P. 1
83967671 Tematica Detaliata Bac Proba Orala

83967671 Tematica Detaliata Bac Proba Orala

|Views: 110|Likes:
Published by Neacsu Denisa

More info:

Published by: Neacsu Denisa on Apr 22, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/08/2013

pdf

text

original

BACALAUREAT LIMBA SI LITERATURA ROMANA PROBA ORALA

Tematica

1. COMUNICAREA : elemente, functii , scopuri

2. STILURILE FUNCTIONALE ale limbii, beletristic, tehnico-stintiific, juridico-administrativ, publicistic, etc

3. REGISTRE STILISTICE : scris, oral, popular, cult, familial, regional, neologic, argotic, jargonul, retoric, ironic, parodic, ludic, etc

4. CALITATI ALE STILULUI: generale(claritate, proprietate, precizie, corectitudine, puritate), particulare (armonia, simplitatea, naturaletea, finetea, demnitatea), particulare stilului beletristic (ambiguitatea, expresivitatea, eufonia, reflexivitatea)

5. STRUCTURI DISCURSIVE: informativ, narativ, descriptiv, argumentativ

6. PERSPECTIVA (autorului)

7. TEHNICI SI STRUCTURI ARGUMENTATIVE

8. FAPTE DE LIMBA, PARTICULARITATI ALE ORGANIZARII TEXTULUI

9. EXPRIMAREA PROPRIEI OPINII

1

1.ELEMENTE ALE SITUATIEI DE COMUNICARE:

  

Comunicarea : este procesul de transmitere a unui mesaj de la un emitator la un receptor, utilizand un cod comun si un anumit canal Emitatorul: este cel care vorbeste sau scrie, care transmite mesajul; el poate fi un autor , un grup, o institutie Receptorul: cel caruia I se vorbeste sau I se scrie mesajul

2

vizual-culorile semaforului). prezentari de produse c) d) ESTETIC -> impresionarea receptorului. 5. Contextul poate fi lingvistic sau situational. Functia referentiala: reperele la care se raporteaza emitatorul si receptorul. punctuatie. enunturi exclamative sau verbe la imperativ. Textul. situatie de comunicare in care apare un context sau un text. 6. dand explicatii. explicatii suplimentare. enuntul. exclamatii. In general in reclame. 4. Functia emotiva sau expresiva: este centrata pe emitatorul mesajului. Interjectii. Scopul mesajului =ceea ce urmareste emitatorul a) INFORMATIV -> o insusire de idei b) PERSUASIV -> convingerea receptorului. Poate fi un singur enunt sau o succesiune de enunturi. Marcile lingvistice: persoana 1.mesajul fiind subiectiv. apozitii. Marcile lingvistice: persoana a III a. Emitatorul comunica la modul obiectiv un eveniment. foaia de hartie. reguli de versificare. telefon) Marci lingvistice: invocatii. enunturi interogative. definind termenii.  Mesajul: secventa lingvistica structurata in conformitate cu un anumit sistem de reguli. interjectii. de verificare: emitatorul recurge la aceasta functie pentru verificarea intelegerii mesajului de catre receptor. adjective superlative. Functia conativa sau de apel: este centrata pe receptorul mesajului. argumentare. tonul. telefonul. Poate fi verbal (scris-litere sau oralsunete) sau nonverbal (sonor-soneria telefonului. 2. ofera o informatie fara a fi implicat afectiv. formulari concise dar expresive (jocuri de cuvinte). Marci lingvistice: figuri de stil. Canalul: mijloc material prin care este transmis un mesaj (aerul. persoana II. Interpretari. faxul. rima interioara. Marci lingvistice: imperativul. Functia metalingvistica: este centrata pe codul utilizat. Functie activa in publicitate Functia fatica sau de contact. formule de politete. Intelesul unui text poate fi determinat de situatia de comunicare in care este produs. substantivele sau pronumele in vocativ. Contextul lingvistic “Tare destept mai esti!”(cuiva ager. repetitii. cartea) Contextul: imbinare de cuvinte. inteligent) . Emitatorul urmareste intelegerea corecta a mesajului.   FUNCTIILE COMUNICARII 1. caruia emitatorului ii aduce un sens suplimentar. Codul: sistemul de semne folosit pentru a transmite o informatie. Emitatorul exercita asupra receptorului o presiune menita sa-l faca sa actioneze. Contextul situational “cineva care tocmai a produs o gafa”. Functia poetica: este centrata pe mesaj. Marci lingvistice: definitii. In comunicarea orala pot aparea elemente nonverbale (gesturi) si elemente parverbale (ritmul vorbirii. care-si exprima trairile. 3. trezirea unor emotii complexe EDUCATIV 2. repetitii .STILURILE FUNCTIONALE 3 . Este centrata pe canalul de comunicare (voce. inflexiunile vocii.

