Agrotehnica 1.

Agrotehnica este stiinta care se ocupa cu relatiile dintre factorii de vegetatie, sol si plantele cultivate, in scopul elaborarii procedeelor tehnice de cultivare a plantelor si de conservare a solului. Ea studiaza factorii de vegetatie( lumina, caldura, aerul, apa, elementele nutritive, microflora solului) si relatiile dintre acesti factori, sol si plante cultivate, stabilind metodele agrotehnice de dirijare a factorilor mentionati, sistemele conventionale si neconventionale de lucrari ale solului cu diferite unelte si masini agricole (plug , grapa, scarificator, nivelator, combinator, cultivator, freza, tavalug, cizel, paraplow, masini de semanat direct, etc. ), prezinta buruienile si metodele agrofitotehnice, fizice, biologice si chimice de combatere a acestora , indeosebi prin folosirea rationala a erbicidelor , asolamentele, agrotehnica diferentiata, fundamentarea principalelor sisteme de agricultura (cu telina, cu parloaga, cu ogor, cu asolament altern , biodinamica, biologica, durabila, etc.) . Agrotehnica este principala stiinta aplicata care are sarcina sa rezolve problema fundamentala a agriculturii durabile (sustenabile) si anume optimizarea relatiei dintre tehnologia aplicata si conservarea resurselor utilizate in procesul de productie. Ca stiinta, agrotehnica are legaturi multiple cu diverse stiinte din domeniul agricol, biologic, tehnic, economic. Ea foloseste cunostinte de agrometeorologie, pedologie, agrochimie, microbiologie, fizica, chimie, fiziologie vegetala, masini agricole ecologie, statistica, matematica. In acelasi timp, de cunostintele agrotehnice beneficiaza fitotehnia, fitopatologia, etnomologia, pomicultura, viticultura, legumicultura, floricultura, economia agrara.

2. Metodele de cercetare folosite in argotehnica a) Observatia este cea mai veche metoda, simpla, expeditiva si accesibila pentru ca nu necesita aparatura, reactivi, analize, calcule, dar este subiectiva si putin precisa. Observatiile facute de agricultori in activitatea practica a fost transmise din generatie in generatie, la inceput pe cale orala, apoi in scris si au avut un rol important in selectia celor mai valoroase plante si animale, in perfectionarea tehnologiilor agricole, etc. b) Cercetarea in laborator a probelor de sol, planta, apa freatica, recolta etc. Urmareste determinarea principalelor proprietati ale solului, compozitia chimica a plantelor, calitatea recoltelor, gradul de poluare a mediului inconjurator cu diferite noxe, la un moment dat sau in dinamica. Se foloseste o gama diversa de aparate, dispozitive, instalatii, reactivi. c) Cercetarea in vase de vegetatie si fitotroane consta in cultivarea unor plante-test (ovaz, orz, iarba de Sudan etc. ) in vase de vegetatie, cu cantitati de sol cunoscute. Graduarea factorilor de vegetatie , in special apa si elementele nutritive, se face cu precizie. Fitotroanele sunt constructii speciale, dotate cu instalatii complexe, moderne, cu ajutorul carora se pot doza cu mare precizie lumina, temperatura, umiditatea, hrana. Ele necesita importante investitii , mai ales la infiintare. d) Cercetarea in camp este o metoda specifica agrotehnicii si se poate face in campul experimental, in experiente monofactoriale si polifactoriale, organizate dupa toate regulile tehnicii expermentale. Prelucrarea si interpretarea datelor experimentale se fac prin analiza variatiei, a regresiei patratice etc., pentru a desprinde cele mai juste concluzii si a formula cele mai corecte recomandari pentru productia din zonele cu conditii pedoclimatice similare. e) Valorificarea cercetarilor agrotehnice se face cu ajutorul loturilor(culturilor) demonstrative, poligoanelor demonstrative, fermelor private si al comunicarilor la manifestarile stiintifice din tara si strainatate si in diferite publicatii de specialitate. Loturile demonstrative fac legatura intre cercetarea stiintifica si productie, extind in productie soiuri si hibrizi noi, sisteme de lucrare a solului, diferite tratamente (erbicide, insecticide, fungicide, ftoregulatori etc. ), sisteme noi de agricultura, a caror valoare a fost stabilita prin experiente sistematice anterioare, pe parcele mici,cu suprafata de 30-50 m patrati.