde)
8 8,3
7 7,6
6,7
6
5
4
3
2
1
0
2008 2020 2030 2050
anul
CRIZA ENERGETICA SI DE MATERII PRIME
Masuri:
1. Optimizarea utilizarii energiei fosile si a
electricitatii
2. Intensificarea utilizarii unor noi surse de
energie
3. Posibilitati de reducere a consumurilor
energetice mai ales cele legate de
protectia fitosanitara, erbicidare,
fertilizare si irigare
PROBLEMELE MEDIULUI INCONJURATOR
Agricultura conventionala →
sistem energo-intensiv costisitor, cu potential de daunare asupra
mediului inconjurator si a sanatatii oamenilor
1.Eroziunea solului – se pierd anual 10 milioane tone de sol ce

contine 1,5 milioane tone de humus (continutul in humus a scazut la
0,3-0,6%) si 500 mii tone de NPK
2.Metode chimice de combatere a bolilor, daunatorilor si
buruienilor:
a-nr. mare de tratamente
b-consum mare de pesticide
c-acumulari de reziduuri in sol
d-afectarea florei microbiene din sol
e-folosire indelungata a erbicidelor duce la : distrugerea structurii
solului, diminuarea progresiva a nivelului de carbon in orizontul
superficial, inrautatirea capacitatii de schimb cationic si a puterii de
retinere a apei, alterarea metabolismului plantei
3.Folosirea nerationala a irigatiei – salinizarea
- inmlastinarea secundara
4.Mecanizarea lucrarilor agricole – tasarea solului care se resfrange
asupra insusirilor fizice, chimice si biologice ale solului ce duc la
scaderea volumului sistemului radicular
5.Complexele supradimensionate de crestere industriala a
animalelor – poluarea cu nitrati a apei freatice
6.Folosirea nerationala a ingrasamintelor minerale
- poluarea cu nitrati a apei freatice
- dozele mari de azot determina efecte negative in planta
- cosum mare de energie pentru producerea lor
Consum energetic pentru producerea ingrasamintelor minerale
25.000
22.100
20.000
consum (kcal)
15.000
10.000
5.000
4.860
3.550
0
1Kg azot 1Kg fosfor 1Kg potasiu
INCALZIREA CLIMATICA
“efectul de sera” – fenomen fizico-chimic care rezulta din prezenta in
atmosfera a gazelor (dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot) care absorb
radiatia infrarosie termica emisa de suprafata pamantului.
Cresterea temperaturii medii .Se va ajunge la

1,8-2,5 grade C la mijlocul acestui secol la Umiditate solului
care infulenta cea mai mare o are dioxidul (dupa H. Schultz, 2000)
de carbon 63%, oxizii de azot 19%, iar
metanul 6% Zona % reducere
Modificarea distributiei anuale si sezoniere a N Europa 20-30

precipitaiilor – pentru zona noastra se
V Europa 20-50
anticipeaza o reducere a precipitatiilor cu
20-40 mm in sezonul rece si cu aprox C Europa 20-40
aceeasi val pentru sezolul de vara si o
reducerea umiditatii solului pe termen lung. Regiunea
mediteraneana 20-30
Concentratia dioxidului de carbon: se preconizeaza o dublare a
concentratiei in dioxid de carbon (270 ppm valoare stabila timp de
secole), datorita folosirii combustibililor fosili, cresterea populatiei,
cosumul sporit de energie pe locuitor
Sporirea radiatiilor ultraviolete (UV-B unda medie) influenteaza:

-dezvoltarea aromelor (modificarea compozitiei strugurilor in flavonoizi,
aminoacizi si carotenoizi)
-rezistenta la boli (ingrosarea frunzelor)
-acumulari sporite de antoceani
-modificari in microflora si fauna solului
-aparitia de arome noi in vinuri (ca urmare a distrugerii peptidelor si
lipidelor, degradarea auxinelor)
-modificarea metabolismului levurilor (prin sporirea acidului ascorbic
si glutation)
Efecte posibile ale modificărilor climatice asupra viţei-de-vie:
-îmbunătăţirea calităţii producţiei (zahăr, antociani, arome)
-deplasarea spre nord a limitei de cultură a viţei-de-vie (cu 10-30 km până în

anul 2020 şi o dublare a acestei rate între 2020 şi 2050)
-cultivarea viţei-de vie la altitudini mai mari
-diversificarea sortimentului (cu includerea soiurilor pentru vinuri roşii în

Transilvania şi nordul Moldovei)
-extinderea în cultură a unor soiuri valoroase de origine mediteraneeană (ex.:

Syrah)
-desfăşurarea mai rapidă a fenofazelor (posibilitatea maturării mai devreme a

strugurilor cu 2-3 saptămâni)
-aciditatea deficitară a strugurilor la maturare, la unele soiuri
-necesitatea adaptării unor verigi tehnologice în funcţie de condiţiile anului de

cultură (încărcături de ochi, operaţii în verde,tratamente fitosanitare, întreţinerea
solului, irigaţii)
Globalizarea – circulaţia crescândă a capitalului, mărfurilor, serviciilor,
persoanelor, precum şi a informaţiilor şi a cunoştinţelor tehnologice
-schimburi intense de informaţii de ordin tehnologic în întreaga lume vitivinicolă,

precum şi lansarea unor mari firme specializate în producţia şi comercializarea
vinurilor
-în trecut, cererea şi oferta era concentrată în ţările producătoare tradiţionale

(Franţa, Spania, Italia etc); s-au extins treptat zonele de producţie şi de consum,
au apărut noi ofertanţi (Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Chile etc) şi
solicitanţi (mai ales în regiunile nordice)
-Cererea (consumul anual) de vin a cunoscut o uşoară creştere pana in 2008,

dupa care a scazut ajungând până la aprox. 240 milioane hl 2012 se mentine azi.
-consumul scade în ţările producătoare tradiţionale şi creşte în noile ţări
consumatoare (America de Nord, Asia)
-aproximativ 90 % din consumul mondial de vin este asigurat de 25 %
din populaţia globului, un număr de 15 ţări asigurînd 80 % din piaţă
-Oferta de vin depinde de: suprafeţele cultivate, de producţiile obţinute, de

reglementările din domeniu, de comportamentul investitorilor şi al firmelor
STATE OF THE WORLD
VITIVINICULTURAL
SECTOR IN 2020
90 de ani de istorie a premiilor OIV
1930-2020
INTRODUCTION The data published in this report have been
This report has been prepared by the Statistics harmonized with those available to the United
Unit of the International Organisation of Vine Nations Food and Agriculture Organisation
and Wine (OIV) under the supervision of (FAO). We have derived these data from a
Director General Pau Roca. variety of sources. In hierarchical order of
This annual statistics reports provides data on importance these sources are:
the world’s vitiviniculture situation in the year • data obtained from a questionnaire
2018. It presents an overview on the global and completed by Member States;
country information on vines. grapes and wine. • data from public sources. such as national
The different sections in this report are notably statistical agencies;
focused on presenting the rate of production • data from the European Commission;
and consumption, as well as the degree of Readers are welcome to use the information
balance between these sectors in the wine provided in the following pages, but are
market. requested to cite OIV as the source.
These data collected annually confirm the OIV’s For technical inquiries please contact
commitment to providing timely and accurate stats@oiv.int.
information towards the improvement of the For media inquiries please contact
vitiviniculture sector. press@oiv.int
This 2018 report includes sections on: Abbreviations used:
I. Surface Area kha: thousands of hectares
II. Global grapes production mha: millions of hectares
III. Table grapes production kt: thousands of tons
IV. Dried grapes production mt: millions of tons
V. Wine production khl: thousands of hectoliters
VI. Wine consumption mhl: millions of hectoliters
V. International wine trade bn: billions
€: euros
1 • Suprafața viticolă mondială
În 2020, suprafeța viticolă totală (vin și suc de struguri, struguri de masă și stafide),
precum și vițe tinere care nu sunt încă pe rod, este estimată la 7,3 milioane Ha.
După cum se poate vedea, suprafața viticolă mondială pare să se fi stabilizat din
2017, în urma declinului cauzat de reducerea semnificativă a suprafeței viticole în
țări precum Iran, Turcia, Portugalia, Uzbekistan și SUA., ascunde evoluțiile
eterogene în diferitele regiuni ale lumii.
Evoluția suprafeței viticole mondiale

Suprafața
cultivată cu viță
de vie în
principalele tări
cultivatoare
Suprafața mondială cultivata cu vita de vie
Suprafața mondială cultivata cu vita de vie
10
Productia
Producțiade
devin
vin
Productia
Producția de
de vin
vin
În 2020, producția mondială de vin, cu excepția sucurilor și musturilor, este estimată la 260
mhl, cu o creștere de aprope 3 mhl (+1%) în comparație cu producția din 2019.
După doi ani consecutivi, care pot fi definiți ca extrem de instabili, 2017 și 2018, anii 2019 și
2020 readuce producția globală de vin la nivelul mediu.
Producția de
vin (suc și
must excluse)
în principalele
țări
producătoare
13
Consumul
Consumulde
devin
vin
Consumul de vin
Consumul de vin
Evoluția consumului mondial de vin în 2020
Consumul mondial de vin în 2020 este estimat la 234 mhl, marcând o scădere de 3% față de
2019. Această cădere de 7 mhl este similară cu cea observată în timpul criza financiară
mondială din 2008-2009. Primul an al crizei sanitare COVID-19 a evidențiat asimetric
comportamente de consum agregate în diferite țări din lume. Chiar dacă acesta este cel mai
scăzut nivel înregistrat de consum din 2002, dată fiind incertitudinea cu care se confruntă în
2020, cifra sugerează că sectorul vitivinicol a avut-o cu totul neperformat față de celălalt mărfuri.
Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, având în vedere marja de eroare la urmărirea
consumului global de vin, aceste cifre ar trebui luate în considerare cu prudență.
Consumul
de vin în
principlalele
țări
14
În anul 2019, comparativ cu anul 2018, consumul mediu de băuturi, pe locuitor, a
evoluat astfel:
- consumul mediu de bere, pe locuitor, a înregistrat o scădere cu 1,0 litru;
- consumul mediu de vinuri, pe locuitor, a scăzut cu 0,4 litri;
- consumul mediu de băuturi alcoolice distilate (în echivalent alcool 40%), pe
locuitor, s-a menținut constant;
- consumul mediu de băuturi nealcoolice a crescut cu 3,8 litri.
Exportul de vinuri în anul 2019 a crescut cu 6,8 mii hl faţă de anul precedent
În anul 2019 ponderea în consumul mediu de alcool pe locuitor, a avut aceeași
evoluție ca și în anul precedent
Consumul mediu de băuturi nealcoolice, pe
locuitor, a înregistrat o creștere cu 1,8% (+3,8 L),
faţă de anul precedent și au evoluat astfel:
-berea nealcoolică a crescut cu 25,9% (+0,7L);
-băuturile răcoritoare au crescut cu 3,0% (+3,0 L);
-apele minerale au crescut cu 0,1% (+0,1 L).
Comerțul
Comerțulinternațional
internaționalde
devinuri
vinuri
Comerțul internațional cu vinuri
Evoluția comerțului internațional cu vin (volum)
Evoluția comerțului internațional cu vin (valoare)

Piața mondială de export a vinului
Principalele țări
exportatoare de
vin
Principalele țări
importatoare de vin
Programul Național de Sprijin în sectorul vitivinicol 2019–
2023
Producătorii din sectorul vitivinicol pot beneficia prin Programul Național de Sprijin în
sectorul vitivinicol 2019-2023 de sprijin financiar pentru următoarele măsuri:
- promovarea vinurilor, prin submăsura de informare în statele membre ale Uniunii

Europene cu privire la consumul responsabil de vin și la schema de denumiri de origine
controlată și indicații geografice, precum și submăsura de promovare în țări terțe, în
vederea îmbunătățirii competitivității vinurilor cu denumire de origine controlată,
indicație geografică sau a vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie;
-restructurarea şi reconversie plantațiilor viticole;
-asigurarea recoltei;
- investiţii;
- distilarea subproduselor
Date statistice sector vie – vin 2008 - 2018
Sursa datelor: INS
Specificație UM 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Suprafața totală
cultivată cu viță
ha 175,4 176,1 167,4 168,1 169,9 181,31 170,3 171,3 171,2 170,3 171,1
de vie pentru
vin
Preț mediu
achiziție lei/
1,28 1,08 1,54 1,36 1,94 1,07 1,64 1,35 1,67 1,67 1,44
struguri pentru kg
vin/tara
Producția totală mii

5369,2 4957,4 3287,2 4058,2 3310,6 5113,3 3750,0 3627,6 3.303,7 4.264,1 5.088,1
de vin hl
Suprafața totală
supusă măsurii
de ha 4.834,2 5.339,5 5.124,0 4.058,7 4.455,4 7.406,5 5.959,0 3.107,0 1.724,0 1.683,0 1.753,5
restructurare/re
conversie
Sursa datelor: date operative M.A.D.R

Producţia de vin din soiuri nobile pe categorii de calitate şi regiuni viticole
în 2018
Total, Vinuri cu Vinuri Vinuri fără DOC

Regiunea viticolă Vinuri cu IG
mii hl DOC varietale şi fără IG
Podişul Transilvaniei 367,4 246,1 36,6 0,3 84,5
Dealurile Moldovei 1658,4 426,7 139,2 43,8 1048,7
Dealurile Munteniei şi Olteniei 870,6 223,8 30,3 18,1 598,4
Dealurile Banatului 218,6 110,3 1,6 77,5 29,2

Dealurile Crişanei şi
67,1 21,2 18,0 2,5 25,4
Maramureşului
Colinele Dobrogei 181,4 86,2 38,3 8,4 48,5
Terasele Dunării 1,9 0,0 1,7 0,0 0,3
Nisipuri şi Alte Terenuri

4,5 0,0 0,0 0,0 4,5
Favorabile din Sudul Ţării
3369,
TOTAL 1114,3 265,6 150,5 1839,5
9
Producţia de vin din soiuri nobile, pe culoare, în 2018
Vin nobil - mii hl

Regiunea viticolă
Total Vin alb Vin roze Vin roşu
Podişul Transilvaniei 367,4 350,8 7,7 9,0

Dealurile Moldovei 1658,4 1189,1 33,9 435,5
Dealurile Munteniei şi Olteniei 870,6 384,4 132,1 354,0
Dealurile Banatului 218,6 121,6 37,4 59,6
Dealurile Crişanei şi Maramureşului 67,1 44,4 3,5 19,2
Colinele Dobrogei 181,4 95,0 26,9 59,5
Terasele Dunării 1,9 1,9 0,0 0,1
Nisipuri şi Alte Terenuri Favorabile din

4,5 2,5 0,0 2,0
Sudul Ţării
TOTAL 3369,9 2189,7 241,5 938,8

Principalele soiuri nobile de struguri pentru vin înregistrate în cultură 2013
și 2018
Suprafaţa (ha) Ponderea (%)

Soiul
2013 2018 2013 2018
Fetească Regală 13.571 14.010 16,23 15,50
Merlot 11.780 11.901 14,09 13,17
Fetească Albă 9.928 9.298 11,87 10,29
Amestec soiuri
4.904 5.288 5,86 5,85
nobile
Riesling Italian 5.655 6.429 6,76 7,11
Aligote 5.596 4.187 6,69 4,63
Sauvignon 4.321 5.455 5,17 6,03
Cabernet Sauvignon 4.546 5.474 5,44 6,06
Muscat Ottonel 2.867 4.229 3,43 4,68
Băbească Neagră 2.761 2.638 3,30 2,92
Fetească Neagră 2.167 2.950 2,59 3,26
Roşioară 2347 1.994 2,81 2,21

Altele 13.177 16.538 15,76 18,30
Total 83.620 90.391 100 100
Schimburile comerciale cu vinuri (NC 2204) în perioada 2011-2018
An 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Valoare mii to mil. € mii to mil. € mii to mil.€ mii to mil. € mii to mil. € mii to mil.€ mii to mil.€ mii to mil.€
IMPORT,
90,7 50,5 54,5 41,9 36,7 38 34,1 33,2 50,7 42,4 50,2 47,4 47,7 55,5 38,7 62,6
din care
UE 85,8 41,3 23,4 25,8 41,6 39,9 34,6 24,0
EXPORT,
10,4 14,4 11,4 15,9 10,4 16,5 10,5 18,0 13,8 22,3 12,8 20,4 15,9 24,5 19,3 30,4
din care
UE 8,1 8,9 8,1 7,7 10,8 10,1 13,6 17,3
Sursa datelor – Institutul Naţional de Statistică

Producţia de vin pe categorii de calitate în 2013
Total producţie (mii hl) Vin din soiuri nobile (mii hl) Vin din hibrizi interspecifici (mii hl)
5113,3 3005,4 2107,9
Total producţie (mii hl) Vin din soiuri nobile (mii hl) Vin din hibrizi interspecifici (mii hl)
5.088,1 3.369,9 1.718,2
Legislație europeană
Regulamentul (UE) nr. 1.308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire
a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE)
nr. 234/79 (CE) nr. 1.037/2001 și (CE) nr. 1.234/2007 ale Consiliului;
Regulamentul delegat (UE) 2016 /1.149 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al
Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce privește programele naționale de sprijin în sectorul vitivinicol şi
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 555/2008 al Comisiei;
Regulamentul de punere in aplicare (UE) 2016/1.150 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE)
nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce privește programele naționale de sprijin în
sectorul vitivinicol;
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/256 al Comisiei de modificare a Regulamentului de punere în
aplicare (UE) 1.150/2016 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al
Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește programele naționale de sprijin în sectorul vitivinicol;
Regulamentul nr. 273/2017 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al
Consiliului în ceea ce priveşte sistemul de autorizaţii pentru plantările de viţă-de-vie, registrul plantaţiilor viticole,
documentele însoţitoare şi certificarea, registrul de intrări şi de ieşiri, declaraţiile obligatorii, notificările şi
publicarea informaţiilor notificate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European
şi al Consiliului în ceea ce priveşte controalele şi sancţiunile relevante, de modificare a Regulamentelor (CE) nr.
555/2008, (CE) nr. 606/2009 şi (CE) nr. 607/2009 ale Comisiei şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 436/2009
al Comisiei şi a Regulamentului delegat (UE) 2015/560 al Comisiei;
Regulamentul nr. 274/ 2017 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al
Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte sistemul de autorizaţii pentru plantările de viţă-de-vie,
certificarea, registrul de intrări şi de ieşiri, declaraţiile obligatorii şi notificările, de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte controalele
relevante şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/561 al Comisiei;
Regulamentul (CE) NR. 606/2009 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008
al Consiliului în privinţa categoriilor de produse viticole, a practicilor oenologice şi a restricţiilor care se aplică
acestora;
Regulamentul nr. 33/2018 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al
Consiliului în ceea ce priveşte cererile de protecţie a denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a
menţiunilor tradiţionale din sectorul vitivinicol, procedura de opoziţie, restricţiile de utilizare, modificările caietelor
Regulamentul nr. 34 /2018 de stabilire a normelor de aplicare atât a Regulamentului (UE) nr.
1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, în ceea ce priveşte cererile de protecţie a
denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a menţiunilor tradiţionale din sectorul vitivinicol,
procedura de opoziţie, modificările caietelor de sarcini ale produselor, înregistrarea denumirilor
protejate, anularea protecţiei şi utilizarea simbolurilor, cât şi a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al
Parlamentului European şi al Consiliului, în ceea ce priveşte un sistem de controale adecvat;
Regulamentul delegat (UE) 2019/934 al Comisiei din 12 martie 2019 de completare a
Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește
zonele viticole în care poate fi majorată tăria alcoolică, practicile oenologice autorizate și restricțiile
aplicabile producerii și conservării produselor vitivinicole, procentajul minim de alcool al
subproduselor și eliminarea acestora și publicarea fișelor OIV;
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/935 al Comisiei din 16 aprilie 2019 de stabilire a
normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al
Consiliului în ceea ce privește metodele de analiză pentru determinarea caracteristicilor fizice,
chimice și organoleptice ale produselor vitivinicole și notificările deciziilor statelor membre
referitoare la majorările tăriei alcoolice naturale, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 149/7 iunie
2019.
Legislaţie naţională
Lege nr. 164/2015 a viei și vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole, cu modificările
și completările ulterioare;
Lege nr. 63/2016 privind susținerea financiară a grupurilor de producători sau cooperativelor
agricole de producători vitivinicoli care dețin şi exploatează plantații viticole cu soiuri nobile şi pentru
încurajarea valorificării producției de vin;
Hotărâre Guvernului nr. 512 /2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii
viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole nr. 164/2015;
Hotărâre Guvernului nr. 868 /2018 privind stabilirea modului de acordare a sprijinului financiar din
Ordin nr. 1508/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de
restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în
sectorul vitivinicol 2019-2023;
Ordin nr. 92/2019 privind aprobarea procedurii de lucru a Comisiei pentru aprobarea/respingerea planurilor
individuale, precum și a solicitărilor de modificare a acestora, din cadrul programelor de restructurare/reconversie,
aferente Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023;
asigurare a recoltei de struguri pentru vin, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în
sectorul vitivinicol 2019-2023;
promovare a vinurilor, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-
2023, și pentru aprobarea modelului de contract privind punerea în aplicare a programelor de promovare a
vinurilor;
Ordin nr. 261/2019 privind aprobarea Ghidului solicitantului pentru măsura de promovare a vinurilor, eligibilă
pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023;
Ordin nr. 329/2019 privind constituirea Comisiei de evaluare și selecție a programelor de promovare a vinurilor;
investiții, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023, cu
modicările ulterioare;
Ordin nr. 357/2019 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 1.531/2018
pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de punere în aplicare a măsurii de investiții, eligibilă
pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul vitivinicol 2019-2023;
distilare voluntară a subproduselor vinicole, eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în
sectorul vitivinicol 2019 – 2023;
Ordin nr. 59/2019 privind autorizarea operatorilor economici care desfășoară activități de distilare voluntară a
subproduselor vinicole, măsură eligibilă pentru finanțare în cadrul Programului național de sprijin în sectorul
vitivinicol 2019-2023;
Ordin nr. 272/2010 privind aprobarea Listei laboratoarelor desemnate pentru efectuarea analizelor în cadrul
controlului oficial în sectorul vitivinicol, cu modificările și completările ulterioare;
Ordin nr. 364/2016 pentru aprobarea Normelor privind gestionarea sistemului autorizaţiilor de plantare a viţei-de-
vie pentru struguri de vin;
Ordin nr. 111/2011 privind recunoașterea Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole - O.N.I.V. ca
organizație interprofesională pe filiera "struguri, vin, produse pe bază de vin";
Ordin nr. 1562/2014 pentru aprobarea Procedurii de retragere sub control a subproduselor vitivinicole;
Ordin nr. 266/2017 pentru aprobarea Procedurilor de control şi verificare în vederea autorizării plantaţiilor
producătoare de struguri destinaţi obţinerii de vinuri cu denumire de origine controlată, indicaţie geografică sau
varietale, autorizării producătorilor de vinuri cu denumire de origine controlată, indicaţie geografică sau varietale,
certificării vinurilor cu denumire de origine controlată, indicaţie geografică şi a vinurilor varietale şi stabilirii
însemnului de certificare a calităţii vinurilor cu denumire de origine controlată, indicaţie geografică şi a vinurilor
varietale îmbuteliate, precum şi pentru aprobarea cuantumului taxei pentru autorizarea anuală a plantaţiilor viticole
destinate obţinerii de struguri pentru producerea de vinuri cu denumire de origine controlată, indicaţie geografică
sau varietale şi a cuantumului taxei de certificare a vinurilor cu denumire de origine controlată, indicaţie geografică
sau varietale;
Ordin nr. 914/ 2016 privind aprobarea Schemei selecţiei clonale la soiurile de viţă-de-vie;
Ordin nr. 994/2016 privind actualizarea Băncii naţionale de date analitice pentru fiecare an de producţie;
Ordin nr. 146/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile de comercializare cu amănuntul a
vinului vrac fără denumire de origine controlată, fără indicaţie geografică şi fără denumire de soi;
Ordin nr. 144/2017 privind aprobarea documentelor de evidenţă a producţiei vitivinicole;
Ordin nr. 145/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea laboratoarelor în vederea
efectuării de analize pentru vin şi celelalte produse pe bază de must şi vin ce urmează a fi expediate în scopul
comercializării pe piaţa internă;
Ordin nr. 1205/2018 pentru aprobarea Nominalizării arealelor viticole şi încadrării localităţilor pe regiuni viticole,
podgorii şi centre viticole;
Ordin nr. 224/2017 pentru aprobarea modelului de carnet de viticultor şi a condiţiilor de utilizare a acestuia în
scopul comercializării producţiei de struguri pentru vin;
Ordin nr. 1054/2018 pentru aprobarea Procedurilor specifice privind aplicarea criteriilor în baza cărora pot fi
nominalizaţi membrii Consiliului regiunilor viticole;
VI. Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă (ONIV) – www.oniv.ro
90 de ani de istorie a premiilor OIV
1930-2020
VITICULTURĂ
ECOLOGICĂ
An II Master
Dr. Matei Petruta
Curs II
Agenţii economici identificaţi:
-producătorii agricoli
-întreprinderile de industrie alimentară care deţin magazine proprii de
desfacere
-detailiştii
-speculanţii din pieţe
Activităţile identificate:
-achiziţionarea strugurilor de la producători sau importatori şi a vinului de la
unităţile de vinificaţie sau de la importatori;
-vânzarea către consumatorii finali individuali sau colectivi a strugurilor şi a
vinului;
-cercetarea pieţei de desfacere şi a celei de aprovizionare în vederea
identificării preferinţelor consumatorilor şi, respectiv, a celor mai bune posibilităţi de
achiziţionare a strugurilor şi vinului.
Comerţul cu struguri proaspeţi:
-dezorganizat şi deficitar cantitativ şi pe sezoane
-sectorul nu poate acoperi nevoile zilnice ale consumatorilor, în special în
marile oraşe;
-pentru acoperirea consumului, oferta pe piaţa strugurilor este completată
de importurile de struguri din Turcia, Grecia, Spania etc.
Colectarea strugurilor pentru vin:

-se realizează cu greutate
-fragmentarea suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie şi implicit a producţiei,
determină colectarea cu dificultate a producţiei neomogene calitativ şi
reduse cantitativ de la numeroşi viticultori
Atu-uriele viticulturii României:
-existenţa unei tradiţii îndelungate;
-diversitatea condiţiilor pedo-climatice favorabile;
-existenţa unui sortiment valoros adaptat la condiţiile noastre de cultură, permit
obţinerea unei diversităţi de produse vitivinicole de înaltă calitate;
-vinul este asociat cu arta de a trăi, cu nivelul de trai, folosind gastronomia
locală-existenţa unui număr mare de specialişti în aceste domeni.
Deficiențe:
-existenţa plantaţiilor îmbătrânite;
-ritmul scăzut al noilor plantări;
-suprafeţe mari ocupate de HPD;
-capacitatea financiară şi organizaţională prea slabă;
-fragmentarea accentuată a proprietăţilor;
-predominarea micilor exploataţii;
-procesul prea lung de luare a deciziilor;
-lipsa pieţelor tradiţionale de export.
Măsuri de relansare a producţiei vitivinicole româneşti:
►Restructurarea suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie, prin defrişarea

celor hibride şi plantarea soiurilor nobile;
►Creşterea ritmului de plantări anuale până la 5.000-6.000 ha cu viţă

nobilă, cu soiuri solicitate pe piaţa internă şi internaţională;
►Sistem accesibil de creditare pentru produsele vitivinicole, prin

acordarea de credite pe termen lung, în condiţii avantajoase pentru
reabilitarea plantaţiilor, a infrastructurii de prelucrare şi pentru valorificarea
producţiei;
►Reorganizarea reţelei de staţii de procesare cu capacităţi medii

pentru sucuri, vinuri sau modernizarea celor existente;
►Modernizarea sistemului de distribuţie (promovarea pieţelor de gross-

detail etc);
►Organizarea de cooperative de comercializare pe filiera vinului;
►Organizarea sistemului de producere a materialului săditor de calitate,

rezistent la boli şi dăunători;
►Aplicarea cercetării ştiinţifice în sectorul viticol privind tehnologiile de

producţie;
►Încurajarea dezvoltării şi aplicării unei viticulturi ecologice ca alternativă

la viticultura convenţională;
►Eliminarea fraudelor cu produse vitivinicole şi a concurenţei neloiale.

Regiunile viticole din România
În prezent, în România există 37 de podgorii reunite în 8 regiuni viticole -

Dealurile Moldovei fiind cea mai extinsă dintre ele, cu aproape 70 000 de hectare.
ReVino.ro
Dacă vă place vinul şi doriţi să vizitaţi cramele din România, dar nu ştiţi de unde să
începeţi, aţi ajuns exact unde trebuie. ReVino vă ajută să descoperiţi podgoriile
româneşti, pas cu pas.
Pe Revino.ro veţi găsi informații despre turismul viticol, cazări în zonă sau la
crame, podgorii impresionante, degustări, evenimente, wine bar-uri şi povestiri
direct de la producător.
Vă invităm să experimentaţi gusturi, să cunoaşteţi oamenii din spatele viei, să

încercaţi preparate tradiţionale şi să descoperiţi vinurile din România.
Importanţa economică a culturii viţei-de-vie
►suprafaţa mare pe care o ocupă; respectiv 181.343 ha în anul 2010;
►valorifică cu bune rezultate pantele erodate cu soluri subţiri de pe dealuri

şi coline, terenurile nisipoase, calcaroase, pietroase, stâncoase, sărace în
nutrienţi, improprii altor culturi;
►are un important rol antierozional, protejând împotriva eroziunii de

suprafaţă prin fixarea nisipurilor mişcătoare, intervenind activ în conservarea
solului;
►prezintă un grad mare de intensivizare (consum mare de forţă de muncă,

cheltuieli mari la înfiinţarea şi întreţinerea culturii → 1 ha viţă-de-vie echivalează
cu 7 ha culturi agricole);
►oferă locuri de muncă pentru o parte a populaţiei (aplicarea tehnologiilor

în plantaţii, în practica vinicolă sau alte activităţi), forţa de muncă având fie un
caracter sezonier (recoltarea strugurilor), fie permanent (tăieri, fertilizări);
►stimulează activitatea industriilor producătoare de materiale (ciment,
sârmă, substanţe insecto-fungicide, îngrăşăminte minerale), maşini şi utilaje
folosite în practica vitivinicolă;
►comerţul intern şi internaţional cu produse şi subproduse vitivinicole

constituie o sursă importantă de venituri şi profituri;
►impozitele şi valorificarea produselor vitivinicole contribuie la

constituirea bugetului statului;
►înfrumuseţează peisajul natural al zonelor unde se cultivă, participând

la depoluarea mediului ambiant;
►viţa-de-vie valorifică estetic şi economic curţile şi grădinile de lângă

casă, iar prin cultivarea mai multor soiuri, cu o coacere eşalonată, gospodarii îşi
pot asigura consumul propriu de struguri pe tot parcursul verii şi toamnei;
►prin produsele şi unele subproduse ale sale completează şi
îmbunătăţeşte regimul alimentar al populaţiei, astfel:
■ strugurii proaspeţi şi stafidele, proprietatile lor chimice şi formele uşor

accesibile organismului uman contribuie la:
- hidratarea organismului, strugurii conţinând foarte multă apă 75-83%;
- asigurarea organismului cu vitamine (vitamina A, vitamina B1, B2,

vitamina C), săruri minerale (Ca, Fe, P, K, Mg), acizi organici care intră în
constituţia oaselor, ţesuturilor, echilibrează reacţia sucului gastric;
- echilibrarea bilanţului energetic, strugurii proaspeţi conţin glucide (13-

35%), sub formă de zaharuri reducătoare (glucoză şi fructoză) şi zaharoză care
sunt uşor asimilabile, intrând direct în circuitul sangvin fără transformări
prealabile şi consum energetic.
■ vinul
- este considerat un aliment complex, o băutură energetică (un gram
de alcool ingerat furnizează organismului uman 7 calorii),
- compuşii fenolici din vin au proprietăţi deosebite, prevenind bolile

cardiovasculare, facilitează circulaţia sangvină, protejează împotriva
hemoragiilor, a unor tulburări de vedere;
- procianidinele din vinurile roşii, au rol în a îndepărta colesterolul din

sânge, mărirea rezistenţei pereţilor vasculari la hemoragii, în prevenirea
îmbătrânirii premature a ţesuturilor, de asemenea având un important rol
şi în industria farmeceutică (cele extrase din seminţe);
- vinul roşu, în special, are proprietăţi antiseptice, datorită acţiunii lui

antivirale şi bactericide.
Structura viticulturii din tara noastrã
La noi în tarã, vita de vie se cultivã în plantatii care sunt:

culturi de soiuri pure;
culturi de soiuri în asociatii tehnologice;
culturi de soiuri în asociatii biologice.
În plantatiile viticole sunt rãspândite 100 de soiuri roditoare si 10 soiuri ca portaltoi.
Prin soi întelegem o categorie de vitã de vie cu aceleasi caracteristici biologice,

botanice, agrobiologice si tehnologice, mentinute timp îndelungat fãrã a se modifica
fundamental.
AMPELOGRAFIA (caracteristicile botanice sunt specifice fiecãrui soi)

1. destinatia pentru care au fost create:
soiuri pentru struguri de masã;
soiuri pentru struguri de vin;
soiuri de struguri pentru distilate;
soiuri de struguri pentru sucuri;
soiuri de struguri pentru stafide.
2. însusirile tehnico-viticole speciale:
soiuri sau hibrizi folositi ca portaltoi, rezistenti la filoxerã;
soiuri roditoare nobile, cultivate pe portaltoi sau pe rãdãcini proprii;
soiuri americane si hibrizi producãtori directi care au apãrut la noi în
perioada postfiloxerã.
Plantatiile de vitã-de-vie sunt grupate teritorial în :
Arealul viticol reprezintã aria geograficã, în care se includ zonele viticole, regiunile viticole,
podgoriile, centrele viticole si plaiurile viticole.
Zona viticolã grupeazã mai multe podgorii fãcând parte din regiuni viticole diferite,
caracterizat prin conditiile sale climatice determinante pentru potentialul calitativ al
strugurilor si vinurilor.
Regiunea viticolã cuprinde un larg teritoriu caracterizat prin conditii naturale de climã si
de relief relativ asemãnãtoare, precum si prin directii de productie si sortimente apropiate.
Podgoria este o unitate teritorialã naturalã si traditionalã, caracterizatã prin conditii specifice
de climã, sol si relief, prin solurile cultivate, prin metodele de culturã si procedeele de
vinificare folosite, care, în ansamblu, conduc la obtinerea unor productii de struguri si vinuri
cu însusiri specifice.
Centrul viticol este teritoriul care cuprinde plantatiile viticole din una sau mai multe localitãti,
care este sau nu este parte integrantã dintr-o podgorie si care constituie o unitate teritorialã
caracterizatã prin factori specifici de climã, sol si sortiment, precum si prin conditii
agrotehnice si tehnologice asemãnãtoare. Centrul viticol cuprinde o suprafatã mai micã decât
podgoria.
Plaiul viticol este teritoriul restrâns din cadrul unui centru viticol, ce cuprinde plantatiile
situate pe aceeasi formã de relief. Factorii naturali ce determina obtinerea unor produse cu
însusiri de calitate specifice.
“TERROIR”
Pe harta României se pot identifica opt regiuni viticole, în cadrul cãrora, plantatiile
de vitã-de-vie sunt grupate în 37 de podgorii cu un total de 123 centre viticole si 40
de centre viticole independente.
Regulamentul 816/1970
Bazat pe diversitatea climatică, dar şi pe tradiţiile vitivinicole, a împărţit teritoriul
comunitar european în 7 zone viticole:
• zona A: Germania (exceptând Baden), Luxemburg, Belgia, Olanda, Anglia;

• zona B: Baden (Germania) şi Alsacia, Lorena, Champagne, Savoia, Valea
Loirei din Franţa septentrională;
• zona CIa: Spania nordică şi Franţa meridională de S-V, centrală şi de est
(Bordeaux, Sauternes, Cahor, Chablis, Bourgogne, Jura);
• zona CIb: Italia nordică;
• zona CII: Franţa de S-E (Narbone, Frontignan, Montpellier, Antibes), Italia
septentrională, Spania de N-E;
• zona CIIIa: Grecia continentală septentrională (Salonic, Peloponez, Creta,
Santorino);
• zona CIIIb: Pirineii orientali, Corsica, Italia meridională, continentală, Sicilia,
Sardinia, Grecia insulară, Spania meridională.
Prin aderarea României la Uniunea Europeană podgoriile şi centrele viticole se

încadrează după cum urmează:
• zona viticolă B: Podgoriile din Transilvania;

• zona viticolă CIa: Podgoriile Moldovei, vestul Munteniei şi Olteniei
septentrionale, Banatul, Crişana şi Maramureş;
• zona viticolă CII: Podgoriile estului Munteniei şi Olteniei meridionale,
Dobrogei, teraselor Dunării şi Nisipurile din sudul României.
ZONE viticole
Zone viticole europene:
- B
- CI CI
- C II
Coarna alba B CI
CI
CI CII
CII
CII
CII
Încadrarea viticulturii României în zonele europene
Transilvania , Dealurile Moldovei , Dealurile Munteniei si Olteniei ,
CoarnaTerasele
Banat, Crisana si Maramures, Colinele Dobrogei, neagra Dunarii,
Relațiile ierarhice in lumea vie si in ecologie (SSEU=sistemul socio-ecologic uman)
(după Botnariuc, 1992 și modificat în 2007 de catre Bavaru) (varietate de forme a vieții)
REGN BIOSFERA ECOSFERA

INCRENGATURA SSEU
CLASA BIOM ECOZONA
ORDIN
FAMILIE BIOCENOZA ECOSISTEM
GEN Diversitate specifica Diversitate ecosistemica
POPULATIE
Diversitate genetica SPECIE
sisteme de organe INDIVID
organe
tesuturi
CELULA
ORGANIT
MACROMOLECULA
MOLECULA
ATOM
Reprezentarea componentelor capitalului natural în raport cu ierarhiile organizatorice şi cu ierarhiataxonomică

(după D. Cogălniceanu, 1999)
ECOSFERA
Ecosistemul viticol -
concept de baza al viticulturii ecologice
Unitate functionala a biosferei, creata si controlata de om, in
vederea obtinerii unor productii ridicate de struguri, de calitate
superioara si in conditii economice si sociale tot mai avantajoase
(M. Oslobeanu si colab., 1980).
• Scazuta Mare
• ← │
• │Stabilitate redusa Stabilitate mare
• │Statica Dinamica
• │Omogena Heterogena
• │Folosita unilateral Folosita mai diversificat
• │¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
• │Culturi hidroponice
• │ Culturi in sere
• │ Livezi
• │ Plantatii viticole
• │ Plantatii de arbusti
• │ Culturi furajere multianuale
• │ Pasuni
• │ Cereale
• │ Culturi de plante tehnice
• │ Culturi furajere anuale
• │ Legume
• │ Plantatii forestiere artificiale
• │ Ecosisteme naturale
• Diversitate
• ↓
Nivelul diversitatii in diferite sectoare agricole si silvice; gradul de

stabilitate, dinamism, omogenitate si folosire (dupa T. Baicu, 1994)
Biodiversitatea agroecosistemului plantatiilor viticole
• Biocenoza viticola este o biocenoza semiartificiala constituita din plantatia
viticola si toate organismele ei (microorganismele solului, agentii
fitopatogeni, daunatorii,etc) prezente in biotop (factorii de mediu) care traiesc
in corelatii trofice.
• Producator primar:
– altoi/portaltoi
– buruieni monocotiledonate si dicotiledonate, perene sau anuale (lucrari
de combatere)
• Producatori secundari:
– Specii cu potential daunator
– Specii migratoare
• Consumatori de ordinul I :
– agentii fitopatogeni
– daunatori animali
• Cosumatori de ordinul II:
-Pe boabele de struguri 67 tulpini de levuri:
• 45 tulpini specii sporogene: 3 genuri (Saccharomices , Saccharomycodes,
Hansenula)
• 22 specii asporogene: 2 genuri (Candida, Rhodotorula)
Consumatori de ordinul II
• Microorganismele si rolul lor in vinificatie
Relatia dintre microorganisme si mediul lor de viata
1.Modul de viata al microorganismelor
-au nevoie de energie si substante specifice pentru
biosinteza compusilor celulari;
-nutritia microorganismelor vinicole se desfasoara in
baza a 2 procese biochimice: catabolism si
anabolism
-transportul nutrientilor in interiorul celulei are loc prin
difuzie la drojdii si prin “gradient protonic” la bacterii;
-enzimele (catalizatori organici): apoenzima si
coenzima.
Mediul de viata = sistem ecologic alcatuit din
mustuiala, must si vin + microorganisme
Biotop
(mustuiala, must sau vin +factorii
abiotici (tºC, cond. aerobe,
anaerobe)) Dirijarea temperaturii
Deburbarea mustului
Interventii (limpezire)
Conditii de viata, Transformari
tehnologice Fermenti selectionati
hrana biochimice
Dioxid de sulf
Enzime exogene
Biocenoza mustului (vinului)
Microorganisme (diferite specii)
(spori rezistenti la intemperii pe
utilaje, echipamente si recipienti)
Interactiunile dintre cele trei subsisteme in procesele biochimice

generate de catre microorganismele din must
Gradul de contaminare al strugurilor si mustului obtinut prin
tehnici traditionale de determinare a microorganismelor (dupa
Delteil 1988)
Tipuri de Pe struguri (nr. In must (nr. celule/ml)

microorganisme celule/g)
Fungi 10-105 10-105

Levuri oxidative 10-105 10-105
Levuri apiculate (forma 10-102 10-106

de lamaie)
Levuri fermentative <1 10-105
Bacterii acetice <1 10-106

Bacterii lactice <1 10-105
1g drojdii in 24 ore poate transforma in alcool 800g glucide
2g bacterii acetice in 24 ore pot transforma 2 litrii de alcool in acid acetic

Relatii intre indivizii diferitelor populatii
de microorganisme
• Neutralism (mod de nutritie diferit)
• Comensalism (“cum mensa”)
• Mutualism (simbioza)
• Sinergism (impreuna creaza efect pozitiv)
• Antagonism :
– in special intre fungi si drojdii;
– fungii se inmultesc mai incet decat bacteriile si drojdiile
fermentative (Rhodotorula produce subst. cu efect
antibiotic asupra lui Aspergillus niger);
– Fenomenul “Killer” – intre drojdii ( formeaza compusi de
natura proteica toxici), 2-3% dintre drojdiile din must;
– izoantagonism – antagonism intre indivizii aceleiasi tulpini;
• Clasificarea microorganismelor dupa utilitate:
– Permanet utile:
• cele ale fermentatiei alcoolice, genul Saccharomyces din
microflora spontana
• drojdii de “cultura”
– Conditionat utile:
• putere alcooligena redusa, genul Klöeckera si Torulopsis,
declanseaza fermentatia;
• Drojdii din genul Schizosaccharomyces si bacterii din genul
Lactobacillus care degradeaza acidul malic in acid lactic.
– Daunatoare: produc alterari ale vinului (boli):
• Drojdii care produc degradarea:
– zaharului rezidual : Saccharomyces ludwigi
– acizii din vin: Saccharomyces pombe
– alcoolul etilic: Candida (Mycoderma), Pichia, Hansenula (“floarea
vinului”)
– alte alterari: Brettanomyces (degradarea gilcerolului – “iz de
soarece”)
• Bacterii care produc alterari:
– otetirea vinului:
» Acetobacter (A. xilinum, A. pesterianus – “voal”)
» Gluconobacter (degradeaza glucidele si alcoolul etilic pana la
acid acetic)
– borsirea vinului:
» Lactobacillus linderi, L. plantarum (degradeaza glucidele in
acid lactic)
– manitarea vinului:
» Bacterium manitopeum, B. intermedium, B. gayoni,
Micrococcus acidovorax (degradeaza glucidele in manitol)
– Amareala vinului:
» Bacterium amaracrylis (degradeaza glicerolul in acroleina)
– Balosirea vinului:
» Bacterium viscosus vini (metabolizeaza poliglucidele)
– Fermentatie tartro-propionica (“pousse” sau “tourne”):
» Bacterium saprogenes vini, B. tartarophtorum
» Leuconostoc gracile
-degradarea acidului tartric cu formare de acid lactic, acetic si
propionic + CO2).
– Paraziteaza drojdiile si bacteriile din must si
vin
• Bacteriofagi (virusuri care paraziteaza bacteriile)
• Micofagi (virusuri care paraziteaza drojdiile)
Clasificarea selectiva a drojdiilor ( Valentina Dan si
col., 1999)
Sistematica bacteriilor implicate in industria vinicola
(dupa Bergey Antoni “Manual of Determinative bacteriology”, 1974)
Clasificarea principalelor drojdii determinate din microflora
vinicola
Influenta factorilor de mediu asupra metabolismului drojdiilor
(Ecologia drojdiilor)
1. Factori intrinseci:
• Apa
• Glucidele
• Compusii cu azot
• Aciditatea si pH-ul mediului
• Sarurile minerale
• Concentratia de alcool
• Concentracia in CO2
2. Factorii extrinseci:
• Temperatura
• Concentratia in oxigen si influenta aeratiei
• Concentratia in SO2
3. Factori impliciti (biologici)
• Relatia de izoantagonism manifestata la fementatia
spontana
• Factorul “Killer”
• Peretii celulari de drojdii (absortie selectiva de subst. toxice –
resturi de pesticide)
VITICULTURĂ
ECOLOGICĂ
An II Master
Dr. Matei Petruta
Curs IV
Schema functionarii ecosistemului viticol (M.Oslobeanu, 1980)
Energia solara cu factorii de

biotop
B2 -Factori pedologici
B1 -Factori orografici
B1 - Factori climatici
Factorii social-economici Factorii tehnici
Soiuri ameliorate –T1

E1 -Conceptia stiintifica
Lucrari mecanizate –T2
E2 –Baza energetica
E3 - Combustibili Plantatia viticola Chimizare –T3
Irigare–T4
E4 –Materiale de productie
Org. si sistem. teritoriului–T5
Productia cantitativa si
calitativa
Omul
(control eficient in
ecosistem)
Schema functionarii ecosistemului viticol (M.Oslobeanu, 1980)
Energia solara cu factorii de

biotop
B2 -Factori pedologici
B1 -Factori orografici
B1 - Factori climatici
Factorii social-economici Factorii tehnici
Soiuri ameliorate –T1

E1 -Conceptia stiintifica
Lucrari mecanizate –T2
E2 –Baza energetica
E3 - Combustibili Plantatia viticola Chimizare –T3
Irigare–T4
E4 –Materiale de productie
Org. si sistem. teritoriului–T5
Productia cantitativa si
calitativa
Omul
(control eficient in
ecosistem)
Inconveniente ale monoculturii:
• -eroziunea solului pe terenurile in panta;

• -reducerea continutului solului in materie organica;
• -degradarea insusirilor fizice, chimice si biologice ale
solului, isusiri ce stau la baza fertilitatii acestora;
• -dificultati de crestere a plantelor la inlocuirea plantatiilor
vechi;
• -impactul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor asupra
mediului inconjurator, in principal prin spalarea nitratilor in
profunzume, in perioada de toamna-iarna si prin acumularea
reziduurilor de pesticide pe struguri si in sol;
• -dificultatea deplasarii masinilor in perioadele ploioase, cu
aparitia fenomenelor de compactare a solului (si formarea
hardpanului);
• -excesul de vigoare si productie, cu consecinta reducerii
calitatii;
• -fiziopatii induse de dezechilibrele de nutritie si o mai mare
sensibilizare fata de agentii patogeni
MECANISME DE AUTOREGLARE LA VITA DE VIE
1. Procentul variabil al ochilor porniti in vegetatie, fata de totalul

ochilor rezervati la taierea in uscat;
2. Procentul diferit al lastarilor fertili din totalul lastarilor de pe butuc;
3. Nr. diferit de primordii de inflorescente formate in mugure;
4. Procentul variabil al florilor legate, fata de totalul florilor deschise;
5. Cresterea mai mult sau mai putin viguroasa a lastarilor;
6. Cresterea si maturarea diferentiata a boabelor;
7. Maturarea lemunui in proportii diferite.
Tehnicile alternative de cultura a vitei-de-vie si indeosebi folosirea

metodelor ecologice de cultura contribuie la eliminarea
inconvenientelor monoculturii indelungate, ele tind sa stabileasca
un echilibru la nivelul componentelor.
“Calitatea vinului se obtine in vie”

Modul in care , solul, climatul si practicile culturale pot afecta calitatea vinului prin efectele
asupra frunzisului (R.E.Smart si colab., 1985)
SOLUL
CLIMAT DECIZII CULTURALE
Adancime
Radiatie Desimea vitelor
Textura
Temperatura Soiul altoi si portaltoi
Aprovizionare cu apa si
Uniditate Fertilizarea
subst. minerale
Viteza vantului Irigare
Precipitatii Combaterea boli, daunatorilor
Evaporare Incarcatura
Intretinerea solului
STIMULAREA VIGORII
Caracteristicile frunzisului Sistem de conducere

Lastari pe butuc Aranjarea rationala a lastarilor si a
Nr. frunze principale si laterale pe butuc strugurilor
Suprafata frunzelor principale si laterale
Microclimatul peretelui de frunze

Gradul de expunere al frunzisului
Gradul de expunere al strugurelui
Fiziologia vitei
Efect direct
Compozitia strugurelui
Efect indirect Practici oenolgice
Calitatea vinului
MASURI DE REDRESARE AL SECTORULUI
VITIVINICOL
1. Imbunatatirea calitatii produselor (actual 9-12% DOC, 12-15%
IG, iar restul de 70-75% VV)
2. Promovarea divesitatii calitative a produselor vitivinicole
3. Relansarea culturii soiurilor de masa
4. Reducerea cheltuielilor de productie
5. Maximizarea eficientei interventiilor antropice
6. Restructurarea plantatiilor cu HPD si a celor destinate obtinerii
vinurilor de masa, precum si reconversia acestora prin
promovarea soiurilor romanesti valoroase si celor cerute de piata
7. Dezvoltarea sistemului cooperatist
8. Agresivitatea comerciala mai puternica a firmelor
9. Campanii de promovare si informare, integrate intr-o
comunicare bazata pe beneficiile aduse sanatatii prin consumul
moderat si regulat de vin
10. Transmiterea catre piata a unei imagini corespunzatoare
traditiei si culturii noastre, a istoriei si geografiei Ramaniei.
Scurt istoric al agriculturii ecologice
Agricultura biodinamica
(Rudolf Steiner si Ehrenfried Pfeiffer, Germania)
Legile naturale care stau la baza acestui concept:

1-tentatia vietii de a se dezvolta continuu;
2-existenta unui echilibru dinamic care face ca viata si
moartea se se interconditioneze prin contradictii interne
si externe;
3-principalii agenti care participa la desfasurarea
normala a vietii solului sunt microflora (bacterii, ciuperci
si alge) si microfauna (rame, nematozi, viermi etc.),
alaturi de radacinile plantelor si de factorii de mediu.
Viticultura biodinamica
-lupta impotriva buruienilor

cultivand altele, fertilizand si
tratand cu produse ecologice,
toate acestea utilizand un
calendar biodinamic astral
care indica care sunt lucrarile
pe care putem sa le aplicam in
fiecare zi in functie de pozitia
planetelor.
http://www.astrologie-
info.com/mocal.cgi?language=e
ng&sidtrop=sid - vizitati acest
site
Agricultura organica
(Albert Howard, Anglia)
Folosirea exclusiva a fertilizarii organice. Humusul are rol fundamental
in echilibrul biologic si fertilizarea solului.
Agricultura ecologica (biologica)

(1972 – IFOAM, Versailles)
(1991 – Regulamentul CEE 2092/91)
Prevede metodele, etichetarea si controlul produselor agricole si
alimentare obtinute printr-un mod de productie ecologic.
Agricultura durabila
Dezvoltare durabila este “aceea care are in vedere necesitatile prezentului, fara a
compromite capacitatea generatiilor viitoare de a le satisface pe cele proprii”
Viticultura durabila
Definitie (OIVV, 2004)

“Sistem de producere si transformare a strugurilor care asigura o
durabilitate economica a structurilor si teritoriilor, obtinerea de
produse de calitate, tinand seama de exigentele unei viticulturi de
precizie, de riscurile legate de mediul inconjurator, de securitatea
produselor si a sanatatii consumatorilor, de valorificare a aspectelor
patrimoniale, istorice, culturale, ecologice si peisagistice”.
Obiectivele viticulturii durabile:
-salvarea elemntelor naturale purtatoare de viata;

-asigurarea populatiei cu produse vitivinicole de calitate si la preturi
rezonabile;
-reducerea la minim a impactului tehnologiilor de cultura asupra
mediului inconjurator;
-diminuarea riscurilor pentru om, plante, animale, aer, apa, sol si
bunuri materiale;
-asigurarea unui mediu de viata sanatos si pentru generatiile viitoare,
precum si a diversitatii speciilor, soiurilor si amplasamentelor;
-implicarea viticulturii in actiunea de amenajare a teritoriului, in
asigurarea calitatii si a securitatii alimentare;
-folosirea rationala a fortei de munca;
Dezvoltarea durabila se bazeaza pe principiile:

- prevenirii daunelor asupra mediului inconjurator,
- al cauzalitatii
- si cel al cooperarii.
Calitate produselor si agricultura ecologica
Definitie:
Calitatea reprezinta totalitatea caracteristicilor unui produs care ii
confera acestuia aptitudinea de a satisface nevoile consumatorului.
Calitatea, caracteristici:
-Calitatea agronomica
-Calitatea tehnologica
-Calitatea vizuala
-Calitatea igienica
-Calitatea organoleptica
-Calitatea nutritiva
-Calitatea ecologica
VITICULTURA SI PRINCIPIILE AGRICULTURII
ECOLOGICE
AGRICULTURA ECOLOGICA
SISTEM DE CULTURA CARE TINDE SA