originalitate Diversitate lingvistica (elemente din toate registrele limbii) Ambiguitate. Stilul beletristic (stilul literaturii artistice) are 3 functii:  Tranzitiva  Reflexiva  Estetica Are urmatoarele trasaturi:        Limbaj conotativ Caracter individual Inoveaza. stilul telegrafic. Stilul publicistic (jurnalistic) este reprezentat de texte de presa scrisa sau audio-vizuala al coror scop este de informare in masa. hotarari judecatoresti. Stilurile functionale: 1. permitand interpretari contextuale multiple Subiectivitate 4 . adeverinte. 5. curriculum vitae. diferentiate intre ele prin procedee care le specializeaza pentru anumite domenii de activitate. Stilul juridico-administrativ este reprezentat de documente oficiale(texte de lege. Stilul tehnico-stiintific este reprezentat de lucrarile de specialitate al coror scop este transmiterea exacta a informatilor 3.) 4. stilul oratoric. TRASATURI ALE STILURILOR: 1. etc. Alte stiluri. cereri. Stilurile functionale sunt variante ale limbii litarare comune. Etc. prin functia pe care o indeplinesc ca mijloace de comunicare in sfere bine precizate de activitate. reglementari de functionare a institutiilor. Stilul artistic (beletristic) este reprezentat de creatiile litarare 2.Stilul reprezinta modalitatea individuala sau colectiva de a exprima personalitatea emitatorului intr-un enunt prin utilizarea unor procedee ale expresivitatii. stilul epistolar. rapoarte. incalcand uneori normele limbii Unicitate. adrese. procese-verbale. ce formeaza prin caracterul lor eterogen niste limbaje aparte : stilul familiar(colocvial). Acestuia I se subordoneaza stilul publicitar (reclama) al carui scop este acela de convingere a virtualului comparator de calitatea produsului.

CD. substantivele care exprima atat notiuni concrete cat si abstracte. claritatea exprimarii sunt obligatorii Modalitati de comunicare: monologul scris (lucari. termeni folositi cu sensul lor propriu Vocabular specializat. instrument al definirii) . acuzativul prepozitional sau nominativul. prezumtivul – in istorie “aici isi va fi avut”. figuri de stil 2. CS . Stilul tehnico-stintiific: Functie referentiala +functie metalingvistica (planul referential este supus procesului de investigatie a carui finalitate este cunoasterea stiintifica) Transmiterea de informatii stiintifice. deductive si strict argumentate Evita sensurile figurate. La nivelul sintaxei : structuri redundante. CZ. constuctii tipice : daca … atunci… astfel incat. dominate de dimensiunea tipului. fiind précis si corespunzand realitatii(evita orice marca a subiectivitatii emitatorului. persoana a 3a sau 1 plural. in istorie. constructii absolute gerunziale “putand lipsi”.  Ornamentare stilistica. expuneri). predominant neologic Evita ambiguitatea. adjectivele calificative sau apreciative – in stiintele umane. comunicari stiintifice.       Stilurile nonliterare: Limbaj denotativ. adversativa.  5 . adjectivul mare/mic (in matematica) primeste gradele de comparatie. plasticitate Bogatie semantica. sensuri multiple ale aceluiasi cuvant.fraze narative. dialogul oral (in cadrul colocviilor. contextual valabile. al dezbaterilor stiintifice) La nivel morfologic : pronumele reflexiv impersonal sau pronumele personal de persoana 1 plural. adjectivele generice sau categoriale (refuza comparatia). acestea fiind surse de ambiguitati nedorite intr-un text cu caracter teoretic si aplicativ. Exactitatea informatiilor. structuri enumerative. precizia si obiectivitatea formularilor. tinzand spre impersonalizare) Concentratie lingvistica (terminologie specifica fiecarui domeniu de activitate in parte) Sensuri unice ale cuvantului Expresie caracteristica prin utilizarea unor formule si constructii consacrate in uzul comun. subordonate dominante: AT. tehnice si utilitare se face pe baza unor rationamente logice. monologul oral (prelegeri. raport de coordonare copulativa. modul imperativ. predomina indicativul prezent (prezentul atemporal. documente).       3.

sufixoide grecesti.m.c. infinitivul apersonal – “este oprit a se intrebuinta” La nivelul sintaxei : expansiunea ramificata a raportului atributiv (tipizate) atat la baza frazei cat si in dezvoltarea acesteia. cuvinte de origine latina pentru domeniul biologiei. in functie de care emitatorul isi structureaza mesajul 6  . neologisme. paragraful. art. concentrare maxima a vocabularului. prefixoide. modelata prin prisma functiei conative Destinatarul este o entitate colectiva si eterogena. La nivel morfologic: pronume demonstrative. unitati perifrastice (unele devenite locuitiuni) “a se aduce la cunostinta. alineatul.in matematica: a incifra.  Stilul publicistic Functie referentiala + functie conativa +interventia functiei expresive Referentul are caracter dinamic.. Termeni supratextuali prin care se orienteaza procesul de intemeiere si implinire a planului semantic. singularul ca expresie a generalului. elemente populare. conditionate de functia metalingvistica Caracter retrospectiv Anonimat absolut al emitatorului Abrevieri specifice: a. genitivul obiectiv. este o imagine (in cstructura careia se confunda 2 elementeinformativ si propagandist) despre realitatea socio-cultural-politica. capitolul. articolul. propunerea”. invinuitul”. punere in libertate”   5. litera.lit. infinitivul lung “efectuarea. terminologie stiintifica proprie fiecarui domeniu de activitate.. La nivel lexical : elemente neologice. relative ca expresii ale generalizarii. atribut al complinirii + prepozitii specifice. La nivel lexical: cuvinte cu sens denotativ. neutralizarea opozitiei masculin-feminin. termeni-suport . inovate. verbe la diateza pasiva. a. sectiunea. impartitor. 4. dreptunghi. acuzativul cu rol de dativ “catre” . vocativul. aceasta generalizat “daca legea prevede aceasta”. mare mobilitate a vocabularului (cuvinte imprumutate.in varianta orala a stilului “inculpat! Cetateni!”. substantive provenite din participii pasive “inculpatul. formate pe teritoriul limbii romane. nehotarate.alin.        Stilul juridico-administrativ: Varianta functionala a limbii intrebuintata in domeniul relatiilor oficiale dintre cetatean si institutile statului Functia referentiala +functia conativa. singtagme apelative “Onorata instanta!”.

