Aparente

Peste tot in jurul nostru se vorbeste despre aparente. Chiar si William Shakespeare spunea : Aparentele pot fi dintre cele mai nesincere .Lumea e mereu dezamagita de podoabe. Astfel, pornind de la aceasta idee, as vrea sa impartasesc lumii ideea mea despre aparente. Incep prin a spune ca si eu , nu de putine ori, am ajuns sa ma izbesc de iluzia perfecta a oamenilor si a lucrurilor, poate de vina sa fi fost naivitatea, poate imaturitatea. Insa, aparentele nu constau numai in iluzii, ci si in judecati dupa fapte si comportamente . Asadar, de multe ori ne lasam orbiti de aparente si nu ajungem sa vedem adevarata esenta . Cazuri destul de cunoscute ar fi acelea ale copiilor defavorizati, din familiile de rromi care sunt perceputi doar ca viitori infractori fara sa se observe ca in esenta unii dintre ei au reultate scolare remarcabile si ca intrec pe marea majoritate a celor care fac parte dintr-o clasa sociala superioara. De cele mai multe ori la baza aparentelor stau stereotipurile. Cati dintre noi judecam dupa clasa sociala, viata profesionala, viata de familie? Raspunsul: TOTI! Asta se intampla deoarece ne este mult mai usor sa caracterizam pe cineva daca se afla intr-o anumita categorie, indiferent daca e mai mult sau mai putin pozitiva. Un bun exemplu ar fi fosti detinuti, care nu reusesc sa se reintegreze in societate, deoarece toata lumea ii judeca, singurul lucru pe care il vad la ei este presupusa violenta , sunt categorizati drept oameni periculosi, care nu ar trebui sa aibe sansa la o viata mai buna, toate astea fara sa ii asculte si sa ia in considerare ca poate unii au fost inchisi fiind nevinovati, pentru ca s-au aflat in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, sau poate pentru ca a fost coruptia prea mare si trebuia sa se gaseasca un tap ispasitor. In concluzie sustin gandirea logica si blamez stereotipurile care ne incetoseaza judecata si ne influenteaza prin tot felul de mijloace posibile, incepand cu media si terminand cu persoanele de pe strada.