VALORIFICE SI SA PASTREZE SISTEMELE
BIOLOGICE PRODUCTIVE, FARA A
RECURGE LA SUBSTANTE CHIMICE DE
SINTEZA
Perioada de conversie - trecerea de la agricultura conventionala la cea
ecologica presupune o perioada de 3 ani – plan care sa propuna
imbunatatirea fertilitatii solului, asigurarea conditiilor care sa
minimizeze atacul bolilor si daunatorilor
Serviciu de control certificat recunoscut:

-inregistrarea suprafetelor viticole, a soiurilor, anul de productie,
modul de conducere, starea mijlocului de sustinere, evidentierea
locurilor cu probleme (apropierea padurilor, depresiuni, etc.);
-in programul tratamentelor fitosanitare se va renunta la folosirea
produselor chimice de sinteza, punand accent pe folosirea uleiului
de parafina (acarieni), sulf (fainare) si cupru (mana);
-pentru fertilizarea solului se vor folosi ingrasamintele organice si
minerale naturale
-valorificarea productiei doar prin mentiunea pe eticheta a referintei
“in convesie”
OBIECTIVELE VITICULTURII ECOLOGICE
1-conservarea si sporirea fertilitatii solului prin folosirea tehnicilor
culturale adecvate si renuntarea la folosirea ingrasamintelor de
sinteza;
2-cultivarea plantelor sanatoase, rezistente, fara aplicarea erbicidelor, a
insecticidelor si fungicidelor organice, cu efecte periculoase asupra
ecosistemului;
3-folosirea materiilor prime si a produselor reziduale care nu contin
poluanti, precum si folosirea pe sacara larga a produselor reciclate;
4-promovarea si sporirea diversitatii speciilor de plante si a faunei in
cadrul ecosistemului viticol;
5-evitarea plantelor modificate genetic,
6-obtinerea vinurilor de inalta calitate,
7-viticultura ecologica contribuie la diversificarea ofertei de vinuri;
8-asigura locuri de munca, practicile culturale din viticultura ecologica
necesita supravegherea continua a plantatiilor, interventii rationale
si anume lucrarile manuale, forta de munca necesara fiind
superioara celei din viticultura conventionala
LEGILE ECOLOGIEI CA BAZA PENTRU AGRICULTURA
ECOLOGICA
1. Ecologia reprezinta o retea de raporturi intre fiintele vii, ea descrie
interactiunea dintre acestea si mediul inconjurator;
2. O plantatie viticola reprezinta un ecosistem creat de catre om,
care cu cat este exploatat mai intensiv cu atat devine mai
unilateral, in privinta fiintelor vii pe care le contine;
3. O exploatatie agricola, cu cat dispune de o multitudine de culturi
si de specii de animale, cu atat se ajunge la un echilibru natural si
la raporturi mai stabile;
4. Un accent deosebit se pune pe respectarea ciclului substantelor;
5. Agricultura ecologica se bazeaza pe ridicarea continutului solului
in materie organica;
6. Legatura dintre “a trai”, “a se hrani” si “a constitui hrana pentru
alte fiinte vii” – dat fiind ca organismele vii sunt localizate in
orizontul superficial al solului, in agricultura ecologica araturile se
executa superficial, gunoiul de grajd se administreaza la suprafata
solului.
SOLUL IN VITICULTURA ECOLOGICA
“Sănătatea Omului este reflexia

sănătăţii Pământului”
Heraclit, 500 î.C.
1.STRUCTURA SOLULUI
Sistemul de intretinere
Determinarea
Ogor negru Erbicidare Inierbare
Stabilitatea hidrica a agregatelor de sol la adancimea

78 80 83
0-60 cm (% agregate stabile cu Ø peste 0,25 mm)
Stabilitatea hidrica a agregatelor de sol la adancimea

71 76 89
0-10 cm (% agregate stabile cu Ø peste 0,25 mm)
Influenta sistemelor de intretinere a solului asupra stabilitatii hidrice a agregatelor

(dupa Gh. Condei si colab., 1987)
2. BIOLOGIA SOLULUI
Organismele solului si biomasa pe orizontul 0-15 cm (dupa R. Röber,K. Schaller, 1985)
Organismele solului Nr./g sol Biomasa, kg/ha

Microflora
Bacterii 600000000 10080
Alge 100000 139
Ciuperci de mucegai 400000 10000
Total 600500000 20219
Nr./dm² sol Biomasa, kg/ha
Microfauna
Amibe,ciliate 1500000000 379
Mezofauna
Rame 3 4000
Nematozi 50000 50
Miriapode 14 50
Moluste 5 40
Enchytreide 20 15
Colembole 220 6,5
Acarieni 5 5
Alte organisme 190-260 695
Ponderea substantei organice si a diferitelor organisme intr-un sol inierbat
(dupa U. Hofmann si colab.,1995)
Humus
85% Radacinile plantelor

23%
25% Organismele vii Flora
si fauna solului
7%
10%
Substante minerale 5%
45%
Aer
Apa
Substante organice
Bacterii + actinomicete
Ciuperci + alge
40% Rame
5%
Mezo+Microfauna
3% Macrofauna
12%
40%
Ponderea substantei organice si a diferitelor organisme intr-un sol inierbat
(dupa U. Hofmann si colab.,1995)
Humus
85% Radacinile plantelor

23%
25% Organismele vii Flora
si fauna solului
7%
10%
Substante minerale 5%
45%
Aer
Apa
Substante organice
Bacterii + actinomicete
Ciuperci + alge
40% Rame
5%
Mezo+Microfauna
3% Macrofauna
12%
40%
Populaţia de bacterii şi ciuperci după 25 de ani de aplicare a
diferitelor sisteme de întreţinere a solului în podgoria Drăgăşani
(după Gh. Condei şi colab., 1991)
Sistemul de întreţinere a solului
Analiza Ogor negru Erbicidat Înierbat
Bacterii (106/g sol uscat) 209 113 413
Ciuperci (10³/g sol uscat) 428 234 714

Nodozităţi produse de către bacteriile fixatoare de azot
pe rădăcinile unei plante de leguminoase (după A. Werner, 1985)
Reprezentarea schematică a unei micorize vezicular-arbusculare într-o rădăcină de viţă-de-vie;
A- arbuscul; AP- apresoriu; M- miceliu extraradicular; G – ghem; SP – spor; V – veziculă
(după A. Schubert, 1985)
Influenţa diferitelor micorize asupra conţinutului de P, K şi Ca
în plantă la soiul Bacchus (după H. Eibach, 1982)
Conţinutul în P2O5 Conţinutul în K Conţinutul în Ca

Specificare
mg P2O5 / plantă mg K / plantă mg Ca / plantă
Fără micorize 24,5 179,1 223,0
Glomus macrocarpus 109,4 497,4 486,5
Glomus clarus 99,7 453,2 396,9
Glomus mosseae 85,5 375,6 370,4

Influenţa diferitelor specii de micorize asupra greutăţii substanţei
uscate/plantă la soiul Bacchus (după H. Eibach, 1982)
Populaţia de Lumbricidae înregistrată la două sisteme diferite de
întreţinere a solului în plantaţiile viticole (după G. Schruft, 1984)
Întreţinerea solului
Specificare
Ogor negru Îngrăşăminte verzi
Număr de râme 37,3 164,3
Biomasa râmelor, g 1,69 41,1
Număr de specii 3 6
Numărul de râme existente în sol în sistemul viticulturii ecologice,
comparativ cu cea convenţională (după P. Gehlen şi colab., 1988)
Biomasa microbiană (mg/ 100 g sol) în parcele întreţinute în sistemul
viticulturii convenţionale şi în cel al viticulturii ecologice
(după P. Gehlen şi colab., 1988)
Influenţa modului de întreţinere a solului asupra respiraţiei
acestuia în regiunea Rheinhessen (după P. Fleck, 1979)
Respiraţia solului (mg CO2/100 g sol)
Adâncimea (cm)
Înierbat Ogor negru
0 - 5 98,75 41,28
5 - 10 57,88 21,26
10 - 15 38,77 17,53
15 - 20 35,03 10,04
Activitatea dehidrogenazei într-un vertisol carbonatic din

podgoria Drăgăşani, la diferite sisteme de întreţinere a solului

Determinarea
Ogor negru Înierbat
Activitatea dehidrogenazei 1,6 - 2,4 2,2 - 4,4
(mg formazan/100 g sol uscat)
CONTINUTUL SOLULUI IN HUMUS
Cauzele saracirii in materie organica a solurilor viticole

sunt urmatoarele:
-restitutiile realizate de vita-de-vie sunt relativ slabe;

-erbicidarea elimina aportul de materie organica
realizata de catre buruieni;
-neglijarea timp de mai multi ani a fertilizarii cu
gunoi de grajd sau composturi.
Milu Oslobeanu si colab. (1980) considera ca pentru
obtinerea vinurilor de consum curent este necesara
mentinerea in sol a unui continut de humus de 2-3%,
iar pentru cele superioare 1-2%.
Materia organica prezinta importanta pentru:

-ameliorarea structura solului;
-se opune procesului de eroziune;
-favorizeaza regimul de aer, apa si nutritie al plantelor;
-mentine reactia solului in jurul valorilor neutre;
-imbunatateste activitatea microflorei din sol;
-humusul prin mineralizare constituie o sursa de
elemente nutritive cedate treptat plantelor.
In locul gunoiului de grajd se pot folosi:
-coarde toacate – 2,5-4,5 t/ha/an care redau solului 400-800
kg humus/ha (plus micro si macroelemente)
-tescovina – 1,5-4,5 t/ha/an redau solului 100-300 kg
humus/ha
-ciorchinii – 300-1000 kg/ha/an redau solului 50-200kg
humus/ha
-frunzele – cantaresc in medie 1500-6000 kg/ha/an redau
solului 200-400 kg humus/ha
Coarde tocate+tescovina+ciorchini+frunze = 0,7-2 t/ha

humus suficient pentru a satisface nevoile anuale ale
plantatiei.
Ingrasamitele verzi redau 700-800 kg/ha/an

Cantitatea de materie organică stabilă produsă de
diferite îngrăşăminte organice (după J. Delas, 1974)
Cantitatea de humus produsă de 1 tonă
Materialul Coeficientul
izohumic (%)
de produs proaspăt (kg)
Paie 10 - 20 90 - 180 (s.u. = 90 %)
Gunoi de grajd 30 - 50 60 - 100 (s.u. = 20 %)
Tescovină 30 - 50 90 - 150 (s.u. = 30 %)
Coarde tocate 30 210 (s.u. = 70 %)

Influenţa sistemelor de întreţinere a solului asupra conţinutului de humus într-
un planosol din podgoria Ştefăneşti – Argeş (după I. Rădulescu şi colab., 1989)
Varianta Conţinutul în humus pe adâncimea 0 - 20 cm

(%)
Ogor negru 2,42
Erbicidare 2,25
Îngrăşăminte verzi 2,64
Înierbare de durată 2,82
Conţinutul în humus al solului la diferite sisteme de întreţinere

Determinarea
Ogor negru Erbicidare Înierbare
Humus (%) 1,7 1,5 2,1

APROVIZIONAREA CU ELEMENTE NUTRITIVE A
SOLULUI
Cresterea si fructificarea vitei de vie se asigura la un

continut de 0,1-0,2 g N total, 10-20-mg P2O5, 25-40 mg
K2O exprimate la 100 g sol.
Datorita eroziunii si levigarii cu apa din precipitatii se pierde

o cantitate importanta din elementele nutritive din sol. Ca
urmare, este necesara aplicarea ingrasamintelor.
Necesarul de elmente nutritive pentru o productie normala:
-35-156 kg N/ha
-17-52 kg P2O5/ha
-59-149 kg K2O/ha
-13-65 kg MgO/ha
-80-100 kg CaO/ha
-0,25-1,20 kg Fe/ha
-0,09-0,40 kg Mn/ha
-0,20-0,30 kg Zn/ha
-0,03-0,15Kg B/ha
-0,06-0,12 kg Cu/ha
Conţinutul solului în NPK în câteva parcele cu folosirea metodelor
ecologice de cultură, comparativ cu cele convenţionale (după P.
Gehlen şi colab., 1988)
Metoda de N P 2 O5 K2 O
Nr. cultură (%)
(mg/100 g sol)
parcelei
7 convenţională 0,12 17 11
8 ecologică 0,18 34 37
12 ecologică 0,24 87 84
14 ecologică 0,21 51 40
Rolul si dinamica elementelor nutritive din sol
Azotul
Cel mai important factor de crestere. Se gaseste in forma amoniacala si nitrica
in sol. Usor spalat in profunzime
Excesul -crestrea luxurianta a organelor verzi

-caderea florilor
-intarzierea maturarii boabelor si lastarilor
-diminuarea rezistentei la ger
-sporeste sensibilitatea strugurilor la putregai si mana
-influenteaza negativ calitatea recoltei
Carenta - diminuarea cresterii lastarilor

-ingalbenirea mezofilului internervurian la frunzele bazale ale
lastarilor
-debilitarea butucilor
-obtinerea de productii reduse de struguri
Carenţă de azot
Carenţă de azot
Excesul de azot
Excesul de azot
Fosforul
Influenteaza fertilitatea soiurilor, desfasurarea fenofazei infloritului, grabeste
maturarea si sporeste continutul in zaharuri din struguri.
Excesul - dereglari de crestere

-meierea strugurilor
-dezechilibru in raport cu celelate elemente: N, K, Fe, Mn, Zn
Carenta -se manifesta de regula pe solurile acide

-incetinira cresterii
-colorarea galben deschis a frunzelor la soiurile albe si rosu-violaceu
la soiurile rosii
-reducerea numarului de struguri pe butuc
-struguri mici
Potasiul
Sporeste vigoarea plantei si favorizeaza rezistenta la ger si seceta al plantei.
Inflenteaza favorabil formarea inflorescentelor, cantitatea si calitatea
strugurilor.
Excesul -impiedica absorbtia magneziului

-perturba crestrerile vegetative
-reduce numarul de boabe in ciorchine
Carenta -reducere dimensiunilor sistemului radicular

-reducerea cresterilor lastarilor si a frunzelor
-reduce fertilitatea mugurilor
-reduce dimensiunea boabelor
Carenţă de potasiu
Magneziul
Este un constituient esential al clorofilei
Excesul - determina simptome specifice carentei de K pentru ca impiedica

absorbtia lui din sol
Carenta -se intalneste pe solurile nisipoase sau excesiv de argiloase, acide si

mai ales in anii ploiosi
-necroze punctiforme pe frunze
-uscarea rahisului
-acumularea zaharurilor in cantiate mica
-maturarea necoraspunzatoare a lastarilor
Carenţă de magneziu
Calciul
Element constituient al peretilor celulari, cu rol important in crestrea tesuturilor,
in activitatea sistemelor enzimatice, transportul si acumuarea glucidelor,
hidroliza amidonului
Excesul - restrange pana la blocarea unor elemente: Mn, Fe, B, Zn, Cu
Carenta -clorozarea marginala si internervuriana pana la necrozare frunzelor

-apare mai mult pe solurile acide cu pH de 5,5 asociata cu
fitotoxicitatea aluminiului
Carenţă de calciu (aciditatea solului)
Fierul
Element indispensabil pentru dezvoltarea cloroplastelor si sinteza clorofilei,
intervine in reactiile redox ale fotosinteizei. Sinteza peroxidazei, catalazei,
citocromoxodazei. Metabolismul hidratilor de carbon.
Absorbtia fierului este conditionata de o serie de factori: continutul solului in
calcar activ, reactia solului, continutul in materie organica, in argila, fosfor,
temperatura etc.
Carenta -vita de vie este una din plantele cele mai afectate de carenta de fier
care se manifasta prin ingalbenirea frunzelor, incepand cu cele de la varf
care evolueaza in necroze
-scuturarea in masa a florilor
-legarea defectuasa a boabelor
-debilitarea trepatat a butucilor
Carenţă de fier (cloroză ferică)
Carenţă de fier (cloroză ferică)
Manganul
Stimuleaza activitatea enzimelor respiratorii. Participa la sinteza clorofilei si a
aminoacizilor la realizarea fotosintezei. Favorizeaza legarea florilor,
acumularea zaharurilor, maturarea strugurilor si a lastarilor.
Excesul –apare pe solurile acide

-necroze pe frunze (marginale)
-legarea defectuasa ca urmare a caderii florilor
Carenta -pe solurile calcarose

-frunze cu aspect clorozat, bronzat
-lastarii isi inceteaza cresterea
-meierea boabelor
-diminuarea productiei
-intarzierea maturarii
Carenţă de mangan
Carenţă de mangan
Zincul
Participa in sistemele enzimatice respiratorii. Metabolismul zaharurilor si al
proteinelor. Stimuleaza sinteza auxinei
Excesul -folosirea unor composturi bogate in zinc afecteza cresterea

radacinilor
Carenta -apare pe soluri nisipoase bine aprovizionate cu fosfor

-ingalbenirea frunzelor de-a lungul nervurilor
-frunze mici asimetrice
-meierea boabelor
Carenţă de zinc
Carenţă de zinc
Borul
Favorizeaza activitatea unor enzime respiratorii, metabolismul glucidelor, acizii
nucleici, sinteza clorofilei, germinarea polenului
Excesul -ingalbenirea frunzelor

-necroze pe frunze
-scuturarea florilor
-diminuarea productiei
Carenta -apare pe solurile nisipoase si pe solurile acide

-caderea florilor
-meierea si margeluirea
-pete necrotice pe boabe
Carenţă de bor
Carenţă de bor
Carenţă de bor
Carenţă de bor
Cuprul
Intra in componenta unor enzime ale procesului respirator. Catalizeaza sinteza
proteinelor si a hidratilor de carbon, a clorofilei si a antocianilor.
Excesul -poate fi toxic cand pH solului este foarte scazut si ramane excedentar
in orizonturile superficiale ale solului ca urmare a aplicarii tratamentelor
fitosanitare cu produse cuprice.
-cloroze foliare
-reduce crestera radacinilor
-germinarea redusa a polenului
-scuturarea florilor
Carenta -rar intalnita deoarece se fac tratamente impotriva manei anual
-necroze punctiforme la marginera limbului
-caderea timpurie a frunzelor de la varful lastarului
Exces de cupru
Exces de cupru
PRODUSE DESTINATE FERILIZARII SI AMELIORARII SOLURILOR
ADMISE IN AGRUCULTURA ECOLOGICA (DUPA REG. CEE
2092/1991, anesa II A, actualizat 2007)
-Gunoi de grajd si gunoi de pasari, urina;
-Composturi din materii vegetale;
-Deseuri menajere compostate sau fermetate;
-Argila (bentonita, perlit, vermiculin);
-Composturi rezultate din ciupercarii;
-Produse animale transformate, provenite din abatoare si din industrializarea pestelui (faina de peste,
faina de sange, pudra de coarne, oase etc.);
-Alge si produse din alge;
-Rumegus din lemn, scoarta si resturi lemnoase;
-Cenusa de lemn;
-Roci fosfatice naturale;
-Roci de foasfat de aluminiu calcinate;
-Zgura lui Thomas;
-Roci potasice macinate (kainit, silvinit);
-Carbonat de calciu (creta, calcar);
-Carbonat de calciu si magneziu;
-Sulfat de calciu (gips);
-Clorura se calciu;
-Sulf;
-Microelemente (bor, cupru, fier, mangan, molibden, zinc);
-Pudra de roci;
-Vinasa.
REACTIA SOLULUI
pH solului are influenta in accesibilitatea elementelor
nutritive astfel:
-pH neutru: usor absorbit N
-pH alcalin: usor absorbit P,K,Ca,S,Mg
-pH acid: usor absorbit Fe,Mn,B,Cu,Zn
Pe solurile acide activitatea bacteriilor este perturbata,

apare toxicitatea cuprului, zincului, aluminiului si
manganului prin trecere lor in solutia solului si
impiedicand cresterea radacinilor. Trebuiesc aplicate
amendamente in cantitate de 2-15 t/ha, se folosesc
portaltoi rezistenti (Ruggeri 140, Richter 110, Gravesac)
Aciditatea este sporita prin tratamentele anuale cu sulf.
Pe solurile alcaline, datorita excesului de carbonat de
calciu apare cloroza fero-calcica. Se folosesc portaltoi
toleranti cum sunt Chasselas x Berlandieri 41 B, Fercal.
Solurile alcaline sunt mai daunatoare culturii vitei de vie

decat solurile acide.
PROBLEMA NITRATILOR
Apa freatica este contaminata cu nitrati care provin din:
1.-mineralizarea materiei orgamice
2.-ingrasaminte chimice cu azot (azotatul de amoniu, uree)
3.-fixarea biologica a azotului din atmosfera
1. Faza I are loc mineralizarea compusilor organici (bacterii din genul:

Bacillus si Pseudomonas) cu formare de amoniac (NH4)
Faza a II-a are loc formarea azotului nitric (bacterii din genul: Nitrosomonas,
Nitrosobacter) foarte solubil si absorbit de catre plante (nitrificarea)
2. Prin hidroliza si sub actiunea bacteriilor nitrificatore dau nastere la ioni nitrici.
In urma reactiei acidului azotic si cel azotos cu bazele din sol se
formeaza nitrati si nitriti. Nitratii usor solubili ajung la panza de apa freatica
pe care o polueaza.
3. Prin aplicarea mazarii ca ingrasamant verde a crescut considerabil
continutul in azot nitric din sol.
Aportul microorganismelor fixatoare de azot în simbioză cu mazărea
folosită ca îngrăşământ verde asupra conţinutului de NO3‾ în sol
(după A. Ciubucă, Rodica Potârniche, 1994)
NO3‾ (mg / 100 g sol)
Varianta 1983 1984 1985 media
Martor-ogor negru 5,42 2,29 5,18 4,29
Mazăre- îngrăşământ verde 13,95 3,27 10,27 9,16

Factorii care influenţează levigarea nitraţilor din solurile viticole:
- folosirea cantităţilor excesive de îngrăşăminte minerale şi organice;
- condiţiile pedoclimatice (tipul de sol, regimul precipitaţiilor, mai ales

din perioada rece a anului, temperatura, umiditatea solului, etc);
- absenţa vegetaţiei în sezonul rece al anului;
- sistemul de întreţinere a solului din plantaţii;
- regimul de irigare, etc.

Cantitatea de NO3¯ (mg / l) determinată în apele de infiltraţie şi de scurgere
la suprafaţa unui sol viticol din podgoria Champagne (după J. J. Ballif, 1995)
Concentraţia în NO3¯ ( mg / l)
Varianta în apele de în apele de
infiltraţie scurgere
Ogor negru 18-27 45

Mulci din composturi forestiere aplicate
o dată la 3 ani (scoarţa măcinată) - 18-44 49
150 m³/ha (= 60 t/ha)
Mulci din composturi orăşeneşti (150 t/ha) 62-102 133

aplicat o dată la 3 ani
Ca măsuri de reducere a poluării cu nitraţi în viticultură se
recomandă:
- asigurarea unui covor vegetal pe timpul iernii (îngrăşăminte

verzi, înierbare);
- aplicarea îngrăşămintelor minerale cu azot la momente

potrivite (eventual fracţionat), în funcţie de dinamica absorbţiei
acestuia de către viţa-de-vie, de ciclul natural al azotului în sol;
- administrarea cu precădere a gunoiului de grajd, a

composturilor, ţinând seama de restituţiile organice ale plantaţiei
EROZIUNEA SOLULUI IN VITICULTURA
Vita de vie ocupa de regula terenurile in panta supuse

fenomenului de eroziune
Eroziunea este influentata de: Intensificarea eroziunii este

determinata de:
- intensitate si frecventa
precipitatiilor; sporirea dimensiunilor parcelei
- stabilitatea structurala a solului: suprimarea vegetatiei arborescente
alcatuirea granulometrica; intretinerea defectuasa a santurilor
- natura argilei si a cationilor de scurgere
absorbiti; sistematizarea necorespunzatoare a
- prezenta materiei organice; terenului
amplasarea randurilor deal-vale
- climatul, vegetatia, topografia.
compactarea solului sub influenta
masinilor grele
lipsa fertilizarii organice
inclinarea si lungimea pantei
rugozitatea suprafetelor
Cercetări - eroziune - Valea Călugărească:
-versant cu panta 32 %
-pe un sol brun roşcat
-rândurile de viţă orientate deal-vale
-pierderi medii anuale de sol prin eroziune de
86 m³/ha
La orientarea randurilor pe directia curbelor de nivel a
redus cantitatea de sol erodat anual la 66 m3/ha
Cercetări - eroziune - Valea Călugărească:
-versant cu panta cuprinsă între 24 şi 34 %
-pe un sol brun roşcat
-rândurile de viţă orientate pe direcţia curbelor de nivel
-pierderi medii anuale de sol prin eroziune de 33 - 41
m³/ha
-pierderi anuale de elemente fertilizante:
-1 - 1,2 t/ha humus;
-48 - 59 kg/ha N;
-66 - 80 kg/ha P2O5.
-700 - 850 kg/ha K2O.
Prevenirea eroziunii solului în viticultură:
-amenajarea antierozională a terenurilor în pantă (terasare, canale de

scurgere, benzi înierbate etc);
-amplasarea rândurilor pe direcţia curbelor de nivel;
-limitarea lungimii rândurilor la amplasarea lor pe direcţia deal-vale;
-folosirea îngrăşămintelor verzi, înierbarea temporară sau

permanentă;
-mulcirea solului cu diferite materiale (paie, composturi forestiere, alte

materiale);
-afânarea solului în profunzime etc.

Acţiunea vegetaţiei de prevenire a eroziunii se manifestă în diferite
feluri:
- prin interceptarea picăturilor de ploaie de către frunzişul viţei de

vie este atenuată forţa acestora; intervalul dintre rânduri
întreţinut ca ogor negru este mai vulnerabil, comparativ cu
folosirea culturilor pentru îngrăşământ verde, a mulciului sau a
înierbării temporare sau permanente;
- vegetaţia constituie un obstacol pentru scurgerile de apă,

încetinindu-le;
- rădăcinile reţin particulele de sol şi facilitează pătrunderea apei

în sol.
Particularitatile ecologice ale terenurilor in panta
-factorii climatici si edafici prezinta variatii care genereaza modificari ale vigorii,
metabolismului plantei, potentialului productiv si calitativ.
-deficitul umiditatii solului este mai accentuat la varful pante si mai redus la
baza pentei (prin terasare deficitul se reduce foarte mult)
-adancimea de raspandire a radacinilor este mai redusa la varful pantei
decat la baza pantei
-aprovizionarea cu apa si N este mai intensa la baza pantei decat la varful
pantei
-productia de struguri sacade de la varful pantei sper baza, dar continutul
in zaharuri din boabe creste dinspre baza pantei spre varf, deci calitatea
productiei este mai buna la varful pantei decat la baza
-la baza pantei se recomanda cultivarea soiurilor pentru masa si a soiurilor
pentru vin de consum curent, iar spre varful pantei a soiurilor pentru vinuri
superioare cu denumire de origine controlata
UMIDITATEA SOLULUI
Continutul in apa al plantei depinde de:
-factori interni: -varsta
-organul
-frenofaza
-factori externi: -temperatura
-umiditatea solului
-higroscopicitatea aerului
Vita de vie este mare consumatoare de apa avand un aparat vegetativ dezvoltat:
-tesuturile meristematice contin 85-90% apa
-lastarii in crestere contin 90-55% apa in functie de fenofaza
-coardele de un an contin 55-48% apa
-coardele de doi ani si cele mai batrane contin 40-55% apa
-frunzele contin 70-85% apa
-mugurii contin 50-55% apa
-strugurii contin 70-80% apa in mezocarp, 60-80% apa in epicarp, 15-50%
apa in seminte si 55-80% apa in ciorchine
Umiditatea solului optima pentru vita de vie este cuprinsa intre 50-80% din IUA.
Stresul hidric:
-la parga este benefic pentru calitatea strugurilor
-in perioada cresterilor vegetative nu este favorabil cresterilor vegetative, dezvoltarii
suprafetei foliare, determina debilitarea butucilor, incetarea timpurie a cresterilor,
reducerea intensitatii fotosintezei, scade greutatea medie a boabelor, stationeaza
maturarea boabelor, scade productia.
-determina o intrare mai timpurie in repaus
-in perioada maturarii este important pentru calitatea vinurilor rosii, acumularea
antocianilor in pielita boabelor
Excesul de umiditate din sol:

-in perioada maturarii strugurilor determina o prelungire a cresterii lastarilor in
detrimentul maturarii lor si o intarziere in acumularea zaharurilor, aciditatea este mai
ridicata, procentul de tanin este mai ridicat, aromele mai putin intense, vinurile obtinute
au o fructuozitate mai redusa si un buchet mai slab exprimat
-inflenteaza negativ rezistentele biologice (ger, putregai cenusiu, mana) si tehnologice
(la fisurare, transport, pastrare a strugurilor) ale plantei
-pe solurile grele determina o aerare insuficienta si aparitia clorozei asfixiante
-excesul de apa este deosebit de daunator la infiintarea plantatiilor determinand un
procent mare de goluri
INTRETINEREA SOLULUI IN PLANTATIILE
VITICOLE
Baza producției ecologice depinde de lucrările

solului
Dr. Matei Petruta

1. LUCRARILE APLICATE SOLULUI IN VITICULTURA
TRADITIONALA
Prasile efectuate manual au evoluat la araturi si lucrari superficiale care

foloseau tractiune animala, apoi cea mecanizata cu o gama foarte larga de
masini si utilaje.
Principalele obiective ale lucrărilor solului în viticultura tradiţională:
-menţinerea unei stări structurale favorabile dezvoltării

rădăcinilor;
-încorporarea reziduurilor vegetale şi a îngrăşămintelor;
-distrugerea buruienilor;
-îmbunătăţirea înmagazinării apei, aerului şi căldurii.
Lucrari adanci de toamna si primavara - 15-20 cm (araturi)
Pe soluri cu textura usoara si medie – afanarea solului la 18-20 cm

(fara intoarcera brazdei)
Cultura protejata si semiprotejata – in toamna - “in laturi”

(plug – cultivator) in primavara - “la cormana”
Pe pante neamenajate in terase, cu randuri pe curbele de nivel – periodic

subsolaj prin inmagazinarea apelor de scurgere.
Pe pante mai mari de 8-10% se recomanda benzi inierbate permanente.
Pe nisipuri – prevenirea si combaterea deflatiei se realizeaza benzi

inierbate (secara), din 2 in 2 intervale.
1.1 FOLOSIREA ERBICIDELOR
Intreţinerea solului prin erbicidare s-a extins ca urmare a unor avantaje

de necontestat:
- o mai mare viteză de execuţie;

- economie de energie ca urmare a consumului mai redus de
motorină;
- dezvoltarea mai bună a rădăcinilor viţei-de-vie şi în orizonturile
superficiale;
- o mai bună conservare a materiei organice în sol.
Aspectele negative ale erbicidării:
- necesare cunoştinţe tehnice;

- necesitatea depăşirii unei bariere psihologice care, în viticultură,
situează erbicidele printre substanţele intens poluante;
- dezvoltarea in timp a unor specii de buruieni rezistente la erbicide;
- folosirea produselor chimice, în special a celor cu persistenţă
ridicată, antrenează probleme de fitotoxicitate şi de natură toxicologică,
cu posibilitatea acumulării erbicidelor şi a metaboliţilor lor.
1.2 COMBATEREA INTEGRATA A BURUIENILOR
Conceptul de „combatere intregrată a florei spontane”

Definitie -un sistem echilibrat care se bazează pe cunoştinţele existente
cu privire la combaterea buruienilor cu mijloace mecanice, agronomice, fizice şi
chimice şi impactul acestora asupra mediului înconjurător, în vederea eliminării
competiţiei, a menţinerii fertilităţii solului şi obţinerii unor producţii în condiţii de
eficienţă economică.
Combaterea integrată a buruienilor se bazează pe 2 principii

fundamentale:
- flora spontană devine dăunătoare numai atunci când concurează

efectiv butucii de viţă-de-vie în privinţa apei şi elementelor nutritive, sau atunci
când împiedică executarea corectă a lucrărilor de întreţinere. A fost introdusă
noţiunea de „prag de dăunare”, la fel ca şi în cazul bolilor şi dăunătorilor, fără să
fie luate în considerare raţiunile estetice (terenul să fie curat de buruieni), sau cele
tradiţionale;
- folosirea raţională a erbicidelor nu comportă riscuri majore pentru
mediul înconjurător.
Orientarea către erbicidarea dirijată, în postemergenţă poate reduce cu
aproximativ 50 % principiile active folosite actualmente în viticultură.
Căi de limitare a erbicidarii (semnificatie ecologică, economică):
- au fost eliminate substanţele active cu riscuri de toxicitate pentru viţa-

de-vie sau pentru mediul înconjurător;
- s-a extins erbicidarea în benzi;
- se folosesc dozele minime eficiente;
- se evită folosirea erbicidelor şi aplicarea lucrărilor mecanice ale
solului după luna august şi pe parcursul întregii perioade de repaus;
- se urmăreşte menţinerea florei spontane în anumite perioade ale
anului;
- înierbarea de durată a intervalelor dintre rânduri;
- folosirea îngrăşămintelor verzi;
- combaterea pe cale termică a buruienilor etc.
2. INTRETINERE SOLULUI IN VITICULTURA ECOLOGICA
A. LUCRARILE SOLULUI
Desfundatul in ultimul timp este inlocuit cu o scarificare.

Subsolajul efectuat toamna - numai daca solul este slab drenat si slab aerat la
adancimea de executare a lucrarilor.
Aratura nu trebuie sa fie profunda si fara intoarcerea brazdei, pentru a nu
ingropa orizonturile “vii”.
Lucrarile superficiale sa fie aplicate astfel incat sa permita patrunderea apei,
aerarea si combaterea buruienilor.
Principii ale tehnicilor de lucrare a solului în viticultura ecologică:
- mobilizarea şi aerarea solului fără răsturnarea brazdelor, precum şi

evitarea încorporării în profunzime a orizonturilor superficiale ale solului cu ocazia
arăturilor, pentru a nu distruge humusul şi a nu perturba activitatea microbiologică
la suprafaţa solului. În solurile bine mobilizate şi aerate rădăcinile pătrund uşor fără
a fi asfixiate;
- materia organică proaspătă (reziduurile plantelor, îngrăşămintele verzi,

îngrăşămintele organice proaspete) să nu fie încorporată în profunzime, ci
superficial pentru a fi supuse unei humificări prealabile în mediu aerob;
- limitarea numărului de treceri cu maşini grele pentru a evita tasarea

solului, cu efect negativ asupra structurii, aerării şi asupra activităţii sale biologice;
- lucrarea solului la momentul potrivit, adică atunci când nu este prea

umed. La trecerea utilajelor pe soluri cu un conţinut prea mare în umiditate,
pneurile patinează, iar porozitatea de aeraţie a solului este mult diminuată.
- folosirea unor pneuri adecvate care să nu producă o tasare puternică a

solului, ştiut fiind faptul că zona cea mai afectată este aceea a urmelor roţilor
tractoarelor.
Pneurile late cu suprafaţă mare de contact reduc
compactarea solului în profunzime
Evolutia solului într-o perioadă de
tranziţie de 5 ani de la agricultura
convenţională la cea ecologică:
B. COMBATEREA BURUIENILOR
Buruienile nu trebuiesc considerate “inamici” ci mai degraba resurse ce

trebuiesc gestionate corect.
Pe solurile neechilibrate, cele saracite in humus si prost lucrate sunt
invadate de burieni greu de combatut (volbura, pirul, palamida)
Erbicidarea indelungata a favorizat dezvoltarea buruienilor rezistente , greu
de combatut.
Metodele preventive recomandate în viticultura ecologică pentru menţinerea
buruienilor sub “pragul de dăunare”:
- suprimarea surselor de diseminare, cum este gunoiul de grajd

proaspăt care conţine în stare potenţială o proporţie ridicată de seminţe de buruieni.
Capacitatea de germinare a acestor seminţe este mult redusă printr-o compostare
corespunzătoare;
- arătura de primăvară trebuie făcută cât mai devreme pentru ca

seminţele aduse la suprafaţă să aibă timp să germineze şi apoi să fie distruse prin
lucrările superficiale ulterioare. Se va evita tasarea solului care favorizează
dezvoltarea buruienilor perene, în special a palămidei, mai ales dacă solul a fost
lucrat în stare prea umedă;
- mulcirea solului constituie un procedeu de luptă împotriva invaziei

buruienilor, contribuie la protejarea solului faţă de excesele climatice şi în special la
menţinerea umidităţii în periodele de secetă. Se folosesc diferite resturi vegetale
ca: paie, frunze, diferite composturi, gunoi de grajd, scoarţă de arbori etc;
- folosirea înierbării permanente sau a îngrăşămintelor verzi constituie

mijloace eficace de prevenire a dezvoltării buruienilor.
Metodele de distrugere a buruienilor folosite în viticultura ecologică pot fi:
mecanice, manuale şi termice.
Metodele mecanice sunt reprezentate de praşilele repetate.
Distrugerea manuală a buruienilor pe rând în jurul butucilor necesită

foarte multă forţă de muncă şi nu poate fi realizată pe mari suprafeţe.
Metodele termice pot fi folosite în două variante:

-distrugerea localizată cu vapori;
-încălzirea la flacără directă.
Distrugerea localizată cu vapori:

-se foloseşte un dispozitiv mobil ce produce vapori supraîncălziţi
(180°C) care sunt conduşi prin tuburi până la nişte clopote aşezate pe solul arat
şi nivelat în prealabil.
-vaporii provoacă o creştere instantanee a temperaturii în orizontul
superficial şi sterilizează solul pe câţiva centimetri adâncime.
-trecerea cu aceste dispozitive trebuie să fie rapidă pentru a evita
provocarea unor daune microorganismelor existente în profunzime.
-această tehnică este destul de costisitoare şi distruge o mare parte
din microorganismele existente în orizontul superficial al solului.
Încălzirea la flacără directă:
- presupune folosirea unui arzător alimentat cu propan;
-prin această variantă se obţine la nivelul celulelor vegetale o temperatură
în jur de 70°C care antrenează coagularea proteinelor şi pieirea buruienilor în câteva
ore;
-eficienţa metodei depinde de stadiul de dezvoltare a buruienilor; cele mai
bune rezultate se obţin atunci când tratamentul termic se aplică mai ales asupra
buruienilor tinere, performanţele fiind mai reduse la plantele mai în vârstă şi mai
ales asupra celor lignificate;
-de asemenea, sunt distruse toate seminţele în curs de germinare;
-se recomandă localizarea tratamentului termic pe rând, cu orientarea
arzătoarelor la 30-40° faţă de sol şi nu vertical pe plante;
-au fost construite o serie de dispozitive cu palpator care protejează butucii
şi lucrează la o viteză de 4-6 km/h, plantele fiind supuse la un şoc termic timp de
2-3 secunde;
-acţionând numai asupra părţilor aeriene ale plantelor, tratamentul termic
realizează o anumită selecţie a buruienilor.
C. ÎNIERBAREA SOLULUI
-o alternativă ecologică şi economică de întreţinere cu rol de “echilibrare” a
fenomenelor fizice, chimice si biologice din sistemul “sol-planta”.
1. Influenţa asupra însuşirilor fizice ale solului:
-protecţie împotriva eroziunii:
-intercepţia picăturilor de ploaie, protejarea agregatelor structurale
de impactul acestora;
-diminuarea vitezei de scurgere a apelor de suprafaţă;
-infiltrarea mai rapidă a apei, ca urmare a prezenţei şi a unei mai
bune distribuţii a macroporilor;
-sporirea conţinutului în materie organică
-reglarea temperaturii solului
-favorizarea accesului agregatelor în plantaţii pe timp ploios
-umiditatea solului este întotdeauna inferioară în viile înierbate
Rezultate obţinute după 25 de ani de aplicare a diferitelor sisteme de
întreţinere a solului în podgoria Drăgăşani

Analiza Ogor Erbicidare Înierbare
negru
Agregate stabile pe adâncimea 0 - 10 cm(%) 71 76 89
Umiditatea solului 0 - 10 cm (%) 21 17 12
Densitatea aparentă 0 - 5 cm (g/cm³) 1,30 1,44 1,25
Porozitatea totală 0 - 5 cm (%) 52 46 53
Humus (%) 1,7 1,5 2,1
2. Influenţa înierbării asupra însuşirilor chimice ale solului
-prin tocarea repetată a masei verzi şi păstrarea ei ca mulci la suprafaţa

solului, o parte din aceasta se transformă în humus stabil;
-capacitatea de schimb cationic sporeşte pe terenurile înierbate;
-conţinutul în azot mineral al solurilor înierbate este mai redus

comparativ cu ogorul negru;
-în viile înierbate, consumul de azot nitric de către vegetaţia ierboasă

pentru creştere reprezintă un adevărat efect tampon, care se opune spălării în
profunzime a nitraţilor, contribuind, în acelaşi timp, la reducerea excesului de
vigoare şi de producţie;
-prin înierbare sporeşte semnificativ conţinutul solului în K2O

Conţinutul solului în K2O pe terenuri întreţinute prin înierbare
sau ca ogor negru
(după P. Fleck, 1979)
K2O (mg/100 g sol)
Adâncimea (cm) Înierbare Ogor negru
0-5 73 56
5 - 10 60 42
10 - 15 60 34
15 - 20 58 30
3. Influenţa înierbării asupra activităţii microbiologice a solurilor:
- intensificarea activităţii biologice a solurilor înierbate;
- procent sporit de CO2 (creste biomasa solului);
- număr dublu de microorganisme (microfloră şi microfaună), comparativ
cu întreţinerea solului ca ogor negru;
- râme mult mai frecvente, atât ca număr de indivizi cît şi ca număr de
specii;
- importanţa deosebită a organismelor pentru procesele biologice din
sol:
- mineralizare;
- humificare;
- fixarea azotului;
- stabilizarea structurii;
- sporii micorizelor şi gradul de micorizare a rădăcinilor viţei-de-vie
prezintă valori mai ridicate.
4. Moduri de practicare a înierbării permanente în viticultură:
- naturală -
- modul cel mai simplu de înierbare realizat de către flora spontană
ce urmează să fie supusă anual unui număr de 2 – 4 cosiri în
funcţie de frecvenţa precipitaţiilor;
- în timp se realizează un echilibru între speciile ce aparţin la patru
familii (leguminoase, graminee, composite şi geraniacee);
- inconveniente:
- acoperirea solului se realizează lent şi
neuniform;
- asigură o protecţie scăzută împotriva eroziunii
şi a compactării;
- speciile întâlnite nu sunt toate la fel de utile, din
cauza consumului sporit de apă;
- dezvoltarea excesivă în înălţime.
- artificială -
- prin semănarea unor specii sau a unor amestecuri.
Criterii folosite la alegerea speciilor destinate înierbării permanente:
- formarea rapidă a unui covor vegetal dens şi rezistent la tasare;

- talia redusă a speciilor;
- consum redus de apă şi elemente nutritive;
- concurenţă moderată faţă de viţa-de-vie şi sporită faţă de
buruieni;
- creşterea lentă, pentru ca lucrările de întreţinere să fie uşurate
(cosiri în număr redus) şi capacitatea de a suporta ca mulci
biomasa rezultată;
- longevitate sporită, cu posibilitatea de a lăsa să pătrundă în
timp specii autohtone, în scopul promovării diversităţii floristice;
- sistemul radicular al speciilor ierboase să nu interfereze cu cel
al viţei-de-vie (atât din punct de vedere mecanic, cât şi în
privinţa unor exudate secretate);
- speciile să se dezvolte cu precădere în perioadele cu maximă
disponibilitate hidrică şi să intre în repaus în perioadele de secetă.
Caracteristicile unor graminee folosite pentru înierbare
(C. Giulivo şi colab., 1992)
Precocitate Rezistenţă la frig Rezistenţă la secetă

Festuca arundinacea Phleum pratense Festuca arundinacea MAX
Lolium multiflorum Festuca pratensis Dactylis glomerata
Dactylis glomerata Lolium perenne Lolium multiflorum
Festuca pratensis Festuca arundinacea Lolium perenne
Lolium perenne Dactylis glomerata Festuca pratensis
Phleum pratense Lolium multiflorum Phleum pratense MIN
Agresivitate Longevitate Putere antierozională

Lolium multiflorum Festuca arundinacea Festuca arundinacea MAX
Festuca arundinacea Dactylis glomerata Lolium multiflorum
Dactylis glomerata Phleum pratense Dactylis glomerata
Lolium perenne Festuca pratensis Festuca pratensis
Festuca pratensis Lolium perenne Lolium perenne
Phleum pratense Lolium multiflorum Phleum pratense MIN
Variante ale înierbării permanente:
-totală:
-acoperă întreaga suprafaţă a parcelei;
-se practică în condiţiile unor soluri bine aprovizionate cu apă şi elemente
nutritive;
-acolo unde se pune problema diminuării excesului de vigoare şi de
producţie
-parţială (pe intervale):
-înierbarea unor benzi de teren situate pe mijlocul intervalelor dintre rânduri
pe care circulă maşinile;
-lăţimea benzilor – 60 - 140 cm (suprafaţa efectiv înierbată reprezintă 20-50
% din întreaga suprafaţă a parcelei);
-parţială cu alternarea intervalelor:
-însămânţarea ierburilor din două în două intervale, restul întreţinute ca
ogor negru;
-se folosesc ierburi cu talie mică (Lolium perenne) – 12-14 Kg/ha sămânţă;
-după 8-9 ani benzile înierbate se desfiinţează şi se însămânţează celelalte
Influenţa întreţinerii solului prin înierbare asupra viţei-de-vie
-distribuţia rădăcinilor viţei-de-vie:
-sporeşte creşterea acestora în orizonturile profunde;
-nutriţia viţei-de-vie:
-ierburile sunt primele care folosesc azotul care, în acest fel este sustras
viţei-de-vie şi folosit pentru necesităţile energetice ale bacteriilor ce
realizează mineralizarea substanţei organice;
-conţinutul de azot din frunze are tendinţa de scădere;
-frunzele au un conţinut mai ridicat în fosfor şi potasiu
-vigoarea butucilor:
-este diminuată prin înierbare;
-oprirea mai timpurie a creşterii lăstarilor;
-îmbunătăţirea eficienţei fotosintezei frunzelor
-producţia de struguri:
-este diminuată prin înierbare cu 5-24 %;
-calitatea producţiei:
-este îmbunătăţită (şi starea de sănătate a recoltei)
Conţinutul în azot mineral al frunzelor viţei-de-vie în condiţiile întreţinerii
solului prin înierbare şi ogor negru (după J. A. Neyroud, J. F. Parisod, 1983)
Gradul de atac al putregaiului cenuşiu pe strugurii soiului Chasselas
la diferite sisteme de întreţinere a solului (după D. Maigre, F. Murisier, 1992)
Dezavantajele înierbării
-concurenţa pentru apă, mai accentuată în anii secetoşi;
-sporirea riscului gerurilor târzii de primăvară în momentul

dezmuguritului;
-uneori, în perioadele secetoase, trecerea acarienilor galbeni de pe

ierburi pe viţa-de-vie
Consumuri energetice determinate de sistemele de întreţinere a solului
(după Gh. Condei, 1989)
Sistemul de Consumul la ha (anual)

întreţinere
a solului
zile - om ore - agregat motorină (l)
Ogor negru 27 8 41
Erbicidare 2 3 26
Înierbare dirijată 14 4 13
D. FOLOSIREA ÎNGRĂŞĂMINTELOR VERZI
-avantaje:
-contribuie la reducerea eroziunii;
-ameliorează structura solului;
-îmbogăţesc solul în materie organică;
-intensifică activitatea microorganismelor
-specii folosite:
-plante anuale, cu ciclul de vegetaţie scurt, cu creştere rapidă, care produc
o biomasă apreciabilă, unele dintre ele (leguminoasele) cu posibilităţi de
fixare a azotului atmosferic:
-mazărea comestibilă sau furajeră (100-150 kg/ha);
-lupinul (150-200 kg/ha);
-bobul (150-200 kg/ha);
-soia (150-200 kg/ha);
-borceagul de primăvară (150 kg/ha mazăre furajeră + 60 kg/ha
ovăz)
-secara (80-100 kg/ha)
Înierbarea temporară cu specii din flora spontană
-specii de talie joasă, lipsite de stoloni şi rizomi (Stellaria media, Veronica persica)
-efectele favorabile ale prezenţei florei spontane pe parcursul perioadei de repaus a
viţei-de-vie:
- reduce scurgerea superficială asigurând protecţie împotriva eroziunii;
- amelioreaza infiltrarea apei din precipitaţii, cu influenţă pozitivă asupra
rezervelor de apă din sol;
- garantează o mai bună mobilizare a elementelor nutritive mai puţin
mobile, reducând riscul apariţiei carenţelor şi clorozei;
- prin sistemul radicular ameliorează structura solului;
- cosirea plantelor din flora spontană, când acestea ajung la 20-25 cm
înălţime în primăvară influenţează pozitiv păstrarea umidităţii în sol,
întârzie apariţia unor noi buruieni anuale şi permite accesul cu maşinile
în plantaţii pe timp ploios;
- în general, buruienile care îşi fac apariţia la sfârşitul primăverii şi vara pot
contribui la accentuarea deficitului hidric;
- în zonele cu precipitaţii suficiente sau acolo unde este necesară
limitarea vigorii butucilor se recomandă cositul buruienilor.
Folosirea buruienilor cu acţiune alelopatică în plantaţiile viticole
- unele specii sălbatice, cu talie joasă, diseminare rapidă, cu

rădăcini superficiale, care exercită o concurenţă scăzută pentru apă şi
substanţe nutritive sunt interesante pentru capacitatea de a emite
substanţe chimice alelopatice, fapt ce explică un efect erbicid
semnificativ.
- au fost studiate următoarele specii: Digitaria sanguinalis,

Lamium amplexicaule, Lamium purpureum, Stellaria media Glechoma
hederaceum.
- specia cosmopolită Digitaria sanguinalis, cu răspândire
rapidă, rezistentă la secetă (deşi sistemul radicular se află la mică
adâncime), are acţiune alelopatică datorată emisiei unor exudate
radiculare fitotoxice (acidul clorogenic şi sulfosalicilic), care
frânează dezvoltarea buruienilor, fără a dăuna viţei-de-vie.
Mulcirea
- pentru a menaja solul şi, pe de altă parte, pentru a restrânge cheltuielile
mari ocazionate de lucrarea acestuia, există posibilitatea acoperirii lui cu
paie, mulci de ierburi, scoarţă de copaci (măcinată) etc.
- paiele pot fi împrăştiate pe toată suprafaţa, folosind o cantitate de
8 – 10 t/ha. Timpul optim de administrare este toamna, după lucrarea adâncă
a solului. După o perioadă de 3 ani, se vor mai adăuga paie pentru acoperirea
solului. După 8 – 10 ani, întreaga masă de paie va fi încorporată cu ajutorul
sapei rotative şi se va proceda la o nouă acoperire.
- avantajele acoperirii cu paie constau în:
- prevenirea eroziunii solului pe pante;
- reprimarea buruienilor;
- păstrarea umidităţii solului sub paie chiar şi în anii
secetoşi;
- repopularea solului cu râme;
- stimularea activităţii microbiologice a solului;
- stimularea creşterii viţelor,
-diminuarea cheltuielilor pentru întreţinerea mecanică a
solului;
- dezavantajele acoperirii cu paie sunt următoarele:
- la paiele proaspăt administrate există un oarecare
pericol de incendiu insa după câteva luni, ele ard mai greu;
- se favorizează apariţia şoarecilor, viermilor sârmă şi altor
dăunători.
- în viile înierbate, acoperirea solului pe rândul de viţe poate fi făcută cu
mulci de ierburi;
- masa de ierburi este aruncată pe solul de sub rândurile de
butuci de către cositoarea cu aparat de tăiere de tip rotativ, cu
ocazia cosirii intervalului înierbat;
- acoperirea cu mulci de ierburi are aceleaşi avantaje ca şi cea
cu paie.
- scoarţa de copaci:
- cantităţi recomandate 100 – 300 m3/ha;
- dezvoltă o acţiune erbicidă;
- putrezeşte foarte încet, fiind deci foarte durabilă.
- tescovina – 80 t/ha, odată la 2-3 ani, folosită la prevenirea scurgerilor pe
terenurile în pantă.
-composturile urbane – 100t/ha odata la 3-4 ani; favorabile pentru
structura solului si continutul in humus.
Plantaţii cu multipe culturi
comparate cu o plantaţie
monocultură (centru stânga)
Biodiversitate într-o podgorie în funcţie de sezon
LILIANA TOMOIAGĂ
GHIDUL FITOSANITAR AL
VITICULTORULUI
1
Lucrarea a fost finanţată în cadrul programului AGRAL Contract CEEX 47/2006
Titlul : ,,Soluţii tehnologice avansate pentru limitarea declinului biologic produs de
bacterii şi ciuperci lignicole la viţa de vie în podgoriile din Romania,,
Director de proiect: Dr. ing. Liliana Tomoiagă - SCDVV Blaj
Colaboratori: Dr. ing.Maria Oprea - ICDVV Bucureşti
Drd. Ioan Voiculescu - ICDVV Valea Calugarească
Dr. ing. Aurelia Podosu - SCDVV Odobesti
Drd. Carmen Stoica - SCDVV Iasi
Prof. Dr. Viorel Florian - USMV Cluj-Napoca
ISBN - 978-973-0-06169-7
2
INTRODUCERE
Într-o plantaţie viticolă, daunele pot fi provocate de mai mulţi
factori: boli, insecte, erbicide, mamifere, păsări, practici agricole,
condiţii meteorologice etc. Pentru a preveni infecţiile grave şi
pierderile de randament şi calitate, identificarea corespunzătoare a
cauzelor care concură la originea daunelor stă la baza elaborării unui
program de luptă antiparazitară, optim şi raţional.
Elaborarea şi implementarea tehnologiilor de protecţie
fitosanitară începe cu fiecare nou ciclu de vegetaţie. Măsurile care se
impun pot varia de la un sezon la altul, în principal în funcţie de
severitatea atacului produs de patogeni, condiţiile climatice, prezenţa
inoculului, istoricul maladiei, sensibilitatea soiurilor etc. Cu toate
acestea, prezenţa unui patogen în plantaţie nu semnifică în mod
automat necesitatea tratamentului. În consecinţă, anumite boli pot fi
devastatoare în unii ani şi pot fi mai puţin importante, în alţi ani. De
aceea, viticultorul trebuie să verifice cultura, sistematic, în mod ideal,
de două ori, pe săptămână, pentru a monitoriza apariţia şi
dezvoltarea diverşilor patogeni. Este important a se acorda atenţie
primelor simptome ale atacului, deoarece intervenţiile orientate la
începutul infestării asigură un control mai bun şi, de cele mai multe
ori, optimizează consumul de pesticide. După recoltare, trebuie să se
verifice starea fitosanitară a plantaţiei, înainte şi după căderea
frunzelor. Aceste observaţii au ca obiectiv evaluarea rezervei de
inocul prezent la sfârşitul sezonului pe frunze şi, de asemenea, pot
facilita detectarea bolilor lemnului.
Acest ghid fitosanitar are scopul de a oferi viticultorilor, un
mijloc de informare rapid şi eficient de diagnoză a celor mai frecvenţi
patogeni ai viţei de vie semnalaţi în podgoriile din România şi
recomandări privind măsurile tehnologice de protecţie fitosanitară,
menite să controleze eficient atacul acestor inamici.
Prezentarea ghidului este simplă şi comodă permiţând
vizualizarea patogenilor şi a simptomelor de atac, datorită fotografiilor
color şi schemelor.
Dr. Ing. Liliana Tomoiagă