avand in comun acelasi set de functii Are scop persuasiv Destinatarul este privit ca virtual cumparator. supinul. Stilul publicistic relationeaza cu alte stiluri a) cu stilul administrativ. dovada elocventa” La nivelul sintaxei: predomina constructile nominale. grafica. ce raman uneori neadaptate sistemului limbii romane. dar tinde spre impunerea limbii scrise literare. infinitivul lung.    Stilul publicistic este o zona de interferenta a stilului stiintific si beletristic (nu se construieste un univers imaginar ci se interpreteaza un referent preexistent) Oscileaza intre 2 variante ale limbii. anuala. substantive proporii . b)cu stilul stiintific. Are un rol important in fixarea normelor limbii romane litarare moderne Gradul de cultura al destinatarului este important. partide. social) in care se desfasoare evenimentele “sesiunea ordinara. relatii economice. etnic. prin textele de specialitate.pentru barbati inrezistibili” 7 . c) cu stilul beletristic prin reportaje. elemente suprasegmentate La nivel morfologic : substantive concrete. adjectivele “circumstantiale” (care fixeaza cadrul temporal. verbe. rezultate stralucite. administrativ. Figuri de stil specifice : antiteza       6. Poate fi considerat ca un subcod aparte al stilului publicistic. politice. prescurtarea gruparilor substantivale denumind tari. de aceea in cotidiane sunt selectati termeni chiar din zona vocabularului popular.scrisa si orala. stereotipia unor structuri sintactice. adjective apreciative (adesea superlative) “larga audienta. sa-l determine sa actioneze prin cumpararea produsului oferit STRATEGII PERSUASIVE:  Flatarea virtualului cumparator: “Noul Denim Cool. dar exigentele situarii in actualitatea evenimentelor socialpolitice il obliga pe emitator sa recurga si la neologisme. politic. sa-i castige adeziunea prin seductie sau prin convingere.     Stilul publicitar Discursul publicitar este un mecanism (ansamblu de strategii) de producere a textului reclamei. substantivele-sigla. institutii. specii jurnalistice ce presupun un grad mare de ornamentare stilistica. strategiile persuasive urmaresc sa-i retina atentia. faza municipala”. organizarea eliptica a enuntului. Stilul jurnalistic contribuie la largirea sferei lexicale a limbii literare In presa audio-vizuala informatia verbala este insotita de imagine acustica. Modal. prin abordarea unor probleme cetatenesti.

raportul dintre protagonisti. Stilul telegrafic: “Conex GSM. solemne .    Transformarea destinatarului in partener.preludiul unei aventuri Argumente de specialitate: “aparatura performanta” Argumente de tip cauza-efect Argumente de popularitate : “British Airways – linia aeriana favorita a lumii” Argumente de autoritate (imagini-vedete) Argumente legate de traditii : “ cu experienta de peste 100 de ani” Argumente relevand superioritatea fata de produsele concurente Argumente bazate pe marturia beneficiarilor produsului Personificarea produsului           7. Pentru ca pasii te poarta spre lumea GSM” Sugestia data de imagine (videoclip sugestiv) Angelii. imperative: “castigati 10 ani in 10 zile” Dialogul stimulat :“vreti sa conduceti o limuzina de lux?Banii sunt o problema?Puteti conduce o Hyunday Sonata incepand de azi!Cum?Hyunday va ofera cel mai avantajos sistem de vanzare in rate. particulare. si esti ca nou!” Frecventa constructilor exclamative. semnatura. limbaj oral cu deviere mare de la limba literara. prieten : “mereu alaturi de tine” Adresarea de tip familiar: “Amigo. in interiorul normelor limbii literare. ton grav. Cunoaste 2 variante : epistolar familiar (procedee si marci specifice stilului conversatiei familiare. vocativ . 8    . raportul cu sistemul limbii. litarare.     Stilul epistolar: Functia expresiva si conativa se impletesc. formula de adresare. mai ales la nivel lexical si sintactic dar si la nivel morfologic si chiar fonetic) si epistolar oficial (marci stilistice specifice stilului conversatiei curente sau stilului conversatiei oficiale. relatie de respect unidirectional al emitatorului fata de receptor) In organizarea textului epistolar exista marci definitorii (conventii. dominand functia referentiala Predomina raportul emitator-destinatar Este important cadrul situational in care are loc comunicarea. localitate. Tipuri de scrisori: oficiale. ofticos. structuri retorice etc…. etc) Se utilizeaza persoana I si II . eliptice. data . ps.