Cercetător principal I
SCDVV Blaj
3
Cum utilizăm
acest ghid ?
Profilul dăunătorilor, bolilor viţei de vie şi măsurile de luptă anti-parazitară pot fi diferite, în
funcţie de circumstanţe.Ideal este adaptarea tehnicilor şi programelor fitosanitare la nivel de fermă
sau parcelă, în funcţie de evoluţia agenţilor de dăunare în raport cu fenofazele sensibile ale plantei
la atacul patogenilor. În acest sens, în prezenta lucrare, bolile şi dăunătorii sunt tratate pe stadii
fenologice.
Acelaşi parazit poate fi abordat în 3 sau 4 stadii (capitole diferite)
În fiecare stadiu, viticultorul poate găsi informaţii despre:
• Stabilirea rapidă şi exactă a cauzelor atacului sau diagnosticul
• Recunoaşterea dăunătorilor şi a auxiliarilor
• Simptomatologia bolilor
• Biologia agenţilor de dăunare
• Condiţii favorabile atacului
• Strategia de combatere adoptată ; tehnici de, luptă profilactică, tratamente
• Momentul aplicării tratamentului
• Alegerea pesticidului
Aspectele tehnice ale viticulturii biologice figurează în verde.
4
Managementul integrat al bolilor
Dăunatorilor şi buruienilor
Înainte de dezmugurit
Încheierea strugurilor
Debutul înfloritului
Repaus vegetativ
Dezmugurit
Recoltat
Tabele
Înflorit
Pârgă
Pârgă
Introducere
Acarienii eriofizi 15 48 68
Acarienii tetranichizi 18 47 68
Acarioza 17
Antracnoza 21 60
Arsura bacteriana 19
Arsura soarelui 67
Auxiliarii 49
Carenţe de nutriţie 32
Cancerul bacterian 77
Cloroza ferică 31
Cicada verde 52 68
Dăunători secundari 34 54
Dezfrunzitul 42
Erinoza 16
Eutipoza 46 76
Esca 64 75
Excorioza 12 66 74
Făinarea 22 40 59 70
Fitoplasmozele 72 78
Filoxera 20
Gerul iernii 79
Grindina 14
Înnegrirea şi moartea braţelor 56 75
Îngheţurile târzii de primăvară 10
Întreţinerea solului 11
Mana viţei de vie 29 38 60 70
Molia frunzei (Pirala) 27
Moliile strugurilor 26 54 68
Posibile confuzii 80
Ploşniţa verde 28 96
Putregaiul alb 62 72 101
Putregaiul cenuşiu 25 43 61 71 72 102
Putregaiul acid 63 71 103
Putregaiul negru 24 55 66 74 104
Rujeola 25 42 110
Tripşii 53 114
Uscarea rahisului 67 115
5
STADIILE FENOLOGICE DE CREŞTERE A VIŢEI DE VIE
A 01 B 03 C 05 D 06
Repaus vegetativ Umflarea mugurilor Punct verde vizibil Dezmugurit
E 09 F 12 G 15 H 17
2-3 frunzuliţe 5-6 frunzuliţe etalate butoni florali butoni florali
etalate inflorescenţe vizibile încă aglomeraţi separaţi
I 23 J 27 J 29 K 31
plin înflorit legarea boabelor bob de porumb bob de mazăre
L 33 L 35 L37
Incheierea strugurilor pârgă (început) Sfârşitul maturării
Stadii complementare: 19. debutul înfloritului- deschiderea primelor flori

02. debutul umflării mugurilor 25. sfârşitul înfloritului- 80% flori scuturate
07. primele frunzuliţe etalate 36. mijlocul stadiului de pârgă
16. 8-9 frunzuliţe
18. 10-12 frunzuliţe
6
Protecţia fitosanitară
Protecţia fitosanitară reprezintă una din verigile de bază a tehnologiei de cultură a

viţei de vie. În condiţiile deteriorării permanente a mediului înconjurător reorientarea
sistemelor de producţie viticolă spre tehnologii fitosanitare raţionale a devenit o
necesitate. În practică combaterea raţională a bolilor şi dăunătorilor viţei de vie se
bazează pe 4 elemente cheie: 1. cunoaşterea culturii 2. cunoaşterea paraziţilor, 3.
evaluarea riscurilor şi 4. aplicarea tehnicilor de prevenire şi combatere.
A se cunoaşte !
Cultura
¾ cunoaşterea sortimentului din zonă şi studiul comportării soiurilor caracteristice la atacul

principalilor agenţi patogeni şi dăunători în vederea aplicării unor tratamente diferenţiate;
¾ condiţiile pedologice şi microclimatice specifice fiecărei parcele;
¾ sensibilitatea plantei (fenofaza) în raport cu evoluţia patogenilor;
Paraziţii
¾ cunoşterea exactă a biologiei patogenului în raport cu microclimatul, nivelul atacului şi

toleranţa soiurilor;
¾ cunoaşterea parametrilor de dezvoltare a agenţilor patogeni şi a dăunătorilor în corelaţie
cu evoluţia condiţiilor climatice şi fenologia plantei în vederea stabilirii momentului optim
de intervenţie;
Evaluarea riscurilor
¾ stabilirea rapidă şi exactă a cauzelor atacului sau diagnosticul;

¾ înventarierea, urmărirea evoluţiei organismelor dăunătoare şi cunoaşterea rezervei
biologice;
¾ cunoaşterea pragului economic de dăunare(PED) sau a pragului de intervenţie;
7
Tehnici de prevenire şi combatere
• Măsuri profilactice
¾ igiena culturală;
¾ aplicarea lucrărilor solului;
¾ aplicarea lucrărilor de întreţinere (copilit, dezfrunzit, cârnit);
¾ aplicarea raţională a îngrăşămintelor chimice;
¾ recoltarea la momentul optim;
• Caracteristicile produselor fitosanitare

¾ propietăţile substanţei active;
¾ modul de acţiune, remanenţa;
¾ riscuri la apariţia fenomenului de rezistenţă;
¾ caracteristicile toxicologice;
• Calitatea aplicării şi evitarea pierderilor

¾ suprafaţa vegetală protejată;
¾ ora executării tratamentului;
¾ buna cunoaştere a utilajelor şi a metodei de lucru;
• Riscuri şi precauţii
¾ reluarea tratamentelor în cazul spãlãrii, dacă s-au aplicat produsele de contact;
¾ pulverizarea corespunzătoare, cu respectarea dozelor şi a ritmului aplicării;
¾ evitaţi să aplicaţi tratamentul dacă viteza vântului depăşeşte 4-5 m/s; la viteze mai mari de
vânt soluţia acoperă disproporţionat suprafaţa tratată;
¾ evitaţi să aplicaţi tratamentele dacă temperatura depăşeşte 25°C-28°C evitaţi să aplicaţi
tratamentul dacă ploaia este iminentă;
¾ nu păstraţi soluţia de la o zi la alta;
¾ nu stropiţi când planta este în plină înflorire;
¾ nu folosiţi un produs care a fost expus la îngheţ sau când nu aveţi siguranţă asupra
eficacităţii produsului;
8
Dezmugurit
debutul înfloritului
9
Dezmugurit debutul
Dezmugurit - debutul înfloritului

Ingheţurile târzii
înfloritului
de primăvară
Viţa de vie devine sensibilă la
îngheţurile târzii de primăvară
când temperatura, în intervalul:
dezmugurit - creşterea lăstarilor,
scade sub – 2 °C
Brumele şi îngheţurile târzii de primăvară
pot să survină în perioada: sfârşitul lunii martie,- începutul lunii mai, provocând distrugerea
parţială sau totală a lăstarilor tineri. Mărimea pagubelor depinde de fenofaza de creştere în care
se află lăstarii şi de nivelul pe care îl ating temperaturile sub 0 °C. Practic, organele verzi sunt
sensibile la frig şi ger, începînd de la -1 °C. Pragul biologic inferior este socotit pentru vârfurile
lăstarilor în creştere şi frunzele tinere de la -0,1 – 0,7 °C. Lăstarii umezi pot suferi însă şi la °0 C.
Inflorescenţele înainte de înflorilre pier la -1 °C, inflorescenţele pe durata înfloririi şi imediat după
legarea boabelor suferă la - 0,5 C mai ales dacă sunt afectate de o scădere mai importantă a
temperaturii pe o durată mai lungă de timp. Dacă temperatura scade sub -1.-2 °C, o durată mai
lungă de timp, vegetaţia este stopată Distrugerea frunzelor şi lăstarilor poate fi compensată de
intrarea în creştere a internodiilor de la bază sau a ochilor axilari şi dorminzi. Totuşi, ciclul
vegetativ este întârziat sau scurtat, iar viţele sunt slăbite.
Daune pe lăstarii tineri după îngheţ
Metode preventive indirecte:
-alegerea soiurilor viguroase cu dezmugurire târzie
(Cabernet Sauvignon, Galbenă de Odobeşti, Afuz
Ali );
-în viile situate la piciorul pantei, în depresiuni, se
evită mobilizarea inutilă a solului mai ales prin
arături adânci, până la trecerea îngheţului.
-amendamente şi îngrăşăminte fosfatice şi
potasice care contribuie la consolidarea rezistenţei
viţelor la temperaturi scăzute.
-conducerea viţelor pe tulpini la o înălţime de 0,8-
1,2 m faţă de suprafaţa solului pentru scoaterea
coroanei butucului din zona cea mai gelivă.
-orientarea parcelelor spre expoziţii care se
încălzesc mai mult în timpul zilei, în ordine
descrescândă, sudică, estică şi vestică
-drenarea maselor de aer rece (perdele de
protecţie, garduri vii )
Mijloace directe
• avertizarea îngheţurilor (15 aprilie-15 mai)
• ecrane de protecţie din paie, rogojini, cartoane sau diferite materiale care să blocheze razele
calorice la nivelul plantei.
• norii artificiali, ceţurile, fumurile; în nopţile reci când temperatura scade la 1 °C se recomandă
realizarea perdelelor de fum cu ajutorul: grămezilor fumigene din resturi organice gunoi de
grajd paie umede, anvelope uzate umplute cu paie rumeguş, lumânări fumigene.
• încălzirea aerului cu ajutorul aparatelor cu radiaţii infraroşii
• submersia (inundarea) care constituie o măsură foarte simplă pentru viile situate în zona de
şes şi văile joase.
10
Dezmugurit-debutul înfloritului
Remedii după ger
• În viile afectate de îngheţurile târzii de primăvară se aplică operaţiuni în verde cu scopul
îndepărtării prin tăiere a tot ce este distrus de îngheţ, pentru stimularea noilor creşteri.
• În plantaţiile în care pornirea în vegetaţie a mugurilor de pe elementele de rod este neuniformã,
se recomandã executarea unui ciupit timpuriu a lãstarilor, în momentul când aceştia au 5-6
frunzuliţe, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi la
refacerea butucului ca elemente de vegetaţie sau chiar de rod pentru anul viitor;
• În plantaţiile pe rod, în care au pornit în vegetaţie numai o parte din mugurii situaţi în partea de
jos a butucului, se recomandã pãstrarea acestor lãstari, dirijarea corespunzãtoare a acestora şi
legarea rãsfiratã şi repetatã, plivindu-se numai lãstarii slabi;
• Fertilizarea suplimentarã cu 80-90 kg s.a./ha îngrãşãminte potasice şi fosfatice încorporate
mecanizat.
Întreţinerea solului
La ora actuală, viticultorul poate opta pentru diferite soluţii de întreţinere a solului cu avantajele
şi/sau dezavantajele lor. În plantaţiile moderne sunt preferate soluţiile mixte de întreţinere:
¾ erbicidarea pe rând şi înierbare între rânduri, este o soluţie dar, acest sistem nu este
posibil în toate regiunile şi pe toate tipurile de sol;
¾ erbicidare pe rînd şi lucrarea solului între rânduri este o soluţie costisitoare;
¾ erbicidarea termică pe rând şi prăşitul între rânduri se foloseşte în viticultura biologică;
Erbicidarea chimică pe rând este o soluţie simplă şi eficace care presupune:

- localizarea erbicidelor pree şi postemergente pe rândul de viţă de vie pe o lăţime de 50-60 cm
- utilizarea diuzelor specifice;
- aplicarea erbicidelor postemergente sistemice de contact pe cât posibil în perioada estivală;
- alternanţa erbicidelor pentru a evita apariţia fenomenului de rezistenţă;
Alegerea erbicidelor În ultimele decenii se pune tot mai mult problema limitării folosirii
erbicidelor ca urmare a faptului că, pe lângă efectele pozitive, utilizarea excesivă, neraţională a
acestor produse poate avea numeroase urmări nedorite. În plus, eliminarea de pe piaţă a
erbicidelor pe bază de Diuron sau rezistenţa la erbicide inclusiv la glifosat, impune
reconsiderarea strategiei de erbicidare . La ora actuală, strategia de combatere chimică a
buruienilor poate fi construită pornind de la o aplicare preemergentă, urmată de o aplicare
postemergentă sau o singură aplicare postemergentă. Se recomandă utilizarea erbicidelor
postemergente sistemice, înainte de dezmugurit, iar următoarele tratamente să se aplice cu
postemergente de contact. Înierbare naturală sau semănată
Viticultorul poate opta pentru unul din cele trei
sisteme de înierbare, în funcţie de tipul de sol şi
rezerva hidrică potenţială;
1. înierbare permanentă semănată sau
spontană, în zonele unde rezerva hidrică este
ridicată (soluri profunde şi argiloase);
2. înierbare permanentă pe rândul al doilea
semănată sau spontană în alternanţă în fiecare
an în zonele unde rezerva hidrică potenţială este
medie ;
3. inierbare temporală semanată sau spontană, din septembrie până în aprilie, în zonele
unde rezerva hidrică potenţială este redusă pe soluri permeabile sau puţin profunde, semănatul
se face înainte de recoltat şi se distruge primăvara în momentul dezmuguritului
Viticultura biologică: Reglementările din viticultura biologică interzice folosirea erbicidelor de
orice fel şi autorizează lucrarea solului, înierbarea naturală sau semănată şi erbicidarea termică.
Vezi p.86
11
Dezmugurit debutul
Dezmugurit- debutul înfloritului
Excorioza
înfloritului
Forma asexuatã: Phomopsis viticola (Sacc)( Bulit et al 1972),

Forma sexuatã: Cryptosporella viticola (Reddick Shean)
Excorioza, consideratã una din principalele boli ale lemnului este o boalã de focar, ce
atacã prin excelenţã plantaţiile cu talie joasã cu fertilitate ridicatã şi exces de umiditate.
Simptome pe lăstarii tineri EXPRESIA SIMPTOMELOR

Primăvara, lăstarii tineri infectaţi sunt
piperniciţi şi prezintă pe internodiile
bazale pete clorotice cu centrul de
culoare inchisă. Ca urmare a atacului,
lăstarii erbaceei devin fragili şi se pot
desprinde parţial sau total la eventuale
traume climatice sau mecanice. Cei mai
susceptibili la infecţie sunt lăstarii tineri
până în fenofaza lăstar 5-10 cm lungime.
Frunzele simptomatice sunt mai mult sau
mai puţin deformate. Pe limbul foliar, pe
peţioli şi pe nervuri pot fi observate
numeroase pete circulare mici (0,3-1,5
cm în diametru) clorotice, cu centrul
Necroze la baza coardelor întunecat. Într-un stadiu mai avansat al
bolii, frunzele atacate se îngălbenesc şi
cad prematur.
Când leziunile apar în punctul de inserţie

pe butuc, fisurile se adâncesc,
determinând formarea unor ţesuturi
cicatrizante, îngroşate la baza coardelor.
Localizarea parazitului la baza coardelor
determină: moartea mugurilor bazali,
ştrangularea respectiv, fragilitatea
excesivă a coardelor care devin casante
şi se detaşeazã uşor la şocuri.
FACTORI FAVORIZANŢI
¾ atacul este favorizat de condiţiile climatice de la începutul sezonului, în special de
primăveri reci şi umede;
¾ ploile de primăvară au un rol fundamental în germinarea şi diseminarea ciupercii;
¾ germinarea este posibilă în intervalul de temperatură cuprins între 1 şi 37 °C, cu un optim
de 23 °C;
¾ umiditatea relativă a aerului ridicată (90-100%), favorizează germinarea şi dezvoltarea
parazitului;
¾ potenţialul genetic şi vârsta plantaţiilor. Plantaţiile cu vârstă peste 10 ani sunt mai
susceptibile la atac;
¾ toleranţa soiului şi a portaltoiului. Soiurile sensibile sunt: Fetească albă, Fetească regală,
Merlot, Cardinal, Muscat Ottonel, Grasă de Cotnari, Merlot, Italia. Portaltoii cu vigoare
mare sunt mai sensibili, (Kober 5BB, Berl x Rup 140 Rg) comparativ cu portaltoii de
vigoare mijlocie (Riparia Gloire, SO4) .
12
BIOLOGIA
• Primăvara, tinerii lăstari sunt colonizaţi de ciupercă, în două moduri: prin miceliul prezent
deja în mugurii dorminzi şi prin picnidii cu picnospori prezenţi pe lemn, eliberaţi în condiţii
de umiditate. Picnosporii incluşi într-un gel (cili), sunt diseminaţi prin intermediul ploilor.
Contaminarea tinerilor lăstari are loc în perioada sensibilă cuprinsă între ,,stadiul 05,, şi
,,stadiul 09,,;
• Ciuperca pătrunde în interiorul plantei gazdă, în special prin rănile tăierilor de primăvară.
• Acţiunea combinată a vântului şi picăturilor de ploaie asigură diseminarea patogenului.
STRATEGIA DE LUPTĂ
Primăvara, viticultorul trebuie să verifice foarte atent plantaţia pentru a decide necesitatea
ulterioară a tratamentelor.
Tratamentele se aplică exclusiv în perioada sensibilă, cuprinsă între dezmugurit ,,stadiul
06,, şi fenofaza 2-3 frunzuliţe etalate,, stadiul 09,,.În această perioadă, tinerii lăstari
trebuie protejaţi de contaminările produse sub influenţa ploilor. In absenţa maladiei, nu se
intervine.
Strategie cu 2 tratamente
• primul tratament este poziţionat când 50 % din muguri sunt în ,,stadiul 05,, cu produse
de contact pe bază de mancozeb, maneb, propineb, metiram zinc, folpet;
• al doilea tratament este poziţionat când 50 din muguri sunt în ,, stadiul 06,, utilizând
aceleaşi produse recomandate la primul tratament;
Strategie cu un tratament
• se aplică când 40 % din muguri se află în ,,stadiul 06,, cu produse pe bază de fosetil de
Al, în decurs de cel mult 24 ore după ploaie;
• tratamentele tardive, după,, stadiul 09,, când 100% lăstari sunt în fenofaza 2-3
frunzuliţe, sunt inutile;
• atenţie mare la momentul aplicării tratamentelor care, în general, nu se execută în
acelaşi timp în toate parcelele ca urmare a neuniformităţii dezmuguritului, care poate
evolua în mod diferit,de la o parcelă la alta, datorită soiului, expoziţiei, datei la care s-au
efectuat tăierile în uscat etc;
Strategia de combatere a excoriozei pe vegetaţie
Primul tratament Al doilea tatament Vezi p.63

50% muguri 50% muguri
,, In stadiul 05,, ,, În stadiul 06,,
,,Stadiul 05,, Tratament unic cu ,, Stadiul 06 ,, ,,Stadiul 09,,

Punct verde Fosetil de Al Dezmugurit 2-3 frunzuliţe etalate
40% muguri in
,,Stadiul 06,,
13
Dezmugurit debutul Dezmugurit- debutul înfloritului
înfloritului
Grindina Daune după căderea grindinei
Ploile cu grindinã sunt, în general,

manifestãri locale, deşi se cunosc zone
frecvent bântuite de grindinã, care
provoacă anual pagube, uneori
dezastruoase pentru viticultori.
Natura pagubelor diferă, în funcţie de
sezonul şi intensitatea fenomenului. O
cădere timpurie şi violentă a acestora
poate compromite formarea ochilor de
rod pentru anul viitor, pe organele verzi
ale viţei de vie se produc rãni mai mult
sau mai puţin grave. Lăstarii tineri pot fi
dezarticulaţi,iar frunzele prezintă limbul
sfâşiat. O cădere în epoca înfloritului
provoacă meierea strugurilor
Mai târziu în perioada estivală, grindina poate provoca pe boabele verzi plăgi deschise şi striviri
puternice, fisurarea lor pe parcursul creşterii şi, în cele din urmă, uscarea lor. În sistemele de
cultură clasice la baza solului, în urma leziunilor cauzate de grindină boabele, pot fi infectate de
ciuperca Coniella diplodiella. Când grindina se produce dupã intrarea în pârgã a strugurilor, se
observã scurgerea mustului şi, prin spargerea boabelor, instalarea unor mucegaiuri care duc la
compromiterea recoltei. În afara distrugerii parţiale sau totale a recoltei anului în curs,
consecinţele violente ale căderii grindinei se resimt mai mulţi ani.
Metode de apărare împotriva grindinei

• Tunurile antigrindină (distrugerea particulelor de gheaţă prin unda de şoc a exploziilor)
• Inseminarea norilor (iodura de argint dispersată cu ajutorul unor fusee trase de la sol sau
cu ajutorul avioanelor). Eficacitatea acestei metode nu a fost niciodată demonstrată.
• Plase antigrindină, ridicând plase de polietilenă, utilizate în acelaşi timp pentru protecţia
împotriva păsărilor. Dezavantajul constă în faptul că plasele acoperă parţial frunzişul şi
incomodează aplicarea produselor de uz fitosanitar în timpul tratamentului.
•
Refacerea capacităţii de producţie la viile grindinate
În funcţie de intensitatea daunelor şi faza de vegetaţie în care se găseşte viţa de vie, se
alege şi strategia de refacere a capacităţii de producţie:
• Tratament cu zeamă bordeleză 1%, sau fungicide pe bază de: captan, folpet sau
dichlofluanid aplicate în termen de maxim 20 de ore după căderea grindinei pentru
cicatrizarea rănilor şi pentru a preântâmpina atacurile de mană;
• Praşile repetate menite să elimine concurenţa buruienilor;
• Tăieri de reducţie corespunzătoare porţiunilor de lemn distrus. Este necesar să se
analizeze fiecare butuc în parte şi operaţiile aplicate să fie în funcţie de specificul soiului şi
de mărimea daunelor;
• Pentru forţarea creşterii lăstarilor şi pentru maturarea lor se vor administra îngrăşăminte
minerale azotoase, iar spre toamnă, îngrăşăminte fosfatice şi potasice (ca, de altfel, la
toate aceste tăieri speciale), sau în complex 250 kg azot, 900 kg superfosfat, 500 kg sare
potasică la hectar.
• Ingropatul obligatoriu la forma joasă de conducere, pentru a întâmpina pierderile de ochi.
14
Acarienii eriofizi Calepitrimerus vitis şi Colomerus vitis
Acarian eriofid Adultul Morfologie
Acarienii eriofizi încadrează specii de dimensiuni
microscopice sub 0,2 mm lungime şi 0,05 mm
lăţime (vizibili doar la binocular), cu corpul
alungit, fusiform cu aspect viermiform de culoare
alb-gãlbui pânã la gãlbui – portocaliu. Regiunea
anterioarã a corpului corespunde regiunii cefalice
şi, parţial, toracelui. Pe ea se inserã douã perechi
de picioare îndreptate înainte şi douã perechi de
apendice bucale,.constituind un fel de rostru în
formă de stilet, cu ajutorul cărora acarienii
înţeapă şi sug hrana.
Elemente de biologie
Ciclul biologic, respectiv alternarea generaţiilor, caracteristicã tipicã eriofidelor care infesteazã
plante cu frunze caduce din regiuni nord-temperate, comportã între stadiul de ou şi adult, 2 stadii
larvare active (protonimfa şi deutonimfa) alternând cu douã stadii imobile (nimfocrisalidele şi
imagocrisalidele).Eriofizii ierneazã ca femelă adultă în colonii în mugurii, de la baza lãstarilor.
sau sub scoarţã. Primãvara, la începutul dezmuguritului, femelele ies din diapauzã. Cele mai
importante specii de acarieni eriofizi dăunători ai viţei de vie sunt Calepitrimerus vitis agentul
acariozei şi Colomerus vitis agentul erinozei viţei de vie.
Stabilirea pragului de intervenţie
¾ Nivelul popualţiei de la care se justifică
aplicarea strategiei de intervenţie se
determină printr-o simplã examinare a
mugurilor şi frunzelor cu lupa binocular.
¾ Dimensiunile microscopice ale
dăunătorului şi mimentismul fac dificilă
depistarea lui, de aceea PED-ul sau ,,Pragul
de intervenţie,, se stabileşte atât prin
observaţii microscopice, cât şi pe baza
simptomelor vizibile pe lăstari şi frunze.
¾ În paralel, se verifică prezenţa
speciilor utile (fitoseizi şi cocinelide) pe din
eşantionul de muguri respectiv, frunze supus
observaţiilor
Colonii de acarieni eriofizi sub scoarţă
¾ Primul sondaj se execută în fenofaza pre-dezmugurit, la începutul lunii aprilie. În medie,

se examinează 100 ochi recoltaţi de la butuci aflaţi în diferite puncte ale parcelei.
PED = 5-6 acarieni / mugure la umflarea mugurilor
¾ Al doilea sondaj se execută în post-dezmugurit, când se examinează minim 100
frunzuliţe /parcelă.
PED = 5-6 acarieni / frunzã in post-dezmugurit sau 30 % frunze cu simptome de atac
¾ În parcelele în care prãdãtorii, sunt prezenţi pe cel puţin 20 % din probele analizate în
raport de cel puţin 1 prădător/ 20 dăunători prădătorii asigură controlul natural a populaţiei sub
PED deci tratamentele nu sunt necesare .
Vezi p. 45
15
Dezmugurit debutul
înfloritului Erinoza (Colomerus vitis sin. Eriophies vitis)
În România, atacul produs de acarianul eriofid Colomerus vitis, cunoscut sub
numele de erinoza sau bãşicarea viţei de vie, crează probleme, mai mult
sau mai puţin grave, în toate arealele viticole.
Simptome de erinoză pe frunze
şi ciorchini Mod de dăunare
Primãvara, femelele se rãspândesc pe partea
superioarã a tinerelor frunze unde, înţeapã provocând
formarea unor bãşici, (umflãturi) de forma unor gale de
dimensiuni variabile de 0,5 - 2 cm, de unde şi
denumirea atacului de “bãşicarea” sau “erinoza” viţei
de vie. În dreptul acestor gale are loc o hipertrofiere a
perilor cuticulei inferioare şi formarea unor pete
păstoase. În prima fază a atacului, petele sunt subţiri
şi de culoare gălbuie-albicioasă, apoi devin mai mari,
dense şi cafenii, iar spre toamnă, cafenii-brunii. La
infestări puternice, acarienii pot ataca şi peţiolul
frunzelor, mugurii, cârceii şi ciorchinii. în urma
atacului, frunzele se îngălbenesc şi cad, iar florile
avortează
Prevenire şi combatere
Metode agrotehnice-culturale; practicile culturale cu
rol important în reducerea rezervei biologice limitarea
nivelului populaţiei de acarieni şi se concretizeazã în:
- aplicarea corectă şi la timp a tãierilor în uscat;
- strângerea şi arderea materialului rezultat din tãieri;
- arãturi adânci de toamnã, cu îngroparea tuturor
resturilor vegetale;
- strângerea şi arderea frunzelor cãzute şi a coardelor
rezultate din tăierile în uscat, cu scopul distrugerii unui
număr cât mai mare de femele hibernante;
- menţinerea curatã a terenului, prin, prãşit mecanic
sau manual;
Metode chimice
In parcelele în care prezenţa simptomelor este redusă, efectul secundar al sulfului aplicat în
timpul campaniei contra maladiilor fungice este suficient pentru a menţine populaţia de acarieni
sub Pragul Economic de Dăunare (PED)
• În parcelele în care în anul precedent atacul de erinoza a fost puternic, se recomandă
aplicarea a 1-2 tratamente în perioada ,,stadiul 03,, muguri în stadiul de lână şi ,,stadiul 06,,
dezmugurit cu: produse pe bază de Sulf muiabil 4 kg/ha în combinaţie cu un acaricid specific:
Demitan – 0,06 %; Torque – 0,05 %; Neoron 0,08 %; Mitac EC 0,02 %.
• Tratamentele aplicate ulterior nu mai pot corecta simptomele tipice de erinozã apărute iniţial
dar, blocheazã creşterea populaţiei, şi respectiv extinderea ulterioară a atacului.
• Controlul biologic
În ecosistemele viticole în echilibru acarienii fitofagi, sunt controlaţi de numeroşi prădători (specii
care consumã acarieni dãunãtori): Coccinelidae (Stethorus punctillum Weise), unele specii
Thripidae, Crisophydae, Antocoride, Miridae şi Phytoseidae. Acarienii phytoseizii speciile:
Typhlodromus pyri, Amblyseius andersoni, Typhlodromus aberrans. Protejarea populaţiei de
prădători prin aplicarea unor tehnologii selective contribuie la menţinerea dăunătorilor sub PED.
Vezi p. 48
16
Acarioza Calepitrimerus vitis (Nal) sin. Phylocoptes vitis sin. Epitrymerus vitis Nal.
Acarianul eriofid Calepitrimerus vitis (Nal), agentul acariozei viţei de vie, este rãspândit în
majoritatea zonelor viticole, în special în cele caracterizate prin umiditate şi temperaturi
moderate. Pagubele cauzate de acest dăunător, sunt foarte importante mai ales în primăverile
reci şi umede, începând cu fenofaza de dezmugurit când creşterile sunt lente.
Acarioza sau scurtnodarea parazitară Daune

Primăvara, simptomele specifice atacului sunt:
uscarea mugurilor, stoparea creşterilor,
atrofierea lãstarilor în curs de creştere,
internodii scurte în zig-zag, aspect denumit
“scurtnodare parazitarã”, lãstari ramificaţi
,lãstari rigizi uscaţi parţial sau în întregime,
frunzuliţe mici (formă de linguriţă), cu pilozitate
abundentã de culoare galben pai cu marginile
brunificate (arse), uscarea parţialã sau totală a
inflorescenţelor de 1-3 cm lungime încã
nerãsfirate considerat, cel mai păgubitor aspect
al atacului, care poate produce pe nesimţite
pierderi de peste 30 % din producţie.
Strategia de luptă
• Metode agrotehnice
-aplicarea corectă şi la timp a tãierilor în uscat (de primãvarã;
-arãturi adânci de primăvară, cu îngroparea tuturor resturilor vegetale;
- strângerea şi arderea materialului rezultat din tăieri şi a frunzelor cãzute;
- înierbarea între rânduri;
• Metode chimice Tratamentele se aplică exclusiv în condiţiile depăşirii PED
PED. = 5-6 acarieni / mugure in fenofaza de umflarea mugurilor
PED = 5-6 acarieni / frunzã in post-dezmugurit sau 30 % frunze cu simptome de atac
¾ În parcelele cu risc redus în care, prezenţa simptomelor este redusă, efectul secundar al
sulfului aplicat în timpul campaniei contra maladiilor fungice, este sufficient pentru menţinerea
populaţiei de acarieni sub PED
¾ In parcelele cu risc maxim, în care nivelul populaţiei depăşeşte PED-ul o combatere eficientã
se asigură prin aplicarea a 1-2 tratamente după cum urmează:
-Tratamentul I – se aplică în intervalul, ,,stadiul 03,, umflarea mugurilor - ,,stadiul 05 ,,punct
verde cu- sulf muiabil 0,4%, complexat cu ulei mineral US1 0,5 %.
-Tratamentul II – se aplică în intervalul, ,,stadiul 06 ,,dezmugurit - ,,stadiul 09 ,,fenofaza de 2-3
frunzuliţe cu: sulf muiabil 0,4% complexat cu un acaricid selectiv: Demitan 200 SC 0,06%,
Milbenknoc 0,1 %,Torque 0,05%, Nissorun 0,1%, Envidor 0,5%
• Atenţie la fenomenul de rezistenţă! Alternaţi produsele din grupe diferite de substanţe vezi
• Folosiţi produse selective faţã de prãdãtori
Controlul biologic
Protejarea typhlodromilor, cei mai importanţi antagonişti ai acarienilor fitofagi, contribuie la
restabilirea echilibrului natural în biosistemul prădător/ dăunător şi implicit la reducerea, sau
eliminarea tratamentelor chimice.
In acest sens:
• În parcelele cu risc ridicat, controlul biologic se realizează, prin colonizarea naturalã sau
artificială a parcelelor cu typhlodromi. Metoda se aplică, fie înainte de dezmugurit, prin
amplasarea mănunchiurilor de coarde populate cu prădători, fie primăvara, prin introducerea
lăstarilor populaţi cu typhlodromi.
Vezi p.48
17
Dezmugurit debutul
Dezmugurit- Debutul înfloritului
Acarienii tetranichizi dăunători şi prădători
înfloritului
Grupa acarienilor tetranichizi cuprinde specii cu importanţã economicã deosebitã pentru

v viticulturã, având corpul de formã ovalã, globuloasã sau piriformã, cu lungimea cuprinsã
între 0,2 – 1,0 mm (perceptibili cu ochiul liber sau cu o lupã de mână) pe care sunt
inserate patru perechi de picioare. Ciclul biologic are loc prin transformãri succesive,parcurgând
mai multe stadii: ou, larve, nimfe şi adulţi. Acarienii tetranichizi dăunători sunt semnalaţi mai ales
în zonele cu ierni relativ blânde şi veri calde şi secetoase Atacul timpuriu, în perioada
dezmuguritului, provoacã necroza primordiilor foliare şi a viitorilor ciorchini, precum şideformarea
lãstarilor. Pentru identificarea acarienilor teranichizi dăunători şi, respectiv acarienii prădători,
efectuarea observaţiilor este deosebit de importantă şi necesită o minimă practică în domeniu.
A nu se confunda !
Acarieni tetranichizi dăunători Acarieni utili Acarieni
prădători indiferenţi
Acarianul roşu Acarianulgalben Acarianul comun Typhlodromii Tydeide
Panonycus,ulmi Eotetranychus Tetranychus urticae
Specia
Talia 0,5 mm 0,5mm 0,5mm 0,5mm 0,5 mm

Pe ambele feţe Pe faţa Pe faţa inferioară a Pe faţa Pe faţa
ale frunzei inferioară a frunzei şi pe buruieni inferioară a inferioară a
Habitat
frunzei frunzei în frunzei în

apropierea apropierea
nervurilor nervurilor,
Depla Foarte lentă lentă lentă rapidă rapidă
sare
Roşie cu două Galben pal Galben verzui cu Albicioasă spre oranj
Culoare
rânduri de verzui, cu pete negre de oparte gălbui,

tuberculi albi granulaţii negre şi de alta a corpului câteodată oranj
purtători de peri
Form Globuloasă Alungită Mai globuloasă decât Piriformă Trapezoidală
a E. carpini
Iernează sub Iernează ca Iernează ca femelă la Iernează în Iernează în
formă de ou la femelă adultă baza coardelor sau în stadiul de stadiul de
baza mugurilor sub scoarţă, sol. Primăvara femelă adultă femelă adultă
biologic
ecloziunea femela devine colonizează flora fecundată pe fecundată pe

Ciclul
larvelor are loc la activă la spontană din diferiţi arbuşti diferiţi arbuşti
dezmugurit dezmugurit apropierea butucilor
Având in vedere faptul că dinamica populaţiei de acarieni este proprie fiecãrei parcele, printr-o
simplã examinare a mugurilor şi frunzelor cu lupa binocular, se determină nivelul populaţiei, de la
care se justifică aplicarea strategiei de intervenţie.
Acarianul roşu (Panonycus ulmi)
PED = peste 30 ouă/mugure, la umflarea mugurilor , sau prezenţa ouălor în 70% din mugurii
PED = 5 – 6 forme mobile / frunză, sau 60 % frunze cu simptome de atac, înainte de înflorit
PED = 3 – 5 acarieni / frunză, sau 30 % frunze cu simptome de atac, in perioada estivală
Acarianul comun (Tetranychus urticae)
PED = 5-6 acarieni/ frunzã sau 20% frunze cu simptome de atac, în fenofaza de 2-3 frunzuliţe;
PED = 6-7 acarieni/ frunzã sau 50% frunze cu simptome de atac, în perioada estivalã
Vezi p. 44
18
Arsura bacteriană
Xylophilus ampelinus sin. Xanthomonas ampelina sin. Erwinia vitivora
Expresia simptomelorArsura bacterianã este o boalã sistemică de focar, uşor confundabilã cu
Excorioza şi Eutipoza viţei de vie. Simptomele sunt vizibile primăvara odată cu pornirea în
vegetaţie, pânã la sfârşitul lunii iunie
Simptome pe lăstarii tineri
Primăvara, în fenofaza dezmugurit, butucii infectaţi sunt
debili, piperniciţi şi pornesc neuniform în vegetaţie. Pe
tinerii muguri infectaţi, apar mai întâi pete necrotice
superficiale, care, ulterior, se extind şi determină crăparea
longitudinală a mugurilor, brunificarea şi uscarea lor.
Lãstarii tineri invadaţi de bacterii pe cale vascularã, se
vestejesc, se necrozează, apoi se usucă.
Simptome pe frunze Frunzele tinere, contaminate, prezintă arsuri marginale şi

uneori fisuri longitudinale necrozate pe peţiol. Prin
întreruperea alimentaţiei hidrice frunzele se decoloreazã,
se deformează şi cad prematur.
Atacul precoce pe inflorescenţe determină o necrozare a
butonilor florali şi apariţia fenomenului de meiere.
• Climat cald şi umed;
• Temperatura optimă dezvoltării bacteriei 20-25 °C;
• Renunţarea la produsele cuprice;
• Soiuri sensibile:Chardonny, Pinoit noir, Merlot;
• Ploile şi vântul favorizează diseminarea bacteriilor
superficiale;
BIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIE
Xylophilus ampelinus este o bacterie gram–negativã aerobicã care se conservã pe partea
aeriană a plantei în special la baza coardelor infectate şi pe resturile de pe sol. Infecţiile primare
se produc în fenofaza de 2-3 frunzuliţe. Contaminarea are loc pe cale naturală, prin seva scursã
de pe secţiunile coardelor, în timpul tãierilor, sau accidental prin rănile provocate cu ocazia
tăierilor i desfrunzitului mecanic.
Patogenul poate supravieţui vreme îndelungată în stare latentă, dar în condiţii de mediu
favorabile poate avea o dezvoltare explozivă.
STRATEGIA DE LUPTĂ
Aplicarea riguroasă a tratamentelor primăvara începând cu fenofaza de umflarea mugurilor
,,stadiul 03,, până în ,,stadiul 09,, sau 5-6 frunzuliţe etalate:
• Se aplică minim 2 tratamente cu zeama bordeleză 2% sau tratamente prin asocierea cuprului
cu ditiocarbamaţi. Primul tratament în ,,stadiul 03,, şi următorul în ,,stadiul 09,,
• După ,,stadiul 09,,sunt recomandate tratamentele mixte mană-bacterioză utiliând produse
anti- peronosporice asociate cu cupru sau ditiocarbamaţi.
• În caz de grindină, tratamentele se aplică în maxim 12 ore.după grindină cu zeamă bordeleză
2%
Vezi p. 46
19
Dezmugurit debutul
Filoxera galicolă Phylloxera vastatrix sin. Daktulosphaira vitifolie;
înfloritului
s sin. Phylloxera vitifolii

În România, în ultimii ani, ca urmare a extinderii suprafeţelor cultivate cu hibrizi producători
direcţi, simptomele atacului de filoxera galicolă pe frunzele s-au extins îngrijorător.
Gale pe frunze Forma galicolă

Forma galicolă atacă frunzele de la vârful lăstarilor.
In urma înţepării şi sugerii sucului celular, pe
partea inferioară a frunzelor apar gale sub forma
unor urne neregulate, de mărimea unui bob de
măzăriche sau de mazăre. La început, galele au o
culoare galbenă-verzuie, iar apoi cafeniu-brunii. Pe
o frunză se pot forma 15-30 gale. In urma atacului
metabolismul frunzelor este redus, ceea ce
determină ca lemnul lăstarilor să nu se matureze.
Atacul formei galicole prezintă importanţă pentru
plantaţiile de portaltoi, obţinându-se un material de
slabă calitate.
Biologie. Filoxera prezintă două cicluri bine
distincte: a) un ciclu complet pe viţele americane
(Vitis riparia, Vitis rupestris), prezentând cele 4
forme morfologice: galicolă, radicicolă, sexupară şi
sexuată;
b) un ciclu incomplet pe viţele europene (Vitis
vinifera), fiind reprezentată în principal prin foma
radicicolă, care se dezvoltă pe părţile subterane;
Strategia de luptă
Combaterea indirectă:
• Metoda cea mai eficientã şi sigură de prevenire a atacului este altoirea soiurilor de viţã
europeanã pe portaltoi americani rezistenţi. Portaltoii folosiţi până în prezent au o rezistenţă
diferită la atacul filoxerei. Singura specie imună este considerată Vitis rotundifolia. O
rezistenţă bună au şi speciile Vitis riparia, V. Rupestris, V. Cordifolia, V. Cinerea, V.
Berlandierii.
• Cultura viţelor nobile nealtoite pe terenuri nisipoase. Solurile nisipoase care conţin 60 %
siliciu sunt anti-filoxerice.
Combaterea mecanică a filoxerei galicole prin culegerea şi distrugerea lăstarilor cu prima serie
de gale pe frunze, cunoscând că,în general, frecvenţa galelor din prima serie este redusă, aşa
că adunarea şi distrugerea lor nu necesită mult timp.
Lupta chimică: În plantaţii înfiinţate pe rãdãcini proprii sau în plantaţiile de portaltoi şi HPD,
tratamentele chimice se aplică în focarele cu atac cunoscute din anul anterior PED= 5% frunze
cu gale. Momentul optim aplicării este primăvara, în intervalul dezmugurit - degajarea primelor 2-
3 frunze, corespunzător migrãrii larvelor de fundatrix spre organele verzi ale plantei. Aplicarea
tratamentelor nu trebuie să depăşească momentul închiderii primelor gale. Sunt de preferat
produsele cu efect translaminant, de contact şi ingestie: Calypso 480 SC 0,02 %; Actara 25 WG
0,02 %; Confidor 10 SL 0,075
Controlul biologic
Inmulţirea acestui dăunător este frânată de activitatea unor organisme entomofage, prădătoare:
acarieni prădători, Carabidae, Coccinellidae, şi Dtophylinidae; Chrysopidae şi Antocoridae,
coleoptere (Coccinelidae) şi diptere (Syrpidae)
20
Antracnoza Elsinoe ampelina sin Gloeosporium ampelophagum
Antracnoza este printre primele boli care se manifestă în plantaţiile viticole, primăvara. Ciuperca
atacã toate organele verzi ale viţei de vie, mai ales când sunt tinere şi suculente. În ţara noastrã,
antracnoza este o boală frecventă la hibrizii producători direcţi, dar se întâlneşte şi pe unele
soiuri nobile cum sunt: Regina viilor, Cardinal, Fetească regală, Chaselas Dore
Manifestarea simptomelor
Simptome pe lăstarii tineri şi frunze Simptome pe lãstari. Primele simptome apar
primăvara pe lăstarii tineri erbacei. Atacul
provoacă apariţia unor leziuni mici, eliptice sau
neregulate, cenuşii-violacee, cu o bordură mai
ridicată de culoare negricioasă, asemănătoare
rănilor provocate de grindină. În general lăstarii
atacaţi au internodiile scurte şi poartă frunze
mici şi palide, iar partea dinspre vârf pare ca
arsă (carbonizată), de unde şi denumirea
populară a bolii de “cărbunele viţei de vie
Simptome pe frunze. Pe frunze, atacul se

manifestă prin apariţia unor pete cu marginile
clar delimitate, în mod obişnuit circulare cu
diametrul pânã la 2,5 mm, amplasate în special
de-a lungul nervurilor.Când sunt atacate
nervurile, mai ales la frunzele tinere, limbul se
rãsuceşte, frunzele se clorozeazã se usucã şi
cad prematur
Condiţii favorabile
- Existenţa în plantaţie a unui focar de atac;
- Lungimea lăstarului ≤5 cm;
- Precipitaţiile abundente şi umiditatea relativă a aerului > 85% sunt principalii factori;
- Germinarea conidiilor are loc numai în picături de apă;
-Temperatura nu constituie un factor limitativ; conidiile germinează între 2-10 °C;
Biologie şi epidemiologie
Ciuperca se conservã sub formã de miceliu scleroţial pe coarde (unde poate supravieţui 3 pânã
la 5 ani) şi sub forma unui miceliu de rezistenţã pe suprafaţa boabelor infectate şi cãzute pe sol.
Sporularea este favorizatã de prezenţa condiţiilor de umiditate admosferică şi apă sub formă de
picături. Dispersate prin picãturi de ploaie (umectare 12 ore) conidiile pãtrund în muguri apoi pe
frunze şi lãstari sau în crãpãturile butucilor bolnavi producând infecţia primarã
Profilaxia urmãreşte: respectarea strictã a mãsurilor de carantinã fitosanitarã, ştiut fiind faptul
cã boala se rãspândeşte masiv prin circulaţia materialului sãditor afectat:
Metode chimice
¾ Aplicarea preventivă a unui tratament la umflarea mugurilor cu sulf muiabil limitează
sursa de infecţie: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU 0,3%;
¾ Aplicarea a 2-3 tratamente înainte de înflorit cu produse cuprice reduce atacul acestei
periculoase boli: Bouillie bordelaise 0,5 %; Champion 50 WP 0,3 %; Kocide 101 50 WP 0,4%;
Funguran OH 50 WP 0,3 %; Vitra 0,2 %; Super Champ FL 0,3%;; Blue shield 50 WG 0,2 %;
ş Cupritim 0,3 %; Kocide 2000 0,15 etc.sau produse pe bazã de benomil (Benlate 50 WP 0,06 –
1,0 %, Benomil 50 WP)
¾ Dezmugurit- Debutul înfloritului
Dupã înflorit tratamentele anti-peronosporice aplicate corespunzător asigură protecţia
simultană atât a manei cât şi a antracnozei. Vezi p. 57
21
Dezmugurit debutul
înfloritului Dezmugurit- Debutul înfloritului
Făinarea viţei de vie Uncinula necator-Forma conidiană. Oidium tukeri
Începând cu fenofaza de dezmugurit, lupta anti-oidium se aplică diferenţiat pe zone
viticole, în funcţie de atacul din anul precedent, prezenţa soiurilor sensibile şi condiţiile
climatice din anul în curs.
Simptomatologie Simptome pe lăstarii tineri
Primăvara, începând cu fenofaza de 5-6
frunzuliţe, lăstarii care apar din mugurii
contaminaţi în anul precedent au creşteri reduse
(scurt-nodare), cu frunze crispate. La soiurile
foarte sensibile, lãstarii capãtã un aspect caduc
cunoscut sub denumirea de “drapel,,
Infecţiile de oidium pe frunze au, în general, un
caracter de focare localizate. Primele manifestări
ale atacului sunt caracterizate prin apariţia unor
pete uleioase, pe partea superioară a frunzelor
Pâsla albă cenuşie pe frunze
(adesea similare cu petele uleioase de mană) şi
o înnegrire a nervurilor pe faţa inferioară a
frunzelor în dreptul zonelor atacate. In scurt timp,
la nivelul petelor pe ambele feţe ale frunzei,
apare o pâslă, alb –cenuşie, cu aspect
purverulent. Ca urmare a distrugerii ţesuturilor de
cãtre miceliul ciupercii, frunzele se gofrează,
bordura limbului se rãsuceşte spre partea
superioarã într-o conformaţie de cupã
Ciclul biologic
Agentul patogen iernează sub formã de miceliu de rezistenţă în mugurii de iarnã (forma
asexuatã) şi în organe de fructificare (cleistoteci) formate pe organele atacate îndeosebi pe
scoarţã şi butuc (forma sexuatã). În plantaţiile viticole din ţara noastrã, transmiterea bolii de la un
an la altul are loc îndeosebi prin miceliul de rezistenţã din muguri. Primãvara, miceliul creşte
odatã cu pornirea mugurilor în vegetaţie. Pe miceliu activ se diferenţiază conidiofori şi conidii prin
care se realizează infecţiile primare. Perioada de incubaţie variazã între 5-7 zile în funcţie de
temperaturã. Conidiile dispersate de vânt şi apã, asigurã rãspândirea bolii în cursul perioadei de
vegetaţie. Faza de sporulare intensă se produce în general la interval de 15-20 de zile după
apariţia simptomelor.
Condiţii favorabile.
¾ Temperatura este factorul determinant; pragul inferior de dezvoltare a miceliului este 5°C, iar
sporularea poate avea loc la 8 °C. Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este de 25-
28 °C. Germinaţia conidiilor este inhibatã la temperaturi mai mari de 30°C;
¾ Umiditatea influenţeazã foarte puţin evoluţia bolii, dar contribuie la extinderea ciupercii.
Pentru germinare conidiile au nevoie de minim 20% umiditatea atmosferică, optimul fiind
cuprins între 50-65 %;
¾ Ploile reduse (fine) favorizează germinarea mãrind umiditatea aerului. Din contrã, ploile
violente care spalã foliajul, împiedicã germinaţia sporilor;
¾ Lumina difuză exercitã o acţiune favorabilã germinării şi sporulării ciupercii, în schimb razele
solare directe au o acţiune nocivă asupra conidiilor;
¾ Vântul faciliteazã diseminarea;
¾ Soiuri sensibile: Tămâioasă românească, Riesling italian, Băbească neagră, Chardone,
Muscat de Hamburg, Afuz –Ali, Italia, Coarnă neagră;
22
Profilaxia: Pentru limitarea sursei de infecţie în zonele endemice cu rezervă biologicã mare şi
condiţii climatice favorabile se recomandã:
• aplicarea corectă a tăierilor în uscat pentru a asigura echilibrarea butucului şi a evita
dezvoltarea inutilă a frunzişului care prin transpiraţie măreşte umiditatea aerului, ceea ce
duce la favorizarea bolii;
• arderea lemnului rezultat din tăieri în focarele de atac, pentru a reduce rezerva biologică
• aplicarea corectă a lucrărilor în verde: desfrunzitul în zona ciorchinilor, plivitul lăstarilor sterili,
copilitul, cârnitul.pentru îmbunătăţirea circulaţiei arerului şi o mai bună penetrare a
fungicidelor;
• lucrările solului pentru păstrarea curată a terenului;
• plantarea soiurilor rezistente. Puţin atacate sunt soiurile: Grasă, Fetească regală, Merlot,
Cabernet Sauwignon;
Strategia de combatere Lupta chimică se bazează pe poziţionarea primului tratament, alegerea
produselor şi rata lor de aplicare (7 la 10 zile pentru produsele de contact 12-14 zile pentru
produsele penetrate sau sistemice.
Poziţionarea primului tratament
¾ In zonele de risc, în care ciuperca atacă în fiecare an, primul tratament se aplică preventiv
începând cu stadiul 2-3 frunzuliţe etalate, protecţia continuând până în pragul fenofazei de
pârgă;
¾ In zonele cu risc redus, în care oidiumul nu este periculos, în sensul ca nu atacă în fiecare
an şi apare după înflorit, primul tratament se aplică cu 10 zile înainte de înflorit, în fenofaza
butoni florari separaţi. Protecţia continuă până în pragul fenofazei de pârgă
In zone de risc Primul Tratament Tratamentul nr.2 Tratamentul nr.3
Fenofaza 2-3 Fenofaza 5-6 Butoni florali separaţi

frunzuliţe etalate frunzuliţe etalate sau 10 zile înainte de
înflorit
In zonele cu risc redus

Tratamentul nr.1
• Alegerea produselor
Există o gamă variată de fungicide anti-oidium: fungicide de contact, care asigurã protecţie 8-10
zile: pe bază de Dinocap, sau sulf: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%; Thiovit PU
0,3%;Thiochon 80 PU 0,4%, Sulfomat PU 0,4%. Fungicide sistemice care asigură protecţie 12-
14 zile : Crystal 250 SC 0,01 %, Falcon 460 EC 0,01%. Folicur Solo 250 EW 0,04%, Orius 255
EW 0,04, Vectra 10 SC 0,025%, Topas 100EC 0,025%, Sumi 8 12,5 WP 0,015%, Systhane 12 E
0,02% .Fungicide polivalente: Quadris SC, Stroby DF, Éclair WG, Shavit F etc.
• Se mai recomandă !
- Reluarea tratamentelor în cazul spãlãrii, dacă s-au aplicat produsele de contact;
- Intervalele dintre stropiri trebuie scurtate în perioadele cu vreme caldă şi uscată şi prelungite
în perioadele reci şi bogate în ploi.
Viticultura biologică: In fermele cu combatere biologică a fost acceptat sulful praf sau pulbere
muiabilă cu eficacitate împotriva oidiumului în toate fazele fenologice. Sulful muiabil se poate
combina cu 1/3 bentonită; Biofungicide pe bază de Ampelomyces quisqualis (35g/ha) Vezi p. 37
23
D Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului
înfloritului
Putregaiul negru –Guignardia bidwellii
Putregaiul negru al viţei de vie este o boală de focar cu o epidemiologie caracteristică
şi şi evoluţie rapidă. În condiţii favorabile, atacul se extinde exploziv, producând adevărate
e epidemii.
Simptome pe frunze SIMPTOMATOLOGIE
Primele simptome se manifestă primăvara, pe frunzele
tinere de la baza butucului, sub forma unor pete mai
mult sau mai puţin circulare, (cu diametrul 2-10 mm),
de culoare brun-gălbuie, cu halou brun – negricios. În
scurt timp, ţesuturile din centrul petelor se necrozează,
şi, în dreptul lor, pe ambele feţe ale frunzelor, apar
formaţiuni punctiforme negre (picnidii cu picnosporii).
Sunt sensibili la atac lăstarii tineri de 10-20 cm. Pe
lãstarii erbacei atacul se manifestã sub forma unor
pete oval-alungite, care evoluează în cangrene
adânci, de culoare purpuriu- închis, purtătoare de
germeni (picnidii punctiforme negre).
CONDIŢII FAVORABILE
• Existenţa în plantaţie a unui focar de infecţie;
• Ploi prelungite, infecţiile se produc dacă, organele susceptibile sunt umectate, minim 6-7 ore;
Temperatura minimă de germinare a sporilor 9°C;
Ciclul de dezvoltare a ciupercii, este puternic influenţat de umiditate şi temperatură. Fungul
patogen ierneazã în principal sub formă de peritecii, (fructificaţiile sexuate) pe strugurii mumifiaţi,
pe boabele căzute pe sol şi, sub formă de picnidii (organele de reproducere asexuată), pe
lemnul şi frunzele bolnave. Primele contaminări sunt posibile primăvara în fenofaza 2-3 frunzuliţe
etalate, când temperatura depăşeşte 90 C şi intervin ploi prelungite. În aceste condiţii are loc
emisia de ascospori din peritecii,care contaminează frunzele, florile şi fructele tinere şi produc
majoritatea infecţiilor primare.
Profilaxia: Pentru limitarea sursei de infecţie, în zonele endemice cu rezervă biologicã mare şi
condiţii climatice favorabile se recomandã:
- Strângerea şi distrugerea prin ardere a strugurilor mumifiaţi;
- Arderea materialului infectat rezultat dupã tãieri;
- Arãturi adânci de primãvarã, pentru a încorpora boabele mumifiate cãzute pe sol;
STRATEGIA DE LUPTĂ
Dacă în podgorie există un precedent al atacului de putregai negru pe frunze şi pe struguri,
se recomandă aplicarea tratamentelor preventive, în următoarele fenofaze considerate foarte
sensibile la atac:
• lãstar de 4-8 cm; ,,stadiul 09,,
• lãstar de 15 cm;
• înainte de înflorit;
• dupã înflorit;
• Dupã aceste tratamente esenţiale, dacă vremea este ploioasã şi ceţoasã, tratamentele
continuã la interval de 10 – 14 zile. Stropirile pot fi discontinue când vremea devine uscatã.
• Tratamentele se aplică cu produse care se folosesc în mod curent în combaterea manei şi
făinării viţei de vie care controlează simultan şi putregaiul negru: Mikal 0,3%, Folpan 0,2% ,
Verita 0,06%, Antracol 70WP 0,2-0,3%Topas 0,03%, Quadrix 0,08%, Éclair 49 WG 0,05%
Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW 0,04% etc Vezi p. 52
24
Rujeola - Boala petelor roşii - Pseudopeziza tracheiphilla
Rujeola este o boală specifică frunzelor viţei de vie. Foarte rar, în cazul unui atac puternic, sunt
afectaţi şi ciorchinii. În aceste condiţii, pierderea recoltei poate fi totală.
Simptome pe frunze Simptomatologie
Infecţiile pe frunze, se produc eşalonat din aprilie pânã la
sfârşitul lunii iulie. Primele simptome se manifestă în iunie, pe
frunzele de la baza lăstarilor (primele 4-5 frunzulite), sub
forma unor pete mici, palide internervuriene, fãrã contur bine
delimitat. Odată cu evoluţia atacului, petele devin mai
evidente şi capătă o culoare specifică soiului respectiv, brună
cu contur gălbui la soiurile albe, şi roşu-rubiniu cu bordurã
verzuie la soiurile roşii,.
Biologie
Rujeola, prezintă un singur ciclu de infecţie pe an, singura
sursă de infecţie fiind ascosporii. Ciuperca ierneazã saprofit
pe frunzele moarte căzute pe sol, unde ciuperca poate
supravieţui mai mulţi ani
Strategia de luptă Lupta contra rujeolei viţei de vie este
necesară în zonele unde maladia este realmente prezentă
sau a fost semnalată în anul precedent.
• Tratamentele preventive, la intervale regulate, începând
fenofaza de 4- 5 frunzuliţe, cu produse care se folosesc în
mod curent în combaterea manei viţei de vie, controlează
simultan şi rujeola.
• In general, până la primul tratament anti-peronosporic, sunt
necesare 1-2 intervenţii la interval de 8-10 zile.
• Dupã înflorit, tratamentele anti-peronosporice asigurã
controlul ciupercii.
Vezi p. 39
Putregaiul cenuşiu
Forma sexuatã : Sclerotinia fuckeliana sin. Botryotinia fuckeliana
Forma asexuatã : Botrytis cinerea
Simptomatologie
În primăverile ploioase, scleroţii, organele de rezistenţã ale ciupercii Botrytis cinerea, emit
fructificaţii asexuate (conidiofori cu conidii) iar vântul produce diseminarea conidiilor. Dacã
umiditatea se menţine sporii vor germina şi vor produce infecţia primară pe organele cele mai
sensibile: lãstari tineri, inflorescenţe (inclusiv pãrţile florale). Atacul se manifestă sub forma unor
pete brune acoperite cu o pâslă cenuşiu pulverulentă caracteristică, producând brunificarea,
uscarea şi căderea inflorescenţelor tinere. Aceste aspecte, de cele mai multe ori neglijate de
cãtre viticultori, pot produce pagube deosebite. În plus, creazã rezerva biologicã pentru atacurile
ulterioare.
Strategie de luptă Infecţiile cu botrytis se pot produce începând cu fenofaza lăstar de 10-15 cm
lungime, dacă concomitent cu înregistrarea unei temperaturi medii de 15 °C, aparatul foliar este
umectat 15 ore consecutiv (ploi de durată),, Regula de 15,,. În aceste condiţii se recomandă ca
tratamentele preflorale contra manei viţei de vie, să se aplice produse polivalente cu efect
simultan şi asupra botrytisului: Euparen 50 WP 0,25%; Folicur E 0,25%,Euparen multi 50WP
0,2%, Folicur multi 50WP 0,2- 0,25%, Folpan 50 WP 0,2 %; Forum Star WDG 0,175 %; Shavit F
71,5 WP 0,2 %, Quadris SC 0,075%), Éclair 49 WG 0,5%.
Vezi p. 40
25
Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului
înfloritului
Moliile strugurilor Gen. I-a
În România, două specii de molii pot produce probleme viticultorilor Lobesia botrana
s sau Eudemisul, Clysia ambiguella sau cochilisul.
Evoluţia acestor specii în timp prezintă o anumită periodicitate. După o perioadă de creştere
continuuă a nivelului populaţiei de molii, la ora actuală are loc o perioadă de depresiune, nivelul
populaţiei reducându-se mult.
Lobesia botrana Moliile strugurilor ( Lobesia botrana şi Clysia ambiguella)

Fluturii au dimensiuni aproximativ identice de 5-8 mm. Corpul şi
aripile sunt acoperite cu solzi de diferite culori. Larvele sunt omizi,
foarte variate ca înfăţişare dar cu caractere generale comune. Cele
mai multe specii au trei perechi de picioare toracice şi cinci perechi
de picioare simple abdominale. Pupa este de tip obtecta.
Biologie
Adulţii generaţiei hibernante zboarã în prima decadã a lunii mai,
când temperatura medie zilnicã a aerului atinge 15°C (t° = 10°C),
respectiv când a treia frunzã a lãstarilor are diametrul de 3 cm.
Ecloziunea larvelor debutează începând cu ,,stadiul 15-16,, şi se
intensifică odată cu creşterea temperaturi. Prezintă 5 vârste
Clysia ambiguella larvare, L1 are 1-1,5 mm iar L5 lungimea larvelor ajunge în ultima
vârstă până la 11 mm
Daune Larvele generaţiei I-a atacă la început inflorecenţele, pe
care le înfăşoară cu fire de mătase de culoare albicioasă, sub
formă de cuiburi sau glomerule.
Prevenirea riscurilor: Pentru avertizarea tratamentelor se iau în
calcul nivelul populaţiilor (PED), şi după caz vârful curbei de zbor
stabilit cu ajutorul capcanelor feromonale de supraveghere, 1-3
capcane/Ha, amplasate în fenofaza de umflarea mugurilor.
Observaţiile din teren rămân deosebit de utile deorece situaţia din
teren poate fi foarte eterogenă.
- PED = 2-3 crisalide / 30 butuci, la umflarea mugurilor.
- PED = 30 glomerule / 100 ciorchini, pe vegetaţie
Atac de larve
Strategia de luptă se decide în funcţie de nivelul atacului. Sunt de
preferat metodele biologice de control. Combaterea chimică se
aplicã numai în condiţiile unui pericol real de atac (determinat pe
baza PED-ului).
Mijloace biologice
• Folosirea biopreparatelor pe bazã de Bacillus thuringiensis: la
apariţia primelor larve (larvele de vârste mici) :Dipel 2 X WP –
0,05 %, Dipel ES – 0,1 %, Ecotech extra 0,15 %, Thuringin 0,3 %.
• Folosirea de tehnici de confuzie sexualã, (capcane). În general
sunt necesare 5-capcane / ha în funcţie de nivelul populaţiei au
avantajul că funcţionează tot sezonul şi combat simultan ambele
specii.
• Capcane feromonale lipicioase tip AtraBot pentru Lobesia şi
AtramBIG pentru Eupoecilia 30 buc/ha
• Lansarea de viespi parazite entomofage (Trichogama), crescute
artificial. Se recomandã 100-200 mii/ha în perioada de pontã.
Vezi p. 51
26
Confuzia sexuală
Mijloace chimice
Pentru combatere sunt recomandate insecticide cu toxicitate redusã,
selective faţã de entomofauna utilã, din urmãtoarele grupe de
substanţe:
¾ Inhibitori ai metamorfozei artropodelor: se aplicã la debutul
ecloziunii larvelor şi se reia dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã:
Cascade 5 EC – 0,1 %; Nomolt 15 SC 0,05 %; Sonet 100 EC – 0,05
%; Match EC 0,05 %
¾ Regulatori de creştere: ICI se aplică la 6 zile dupã debutul
Capcane feromonale ecloziunii larvare: Insegar 25 WP – 0,03 %
¾ Piretroizi de sintezã: se aplicã la debutul ecloziunii larvelor şi se
reia dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã: Karate 25 EC – 0,025
%, Fastac 10 EC – 0,02 %, Chinmix 5 EC – 0,03 %,
¾ Cloronicotinidelor: se aplicã la debutul ecloziunii larvelor şi se reia
dupã 15 zile dacã ecloziunea continuã: Calypso 480 SC – 0,02 %
¾ Carbamice: aplicate la apariţia în masã a fiecãrei generaţii: Sevin
85 WP 0,15 %, Victenon 50 WP – 0,1 %, Marschal 25 CE – 0,1 %.
Pirala sau Molia frunzei viţei de vie– Sparganotis pileriana

Primãvara pagubele produse de pirala viţei de vie pot fi foarte importante. Frunzele de la
extremitatea lãstarilor de viţã de vie pot fi în totalitate devorate.
Adult Adultul este un fluture cu activitate crepuscularã, zborul are
loc in iulie –august. Larva, este o omidã adevãratã care, la
completa dezvoltare, poate atinge 2,5-3,0 cm lungime.
Biologie
Ierneazã în stadiul de larvã neonatã, într-un cocon mãtãsos,
sub scoarţa parţial exfoliatã a butucilor şi coardelor mai
groase, în crãpãturile aracilor sau sub frunzele cãzute,
Migrarea larvelor are loc la începutul lunii mai în fenofaza de
2-3 frunzuliţe. Atacã omizile hibernante, care devoreză
frunzele tinere şi ţes cuiburi de hrãnire prin aglomerarea
frunzelor, lãstarilor şi a ciorchinilor, organe pe care le
consumã.
Larva • Strategia de luptă Combaterea, se realizeazã în funcţie de
nivelul de risc (PED) în vetrele de atac cunoscute din anul
precedent .În conditiile ţării noastre PED = 15-20 larve/ butuc
• Se aplică:
- un tratament înainte de dezmugurit cu uleiuri minerale US
0,15% Oleoecalux 2,5%, Oleocarbetox 1,5 %, Oleodiazol 3
EC 1,5%, tratamentul se aplică în vetrele de atac cunoscute
din anul precedent;
- tratamentele pe vegetaţie se aplică începând cu fenofaza 2-
3 frunzuliţe şi se repetă, datorită apariţiei eşalonate a
larvelor, în funcţie de remanenţa produselor. Pentru
combatere se folosesc insecticide biologice sau chimice
selective Sonet 100 EC – 0,05 %; Match EC 0,05 %Calypso
480 SC – 0,02 %. Karate 25 EC – 0,025 % etc
27
Dezmugurit debutul Dezmugurit- Debutul înfloritului
înfloritului
Ploşniţa verde a viţei de vie Lygus spinolai
Adult
• Adulţii au 5-6 mm lungime, de culoare verde -
deschis uniform, Oul este alb lãptos, în formã de şa,
cu lungimea 1,20 – 1,40 mm.
• Larvele, în primul stadiu sunt verzi gãlbui, pe
parcurs îşi schimbã culoarea în verde deschis
prezentând o anumitã monocromie cu frunzele de
viţa de vie, atunci când sunt examinate cu ochiul
liber. Exuviile sunt usor de recunoscut pe frunze sau
struguri.
• Daune
Pe frunzele tinere înţepãturile larvelor produc
punctuaţii mai întâi galbene apoi brune, vizibile
numai cu lupa. Aceste puncte sunt în aceeaşi
Larve şi exuvii mãsurã zone necrotice care se sfâşie odatã cu
creşterea limbului într-un ansamblu de forme şi
dimensiuni variabile, cu margini rotunjite, sau
colţuroase. Astfel, frunzele complet dezvoltate apar
perforate şi deformate. Frunzele incomplet
dezvoltate, sunt gofrate sau umflate.
Ciclul biologic al ploşniţei verzi este conform
ciclului clasic observat la insectele heteroptere din
familia Miridae: ou 5 stadii larvare - adulţi (masculi
şi femele).
Ploşniţa verde a viţei de vie are o generaţie pe an.
Ierneazã sub formã de ou, ponta fiind depusã sub
Atac pe frunzuliţele tinere scoarţa butucilor sau în mãduva lemnului
multianual. Apariţia primelor larve are loc în luna
aprilie, odatã cu umflarea mugurilor.
Strategia de combatere
Tratamentele chimice se aplică numai în condiţiile
semnalării unor atacuri puternice. Se recomandã
marcarea zonei atacate în sezonul respectiv şi
prevederea unui tratament, aplicat în anul urmãtor
¾ Primul tratament se aplică în fenofaza de
umflare a mugurilor. Următoarele tratamente se
aplică pe vegetaţie în funcţie de densitatea
populaţiei.
Sunt recomandate insecticide eficace şi selective:
Nomolt – 0,05 %, Calypso – 0,02 %, Avount 150 SC
– 0,03 %, Polytrin 200 EC – 0,01 %, Insegar. Pentru
a avea rezultate este indicat, ca aplicarea
tratamentelor sã se efectueze la orele dimineţii,
Lupta biologică:
Lupta biologică se efectuează cu produse pe bază de baccillus thuringiensis : Dipel 2 X WP –
0,05 %, Dipel ES – 0,1 %, Ecotech extra 0,15 %, Thuringin 0,3 %
Protejarea entomofaunei utile Populaţiile de ploşniţa verde sunt reglate natural de diferite specii
utile, paraziţi oofagi sp.:Telenomus othus; Anaphes autumnalis, Polynema susilla; Olygosita
impudica. Ca prădători sunt citate speciile de ploşniţe din genul Nabis.
28
Mana viţei de vie Plasmopara viticola
Evoluţia ciupercii primăvara este, în general, variabilă, de la un an la altul, fiind direct influenţată
de condiţiile climatice îndeosebi de umiditate, esenţialã pentru germinaţia ciupercii. Rezerva
biologică (pe frunzele mozaicate) din anul precedent este mai puţin importantă în măsura în care
oosporii, organele de rezistenţă ale ciupercii în perioada de iarnă, se pot conserva cel puţin 3 ani
în sol.
Frunze cu pete undelemnii
Simptomatologie
Atacul de mană pe frunze este cel mai frecvent, dar nu
cel mai păgubitor. Primele simptome ale manifestării
atacului constã în, apariţia pe partea superioară a
frunzelor a unor pete gãlbui translucide cu contur
estompat şi aspect uleios , denumite sugestiv “pete
undelemnii”. Într-o fazã ulterioarã, pe timp umed, în
dreptul petelor undelemnii, pe partea inferioară a
frunzelor, apare o pulbere finã albicioasã constituitã din
organele de înmulţire ale ciupercii, aspect numit “pete
cu conidiofori şi conidii”.
Biologie
Reproducerea ciupercii are loc pe cale sexuată, prin
oosporii de pe frunzele mozaicate căzute pe sol şi, pe
cale asexuată, prin conidii. Primăvara, în condiţii
favorabile, ploi de cel putin 10 mm căzute în interval de
24-48 ore, temperatura minimă a aerului măsurată
dimineaţa devreme 10°C, lăstari de 10 cm = regula de
30 zeci, oosporii germinează şi emit macroconidii. Sub
influenţa precipitaţiilor, macroconidiile eliberează
zoosporii care antrenaţi de stropi de ploaie pe dosul
frunzelor, produc infecţia primară.
La sfârşitul perioadei de incubaţie, dacă timp de 4 ore
nocturne frunzele sunt umectate, umiditate relativă a
aerului depăşeşte > 92%, temperatura medie a aerului
este de peste 13°C, în dreptul petelor undelemnii pe
dosul frunzelor apare puful alb micelian, format din
conidiofori arborescenţi purtători de conidii mici
ovoidale. Conidiile stau la baza producerii infecţiilor
secundare In cursul aceluiaşi sezon, în anii ploioşi se
Pete cu conidiofori şi conidii
produc 50-60 infecţii secundare/sezon.
- Umiditatea ridicată peste 80% (ploi, rouă, ceaţă) este factorul determinant; ştiut fiind faptul
că, conidiile germinează în picăturile de apă;
- Temperatura Infecţiile se declanşează la temperaturi scăzute, începând cu 10°C iar
dezvoltarea ciupercii are loc la temperaturi cuprinse între 11-13 °C şi atinge cota maximă la
18-24 °C. La peste 30°C ciuperca moare;
- Vântul facilitează diseminarea ciupercii;
Profilaxia este recomandată pentru, limitarea condiţiilor favorabile producerii infecţiilor primare:
• arături adânci, pentru îngroparea frunzelor mozaicate purtătoare de oospori;
• drenarea terenurilor care reţin apa;
• combaterea buruienilor, pentru a evita admosfera umedă, din apropierea solului;
• reducerea vigorii de creştere prin aplicarea raţionalã a îngrãşãmintelor cu azot;
• efectuarea corectă şi la timp a lucrărilor în verde (legatul lăstarilor, copilit );
29
Dezmugurit debutul
înfloritului Dezmugurit- Debutul înfloritului
Momentul aplicării primului tratament depinde exclusiv de momentul producerii
infecţiei primare. De aceea, viticultorul trebuie să aştepte îndeplinirea condiţiilor de
producere a infecţiei primare “regula de 30 zeci” pentru a nu aplica prea devreme
şi inutil primul tratament.
Condiţii de producere ¾ 10 °C temperatura minimã a aerului mãsuratã dimineaţa devreme;

a infecţiei primare ¾ 10 mm ploaie cãzutã în ultimile 24-48 ore;
“Regula de 30 zeci” ¾ 10 cm lungimea lãstarului corespunzãtoare unei suprafeţe a
frunzei de 5-6 cm
Momentul optim aplicării primului tratament se poate stabilii şi cu ajutorul Tabelului lui Muller
conform căruia apariţia infecţiei primare (pete undelemnii) coincide cu sfîrşitul perioadei de
incubaţie. Perioada de incubaţie, intervalul cuprins între producerea infecţiei şi sporulare (apariţia
pufului alb), este influenţată de temperatură şi umiditatea relativă şi variază între 4-23 zile.
Conform tabelului lui Muller perioada de incubaţie se consideră încheiată când suma factorilor de
incubţie adunaţi zilnic ajunge la 100.
Tabelul lui Muller privind calculul perioadei de incubaţie
Factorii de incubaţie în funcţie de temperatura medie zilnică
Temp. Factor de Te Factor de Temp. Factor de Temp. cFactor de
°C incubaţie mp. incubaţie °C incubaţie °C incubaţie
°C
5 4 11 7 17 14 23 25
6 4 12 8 18 16 24 25
7 5 13 9 19 18 25 25
8 5 14 10 20 20 26 25
9 6 15 11 21 21
10 6 16 13 22 24
Avertizarea automată La ora actuală există sistemele moderne de avertizare tip „AgroExpert”
care pe baza prelucrării automate a unor date meteo (temperatură, umiditate, precipitaţii, prezenţa
picăturilor de apă pe frunze) asigură avertizarea, optimizarea şi raţionalizarea tratamentelor .
¾ În general, pânã la înflorit, se aplică 1-2 tratamente preventive, de preferat cu produse de
contact acuprice (cu perioada de acoperire 6-8 zile): Antracol 70WP 0,2-0,3%; Polyram DF 0,2%;
Captadin 50PU 0,2 %; Merpan 5OWP 0,2%;Captan 50WP 0,2%; Orthocid super 60 PU 0,2%,
Folpan 50WP 0,2%; Shavit F 71,5 WP 0,2%; Shavit 72 WP 0,2%,Folicur 50WP 0,25%;Euparen
50WP 0,25%,Folicur Multi 50WP 0,2-0,25%; Euparen Multi 50WP 0,2%, Bravo 500 SC 0,2%)
Dithane M-45 0,25 %; Novozir MN 80 0,2%;Vondozeb 0,2% etc.
¾ În mod excepţional, când creşterile sunt rapide şi riscurile de infecţie sunt ridicate, ( ploi
abundente), se intervine cu produse sistemice sau penetrante: Verita 0,25%, Mikal B 0,3%-0,4%;
Mikal M 0,4%; Mikal PU 0,4%; Quadris 0,075%; Universalis 0,2%; Éclair 49 WG 0,5%; Acrobat
MZ 0,2%; Secure 0,125% - 0,150%; Electris 75 WG 0,15%; Melody Combi 43,5 WP 0,25%;
Melody Duo 66,8 WP 0,2%; Ridomil Gold MZ 0,25% ; Ridomil Plus 42,5 0,3%; Curzate Super
0,3%
Viticultura biologică
În fermele cu combatere biologică s-a reglementat folosirea substanţelor cuprice sub formă de
sulfat de Cu metalizat, oxiclorură de Cu şi hidroxid de Cu. Pentru a evita apariţia unor fenomene
de fitotoxicitate s-a impus folosirea a maxim 6 kg Cu substanţă activă / ha /sezon.
- Bentonita de pulbere muiabilă aplicată în soluţie alcalină folosind doza de 10 kg bentonită/ hl,
are o eficacitate contra manei viţei de vie, comparabilă cu tratamentele cuprice.
- Foasfatul de potasiu (K2HPO3) aplicat după inflorit în soluţie doza de 3 kg/ha a fost autorizat în
Germania în combaterea manei viţei de vie sub denumirea comercială Frutogard Vezi p. 35
30
Cloroza ferică- Carenţa de fier
În România este consideratã cea mai gravã boalã de nutriţie a viţei de vie, fiind rãspânditã în
majoritatea podgoriilor şi centrelor viticole. Simptomele apar la debutul primãverii şi persistă apoi
în cursul sezonului estival.
Cloroza ferică- Simptome pe frunze Expresia simptomelor
Cloroza ferică poate fi rezultatul a doi factori:

absenţa fierului în sol, sau utilizarea
necorespunzătoare a fierului. Primele simptome
apar pe frunzele tinere de la extremitatea lăstarilor
şi avansează spre bază.
Limbul frunzelor se colorozeazã galben – pai, cu
excepţia nervurilor care rãmân verzi. O agravare a
bolii determină apariţia unor necroze pe marginile
frunzelor care se necrozeazã rãsucindu-se cãtre
faţa superioarã. Pe mãsurã ce boala evolueazã
frunzele încep sã cadã, butucul fiind desfrunzit
prematur.
Lãstarii au creşteri slabe şi aspect de tufã,
internodiile sunt scurte şi în zig-zag. De la un an la
altul butucul se debilizeazã
Strugurii, ca urmare a atacului, meiazã puternic,
florile cad iar din ciorchine rămâne numai rahisul.
Factori de risc:
• Toţi factorii care împiedicã oxigenarea solului;
• Tasarea solului ca urmare a numeroaselor lucrãri mecanizate;
• Excesul de umiditate. În condiţii de exces de umiditate, în sol, se produc modificări care
stânjenesc absorbţia fierului şi creează condiţii de asfexiere a rădăcinilor;
• Sol rece primavera;
• Exces de acid fosforic ( blocajul fosforului în sol acid);
• Exces de Cu (cuprul catalizează oxidul de Fe);
• ,Exces de zinc şi magneziu;
• Toţi factorii care reduc alimentarea cu zaharuri a plantei;
• Lipsa activitãţii fotosintetice;
• Slaba circulaţie a sevei prin rãdãcini, etc;
Remedii:
• Mãsuri pentru aerisirea, afânarea şi drenarea solului;
• Aplicarea unor îngrãşãminte organice bine fermentate;
• Tratamente la sol cu sulfat feros (calaican) 4-5 tone/ha sau 10l soluţie de sulfat de Fier/butuc;
Primãvara pe frunzele tinere, stadiul 5-6 fruzuliţe, stropiri cu sulfat de fier 0,7 % - 0,1% acid
citric. De asemenea rezultate bune se pot obţine şi prin folosirea produsului Sequestrene 138
Fe, fie dizolvat în apã şi aplicat prin pulverizare pe aparatul foliar împreunã cu produse
organice anti-criptogamice, fie pulverizat în jurul butucului şi încorporat în sol;
• Îngrãşămintele cu sulfat de potasiu, de amoniu sau magneziu contribuie la reducerea
intensitãţii boli;
• Amendamentele organice şi înierbarea (pe solurile hidromorfe) pot limita cloroza ferică;
31
Dezmugurit debutul
înfloritului
Carenţe de nutriţie
Simptome Cauze şi remedii
Carenţa de bor
Simptome
Carenţa de bor afecteazã vegetaţia în totalitate:
frunzele prezintã pete sinuoase alb-gãlbui (sourile albe)
şi roşii (soiurile roşii), între nervurile principale. Frunzele
se gofreazã, se necrozeazã şi cad prematur.
Lãstarii sunt scurţi, reuniţi în buchete.
Inflorescenţele se necrozează şi cad înainte de înflorire,
strugurii rãmân mici, boabele se întăresc şi capătă un
luciu metalic, cu tentã plumburie.
Remedii
Carenţa de bor se poate remedia relativ uşor prin
administrarea îngrãşãmintelor cu bor.
Nu este indicatã exagerarea aportului în bor, deoarece
în cantitãţi mai mari de 10 kg bor/ha poate deveni toxic
sau provoacă blocarea fierului în sol
Carenţa de magneziu
Simptome
Simptomele carenţei de magneziu se manifestã în
special în anii umezi, cu multe precipitaţii. In mod
obişnuit manifestările carenţiale apar în perioada de
maturare a strugurilor şi se produc pe frunzele de la
baza lăstarilor;
- Frunzele se clorozeazã (soiurile albe) respectiv se
înnroşesc (soiurile roşii) cu excepţia unei benzi verzi,
bine delimitatã, o parte şi de alta a nervurilor principale
şi secundare, dând frunzei un aspect de tigrare.
- Remedii
Îngrãşãmintele organice, în special gunoiul de grajd,
duc la restabilirea bilanţului magneziului în sol.
Rezultate imediate se pot obţine prin stropiri foliare
repetate (4-5 ori/an) cu sulfat de magneziu 2-3%
hidratat, în amestec cu produsele de combatere a
bolilor, sau oxid de magneziu 0,5%.
32
Carenţa de azot
Simptome
- Frunzele sunt verde –palid spre gălbui;
-Peţiolurile şi nervurile se colorează în roşu-brun;
- Rahisul se lungeşte şi rămâne subţire;
-Vigoare scăzută;
-Boabele prezintă o aşezare rarefiată (laxă);
-Strugurii mărgeluiesc;
Cauze: exces de apa frig sau seceta prelungită,

conţinut scăzut în humus şi azot mineral;
Remedii: -Fertilizări cu: ingrăşăminte naturale şi

chimice cu azot amoniacal;
- Fertilizări extraradiculare cu foliare ce conţin azot
aplicate în fazele de creştere intensă a viţei de vie;
Carenţa de potasiu
Simptome:
-Frunzele au un aspectul bronzat, cu reflexe metalice,
-Simptomele evolueazã sub forma unor îngãlbeniri
-Calitatea recoltei este diminuatã datoritã conţinutului
scăzut de zaharuri şi creşterii aciditãţii.
Remedii:
-În cazuri grave, este posibilã administrarea
îngrãşãmintelor foliare pe bazã de sulfat sau nitrat de
potasiu. Aceastã intervenţie permite o corectare
temporarã a carenţei, care trebuie completatã cu aportul
de îngrãşãminte solide sau lichide la sol.
-Administrarea îngrăşămintelor organice (gunoi de
grajd, compost, gunoi menajer, coarde tocate)
ameliorează absorbţia potasiului.Excesul de potasiu
determină perturbări în creşterea butucilor şi reducerea
numărului de boabe din ciorchine.
33
Dezmugurit debutul
Dezmugurit – debutul înfloritului
Dăunători secundari şi daune produse primăvara
înfloritului
În condiţii de invazie, în funcţie de PED, se aplică tratamente cu insecticide specifice
Dăunătorul Localizarea Daune – Prevenire şi combatere

Cotarul cenuşiu Ierneazã în stadiul de Dăunează larvele, care sunt foarte
larvã, de diferite vârste, vorace, consumând mugurii aflaţi în
la suprafaţa solului, sub stadiul de punct verde. O larvã poate
frunzele cãzute, sau sub distruge 8-10 muguri. După pornirea în
scoarţã în despicãturi. vegetaţie, larvele rod frunzele pe care le
Primãvara, când consumã, parţial sau total, fie marginal,
temperatura depăşeşte fie perforându-le.
5-8 °C, larvele pãrãsesc
locurile de iernare şi PED=5-7 larve vii / 30 de butuci analizaţi
migreazã pe coarde, pentru 30 ha de plantaţie.
atacând mugurii şi apoi Primul tratament se aplică, primãvara
frunzele. devreme, puţin înainte de umflarea
mugurilor cu uleiuri minerale US1
În perioada de vegetaţie (iunie-august)
sunt recomandate tratamente de preferat
cu bio-preparate
Gărgăriţa mugurilor Are o generaţie la 2-3 Adulţii atacã mugurii, pe care îi rod.
ani, în funcţie de regiune Larvele rod rãdãcinile şi partea corticalã,
şi condiţiile climatice. maniera de atac fiind asemãnãtoare cu a
Adultul apare primãvara viermilor albi (cărăbuşul de mai)
şi trãieşte în medie 15- Tratamentele se aplică în caz de invazie.
17 luni
Ţigărarul Are o generaţie pe an şi Atacã adultul primãvara, în intervalul mai-

ierneazã în stadiul de iunie, iniţial mugurii, apoi frunzele.
adult în sol, la 5-6 cm Femela roade peţiolul frunze, când s-a
adâncime, adăpostit de vestejit femela depune 5-6 ouă/ frunză şi
camera nimfală sau de cu picioarele rãsuceşte limbul în formã de
lizieră. Primãvara, în ţigarã. O singurã femelã poate rãsucii 20-
perioada aprilie – mai, 25 frunze .
adulţii ies la suprafaţă şi PED= 5 exemplare / butuc Tratamentele
se hrãnesc cu mugurii se aplică la apariţia primilor adulţi cu
tineri şi frunzele viţei de piretroizi de sinteză.
vie
Noctuidele Viţa de vie poate fi Larvele (omizi adevărate) rod mugurii şi
atacatã de 18 specii de organele verzi ale plantelor în formã
noctuide fluturi. Larvele, caracteristicã de semilunã.
deşi sunt de culori PED-ul poate fi stabilit cu ajutorul
diferite, au o capcanelor feromonale de supraveghere
caracteristicã comunã, la PED=30 masculi/ capcană/săptămână
atingere se încolãcesc,
în formã de covrigi.
34
Păduchii ţestoşi Ierneazã ca larvã de Păduchele ţestos al prunului este un
vârsta a, II –a fixatã pe coccinelid polifag.
ramuri, tulpini sau Daunele sunt produse de femelele adulte
frunzele cãzute, având şi de larve, care înţeapã şi sug seva din
corpul acoperit cu un coarde, lãstari şi frunze. În urma
strat de cearã. înţepãturii, se produce o necrozare a
Primãvara, la sfârşitul ţesuturilor scoarţei, frunzele se etioleazã
lunii martie, sub acţiunea parţial sau total şi cad.
razelor solare, stratul de PED-ului stabilit la 10 femele/cm 2
cearã se dizolvã şi - Primul tratament: la începutul migrãrii
larvele migreazã pe larvelor pe organele verzi ale plantei,
coarde, unde se fixeazã înainte de dezmugurit
şi se hrănesc sugând - Al doilea tratament, în luna iunie, dupã
seva. ce a avut loc migrarea larvelor
Tripşii lerneazã sub formã de Daunele sunt produse de adulţi şi larve
femelã fecundatã, sub care atacã primordiile foliare şi florale,
rititomul exfoliat sau în apoi frunzele şi ciorchinii în creştere, prin
crãpãturile scoarţei înţeparea şi sugerea sucului celular. În
butucilor de viţă de vie. cazul unui atac puternic, frunzuliţele
Odatã cu dezmuguritul, tinere, abia apãrute, se încreţesc (cecidii)
formele hibernante şi prezintã uscãturi marginale
invadeazã tinerii muguri,
frunzuliţele şi inflorescen
ţele continuându-şi ciclul
biologic.
Cariul lemnului Ierneazã ca adult în Adulţii şi îndeosebi larvele atacã pãrţile
galeriile de hrãnire aeriene ale viţei de vie (tulpina,
sãpate în lemn. Adulţii cordoanele şi coardele anuale) în care
îşi fac apariţia în luna sapã galerii longitudinale consumând
aprilie înainte de mãduva şi lemnul acestora. Leziunile
pornirea în vegetaţie a produse în lemn împiedicã circulaţia
viţei de vie, când sevei, coardele devin mici, fragile şi se
temperatura medie rup sub acţiunea vântului
zilnicã depãşeşte 10° C. Se recomandă identificarea butucilor şi
coardelor atacate, odată cu tăierile în
uscat, eliminarea şi arderea lor.
Cărăbuşul de mai Cărăbuşul de mai Dăunează adulţii dar mai ales larvele.
prezintă o generaţie la 3- Adulţii sunt defoliatori al speciilor silvice,
4 ani. Ierneazã în stadiul pomicole, viţa de vie şi diferiţi arbuşti.
de larvã şi adult, în sol. Aceştia rod frunzele şi uneori florile şi
Adulţii apar în luna mai, fructele în formare. La viţa de vie, cele
când temperatura mai mari pagube sunt cauzate de larve,
solului, la adâncimea de îndeosebi cele din anul II şi III.
25 cm, depãşeşte 10° C. PED = 0,5 – 0,1 cãrãbuşi la m3 aparat
Perioada de zbor foliar.
dureazã 3-4 sãptãmâni. Tratamente pe vegetaţie cu :Chess 25
Larva polipodă, 50-60 WP – 0,04 %, Primor 25 WG – 0, 1 %,
mm lungime, este alb – Actera – 0,025 %, Mospilan – 0,025 %
gălbuie-murdar, cu capul sau piretroizi de sintezã: Karate – 0,03 %,
brun şi cu piesele bucale Fastac 10 EC – 0,01 %, Decis 2,5 UC –
şi picioarele galbene 0,3 %.
Evoluţia larvelor dureazã Larvele denumite şi viermi albi sunt
35
Larva cărabuşului de mai 2-3 ani, dupã regiune. deosebit de vorace, consumând partea
Ajunse la completa subterană a plantei. În pepiniere viticole
dezvoltare, în cel de-al şi plantaţiile tinere, larvele rod în
treilea an, la sfârşitul întregime rădăcinile tinere.
lunii iulie sau august, PED = 1-3 larve / m2
larvele coboarã la o Vydate 10 G – 30 kg/ha
adâncime mai mare în
sol, (pânã la 1 m) unde
se împupează.
Puricele de pământ Ierneazã ca adult în Adulţii rod limbul foliar, evitând nervurile,
diferite locuri ascunse decupându-l în forme de dimensiuni
(sol) variabile.
În caz de invazie se recomandă aplicarea
tratamentelor foliare, la apariţia primilor
adulţi, cu insecticide de ingestie.
Cărăbuşul de stepă Cãrãbuşelul de stepã Dunează larvele care atacă părţile

are o generaţie la trei subterane. Sunt roase ţesuturile mai
ani, eşalonatã în fragede, din zona punctului de altoire,
decursul a 4 ani mugurii şi cordiţele tinere. În urma
calendaristici. Ierneazã atacului, plantele pier sau rãmân slab
ca larvã de diferite dezvoltate şi cu randament scăzut.
vârste, în sol, la PED= 0,2 larve/m.
adâncimi relativ mari, Vydate 10 G – 30 kg/ha pentru larvele de
cuprinse între 90 şi 135 vârsta 1 şi 2 şi 50 kg/ha pentru larvele de
cm. vârsta 3-a.
Forfecarul Specia are o generaţie Atacã adulţii, care rod mugurii, retează,
pe an şi ierneazã, ca frunzele şi lãstarii tineri, pe care îi taie în
adult, în sol bucăţi de 1-2 cm lungime şi îi transportã
Adulţii apar la sfârşitul în galeriile din sol, ca hrană pentru larve
lunii martie sau începutul
lunii aprilie, concomitent Pentru prevenirea atacului, se recomandã
cu pornirea în vegetaţie lucrarea repetatã a solului, arături pentru
a viţei de vie. distrugerea galeriilor
Scriitorul Specia are o generaţie Adulţii rod frunzele şi peţiolul sub forma
/an. Iernează ca larvă unor şenţuleţe liniare, curbate, de
matură în sol. Adulţii aproximativ 1 cm lungime / 0,5 1 mm
apar în luna mai. lăţime, care seamănă cu o scriere
cuneiformă. Larvele rod rădăcinile.
In cazul unor invazii se aplică tratamente
cu insecticide de contact şi ingestie
Cărăbuşeii verzi Au o generaţie pe an. Adulţi se hrănesc circa 20 de zile cu
Ierneazã în stadiul de frunze de viţă de vie şi portaltoi; Sunt
larvã de vârsta II-a, în preferate frunzele tinere. Limbul frunzelor
sol, la 55 – 80 cm este ros dantelat şi centrifug. În cazul
adâncime. Apariţia noilor invaziilor mari rămân intacte numai
adulţi are loc la sfârşitul nervurile.
lunii iunie PED = 2-4 adulţi pe butuc
1
36
Înflorit
37
Inflorit încheierea
strugurilor
Înflorit- încheierea strugurilor
Mana viţei de vie- Plasmopara viticola
În anii cu precipitaţii abundente, în timpul infloritului, în viile neprotejate, pierderile
datorate atacului de mană pe ciorchini şi boabe pot fi catastrofale.
Ciorchini atacaţi de mană Simptomele atacului
¾ Mana pe ciorchinii tineri, este forma de atac

cea mai gravă. În condiţii de umiditate excesivă,
atacul se derulează fulgerător.
¾ Ciorchinii atacaţi sunt invadati de acelaşi puful
alb caracteristic, florile se brunifică, rahisul se
recurbează în forma literei S. În scurt timp,
inflorescenţele se usucă în totalitate şi cad la cea
mai slabă adiere de vânt. În 2-3 zile producţia poate
fi compromisă.
¾ Pe boabe, mana este cu atât mai păgubitoare, cu
cât apare mai timpuriu. Astfel, atacurile timpurii, (pe
Rot –gris
boabele tinere sub 2,5 mm diametru) poartă
denumirea de Rot-Gris. Infecţia are loc rapid,
boabele sunt acoperite de puful alb conidian
¾ Atacurile tardive (pe boabe mai mari 2,5 mm
diametru) produc forma numită Rot-Brun. Boabele
atacate prezintă pete brun-violacee, se zbârcesc şi
cad. Infecţia are loc prin pedunculi şi perniţe, iar
puful conidian nu apare.
Biologie
Perioada cuprinsă între înflorit şi încheierea
ciorchinilor este foarte sensibilă la atacul de mană.
Este suficient ca temperatura să atingă 11 °C cu
optim 18-25°C şi câţiva mm de precipitaţii pentru
producerea infecţilor, mai ales în parcelele unde
mana este prezentă. In această perioadă incubaţia
poate dura între 4-8 zile în funcţie de temperatură. În
caz de ploi repetate ciclul biologic se repetă foarte
Rot-brun rapid.
Condiţii favorabile atacului
• Umiditatea ridicată,de peste 80% (ploi, roua, ceaţă)
mai ales în iunie, este factorul determinant;
• Temperaturi cuprinse între 11°C-13° C cu un optim
18°-25 °C. La peste 30 °C ciuperca moare;
• Vântul facilitează diseminarea ciupercii;
Profilaxia
• Reducerea vigorii de creştere prin aplicarea
raţionalã a îngrãşãmintelor cu azot.
• Efectuarea corectă şi la timp a lucrărilor în verde (
legatul lăstarilor, copilit ) pentru a reduce durata de
umecatare a strugurilor şi a favoriza penetrarea
produselor fitosanitare
• Combaterea buruienilor, pentru a evita atmosfera
umedă, din apropierea solului, propice infecţiilor de
mană.
pârgă
38
Strategia de luptă
¾ În intervalul fenologic cuprins între declanşarea înfloritului şi încheierea ciorchinilor, stadiile
18- 33,, viţa de vie este foarte sensibilă la atacul de mană. În această perioadă, tratamentele
anti-peronosporice sunt imperative indiferent de riscul de infecţie sau de condiţiile climatice. De
aceea, se numesc tratamente de siguranţă.
¾ Adaptarea strategiei în funcţie de nivelul de risc
Starategia de luptă, este în general, preventivă şi se bazează pe estimarea riscului de infecţie,
determinat de evoluţia epidemiologică a ciupercii, în corelaţie cu condiţiile climatice şi fenologia
plantei. În practică protecţia în perioada preînflorit- încheierea strugurilor ,, stadiile 18- 33,,, ţine
cont de următoarele aspecte:
¾ Ani cu risc ridicat
În anii foarte favorabili atacului cu precipitaţii frecvente şi infecţii numeroase de mană,
tratamentele iau caracterul de acoperire. Sunt recomandate produse sistemice sau penetrante şi
reducerea la maxim a intervalului de timp dintre două tratamente. Foarte importantă este
calitatea pulverizării (viteză, debit, adaptarea duzelor)
¾ Ani cu risc scăzut sau moderat
În anii cu risc moderat, tratamentele pot fi aplicate pe baza remanenţei maxime a produselor
fitosanitare, anticipând posibile perioade cu ploi. Având în vedere sensibilitatea plantei la atac în
aceast interval fenologic, se recomandă folosirea produselor sistemice sau penetrante cu
perioadă de acoperire 10-14 zile, care să protejeze planta în ori ce condiţii.
¾ Alegerea pesticidului presupune cunoaşterea valenţelor acestuia, astfel ca, în funcţie de
situaţia din plantaţie, să avem cea mai potrivită opţiune. Eficacitatea tratamentelor depinde de
fungicidul folosit, data aplicarii, numărul intervenţiilor şi calitatea aplicării.
Fungicide anti-peronosporice Durata

protecţiei
Produse Cuprice Bouille bordelaise 0,5 %; Champion 50 WP 0,3 %; 8-10
de contact Kocide 101 0,4 %; Kocide 2000 0,15 %; Funguran OH
50 WP 0,2%; Vitra 50 WP 0,2 %; Turdacupral 50 PU
0,4 %; Cobox 50 PU 0,4 %; Curenox 50 etc.
Organice Antracol 70WP 0,2-0,3%; Polyram DF 0,2%; Captadin 8-10
50PU 0,2 %; Merpan 5OWP 0,2%; Folpan 50WP
0,2%;,Folicur 50WP 0,25%;Euparen 50WP 0,25%,
Bravo 500 SC 0,2%) Dithane M-45 0,25 %; Novozir MN
80 0,2%; etc.
Produse Strobiruline Quadris SC 0,075%; Éclair 49 WG 0,5%, Universalis 10-12
penetrante 2 l/ha.
DMM Acrobat MZ 0,2%; Forum Star WDG 0,175% 10-12
Cymoxanil Curzate Manox 0,15%; Curzate Super 0,3%; Curtine V 10-12
0,3%)
Produse Fosetyl de Al Mikal B 0,3%; Mikal M 0,4%; Mikal Flasch 0,3%, 10-14
sistemice Verita 1,5%
Anilide Ridomil Gold MZ 0,25% ;Ridomil Plus 42,5 0,3% 10-14
Planet 72 WP 0,3%
În fermele cu combatere biologică s-a reglementat folosirea substanţelor cuprice sub formă de
sulfat de Cu metalizat, oxiclorură de Cu şi hidroxid de Cu,cu maxim 6 kg Cu substanţă activă / ha
/sezon:
- Bentonita de pulbere muiabilă, aplicată în soluţie alcalină, folosind doza de 10 kg bentonită/ hl,
are eficacitate contra manei viţei de vie, comparabilă cu tratamentele cuprice;
- Foasfatul de potasiu (K2HPO3) aplicat după inflorit în soluţie doza de 3 kg/ha a fost autorizat în
combaterea manei viţei de vie sub denumirea comercială Frutogard; Vezi p. 57
39
strugurilor Înflorit- încheierea strugurilor
Făinarea- Uncinula necator, forma conidiană: Oidium tukeri
În intervalul fenologic cuprins între înflorit –încheierea ciorchinilor, viţa de vie este foarte
sensibilă la atacul de făinare. Infecţiile evoluează exploziv, de multe ori fãrã m
m manifestarea de alarmã prealabilã pe frunze, producând pe ciorchini şi boabe
pagube catastrofale.
¾ Atacul pe inflorescenţe; În prima fază a

înfloritului, infecţiile pot determina invadarea
inflorescenţelor de miceliul alb făinos caracteristic,
brunificarea şi uscarea acestora.
¾ Atacul pe boabele aflate în diferite faze de
creştere evoluează exploziv, determinând apariţia
unor pete brun- violacee, acoperite cu aceeaşi
pâslă albă -cenuşie, care cuprinde în scurt timp
întreg bobul. Creşterea boabelor este încetinită sau
stopată, pieliţa boabelor atacate îşi pierde
elasticitatea şi, ca urmare a mărimii volumului de
pulpă, crapă
¾ Atacul pe lăstari determină apariţia unor pete
mici albicioase care, odatã cu înaintarea în
vegetaţie, se mãresc, formând zone brun -
rosietice, acoperite cu pâsla cenuşiu-albicioasã. În
scurt timp, ciuperca poate acoperii cu uşurinţã
lãstarul în totalitate, de la punctul de ramificaţie
pânã la vârf
¾ Soiuri sensibile: Tămâioasă românească,
Riesling italian, Băbească neagră, Chardone,
Muscat de Hamburg, Afuz –Ali, Italia, Neuburger;
¾ Istoricul parcelei (rezerva din anul precedent);
¾ Condiţiile climatice:
• Temperatura este factorul determinant: Pragul
inferior de dezvoltare a miceliului este 5°C, iar
sporularea poate avea loc la 8°C. Temperatura
optimă de dezvoltare a ciupercii este de 25-28°C,
Germinaţia conidiilor este inhibatã la temperaturi
mai mari de 30°C;
• Ploile reduse (fine) favorizează germinarea
mãrind umiditatea aerului. Din contrã, ploile
violente, care spalã foliajul, împiedicã germinaţia
sporilor;
• Lumina difuză exercitã o acţiune favorabilã
germinării şi sporulării ciupercii, în schimb razele
solare directe au o acţiune nocivă asupra conidiilor;
• Vântul faciliteazã diseminarea
Elemente de biologie
Forma conidiană cunoscută şi sub denumirea de Oidium tuckeri, asigură răspândirea bolii în
cursul perioadei de vegetaţie şi realizează infecţiile secundare. In condiţii favorabile germinaţia
conidiilor este rapidă între 3-6 ore. Conidiile, în urma germinării, formează hife, la extremitatea
cărora se diferenţiază rapid apresorii, din dreptul cărora pornesc haustorii, care pătrund în
celulele epidermice şi asigură absorbţia elementelor necesare dezvoltării fungului.
40
Înflorit-încheierea strugurilor
Profilaxia reduce semnificativ impactul atacului, fiind îndreptată spre asigurarea unei aerări
optime în zona strugurilor, pentru pătrunderea razelor solare şi o mai bună penetrare a
fungicidelor şi se realizează prin:
¾ Aplicarea corectă a lucrărilor în verde: plivitul lăstarilor sterili, copilitul, cârnitul;
¾ Desfrunzirea parţială precoce începând cu fenofaza de legare a boabelor, pentru aerisire şi
pătrunderea razelor solare;
¾ Lucrările solului pentru păstrarea curată a terenului;
¾ Plantarea soiurilor rezistente:mai puţin atacate sunt soiurile: Grasă, Fetească regală, Merlot,
Cabernet Sauwignon;
¾ Strategia de combatere
Tratamentele contra făinării în intervalul preînflorit- încheierea strugurilor ,, stadiile 18- 33, sunt
imperative şi obligatorii, indiferent de condiţiile climatice, soi, rezervă biologică. Calitatea aplicării
tratamentului rând cu rând, este de asemenea deosebit de importantă.
Alegerea produselor
Experienţele au demonstrat o eficacitate bună a tuturor produselor anti-oidice, în condiţiile unei
protecţii continuue, cu caracter exclusiv preventiv. Ritmul aplicării este de 8-14 zile, în funcţie de
produsul aplicat şi presiunea de infecţie. Intervalele dintre stropiri trebuie scurtate în perioadele
cu vreme caldă şi uscată şi prelungite în perioadele reci şi bogate în ploi.
Eficacitatea principalelor familii de produse anti-oidice

Familia Produsul comercial Efectul curativ Efectul eradicant
Sulf Pudră muiabilă Kumulus DF – 0,3 mediu Incert
% Kumulus S – 0,3 % Microthiol
Contact
special – 0,3 % Thiovit – 0,3 %