asocierea elipsei cu schimbari ale topicii. 9 . REGISTRE STILISTICE 1. care pot aparea la mai multe niveluri. a interjectiilor. cu fraze realizate adeseori prin multipla subordonare  Sunt folosite cuvinte precise. apare un vocabular specific. in zona convorbirii familiare nu este recomandabila. De exemplu.  Nivelul morfologic se poate caracteriza prin prezenta unor forme iesite din uz. precum si alegerea unor formule (locutiuni) care creeaza o anumita ritmare a rostirii(sau alcatuiesc chiar rime) 2. precum anacolutul sau tautologia.creand impresia de artificial sau de afectare. corespunzand unui nivel inalt de educatie  Existenta unui raport ierarhic intre cei care vorbesc.3. REGISTRUL CULT:registrul cult se intalneste in situatii care impun preocuparea pentru felul de exprimare  Cadru social sau profesional cultivat. cel care vorbeste fiind in situatie de inferioritate.  La nivelul fonetic pot fi folosite fonetisme populare sau chiar regionale  La nivel lexical. sugestiva. sintaxa este subordonata expresivitatii  Nivelul stilistico-semantic se caracterizeaza prin prezenta unor metafore lexicalizate. dar continand uneori raporturi care nu mai apar in limbajul cult sau sunt considerate greseli. REGISTRUL POPULAR : se caracterizeaza prin prezenta unor fapte de limba specifice. adeseori dintre cele care au un singur sens (monosemantice)  Poate aparea preocuparea pentru o exprimare expresiva. pot fi folosite figuri de stil sau procedee retorice  Folosirea registrului cult in contexte in care nu este necesar. care nu mai sunt considerate corecte.  Nivelul sintactic este reprezentat de constructii cu putine subordonari. dar care se refera in general la un domeniu de existenta legat de zona rurala. CARACTERISTICI:  Impune o perfecta cunoastere a limbii  Presupune existenta unui nivel consistent de referinte din diferite domenii  Dovedeste un vocabular bogat  Sintaxa este bine articulata. incidentelor. preferinta pentru locutiuni.

gesturile) care dau un plus de expresivitate In ceea ce priveste literatura de tip oral (cea populara). accentul. ceea ce duce la o concepere mai atenta din punctul de vedere al corectitudinii a enuntarii mesajului scris. ea se caracterizeaza prin caracterul colectiv si prin existenta variantelor. in special a claritatii preciziei si proprietatii Dar si prin absenta unor elemente. expresii)  Manifestari care individualizeaza actul spunerii. Elementele de expresivitate ale registrului oral alatura:  Structuri de tip cliseu (proverbe.3. zicale. cu fraze mai ample  Un vocabular bogat  Respectarea calitatilor generale ale stilului. cu o inlantuire ordonata a ideilor. REGISTRUL SCRIS : este o parte a opozitiei scris-oral. Termenul se aplica si stilului colocvial. opozitie in care elementele centrale sunt spontaneitatea exprimarii si posibilitatea anticiparii formularii mesajului. pe care le regasim in registrul oral:  Sugestia unei anumite intonatii  Exclamatii (cu exceptia cazului in care apar figurile retorice). Registrul scris se poate recunoaste atat prin prezenta unor caracteristici. constructii incidente. REGISTRUL ORAL: Termenul “oral” este pus in opozitie cu “scris” reprezentand o comunicare realizata prin viu grai sau literatura transmisa in acelasi mod. pauza) sau nonverbale (mimica. proverbe. Specificul mesajului oral (sau al textelor scris care pastreaza particularitatiile unei exprimari de tip oral) consta in prezenta concomintenta a mai multora dintre urmatoarele caracteristici:  O structura mai putin elaborata  Tendinta catre abrevieri a expresiei (folosirea elipsei)  Utilizarea unor expresii si unitati lingvistice specifice  Folosirea unor elemente paraverbale (precum intonatia. cum ar fi elemente retorice (interogatii. locutiuni. zicatori. 10 . inversiuni) adica sugestia unei anumite intonatii. urmand o anumita directie. precum si prin :  Structurarea complexa.  Cautarea unor exprimari sugestive (ceea ce este denumit metafora lexicalizata)  Folosirea unor cuvinte si expresii incidente. metafore lexicalizate.  Tendinta catre o exprimare elaborata. Locutiuni. textul unei opere artistice transmise in acest fel neputand fi niciodata identic fata de forma lui initiala sau fata de cel reprodus de un alt performer. exclamatii. 4.

Exemplul de registru regional cel mai cunoscut este reprezentat de limba textelor lui Ion Creanga. Arhaismele se pot clasifica in: a) Fonetice . REGISTRUL COLOCVIAL: este cel mai intalnit in conversatia de tip familiar.(de exemplu. prezenta sau absenta unor sufixe morfologice d) Sintactice .forme invechite de plural sau variatia de gen . care se pot asocia cu anumite trasaturi fonetice (pronuntarea unor sunete este diferita de cea din limba literara). ARGOUL: este un registru de limbaj caracteristic unei categorii sociale destul de restranse si foarte bine definite (infractorii). realizat fie prin a nu fi inteles de ceilalti. 9. ce nu mai apartin vorbirii curente. REGISTRUL REGIONAL: este reprezentat de folosirea limbii intr-o zona restransa. registru in care apar elemente de vocabular specifice acelei zone. fie au fost inlocuite de neologisme c) Morfologice . de vorbitori care au un mare respect al traditiei si mai putina educatie (institutionalizata). exprimarea complementului indirect in dativ prin constructii prepozitionale “inchinand ale lor versuri la puternici” e) Semantice – cuvinte care. Poate deveni si un indiciu despre emitator si pretentia acestuia de a se arata superior.5. folosit in trecut ca om sarac 6. pe masura ce acestia incep sa fie cunoscuti si de cei care nu apartin grupului. 11 . 7. mesajul devenind greu accesibil pentru cei ce nu cunosc respectivii termeni neologici. REGISTRUL ARHAIC: Registrul arhaic se recunoaste prin folosirea unor cuvinte sau constructii vechi. acesta poate duce la pierderea claritatii. fie nu mai au continut. mai ales daca se adreseaza unui public larg.anumite sunete sunt diferite de cele folosite astazi b) Lexicale – elemente de vocabular care. fie pentru aduce recunoasterea ca apartin de acea categorie. pe parcursul timpului si-au modificat intelesul “om prost”. REGISTRUL NEOLOGIC: este folosit fie de vorbitorii culti (sau care doresc sa para culti) fie de anumite categorii profesionale din domenii care implica denumiri in general preluate din alte limbi. denumiri internationalizate (asa cum sunt cele din domeniul informaticii). fiind inlocuit de alte cuvinte sau constructii. Functia sa criptica implica o permanenta schimbare a termenilor folositi. atat orala cat si scrisa. 8. Atunci cand registrul neologic este folosit in mod excesiv.

Cele mai multe constructii sunt in fapt metafore lingvistice. Claritatea: emitatorul se face pe deplin inteles de catre receptor. adica pornesc de la un proces de substitutie a unui cuvand cu altul. apare jargonul folosit de cei care se pretind din lumea buna. Primul care a folosit unele din valorile expresive ale argoului in textul literar a fost Arghezi. arhaismele. 5. lexical. adica utilizarea gresita intr-un context a cuvantului. 4. Precizia: exprimarea ideilor cu termeni cat mai putini si doar in enunturi strict necesare. sa evite contradictia in termeni. 4. emitatorul detine sensul cuvintelor si ii foloseste intocmai. in situatia in care cuvintele nu sunt folosite adecvat. fie ca este una figurata. constand in frantuzisme. directa. Corectitudinea: conformarea la regulile limbii literare. morfologic. apare improprietatea semantica. apare la toate nivelurile limbii(fonetic. “mate” etc. JARGONUL: este un limbaj specializat al unei categorii sociale sau specific unei profesiuni. obiectiva 2. CALITATILE STILULUI Calitati generale : sunt obligatorii: 1. Un exemplu cunoscut este jargonul elevilor – “profu”. regionalismele. In opera lui Alecsandri sau Caragiale apare ca procedeu de obtinere a comicului de limbaj. fie ca sunt neologisme cu circulatie restransa. Simplitatea: structuri sintactice obisnuite. Emitatorul trebuie sa foloseasca doar cuvintele strict necesare transmiterii unei idei. cel mai adesea pronuntate incorect sau asezate in contexte nepotrivite. cuvinte carora vorbitorul comun nu le intelege semnificatia. dar si al verbelor. Proprietatea: utilizarea termenilor cei mai potriviti pentru transmiterea unor idei. continand termeni ce au adesea o folosire desebita de cea a vorbirii curente. termeni simpli. fie ca rezulta dintr-o abreviere. mai ales la nivelul substantivelor. emitatorul trebuie sa foloseasca termeni intelesi usor de catre receptor. destinat intelegerii in interiorul acelei categorii sociale. Astfel. 3. diversele profesiuni din sfera tehnicii folosesc. 10. Calitati particulare: 1. 2.inlantuirea logica a ideilor. in volumul de versuri Flori de Mucigai. 12 . sa construiasca fraze simple. La Caragiale atat in schite cat si in comedia “O noapte furtunoasa”. respectand relatiile sintactice. Concizia: exprimarea cat mai pe scurt a informatiei. sintactic) Puritatea: utilizarea doar a termenilor consacrati de uzul limbii(se evita neologismele.