Sulf Praf Bun Parţial
Dinocap Karathane Variabil Parţial
Strobiruluine Quadris Nu Nu
Stroby DF Relativ bun neconsemnat
Flint Bun neconsemnat
Sistemice sau
Cabrio bun neconsemnat

penetrante
Spiroxamine Falcon Variabil neconsemnat

Qinoxifen Crystal Nu Nu
IBS Folicur solo 250 EW;Topas 100 EC neconsemnat
Vectra 10 SC
În practică, protecţia în perioada preînflorit- încheierea strugurilor ,, stadiile 18- 33,, ţine cont de
următoarele aspecte:
¾ Tratamentele trebuie să protejeze toate organele verzi. De aceea sunt de preferat
produsele sistemice sau penetrante;
¾ Reluarea tratamentelor în cazul spãlãrii, dacă s-au aplicat produsele de contact;.
¾ Utilizarea alternativã sau combinatã a fungicidelor din clase de substanţe diferite a devenit
un principiu de bazã indispensabil în combaterea fãinãrii;
¾ Începând cu stadiul 27 sulful poate provoca plasă pe muscat şi pe unele soiuri de masă;
• In fermele cu combatere biologică a fost acceptat sulful praf sau pulbere muiabilă cu
eficacitate împotriva oidiumului, în toate fazele fenologice
• Terapia cu fitominerale s-a extins şi în producţie: bicarbonaţi de Sodiu, Potasiu, Amoniu şi
acizi fosforici
• Un bioprodus sub formă de pulbere conţinând Ampelomyces guignales aplicat în doză
35g/ha asigură o protecţie satisfăcătoare. Vezi p. 56
41
Rujeola : Pseudopeziza tracheiphila
In România, în ultimii ani, rujeola şi-a extins aria de răspândire, fiind semnalată,
îndeosebi în plantaţiile de hibrizi producãtori direcţi şi portaltoi. Cu toate că apare local şi în mod
sporadic, patogenul poate fi deosebit de periculos, dacă nu se iau măsuri adecvate de
combatere.
Simptomatologie
¾ Pe frunze, primele simptome se manifestă în iunie, pe
primele 4-5 frunzulite de la baza lăstarilor, sub forma unor pete
mici, palide, internervuriene, fãrã contur bine delimitat. Odată
cu evoluţia atacului, petele devin mai evidente şi capătă o
culoare specifică soiului respectiv. În condiţiile unui atac
puternic, petele confuează, ţesuturile din dreptul petelor se
necrozează, frunzele se gofrează, se usucă, şi cad prematur
(la sfârşitul lunii iulie).
¾ Simptome pe inflorescente – Inflorescenţele pot fi infectate
în prima parte a perioadei de înflorit. În urma infecţiei pe
rahisul ciorchinilor apar necroze alungite, care pot determina
uscarea parţială a ciorchinilor. În cazuri foarte grave, pe
strugurii atacaţi rămân boabe puţine, care nu ating mărimea
normală, recolta obţinută fiind mică şi de calitate inferioară.
Ciclul biologic
Rujeola prezintă un ciclu de infecţie pe an, singura sursă de
infecţie fiind ascosporii. Ciuperca ierneazã saprofit pe frunzele
căzute pe sol, unde poate supravieţui mai mulţi ani. Primãvara,
în fenofaza pre-desmugurit, în dreptul petelor pe frunzele
moarte apar apoteciile. Acestea ajung la maturitate la
dezmugurit şi, în condiţii favorabile: timp ploios şi temperaturi
de peste 10°C, eliberează o masă albicioasă conţinând asce
cu ascospori. Ascosporii sunt transportaţi de vânt şi asigurã
diseminarea patogenului. Miceliul ciupercii pãtrunde în lumenul
vaselor, blocând circuitul apei şi al substanţelor nutritive.
Durata incubaţiei este de aproximativ 3-5 sãptãmâni.
Condiţii favorabile infecţiei:
- Contaminarea necesitã o perioadã de ploi abundente (de cel
puţin 10-15 mm) şi prelungite 2-4 zile;
- Umiditatea relativã a aerului > 80 %;
-Temperatura minimă de producerea a infecţiei 10°C,
temperatura optimă 18-20 °C;
Strategia de luptă
Lupta contra rujeolei viţei de vie este necesară, în zonele unde
maladia este realmente prezentă sau a fost semnalată în anul
precedent.
¾ In general, până la primul tratament anti-peronosporic, sunt necesare 1-2 intervenţii, la

interval de 8-10 zile, folosind produse anti-peronosporice.
¾ Dupã înflorit, tratamentele aplicate în combaterea manei viţei de vie, asigurã simultan
controlul celor două boli: Quadris SC 0,075%; Éclair 49 WG 0,5%; Folpan 50WP 0,2%; Shavit
F 71,5 WP 0,2%; Shavit 72 WP 0,2%; Dithane M-45; 80W; Novozir MN 80 0,2%; Vondozeb 0,2%;
Mancozeb 80 0,2%; Antracol 70WP 0,2-0,3%, Polyram DF 0,2%. Tratamentele cu sulf: au de
asemenea o bună eficacitate în combaterea rujeolei
42
Putregaiul cenuşiu Botrytis cinerea
În anii cu umiditate admosferică ridicată şi ploi abundente, în timpul infloritului, Botrytisul
colonizează florile, rahisul şi pedicelele. Aceste aspecte, de cele mai multe ori neglijate de cãtre
viticultori, constituie rezerva biologicã pentru atacurile ulterioare. Botrytisul este o maladie
imprevizibilă, dificil de controlat, din cauza naturii neobişnuite a ciupercii şi a complexitãţii ciclului
sãu de viaţã. Patogenul este prezent în plantaţi (în stare latentã) pe parcursul întregului sezon.
De aceea este important sã protejãm preventiv cultura, înainte ca simptomele sã aparã.
Simptome pe frunze şi ciorchini Simptomatologie
¾ Atacul pe frunze poate avea loc în condiţii de umiditate
atmosferică foarte ridicată, sau după un atac puternic de
mană. Simptomele se manifestă prin apariţia unor pete de
mărimi variabile brun-roşcate, situate pe bordura limbului.
În timp, petele se suberificã şi se necrozeazã. Atacul pe
frunze prezintã importanţã doar prin faptul cã mãreşte
rezerva de conidii din naturã.
¾ În timpul infloritului, dacă umiditatea este ridicată,
botrytisul colonizează florile, rahisul, pedicelele, producând
brunificarea, uscarea şi căderea inflorescenţelor tinere.
Aceste aspecte, pot produce pagube deosebite, în plus,
dacă noile boabe formate sunt infectate, infecţia rămâne în
formã latentã în interiorul bobului. Boala se reactiveazã mai
târziu, când existã condiţii favorabile.
Biologie
Când umiditatea este favorabilã, scleroţii emit fructificaţii
asexuate (conidiofori cu conidii), iar vântul produce
diseminarea conidiilor. Pe cale aerianã, conidiile infecteazã
frunze, lãstari, inflorescenţe şi strugurii pe o zonã întinsã,
viteza de infecţie depinzând de durata de umectare a
plantei şi temperatura medie.
Variabilităţi genetice Ultimele cercetări în domeniu au stabilit existenţa a diferite specii de

Botrytis în plantatţile viticole. Toate speciile prezintă aceleaşi simptome: Botrytis cinerea pseudo-
cinerea- mai rar întâlnită pe capişonul floral Botrytis cinerea transposa- varietate dominantă,
prezentă pe boabe în faza de maturare, responsabilă de principalele daune, şi Botrtis cinerea
vacuma, minoritară în mod prioritar pe frunze.
Condiţii favorabile infecţiei:
- Umiditatea relativã > 95 % ( ploi abundente) joacă un rol hotărâtor în producerea infecţiei,
contribuind la păstrarea facultăţii germinative a conidiilor;
- Temperatura nu constituie un factor limitativ, limitele de temperatură între care se poate
dezvolta sunt cuprinse între 1-30 °C, cu optimul situat între 18-20 °C;
- Odată cu scuturarea petalelor, locurile pe care acestea au avut punctul de inserţie pot deveni
ideale punţi de pătrundere a ciupercii;
- Toate leziunile de pe pieliţa boabelor (oidium, molii, mană, făinare, lovituri produse de
grindină etc), pot constitui porţi de pătrundere şi instalare a botrytisului;
- Sistemul de conducere, conducerea clasică a viţei de vie, cu strugurii prea aproape de
suprafaţa solului, facilitează atacuri de Botrytis cinerea;
- Atacul putregaiului cenuşiu este mai frecvent la soiurile cu pieliţa subţire şi aşezare îndesată
a boabelor pe ciorchine: Grasă de Codnari, Gras Sauvignon, Chardonney, Pinot Gris, Muscat
Ottonel;
43
Profilaxia. Măsurile profilactice pot reduce semnificativ impactul atacului, fiind îndreptate, în cea
mai mare parte, spre asigurarea unei aerări optime în zona strugurilor. Astfel, devin foarte
importante:
• desfrunzitul în zona strugurilor. Perioada favorabilă de realizare a desfrunzitului este
intervalul cuprins între legat ,,stadiul 27,,şi boabe de dimensiunea porumbului ,,stadiul 31,,;
• orientarea coardelor; legarea şi palisarea coardelor pentru a favoriza aerarea în
zona strugurilor şi o mai bună penetrare a fungicidelor;
• combaterea buruienilor;
• alegerea portaltoiului şi clonei, soiurile cu pieliţa mai elastică şi aşezarea boabelor mai laxă;
cum sunt: Cabernet Sauvignon, Ohanes, Clairette Blanch;
• aplicarea raţionalã a îngrãşãmintelor cu azot;
• reducerea incidenţei rănilor pe boabe;
Decizia intervenţiilor chimice trebuie luată în raport cu sensibilitatea soiurilor, microclimatul
parcelei, rezerva biologică şi obiectivul calitativ fixat. Strategiile de combatere standard
recomandă în anii cu risc ridicat aplicarea a 4 tratamente în următoarele fenofaze, considerate
critice la atac:
A- scuturarea petalelor, Odată cu scuturarea petalelor, locurile pe care acestea au avut
punctul de inserţie pot deveni ideale punţi de pătrundere a ciupercii;
B – încheierea ciorchinilor- Centrul ciorchinelui trebuie protejat înainte de încheirea

strugurilor, pentru a elimina orice sursă de infecţie;
C – pargă, -Începând cu schimbarea culorii pielitei, boabele devin extrem de susceptibile la

atac pe măsură ce creşte concentraţia de zahăr;
D – Inainte de recoltat 1-2 săptămâni - În toamne ploioase, pentru a preveni orice infecţie
târzie;
Strategia raţională de combatere recomandă aplicarea a 1- 2 tratamente asociate cu
desfrunzitul în zona strugurilor.
Reuşita combaterii putregaiului cenuşiu presupune asocierea dezfrunzitului cu tratamente anti-
botritis. Este de preferat ca efectuarea celor două operaţiuni să aibă loc în două stadii diferite.
¾ In condiţiile unui an favorabil botrytisului, cele mai bune rezultate sunt obţinute prin
aplicarea unei strategii de asociere a dezfrunzitului cu 2 intervenţii fitosanitare. un
tratament începând cu stadiul A (sfârşitul înfloritului), asociat cu un dezfrunzit înainte de
stadiul B (încheirea ciorchinilor), urmat de a doua intervenţie fitosanitară, în stadiul C 35
(debutul fenofazei de pârgă).
¾ In condiţiile unui an puţin favorabil botrytisului Cea mai eficace combinaţie este un
dezfrunzit la legat urmat de un tratament în pârgă.
Calendarul tratamentelor şi modalităţi de limitare a atacului
Variante Stadii fenologice Modalităţii
A - sfârşitul înfloritului Un fungicid specific ex. MITHOS
V1 ,, stadiul 25,,
An favorabil B- debutul încheierii ciorchinilor DEZFRUNZIT
Risc ridicat ,, stadiul 32,,
C- debutul pârgii Un fungicid specific ex TELDOR
,, stadiul 35,,
A - sfârşitul înfloritului DESFRUNZIT
V2 ,, stadiul 25,,
Risc redus C- debutul pârgii Un fungicid specific ex.TELDOR
,, stadiul 35,,
44
Vezi p.101
Desfrunzitul implică eliminarea totală sau parţială a frunzelor din zona strugurilor,
începând cu fenofaza sfârşitul înfloritului, până la sfârşitul sezonului. La ora actuală, ca urmare a
mecanizării, această practică tinde să se extindă în toate plantaţiile viticole moderne, cu scopul
de a îmbunătăţii calitatea recoltei.
Experienţele au demonstrat că cea mai bună eficacitate este obţinută printr-un desfrunzit
precoce, începând cu legarea boabelor ,,stadiul 27-31,,.
• Avantaje:
¾ Llimitarea dezvoltării putregaiului cenuşiu.
¾ Acest lucru se explică în parte ca urmare a aerării (ventilării) spaţiului din zona strugurilor.
permiţând o mai bună penetrare a fungicidelor, pentru protecţia strugurilor în timpul perioadelor
critice. Desfrunzitul asigură dispersia uniformă a fungicidelor pe organele plantei şi, implicit, o
eficacitate superioară a acestora. Astfel, cantitatea de produs care se regăseşte pe struguri este
cu 50% mai mare comparativ cu cazul neefectuării dezfrunzitului.
¾ Limitarea numărului de tratamente anti-botrytis. In practică nu se contestă importanţa
tratamentelor contra putregaiului cenuşiu, dar asocierea lor cu desfrunzitul permite limitarea
numărului de tratamente anti-botrytis. asigurând o eficacitate mai bună a produselor şi implicit
creşterea calităţii producţiei.
¾ Effect benefic asupra sintezei polifenolilor Expunerea la soare a strugurilor permite
creşterea potenţialuli polifenolic cu 30-50%, în condiţiile unui desfrunzit precoce, după înflorit, la
legarea strugurilor. Totodată desfrunzitul precoce, îmbunătăţeşte omogenitatea de maturare.
¾ Limitarea dezvoltării făinării viţei de vie
Expunerea la lumină este un factor nefavorabil pentru dezvoltarea filamentelor miceliene de
făinare limitând dezvoltarea ciupercii oidium tukeri.
• Riscuri
¾ Desfrunzitul şi potenţialul fotosintetic.Un desfrunzit pe o parte a rândului duce la
suprimarea a 3% până la 17 % din frunzele de pe butuc. Desfrunzitul la inflorit nu afectează rata
fructificării. Un desfrunzit precoce poate încetinii creşterea boabelor în funcţie de nivelul de
stress cauzat de practică, dar, acest effect se estompează de cele mai multe ori în timpul
maturării.
¾ Desfrunzitul pe ambele părţi ale rândului poate elimina până la 36% din suprafaţa foliară
pe butuc, penalizând fotosinteza. De aceea este important să se compenseze această pierdere
prin creşteri de recuperare, pentru a nu afecta rata de fructificare. In acest sens, un desfrunzit
precoce după inflorit, în fenofaza legarea boabelor, conduce la o rată de recuperare cu 50% a
cre terilor, şi aceasta, în următoarele două săptămâni care survin operaţiuni, compensând
parţial eliminarea frunzelor. In schimb un desfrunzit tardiv în intervalul ,,înceierea strugurilor -
pârgă,, crează o rată de recuperare practic nulă.
¾ Dezfrunzitul şi arsura soarelui
Un desfrunzit precoce implică puţine riscuri de arsură. Expunerea precoce şi progresivă a
strugurilor la soare consolidează pieliţa boabelor şi asigură o mai mare rezistenţă a strugurilor la
soarele estival.În cazul desfrunzitului tardiv, strugurii expuşi brutal la caniculă pot suferi arsuri.
Riscul este, evident, mult mai important, în cazul desfrunzitului pe ambele părţi.
¾ Dezfrunzitul şi riscul grindinei. Când dezfrunzitul se realizează pe partea expusă
vântului dominant, creşte riscul de afectare a culturii legat de grindină, deoarece frunzele asigură
o uşoară protecţie a strugurilor.
Desfrunzit precoce Desfrunzit tardiv
1parte 2 părţi 1 parte 2 părţi
Limitarea putregaiului cenuşiu *** *** * ***
Polifenoli în struguri ** *** * *
Acumularea de zahăr * **
Risc de favorizare a arsurii strugurilor * * **
45
strugurilor Înflorit-încheierea strugurilor
Eutipoza Eutypa armenicae . Sin. Eutypa lata
Simptomele de eutipoză sunt uşor de observat în apropierea înfloritului ,,Stadiul 19,,
după După acest stadiu, acestea sunt tot mai dificil de reperat. În timpul înfloritului se
recomandă marcarea butucilor simptomatici, dacă viticultorul optează pentru reformarea lor în
uscat.
.
Simptome pe lăstari Simptome pe inflorescenţe Simptome interne
Simptomatologie
¾ Butucii atacaţi prezintă creşteri vegetative slabe, comparativ cu cei sănătoşi, lãstarii
atacaţi prezintã fenomenul de scurt-nodare, creşteri slabe şi aspect de tufã sau “ mătură de
vrăjitoare” frunzele sunt mici, deformate sau uşor răsucite, clorotice;
¾ Frunzele rãmân mici, se clorozeazã şi se onduleazã în formă de cornet, prezentând
necroze marginale; la un atac puternic pe frunze apar rupturi;
¾ Inflorescenţele, deşi au o dezvoltare normalã înainte de înflorit, se pot ofili brusc, dupã
înflorire, sau formeazã ciorchini mici cu boabe mãrgeluite. Ulterior, datorită unei puternice
deshidratări, boabele se scutură şi cad;
¾ În secţiune longitudinală prin lemnul butucilor atacaţi se evidenţiază necroze specifice în
xylem, dure şi de culoare brun-cenuşie până la brun-violet, în funcţie de soi;
Uneori, simptomele descrise pot fi întâlnite doar pe unul din braţe, dar ulterior atacul
progresează, cuprinzând întreg butucul care intră în declin, în câţiva ani survenind moartea;
Strategia de luptă
• Aplicarea echilibrată a îngrăşemintelor cu azot.
• Tratamentele pe vegetaţie cu produse sistemice ce conţinând Fosetyl-Al (Mikal) limitează
dezvoltarea şi extinderea maladiei
• Reformarea butucului. Viticultorul poate profita de această perioadă pentru a marca butucii
bolnavi, în scopul reformării lor. Este de preferat să se opteze pentru reformarea butucului în
verde. În acest sens, de pe butucii simptomatici sunt eliminate porţiunile bolnave, până se
obţine o secţiune de lemn sănătos. Materialul bolnav rezultat după secţionare este strâns şi
ars. Butucul rămas este reconstituit, pornind de la un lăstar lacom, situat la 5 cm sub
secţiune. Aceasta metodă este eficace, deoarece se execută la apariţia primelor simptome pe
butuc, în plus, marcarea şi refacerea butucului sunt realizate simultan, iar protejarea plăgilor
tăiate nu este strict necesară .
Vezi p. 74
46
Acarienii tetranichizi- Panonychus ulmi , Tetranychus urticae şi Eotetranychus
carpini După înflorit, condiţiile climatice sunt foarte favorabile (temperaturi ridicate), generaţiilor
estivale, de acarieni, care se secced foarte rapid.
Acarieni tetranichizi daune pe frunze Simptomatologie
Adulţii şi larvele colonizeazã, mai ales faţa inferioarã a

limbului foliar. În urma hrãnirii, mai întâi apar pete
galbene, în cazul soiurilor albe respectiv roşietice, în
cazul soiurilor roşii, frunzele se deformeazã, rămân mici,
rulate. Mai târziu, frunzele atacate devin rigide şi
casante şi, în final, se usucã şi cad prematur. Urmările:
maturarea întârziatã a strugurilor, reducerea formãrii
mugurilor de rod, risc mare de îngheţ al culturii. Cele
mai afectate soiuri sunt : Muscat Ottonel, Muscat
Hamburg, Sauwignon, Pinot Gris, Chardonnay, având
frunze cu o pilozitate mai redusă. Mai puţin atacate sunt
soiurile: Fetească Regală, Cabernet Sauwignon,
Cardinal, Traminer roz, la care numărul redus de peri pe
faţa inferioară a frunzelor face ca acarianul să nu se
poată fixa corespunzător, iar stadiile mobile ale
dăunătorului să fie uşor îndepărtate de vânt.
Prevenire şi combatere Urmărirea evoluţiei populaţiilor are o importanţă deosebită în

organizarea acţiunilor de prevenire şi combatere. Având în vedere faptul că dinamica populaţiei
de acarieni este proprie fiecãrei parcele (ea depinde de soi, microclimat, sistemul de cultură,
vârsta plantaţiei etc), printr-o simplã examinare a frunzelor (25 frunze situate în zona strugurilor)
cu lupa binocular se determină nivelul populalţiei (PED) de la care se justifică aplicarea strategiei
de intervenţie.
¾ Panonychus ulmi PED = 3 – 5 acarieni / frunză, sau 30 % frunze cu simptome de atac, în
perioada estivală
¾ Tetranychus urticae şi Eotetranychus carpini PED = 6-7 acarieni/ frunzã sau 50% frunze
cu simptome de atac, în perioada estivalã
Combaterea chimică se recomandă exclusiv în cazul semnalării unor populaţii numeroase.
Parcelele în care nivelul populaţiei de acarieni depăşeste PED-ul sunt considerate parcele cu
risc ridicat. In aceste condiţii, intervenţiile chimice sunt imperative, scopul lor fiind reducerea
nivelului populaţiei şi implicit a rezervei biologice pentru anul următor. Se recomandă produse cu
efect total (ovicid, larvicid, adulticid), şi eficacitate la temperaturi ridicate: Omite 57 C – 0,15 %;
Sanmite 200 WP – 0,05%, Envidor 0,5%
Combaterea biologică
În ecosistemele viticole în echilibru, acarienii fitofagi dăunători sunt controlaţi de numeroşi
prădători (specii care consumã acarieni dãunãtori): Acarieni prădători Phytoseizii, Coccinelidae
(Stethorus punctillum Weise), unele specii Thripidae, Crisophydae, Antocoride, Miridae şi.
Acarienii phytoseizii speciile: Typhlodromus pyri, Amblyseius andersoni, Typhlodromus aberrans
Oud sunt consideraţi cei mai importanţi antagonişti ai acarienilor fitofagi dăunători. Când aceşti
prădători sunt absenţi din plantaţii, sau densitatea lor este redusă, o alternativă de luptă
biologică este introducerea de phytoseizi pe porţiuni de lemn multianual provenit din plantaţii în
care speciile utile sunt prezente în densitate mare. Vezi p. 65
47
Inflorit încheierea Înflorit-încheierea strugurilor
strugurilor Acarienii eriofizi- Calepitrimerus vitis, Colomerus vitis
Calepitrimerus vitis atac pe frunze Acarioza-simptomele atacului estival
Atacurile estivale ale acarianului Calepitrimerus
vitis sunt mai puţin nefaste pentru plantã:
- Înţepãturile de pe suprafaţa limbului foliar
sunt marcate de o reţea de puncte decolorate
care se observã bine în transparenţã; în zona
înţepãturilor apar diferite rupturi şi dislocãri ale
epidermei.
- De cele mai multe ori, atacul este însoţit de
o secreţie de fire mãtãsoase care depreciazã
funcţiile asimilatoare ale frunzei.
Boabele atacate de timpuriu sunt deformate
şi prezintã pe pieliţã pete brune-ruginii cu
Calepitrimerus vitis atac pe boabe aspect rugos. Transpiraţia accentuatã a frunzei
atacate, deranjeazã echilibrul şi osmoza;
Erinoza-simptomele atacului estival

Acarianul Colomerus vitis Larvele fiecãrei generaţii
contribuie la mãrirea acestor zone afectate, sau formeazã
alte zone de atac . In final, erineumul poate cuprinde toată
suprafaţa foliară. În cazul unui atac puternic, procesele de
asimilaţie şi respiraţie scad ca intensitate, frunzele afectate,
Colomerus vitis atac de erinoză se etioleazã, se usucă şi cad treptat. Urmările atacului:
reducerea cantitativă şi calitativă a recoltei (reducerea
cantităţii de zahăr din must, creşterea acidităţii) slăbirea
butucului, plantaţii vulnerabile la îngheţ.
Evaluarea atacului
Sondaje se efectuează în raport cu nivelul populaţiei şi
evoluţia atacului din perioada estivală.
Calepitrimerus vitis PED =10 acarieni / frunzã în perioada
estivalã sau 40 % frunze cu simptome de atac.
Colomerus vitis PED > 50 % lãstari cu simptome de atac, în
perioada estivalã
Strategie de combatere
În perioada estivală. Se recomandă acaricide selective
Omite 57 E 0,1%, Neoron 500 EC 0,08 %, Sanmite 0,2%.
Fenomenul de rezistenţă
Acarienii erofizi dezvoltă rapid rase rezistente la acaricidele
utilizate frecvent. O consecinţă imediată a apariţiei raselor
rezistente constă în ineficacitatea produselor aplicate
Singurele soluţii de combatere a rezistenţei sunt:
-întreruperea folosirii produsului în cauză;
- folosirea altor produse cu substanţe active din alte familii
chimice, cu alt mod de acţiune;
Vezi p. 13
48
Entomofauna utilă (Auxiliarii) La ora actuală, este recunoscut faptul că
toţii auxiliarii,(în cazul în care acestea sunt prezenţi) sunt eficace împotriva acarienilor tetranichizi
şi eriofiizi. Cei mai agresivi prădători (specii care consumã acarieni dãunãtori): sunt acarienii
Phytoseizi numiti şi typhlodromi. Ei constituie o alternativă reală a controlului chimic cu acaricide.
Totodadă, numeroase studii realizate în ultimii ani au demonstrat că nu trebuie neglijate
şi alte insecte cunoscute pentru rolul lor foarte activ contra acarienilor fitofagi: Coccinelidae
(Stethorus punctillum Weise), unele specii Thripidae, Crisophydae, Antocoride, Miridae.
Acarieni phytoseizi sau typhlodromi
Typhlodromii sau acarienii Phytoseizi: Thyphlodromus pyrii
(Sheuten), Phytoseiului persimilis, Kampimodorus aberrans
(Oudemans) Amblyseius aberrans. joacă un rol important în
reducerea populaţiilor dăunătoare şi restabilirea pe cale naturală a
echilibrului biocenotic atât de perturbat, ca urmare a tratamentelor
intensive cu pesticide. O femelă adultă poate consuma 15 larve de
acarieni /zi. Avantajele acestor acarieni în protecţie este regimul
alimentar variat, respectiv :acarieni, tripşi dar, în egală măsură, şi
polen, conidii şi exudat.
• Phytoseiizi, sunt acarieni de dimensiuni relativ mici 0,3-0,5 mm
lungime, cu corpul oval, rotunjit la extermitatea posterioară, fără pete
ocelare cu picioare lungi, prima pereche servind la detectarea prăzii.
Sunt foarte mobili, culoarea corpului este variabilă, în funcţie de
culoarea prăzii.
• Iernează ca femelă matură sub solzii mugurilor sau adăpostiţii
în adânciturile scoarţei. Ciclul biologic cuprinde 5 stadii: ou-larvă-
protonimfă-deutonimfă şi adult. Dezvoltarea are loc prin transformări
succesive, repetându-se de 3-4 ori pe sezon (3-4 generaţii) începând
de la sfârşitul lunii aprilie până la sfârşitul lunii septembrie.
• In ultimii ani, tehnicile de lansare artificială sau naturală a
Phytoseiziilor se bucură de un real interes în practica viticolă.
Chrysopa ou, larva,adult Chrysopidele
• Dintre Chrysopidae, în plantaţiile viticole din ţara noastră,
specia Crysopa carnea este cea mai comună. Adultul nu este un
prădător, se hrăneşte cu polen, nectar şi mielat. Larvele atacă şi
consumă: acarieni, păduchi, psilide, cicade, ouă diverse, omizi, larve
de Drosofila. O larvă poate consuma în jur de 500 de afide în cursul
dezvoltării sale. In absenţa hranei, larvele se pot hrănii cu suc celular
şi polen.
• larvele sunt foarte vorace, în special larvele de vârsta a treia,
fiind caracterizate prin prezenţa mandibulelor lungi recurbate care
permit înhăţarea prăzii, injectarea cu salivă şi apoi sucţiunea
continuţului corpului. Ouăle sunt de forma ovoidală, purtate pe un
pedicel lung de cca. 8 mm. Specia prezintă 2-4 generaţii /an.
Iernează în stadiul de adult sau prenimfă. O femela depune mai mult
de 100 de ouă în 2-3 luni, izolat sau în grupe. Larvele se dezvoltă în
15-20 zile năpârlind de 2 ori.
49
Entomofauna utilă (Auxiliarii)
Adalia bipuncatata- adult şi larvă
• Speciile de coleoptere zoofage prădătoare sau
parazite,cu importanţă în viticultură sunt cuprinse în familiile:
Carabidae, Coccinelidae, Staphilinidae. Speciile de carabide
carnivore, adulţi şi larve, sunt prădătoare active, cu regim
alimentar mai mult entomofag. În general, adulţii consumă zilnic
mai multă pradă animală decât propia greutate. Cele mai
importante specii sunt: Carabus auratus Cicindella sp., Calosoma
sp. Familia Coccinelidae cuprinde coleoptere mici şi mijlocii, cu
corpul emisferic sau oval, puternic convex dorsal şi plan ventral.
Larvele şi adulţii coccinelidelor sunt prădători acarofagi, cocidifagi
şi afidifagi. Cele mai importante specii semnalate în plantaţiile
viticole din ţara noastră sunt: Coccinella 7-punctata, Coccinella
14-pustulata, Coccinella 14- punctata, Stethorus punctillum ,
Adalia bipuncatata, Adalia variegata. Din familia Staphylinidae,
specia Oligota flaviventris (prădător acarofag) este semnalată
frecvent în plantaţiile viticole din centrul ţării.
Coccinella 7-punctata
Antochorus
Ploşniţele zoofage sunt insecte hemimetabole, de talie mică şi
mijlocie. Aparatul bucal este conformat pentru înţepat şi supt.
Aripile anterioare sunt hemielitre, iar cele posterioare,
membranoase. Prezintă 1-3 generaţii/an. Sunt mari consumatoare
de acarieni fitofagi şi afide. In cursul vieţii un singur individ poate
consuma până la 4000 de acarieni şi 500 de păduchi. In plantaţiile
viticole din ţara noastră, cei mai importanţi entomofagi aparţin
Orius- adult Familiei Anthocoridae (Antochorus nemorum, Orius niger, Orius
vicinus, Orius majusculus) şi Familiei Miridae Campylomma
verbacii, Malaccocoris chlorisans, Malacoccoris nemoru
• Ordinul Dermaptera- urechelniţele, sunt specii entomofage

Folicula auricularia cu corpul alungit, turtit dorso-ventral, capul este prognat, antenele
scurte, aparatul bucal conformat pentru rupt şi masticat. Specia
Forficula auricularia, Familia Forficulidae, este un redutabil
antagonist al moliilor strugurilor.
50
încheierea strugurilor
Înflorit
Strategie de protejare a auxiliarilor
¾ Limitarea efectului nefast a pesticidelor
• Protejarea speciilor de prădători prin utilizarea pesticidelor selective favorizează repopularea
şi contribuie la restabilirea echilibrului natural în biosistemul prădător/ dăunător şi, implicit, la
refacerea echilibrului biologic prădător/dăunător. Astfel produsele anti-peronosporice
din grupa carbamaţilor (mancozeb, zineb, propineb) s-au dovedit a fi mult mai agresive faţã de
entomofauna utilã, comparativ cu produsele din grupa dicarboximide. În combaterea fãinãrii,
sulful muiabil, care frâneazã dezvoltarea acarienilor dãunãtori (fitofagi), este de preferat
produselor sistemice din grupa IBS. În combaterea moliilor viţei de vie, sunt de preferat
capcanele feromonale sau insecticidele biologice de combatere.
¾ Rationalizarea practicilor culturale, evitând tot ceea ce predispune la un atac excesiv al
vegetaţiei, dar ocrotind auxiliarii prin:
o Effetuarea înierbării permanente pe intervalul dintre rânduri;
o Controlul permanent al plantaţiilor;
o Înierbarea taluzelor;
o Amenajarea de refugii artificiale sau zone tampon de protecţie (garduri vii,arbuşti);
Principalii prădători din plantaţiile viticole

Principalele Prada Eficacitate Perioada de activitate
grupe
Acarieni Typhlodromi Acarieni *** Primăvara
Phytoseizi fitofagi vara
Cunaxedes Acarienii * Vara
Insecte mici
Anystides Insecte mici * Vara
Trombidiidae Insecte mici **** Primăvara-sfârşitul verii
Araneidae Salticidae Insecte mici * Primăvara-sfârşitul verii
Cicade verzii
Thomisidae Insecte mici ** Primăvara-sfârşitul verii
Araneidae şi Insecte cu * Vara
Theriidae aripi *
(capcane) **
Insecte Ploşniţe Primăvara
prădătoare ** Vara
-Miridae
-Anthocoridae
-Nabidae
Chrysopidae Acarieni ** Primăvara
Cicade verzi Vara
Coccinellidae Larve de *** Primăvara
coccidephphage coccinelidae
Coccinellidae Acarieni *
acarifage
Coniopterigidae Acarieni * Sfârşitul verii
Hemerobe * Primăvara-vara
Diptere(Syrfidae Larve de Pe vegetaţie
şi Tachinaires lepidoptere
*** = ridicat ** = mediu * =scăzut
51
Cicada verde- Empoasca vitis
Cicada verde este tot mai intens semnalată în plantaţiile viticole din România. Mult timp
pagubele cauzate de Empoasca vitis, au fost confundate cu alte fenomene: arsuri, uscăciune,
carenţe de nutriţie, acarieni, dar, prezenţa exuviilor şi a adulţilor pe partea inferioară a frunzelor,
stabileşte natura pagubelor Morfologie
Cicada verde adult
Adultul este de formã alungitã (ţigaretã), cu dimensiuni
cuprinse între 3 – 3,5 mm, de culoare verde-deschis, cu
aripile membranoase, translucide şi elitrele de culoare
variabilã, de obicei verzi-gãlbui.
Larvele şi nimfele sunt asemãnãtoare cu adulţii, dar de
talie mai mică.
Daunele sunt provocate de adulţi, larve şi nimfe. Insecta
înteapă nervurile principale ale frunzelor şi peţiolul,
provocând, prin punctele de nutriţie şi prin inciziile
ovipozitorului, perturbări fiziologice, morfologice, etc. Prin
acţiunea mecanică şi chimică a salivei, circulaţia normală
Cicada verde larvă a sevei elaborate este afectată, determinând apariţia
simptomelor caracteristice. Primele simptome apar la
sfârşitul lunii iunie, pe frunzele de la baza butucului.
Biologie
Iernează în stadiul de adult, pe gazde secundare,
conifere mur, etc în locuri adăpostite. Primăvara adulţii
trec pe gazda principală, instalându-se pe partea
inferioară a frunzelor de viţă de vie. În jurul fenofazei de
înflorit pe frunze pot fi semnalate larvele generaţiei I. Cele
5 stadii larvare se desfăşoară pe o perioadă de 3-4
săptămâni. Adulţii generaţiei I apar eşalonat, începând cu
ultima decadă a lunii iulie
Strategia de intervenţie se justifică în condiţile depăşirii
PED-ului=2-3 larve / frunză
Simptomele atacului Măsuri agrotehnice, cu rol preventiv în limitarea atacului,
urmăresc:distrugerea plantelor gazdă din apropierea
plantaţiei
Metode chimice pentru limitarea atacului, se aplică
tratamente la primele ore ale dimineţii sau seara, în
următoareale perioade critice:
- În jurul înfloritului (mai – iunie)
- La intrarea în pârgă (a doua jumătate a lunii iulie, prima
jumătate a lunii august
Pentru combatere se recomandă folosirea prin alternanţă
a insecticidelor selective faţă de prădători: Nomolt 15 SC
0,1%; Sonet 100EC 0,05%; Cascade 5EC 0,03%;
Calypso 480 SC 0,02%; Actara 25 WG 0,02%, Karate
Zeon 0,01%.
Stimularea şi ocrotirea insectelor prădătoare. Cele mai importante specii utile care pot menţine în
frâu dezvoltarea dăunătorului Empoasca vitis sunt: Anagrus atomus: un himenopter din familia
Mymaridae, care parazitează ouăle, Malacocoris calorizans: din familia Miridae, Stethynium
triclavatum din familia Miridae care parazitează ouăle, Aphelapus atratus fam. Drynidae
parazitează larvele, Chlarus Sp. Fam.Pipunculidae parazitează larvele şi adulţii. Vezi p. 65
52
Înflorit
Tripşii Viţa de vie poate gãzduii 10 specii de tripşi, din care, la ora actualã, în plantaţiile
viticole, cele mai rãspândite şi pãgubitoare sunt speciile Anaphotrips vitis şi Drepanothrips
reuteri. Celelalte specii de tripşi sunt oaspeţi ocazionali sau accidentali pe viţa de vie şi nu
produc pagube. Evoluţia populaţiilor este favorizatã de umiditatea scãzutã a atmosferei şi veri
secetoase cu temperaturi ridicate.
Tripşi Larve Adulţi
Daune
Tripşii sunt specii monofage, care atacã exclusiv viţa
de vie. Daunele sunt produse de adulţi şi larve care
atacã primordiile foliare şi florale, apoi frunzele şi
ciorchinii în creştere prin înţeparea şi sugerea
sucului celular. În cazul unui atac puternic
frunzuliţele tinere, abia apãrute se încreţesc (cecidii)
şi prezintã uscãturi marginale. Frunzele în curs de
dezvoltare prezintã necroze brune, vizibile pe
ambele pãrţi ale limbului, se gofreazã, rãmân mici şi
cu capacitate asimilatoare redusã. Florile atacate se
necrozează şi cad, iar ciorchinii, chiar dacã se
Atac de trips pe frunze dezvoltã, sunt mici, cu boabe rare. Lãstarii, puternic
atacaţi, prezintã creşteri în zigzag.
Biologie
Odatã cu dezmuguritul, formele hibernante
invadeazã tinerii muguri, frunzuliţele, inflorescenţele
continuându-şi ciclul biologic. Durata unui ciclu
evolutiv este influenţatã de temperaturã. În general,
pânã în toamnã, cele douã specii dezvoltã 2-5
generaţii. Evoluţia populaţiilor este favorizatã de
umiditatea scãzutã a atmosferei, mai ales primãvara
şi în veri secetoase, cu temperaturi ridicate.
Măsuri agrotehnice: lucrãrile în verde aplicate
corect, limiteazã dezvoltarea populaţiei estivale.
Lupta chimică:se recomandă numai în cazul
semnalării unor populaţii numeroase, peste Pragul
Economic de Dãunare PED = 5 indivizi /lăstar.
În cazul unor atacuri puternice se recomandã
aplicarea unui tratament la umflarea mugurilor, cu
insecticide selective. Dacã înainte de înflorit nivelul
populaţiei este ridicat, tratamentul se repetã cu:
Cess 25 WP – 0,04 %, Actara – 0,025 %, Karate –
0,03 %, Fastac 10 EC – 0,02 %, Decis 2,5 UC – 0,03
%
• Lupta biologică: Tripşii pot fi controlaţi natural de trisanopteri prãdãtori şi numeroase

specii phytoseide.
Aplicarea unor tehnologii de combatere selective, favorabile protejãrii entomofaunei utile permite
menţinerea nivelului populaţiei de Anaphotrips vitis Priesn şi Drepanothrips reuteri sub PED.
53
Moliile strugurilor Generaţia a II-a
Lobesia botrana şi Eupoecilia ambiguella
În zonele în care ambele specii sunt prezente, perioadele şi modul de dãunare a moliilor
strugurilor, cochilisul şi eudemisul, sunt identice sau foarte asemãnãtoare cu cele ale primelor
douã generaţii, identitatea speciei dãunãtoare putând fi stabilitã pe baza morfologiei larvelor.
Atac de molii pe boabele verzi
Daune:
Larvele generaţiei a-II-a distrug boabele ciorchinilor
înainte şi dupã intrarea în pârgã la soiurile timpurii
sau boabele verzi ale soiurilor târzii, cãrora le
consumã pulpa. Larvele înconjoarã organele
atacate cu fire mãtãsoase albe, sub forma unor
cuiburi specifice. Atacul larvelor generaţie a doua
favorizeazã instalarea şi rãspândirea putregaiului
cenuşiu (Botrytis cinerea).
Biologie:
Lobesia botrana - larvă
Ciclul biologic este identic cu cel al generaţiei I-a,
dar se desfăşoară mult mai rapid.
Dimanica zborului pontei şi ecloziunii sunt identice
atât pentru eudemis cât şi pentru cochilis. Din
contră, durata evoluţiei larvare este diferită cca 3
săptămâni, pentru eudemis, şi cca 6 săptâmâni,
pentru cochilis.
Influenţa temperaturii asupra evoluţiei insectei

Temperaturile ridicate>34-36°C pot fi letale pentru
adulţi şi ouă
Ouăle şi larvele rezistă la temperaturi cuprinse în
între 0 à -10 °C, iar crisalidele -23°C
Prevenire şi combatere
• Pentru evaluarea corectã a nivelului de risc, se
efectuează un control în luna iulie, pe minim 20-25
Lobesia botrana- Oul struguri repartizaţi pe 10 butuci.
• Avertizarea tratamentelor, se realizeazã în
funcţie de nivelul de risc (PED)
PED= 5 ouă viabile/ 100 struguri
PED = 10 larve / 100 ciorchini sau struguri
• Pentru raţionalizarea strategiei de combatere
se utilizeazã capcane feromonale de
supraveghere. PED = 100 ind/capcană/săptămână
• La ora actualã, metodele biologice de
combatere sunt cele mai agreate: Dipel 2 X WP –
0,05 %, Dipel ES – 0,1 %, Ecotech extra 0,15 %,
Thuringin 0,3 %. Tratamentele trebuie aplicate la
apariţia primelor larve (larve de vârste mici).
54
Înflorit
Putregaiul negru-Black-rot Guignardia bidwellii
Putregaiul negru al viţei de vie sau Black-Rot, este o boală de focar, cu o epidemiologie
caracteristică, şi evoluţie rapidă, atacul cel mai periculos şi caracteristic fiind cel de pe
boabele verzi, înainte de maturarea strugurilor
Atac de Black-rot pe boabe Simptome de atac
Atacul caracteristic şi grav este pe boabele în

creştere. Începând cu fenofaza bob de mazăre,
iniţial, pe pieliţa bobului atacat, apare o patã
rotunjită (1 mm diametru), alburie, înconjuratã
de un inel brun. Petele se extind rapid şi
cuprind în decurs de 48 de ore, jumãtate din
suprafaţa bobului. O dată cu evoluţia bolii,
centrul petei se adânceşte, se zbârceşte şi se
închide la culoare (violet). În decurs de câteva
zile, întreg bobul devine negru cãrbunos, tare şi
mumifiat. Boabele infectate se acoperă cu
picnidii negre, mici pustulare care sunt
fructificaţiile asexuate ale ciupercii şi
pseudotecii fructificaţiile sexuate. În condiţii
favorabile maladia se dezvoltă exploziv, atacul
se propagă rapid de la un bob la altul şi, în final,
strugurii se usucă parţial, sau în totalitate.
-
Biologie
În perioada estivală, picnidiile mici negre de pe frunzele infectate, produc infecţiile secundare
pe ciorchini şi boabe. În condiţii prielnice patogenului (perioade calde şi umede), infecţiile
secundare se produc permanent pânã la sfârşitul lunii iulie şi prima jumătate a lunii august,
după care ascosporii şi macroconidiile se transformã în organe de rezistenţã
- Existenţa în plantaţie a unui focar de infecţie;
- Ploi prelungite, umiditatea relativă a aerului >85%;
- Temperatura minimă de germinare a sporilor este de 9 °C;
- Temperatura optimã de germinare a sporilor 20-26 °C;.
- Temperaturile ridicate, peste 32 °C sunt letale pentru miceliu;
Strategie de combatere
• În zonele cu risc de infecţie, combaterea este necesară pe parcursul întregului sezon.
• În general, lupta contra maladiei este asigurată cu ajutorul fungicidelor anti-peronosporice
şi anti-oidice, care controlează simultan şi putregaiul negru al viţei de vie. În aceste
condiţii, practic doar primele două tratamente, începând cu fenofaza lăstar de 10 cm sunt
specifice combaterii putregaiului negru, după care tratamentele anti-peronosporice şi anti-
oidice aplicate corespunzător pot controla eficient şi atacul de Black rot
• Strobirulinele: Azoxystrobin - Quadris SC 0,075%;Trifloxystrobin - Éclair 49 WG
0,05%Kresoxim methyl, - Stroby DF 0,02%
• Dithiocarbamaţii: Mancozeb - Dithane M-45, Dacmancozeb 80 WP. Mancozeb 80
Vondozeb 0,2%; Metiram - Polyram combi, Propineb - Antracol 70WP 0,2-0,3%
• Inhibitori ai biosintezei stenolilor: penconazol - Topas 100EC 0,025%;hexaconazol -
Anvil 5 SC 0,025%;tebuconazol - Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW 0,04%;
Vezi p. 63
55
Înnegrirea şi moartea braţelorsau BDA- Botryosphaeria sp.
BDA (Blak Dead Arm) este o maladie fungică recent identificată în Franţa (1999). Simptomele
bolii au fost descrise încă din 1974, dar au fost atribuite atacului produs de Esca,
datorită similitudinii simptomelor foliare.
BDA pe soiurile roşii Expresia simptomelor
Primele simptome vizibile apar la sfârşitul lunii mai, pe
părţile erbacee ale viţei de vie, comparativ cu atacul
de esca, care se manifestă în prima decadă a lunii
iulie Pe bordura frunzelor afectate apar pete mici de
culoare roşie (la soiurile roşii) şi galbene (la soiurile
albe). Ulterior, petele se măresc şi fuzionează,
cuprizând toată suprafaţa foliară, mai puţin o bandă
verde de-a lungul nervurilor principale. În final frunzele
se usucă şi cad în totalitate. Lăstarii degarnisiţi de
frunze se usucă iar strugurii se stafidesc prematur
Ciclul biologic este puţin cunoscut.
Momentul diseminării corespunde întodeauna
BDA pe soiurile albe perioadelor ploioase. Sursa de inocul este localizată
pe butuc (trunchi, coarde, secţiuni tăiate), sau pe
lemnul uscat rămas în plantaţie. Modul de penetrare a
ciupercii în plantă, încă nu a fost identificat. Ciupercile
Botryosphaeria se pot propaga în egală măsură prin
material infectat folosit la altoire, sau portaltoi infectat.
Factori favorizanţi
¾ Seceta şi temperaturile extreme favorizează
extinderea atacului.
¾ Umiditatea relativă a aerului >25% este absolut
necesarã dezvoltãrii patogenului
¾ Temperatura optimã de producere a infecţiilor este
de 20-30°C.
¾ Soiuri considerate foarte sensibile la atac :
Sauvignon, Cabernet Sauvignon, Muscat Ottonel
STRATEGIA DE LUPTĂ
• Eliminarea şi arderea sursei de contaminare: butuci atacaţi, coarde, lemnul mort infectat.
• Evitarea provocãrii rãnilor puternice în timpul tăierilor de primăvară şi eventual badijonarea
cu mastici cicatrizanţi conţinând fungi dezinfectanţi: cupru, maneb, mancozeb,
carbendazim;
• Efectuarea tardivă a tăierilor în uscat primăvara (martie-aprilie);
• Badijonarea leziunilor mari, după tăierile în uscat, cu mastici antiseptici;
Încheierea ciorchinilor-Pârgă
• Aplicarea unui tratament primăvara, imediat după tăierile în uscat cu fungicid capabil să
formeze un “film” protector pe suprafaţa rănilor: Benlate WP 0,06%, Benomil 50 WP 1%,
Bavistin 0,06% , Punch 40EC 0,05%, Kocide 0,4%, Chapion 50WP 0,3% . Carbendazin +
Fusilazol (Benlate WP 0,06% + Punch 40EC0,05%);
• Tratamentele pe vegetaţie cu produse antiperonosporice sistemice conţinând Fosetyl-Al
(Mikal ) contribuie la limitatrea extinderii maladiei
• Reformarea butucului pornind de la un lăstar lacom, situat într-o zonă sănătoasă.
Vezi p. 73
56
Înflorit
Dăunători secundari
Filoxera Filoxera În perioada In plantaţiile de portaltoi atacul
estivală apar noi şiruri de de filoxera galicolă poate
gale la fiecare generaţie, reduce producţia de butaşi
astfel încât numărul galelor portaltoi în medie cu 10-22 %.
pe limb poate fi cuprins Tratamentele chimice se aplică
între 10-30. Datorită în focarele cu atac, folosind
atacului respiraţia şi insecticide specifice.
asimilaţia este stânjenită, PED=5% frunze cu gale.
creşterea lăstarilor este
stopată, iar lemnul nu se
maturează normal.
Păduchi ţestoşi şi lânoşi
Păduchii testoşi şi lânoşi. Pe vegetaţie, în luna iunie, dupã
Larvele eclozeazã în a ce a avut loc migrarea larvelor
doua decadã a lunii iunie, eclozate se aplicã tratamente
migrând pe partea cu insecticide selective pentru
inferioarã a frunzelor, de-a prãdãtori: Nomolt 15 SC –
lungul nervurilor unde se 0,05%, Nurelle D 50/500 EC –
hrãnesc înţepând şi sugând 0,075%, Insegar.
seva. PED –ului (2 larve/cm2)
i
Cariul lemnului Synantedon tipuliformis • lupta împotriva cariului este
Apariţia adulţilor începe în foarte dificilă, deoarece durata
luna iunie şi continuã pânã zborului adulţilor este
în luna septembrie. Primele eşalonată Practicile culturale
larve apar în a doua sunt cele mai eficiente şi
jumãtate a lunii iulie constau în eliminarea şi
arderea coardelor cu cari.
Scapoideus titanus Scaphaideus titanus este o Ierneazã sub formã de ou
insectă cunoscută în depus sub scoarţa lemnului de
special pentru rolul său de doi ani Primele forme larvare
vector principal în apar la jumãtatea lunii mai şi
transmiterea micoplasmozei sunt vizibile pe partea
Flavescence doréé inferioarã a frunzelor
Hyalesthes obsoletus Adultul are dimensiuni Specia prezintă o generaţie

reduse de 4,o-4,5 mm, de /an. Iernează sub formă de
culoare neagră , cu zone larvă în sol, la nivelul
albe –gălbui rădăcinilor. In timpul iernii se
Combaterea chimică a succed 3 stadii larvare, iar în
vectorului, este dificilă, martie şi aprilie apar larvele din
datorită numărului mare de stadiul 4 şi 5.
plante gazdă populate de
insectă.
57
Încheierea ciorchinilor-
Pârgă
pârgă
58
Încheierea strugurilor-Pârgă
Făinarea Uncinula necator
După încheierea strugurilor ,,stadiul 33,, practic tratamentele anti-oidium pot fi stopate.
Dacă prezenţa oidiumului pe struguri este deja semnificativă, tratamentele de recuperare
aplicate în această fenofază nu mai pot garanta stabilizarea situaţiei.
Făinare -Atac grav pe frunze Simptomatologie
• Frunzele, ca urmare a distrugerii ţesuturilor de cãtre

miceliul ciupercii, se gofrează, bordura limbului se
rãsuceşte spre partea superioarã într-o conformaţie de
cupã. Pâsla miceliană se extinde inclusiv pe peţiolul
frunzelor parazitate. Pe măsura evoluţiei simptomelor,
frunzele se brunifică în dreptul porţiunilor invadate de
ciupercă, se usucă şi cad. Fãinarea viţei de vie nu
produce desfrunziri în proporţiile înregistrate în cazul
manei, doarece infecţiile de oidium pe frunze au, în
general, un caracter de focare localizate.
• Strugurii. Într-o fază mai avansată a atacului, pieliţa
boabelor atacate îşi pierde elasticitatea şi ca urmare a
mărimii volumului de pulpă, crapă. Crãpãtura se
adânceşte, descoperind seminţele, iar conţinutul
boabelor se scurge oferind astfel un mediu prielnic
pentru instalarea diverselor mucegaiuri, care contribuie
la distrugerea întregului ciorchine.
.
Făinare-Atac grav pe boabe
Strategia de combatere se adaptează la nivel de

parcelă în funcţie de nivelul atacului :
¾ În parcelele fără atac, în care până în ,,stadiul 33
,,încheierea ciorchinilor, s-a asigurat o protecţie de
calitate, tratamentele pot fi stopate.
¾ În parcelele cu atac cuprins între 10-30% struguri cu

simptome de atac se continuă protecţia până în pragul
fenofazei de pârgă ,,stadiul 35,,.
¾ În parcelele cu atac puternic, cu peste 30 % struguri

atacaţi, există şanse reduse pentru a stabiliza situaţia.
Se recomandă tratamente sistemice, rând pe rând. Se
marchează focarele de atac iar în sezonul următor se
acordă o importanţă deosebită momentului aplicării
primului tratament, alegerii produselor şi calităţii
pulverizării.
¾ După încheierea ciorchinilor, tratamentele cu

produse anti-mană active şi asupra făinării contribuie la
limitarea atacului pe frunze şi prevenirea formării
cleistotecilor.
Vezi p.101
59
pârgă Încheierea ciorchinilor-Pârgă
Mana. Plasmopara viticola
După încheierea strugurilor ,,stadiul 33,, protecţia contra manei este necesară dacă
c climatul este favorabil infecţiilor. În condiţii de presiune ridicată, infecţiile tardive pot
e evolua rapid pe frunze şi pot produce daune semnificative pe struguri. Totuşi, riscul
p producerii pagubelor (Rot-brun) se reduce progresiv .
Mană - atac de Rot-Brun

Rot-brun
Atacurile tardive pe boabe mai mari de 2,5 mm diametru,
produc forma numită Rot-Brun. Boabele atacate prezintă
pete brune sau violacee, capătă o structură pieloasă, se
zbârcesc mai ales la inserţia pe peduncul, apoi se desprind
de pe ciorchine şi cad. În cazul atacului de Rot-brun puful
conidian nu apare, sau, apare rareori, deoarece stomatele
sunt complet închise, iar infecţia are loc prin pedunculi şi
perniţe. Producţia poate fi serios afectată, vinurile provenite
din strugurii afectaţi de manã se conservã cu dificultate; în
timpul depozitãrii pot să apară fenomene negative, bãloşire,
casare, oţetire
Adaptarea strategiei la gradul de risc. După încheierea ciorchinilor, protecţia este necesară dacă
climatul este favorabil infecţiilor de mană.
¾ După fenofaza de încheiere a strugurilor, dacă riscul de infecţie este ridicat, se continuă
cu produse sistemice sau penetrante, în caz contrar, dacă presiunea de infecţie este redusă, se
aplică tratamente cu produse de contact.
¾ Ultimele 1-2 tratamente se aplică cu produse cuprice de contact: Bouille bordelaise 0,5
%, ;Champion 50 WP 0,3 %; Kocide 101 0,4 %; Kocide 2000 0,15 %; Funguran OH 50 WP
0,2%; Vitra 50 WP 0,2 %; Turdacupral 50 PU 0,4 %; Cobox 50 PU 0,4 %; Curenox 50 etc.
Tratamentele cuprice aplicate în această perioadă au efect secundar contra patogenilor lignicoli
şi contribuie simultan la maturarea lemnului.
Antracnoza Elsinoe ampelina - este o boală de focar. Atacul se răspândeşte lent,

concentric în jurul focarului iniţial de infecţie.
Antracnoza pe boabe Simptomatologie
Infecţiile târzii pe boabele verzi, înainte de intrarea în pârgă,

produc apariţia unor pete asemănătoare celor de pe frunze,
adâncite în pulpa bobului în formă de cratere. Iniţial, petele sunt
mici de culoare brun-închis, cu marginile difuze. Boabele
bolnave nu se mai dezvoltă normal, sunt mici, deformate şi,
uneori, zbârcite, producţia fiind grav afectată.La suprafaţa,
petelor de pe organele atacate apar punctişoare negricioase,
numite scleroţi (organele de rezistenţă).
Strategia de combatere Boala poate fi controlată prin aplicarea unei strategii preventive de
combatere, în funcţie de biologia ciupercii, fenologia plantei şi evoluţia condiţiilor climatice:
• Tratamente preventive cu sulf muiabil la umflarea mugurilor, urmate de 2-3 tratamente cuprice
aplicate înainte de înflorit;
• După înflorit, tratamente anti – peronosporice, aplicate corespunzãtor, asigură simultan şi
controlul antracnozei;
60
Putregaiul cenuşiu Botrytis cinerea
În general, după intrarea în pârgă, începând cu schimbarea culorii pieliţei, când boabele au
acumulat o cantitate mai mare de zaharuri, atacul de putregai cenuşiu devine vizibil şi agresiv.
Botrytis pe struguri Simptomatologie
Botrytisul poate cuprinde porţiuni din ciorchine, sau strugurii
în totalitate. Primele simptome pe boabe se dezvoltă sub
forma unor pete galbene – cenuşii difuze. Odată cu evoluţia
bolii, petele se extind, bobul este cuprins în întregime, se
brunificã şi se acoperã cu un puf cenuşiu -brun – pulverulent,
reprezentat prin sporii ciupercii. În final, întreg bobul atacat
putrezeşte şi putregaiul se extinde la boabele învecinate.
Prezenţa sa produce modificări profunde în compoziţia
strugurilor şi a mustului. Este afectat conţinutul de lactoză
(care produce degradarea fenolilor), ceea ce înseamnã
pierderea culorii, fructuozitãţii şi stabilitãţii vinurilor.
Condiţii favorabile:
Puful cenuşiu cu conidioforii - Umiditatea relativã> 95 % (ploi abundente);
- Temperatura nu constituie un factor limitativ, limitele de
temperatură 1-30 C;
-Leziunile produse de insecte, mană, făinare, grindină etc,
pot constitui porţi de pătrundere a botrytisului;
-Sistemul de conducere, conducerea clasică a viţei de vie,
cu strugurii prea aproape de suprafaţa solului, facilitează
atacuri de botrytis;
• Strategia de combatere se adaptează la condiţiile
climatice din anul în curs.
Strategie cu un tratament
În parcelele mai puţin sensibile la atac, protecţia chimică
continuă cu un tratament în stadiul C – ,,In pârgă, începând
cu schimbarea culorii pieliţei, se recomandă produse anti-
Fructificaţiile ciupercii botrytice specifice. În cadrul strategiei cu un singur tratament,
eficacitatea rămâne aleatorie şi depinde exclusiv de condiţiile
climatice din anul in curs.
Strategie cu două tratamente
În parcelele sensibile la atac, în toamne ploioase, pentru a
preveni orice infecţie târzie. protecţia este completată cu
două intervenţii chimice ,o aplicaţie la debutul pârgii ,,stadiul
C,, urmat de un tratament în stadiul D – Inainte de recoltat cu
1-2 săptămâni - Se recomandă produse anti-botrytice
Rezistenţa la fungicide:
Pentru a evita apariţia raselor rezistente la fungicide, fiecare familie de produse nu trebuie
utilizate decât o singură dată, pentru a evita fenomenul de rezistenţă.
Produsele comerciale nu sunt autorizate pentru fiecare stadiu
Eficacitatea produselor cuprice în cadrul strategiei contra manei este iluzorie vis a vis de botrytis.
În parcelele mai puţin sensibile se aplică un tratament în stadiul C la debutul pârgii pentru a
cumpleta strategia cu produse biologice pe bază de Bacillus subtilis
În parcelele sensibile la atac se aplică 2 intervenţii în stadiile C (debutul pârgii) şi D (3 săptămâni
înainte de recoltat) cu aceleaşi produse biologice. Vezi pg.101
61
Încheierea strugurilor Încheierea strugurilor-Pârgă
pârgă
Putregaiul alb al strugurilor – Coniella diplodiella
Putregaiul alb sau boala grindinei, se dezoltă în general după căderea ploilor cu
g grindină. Apariţia simptomelor caracteristice coincide cu maturarea strugurilor,
î începând cu ,,stadiul 33,, când boabele conţin în medie 0,5% zahăr.
Putregaiul alb pe boabe Simptomatologie
Atacul afectează boabele, pedicelele, adesea

ciorchini şi, cu totul excepţional, lăstarii. Primele
simptome se manifestă la 3-8 zile după grindină,
sau ploi puternice. Iniţial, sunt atacate boabele cu
leziuni de la vârful ciorchinelui, acestea îşi pierd
turgescenţa şi capãtã o culoare palidã roz-
albăstruie, cu simptome de opãrealã. După 12- 22
zile, dacă condiţiile de umiditate şi temperatură
sunt ridicate, infecţia poate iniţia o fază sistemică.
Maladia se propagă rapid, de la un bob la altul,
tranversând pedicelul şi străbătând rahisul. Pe
măsura uscării rahisului şi pedicelelor, suprafaţa
boabelor atacate se acoperă cu picnidii pustulare
mici, iniţial brun-violete, apoi alb-cenuşii, îngropate
în epiderma bobului. În condiţii favorabile, este
suficient să fie atacate câteva boabe, apoi
putregaiul alb invadează tot strugurele. În final,
boabele infectate se stafidesc, se usucă şi cad pe
sol, asigurând sursa de infecţie pentru sezoanele
viitoare
• Condiţii favorabile infecţiei:
- Existenţa în plantaţie a unui focar de infecţie;
- Procesele de infecţie şi evoluţia bolii sunt puternic influenţate de condiţiile climatice, în special
grindină, ploi abundente;
- Umiditatea atmosferică şi prezenţa picăturilor de apă pe ciorchini, reprezintă factorul
determinant;
- Temperatura influenţează germinaţia sporilor şi producerea infecţiei: Temperatura optimã este
de 24-27°C, temperatura minimã 15°C, temperatura maximã 34°C;
• Prevenire şi combatere
Putregaiul alb este o boală de focar, de aceea măsurile de luptă se aplică preventiv în focarele
endemice cunoscute din anii anteriori.
• Metode agrotehnice; urmãresc reducerea sursei de infecţie primară şi limitarea efectelor
bolii astfel, în zonele endemice cu rezervă biologicã mare şi condiţii climatice favorabile se
recomandã:
- Strângerea şi arderea ciorchinilor atacaţi.
- Arãturi de primãvarã pentru a încorpora boabele atacate cãzute pe sol
- Aplicarea raţională a îngrãşãmintelor cu azot.
• Metode chimice
- Tratamentele anti-peronosporice şi anti-botrytice combat simultan şi putregaiul alb al viţei de
vie. Totuşi, în focarele endemice cunoscute din anii anteriori, condiţia de bază este aplicarea
unui tratament în decurs de maxim 12 ore, după căderea grindinei. Sunt recomandate
fungicidele cu efect polivalent: Folpan 50WP 0,2%; Shavit F 71,5 WP 0,2%; Quadris SC 0,075%
Éclair 49 WG 0,5% Dithane M-45; 80W; Novozir MN 80 0,2%; Vondozeb 0,2%; Mancozeb 80
0,2%
62
Putregaiul acid
De cele mai multe ori, pe boabele aflate într-un stadiu avansat de maturare, alături de
putregaiul cenuşiu al strugurilor se instalează într-un procent apreciabil putregaiul acid.
Atac de putregai acid pe struguri Simptomatologie
Boala este cauzatã, în general, de mai mulţi factori,
respectiv un vector musculiţa Drosophyla
melanogaster, o floră fungică şi bacteriană, dificil
de identificat şi planta gazdă.
Atacul este favorizat de prezenţa diferitelor leziuni
pe pieliţa boabelor, porţi de intrare a levurilor,
bacteriilor acetice şi larvelor de Drosofila
melanogaster implicate în apariţia bolii. Iniţial,
strugurii atacaţi prezintã superficial pe pielilţa
boabelor pete lucioase,de culoare brun-violacee pe
soiurile negre şi roşii-cãrãmizii, pe soiurile albe.
Într-o stare mai avansată a atacului, boabele
putrezesc şi se acoperã în întregime cu larve albe,
rezultate ca urmare a pontei musculiţei de oţet,
vectorul principal al acestei boli. În ultimul stadiu al
atacului, boabele sunt golite (vidate) de conţinutul
lor; În final, rămâne doar pieliţa bobului, gofrată şi
mumifiată. Plantaţiile viticole cu atac puternic de
Larve de Drosophyla pe boabe putregai acid, emană un miros puternic, similar
acidului acetic. În condiţii favorabile, maladia se
dezvoltă exploziv.
Factorii favorizanţi
- Clima umedã, umiditate relativã ridicatã (90-
100%), dupã 15 august, un regim pluviometric
ridicat dupã o perioadã de secetã;
- Prezenţa pe struguri a leziunilor de diverse
tipuri (grindinã, atacuri de oidium, molii, viespii,
ulceraţii etc.)
Profilaxia cu rol de limitarea factorilor care favorizează dezvoltarea maladiei constă în:
- Menţinerea unei aeraţii bune în perioada de vegetaţie, prin defolieri în zona strugurilor,
începând cu fenofaza de legarea boabelor;.
- Împiedicarea formãrii leziunilor pe boabe;
- Combaterea chimică
- Tratamentele se aplică preventiv în lunile iulie şi august, fiind combinate cu defolierea în
zona strugurilor şi aplicarea măsurilor de limitare a apariţiei leziunilor pe boabe (combaterea
moliilor, făinării etc.Tratamentele chimice se aplică cu produse cuprice :zeama bordeleză 1%,
Bouillie bordelaise 0,5%, Champion 0,3% Funguran 0,3%, Kocide 0,4%, Cobox 0,4% etc.
Viticultura biologică- În fermele cu combatere biologică, în momentul semnalării atacului în
plantaţie, se intervine cu tratamente cu pulbere de bentonită, activată cu anhidridă
sulfuroasă, circa 25 Kg/ha. De asemenea pentru a limita extinderea atacului se aplică
tratamente de combatere a vectorului.
- Combaterea musculiţei de oţet, este recomandată la apariţia primilor indivizi semnalaţi în
proximitatea strugurilor, cu insecticide biologice: Dipel 2 x WP 0,05%, Thuringin 0,3 %, Ecotech
extra 0,15% etc.
63
pârgă Încheierea strugurilor-Pârgă
Esca Încã denumitã Esca, aceastã fitopatie complexă, este urmarea acţiunii
combinate şi consecutive a mai multor ciuperci ale lemnului din clasa Bazidiomicete.
În ultimii ani, seceta şi temperaturile extreme au favorizat extinderea îngrijorătoare a
atacului de Esca, în special în vechile plantaţii conduse în sistem Guyot.
Expresia simptomelor
Esca -Apoplexia
Forma acută ,,apoplexia,, este cea mai gravã formã
de atac. Atacul se declanşează în special în lunile iulie
şi august, în perioadele secetoase. Miceliul ciupercii
descompune lemnul, pe care îl face să putrezească
Simptomele tipice se manifestă prin ofilirea bruscã a
frunzişului şi uscarea apopleptică a butucului, în doar
câteva zile. Frunzele butucilor atacaţi îşi pierd
turgescenţa şi se usucã, începând de la marginea
limbului, spre bazã. Frunzele cad prematur în august,
iar butucul atacat rămâne degarnisit. Strugurii se
vestejesc se brunifică şi ,în scurt timp, se stafidesc
rămânând ataşaţi pe coarde pentru un anumit timp.
Atacul evoluează rapid, astfel că butucul atacat de
apoplexie, de obicei, se usucă complet, ca şi cum ar fi
tăiat.
Esca -Marmorarea frunzelor

Forma lentă sau ,marmorarea frunzelor”, se
manifestã la mijlocul sau sfârşitul lunii iunie, iniţial
pe frunzele de la baza butucului, sub forma unor
pete mici, clorotice (soiurile albe), sau roşietice
(soiurile roşii), dispuse neregulat, între nervurile
principale.
Butucii afectaţi vegetează slab sau, unele porţiuni
ale butucului, nu mai pornesc în vegetaţie. În mod
normal, simptomele pe frunze apar an de an, fiind
mai evidente în anii secetoşi.
Esca forma lentă pe boabe
Pe boabe, puţin înainte de intrarea în pârgă, apar numeroase

pete punctiforme brune sau brun-violacee, răspândite fie sub
formă de grămezi, fie izolat, pe suprafaţa pieliţei. Pete
asemănătoare apar şi pe ţesuturile de susţinere (rahis,
pedicele). Foarte frecvent, boabele atacate îşi pierd
turgescenţa, prezentând simptome de stafidire. În cazuri
grave se produce mumifierea şi creparea longitudinală a
boabelor infectate, care sunt invadate apoi de insecte şi
putregaiuri.
64
Esca - Simptome interne
Lemnul atacat este format din ţesuturi
spongioase alb-gălbui cu aspect de burete
uscat, comparabile de iasca, înconjurate
de leziuni necrotice profunde, care secretă
în momentul tăierii un exudat gomos.
Miceliul ciupercii descompune lemnul pe
care în face să putrezească. Atacul
avansează într-o manieră centrifugă, din
aproape în aproape, formând zone anuale
de atac. Când atacul a cuprins întreaga
circumferinţă a butucului, aprovizionarea
cu apă şi substanţe nutritive este
întreruptă şi se produce uscarea
apopleptică.
Contaminarea se produce prin rãnile tãierilor de primãvarã (fenofaza de plâns), sau prin leziuni
În perioadele caniculare din timpul verii, blocarea echilibrului hidric, ca urmare a fenomenelor de
opturare vasculară, şi tulburare a transpiraţiei somatice, determină pierderea turgescenţei
(vestejirea) frunzelor, lăstarilor şi fructelor.
Contaminarea prin bazidiospori este foarte rar întâlnitã, dar nu trebuie neglijată deoarece
constituie sursa de infecţie aflată pe lemnul mort, existent în pădurile periferice plantaţiilor
viticole.
¾ Seceta şi temperaturile extreme favorizază extinderea atacului de Esca, în special în vechile
plantaţii conduse în sistem Guyot;
¾ Umiditatea relativă a aerului>25% este absolut necesarã dezvoltãrii patogenului;
¾ Temperatura optimã de producere a infecţiilor este cuprinaă între 20-30° C;
¾ Soiuri considerate foarte sensibile la atac : Sauvignon, Cabernet Sauvignon, Muscat Ottonel;
STRATEGIA DE LUPTĂ.
• Strategia de luptă se bazează pe o serie de măsuri profilactice, de prevenire a pătrunderii

patogenilor în plantă şi limitare a surselor de inocul;
• Obţinerea de material viticol sănătos în cazul înfiinţării noilor plantaţii;
• Eliminarea sistematică şi totală a sursei de contaminare: butuci uscaţi, lemnul mort infectat;
• Evitarea provocãrii rãnilor puternice în timpul tăierilor de primăvară şi eventual intervenirea
cu mastici cicatrizanţi, conţinând fungi dezinfectanţi cu spectru larg: cupru, maneb,
mancozeb, carbendazim; sau cu vopsea de ulei;
• Evitarea situaţiilor de stres care slãbesc planta şi o fac foarte succeptibilã la atacul
patogenului;
• Evitarea excesului de azot şi a lipsei de apã;
• Reformarea butucului pornind de la un lăstar lacom situat într+o zonă sănătoasă;
• Aplicarea imediat după tăierile în uscat a unui tratament cu un fungicid din grupele
benzimidazoli şi carbamaţi: Benlate WP 0,06%, Benomil 50 WP 1%, Bavistin 0,06%, Punch
40EC 0,05%, Kocide 0,4%, Chapion 50WP 0,3%. Carbendazin + Fusilazol (Benlate WP
0,06% + Punch 40EC0,05%).
• Tratamentele pe vegetaţie cu produse sistemice conţinând Fosetyl-Al (Mikal), folosite pe
vegetaţie, în combaterea bolilor fungice, limitează dezvoltarea şi extinderea maladiei;
65
Încheierea strugurilor Încheierea strugurilor-Pârgă
pârgă
EXCORIOZA Phomopsis viticola
Infecţiile târzii pe boabele verzi, înainte de intrarea în pârgă, produc apariţia unor pete
a asemănătoare celor de pe frunze, adâncite în pulpa bobului, în formă de cratere.
Excorioza pe struguri
Pe rahisul ciorchinilor apar leziuni ovale, brun-
roşietice, determinand uscarea parţială sau totală a
acestora. Pe boabe, aproape de maturitate, se
formează pete brune, în dreptul cãrora pieliţa se
întãreşte, în scurt timp boabele se zbârcesc iar pe
suprafaţa lor apar picnidiile negricioase.
Iniţial, petele sunt mici, de culoare brun-închisă cu
marginile difuze. Ulterior, petele se măresc şi devin
circulare (cu diametrul 5,5 mm) cu un punct albicios
catifelat în centru, înconjurat de un halou brun-
negricios. Boabele bolnave nu se mai dezvoltă normal,
sunt mici, deformate şi uneori zbârcite, producţia fiind
grav afectată.
Soiuri sensibile: Fetească albă, Fetească regală,
Merlot, Cardinal, Muscat Ottonel, Grasă de Codnari
Putregaiul negru- Black-rot –Guignardia bidwelli

După pârgă ,stadiul 37, practic strugurii nu mai sunt sensibili la atacul de putregai negru
Black-rot pe struguri
În parcelele fără simptome de atac tratamentele pot fi stopate
În condiţii cu presiune de infecţie foarte ridicată, în focarele
de atac în care simptomele pe struguri sunt prezente, se
impune o protecţie specifică până la sfârşitul fenofazei de
pârgă ,,stadiul 37 ,,
Principalele grupe de substante cu eficacitate în combaterea

puteregaiului negru sunt:
Strobirulinele: Azoxystrobin - Quadris SC 0,075%;
Trifloxystrobin - Éclair 49 WG 0,05%
Kresoxim methyl, - Stroby DF 0,02%
Dithiocarbamaţii: Mancozeb - Dithane M-45, Dacmancozeb

Evoluţia simptomelor pe boabe 80 WP. Mancozeb 80 Vondozeb 0,2%;
Metiram - Polyram combi
Propineb - Antracol 70WP 0,2-0,3%
Inhibitori ai biosintezei stenolilor:

penconazol - Topas 100EC 0,025%;
hexaconazol - Anvil 5 SC 0,025%;
tebuconazol - Orius 255 EW 0,04, Folicur Solo 250 EW
0,04%;
66
Uscarea rahisului ciorchinilor (Stiellahme, Dessechement de la rafle)
Uscarea rahisului ciorchinilor este o fiziopatie ce se manifestă în fenofaza de pârgã, cu frecvenţã
variabilã, de la un an la altul. Efectul atacului influenţează negativ calitatea strugurilor, boabele
au un conţinut scăzut în zahăr şi sunt practic inutilizabile.
Simptomele atacului: uscarea parţială

sau totală a rahisului stoparea maturării
boabelor afectate. Iniţial pe axul principal
pe ramificaţiile rahisului şi, mai rar, pe
pedunculi, apar pete necrotice bine
delimitate. Aceste necroze se extind şi pot
cuprinde toate secţiunile organelor
atacate. În final, pedicelele boabelor se
necrozează, şi se stafidesc.
Cauzele uscãrii rahisului: condiţiile climatice şi conţinutul mineral al solului în timpul înfloritului
,exces de azot, exces de potasiu, lipsa de magneziu, dezechilibrul la nivelul asimilării ionilor de
K,Ca, Mg. Soiuri foarte sensibile: Chasselas doree Muscat Ottonel. Mai puţin sensibil Pino noir
Prevenirea şi combaterea .Mãsurile culturale: reducerea vigorii, excesul de apã, înierbarea au
efect preventiv. Combaterea directã, se bazeazã pe aplicarea sulfatului de Mg 20 kg/ha în 400-
1000 l apã. Primul tratament la debutul pârgii, urmat de un alt tratament 7-10 zile mai târziu
Arsura soarelui pe struguri- Sonnenbrand an traube
Este un accident fiziologic care apare pe boabe la intrarea în pargă a strugurilor, ca urmare a
arsurilor provocate de soare, în zilele foarte călduroase, caniculare.
Arsura soarelui pe struguri
Adesea, confundată cu uscarea rahisului ciorchinilor, această
fiziopatie determină întreruperea proceselor de maturare
normală a strugurilor, antrenând pierderi de randament şi
calitate considerabile.
În prima fază, boabele afectate prezintă depresiuni brune,
asemănatoare unor lovituri, care se adâncesc în pulpa bobului,
se întăresc şi se extind determinând pierderea turgescenţei,
stafidirea şi uscarea rapidă a boabelor. În general, simptomele
apar pe boabele expuse la soare de la extremităţile strugurilor,
dar, în cazuri grave, strugurii pot fi afectaţi în totalitate. Strugurii
afectaţi au puţin zahăr şi aciditate ridicată. Sinteza aromelor şi
compoziţia coloranţior este, de asemenea, perturbată.
Factori favorizanţi: Insolaţia, arsurile provocate de soare în zilele cu caniculă; schimbarea

bruscă a condiţiilor climatice (perioade cu ploi puternice urmate de zile caniculare); Parcelele cu
expoziţie insorită; solurile permeabile şi superficiale; alimentarea cu apă a rădăcinilor este
normală dar evaporaţia este excesivă (dezechilibru apă absorbită apă evaporată); Carenţa de
potasiu; seceta, pierderea rapidă a apei din sol.
Măsuri de prevenire şi combatere
Se evită desfrunzirea în zona strugurilor în fenofaza de pârgă şi în perioadele cu temperaturi
caniculare. Desfrunzirea precoce după înflorit, începând cu fenofaza de legare a boabelor,
consolidează pieliţa boabelor şi asigură o mai mare rezistenţă a strugurilor la soarele estival,
prevenind manifestarea fiziopatiei; Se intervine asupra reducerii vigorii de creştere (sarcină de
rod echilibrată); Menţinerea echilibrului vegetativ-productiv (frunze/fructe); Evitarea
dezechilibrului hidric. Vezi p.45
67
pârgă Încheierea ciorchinilor-Pârgă
Moliile strugurilor Gen III-A
În condiţiile ţării noastre, Lobesia botrana (eudemisul) poate dezvolta trei generaţii
/ an în sudul ţãrii. În partea de nord a României, specia prezintă 2 generaţii/an
Larvele generaţiei a III-a rod boabele în pârgã sau coapte şi înconjoarã organele
a atacate cu fire mãtãsoase albe, sub forma unor cuiburi specifice. Daunele provocate de
o omizile din generaţia a II-a şi a III-a sunt mai grave, datoritã atacului în continuare al
ciupercii Botrytis cinerea, care se instaleazã, în primul rând, pe rãnile cauzate de larve, de unde
se propagã şi pe boabele sãnãtoase
Avertizarea tratamentelor se realizeazã în funcţie de nivelul de risc (PED) Vezi p.103
2 perforaţii/25 de struguri analizati reprezintă o pagubă de 8%
• Pentru raţionalizarea strategiei de combatere se utilizeazã capcane feromonale de
supraveghere.
La ora actualã, metodele biologice de combatere sunt cele mai agreate. Singurul inconvenient
este posibilitatea spălării acestor produse dacă, după aplicarea lor, intervin ploi abundente.
Acarienii fitofagi ai viţei de vie În perioada estivală, condiţiile climatice
foarte favorabile (temperaturi ridicate şi secetă) pot determina înmulţirea explozivă a acarienilor
fitofagi, cu consecinţe grave asupra calităţii recoltei din anul în curs şi, implicit, creşterea
rezervei biologice în anul următor
Acarieni - Atac pe frunze
Atacul de acarieni fitofagi în fenofaza de pârgă determinã
gofrarea frunzelor mature şi o modificare a culorii foliajului de
la brun – gãlbui, spre ruginiu, la soiurile albe, respectiv
roşietic la soiurile roşii. În parcelele cu atac grav calitatea
recoltei este afectatã printr-o reducere semnificativã a
conţinutului de zahãr din struguri
In zonele de risc, cu atac puternic unde dezechilibrul
prădător dăunător este evident, se recomandă aplicarea unor
tratamente cu acaricide selective, sau colonizarea
suprafeţelor afectate cu Typhlodromi. Strategia aplicată în
această perioadă determină rezerva biologică de acarieni şi
implicit,nivelul atacului în sezonul următor.
Vezi.p.103
Cicada verde- Empoasca vitis
Atacurile mai târzii, în iulie, august i septembrie, produc pe

frunzele mature, zone decolorate evidente, delimitate de
nervuri, care în scurt timp, evoluează în arsuri. În funcţie de soi
aceste zone uscate sunt conturate de o bordură de culoare
. galbenă la soiurile albe, respectiv roşie la soiurile roşii. În cazul
unor atacuri foarte grave, frunzele atacate se usucă şi cad
prematur în luna august.
Decizia intervenţiei este motivată de prezenţa a 25 de larve/25
de frunze analizate. In caz contrar, tratamentul nu se justifică
Vezi p.103
68
Pârgă-Recoltat
69
recoltat
Pârgă
Pârgă-Recoltat
Mana În general, odată cu intrarea în pârgă, tratamentele anti-peronosporice sunt
s stopate . După intrarea în pârgă dacă riscul de infecţie pe struguri este practic nul, pe
frunze atacul poate continua. În aşa numiţii ani de mană, atacurile tardive pe frunze pot provoca,
o defoliere parţială sau totală, coardele nu se maturează normal, butucii afectaţi pornesc cu o
rezistenţă scăzută la îngheţ în timpul iernii.
Mana- Frunze mozaicate
La sfârşitul sezonului, infecţiile tardive sunt
limitate şi urmãrile sunt mai puţin grave.
Atacul se manifestă sub forma unor pete mici,
brune, cu aspect poligonal, limitate de nervuri,
care, răspândite neuniform pe suprafaţa
limbului, în contrast cu ţesuturile verzi, dau
frunzei un aspect mozaicat. Pe “frunzele
mozaicate” se formează oosporii, organele de
rezistenţă ale ciupercii.
Numărul oosporilor formaţi în frunze este
foarte mare, la un milimetru pătrat de frunză
se formează 200-250 de oospori Prezenţa
manei pe frunzele mozaicate la sfârşitul
sezonului constituie rezerva biologică pentru
anul următor.
Strategia de protecţie după intrarea în pârgă este în funcţie de :

• Nivelul atacului de mană în parcelă şi în zonă;
• Tratamentele realizate in intervalul încheierea strugurilor ,,stadiul 33,, şi pragul
fenofazei de pârgă;
• Evoluţia condiţiilor climatice şi sensibilitatea parcelei;
¾ În condiţii de risc se recomandă: Bouille bordelaise 0,5 %, ;Champion 50 WP 0,3 %;
Kocide 101 0,4 %; Kocide 2000 0,15 %; Funguran OH 50 WP 0,2%; Vitra 50 WP 0,2 %;
Turdacupral 50 PU 0,4 %; Cobox 50 PU 0,4 %; Curenox 50 etc. Tratamente cuprice aplicate în
această perioadă asigură, simultan protecţie contra patogenilor lignicoli şi ajută la maturarea
lemnului.
Făinarea - Uncinula necator
Puţin înainte de intrarea în pârgã, când procentul de zahãr în boabe depãşeşte 8-10 %, ciuperca
nu mai gãseşte condiţii prielnice de dezvoltare. Totuşi, infecţiile tardive pe boabele mature,
determinã apariţia unor pete reticulare brun-necrotice care acoperă pieliţa bobului, depreciind
calitatea strugurilor. La sfârşitul verii, ca urmare a unui proces sexuat pe frunzele mature apar
punctişoare brun – negricioase (cleistoteci). În această perioadă, tratamentele nu se mai justifică
70
Pârgă-Recoltat
recolta
Pârgă
Putregaiul acid A nu se confunda!
Putregaiul acid. Într-o stare mai avansată a
atacului, boabele putrezesc şi se acoperã în
întregime cu larvele musculiţei de oţet, vectorul
principal al acestei boli. Plantaţiile viticole cu atac
puternic de putregai acid, emană un miros
puternic, similar acidului acetic. În condiţii
favorabile, maladia se dezvoltă exploziv. Impactul
atacului de putregai acid poate avea consecinţe
economice grave, determinând scãderea
cantitativã a producţiei (strugurii au greutate micã,
boabele fiind goale, mumifiate) şi modificarea
compoziţiei mustului (creşterea conţinutului de acid
acetic, acid gluconic etc.)
Putregaiul cenuşiu. Odată cu evoluţia

Putregaiul cenuşiu bolii, bobul se brunificã şi se acoperã cu
un puf cenuşiu-brun–pulverulent,
reprezentat prin sporii ciupercii. De la
boabele izolate, putregaiul se extinde
exploziv la boabele învecinate. Botrytisul
poate cuprinde porţiuni de ciorchine sau
strugurii în totalitate. Strugurii atacaţi de
putregai cenuşiu afecteazã producţia, atât
cantitativ, cât şi calitativ. Prezenţa sa
produce modificări profunde în compoziţia
strugurilor şi a mustului. În boabele
infectate, creşte conţinutul de lactoză
(care produce degradarea fenolilor) ceea
ce înseamnã pierderea culorii,
fructuozitãţii şi stabilitãţii vinurilor.
Aspergillus carbonarius
Aspergillus carbonarius se dezvoltă pe
strugurii la pârgă, în mod semnificativ cu
o săptămână sau câteva zile înainte de
recoltat. Caracteristica atacului este
miceliu pe care se diferenţiază ciuperca
Aspergillus niger de culoare maron-negru
care produce Ochratoxina A.
Ciuperca şi mycotoxina pot fi prezente pe
struguri în cantităţi importante, chiar dacă
simptomele externe nu sunt vizibile.
71
Pârgă-Recoltat
Îngălbenirea aurie Flavescence doréé şi
Înnegrirea lemnului Bois noir
La viţa de vie au fost identificate până în prezent două fitoplasmoze deosebit de grave, ce
aparţin complexului denumit generic “îngălbenirea viţei de vie”. Simptomele tipice celor două
fitoplasmoze sunt practic identice şi pot fi semnalate la începutul verii, accentuându-se gradual şi
atingând forma maximă în septembrie – octombrie
Simptome pe soiurile albe Simptomatologie
♦ Simptome pe frunze.
- Decolorarea sectorialã a frunzelor, îngãlbeniri la soiurile
albe şi înroşiri la soiurile roşii, delimitate de nervurile
principale şi secundare
- Rularea limbului foliar spre faţa inferioarã şi textura casantã
a frunzelor.
♦ Simptome pe inflorescenţe şi struguri:
- Uscarea inflorescenţelor, uscarea rahisului şi stafidirea
strugurilor, cu pierderi importante de producţie.
Simptome pe soiurile roşii - Sunt considerate foarte sensibile soiurile: Chardonee, Pinot
gris, Pinot noir, Cabernet, Cardinal .
Modul de transmitere
Se transmit prin altoire cu lemn infectat (altoi şi/sau portaltoi),
iar în condiţii naturale prin vectori: cicada Scaphoideus
titanus, specie monovoltină, transmite Flavescence doree.
Bois noir este transmisă pe cale naturalã de specia
Hyalesthes obsoletus un homopter polifag, semnalat pe
numeroase specii erbacee spontane viţa de vie fiind o gazdă
ocazională. Vectorul se hrãneşte cu planta infectatã
absoarbe patogenul prin sucţiune şi îl transmite de la plantele
bolnave la cele sănătoase.
Strategie de luptă
Măsurile profilactice sunt singurele soluţii de luptă :
Simptome pe struguri
-Selectie fitosanitarã, eliminarea plantelor infectate scoaterea
şi arderea butucilor atacaţi;
- Producerea de material viticol sãnãtos prin tratamente cu
apã caldã (îmbãiere cu apã caldă la 50° C timp de 45 min;
- Evitarea plantãrii soiurilor sensibile;.
- Eliminarea plantelor gazdã, erbicidarea şi lucrarea solului.
- Respectarea mãsurilor de carantinã fitosanitarã, ştiut fiind
faptul cã boala se rãspândeşte prin materialului sãditor
afectat;
Scaphoideus titanus
Combaterea vectorului:
Tratamentele aplicate în perioada de vegetaţie odată cu
apariţia adulţilor, reduc semnificativ nivelul populaţiei
vectorului. Pentru combatere se recomandă insecticide
sistemice: Calypso 480 SC 0,02%, Mospilan 0,02%, Actara
25 WG 0,006%, Chess 0,1%.
72
Repaus vegetativ
73
Repaus vegetativ-Înainte de dezmugurit
Putregaiul negru Diagnoza- prezenţa strugurilor mumifiaţi
Boabe mumifiate acoperite cu picnidii Profilaxie:
• Strângerea şi distrugerea prin ardere a strugurilor
mumifiaţi;
• Arderea materialului infectat rezultat dupã tãieri;
• Executarea unei arãturi adânci de primãvarã,
înainte de dezmugurit, pentru a încorpora boabele
mumifiate cãzute pe sol (boabele bolnave,
acoperite cu pãmânt nu produc sporii care ar putea
infecta viţele în cursul dezvoltãrii;
• Eliminarea viilor abandonate;
• Aplicarea echilibrată îngrãşãmintelor cu azot;
Putregaiul alb
Picnidii albe pe boabe
Diagnoza: Boabe căzute pe sol, acoperite cu picnidii
pustulare mici, alb-cenuşii, îngropate în epiderma bobului.
Profilaxia
Executarea unei arãturi adânci de primãvarã, înainte de
dezmugurit pentru a încorpora boabele mumifiate cãzute pe
sol (boabele bolnave acoperite cu pãmânt nu produc sporii
care ar putea infecta viţele în cursul dezvoltãrii
Putregaiul cenuşiu
Scleroţi pe coarde
Diagnoza
În perioada de repaus, pe coarde, botrytisul poate
fi observat, sub forma unor pete alungite, de 2-5
mm lungime pe care de cele mai multe ori se
formeazã scleroţii, organele de rezistenţã ale
ciupercii.
• Profilaxia are scopul de a limita sursele primare
de,infecţie :
• Strângerea şi distrugerea prin ardere a coardelor
cu simptome de atac;
• Arderea materialului infectat rezultat dupã tãieri;
• Eliminarea viilor abandonate;
Excorioza-simptome pe coarde Diagnoza:butuci uscaţi, ulceraţii pe coarde

• Coardele simptomatice prezintă o albire
corticală,neuniformã acoperită cu punctuaţii mici,
negricioase, reprezentate de picnidiile ciupercii,
organele de rezistă peste iarnã.
Profilaxie Iarna se fac observaţii privind prezenţa
maladiei şi delimitarea focarelor, pentru a sedecide
necesitatea ulterioară a tratamentelor.
• In măsura posibiltăţilor, coardele atacate se elimină
prin tăieri, se strâng şi se ard.
74
Repaus vegetativ
Esca şi
Înnegrirea şi moartea braţelor (BDA)
Diagnoza: se verifică prezenţa patogenilor lignicoli în parcele
BDA-simptome interne Esca –simptome interne
In perioada de repaus vegetativ,

butucii bolnavi prezintă aspectul
de “braţ mort”, caracteristic bolii,
de unde şi denumirea practicată
în literatura de specialitate de
„înnegrirea şi moartea braţelor” În
secţiune un braţ afectat prezintă,
o bandă brun-negricioasă de
câtiva cm lăţime. În interiorul
lemnului, fungii implicaţi distrug
structurile la nivel celular, blocând
parţial sau total circulaţia sevei.
Daunele se agravează an de an şi
pot conduce, în final, la uscarea şi
pieirea butucilor afectaţi
Profilaxia
Localizarea patogenilor lignicoli în interiorul lemnului face dificilă combaterea curativă a
acestora. Practic, la ora actuală este imposibil să eradicăm patogenii lignicoli, în schimb este
posibil să reducem la maxim riscurile contaminării şi să acţionăm asupra porţilor de
pătrundere a patogenilor prin metode profilactice de prevenire a atacului
Înainte de tăierile în uscat, viticultorul trebuie să verifice sistematic cultura.
¾ Limitarea sursei de inocul
- Eliminarea şi arderea sursei de infecţie, butuci uscaţi şi a tuturor părţilor de plantă moarte
(braţe uscate, coarde) care stau la originea emisiei de spori responsabili de producerea
infecţiilor;
- Se evită perioadele cu vânt, cunoscut fiind faptul că sporii ciupercilor sunt eliberaţi pe timp
rece şi umed şi transportaţi de vânt la zeci de kilometri.
¾ Limitarea riscului de contaminare
- Limitarea numărului şi suprafeţei plăgilor tăiate
- Efectuarea tardivă a tăierilor în uscat Pentru limitarea atacului, în parcelele cu simptome de
atac, tăierile se vor efectua primăvara, în perioade uscate, fără precipitaţii (sursa de
propagare a infecţiilor).
- Scoaterea şi arderea lemnului rezultat după tăierile în uscat, pentru a evita riscul emisiei
masive de spori şi a contaminării.
¾ Reformarea butucilor
Dacă infecţia s-a produs, (patogenii au pătruns în interiorul lemnului), singura soluţie este
refacerea butucilor infectaţi prin aplicarea tehnicilor de eliminare a zonelor bolnave şi
reformarea butucului, pornind de la un lăstar lacom, situat într-o zonă sănătoasă. Tehnica
este eficientă, în condiţiile în care necroza nu atinge portaltoiul. Identificarea butucilor
infectaţi se efectuează în perioada de vegetaţie, respectiv mai-iunie pentru eutipoză şi BDA şi
iulie- august, pentru Esca şi BDA. Butucii simptomatici se marchează cu vopsea, iar lăstarul
lacom se protejează cu un manşon de plastic. Rata de succes a reformării butucilor este de
75% pentru viţele sub 25 de ani .
75
Eutipoza Eutypa lata
Simptome interne
Diagnoza, simptome caracteristice în perioada de
repaus: butuci uscaţi, braţe uscate
- Simptome interne în coarde şi braţe: în secţiune
longitudinală prin lemnul butucilor atacaţi, se
evidenţiază necroze specifice în xylem, dure, de
culoare brun-cenuşie, până la brun-violet în funcţie
de soi.
- Lemnul crapă în trei planuri rectangulare, fapt ce
explică şi ruperea foarte uşoară a ramurilor atacate,
când se încearcă rezistenţa la îndoire. Uneori,
simptomele descrise pot fi întâlnite doar pe unul din
braţe, dar, ulterior, atacul progresează, cuprinzând
întreg butucul care intră în declin, în câţiva ani
survenind moartea.
Profilaxia
• Eliminarea şi arderea sursei de infecţie : butuci uscaţi, coarde, lemn mort infectat, butuci
marcaţi pe vegetaţie, care au manifestat simptome . Operaţiunea se efectuează înainte de
efectuarea tăierilor în uscat;
Eliminarea altor specii gazdă din apropierea plantaţiilor (caişi infectaţi);
Efectuarea tardivă a tăierilor în uscat (aprilie);
Reformarea butucului pornind de la un lăstar lacom, situat într-o zonă sănătoasă;
Limitarea numărului şi a suprafeţei plăgilor tăiate;
Aplicarea echilibrată a îngrăşămintelor cu azot;
Protecţia secţiunilor tăiate cu mastici cicatrizanţi ce conţin mancozeb, cupru, ciproconazol,
fusilazol, este un mijloc mult mai eficace de protejare a rănilor, comparativ cu
pulverizarea;
• Pulverizare, imediat după tăierile în uscat cu: Bavistin 0,04%, Punch 40EC 0,03%, Kocide
0,4%, Folpan 0,2%, Bravo 0,2% etc.
Etapele reformării butucului
Marcarea Cu ocazia tăierilor Se badijonează Se tutorează

butucilor în uscat se cu mastici lăstarul lacom
simptomatici şi îndepărtează zona cicatrizanţi şi se
delimitarea zonei afectată şi se secţiunile tăiate reformează
sănătoase lasă un lăstar lacom butucul
76
Repaus vegetativ
Cancerul bacterian Butucii atacaţi de cancerul bacterian sunt debili, frunzele
sunt slab colorate, lemnul nu se matureazã suficient. Dacã atacul continuã mai mulţi ani
consecutiv, planta piere în întregime.
Cancerul propiu-zis -Tumori pe butuc
‘’Cancerul propiu-zis,, determinã debilitarea, moartea

braţelor mai bãtrâne şi chiar uscarea butucilor.
Simptomele specifice atacului sunt:
tumori mai mari, bine conturate, sferice sau ovoidale ce
se formează pe scaunul butucului în zona punctului de
altoire şi calusare. Initial tumorile sunt mici albicioase apoi
cresc până ajung de mărimea unui cartof (6-10 cm) sau
chear mai mari, se întăresc şi devin brune sau brun-închis
cu o consistenţă spongioasă dar dură cu aspect buretos.
Ariceala- tumorete
‘’Ariceală ,, tumori mai mici, sau tumorete, ce se

formează pe braţele mai vechi de un an, această
formă de atac se manifestă, de obicei, pe leziunile
produse de ger şi se prezintă sub formă de
proliferări continuue pe lungimea butucului sau a
tulpinii, care îmbracă organul atacat de jur
împrejur, ca un manşon, determinând uscarea sa
rapidă. Majoritatea tumoretelor putrezesc la
sfârşitul fiecãrui an şi cad, urmând ca în sezonul
următor să se formeze noi tumori.
Tomori pe materialul săditor
Tumori mai mari, bine conturate,

sferice sau ovoidale, ce se formează
pe materialul săditor, în zona punctului
de altoire şi calusare
Frecvent semnalatã şi în pepinierele
viticole, boala este carantinatã.
FACTORI FAVORIZANTI
¾ Bacteria este un parazit de sol, unde îşi păstrează viabilitatea până la 2 ani;
¾ Optime pentru supravieţuirea bacteriei sunt solurile grele, cu Ph slab alcalin, având
umiditatea de 25 până la 50% din capacitatea de reţinere a apei.
77
BIOLOGIE SI EPIDEMIOLOGIE
o În general, bacteria pãtrunde în plantã prin diferite leziuni provocate fie de gerurile din
timpul iernii, fie prin lucrări mecanice sau manuale
o Boala se răspândeşte uşor prin apa de ploaie, prin particulele de sol purtate de vânt, de
animale şi de oameni, prin altoaiele provenite de la viţele bolnave sau prin instalaţiile de
forţare a viţelor, dacã acestea nu sunt dezinfectate
Obţinerea materialului săditor sănătos, certificat prin:

• Selecţia fitosanitarã, care interzice recoltarea materialului pentru altoit de la plantele
bolnave;
• Dezinfecţia materialului folosit la altoire cu Chinosol W 0,15% prin îmbăiere, mocirlirea
materialului viticol pentru plantat cu un amestec de mocirlã + Kasumin, sau Sare
potasicã 0,5 %, Rovral, Mikal, Saprol etc, în doze de 2-5 ori mai mari decãt în
combaterea fungilor patogeni la stropirile foliare;
• Dezinfectarea solului pe care urmeazã sã se înfiinţeze şcoli de viţã sau noile plantaţii,
cu formol 2% respectiv, 6 l soluţie la groapă;
În plantaţiile pe rod se recomandă:
• Eliminarea sursei de infecţie prin identificarea, scoaterea, arderea butucilor bolnavi şi
dezinfectarea locului cu formalină 3-5 %;
• Evitarea rănilor care se formează pe rădăcini prin executarea unei arături superficiale
şi folosirea erbicidelor pentru combaterea buruienilor;
• Evitarea rănilor şi agresiunilor mecanice;
• Dezinfecţia uneltelor folosite la tãiere, prin înbãiere într-o soluţie de formalinã 3-5 %
sau hipoclorit de sodiu 1%;
• Aplicarea tratamentelor pe vegetaţie cu fungicide sistemice: Topas, Mikal, Verita etc.
reduc intensitatea atacului;
- Badijonarea rănilor cu Sulfat de Fe;
Flavescence dore şi bois noir
Simptome pe coarde şi lãstari.

- Întârzierea dezmuguritului constatatã
în viile infectate;
- Scurtarea internodiilor;
- Lãstari cu textura casantă şi port
plângãtor (caduc);
- Prezenţa pustulelor negre pe lãstari.
- Pe timp de iarnă lemnul nematurat se
înnegreşte şi se usucă;
78
Gerul iernii Îngheţurile de iarnã sunt foarte pãgubitoare atunci când temperaturile scad
sub –15respectiv -24°C, întrucât afecteazã sãnãtatea întregului butuc. La gerurile de -15 °C,
începe vătămarea mugurilor din ochi de iarnă; la temperaturi de -18-22 °C începe vătămarea
ţesutului lemnos la coardele anuale, iar gerurile de -24 °C afectează formaţiunile multianuale.
Fenomenul de îngheţ se produce într-o plantaţie în funcţie de teren, curenţii de aer etc., din
aceastã cauzã frecvenţa şi intensitatea manifestãrilor este diferitã în diferite locuri ale parcelei.
Brunificarea mugurilor Lemn afectat de ger
Gerul iernii: Simptome principale
• Ochii îngheţaţi care se desprind sub
presiunea degetului, iar secţiunea lor
prezintă o culoare brun-neagră.
• Lemnul şi coardele afectate de ger
prezintă în secţiune transversală sub
scoarţă o zona brun-negricioasă.
• In cazul unor geruri mai severe, apar
excorioaze şi crepături care
favorizează instalarea cancerului
bacterian
Repaus vegetativ
Protejarea preventivã împotriva îngheţurilor de iarnã constã în:
- Evitarea înfiinţării noilor plantaţii în, zonele expuse la geruri: versanţii cu înclinare nordică şi
nord-estică;
- Favorizarea maturãrii lemnnului;
- Protejarea butucului prin îngropare parţială în zona de cultură semiprotejată, sau totală,
în zona de cultură protejată;
- Conducerea viţelor pe tulpini în zonele expuse îngheţului;
- Fertilizarea suplimentarã cu 80-90 kg s.a./ha îngrãşãminte potasice şi fosfatice;
Controlul viabilităţii ochilor

Una dintre primele lucrări ce se execută primăvara, după dezgropat, este controlul viabilitaţii
ochilor cu care ocazie se constată pierderile de ochi din cauza gerului din cursul iernii sau prin
clocire, în cazul întârzierii dezgropatului în primăvară.
Pentru controlul viabilităţii ochilor se recoltează probe de 20-30 coarde pentru fiecare soi sau
parcelă, de la butucii situaţi pe diagonalele parcelei, care se ţin câteva zile la temperatura
camerei. La coardele recoltate se secţionează ochii - transversali, cu lama, începând cu cei de la
bazî. Ochii care în secţiune prezintă o coloraţie brun-negricioasă sunt afectaţi, iar cei de culoare
verde sunt vii. Când procentul ochilor pieriţi depăşeşte 20%, se aplică compensarea lor prin
rezervarea pe fiecare butuc a unui număr mai mare de ochi, de obicei a înca o coardă sau două
(ştiind că o coardă înseamnă 10-12 ochi).
Tăierea de rodire a viilor afectate de ger

Când procentul de ochi pieriţi depăşeşte 20%, la tăiere se va lua în cosiderare acest lucru şi se
va lasă un număr mai mare de coarde pe butuc, proporţional cu pierderea (ţinând seama că o
coardă echivalează cu cea 10-12 ochi); în cazul de mai sus - 2 coarde (a 10 ochi).Dacă
pierderile de ochi depăşesc 40- 50%, tăierea se va amâna şi se va efectua după intrarea în
vegetaţie. în acest moment se conturează bine zonele distruse, care trebuie înlăturate prin
operaţia de tăiere. Dacă parţile sănătoase rămase pe butuc nu asigură obţinerea unei producţii
corespunzătoare, se vor administra îngrăşăminte azotoase, potasice şi fosfatice, concomitent cu
executarea unui ciupit, pentru stimularea emiterii copililor, uneori fertili, care vor servi totodată şi
la refacerea butucului ca elemente de vegetaţie sau chiar de rod pentru anul viitor.
79
POSIBILE CONFUZII
Simptome similare
Făinare- simptome pe faţa superioară Mană- simptome pe faţa inferioară
Făinare- după sporulare Mană- după sporulare
Făinare pe struguri Mană pe struguri
Putregaiul negru Arsura soarelui
Mană rot-brun Putregaiul negru
80
Erbicidare gre ită cu Gliphosat Ger in perioada dezmugurit
Grindină Făinare
Eutypoza Acarieni
Mana pete Paraquat efectul aplicarii gresite
81
Antracnoza Excorioza
Excorioza Putregaiul negru
Flavescence doree Fiziopatie
Esca Carenţa de magneziu
Carenţa de potasiu Mană frunze mozaicate
82
MANAGEMENTUL COMBATERII INTEGRATE
A BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR VIŢEI DE VIE
Combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor viţei de vie, element esenţial, constitutiv al

conceptului de viticultură durabilă, presupune folosirea unui program de management a bolilor şi
dăunătorilor, care include, într-un tot unitar, metode compatibile de combatere: agrotehnice,
biologice, fizice, chimice, pentru a reduce şi menţine organismele dăunătoare la un nivel tolerant,
menţinând în acelaşi timp calitatea mediului.
În ultimele decenii, se pune tot mai mult problema limitării folosirii metodei chimice ca urmare a
faptului că, pe lângă efectele pozitive, utilizarea excesivă, neraţională a pesticidelor poate avea
numeroase urmări nedorite, ceea ce impune înlocuirea parţială a acestora prin alte metode şi
mijloace de protecţie a culturilor.
• Elemente specifice combaterii integrate:
Prevenirea: reprezintă un set de măsuri indirecte, prin care se urmăreşte, reducerea sursei de
inocul şi a populaţiei iniţiale de specii dăunătoare .
Observarea: presupune monitorizarea evoluţiei biologiei speciilor dăunătoare şi evaluarea
atacului. Pe baza observaţiilor se stabileşte ce acţiuni trebuie înteprinse şi diferenţierea tehnicilor
ce pot fi utilizate în aceaste acţiuni.
Intervenţia: Intervenţia se realizează prin măsuri directe de combatere: biologice, mecanice,
fizice, chimice. Intervenţia, are, ca scop principal, distrugerea agentului de dăunare odată ce a
apărut sau provoacă pagube economice.
Pentru prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor viţei de vie, există la ora actuală, o
serie de metode şi mijloace indirecte, cu caracter preventiv şi directe, preventive şi curative.
1. Metode şi mijloace indirecte de prevenire şi combatere

1.2. Carantină fitosanitară
Carantina fitosanitară (Circulaţia materialului săditor viticol) cuprinde un complex de măsuri care
se aplică cu scopul preântâmpinării pătrunderii în ţară a unor inamici periculoşi, nesemnalaţi sau
de limitare a ariei de răspândire a unor agenţi de dăunare prezenţi în anumite zone ale ţării.
Carantina cuprinde o serie de legiferări vizând:
• Circulaţia materialuli săditor;
• Controlul produselor care se importă sau se exportă
1.3.Măsuri de igienă fitosanitară: Reprezintă un ansamblu de măsuri care contribuie la
înlăturarea eventualelor focare de infecţie, limitând pe această cale răspândirea şi înmulţirea
agenţilor de dăunare de la un an la altul şi dintr-un loc în altul.
• dezinfecţia uneltelor, a materialelor, a mâinilor, a echipamentelor de protecţie;
• depistarea butucilor bolnavi cu simptome vizibile;
• eliminarea focarelor de infecţie, scoaterea şi arderea butucilor afectaţi;
• alegerea şi plantarea în câmp a materialului săditor sănătos;
1.4 Metode agrotehnice(culturale) constituie elementul de bază care asigură condiţii optime
de creştere şi dezvoltare a plantei de cultură, împiedicând pe această cale formarea
microclimatului favorabil multor organisme dăunătoare.
De o importanţă deosebită sunt măsurile agrofitotehnice, care se referă la:
• Alegerea terenului;la înfiinţarea noilor plantaţii,( terenurile joase, reci cu multă apă nu sunt
indicate pentru amplasarea noilor plantaţii);
• Igiena culturală: prin operaţiile de strângere şi distrugere (prin ardere) a resturilor vegetale
se elimină o serie de de organisme dăunătoare şi pe acestă cale se diminuează mult
riscul apariţiei unor epidemii;
• Lucrările solului: arăturile adânci de toamnă şi de vară, praşile repetate, mecanice şi
manuale. Toate aceste lucrări de mobilizare a solului influenţează negativ evoluţia unor
agenţi de dăunare care iernează în sol şi/sau pe sol;
• Aplicarea lucrărilor de întreţinere la momentul optim: lucrările în verde (copilit, cârnit,
desfrunzit), influenţează pozitiv cantitatea şi calitatea recoltei, iar pe de altă parte,
83
contribuie la diminuarea populaţiilor organismelor dăunătoare, prin crearea unor condiţii
nefavorabile evoluţiei unor boli şi dăunători;
• Aplicarea raţională a îngrăşemintelor chimice;
• Recoltarea la momentul optim;
2. Metode şi mijloace directe de prevenire şi combatere