inovatii lexicale. Are caracter confesiv al discursului. Respectiv o situatie initiala. configurarea situatiei finale.  SUGESTIA: valorificarea resurselor lingvistice de semnificare. un factor perturbator. Limbajul poetic exprima intr-o maniera plastica. Semnificatii multiple pentru un cuvant/text. de exprimare aluziva. mai precis sau mai putin definite 13 . problematica existentiala si marci ale subiectivitatii. Mijloace de realizare : tehnica sugestiei. schimbare. transfer de sens. care duce catre inlaturarea elementului perturbator si regasirea echilibrului. triviale sau necuviincioase. a corespondentelor sau a simbolurilor. TEXTUL NARATIV: respecta o structura specifica (in care regasim ceea ce numim “momentele subiectului”). topica aparte. Armonia(eufonia): imbinarea mijloacelor expresive sonore pentru redarea unui continut 6. Mijloace de realizare: figuri de stil. indirect liber) • Exista un anume tip de focalizare. Naturaletea: mod firesc de exprimare. opus celui afectat. Finetea: surprinderea nuantelor in gandire sau simtire 5. Demnitatea: asigurarea participarii tuturor la o cominicare. bombastic 4. ci intuitiei. Oralitatea: folosirea mijloacelor de expresie proprii limbi vorbite 7. sensuri conotative. jocuri de cuvinte. imagini artistice neconventionale. pot aparea toate cele trei stiluri sau tipuri de discurs (direct. reflectare. • Timpurile verbale folosite variaza.  AMBIGUITATEA: confera discursului un caracter “deschis”. topica afectiva. indirect. adica de plasare a celui care prezinta evenimentele fata de acestea • Sunt prezentate repere spatiale si temporale. alegorii metafore absolute.3. diferita de cea a limbajului uzual. 5. TIPURI DE TEXTE (STRUCTURI DISCURSIVE) 1. o evolutie. etc. idei concentrate cu maxima incarcatura afectiva si subiectiva. prin care ideea nu se ofera direct cunoasterii rationale . Marci: cuvinte polisemantice. fiind excluse expresiile vulgare. imaginatiei si sensibilitatii. curente polisemantice. CALITATI PARTICULARE STILULUI BELETRISTIC  EXPRESIVITATEA: capacitatea de individualizare a folosirii limbajului.  REFLEXIVITATEA: indemnul catre meditatie.

prin folosirea unor figuri de stil . de exemplu. precum “a vedea”. pamflete. ingrosate. precum comparatia. 3. dar si in pasaje din diverse lucrari stiintifice ample. care nu tin de realitate si de prezentul descrierii). in operele epice. realista (atunci cand. personificarea sau metafora. pentru a da impresia de realitate. prezentate ca revoltatoare). obiecte. persoane. are functia de a caracteriza personajele. cat si la nivel stilistic. se pot observa indici ai subiectivitatii. pronumelor). • O descriere subiectiva poate fi: lirica (in concordanta cu starea de spirit a celui care descrie). nu neaparat actiune. prezenta unor structuri evaluative 14 . TEXTUL DESCRIPTIV: poate aparea atat independent cat si ca pauza descriptiva in textul narativ sau in cel de tip informativ • Poate avea un rol explicativ sau poate configura un cadru. articole (publiciste. critica sau satirica (atunci cand sunt subliniate defectele si datorita subiectivitatii. atat la nivel gramatical (persoana I a verbelor. TEXTUL ARGUMENTATIV: se intalneste in eseuri. ca in textul persuasiv sau injonctiv). a construi atmosfera sau a fixa spatiul evenimentelor. stiintifice. jurnalistic. administrativ) sau subiectiva (stil beletristic sau colocvial) • Fragmente narative pot fi intercalate si in texte care au alta dominanta 2. etc • Se recunoaste prin prezenta unor verbe de perceptie (in special in domeniul vizualului. adeseori in raport cu obiectul descrierii • Apar adjective calificative sau evaluative • In cazul descrierii subiective. adoptare a ideilor. care se realizeaza prin folosirea unor conectori specifici. a unor forme de persuasiune (aici persuasiunea inseamna convingere. contemplativa(realizant legaturi intre elemente ale obiectului descris si alte obiecte sau situatii. “a observa”. etc). • O descriere obiectiva poate prezenta interes documentar sau poate sluji pentru sublinierea unor informatii.• Este necesara identificarea actantilor(personaje sau persoane) • Poate fi o naratiune obiectiva (stil stiintific. “a zari”) a unor indici spatiali care structureaza atat pozitia obiectului descris cat si a observatorului. epitetul. • Se recunoaste printr-o organizare specifica a continutului • De asemenea este foarte evidenta pozitia emitatorului fata de ideile sustinute. verbe de miscare care prezinta felul in care se realizeaza observarea • Sunt prezente campuri lexicale bine definite. discursuri.