• 2.1. Mijloace fizico-mecanice. În general, măsurile fizico-mecanice au aplicare
restrânsă, dar sunt de perspectivă, fiind nepoluante.
• Termoterapia, sub forma diferitelor aspecte ale sale, are o largă folosire în combaterea
bolilor şi dăunătorilor viţei de vie. Durata tratamentului termic şi valoarea temperaturii diferă în
funcţie de punctul termic de inactivare a agentului patogen. Astfel scufundarea în apa caldă, la
52°C a materialului săditor viticol distruge specii de viroze, fitoplasmoze, bacterioze, prin
îmbăiere la tempreratură de 55° C sunt distruse speciile: filoxera, moliile viţei de vie, acarienii
viţei de vie.
• Focul este folosit pentru distrugerea resturilor vegetale (coarde butuci) rezultate în urma
tăierilor şi selecţiei fitosanitare.
• Ultrasunetele se folosesc în cazul insectelor cu timpane (unele ortoptere, himenoptere)
sau în cazul păsărilor.
2.2. Metode mecanice: La ora actuală în viticultură metodele mecanice se aplică, pentru
limitarea atacului unor dăunători secundari cu nivel scăzut al populaţiei: Hyphantria cunea,
Noctuidele, unele specii de Coleoptere şi se referă la: adunarea insectelor manual sau cu diferite
aparate: brâie capcană, omizitul, inele capcană, sanţuri capcană, momeli capcană.
2.3. Rezistenţa soiurilor : Folosirea soiurilor rezistente al atacul bolilor şi dăunătorilor nu poate
înlocui pesticidele, dar poate diminua cantităţile utilizate. Este suficient să amintim situaţia
portaltoilor viţei de vie rezistenţi la atacul filoxerei (Phylloxera vastatrix ). Promovarea în practică
a unor soiuri rezistente sau măcar tolerante, reprezintă o problemă dificilă a viticulturii
contemporane. Ingineria genetică, alături de selecţia celulară, vizează în special transferul de
gene de rezistenţă, de la speciile sălbatice la forma cultivată.
2.4. Metode şi mijloace biologice. Sunt metode care au la bază antagonismul tip gazdă-parazit
sau prădă-prădător. Principiul de bază al conceptului de combatere biologică il constituie
echilibru biocenotic prin care nivelul populaţiei unei specii (pradă, gazdă) este condiţionat de alte
specii (prădători, paraziţi, patogeni). Principalele mijloace de luptă împotriva organismelor
dăunătoare incluse în lupta biologică sunt:
• Folosirea insectelor utile (zoofagii - prădători şi paraziţi);
• Folosirea microorganismelor (virusuri, bacterii, ciuperci );
• Folosirea substanţelor biologic active (Feromonii sexuali de sinteză;
• Folosirea produselor de origine vegetală;
2.5. Metode chimice (Chimioterapia)

Pesticidele, componente indispensabile al sistemului viticol integrat, vor rămâne încă mult
timp un mijloc important de combatere a bolilor şi dăunătorilor în viticultură. In ultimii ani, s-a
impus utilizarea asociaţiilor de substanţe active cu moduri diferite de acţiune care se
completează sau se potenţează reciproc. Această situaţie se explică prin necesitatea evitării
apariţiei unor populaţii rezistente la organismul combătut, lărgirii spectrului de acţiune şi o
flexibilitate mai mare în aplicarea tratamentelor.
În România, sortimemtul de pesticide avizate pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor la viţa de
vie este încă foarte bogat, alinierea la reglementările Uniunii Europene în domeniul produselor
de uz fitosanitar va marca inevitabil retragerea de pe piaţă a unui număr mare de substanţe
active care nu vor trece de filtrul autorizării UE.
2.5.1 Fungicide - produsele pentru combaterea fungilor patogeni sunt clasificate, în funcţie de
substanţa activă, în următoarele catergorii:
2.5.1.1. Fitomineralele - Din această grupă de produse cea mai largă utilizare o au:
84
• bentonita sub formă de pulbere muiabilă aplicată în soluţie alcalină, doza de 10 kg
bentonită/ hl, are o eficacitate contra manei viţei de vie, comparabilă cu tratamentele
cuprice. (Gubler şi colab.2003)
• foasfatul de potasiu (K2HPO3) aplicat după inflorit în soluţie doza de 3 kg/ha a fost
autorizat în Germania în combaterea manei viţei de vie sub denumirea comercială
Frutogard.
• bicarbonaţi de Sodiu, Potasiu, Amoniu şi acizi fosforici au manifestat o eficacitate bună în
combaterea oidiumului.
• silicatul de sodiu un produs clasic, alcalin bogat în siliciu recomnadat în lupta contra
botritisului, în doză de 500 g /hl.
Terapia cu fitominerale s-a extins în practica viticolă, în special în fermele cu combatere
biologică
2.5.1.2. Fungicide anorganice Din această grupă de fungicide, în viticultură se folosesc
preparatele pe bază de Cupru şi Sulf. Sunt primele produse de combatere care sau folosit în
viticultură, au un spectru larg de acţiune şi sunt autorizate inclusiv pentru utilizare în fermele
ecologice. Sunt produse de contact, au o toxicitate moderată sau redusă şi nu creeazã rase
rezistente.
• Cuprul a fost utilizat pentru prima dată sub formă de zeamă bordeleză în anul 1855 în
Franţa (Millardet 1883). Şi la ora actuală Cu este unul din produsele de bază utilizate în
combaterea manei viţei de vie, fie sub formã de zeamã bordelezã preparată 0,5 - 1% Bouille
bordelaise 0,5%, sau sub formã de hidroxid de Cu + Cu metalic (Champion 50WP-0,3%; Kocide
101-0,4%; Kocide 2000 0,15%; Funguran OH50WP; Vitra 50WP 0,2%) dar şi sub formă de
Oxiclorurã de Cu + Cu metalic (Turdacupral 50PU 0,4%; Cobox 50PU 0,4%; Curenox
50).Toxicitatea Cuprului faţã de conidii este foarte ridicatã, în plus el posedã o adevãratã acţiune
toxicã vis a vis de, putregaiul negru, rujeolă, botrytis, excorioză s.a.
• Sulful, utilizat de mai bine de 150 de ani, este un fungicid specific pentru combaterea
făinării, şi un bun efect acaricid. Acţionează asupra patogenilor prin întreruperea procesului de
formare a noilor celule Astăzi sulful, produs de contact cu efect polivalent, se comercializează fie
sub formă de sulf muiabil, sub diferite denumiri: Kumulus DF 0,3%; Microthiol Special 0,2-0,3%;
Thiovit PU 0,3%;Thiochon 80 PU 0,4%, Sulfomat PU 0,4%, sau sub formă de Sulf pulbere:
Sulfomat P 20 kg/ha, Thiochon 98 PP 20kg/ha.
2.5.1.3. Fungicide organice de sinteză

• Dithiocarbamaţi şi derivaţi ai tiuramului: Fac parte din prima generaţie de fungicide
organice. Sunt fungicide de suprafaţă, impropiu denumite de contact, care aderă la suprafaţa
plantei, fără a penetra, sub forma unui film neântrerupt, protejându-le de contaminări fungice.
Eficacitatea lor este direct influenţată de calitatea aplicaţiilor, dispersia uniformă a substanţei
active pe organele plantei. Dezavantaje: sunt puternic influentate de condiţiile climatice, mai ales
de precipitaţii, ca urmare trebuie readministrate după ploi puternice; nu protejează decât
suprafetele tratate, iar în perioada de creştere tratamentele trebuie repetate la intervale mai
scurte; nu acţionează asupra paraziţilor de interior a celor vasculari absorbiţi. Din cadrul acestei
grupe, în viticultură se folosesc produsele: Dithane M-45; 80W;Novozir MN 80 0,2%;Vondozeb
0,2%;Mancozeb 80 0,2% Propineb (Antracol 70WP 0,2-0,3%) Polyram DF 0,2%;
• Dicarboximidele sunt fungicide de contact, cu spectru larg de acţiune pe bază de
captadin, folpan, merpan: Captadin 50PU 0,2 %; Merpan 5OWP 0,2%;Captan 50WP 0,2%;
Orthocid super 60 PU 0,2%, Folpan 50WP 0,2%..
• Sulfamide şi derivaţi sulfurici : Sunt fungicide de contact caracterizate printr-o activitate
multi-site, care acţionează atât asupra miceliului cat şi asupra sporilor agenţilor
patogeni:.Dichlofluanide ( Folicur 50WP 0,25%; Euparen 50WP 0,25% Tolyfluanide (Folicur Multi
50WP 0,2-0,25%; Euparen Multi 50WP 0,2%)
• Monoetilfosfiţi : Fungicide sistemice pe bază de Etilfosfit de aluminiu: Mikal B 0,3%;
Mikal M 0,3-0,4%; Mikal 0,3%. Acestea pătrund în plantă, fiind absorbite de organele verzi, de
unde pătrund în sistemul vascular iar de aici sunt translocate fie ascendent (translocare
85
acropetală) prin xilem odată cu seva brută fie descendent prin floem (translocare bazipetală)
odată cu seva elaborată. Aplicate preventiv aceste fungicide împiedică instalarea ectoparaziţilor
şi a paraziţilor vasculari, precum şi pătrunderea endoparaziţilor. Majoritatea au efect curativ sau
eradicant, pot combate paraziţii şi după instalarea lor. Ele prezintă şi unele dezavantaje
respectiv, pentru folosirea lor la culturile la care se consumă organele tratate, trebuie să se
respecte timpul de pauză.
• Triazolii. Topas 100 EC, Vectra 10 SC, Bumper 50 EC, Anvil 0,02%, sunt fungicide
sistemice cu mecanism IBS- inhibitori ai biosintezei sterolilor care acţionează prin înhibarea unor
enzime. Multe dintre ele, în special cele uni-site (care au o singură ţintă) sunt implicate în
inducerea fenomenului de rezistenţă..
• Strobirulinele : Azoxystrobin (Quadris SC 0,075%; Universalis 0,25%) Trifloxystrobin
(Éclair 49 WG 0,05%, Verita 0,25%) Krezozim metil Stroby. Este cea mai modernă grupă de
fungicide, se caracterizează printr-un spectru larg de acţiune. Sunt Fungicidele mezosistemice
au acţiune preponderet de suprafată dar şi internă, ambele de durată stopând instalarea bolii o
lungă durată de timp. Aplicate preventiv, aderă puternic la suprafaţă plantei unde se depun
formând un depozit din care o parte este absorbită de stratul de ceară de la suprafaţa plantei, o
parte se deplasează superficial la suprafaţa plantei sub formă de vapori şi se redepune, iar o
parte penetrează treptat ţesutul plantei, unde se deplasează translaminar şi difuzează din celulă
în celulă asigurând protecţia ambelor suprafeţe ale frunzelor. Printre avantajele principale ale
acestor fungicide : nu sunt influenţate de condiţiile climatice, deci se readministrează după
încheierea duratei eficacitatii lor, protejează întreaga suprafaţă a plantelor inclusiv cea netratată
sau crescută ulterior, acţionează asupra endoparazitilor şi după ce aceştia au pătruns în planta.
Dezavantaje: nu acţionează asupra paraziţilor vasculari i sunt implicate în inducerea
fenomenului de rezistenţă.
• Amine-Amide (Ridomil Gold MZ 0,25% ;Ridomil Plus 42,5 0,3% Planet 72 WP)B
(Galben 35 SD)Patafol PU 0,2%; Manoxin Forte 60PU 0,25%; Manoxin Total 60PU 0,25 Curzate
Manox 0,15%; Curzate Super 0,3%; Curtine V 0,3%), sunt fungicide sistemice care împiedică
instalarea ectoparaziţilor şi a paraziţilor vasculari, precum şi pătrunderea endoparaziţilor.
Majoritatea au efect curativ sau eradicant, pot combate paraziţii şi după instalarea lor.Induc
fenomenul de rezistenţă.
• Morfoline : Acrobat MZ 0,2%; Forum Star WDG 0,175%) sunt fungicide penetrante de
profunzime, spre deosebire de cele de suprafaţă sunt destul de liposolubile pentru a pătrunde în
plantă, dar nu suficient de hidrosolubile pentru a migra în interiorul acestora, din celulă în celulă,
sau prin sistemul vascular, ele rămân în celulele în care au pătruns. Avantaje: nu sunt influenţate
de condiţiile cimatice. Dezavantaje: folosirea lor trebuie să respecte timpul de pauză, nu
protejează decât locurile tratate, deci trebuie readministrate în perioada de creştere, pot induce
relativ uşor apariţia fenomenului de rezistenţă.
• Ditocarbamaţi şi Benzimidazoli: Benomil (Benlate 50WP 0,06-1%; Benomyl 50WP
0,1%); Tiophanat metil (Topsin M 70 WP 0,1-0,12 %; Metoben 70 PU 0,15-0,2%); Carbendazim
(Derosal 50 WP 0,08-0,1%; Bavistin FL 0,06-0,1%; Goldazim 500SC 0,08-0,1%) Iprovalicab
(Melody Combi 43,5 WP 0,25%; Melody Duo 66,8 WP 0,2%) sunt produse sistemice, acţioneazã
asupra creşterii ciupercii şi inhibã sinteza acidului dezoxiribonucleic. Utilizarea acestor compuşi
determinã apariţia fenomenului de rezistenţã în viile tratate intensiv, antrenând optimizarea
acestor fungicide în regiunile cu risc ridicat.
• Imidazoli ciclici: Iprodione (Rovral 50WP 0,1%; Calidan SC 0,2%), Procimidon (Sumilex
50WP 0,1-0,15%; Sumilex 50FL 0,1%), Vinclozin (Konker 0,15%; Ronilan 50 WP 0,075%) sunt
fungicide specifice combaterii putregaiului cenuşiu. Prin acţiunea lor de inhibare a germinaţiei
conidiilor şi alungirii hifelor miceliene, aceastã familie de substanţe a permis relansarea luptei
chimice contra botritisului. Din pãcate, în ultimii ani, s-au semnalat fenomene de rezistenţã la
aceste fungicide.
• Anilino - pyrimidinele: sunt o grupã relativ nouã de substanţe specific anti-botritice, cu
eficacitate excelentã împotriva putregaiului cenuşiu. Acţioneazã prin inhibarea secreţiei
86
enzimelor produse de agentul patogen: Mythos 0.3% ; Switch 62 WG 0,06 % Chorus. Folosirea
lor poate fi o alternativã de tratament a suşelor rezistente la benzimidazoli.
• Fenhexamide: aparţin unei grupe chimice noi, a compuşilor hidroxianilinici :Teldor 500
SC 0,1 %.). Au o acţiune sistemicã localã, pătrund în plantă pot difuza din celulă in celulă în
ţesuturile frunzei, nu şi în sistemul vascular. Astfel de produse au o distribuire locală, în interiorul
frunzei şi ca urmare asigură protecţia ambelor feţe. Avantaje, nu sunt influenţate de condiţiile
climatice, acţionează asupra endoparaziţilor şi a haustorilor ectoparaziţi. Dezavantaje, nu sunt la
fel de ecologice ca cele de suprafaţă, nu protejeajă suprafeţele nou crescute, nu acţionează
asupra paraziţilor vasculari, sunt implicaţi în inducerea fenomenului de rezistenţă.protejând
cultura 8-10 zile. Se utilizeazã în momentele de risc maxim pentru producerea infecţiei.
2.5.2 Insecticide, acaricide, nematocide – produse pentru combaterea insectelor

acarienilor şi nematozilor
2.5.2.1. Insecticide de origine minerală. Sunt produse de distilare, obţinute din petrol,
condiţionate sub formă de uleiuri cu diferiţi emulgatori şi folosite în viticultură în tratamentele din
perioada de repaus. Acţionează prin contact asupra ouălor de acarieni păduchi de frunze, larve
şi păduchi testoşi. In Romania se fabrică: uleiul mineral US1 sau ulei Spindel care se aplică în
concentraţie de 1,5-2%.
2.5.2.2.Insecticide anorganice. Din această grupă de insecticide, în prezent, în viticultură se
mai folosesc preparatele pe bază de sulf: Sulful muiabil, Polisulfura de calciu sau Zeama
sulfocalcică. Acestea au propietăţi insecticide, acaricide, şi fungicide. Sunt produse de contact cu
acţiune ovicidă, larvicidă şi de combatere a adulţilor. Au o toxicitate moderată sau redusă şi se
folosesc în viticultură în tratamentele din perioada de repaus, pentru combaterea acarienilor,
păduchilor testoşi, afidelor etc.
2.5.2.3.Insecticide organice de sinteză
- organofosforice. Acţionează prin contact, ingestie şi respiraţie asupra sistemului nervos, ca
inhibitori ai colinesterazei, producând moartea prin paralizie. Aceste insecticide se
caracterizează printr-un spectru larg de acţiune, nu se acumulează în organismul omului, şi al
planelor având o persistenţă redusă în sol apă şi plante. Timpul de pauză este la majoritatea
produselor de 12-15 zile. Aceste insecticide pot induce relativ uşor apariţia fenomenului de
rezistenţă. In viticultură sunt avizate produsele: Nogos 100EC, Diazol 60EC, Carbetox 57 EC,
Actelic 50 EC, Ecalux 25 EC, Onefon 90 s.a.
- insecticide carbamice. Sunt esteri ai acidului carbamic. Se caracterizează printr-o acţiune
rapidă de şoc, acţionând în principal prin contact şi ingestie, unele produse au acţiune sistemică.
Timpul de pauză oscilează în funcţie de produs între 7-şi 60 de zile.In viticultură sunt omologate
produsele: Victenon 50 WP, Sevin 85 WP, Insegar 25 WP, Lannate 90WS, Larvin 375, Sintox 25
- Insecticide piretrinoide: Piretroizii acţionează asupra sistemului nervos al insectelor prin
contact, ingestie şi respiratie, având o puternică acţiune de şoc.In general sunt produse toxice
sau mediu toxice. Fac excepţie preparatele pe bază de bioresmetrin şi permetrin. Timpul de
pauză variază de la 1-3 zile până la 3 săptămâni. Au un spectru larg de acţiune, selectivitate
scăzută şi pot forma rase rezistente de dăunători. Principalele produse din acest grup avizate
pentru folosirea în viticultură sunt: Fastac 10 EC, Talstar 10 EC, Ciperguard 25 EC, Cypermetrin
10 EC, Cypersan 200EC, Ripcord 40Ec, Supersect 10EC, Decis 25 Flow, Decis VUR, Sumi-
alpha 2,5 EC, Meotrin 20EC, Sanvalerate 200EC, Karate 2,5 EC, Fury 10 EC.
-Organometalice : Din această grupă de produse, în viticultură se folosesc produse acaricide cu
acţiune de contact şi ingestie asupra ouălor, larvelor şi adulţilor: Torque 50 WP, Peropal 25WP;
-Carbinoli: Produsele din grupa carbinoli folosite în viticultură sunt acaricide de contact cu efect
asupra formelor mobile: Neoron 500 EC Mitigan 18,5 EC Kelthane 18,5 EC
-Formamide : Cuprinde acaricide de contact şi ingestie: Omite 57 E Nissorun 10 WP.
-Neonicotinoide: Sunt o grupă de insecticide relativ nouă, cu eficacitate foarte bună şi un
spectru larg de activitate, atât împotriva insectelor care înţeapă şi sug sucul celular, cât şi asupra
acelora care rod părţile aeriene ale plantei. Sunt produse cu activitate sistemică ridicată în
plantă, acţionând asupra insectelor dăunătoare, prin contact şi ingestie.Neonicotinoidele
87
acţionează la nivelul sistemului nervos al insectelor, blocând desfăşurarea activităţilor
vitale.Datorită acestui mod de acţiune această grupă de produse combate eficient şi formele
rezistente la insecticidele convenţionale utilizate până acum. Activitatea lor nu este influenţată de
temperaturile din momentul efectuării tratamentului sau de precipitaţiile căzute ulterior acestuia .
Produse comerciale folosite în viticultură: Confidor, Calypso, Actara , Mospilan
- Insecticide inhibitoare a metamorfozei insectelor. Este cea mai modernă grupă de
insecticide, în marea lor majoritate acţionează asupra sintezei chitinei în cursul dezvoltării larvare
inhibând-o şi astfel, năpârlirea nu se mai produce şi insectele mor. Tratamentele cu acest tip de
produse sunt eficace împotriva larvelor de vârsta I-a si II-a. Intrucât aceste insecticide întrerup
dezvoltarea insectelor prin inhibarea sintezei chitinei, ele se mai cunosc şi sub denumirea de
Insecticide inhibitoare a sintezei chitinei. Deşi nu au acţiune de şoc, timpul de eficienţă biologică
este mare 15-20 zile. Principalele produse din aceasta grupă recomandate a se folosi în
viticultură sunt: Dimilin SC 48, Andalin DC 25, Cascade 5 EC, Sonet 100 EC, Nomolt 15 SC,
Alsystin 25 WP.
- Diverse : Regent 200SC, Cess 25 WP, Evisect,
Optimizarea aplicării pesticidelor Presupune respectarea următoarelor elemente:

• Stabilirea corectă a cauzelor atacului sau Diagnoza, reprezintă elementul cel mai
important în funcţie de care se alege pesticidul potrivit. (tab. nr.1 )
• Momentul aplicării tratamentului (Avertizarea) presupune cunoaşterea biologiei agenţilor
de dăunare în raport cu condiţiile climatice şi stabilirea nivelului de risc de la care se justifică
aplicarea tratamentului respectiv a Pragului Economic de Dăunare (PED) ( tab nr 10)
• Alegerea pesticidului, presupune cunoaşterea valenţelor acestuia,(substanţă activă, grupa
de substanţă, mod de condiţionare etc) astfel ca în funcţie de situaţia din plantaţie să avem cea
mai potrivită opţiune ,
• Respectarea dozelor a intervalului dintre tratamente şi a tipului de pauză (intervalul
cuprins între ultimul tratament şi recoltat). Pentru a folosi pesticidele economic şi ecologic,
trebuie să ştim exact suprafaţa ce urmează a fi tratată, deoarece cantitatea de pesticid trebuie
exprimată în Kg, produs comercial /ha nu în procente. Doza/ha se reduce la jumătate în condiţiile
unei presiuni de infecţie scăzute
• Respectarea intervalului de timp dintre tratamente, în conformitate cu recomandările
fabricantului şi cu cerinţele condiţiilor meteorologice. Pentru eficienţă, se evită aplicarea
tratamentului când plantaţia este în plin înflorit, dacă bate vântul, dacă temperatura este foarte
ridicată peste 25-28 C, sau ploaia este iminentă,. Se evită folosirea pesticidului, dacă acesta a
fost supus la îngheţ .
• Cantitatea de apă folosită este în funcţie de stadiul fenologic şi tipul de pulverizare şi
scopul urmărit Cantitatea de soluţie/ha se poate reduce sustanţial la începutul sezonului când
suprafaţa foliară este redusă, făra a reduce doza de s.a./ha. Cantităţile mai mari sunt
contraindicate doarece soluţia se scurge de pe frunze, pierzându-se o cantitate de pesticid.
• Prevenirea ,,Fenomenului de Rezistenţă,,. Rezistenţa patogenilor produsele fitosanitare
se dezvoltă în special în plantaţiile unde se foloseşte aceeaşi substanta activă asupra
organismului ţintă. Ea se instalează mai repede la organismele care au mai multe cicluri de viaţă
: insecte şi ciuperci policiclice (mană, făinare acarieni, afide, molii s.a.). O consecinţă imediată a
apariţiei raselor rezistente constă în ineficacitatea produselor fitosanitare aplicate în tratamente,
chiar în cazul măririi dozelor. Fenomenul de rezistenţă odată apărut, este foarte greu de
combătut singurele soluţii de combatere a rezistenţei sunt:
• întreruperea întrebuinţării pesticidului în cauză;
• folosirea asociaţiilor de produse cu substante active din alte familii chimice cu un alt mod
de acţiune;
• practicarea alternanţei între produse, din grupe diferite de substanţe; o grupă se utilizează
1-3 ori pe parcelă / sezon;
Selectivitatea pesticidelor. Selectivitatea reprezintă fenomenul de distrugere a unui organism
dăunător şi, în acelaşi timp protejarea, entomofaunei utile (prădătorii şi paraziţii naturali)
88
MANAGEMENTUL COMBATERII INTEGRATE A BURUIENILOR IN
VITICULTURA
Combaterea buruienilor, într-o cultură perenă cum este viţa de vie, se realizează prin
aplicarea unui sistem de management întegrat, care presupune folosirea diferitelor metode de
combatere: agrotehnice, chimice, biologice, fizice, preventive şi curative, în funcţie de gradul de
îmburienare al plantaţiilor, de natura solului, regimul de precipitaţii ,numărul de goluri, sistemul
de cultură etc, cu scopul menţinerii nivelului de îmburienare până la limita densităţii echilibrate
acceptate în viticultură.
Metodele agrotehnice:
a)Sistemul de intreţinere tip Ogor negru cuprinde: arăturile adânci de primăvară şi toamnă, iar
pe parcursul vegetaţiei, praşile superficiale repetate, mecanice şi manuale. Aceste lucrări se
realizează pe intervalul dintre rânduri şi pe rând în funcţie de gradul de îmburienare, lucrarea
având şi rol de afânare a solului.
Avantaje Riscuri
- Distrugerea rezervei biologice de boli şi - Efectuate repetat, unele din ele epuizează
dăunători din sol; solul;
- Diminuarea rezervei de buruieni; - Tasează excesiv, solul;
- Afânarea solului, împiedică evapotranspiraţia - Necesită multa forţă de muncă;
menţinându-se umezeala din sol; - În caz de precipitaţii abundente nu se pot
- Asigură un debit de apă şi aer constant şi o aplica la timp şi de calitate;
flora bacteriană mai activă; - Reduce profunzimea rădăcinilor;
- Încorporează îngrăşăminte, combat boli şi - Poate constitui un risc dacă în momentul
dăunători; efectuării lucrării intervin îngheţuri târzii de
- Nu lasă reziduuri în sol; nu deranjează primăvară;
echilibrul ecologic;
- Asigură protecţie anti-erozională;
b) Sistemul de întreţinere a solului prin Înierbare.

La ora actuală se practică două sisteme de înierbare:
a) înierbare permanentă (naturală sau semănată)
b) înierbare parţială cu îngrăşăminte verzi. Acest sistem de întreţinere a solului se
recomandă în podgoriile cu precipitaţii suficiente (peste 500 mm annual). În plantaţiile de vii cu
forme înalte de conducere şi distanţa între rânduri mai mare de 2,5 m sunt folosite
îngrăşămintele verzi (borceag, orz, secară, mazăre furajeră,etc) semănate de preferinţă în
toamnă sau primăvara foarte de timpuriu şi se vor cosi şi încorpora în sol când plantele sunt
înspicate. Prin încorporarea îngrăşămintelor verzi se realizează un conţinut ridicat în azot nitric şi
amoniacal, precum şi în substanţă organică.
Avantaje Riscuri
-Creşterea conţinutului de azot nitric şi - Se recomandă în podgoriile cu precipitaţii

amoniacal; suficiente;
- Protecţie antierozională; - Creşte numărul. de tratamente cu erbicide pe
- Creşterea conţinutului în substanţă organică; rând;
- Menţinerea biodiversivităţii; - Favorizează dezvoltarea florei naturale;
- Limitarea evapotranspiraţiei; - Necesită fertilizare complementară;
- Întreţinere uşoară;
- Controlează riscul îngheţurilor târzii de
primăvară;
89
Metode chimice.
Erbicidarea: oferă soluţii tehnice pentru combaterea majorităţii speciilor de buruieni existente în
plantaţiile viticole. În ultimele decenii, se pune tot mai mult problema limitării folosirii erbicidelor
ca urmare a faptului că, pe lângă efectele pozitive, utilizarea excesivă, neraţională a acestor
produse poate avea numeroase urmări nedorite, ceea ce impune înlocuirea parţială a acestora
prin alte metode şi mijloace de protecţie a culturilor. În aceste condiţii, la ora actuală, erbicidarea
chimică a viţei de vie trebuie să se bazeze pe două criterii, în funcţie de reglementările în
domeniu, şi anume: limitarea dozelor de simazin şi diuron şi pe asocierea cu alte tehnici de
întreţinere.
Avantaje Riscuri
- Reducerea necesarului de forţă de muncă; - Poluarea solului, aerului şi apei;

- Creşterea productivităţii muncii; - Rămân în sol şi în recoltă cantităţi mai mari
- Reducerea numărul de treceri pe terenul sau mai mici de reziduuri;
agricol în cadrul tehnologiei de cultivare a
plantelor, evitându-se tasarea solului;
Tipuri de erbicidare după epoca de aplicare:

¾ Erbicidarea preemergentă numită şi preventivă, se administrează în timpul repausului
vegetativ până la dezmugurit şi are acţiune reziduală, antigerminativă şi radiculară Gama
erbicidelor preemergente pentru viticultură este limitată, principalele produse fac parte din grupa
triazinelor şi fenilureelor: sunt puţin solubile în apă şi ca atare rămân în substratul superficial al
solului. Eficacitatea tratamentelor este corespunzătoare dacă după lucrarea de erbicidare
urmează o perioadă cu precipitaţii abundente (30-40 l/m2) În perioadele de secetă produsele
sunt inactive. Erbicidele preemergente se aplică în plantaţii cu vârstă mai mare de 4 ani în
cantităţi de 200-400 l/ha 0,02-0,04 l/m2) (Goal 3E, Lontrel, Goal 2E, Katana)
¾ Erbicidarea postemergentă numită şi curativă – se aplică după răsăritul buruienilor, pe
vegetaţie, pentru combaterea atât a buruienilor anuale cât şi a celor perene) cu produse cu
acţiune foliară: În prezent, tendinţele privind combaterea buruienilor în viticultură sunt îndreptate
spre folosirea erbicidelor aplicate în post-emergenţă, cu următoarele avantaje: pot fi aplicate în
timp util, tratamentele nefiind condiţionate de starea de umiditate a solului, se aplică atunci când
buruienile prezintă un stadiu de dezvoltare care să asigure maximă eficacitate. La ora actuală,
cea mai largă utilizare o au erbicidele neselective (totale), care controlează sigur şi eficient toată
gama de buruieni anuale şi perene inclusiv din rizomi: Dintre acestea erbicidele neselective de
contact (Basta, Gramoxone, Reglone,) distrug numai organele verzi situate la suprafaţa solului,
în timp ce erbicidele neselective sistemice (Touchdown system 4, Rondup, Glyphos, Glyphogan,
Dominator Tachdown System4, Leopard) sunt absorbite prin frunze şi translocate spre rădăcini,
distrugând toate organele regenerative ale buruienilor.
¾ Erbicidarea combinată (mixtă) foloseşte asociaţii de substanţe active cu acţiune
radiculară şi acţiune foliară:
¾ Erbicidarea mixt segvenţială – prima aplicare înante de dezmugurit, urmată de aplicarea
unui erbicid foliar de contact sau sistemic
¾ Erbicidarea mixt combinată – aplicare combinată cu substanţe active, cu acţiune foliară şi
radiculară, prima aplicare când buruienile au atins 10-15 cm, urmată de o aplicare ulterioară în
funcţie de dezvoltarea buruienilor.Tratamentele pot fi efectuate cu produse formulate în acest
sens, (Folar 525 FW, Vegepron DS) fie cu combinaţii de erbicide reziduale şi de erbicide foliare,
permiţând aplicarea mai tardivă a primului tratament. Aceasta metodă, comparativ cu
tratamentele strict foliare, oferă mai multă supleţe de utilizare şi permite reducerea numărului de
tratamente
90
Optimizarea aplicării erbicidelor
Efectul fitotoxic al erbicidelor se poate manifesta imediat ce au venit în contact cu suprafaţa
plantei sau după ce pătrund în plantă.
Erbicidele de contact acţionează asupra celulelor şi ţesuturilor vii cu care vin în contact,
efectul fitotoxic manifestându-se rapid, în câteva ore de la aplicare.
Erbicidele sistemice. Efectul fitotoxic se manifestă lent (câteva zile sau chiar săptămani de
la aplicare).
Pentru reuşita combaterii şi eliminarea efectelor nedorite se recomandă:

- Aplicarea erbicidelor sistemice cu jet protejat, evitându-se producerea de picături foarte fine,
întrucât există riscul ca acestea să fie purtate de vânt, să ajungă pe organele verzi ale viţei de
vie şi să producă fenomene de fitotoxicitate;
- Aplicarea erbicidelor atunci când buruienile au un foliaj bogat (talia 10-15 cm) pentru a asigura
suprafaţa de contact şi de translocare spre rădăcini;
- Cantitatea de soluţie la ha este de 200-300 l. O depăşire a acestei cantităţi este contraindicată
deoarece soluţia se scuge de pe frunze, pierzându-se o cantitate de erbicid;
- Dacă ploaia este iminentă se evită aplicarea erbicidului deoarece eficacitatea produsului
survine la 3 ore după tratament;
Aplicarea raţională
Pentru realizarea combaterii chimice a buruienilor în condiţii de eficienţă economică, se
recomandă erbicidarea în benzi, numai pe rândul de viţe. In acest caz, la calculul cantităţii de
erbicid se va lua în considerare suprafaţa de teren efectiv tratată, folosindu-se formula
• Cantitatea de erbicid în l= C doza indicată x L Lăţimea benzii

R distanţa de plantare între rânduri in cm
Eficacitatea erbicidării depinde de natura erbicidelor, tipul de aplicare( pre- şi postemergente)
doza, tehnica aplicării, buruienile specifice, condiţiile climatice, substanţa activă utilizată,
calitatea aplicaţiei, buna cunoaştere a utilajelor şi a metodei de lucru, momentul executării
tratamentului. Studiul eficacitaţii dozelor reduse au demonstrat că eficacitatea tratamentelor
diferă de momentul executării (temperatură, umiditate). In cazul tratamentelor efectuate între
orele 20-10 dimineaţa efectul de combatere este de 70-80 %, în comparaţie cu tratamentele
efectuate ziua între orele 12-18, caz în care mai mult de 50-60% din buruieni au supravieţuit.
Remanenta erbicidelor. Reprezintă perioada de timp în care erbicidul rămâne activ în sol, în
afara perioadei de vegetaţie a plantelor la care a fost aplicat. Erbicidele cu remanenţă
îndelungată sunt surse potenţiale de poluare a apelor freatice şi impun o grijă deosebită la
aplicare.
Rezistenta buruienilor la erbicide Fenomenul de rezistenţă a buruienilor la pesticide nu mai

este o noutate. Ca şi la fungicide şi insecticide, folosirea în mod repetat a aceluiaşi erbicid, mai
mulţi ani consecutiv, a determinat apariţia fenomenului de rezistenţă. Rezistenţa reprezintă un
fenomen natural, iar genele care determină fenomenul de rezistenţă la erbicide pot fi prezente
într-o specie de buruiană chiar dacă erbicidul nu a fost folosit. In lume au apărut peste 100 de
specii de buruieni de acest tip. Fenomenul de rezistenţă odată apărut, este greu de combătut, de
aceea, prevenirea apariţiei fenomenului este obligatorie. În condiţiile apariţiei rezistenţei,
singurele soluţii sunt : întreruperea întrebuinţării erbicidului şi folosirea de produse cu mod diferit
de acţiune.
Folosirea amendamentelor pe solurile acide sau alcaline reduce foarte mult numărul de
buruieni specifice acestor soluri;
Mulcitul (acoperirea intervalului dintre rânduri cu resturi oraganice (paie de ceriale sau porumb)
sau masă plastică (folie de culoare închisă) Vezi p.114
91
Metode fizice.
Metoda termică constă în provocarea unui şoc termic care face ca celulele plantei să se usuce.
Se aplică în jurul butucilor de viţă de vie, sau pe rând. Metoda este eficace, dar costisitoare, în
plus, este nevoie de achziţionarea echipamentului special şi 50 E /ha, consum de gaz şi cel puţin
3 tratamente pe sezon.
Metode biologice. În fermele biologice se folosesc fenomenele alelopatice: insectele, agenţi
patogeni (viruşi, ciuperci, bacterii), iar uneori insecte, melci, etc.
a)alelopatia reprezintă influenţa nefavorabilă a unei plante asupra alteia prin intermediul unor
substanţe toxice eliberate în sol odată cu moartea plantei.
b)folosirea unor insecte a dat rezultate în combaterea unor buruieni cărora le consumă frunzele,
tulpinile şi uneori rădăcinile.
Soluţii mixte
Vinificatorul poate opta pentru asocierea tehnicilor de întreţinere. Soluţiile mixte sunt tot mai des
preferate în plantaţiile viticole moderne. Foarte practicat este sistemul de men inere a erbicidării
pe rând şi înierbare între rânduri dar acest sistem nu este posibil în toate regiunile şi pe toate
tipurile de sol. De asemenea un sistem de întreţinere în care intervalul cu îngrăşăminte verzi
poate alterna cu altul întreţinut ca ogor negru, în tabelul de mai jos prezentăm solu ii mixte.
Soluţii mixte menţinerea erbicidării pe rând şi înierbare între rânduri

Tehnici de intreţinere a solului
Ogor inierbare erbicidare Erbicid. Sisteme de intreţinere a solului
negru termica
IPS ITS IN 1pre ENB
1post
Intervalul 1 Ogor negru
Intervalul2
Pe rând
Intervalul 1 Mixt lucrarea sollui/ inierbat
Intervalul2 IPS sau IN-erbicidare chim.
Pe rând
Intervalul 1 Mixt IPS
Intervalul2 IPS-erbicidare chimică
Pe rând
Intervalul 1 Mixt / lucrarea solului
Intervalul2 Ogor negru-erbicidare chim
Pe rând
Intervalul 1 Mixt ITS
Intervalul2 ITS-erbicidare chimică
Pe rând
Intervalul 1 Mixt
Intervalul2 ITS-IPS-erbicidare
Pe rând
Intervalul 1 Mixt inierbat/erbicidare
Intervalul2 termică
Pe rând EN- erbicidare termică
Intervalul 1 Mixi inierbat-erbicidare
Intervalul2 termică
Pe rand EN-erbicidare termică
IPS- Înierbare permanentă semănată
ITS- Înierbare temporală semanată
IN- Înierbare naturală
92
Efecte negative cauzate de utilizarea necorespunzătoare
a erbicidelor
Aplicarea incorectă a erbicidelor (supradozarea), mai ales pe solurile uşoare permeabile,
poate provoca necroze, leziuni decolorări malformaţii ale frunzelor cu efecte negative asupra
stării de vegetaţie a butucilor şi a capacităţii lor de producţie. Vătămările pot fi de diferite
grade, mai ales în funcţie de modul cum s-a produs contactul, respectiv cantitatea de produs
care a ajuns pe organele vegetative şi de fenofaza în care se află viţa de vie
Pentru a evita apariţia acestor fenomene nedorite, se recomandă:
• Aplicarea corectă a erbicidelor: respectarea, cu grijă, a dozelor recomandate, înscrise pe
eticheta produsului. Cantitatea optimă de erbicid se stabileşte incluzând în doză atât cota
parte necesară saturării capacităţii de absorbţie a solului, partea descompusă sau
degradată până la sfârşitul efectului scontat, cât şi necesarul de erbicid afectat realizării
unei combateri dorite a buruienilor; atenţie la fenomenul de eroziune şi levigare care
poate duce la supradozării, ca urmare a acumulării erbicidului în sol.
• Respectarea condiţiilor de aplicare a erbicidelor în plantaţiile viticole presupune : buna

cunoaştere a speciilor de buruieni, a modului de acţiune a erbicidelor, a spectrului de
eficacitate şi a modului de utilizare; protejatrea culturii faţă de orice contact accidental a
erbicidelor sistemice totale, neselective;
• Erori în administrarea erbicidelor în condiţii climatice defavorabile (stropirile accidentale

în perioadele caniculare şi/sau, în perioadele cu vânt, pot să producă fenomene de
fitotoxicitate) şi/sau epoca de aplicare. Riscurile fenomenelor de fitotoxicitate sunt reduse
în condiţiile unei erbicidării preemergente (preventive). Totuşi, apariţia fenomenului de
rezistenţă la triazine, numărul mic de substanţe active etc. au făcut din erbicidarea
preemergentă o tehnică scumpă şi complexă.
• Respectarea vitezei de lucru în tot timpul acţiunii de aplicare a erbicidelor.

Nerespectarea vitezei de lucru în tot timpul acţiunii de aplicare a erbicidelor determină
supradozări sau subdozări, ambele cu efecte negative.
• Pregătirea corespunzătoare a echipamentelor de erbicidat: În general pregătirea
maşinilor vizează verificarea pompei, pentru constanţa presiuni (presiunea de lucru
trebuie să fie de minimum (0,5 atm. şi să nu depăşească 1,5 atm), verificarea filtrului,
furtunurilor, rezervorului şi mai ales agitatoarelor hidraulice, manometrului, duzelor,
(duzele oglindă asigurând o repartiţie mai bună a soluţiei la suprafaţa solului), înlocuindu-
se piesele uzate.
• Păstrarea şi conservarea corespunzătoare a erbicidelor:

Erori în manipularea, păstrarea şi conservarea, erbicidelor pot determina fenomene cu
urmări negative, ireversibile. Păstrarea şi conservarea necorespunzătoare a erbicidelor şi
evidenţa incorectă, manipularea în ambalaj impropiu, lipsa etichetelor pentru fiecare
produs, în care se va preciza: produsul, substanţa activă, data fabricaţiei, păstrarea în
încăperi cu condiţii de temperatură şi umiditate controlabile conduse neglijent, toate
acestea contribuie la efecte nedorite.
• Pregătirea insuficientă sau superficială a soluţiei de erbicide, constituie o altă greşală care
favorizează efectul remanent
• Instruirea atentă a personalului muncitor angajat în acţiunea de erbicidare, cunoaşterea

şi supravegherea continuă a fiecărui element în cadrul tehnologiei de combatere chimică
a buruienilor de către specialişti sunt singurele căi de înlăturare a greşelilor ce conduc la
înregistrarea unor efecte extrem de severe.
93
• Substanţa activã-Simazin;Grupa triazine şi triazinone; produsul comercial: Simanex 50SC,
Simadon 50PU.
Simptomele fitotoxicităţii
Absorbţia radicularã a erbicidului, ca
urmare a unor dozãri necorespunzãtoare
tipului de sol, sau o acumulare a erbicidului
în sol în urma fenomenului de eroziune şi
levigare, determină apariţia unor simptome
tipice de clorozã foliară.
Caracteristică este nervatura încã verde a
limbului foliar şi evoluţia spre necroze
• Substanţa activã- Linuron; Grupa- derivaţi ureici ; produsul comercial –Afalon
Clorozarea nervurilor, urmatã de necrozarea
acestora, ca urmare a absorbţiei erbicidului
radicular sau foliar în amestec cu alte
erbicide sau uleiuri.
• Substanţa activă- Paraquat – Compuşi cu amoniu guaternar; -Gramoxone

Cloroze marginale şi deformarea frunzei
cauzatã de aplicarea necorespunzãtoare a
produsului respectiv, la dezmugurit în
stadiul de punct verde. De reţinut cã toate
fenilureicele aplicate în acest stadiu
fenologic dau simptome similare.
• 2,4 D din sare de dimetilaminã ; Grupa- Ariloxiacizi; produsul comercial 2,4 D SDMA
.
Daunele sunt datorate îndeosebi
tratamentelor cu sărurile amidice ale acidului
2,4 D aplicate culturilor pãioase din
apropierea plantaţiei viticole
Simptome: deformarea vârfurilor de
creştere, o deformare limbului foliar, frunzele
iau formă de evantai sau chiar de frunze de
pătrunjel şi aspect de piele de broască
Absorbţia accidentală foliarã sau radicularã
determinã acumularea produsului în lemn
(butuc) şi în consecinţã apariţia simptomelor
tipice mai mulţi ani consecutiv.
94
Gliphosat Substanţa activă - Glifosat – Grupa aminofosfanaţi- produsul comercial Round-
up,Glyfos, Glyphogan, Dominator; Basta; Touchdown
Aplicarea accidentalã a glifosatului pe frunze

produce, în general, deformãri ale limbului
foliar, fãrã consecinţe grave.
O eroare de tratament la sfârşitul perioadei
de vegetaţie sau aplicarea unui număr mare
de tratamente pe sezon, permite
translaminarea produsului în plantã şi
producerea unor daune grave în anul
urmãtor
Norflurazon
- Clorozarea nervurilor, urmatã de
necrozarea acestora, datorită absorbţiei
erbicidului radicular sau foliar, în amestec cu
alte erbicide sau uleiuri
Amitrol
- Arsuri marginale, urmatã de uscarea
limbului foliar, datorită a absorbţiei
erbicidului radicular sau foliar în amestec cu
Clorobromuron
- Clorozarea nervurilor, deformarea
limbului foliar, ca urmare a absorbţiei
erbicidului radicular sau foliar în amestec cu
95
Tab.nr.1 Ghid de diagnoză a bolilor şi dăunătorilor viţei de vie
SIMPTOME POSIBILI INAMICI
I. Simptome pe mugurii de iarnă Posibili agenţi de dăunare
Rosături pe muguri imediat după pornirea în vegetaţie Cotarul cenuşiu (Peribatodes
rhomboidaria)
Noctuidele (lepidoptera)
Scriitorul (Bromius obscurus)
Gărgăriţa rădăcinilor (Otiorrhynchus
sulcatus)
Muguri morţi (uscaţi şi înnegriţi) Excorioza ( Phomopsis viticola)
Necroza bacteriană (Xylophilus
ampelinus
Acarienii (Tereanichizi şi/sau eriofiizi)
II. Simptome pe frunze Posibili agenţi de dăunare
Pe frunzele tinere, rosături sub formă de dungi liniar Scriitorul (Bromius obscurus)
arcuite
Frunze roase, înfăşurate cu fire mătăsoase, sub formă Molia frunzei (Sparganotis pileriana)
de cuiburi; atac în vetre. Omida păroasă a dudului (Hyphantria
cunea)
Frunze gofrate şi perforate, cu aspect dantelat. Cotarul cenuşiu (Peribatodes
rhomboidaria)
Noctuidele (lepidoptera)
Ploşniţa verde (Lygus spinolay)
Frunze retezate, rulate în formă de ţigară, parţial Ţigărarul (Byctiscus betulae)
vestejite
Frunze cu mezofilul ros, rămân intacte nervurile Cărăbuşeii verzi (Anomala
solida,A.vitis,A. Dubita)
Frunze mici, gofrate, cu pilozitate abundentă, culoare Acarioza - Acarianul ruginii viţei de vie,
galben-pai şi marginile brunificate, rulate în formă de Calepitrimerus vitis
linguriţă. Tripşii-Anapothrips vitis, Drepanothrips
reuteri
Gale (băşici) pe partea superioară a frunzelor, Erinoza sau băşicarea frunzelor -
acoperite cu o pâslă alb-roz pe dosul frunzelor. Acarianul galicol specia Colomerus vitis
Pe faţa superioară a limbului, pete uleioase apoi Mana (Plasmopara viticola)
roşietice, acoperite pe faţa inferioară cu un puf albicios
Pete, acoperite cu o pâslă albă cenuşie pe ambele Făinarea (Uncinula necator)
feţe ale limbului foliar.
Pete mici alb-gălbui care cu timpul confluează, în Acarieni tetranichizi ( Panonycus ulmi,
transparenţă se observă inţepături Thetranychus urticae)
Gale pe faţa inferioară (la hibrizi ) Filoxera (Phylloxera vastatrix)
Frunze mici, clorozate ondulate în formă de cornet, cu Eutipoza (Eutypa armeniacae)
rupturi şi marginile necrozate.
Frunzele tinere, îngroşate şi rulate, prezentând Cicada verde (Empoasca vitis)
decolorări marginale şi rupturi.
Pete internervuriene, galbene cu reflexe metalice la Fitopasmoze ( Flavescence doree şi Bois
soiurile albe şi roşietice la soiurile roşii, o uşoară rulare noir)
a limbului spre faţa inferioară, textura casantă a
frunzelor atacate.
Pete de mărimi variabile, brun-roşcate acoperite pe Botrytis (Putregaiul cenuşiu, Botrytis
ambele feţe ale limbului cu un mucegai cenuşiu. cinerea)
Pete mai mult sau mai puţin circulare, cu diametrul 2- Putregaiul negru (Guignardia bidwelli)
10 mm, de culoare brun-gălbuie, înconjurate de un
halou brun închis.
96
Pete mici internervuriene, brune, cu contur gălbui la Pătarea roşie a frunzelor sin. rujeola
soiurile albe şi roşu-rubiniu, cu bordură verzuie, la (Pseudopeziza trancheiphila)
soiurile roşii. În fina,l ţesuturile din dreptul petelor se
usucă.
Pete circulare, cu diametrul până la 2,5 mm, brun- Antracnoza (Elsinoe ampelina)
închise, cu o zonă albicioasă în mijloc şi contur negru-
violaceu.
Pete marginale clorotice, care evoluează în scurt timp Boala lui Pirce (Xillela fastidiosa)
în arsuri ce cuprind frunza de jur împrejur, rămânând o
insulă neatacată în mijloc. În final, frunzele cad
prematur, lăsând peţiolii inseraţi pe lăstari.
Pe frunzele tinere, arsuri marginale şi fisuri Arsura bacteriană (Xylophilus ampelinus)
longitudinale necrozate pe peţiol, pe frunzele mature
pete mici, unghiulare brun-violacee, înconjurate de un
halou galben, pe timp umed, pe frunzele infestate se
observă un exudat bacterian sticlos.
Frunze mici, asimetrice, cu sinusul peţiolar mult Scurt-nodarea viţei de vie (Grapevine fan
deschis, clorozate complet, sau cu îngălbeniri difuze, leaf virus)
delimitate sau nu de nervuri
Deformarea şi marmorarea limbului foliar (pete Virusul mozaicului arabis (Arabis mosaic
galbene, dispuse sectorial pe toată suprafaţa limbului) nepovirus)
Marginile frunzelor se recurbează către partea Răsucirea frunzelor (Grapevine leafrol
inferioară, limbul se pigmentează în roşu la soiurile closterovirus)
roşii şi se clorozează la soiurile albe.
Clorozarea unor porţiuni ale nervurilor de ordin inferior; Virusul clorozării nervurilor (marburure)
frunze mici asimetrice cu marginile puternic dinţate şi (Grapevine flek virus )
uşor rulate.
Frunze mai mult sau mai puţin deformate, garnisite cu Excorioza (Phomopsis viticola)
numeroase picnidii pustulare negre.
Pete internervuriene pe lungime spre marginile foliare, Esca (Forma cronică numită marmorarea
de culoare galben-brună, la soiurule albe şi roşietică la frunzelor)
soiurile roşii. Progresiv, ţesuturile atacate se usucă şi
se dislocă, condiţii în care, frunzele atacate apar
perforate.
Ofilirea bruscă a frunzişului, în special în lunile iulie- Esca (Forma acută sau apoplexia)
august. Black Dead Arm (uscarea braţelor)
Pete mici de 0,5-3 mm, colţuroase, brun cafenii, Septorioza (Septoria ampelina)
vizibile pe ambele feţe ale limbului foliar.Mai târziu,
petele confluează la 8-9 mm, se ecrozează şi se
acoperă cu picnidii mici negicioase.
Pe faţa superioară a frunzelor, cruste negre ca Fumagina (Capnodium salicinum)
funinginea.
Frunze scheletizate, cu nervurile intacte, învelite în Omida păroasă a dudului (Hyphantria
fire mătăsoase sub forma unor cuiburi. cunea)
Găuri largi, neregulate, cu marginile rotunjite şi aspect Altista sau puricele de pământ (Haltica
dantelat. ampelophaga)
III. Simptome pe lăstari Posibili agenţi de dăunare
Scurtarea internodiilor, creşteri în zig-zag, fasciaţii, Scurt-nodarea viţei de vie (Grapevine fan
aplatizări, noduri duble sau triple, aspect tufos, leaf virus)
Scurtarea internodiilor, creşteri în zig-zag şi punctuaţii Fitoplasmoze: îngălbenirea aurie
brune dispuse liniar pe lungimea internodiilor (Flavescence doree şi înnegrirea lemnului
(Bois noir)
97
Pe lăstari tineri de 10-20 cm, fisuri profunde de formă Arsura bacteriană (Xanthomonas
lenticulară care evoluează în ulcere. ampelina)
Pe lăstarii tineri ,pete alungite brun-roscate care pe Mana (Plasmopara viticola)
timp umed se acoperă cu un puf alb.
Pe lăstarii tineri infestaţi, pete brun-roşietice acoperite Făinarea (Uncinula necator)
cu o pâslă alb-cenuşie.
În zona nodurilor, pete brune acoperite cu o pâslă Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea)
brun-cenuşie pulverulentă.
Pe lăstarii erbacei, pete oval –alungite, care evoluează Putregaiul negru al viţei de vie
în ulcere, acoperite cu picnidii punctiforme negre. (Guignardia bidwellii)
În jurul nodurilor cangrene alungite de culoare cafeniu- Putregaiul alb al strugurilor (Coniella
deschis) diplodiella)
Pe lăstarii tineri, leziuni adâncite în ţesut Antracnoza (Elsinoe ampelina)
(asemănătoare rănilor provocate de grindină) de
culoare brună cu bordură negricioasă, care pot
cuprinde lăstarul de jur împrejur, ducând adesea la
uscarea lui, mai ales când este foarte tănăr.
Lăstari cu internoduri scurte, frunze mici, şi aspect de Eutipoza (Eutypa armeniacae)
tufă.
Lăstari piperniciţi, cu leziuni necrotice la punctul de Excorioza (Phomopsis viticola )
inserţie pe coardă.
Lăstari rigizi, îndreptaţi în sus, uscaţi parţial sau Acarioza ( Acarianul Colomerus vitis )
integral ,cu internoduri scurte în zig-zag, şi urme de Tripşii (Anapothrips vitis, Drepanothrips
înţepături, vitis)
Ploşniţa verde (Lygus spinolay )
Incizii inelare pe lăstarii tineri, uscarea lăstarilor Cicada gheboasă ( Ceresa bubalus)
atacaţi.
La baza lăstarilor tineri, un manşon pufos din secreţii Cicada prunului (Mercalfa pruinosa)
ceroase de culoare albă.
Lăstari retezaţi, ca de foarfece, şi traşi în galerii, în Forfecarul (Lethrus apterus)
pământ.
IV Simptome pe ciorchini tineri şi boabe Posibili agenţi de dăunare
Boabe mici, meiate, sau mărgeluite, recoltă scăzută Scurt-nodare (Grapevine fanleaf virus )
Uscarea inflorescenţelor şi/sau stafidirea boabelor Fitoplasmoze (Flavescence doree, Bois
strugurilor. noir)
Necrozarea longitudinală a rahisului, stafidirea Arsura bacteriană (Xanthomonas
boabelor. ampelina)
Uscarea parţială a florilor şi cârceilor, ciorchini cu Boala petelor roşii sau rujeola
boabe puţine. (Pseudopeziza tracheiphila)
Ciorchinii tineri îşi recurbează rahisul în forma literei S, Mana viţei de vie (Plasmopara viticola, pe
se acoperă cu un puf albicios, se uscucă şi cad,. ciorchinii tineri aspectul atacului este
Boabele mai mari de 2,5 mm diametru, se brunifică, numit Rot-gris; pe boabele dezvoltate
devin pieloase, se zbârcesc şi se desprind de pe aspectul atacului este numit Rot-brun.)
ciorchine.
Inflorescenţele atacate se brunifică şi se usucă; Făinarea viţei de vie (Uncinula necator)
boabele sunt acoperite cu o pâslă, alb-cenuşie,
creşterea lor este incetinită sau chiar stopată, astfel
pieliţa crapă, descoperind seminţele. Ciuperca emană
un miros caracteristic de mucegai.
Inflorescenţele tinere, imediat după înflorit, se Putregaiul cenuşiu al strugurilor (Botrytis
brunifică, se usucă şi cad. cinerea)
Antracnoza (Elsinoe ampelina)
Excorioza (Phomopsis viticola)
98
IV Simptome pe boabele verzi Posibili agenţi de dăunare
Pe boabele tinere, pete rugoase, negre Acarieni eriofizi şi tetranichizi
Rosături pe organele florale şi boabe. Cosaşul ghebos (Ephipiger ephipiger)
Molia pitică a strugurilor (Argyrotaenia
ljungiana)
Pe pieliţa boabelor în pârgă, apar pete galbene-cenuşii Putregaiul cenuşiu al strugurilor (Botrytis
care se extind şi se acoperă cu un puf cenuşiu brun – cinerea)
purverulent, pieliţa crapă şi în final boabele putrezesc.
Pe boabele verzi, pete circulare iniţial alburii. În scurt Putregaiul negru al strugurilor
timp centrul petei se adânceşte, întreg bobul, devine (Guignardia bidwelli)
negru cărbunos tare şi mumifiat şi se acoperă cu
picnidii punctiforme negre. O parte din strugurii
mumifiaţi rămân atârnaţi pe coarde şi în cursul iernii.
Boabele mature, îşi perd turgescenţa, (simptome de Putregaiul alb al strugurilor Coniella
opăreală), capătă o culoare palidă roz-albăstruie, se diplodiella)
acoperă cu picnidii pustulare mici alb-cenuşii îngropate
în epiderma bobului. În final se stafidesc şi cad.
Boabele mature se brunifică uniform, apoi se acoperă Putregaiul amar al strugurilor
cu borboabe moi dispuse în cercuri (Melanconium fuligineum)
concentrice.Boabele atacate au un gust amar.
Pe boabele verzi, pete circulare adâncite în pulpa Antracnoza (Elsinoe ampelina)
bobului de culoare brun-închis cu centrul alb-catifelat,
şi marginea brună negricioasă.
Pe boabele mature, pete brun –violacee la soiurile Putregaiul acid al strugurilor (fitopatie
negre şi roşii-cărămizii la soiurile albe, acoperite cu complexă cauzată de o floră fungică şi
larve albe de Drosofila melanogaster. În final boabele bacteriană şi larvele musculiţei Drosofila
atacate sunt golite de conţinut, rămâne doar pieliţa melanogaster)
gofrată şi mumifiată. Strugurii atacaţi degajă un miros
puternic de acid acetic.
Bobocii florali,inflorescenţele şi apoi ciorchinii foarte Moliile strugurilor generaţia I (Lobesia
tineri sunt înveliţi în fire mătăsoase albe, printre care botrana şi/sau Eupoecilia ambiguella)
se găsesc larve de 10-14 mm lungime, verzi sau
brune)
Pe boabele mature pete brune, acoperite cu broboane Monilioza (Monilinia fructigena)
mici albicioase, pe timp ploios boabele putrezesc, pe
timp secetos se stafidesc.
Pe boabele verzi şi/sau în pârgă, găuri mici Moliile strugurilor generaţia II şi III
înconjurate de un halou brun; boabele pot fi pline cu (Lobesia botrana şi/sau Eupoecilia
must sau goale zbârcite şi uscate; în interiorul ambiguella)
boabelor atacate larve verzi su brune.
Pe pieliţa boabelor încă verzi, apar numeroase pete Esca, forma cronică (sindrom produs de
brun-violacee, acoperite cu pustule negre, foarte ciuperci din clasa Bazidiomicetes)
frecvent boabele atacate îşi pierd turgescenţa şi se
stafidesc.
Pe rahisul ciorchinilor atacaţi, leziuni ovale brun- Excorioza (Phomopsis viticola)
roşietice, florile avortează; În preajma maturării pe
boabe se formează pete brune în dreptul cărora pieliţa
se întăreşte şi se acoperă cu punctişoare negre.
V. Simptome pe lemnul multianual şi butuc Posibili agenţi de dăunare
La exterior, coardele infestate prezintă orificii, iar în Sfederitorul tulpinilor (Synantedon
interior, galerii ascendente. tipuliformis)
Galerii în interiorul coardelor Adulţi şi larve de Sinoxilon Sex-dentatum
99
Tumori mari (6-10 cm) pe scaunul butucului sau la Cancerul bacterian (Agrobacterium
punctul de altoire; Tumori mici pe lungimea butucului tumefaciens)
şi/sau pe braţele mai vechi de un an, care putrezesc şi
cad la sfârşitul fiecărui an , urmând să reapară în
sezonul următor.
Creşterea în grosime a trunchiului, formarea unei Scoarţă de plută (virusul Grapevine corky
scoarţe spongioase şi rugoase, cu aspect de plută; bark)
fisuri longitudinale ale scoarţei lăstarilor.
Formarea unei umflături în zona punctului de altoire; Boala lemnului striat (Grapevine stem
striuri şi încreţituri adânci pe faţa cambiană a scoarţei pitting)
În perioada de repaus, butuci cu aspect de caduc de Fitoplasmozele (Flavescence doree, Bois
salcie plângătoare, lemn nematurat noir)
Butuci debili care pornesc în vegetaţie cu întârziere şi Arsura bacteriană (Xylophilus ampelinus)
neuniform Boala lui Pirce (Xilella fastidiosa)
Primăvara, pete brune la baza coardelor, care Excorioza (Phomopsis viticola)
evoluează în ulceraţii.Atacul estival produce
ştrangularea coardelor şi excoriaţii ale scoarţei.
Pe coarde în perioada de repaus, pete roşii-violacee Făinarea (Uncinula necator)
acoperite cu punctişoare negre.
Pe coarde, pete alungite de 2-2,5 mm lungime Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea)
acoperite formaţiuni screroţiale negre de 2-4 mm
lungime şi 1-3 mm lăţime.
Decolorării cenuşii pe scoarţă, înconjurate de pete Alternarioza etc. (Alternaria
negricioase.
În secţiune transversală, lemnul atacat, prezintă zone Esca (sindrom produs de mai multe
anuale de atac, formate din ţesuturi spongioase gălbui, ciuperci din familia bazidiomicetes)
înconjurate de leziuni necrotice profunde. Pe scoarţa
butucului atacat apare o iască în formă de scoică.
În perioada de repaus, aspectul de braţ moarte, care Eutipoza (Eutypa armeniacae)
în secţiune transversală, prezintă leziuni ulceroase şi
necroze
VI. Simptome pe rădăcini şi colet Posibili agenţi de dăunare
Tumori mari (6-10 cm) pe scaunul butucului sau la Cancerul bacterian (Agrobacterium
punctul de altoire. tumefaciens)
Pe rădăcinile atacate şi între scoarţă şi lemn, o plasă Putregaiul alb lânos (Rosellinia necatrix)
de miceliu de culoare albă şi mai târziu brună, cu
timpul scoarţa se exfoliază descoperind lemnul de
culoare brun-negricioasă.
Pe rădăcinile atacate, pete, brun-închis; sub scoarţă, Putregaiul fibros (Armilaria mella)
lame pâsloase formate din miceliu alb cremos şi
cordoane miceliene brun-negricioase fosforescente.La
baza butucului, toamna, apar fructificaţiile ciupercii sub
forma unor pălării galben-brune
Butuci uscaţi, sau braţe uscate Eutipoza (Eutypa lata)
Excorioza ( Phomopsis viticola)
Esca
Black-Dead Arm
Rosături pe rădăcini Larva, cărăbuşului de mai (Melolonta
melolonta)
Larva, gărgăriţei rădăcinilor viţei de vie
Othiorrinchus sulcatus
Cavităţi sub forma unor galerii Cărăbuşul marmorat (Phylophylla fullo)
Rosături sub forma unor canale înguste Scriitorul (Adoxus obscurus)
100
Putregaiul cenuşiu
Tab. Nr.2
Familia Produsul comercial Timp pauză Perioada Observaţii
până la aplicării
recoltat
Benzimidazoli Benlate 50WP 0,06-1%; Benomyl 45 zile A Pentru
50WP 0,1%; Topsin M 70 WP 0,1- prevenirea
0,12 %; Metoben 70 PU 0,15- fenomenului
0,2%; Derosal 50 WP 0,08-0,1%; de
Bavistin FL 0,06-0,1%; Goldazim rezistenţă
500SC 0,08-0,1%
aplicaţi
Hidroxianilide Teldor 500 SC 0,1 % 7-14 zile A-B-C.D
maxim 1
Phenyl Sekoya 21 zile A-B-C-D tratament
pyridylamine /familie/
Phenyolpyrroli Switch 62 WG 0,06 60 zile A-B-C sezon
Anilinopirimidine Mythos 0.3% 21 zile A-B-C-D
Dicarbiximide Calidan SC 0,2%, Sumilex 50WP 12-21 zile B-C-D
0,1-0,15%; Sumilex 50FL 0,1%),
(Konker 0,15%; Ronilan 50 WP
0,075%
Carboxamide Cantus 21 zile A-B-C-D
Biologice Trichodex 25 WP 3 zile A-B-C-D
Trichoderma v.
Perioada A:sfârşitul înfloritului Perioada B: încheierea strugurilor

Perioada C: debutul pârgii Perioada D: 3 săptămâni înainte de recoltat
Făinarea
Tab nr.3
Autorizat Autorizat Produsul comercial Perioada de
contra contra protecţie
manei putregaiului
negru
Organice NU NU Karathane 10 zile
Sulf NU NU Kumulus DF 0,3%; Microthiol 5-10 zile
Special 0,2-0,3%; Thiovit PU
Contact
0,3%;Thiochon 80 PU 0,4%,
Sulfomat PU 0,4%, sau sub
formă de Sulf pulbere: Sulfomat
P 20 kg/ha, Thiochon 98 PP
20kg/ha.
IBS NU NU Topas 100 EC, Vectra 10 SC, 12-14 zile

Bumper 50 EC, Anvil 0,02%,
Penetrantre
Systhane 0,02%
Strobiruline DA DA Quadris SC 0,075%; Universalis 10-14 zile
0,25% Éclair 49 WG 0,05%,
Stroby, Flint
Spiroxamine NU NU Falcon, Prosper 12-14 zile
Quinoxifen NU NU Cristal 12-14 zile
Metrafenone NU NU Vivando 12-14 zile
101
Mana
Tab nr.4
Grupa Produsul comercial Durata de Intervalul dintre 2
protecţie tratamente
Organice Captadin 50PU 0,2 %; Merpan 10 zile 8 zile maxim
5OWP 0,2%;Captan 50WP 0,2%;
Orthocid super 60 PU 0,2%,
Folpan 50WP 0,2%.Dithane M-
45; 80 W; Novozir MN 80 0,2%;
contact
Vondozeb0,2%; Mancozeb 80
0,2% Antracol 70WP 0,2-0,3%)
Polyram DF 0,2%;
Cuprice Bouille bordelaise 0,5%, 10 zile 8 zile maxim
Champion 50WP-0,3%; Kocide
101-0,4%; Kocide 2000 0,15%;
Funguran OH50WP; Vitra 50WP
0,2%,Turdacupral 50PU 0,4%;
Cobox 50PU 0,4%; Curenox
0,4%
Anilide Ridomil Gold MZ 0,25% ;Ridomil 10-12 zile 10 zile maxim
Sistemice
Plus 42,5 0,3% Planet 72 WP)B

Galben 35 SD, Patafol PU 0,2%;
Manoxin Forte 60PU 0,25%;
Manoxin Total 60PU 0,25
Fosetil de Al Mikal B 0,3%; Mikal M 0,3-0,4%; 10-14 zile 12 zile maxim

Mikal 0,3%.
Strobiruline Quadris SC 0,075%; Universalis 10-12 zile 10 zile maxim

0,25% Éclair 49 WG 0,05%,
Penetrantre
Verita 0,25% Stroby, Flint
Qol. Verita, Tertio 10-12 zile 10 zile maxim

DMM Acrobat MZ 0,2%; Forum Star 10-12 zile 10 zile maxim
WDG 0,175%)
ZO Electis 10-12 zile 10 zile maxim
Cimoxanil 10-12 zile 8 zile maxim

Curzate Manox 0,15%; Curzate
Super 0,3%; Curtine V 0,3%
Un produs preventiv inhibă mai ales germinaţia sporilor. Aceste produse, de suprafată sau
de contact,trebuie aplicate înainte de contaminare
Un produs curatif est capabil să inhibe dezvoltarea miceliului din ţesuturi (în perioada de
incubaţie). Aceste produse sunt sistemice sau penetrante
Două produse din familii chimice diferite pot avea un efect de sinergie atunci când sunt
aplicate împreună. Un produs A singur are o eficacitate X, un produs B singur are o eficacitate
Y, împreună A+B dă o eficacitate Z > X+Y.
102
Acaricide
Tab. Nr.5
Grupa Produsul comercial Mod de acţiune Poziţionare
Organometalice Torque 50 WP, Peropal contact şi ingestie asupra Pe vegetaţie
25WP ouălor, larvelor şi adulţilor
Carbinoli Neoron 500 EC Kelthane contact cu efect asupra Pe vegetaţie
18,5 EC formelor mobile
Formamide Omite 57 E Nissorun 10 contact şi ingestie cu efect Pe vegetaţie

WP. asupra formelor mobile
Envidor De contact cu efect asupra Pe vegetaţie

formelor mobile
Insecticide
Tab. Nr.6
Grupa Produsul comercial Mod de acţiune Poziţionare
Insecticide de Uleiul mineral US1 sau Ulei contact asupra ouălor de perioada de
origine minerală Spindel care se aplică în acarieni, păduchi de frunze, repaus
concentraţie de 1,5-2%. larve şi păduchi testoş
Insecticide Sulful muiabil, Polisulfura de au propietăţi insecticide, perioada de
anorganice calciu sau Zeama sulfocalcică acaricide, şi fungicide. Sunt repaus
produse de contact
organofosforice Nogos 100EC, Diazol 60EC, contact, ingestie şi Pe vegetaţie
Carbetox 57 EC, Actelic 50 respiraţie, producând
EC, Ecalux 25 EC, Onefon 90 moartea prin paralizie.
s.a.
insecticide Victenon 50 WP, Sevin 85 WP, contact şi ingestie, unele Pe vegetaţie
carbamice. Insegar 25 WP, Lannate produse au acţiune
90WS, Larvin 375, Sintox 25 sistemică
Insecticide Fastac 10 EC, Talstar 10 EC, contact, ingestie şi Pe vegetaţie
piretrinoide 40Ec, Supersect 10EC, Decis respiratie, având o puternică
25 Flow, Decis VUR, Sumi- acţiune de şoc
alpha 2,5 EC
Neonicotinoide Confidor, Calypso, Actara , activitate sistemică ridicată Pe vegetaţie
Mospilan în plantă, acţionând asupra
insectelor dăunătoare prin
contact şi ingestie.
Insecticide Dimilin SC 48, Andalin DC 25, Insecticide inhibitoare a Pe vegetaţie
inhibitoare a Cascade 5 EC, Sonet 100 EC, sintezei chitinei
metamorfozei Nomolt 15 SC, Alsystin 25
insectelor WP.
Diverse Regent 200SC, Cess 25 WP, Pe vegetaţie

Evisect
:.
103
Tab.nr.7. GHID ORIENTATIV DE COMBATERE INTEGRATĂ A BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR VIŢEI DE VIE
Momentul Boala sau Metode de combatere
aplicarii dăunătorul Măsuri agrotehnice Măsuri biologice Măsuri chimice
tratamentul Produsul recomandat Con
ui %
1 2 3 4 5 6
In perioada Eutipoza (Eutypa -Eliminarea sursei de infecţie: butuci uscaţi, Preventiv la înfiinţarea Badijonarea secţiunilor tăiate cu
de repaus armenicae) coarde, lemn mort infectat si arderea lor noilor plantaţii se mastici cicatrizanţi ce conţin
vegetativ (Hansf) -Eliminarea altor specii gazdă din apropierea recomandă , mancozeb, cupru, ciproconazol,
până la Carter plantaţiilor (caişi infectaţi) tratamente de îmbăiere fusilazol
declanşarea -Efectuarea tardivă a tăierilor în uscat (aprilie) a butaşilor în soluţii Tratamente aplicate imediat după
vegetaţiei -Reformarea butucilor atacaţi dacă necroza nu conţinând sporii tăierile în uscat pentru protejarea
Iarna ian. şi atinge portaltoiul, pornind de la un lăstar lacom. ciupercii Trichoderma rănilor tăiate cu:
febr. şi -Limitarea numărului şi suprafeţei plăgilor tăiate harzianum (Trichodex -Bavistin 0,06
primăvara -Aplicarea echilibrată a îngrăşemintelor cu azot. 25 WP 0,2% ) -Punch 40EC 0,05
dec. I+II din -Kocide 0,4
luna martie Viroze -Eliminarea focarelor de infecţie, scoaterea şi Combaterea vectorilor Combaterea chimică a buruienilor
GFLV Grapevine arderea butucilor afectaţi prin utilizarea gazdă pentru nematozi cu erbicide
fan leaf virus -Igiena solului măsură obligatorie pentru infiinţarea ciupercilor nematofage sistemice specifice,
ArMV Arabis noilor plantaţii pe soluri libere de nematozi şi a bacteriilor Combaterea insectelor vectori cu
mosaic virus -Folosirea portaltoilor rezistenţi la nematozi 5BB,8 antagoniste insecticide din grupa piretroizi de
GLRa V Grapevine B,SO4,1616 C. sinteză
104
leafrol GVB -Repausul solului 1-2 ani inainte de înfiinţarea
Grapevine Corky noilor plantaţii si cultivarea cu premergatoare care
Bark nu favorizează înmulţirea nematozilor
Cancerul bacterian - Respectarea strictă a măsurilor de carantină Suşa K84 de Dezinfecţia uneltelor folosite la
(Agrobacterium fitosanitară Agrobacterium tăiere prin îmbăiere intr-o soluţie
tumefaciens) - Obţinerea materialului săditor viticolsănătos radiobacter produce un de formalină 3-5 % sau hipoclorit
(Smith si -Selectia fitosanitara. Asolament 4-5 ani in scoala antibiotic care inhibă de sodium 1%
Townsend) (Conr.) de vite. dezvoltarea -Aplicarea tratamentelor cu
-Eliminarea sursei de infecţie , arderea butucilor patogenului. fungicide sistemice reduce
bolnavi şi dezinfectarea lucului cu Formalină 3-5l/ intensitatea atacului
1 2 3 4 5 6
In perioada Esca (Apoplexia) -Limitarea sursei de inocul :eliminarea sistematică Obtinerea de material Protejarea plăgilor tăiate cu
de repaus Stereum hirsutum şi totală a sursei de contaminare (lemn mort viticol sănătos prin produse din grupa benzimidazoli
vegetativ (Wald) contaminat) îmbăierea butaşilor şi carbamaţi
până la Blak Dead Arm -Limitarea riscului de contaminare:evitarea intr-o soluţie pe bază Benlate WP 0,06
declanşarea provocării rănilor puternice în timpul tăierilor deTrichoderma Punch 40 EC 0,05
vegetaţiei Evitarea excesului de azot şi a lipsei de apă Trichodex 25 WP 4 %)
Iarna ian. şi Esca (Apoplexia) -Limitarea sursei de inocul :eliminarea sistematică Obtinerea de material Protejarea plăgilor tăiate cu
febr. şi Stereum hirsutum şi totală a sursei de contaminare (lemn mort viticol sănătos prin produse din grupa benzimidazoli
primăvara (Wald) contaminat) îmbăierea butaşilor şi carbamaţi
dec. I+II din Blak Dead Arm -Limitarea riscului de contaminare:evitarea intr-o soluţie pe bază Benlate WP 0,06
luna martie provocării rănilor puternice în timpul tăierilor de Trichoderma Punch 40 EC 0,05
Evitarea excesului de azot şi a lipsei de apă Harzianum (Trichodex
25 WP 4 %)
Excorioza -Iarna se fac observaţii cu privire la prezenţa Strategia este raţionalizată la nivel
(Guignardia baccae patogenilor pentru a se decide necesitatea de parcelă. Perioada sensibilă
Cav. Jacz) Necroza ulterioară a tratamentelor fiind cuprinsă începând de la
patata (Rhacodiella -In măsura posibiltăţilor coardele atacate se dezmugurit stadiul 06 până în
vitis Sterenberg). elimină prin tăieri se strâng şi se ard. fenofaza 2-3 frunzuliţe stadiul 09
Antracnoza -Efectuarea corectă şi la timp a lucrărilor
105
(Elsinoe ampelina agrotehnice
Paduchele testos -Monitorizarea densităţii femelelor hibernante prin In stadiile de ou larvă şi Tratamentul se aplică în focare la
(Partenolecanium controlul coardelor şi butucilor. adult păduchi sunt apariţia larvelor hibernanteUlei
corni Beche). -Coardele atacate se strâng şi se ard. parazitaţi de specii utile mineral US 1
Paduchele lânos Oleodiazol 1,5
(Pulvinaria vitis) 1,5
Cu 5-10 zile Cotarul cenuşiu -Efectuarea unor arături adânci pentru distrugerea Protejarea Primul tratament se aplică la
înainte de (Peribatodes larvelor hibernante entomofaunei utile cu odată cu migrarea majorităţii
înmugurire rhomboidaria) -Dupa tăierea în uscat coardele din plantaţiile rol important în larvelor hibernante, exclusiv în
(umflarea infectate se strâng şi se ard.. limitarea înmulţirii condiţiile depăşirii PEDcu:
mugurilor). speciei. Ulei mineral US 1
Martie (dec. Oleodiazol 1,5
a III-a). 1,5
Aprilie (dec. Pirala (molia) vitei -In focarele de atac cunoscute din anii precedenţi Protejarea In focarele de atac se recomandă
a II-a) de vie (Pyralis se recomandă: entomofaunei utile aplicarea unui tratament înainte
vitana Fab.) -Răzuirea scoarţei exfoliate de pe butuci şi de dezmugurit cu:
Tripsul vitei de vie distrugerea prin ardere. Ulei mineral US 1 1,5
(Anaphotrips vitis -Efectuarea tăierilor în uscat la momentul optim şi Oleodiazol 1,5
Pniesnei) arderea materialului rezultat din tăieri
1 2 3 4 5 6
La Filoxera galicolă -Distrugerea lăstarilor cu prima serie de gale pe Înmulţirea dăunătorului În plantaţii înfiinţate pe rădăcini
dezmugurire (Phylloxera frunze . Adunarea si distrugerea lor nu necesită este frânată de propii sau plantaţiile de portaltoi şi
Aprilie vastatrix Planch.) mult timp deoarece frecvenţa galelor din prima activitatea unor HPD, tratamentele se aplică în
serie este redusă. organisme entomofage focare cunoscute din anul
-Metoda cea mai sigură şi eficientă este altoirea prădătoare: acarieni, precedent, în intervalul
soiurilor de viţă europeană pe portaltoi americani neuroptere, tripşi, dezmugurit-degajarea primelor 2-3
rezistenţi: Vitis rotundifolia , V. rupestris, V. riparia, coleoptere şi diptere frunzuliţe momentul migrării
V. cordifolia, V. cinerea, V. berlandieri larvelor :Calypso 480 SC 0,02
Actara 50 EC 0,02
Acarieni.: Aplicarea corectă şi la timpa tăierilor în uscat Protejarea In condiţiile depăşirii PED-ului se
La Tetranychus Strângerea şi arderea resturilor vegetale rezultate entomofaunei utile aplică un acaricid specific:
dezmugurire urticae, Panonycus din tăieri Refacerea echilibrului Demitan 0,06
Aprilie ulmi, Eotetranychus Aratura adancă de toamnă cu îngroparea tuturor pradător/dăunator prin Torque 0,05
carpini.Erinoza resturilor vegetale colonizarea naturală Nissorun 0,8
Colomerus vitis, Distrugerea buruienilor in timpul vegetatiei sau artificială cu Envidor 0,5
Acarioza Aplicarea corectă şi la timp a lucrărilor în verde prădători, În combinaţie cu un produs pe
Calepitrimerus vitis (Typhlodromi) bază de sulf muiabil Kumulus DF 0,3
Thiovit PU 0,3
In faza de 5- Antracnoza -Arderea materialului infectat rezultat după tăieri Antracol 70 WP 0,2
7 cm Excorioza -Executarea unor arături adânci de toamnă sau Poliram DF 0,2
106
lungime Patarea rosie primăvară pentru îngroparea resturilor contaminate Dithane M45 0,25
lăstar, (Pseudopeziza (frunze, struguri mumifiaţi) Folpan 50 WP 0,2
degajarea trancheiphilla -Efectuarea corectă şi la timp a lucrărilor Folicur Multi 0,25
inflorescenţ Putregaiul negru agrotehnice Shavit F 71,5WP 0,2
ei (Guignardia bidwelli Euparen 50 WP 0,25
25 aprilie – Thiovit PU 0,3
5 mai Acarieni Distrugerea buruienilor in timpul vegetatiei Protejarea Demitan 0,06
Aplicarea corectă şi la timp a lucrărilor în verde entomofaunei utile Torque 0,05
Refacerea echilibrului Nissorun 0,8
pradător/dăunator Envidor 0,5
Făinarea (Uncinula Incărcătura moderată de ochi pe butuc, fertilizare Biofungicide cu Kumulus DF 0,3
necator Schw. ratională fără exces de azot, întreţinerea curată a Ampelomyces Thiovit PU 0,3
Burr) terenului,, lucrări şi operatii in verde raţionale. Quignalis 35 g/ha Microthiol Special 0,3
Sulfomat PU 0,4
Pirala (molia) vitei Controlul permanent al evoluţiei atacului pentru Capcane feromonale Actara 0,02
de vie (Pyralis stabilirea oportunităţii tratamentului de supraveghere Cess 25WP 0,04
vitana Fab.) AtraPil pentru stabilirea Cascade 5EC 0,1
curbei de zbor
1 2 3 4 5 6
Dupa Mana (Plasmopara Araturi adânci pentru îngroparea resturilor Extractele de alge Antracol 70 WP 0,2
degajarea viticola Berk et contaminate (frunze, struguri mumifiaţi) brune Ascophylum Poliram DF 0,2
ciorchinilor, Curt. Bert et De Drenarea terenurilor care reţin apa nodosum Bravo 0,2
lăstari de Toni). Folosirea formelor de conducere inalte si Extractele de compost Folpan 50 WP 0,2
20-25 cm Excorioza. semiinalte natural (bălegar) Folicur Multi 0,25
lungime Putregaiul Negru Executarea la timp a operatiunilor in verde, Shavit F 71,5WP 0,2
Mai Antracnoza Combaterea buruienilor Euparen 50 WP 0,25
Inainte de Mană (Plasmopara Executarea la timp a operatiunilor in verde, Extractele de alge Mikal M 0,3
inflorit viticola Berk et Combaterea buruienilor brune Ascophylum Mikal Flash 0,3
20 mai – Curt. Bert et De Drenarea terenurilor care reţin apa nodosum Éclair 0,05
1 iunie Toni). Extractele de compost Universalis 0,2
natural (bălegar) Verita 0,2
Profiler 0,12
Făinare (Uncinula Executarea la timp a lucrărilor in verde, Biofungicide cu Falcon 460 EC 0,1
necator Schw. Combaterea buruienilor Ampelomyces Stroby DF 0,2
Burr) Quignalis 35 g/ha Folicur solo 250 EW 0,4
Topas 100 EC 0,25
Systhane 12 EC 0,2
Tripsul viţei de vie Evaluarea populaţiei prin scuturarea lăstarilor tineri Protejarea Actara 0,02
(Anaphotrips vitis pe o folie neagră entomofaunei utile Cess 25WP 0,04
107
Pniesnei) Aerarea peretelui vegetativ aplicarea tratamentelor Cascade 5EC 0,1
exclusive în condiţiile Nomolt SC 0,15
depăşirii PED-lui
Moliile strugurilor Conducerea pe tulpini inalte si semiinalte. Folosirea capcanelor Insegar 25WP 0,03
Eudemisul (Lobesia Efectuarea la momentul optim a tăierilor în uscat feromonale Match EC 0,05
botrana Den. Et Strângerea şi arderea materialului rezultat după Folosirea Cascade 5EC 0,1
Schiff.) tăieri biopreparatelor: Calypso 480 SC 0,02
Cochilisul vitei de Executarea la timp si corecta a plivitului, copilitul si Dipel 2WP-0,05% Proteus 0,02
vie (Eupoecilia dirijarea lastarilor. Ecothec Extra -0,15% Sevin 85 WP 0,15
ambiguella Hb. Biobit -0,15% Marschal 0,1
Imediat Mana Executarea la timp a lucrărilor in verde Éclair 0,05
dupa inflorit Făinarea Desfrunzitul parţial în zona strugurilor pentru Quadrix 0,08
(scuturare Pătarea rosie. aerisirea şi pătrunderea razelor solare
petalelor si Păduchele lânos Executarea la timp a lucrărilor in verde Protejarea Nurelle D 0,07
legarea Păduchele ţestos Aerarea peretelui vegetativ entomofaunei utile Insegar 25 WP 0,03
boabelor) Nomolt 15 SC 0,05
15-25 iunie
1 2 3 4 5 6
Putregaiul cenuşiu Desfrunzitul parţial în zona strugurilor cu efect de Tratament cu produse Rovral 0,1
al strugurilor limitare a dezvoltării putregaiului cenuşiu, ca pe baza de Teldor 0,1
(Botrytis cinerea urmare a aerării spaţiului din zona strugurilor. Trichoderma Harzianu Konker 0,15
Pers.) Trichodex 25 WP 2,0 Mythos 0,3
kg/ha
Creşterea Mana Dirijarea corectă a lăstarilor, plivitul şi copilitul Mikal M 0,3
boabelor (la Antracnoza Secure 0,12
10-15 zile Pătarea roşie. Electris 0,15
25 iunie-10 Verita 0,25
iulie Ridomil gold MZ 0,25
Cărăbuşul verde al Efectuarea în primăvară a unor arături adânci Atractanţi sexuali Calypso 0,02
viţei de vie pentru reducerea rezervei (larve şi adulţi) specifici Actara 0,02
(Anomala solida Er) Strângerea şi distrugerea adulţilor dimineaţa. Confidor 0,07
Inchegarea Mana Executarea la timp a lucrărilor în verde Champion 50 WP 0,3
ciorchinilor Putregaiul negru Aerarea peretelui vegetativ Kocide 101 0,4
în forma Funguran 50 WP 0,3
caracteristic Vitra 50 WP 0,2
ă Turdacupral 50 PU 0,4
soiului. Cobox 50 PU 0,4
108
10-25 iulie Curenox 50 PU 0,4
Făinarea Executarea la timp a lucrărilor în verde Biofungicide cu Falcon 460 EC 0,01
Aerarea peretelui vegetativ Ampelomyces Stroby DF 0,02
Quignalis 35 g/ha Folicur solo 250 EW 0,04
Orius 255 EW 0,04
Vectra 10 SC 0,02
Topas 100 EC 0,02
Putregaiul cenuşiu Desfrunzitul parţial în zona strugurilor cu efect de Tratament cu produse Teldor 0,1
al strugurilor limitare a dezvoltării putregaiului cenuşiu, ca pe bază de Mythos 0,3
urmare a aerării spaţiului din zona strugurilor. Trichoderma Switch 62 WG 0,06
Harzianum
Trichodex 25 WP 2,0
kg/ha
1 2 3 4 5 6
Pârgă la Mana Aerarea peretelui vegetativ prin desfrunzitul parţial Champion 50 WP 0,3
soiurile în zona strugurilor Kocide 101 0,4
timpurii Funguran 50 WP 0,3
25 iulie- 20 Vitra 50 WP 0,2
august Turdacupral 50 PU 0,4
Cobox 50 PU 0,4
Curenox 50 PU 0,4
Făinarea Aerarea peretelui vegetativ prin desfrunzitul parţial Biofungicide cu Sulf muiabil 3-4
în zona strugurilor Ampelomyces Kumulus DF 0,3
Quignalis 35 g/ha Microthiol 0,3
Thiovit PU 0,3
Tiochon 80 PU 0,4
Putregaiul cenuşiu Aerarea peretelui vegetativ prin desfrunzitul parţial Trichodex 25 WP 0,2 Teldor 0,1
al strugurilor în zona strugurilor % Mythos 0,3
Switch 62 WG 0,06
Pârgă Putregaiul cenuşiu Aerarea peretelui vegetativ Trichodex 25 WP 0,2 Teldor 0,1
soiurile de al strugurilor % Mythos 0,3
struguri de Chorus 0,15
masă
109
20august –
30
octombrie
Putregaiul cenuşiu Aerarea peretelui vegetativ Trichodex 25 WP 0,2 Teldor 0,1
Cu circa 3 al strugurilor % Mythos 0,3
săptămâni Chorus 0,15
înainte de Moliile strugurilor Insect. Biologice, trat. Se aplica pt gen III –a numai Capcane feromonale Insegar 0,3
recoltat la soiurile cu coacere tardivă Dipel 0,5 Cascade 1,0
Dec. a III- a Thuringin 3,0
lunii august
Dec. a II- a
lunii sept.
După Excorioza Eliminarea sursei de infecţie: butuci uscaţi, coarde,
căderea Esca lemn mort infectat şi arderea lor
frunzelor Antracnoza -Eliminarea altor specii gazdă din apropierea
Noiembrie- Necroza pătată plantaţiilor (caişi infectaţi)
decembrie Eutipoza
Tab nr. 8. AGENŢI DE DĂUNARE SECUNDARI AI VIŢEI DE VIE
Momentul Boala sau Măsuri agrotehnice Măsuri biologice Măsuri chimice Con
aplicării dăunătorul %
tratamentului
1 2 3 4 5 6
Creşterea Omida păroasă a Stângerea şi arderea lăstarilor cu cuiburi Protejarea prădătorilor Aplicarea tratamentelor chimice în
Lăstarilor dudului (Hyphantria de omizi utilizarea bioproduselor în condiţiile depăşirii PEDului
Generaţia I. cuneea Druy) condiţiile depăşirii PED-ului Insegar 0,3
Sfârşitul lunii Dipel 0,5 Cascade 1,0
iunie-începutul Thuringin 3,0
lunii iulie
Maturarea Omida păroasă a Stângerea şi arderea lăstarilor cu cuiburi Protejarea prădătorilor Aplicarea tratamentelor chimice în
strugurilor dudului de omizi utilizarea bioproduselor în condiţiile depăşirii PEDului
Generaţia a II-a condiţiile depăşirii PED-ului Insegar
septembrie- Dipel 0,5 % Cascade 0,3
octombrie Thuringin 3,0 % 1,0
După înflorit- Afidele viţei de vie Distrugerea buruienilor Protejarea prădătorilor In condiţiile depăşirii PED
pargă soiurilor (Aphis fabae Distrugerea plantelor gazdă Chess 25 WP 0,04
timpurii 1 iunie Scopoli, Aphis Executarea la momentul optim al Primer 25 WP 0,10
110
15 august grossypi Glover) lucrărilor în verde
25 aprilie-20 Gărgăriţa Executarea corectă şi la timp a lucrărilor Protejarea prădătorilor
mai rădăcinilor viţei de solului care distrug o parte din larve,
vie (Otiorrhyncus reducând atacul.
Sulicatus F.) Strângerea şi distrugerea adulţilor
Cicada verde – Distrugerea plantelor gazdă Colonizarea cu sp. Angarus PED = 2-3 larve/ frunză
Empoasca vitis Efectuarea la timp a lucrărilor în verde atomus care parazitează Sonet 100 EC 0,05
ouăle de Empoasca Nomolt 15 EC 0,1
1-30 iunie Sfinxul viţei de vie Mobilizarea solului Capcane feromonale şi Mach 0,05
(Pergesa lineata ) Distrugerea buruienilor alimentare şi bioinsecticide Cascade 0,03
10 iunie - 1 Cicada gheboasă Praşile repetate pentru distrugerea Ouăle cicadei gheboase sunt PED = 5 ind/ butuc
octombrie (Ceresa bubalus buruienilor eventuale plante gazdă parazitate de specia Cascade 5 EC 0,02
Fabricius) Polznema striticorne Dimilin 48 SC 0,03
5 mai – 25 iunie Forfecarul viţei de Executarea arăturilor de toamnă şi a Protejarea prădătorilor
vie (Lethrus praşilelor contribuie la distrugerea
apterus Lamx) galeriilor respectiv a numărului
dăunătorilor. Adunarea gândacilor la
începutul apariţiei lor
1 2 3 4 5 6
După formarea Tigărarul (Byctiscus Arături adânci primăvara devreme. Protejarea prădătorilor PED = 5 ind/ butuc
lăstarilor betulae L.) Adunarea frunzelor răsucite (ţigărilor) şi Primor 25 WP 0,1
25 aprilie – 20 distrugerea lor prin ardere. Actara 0,02
mai Chess 25 WP 0,04
5-7 cm lungime Karate 0,03
până la înflorit
In faza de 20-25 Scriitorul (Adoxus Arături adânci primăvara devreme. Protejarea prădătorilor Numai în condiţii de invazie.
cm lungime a obscurus var. Plantarea cartofilor ca plante capcană Confidor 200 SL 0,07
lăstarilor până villosulus Schv.) Adunarea gândacilor dimineaţa devreme Mospilan 20 SP 0,02
la înflorit
5-30 mai
Lăstari de 5-7 Cărăbuşul de mai Arături adânci de toamnă, discuirea Protejarea prădătorilor PED= 1-3 larve/m
cm lungime (Melolontha repetată a solului. Distribuţia fungului La sol
până înainte de melolontha L.) Adunarea adulţilor înainte de entomopatogen Bauveria Furadan 10 G -15 kg/ha
înflorit 25 împerechere în unie şi distrugerea brogniartii Basamit granule- 500 kg/ha
aprilie 30 mai acestora. Mocap 10- 75 kg/ha
Creşterea Cărăbuşul Mobilizarea solului prin arat şi prăşit Protejarea prădătorilor PED = 0,3 larve/m
boabelor- marmorat Adunarea gândacilor la începutul apariţiei PED = 6-7 ind / butuc
închegarea (Polyphilla fullo L.) şi distrugerea lor. La sol
111
ciorchinilor . Furadan 10 G -15 kg/ha
25 iunie – Basamit granule- 500 kg/ha
25iulie Mocap 10- 75 kg/ha
Sinolintox 10 G- 20 kg_ha
Aprilie – mai Gândaci pocnitori Fertilizarea cu azot şi fosfor care are Feromoni specifici sau PED= 10 ind/m
Septembrie (agriotes sp.) acţiune activă asupra viermilor. ciuperci antagoniste
octombrie Viermi sârmă Amendarea cu calciu a solurilor
podzolice.
In timpul Cariul viţei de vie Strângerea şi arderea butucilor şi a Amplasarea mănunchiurilor Dificilă
tăierilor în (Sinoxylon coardelor atacate de carii la tăierea în capcană formate din 10-12
uscat perforans Schrank) uscat. coarde de 2 ani pe a doua
sârmă
Ianuarie- Nematozii: Replantarea viilor după o perioadă lungă Utilizarea ciupercilor Aplicarea nematocidelor la sol cu
aprilie5-20 mai Xiphimena de repaus (5-10 ani) şi dezinfectarea cu nematofage şi a bacteriilor 3 luni înainte de plantare
americanum Cobb. nematocide antagoniste Vydate 106 -60kg/ha
Xiphimena italiae Replantarea viilor după aplicarea Utilizarea plantelor Basamit granule- 500 kg/ha
Meyl. Xiphimena tratamentelor de şoc transgenice rezistente la Mocap 10- 75 kg/ha
index nematozi
1 2 3 4 5 6
Vara-toamna (la Gandacul pământiu Arături adânci de toamnă.
desfundat) (Opatrum Mobilizarea repetată a solului în timpul
Iulie, august, sabulosum L.) perioadei de vegetaţie.
septembrie
Aprilie – mai Cărăbuşelul verde Colectarea adulţilor dimineaţa şi Atractanţi sexuali şi PED = 2-4 adulţi/ butuc
al viţei de vie distrugerea lor. organisme entomopatogene Calypso 0,02
(Anomala solida ) Arături adânci primăvara devreme Mospilan 0,02
Inceputul Gandacul paros Strangerea si distrugerea adultilor
infloritului (Epicometis hirta ) dimineata. Lucrarea corecta a solului.
1-15 iunie
Mai – august Puricele de pământ Distrugerea resturilor vegetale Cruciferele pot fi plante Actara 25 WG 0,02
sau altisa viţei de Distrugerea plantelor gazdă din flora atactante Confidor 200 SL 0,02
vie (Haltica spontană Mospilan 20 SP 0,07
ampelophaga) Lucrarea solului toamna şi primăvara.
Aprilie-iunie Cosaşul ghebos al Arături adânci de toamnă sau primăvara In condiţii de invazie
viţei de vie timpuriu. Actara 25 WG 0,02
(Ephippiger Confidor 200 SL 0,02
ephippige) Mospilan 20 SP 0,07
Musculiţa albă de Executarea lucrărilor în verde la Inmulţirea dăunătorului este PED = 10 % lăstari cu simptome
112
seră (Trialeurodes momentul optim limitată de o serie de specii Calypso
vaporariorum utile:Chrisopide, Actara 0,02
Iulie- august Westwood) Coccinelidae , Phytoseidae 0,02
August Fitoplasmozele viţei Selecţia fitosanitară şi eliminarea de la Limitarea naturală a Combaterea vectorilor cu
de vie Flavescence înmulţire a plantelor atacate. Eliminarea insectelor vector prin insecticide piretroizi de sinteză
doree şi Bois Noir de la înmulţire a plantelor cu simptome. aplicarea bioinsecticidelor sau cloronicotinide
Iarna şi Cancerul bacterian Protejarea plantaţiilor împotriva gerurilor. Solul din pepiniere se va
primăvara al viţei de vie Plantaţiile bătrâne se curaţă de tumori dezinfecta cu:
(Agrobacterium sau ariceala, care se ard. Formol 2%
tumefaciens) Selecţia fitosanitară. Formalină 3-5 %
Recoltarea materialului sănătos Hipoclorit de sodium 1 %
vara Xilohilus ampelinu- Respectarea regulilor de carantină Dezinfecţia rănilor rezultate din
necroza bacteriană fitosanitară. tăieri cu cuprice
Iarna si Boala lui Pirce Carantinarea viţelor importate. Eliminarea insectelor vectori prin
primăvara-vara Xilella Destrugerea plantelor gazdă tratamente cu insecticide
fastidiosa cloronicotinide
Iulie-august Putregaiul alb al Strângerea şi arderea ciorchinilor atacaţi.
strugurilor
1 2 3 4 5 6
Mai – august Septorioza viţei de Limitatrea sursei de infecţie In cazul atacurilor puternice,
vie (Septoria Ingroparea resturilor vegetale prin arătură portaltoii şi hibrizii producători
ampelina Berk et adâncă direcţi valoroşi vor fi trataţi cu
Curt) produse cuprice sau organice
(triazoli)
Toamna - iarna Putregaiul alb al Scoaterea atentă a butucilor bolnavi şi Dezinfectarea solului cu formalină
rădăcinilor arderea lor. 1%
(Rosellinia necatrix, Aerarea şi drenarea terenurilor pentru
Hart. Berl.) eliminarea surplusului de apă
Toamna Monilinia fructigena Combaterea moniliozelor la pomii situaţi Preparate biologice cu spori
în vii sau în apropierea acestora. de Epicoccum nigrum
Toama- iarna Putrezirea Recoltarea la maturitate deplină
strugurilor în Transportul urgent al strugurilor.
perioada păstrarii şi Dezinfectarea uneltelor folosite la
comercializării recoltare.
provocată de
mucegaiurile:
Rizopus stolonifer
Ehrenb., Penicilium
spp., Botrytis
113
cinerea, Asperillus
spp., Cladosporium
herbarum
Pestalotzia spp.
Vezi p.81
Tab nr. 9. Combaterea chimică a buruienilor în plantaţiile viticole
Produse Mod Doza
Denumirea comercială (substanţa activă) de Kg/ha
actiun
martie
aprilie
mai
iunie
iulie
august
e
1. Pentru buruieni anuale
Basta (Glufosinate) FC 5 lt Nu atingeţi părţile verzi ale plantei
timpul
Gramoxone (Paraquat) FC 6 lt
2. Pentru buruieni anuale si perene
Touchdown system 4, Rondup, Glyphos, FS 3-6 Nu atingeţi părţile verzi ale plantei sau
Glyphogan, Dominator ( Glyphosate:22- secţiunile tăiate (1-2 săptămâni după
31%) tăieri), nu aplicaţi erbicidul în timpul
In
sezonului
înfloritului
3.Produse pe bază de Simazin

(Buruieni anuale)
114
Simanex 50SC, Simadon 50PU ( Simazin R 2-4
50%)
Simanex 80 ( Simazin 80%) R
Simanex 90 WP (Simazin 90%) R
4. Produse anti-gramineice (anuale şi
perene)
Agil 100EC (propaquizafop) FS 1,5
Focus (cicloxidim) FS
Glant super; Galant super RV (haloxifop) FS 1,5 Erbicide sistemice selective pentru viţa de
Fusilade super; Fusilade Max (fluasufop) FS 4-5 vie
Goal 2E; Goal 2E-RV ( oxifluorfen) FS 5
5. Amestecuri
Folar (tebutilazin +glyphosat R+FS 6
Tratamente cu produse reziduale

Vegepron DS (simazin+ diuron) R 6
Vezi p.89
Tab nr.10 Valoarea PED la principalele specii de dăunători ai viţei de vie.
Pentru avertizarea tratamentelor în vederea combaterii dăunătorilor, se iau în calcul nivelul populaţiilor de la care se justifică aplicarea
intervenţiei (tratamentului). Respectarea pragului economic de dăunare sau a pragului de intervenţie aduce cu sine o reducere considerabilă a
numărului de tratamente
Dăunătorul Fenofaza
Umflarea mugurilor Inainte de inflorit După inflorit
Calepitrimerus vitis 5-6 ind./ochi 10-15% lăstari cu simptome de atac Peste 50% frunze cu simptone
de atac.
Colomerus vitis 10-ind. / ochi 20-25 lăstari cu simptome de atac Peste 60% frunze cu simptone
de atac.
Panonychus ulmi 30 ouă / 1 cm Peste 60 % lăstari cu simptome de -
atac
115
Tetranichus urticae - - Peste 1-2 acarieni / frunză
Lobesia botrana 5-6 crisalide / butuc 10 larve / 100 ciorchini 10 larve / 100 struguri
Eupoecilia ambiguella 6 crisalide / butuc 10 larve / 100 ciorchini 10 larve / 100 struguri
Sparganotis pileriana - 15-20 larve / butuc. -
Lygus spinolai 6 crisalide / butuc 3-5 ind. / frunză -
Tripsi 15-20 ind. / ochi 5 ind. / frunză -
Cicade - 3- 5 indivizi 3-5 ind / frunză
Pulvinaria vitis 2 larve / cm2 coarda - -
Panthenolecanium corni 3 larve / cm2 coarda - -
116

Cursuri Viticultura Master - MATEI PETRUTA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Viticultura Master - MATEI PETRUTA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VITICULTURĂ

1.Eroziunea solului – se pierd anual 10 milioane tone de sol ce

Cresterea temperaturii medii .Se va ajunge la

Modificarea distributiei anuale si sezoniere a N Europa 20-30

Sporirea radiatiilor ultraviolete (UV-B unda medie) influenteaza:

-îmbunătăţirea calităţii producţiei (zahăr, antociani, arome)

-deplasarea spre nord a limitei de cultură a viţei-de-vie (cu 10-30 km până în

-cultivarea viţei-de vie la altitudini mai mari

-diversificarea sortimentului (cu includerea soiurilor pentru vinuri roşii în

-extinderea în cultură a unor soiuri valoroase de origine mediteraneeană (ex.:

-desfăşurarea mai rapidă a fenofazelor (posibilitatea maturării mai devreme a

-aciditatea deficitară a strugurilor la maturare, la unele soiuri

-necesitatea adaptării unor verigi tehnologice în funcţie de condiţiile anului de

-schimburi intense de informaţii de ordin tehnologic în întreaga lume vitivinicolă,

-în trecut, cererea şi oferta era concentrată în ţările producătoare tradiţionale

-Cererea (consumul anual) de vin a cunoscut o uşoară creştere pana in 2008,

-Oferta de vin depinde de: suprafeţele cultivate, de producţiile obţinute, de

Evoluția suprafeței viticole mondiale

Evoluția comerțului internațional cu vin (valoare)

- promovarea vinurilor, prin submăsura de informare în statele membre ale Uniunii

Producția totală mii

Sursa datelor: date operative M.A.D.R

Total, Vinuri cu Vinuri Vinuri fără DOC

Podişul Transilvaniei 367,4 246,1 36,6 0,3 84,5

Dealurile Moldovei 1658,4 426,7 139,2 43,8 1048,7

Dealurile Munteniei şi Olteniei 870,6 223,8 30,3 18,1 598,4

Dealurile Banatului 218,6 110,3 1,6 77,5 29,2

Terasele Dunării 1,9 0,0 1,7 0,0 0,3

Nisipuri şi Alte Terenuri

Vin nobil - mii hl

Podişul Transilvaniei 367,4 350,8 7,7 9,0

Nisipuri şi Alte Terenuri Favorabile din

TOTAL 3369,9 2189,7 241,5 938,8

Sursa datelor: date operative M.A.D.R

Suprafaţa (ha) Ponderea (%)

Roşioară 2347 1.994 2,81 2,21

An 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Sursa datelor – Institutul Naţional de Statistică

5113,3 3005,4 2107,9

Producţia de vin pe categorii de calitate în 2017

Producţia de vin pe categorii de calitate în 2018

Colectarea strugurilor pentru vin:

►Restructurarea suprafeţelor cultivate cu viţă-de-vie, prin defrişarea

►Creşterea ritmului de plantări anuale până la 5.000-6.000 ha cu viţă

►Sistem accesibil de creditare pentru produsele vitivinicole, prin

►Reorganizarea reţelei de staţii de procesare cu capacităţi medii

►Modernizarea sistemului de distribuţie (promovarea pieţelor de gross-

►Organizarea sistemului de producere a materialului săditor de calitate,

►Aplicarea cercetării ştiinţifice în sectorul viticol privind tehnologiile de

►Încurajarea dezvoltării şi aplicării unei viticulturi ecologice ca alternativă

►Eliminarea fraudelor cu produse vitivinicole şi a concurenţei neloiale.

În prezent, în România există 37 de podgorii reunite în 8 regiuni viticole -

Vă invităm să experimentaţi gusturi, să cunoaşteţi oamenii din spatele viei, să

►suprafaţa mare pe care o ocupă; respectiv 181.343 ha în anul 2010;

►valorifică cu bune rezultate pantele erodate cu soluri subţiri de pe dealuri

►are un important rol antierozional, protejând împotriva eroziunii de

►prezintă un grad mare de intensivizare (consum mare de forţă de muncă,

►oferă locuri de muncă pentru o parte a populaţiei (aplicarea tehnologiilor

►comerţul intern şi internaţional cu produse şi subproduse vitivinicole

►impozitele şi valorificarea produselor vitivinicole contribuie la

►înfrumuseţează peisajul natural al zonelor unde se cultivă, participând

►viţa-de-vie valorifică estetic şi economic curţile şi grădinile de lângă

■ strugurii proaspeţi şi stafidele, proprietatile lor chimice şi formele uşor

- asigurarea organismului cu vitamine (vitamina A, vitamina B1, B2,