tratate sau publicatii stintifiice etc. poate invita receptorul la o considerare personala a faptelor. ideilor. TEXTUL INFORMATIV( EXPLICATIV) : poate fi intalnit in articole de dictionar.• Textul argumentativ poate utiliza procedee retorice. a indicativului. expresiilor impersonale. • Domina functia referentiala • Este realizat exclusiv in maniera obiectiva(folosirea persoanei a treia. abordeaza de obicei o structura ampla si ritmica a frazei. etc • Folosirea verbelor la indicativ prezent si a unor expresii sau verbe impersonale pentru a expune date sau observatii generalizate • Folosirea verbelor la perfect compus sau la imperfect pentru expunerea unor fapte explicative sau a unor pasaje narative necesare pentru intelegerea notiunilor folosite • Absenta evaluarii subiective. TEXTUL PERSUASIV: (mai este numit si injonctiv) este destinat obtinerii anumitor reactii. de concluzionare sau de explicare • Prezinta interes documentar Se poate recunoaste dupa: • Numarul mare de informatii precise • Preferinta pentru coordonarea datelor-insumare • Folosirea cuvintelor cu valoare denotativa • Prezenta unor conectori explicativi sau de exemplificare • Existenta unui/unor campuri lexicale apartinand unui domeniu bine definit • Tendinta catre claritate si concizie • Pot aparea citari sau pasaje care folosesc alte tipuri de limbaje inclusiv forme grafice. verbelor . formule. manuale scolare. a formulelor. mai precis actiuni din partea receptorului. Se poate intalni in instructiunile de 15 . ci si dorinta de a impresiona receptorul (functia conativa) • Este un tip de text care poate dezvalui spiritul critic. 5. a unor conectori specifici. 4. evenimentelor. apartenenta la registrul cult/scris/educat. poate contine si adresari directe catre auditoriu sau includerea acestuia in observatiile prezentate (prin folosirea persoanei intai plural) • Este dominanta nu numai functia referentiala(continutul ideatic). de generalizare a observatiei.

uneori chiar asociata cu referinte biografice Poate fi prezentat:  Fie cu tendinta de OBIECTIVARE. a interpretarii personale Trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:  Pregatirea autorului  Nivelul de cunoastere al subiectului pe care il dezbate  Epoca pe care o reprezinta  Categoria sociala din care face parte. digresiuni 16 . La infinitiv cu valoare imperativa (A nu se calca pe iarba! A se agita bine inainte de folosire!). care sunt la imperativ. publicitate. discursuri. nu numai cele care folosesc codul verbal. prin propozitii exclamative sau prin folosirea conjunctivului cu sens imperativ (o actiune plasata in viitor) • Aceeasi functie persuasiva o indeplinesc si procedeele retorice • Pot aparea si alte forme de comunicare. pentru ca nu exista imperativ persoana intai). politica. Specific retoricii (arta de a vorbi si de a convinge) este dorinta oratorului de a face ca auditorii sa-I impartaseasca in final punctul de vedere (=>efectul persuasiv) OBIECTIVITATE • • Persoana a III-a . a felului de receptare a lumii. aluzii. valoarea imperativa pentru persoana intai nu se poate exprima decat cu ajutorul conjunctivului. sau din contra.folosire. deci poate gasi la interlocutor sustinere. retete medicale. • Functia dominanta a limbajului este cea conativa. de GENERALIZARE a unor observatii  Fie pastrand marca SUBIECTIVITATII. opinii. adeseori sustinuta de exemple.PERSPECTIVA ( AUTORULUI) Punctul de vedere al autorului = exprimarea directa a unor conceptii. divergenta de opinii partiala sau totala. propaganda (publicitara. asociata uneori cu verbe sau expresii impersonale Tendinta de prezentare CONCISA • • SUBIECTIVITATE Persoana I (si/sau a II-a) Pot aparea constructii incidente. Porneste de la o judecata individuala. 6. • Cel mai usor se observa acest scop de a determina receptorul sa actioneze la nivelul verbelor. etc. etc) afise de interzicere. centrata pe receptor. la conjunctiv cu valoare imperativa ( in limba romana.

!La inceput sau la final se poate folosi persoana I pl. Etc STRUCTURAREA presupune : CONJUNCTII/ LOCUTIUNI CONJUNCTIONALE. cat si prezentarea ca indiscutabila a concluziilor. dintre propozitii dar si dintre fraze si chiar paragrafe (idei) In interiorul frazei sau intre fraze si intre paragrafe. Se pot folosi drept elemente de continuitate diverse adverbe sau locutiuni adverbiale : “intai”…”apoi”. SUSTINEREA ARGUMENTELOR. IPOTEZA/PREMISA (ideea. avand ca scop convingerea ascultatorilor in legatura cu adevarul ideilor prezentate ARGUMENTAREA care nu are destinatia de a fi discurs. “intr-un cuvant”. SCOPUL= PERSUASIV: convingerea receptorului de justetea ideii sustinute. ci doar o sustinere a unei idei. a OPOZITIEI . urmata de trecerea la persoana a III-a . prezentate de obicei intr-o anumita ordine (de la general la particular sau in functie de ierarhizarea importantei lor) cu referire la EXEMPLE CONCRETE. scop). FAPTE DE LIMBA 17 . contine: 1. functia expresiva a limbajului Sensuri conotative Marci ale afectivitatii Amestecul registrelor stilistice Exprimarea directa a unor opinii Pot aparea expresii 7. CONCLUZIA CONECTORII = mijloacele cu care se fac LEGATURILE dintre partile de vorbire. “pe scurt”. partile de propozitie. EXPRESII DE IERARHIZARE (“pe de o parte”/”in primul rand”). TEHNICI SI STRUCTURI ARGUMENTATIVE: Discursul argumentativ= o expunere in fata unui auditoriu a unei teme.• • Registru de limbaj UNITAR Folosirea legaturilor sintactice de COORDONARE sau SUBORDONARE cauzala. PRO si/sau CONTRA 3. a raporturilor CIRCUMSTANTIALE(cauza. sunt prezentate adevaruri generalizate. cu ajutorul verbelor sau expresilor impersonale si a verbelor la indicativ present 8. formule de incheiere/concluzionare TEHNICILE ARGUMENTATIVE urmaresc atat inglobarea auditoriului in procesul de realizare a deducerii ideilor respective. temporala sau consecutiva • • • • • • Structuri evaluative cu valoare afectiva. parerea ce se doreste sustinuta 2. consecinta. de realizare a CONTINUITATII.

conjunctii sau locutiuni conjunctionale. un text descriptiv urmareste o insumare de secvente si un text argumentativ =premisaargumente-concluzie CONVENTII SPECIFICE: stabilite in urma incadrarii textului intr-unul dintre stilurile functionale cunoscute CONECTORII: Pronume sau adjective relative sau nehotarate. persoana. in descriere = propozitii atributive.intr-un text narativ. PARTICULARITATI ALE ORGANIZARII TEXTUALE:  Relatia dintre anumite parti ale textului (exemplu: intre inceput si final : raport de contrazicere/opozitie/simetrie/complementaritate etc)  Organizarea difera in functie de tipul de text: exemplu: un text narativ urmareste etapele actiunii. Conectorii fac legatura dar si indica o anumita relatie intre partile legate : ex.Exemple: in textul argumentativ = propozitii cauzale sau de scop.. In naratiune = propozitii temporale  NIVELUL STILISTIC : prezenta /absenta figurilor de stil. “tot atunci” se creeaza un raport de alternanta. dominanta unei anumite zone a vocabularului  NIVEL MORFOLOGIC: anumita parte de vorbire. relatiile dintre propozitii. TIPURI DE TEXTE: textele pot fi clasificate in functie de:  Destinatie  Functia sau functiile comunicarii dominante  Structurarea  Registrele de limbaj (stilistice) utilizate  Prezenta sau absenta unor moduri de expunere  Prezenta sau absenta anumitor calitati particulare ale stilului  Relatia care se realizeaza intre emitator si receptor (si finalitatea acestei relatii) 18 . dea a da un ritm mai rapid. etc. Daca intalnim conjunctia adversativa “dar” ascociata cu structuri de tipul “in timp ce” . topica. modul sau timpul verbelor  NIVELUL SINTACTIC: constructia frazelor. NIVELUL FONETIC : componenta sonora = modalitate de obtinere a subiectivitatii  NIVELUL LEXICO-SEMANTIC : termeni cu sens denotativ si conotativ. adverbe sau locutiuni adverbiale. prezenta conjunctiei copulative “si” sau a unor determinante temporale “apoi. “imediat ce” are rolul de a crea impresia de continuitate. prepozitii sau locutiuni prepozitionale. stilul functional 8.

DISPUNEREA IDEILOR SI A PARAGRAFELOR: Pe structura: introducere. “deci”. “asa este” “pentru ca”. “de exemplu” “mai precis”. “dupa ce” “la fel”. indicativ prezent. Incheiere)  O idee poate fi sustinuta in mai multe paragrafe In functie de stilul functional CONECTORI “intr-adevar”. “se vede ca”. Enuntarea parerii 2. “imediat ce”. “desi”. “nu cred (eu) ca” “in concluzie”. ”se impune drept concluzie”. Motivarea ei cu cel putin 2 argumente si exemple 3. “asadar”. DETALIERE RECTIFICARE ADAUGARE CONCESIE DEZACORD CONCLUZIA DETERMINAREA. cuprins (mai multe paragrafe/idei. “se poate ca” “poate” EFECT/RAPORT CONFIRMARE EXPLICARE. “mai bine zis” “in plus”. “nu numai ca … ci si” “cu toate ca”. ”la fel de important este si faptul ca” “pe cand”. “sunt de parere ca” STRUCTURA: 1. “adica”. “pe deasupra”. “dupa cum s-a aratat” “in primul/al doilea rand”. “fiindca”. Concluzia 19 . “a crede” + formule de tipul “opinia mea este”. “in acelasi mod ca si” “cred ca”. “in alt fel”. “chiar daca” “in niciun caz”. “mai ales”. “prin urmare” “iata ca”. “pe de alta parte” “tot atunci”. “nu in ultimul rand”. Exprimarea opiniei-se face: folosind verbe la persoana I. “deoarece”. de tipul “a considera”. SUBLINIEREA IERARHIZAREA ALTERNANTA RAPORTAREA TEMPORALA RAPORTAREA MODALA NESIGURANTA 9.

Scuzati eventualele greseli de tiparire!!! Succes maxim!!! 20 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->