I.Notiuni generale II. Scurt istoric III. Principii ale utilizarii rationale a medicamentelor IV.

Particularitati ale folosirii medicamentelor in diverse stari metabolice V. Principalele efecte secundare ale medicamentelor larg utilizate VI. Automedicatia si riscurile ei VII. Clasificarea medicamentelor

I. NOTIUNI GENERALE
1. Generalitati Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica (de sinteza), transformate ntr-o forma de administrare (preparate solide sau solutii) prescrise de medic. Scopul administrari lor este de: - prevenire a mbolnavirilor - ameliorarea bolilor - vindecarea bolilor , prin actiunea lor locala sau generala Caile de administrare a medicamentelor sunt urmatoarele: - calea digestiva orala, sublinguala, gastrica, intestinala, rectala - local pe tegumente si mucoase - cale respiratorie - cale urinara - parenterala sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase Calea de administrare este aleasa de catre medic n functie de scopul urmarit, capacitatea de absorbtie a cai respective, actiunea medicamentelor administrate, toleranta organismului primitor, particularitatile anatomice, fiziologice ale organismului. Substanta medicamentoasa poate actiona ca aliment , medicament sau substanta toxica daca nu se respecta doza si calea de administratie. Tipuri de doze medicamentoase : - doza terapeutica - este cantitatea de medicament necesar obtinerii efectului terapeutic dorit - doza maxima - reprezinta cantitatea cea mai mare de medicament administrat, suportat de organism - doza toxica - este cantitatea de medicament care provoaca reactii toxice - doza letala - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului 2. Reguli generale de administrare a medicamentelor. Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele medicamentului, doza, calea de administrat, ora administrari, durata tratamentului, administratia n raport cu alimentatia, iar persoanele care le administreaza trebuie sa cunosc urmatoarele reguli generale pentru a evita greselile care pot avea efecte nedorite: - respecta medicamentul prescris - este necesar sa se verifice etichetele de pe medicamente naintea administrarii lor, inclusiv termenul de expirare - sa se cunoasca aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuia - sa se cunoasca modul, caile pe care se administreaza medicamentele si manoperele utilizate pentru a masca gustul neplacut sau mirosul unor medicamente (copii) - doza de administrat ct si orarul pentru a asigura o eficienta maxima - sa se cunoasca reactiile imediate sau ndepartate care pot aparea - sa se cunoasca incompatibilitatile care pot exista ntre medicamente - sa se cunoasca modul de pastrare al medicamentelor n scopul mentinerii calitatii acestora - respectare somnului fiziologic al pacientului - lamurirea bolnavului naintea administrari, informare, accept - anuntarea greselilor de administrat - se administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane - cunoasterea normelor de prevenire a infectiilor intraspitalicesti, a masurilor de asepsie, circuite, tehnici de administrare Asistenta trebui sa cunoasca efectul medicamentelor: - efectul asteptat de la medicamentele administrate - timpul necesar dupa cere se poate astepta efectul medicamentului - efectele secundare ale medicamentelor - fenomenele de obisnuinta si de acumulare a unor medicamente n organism utilizate n mod sistematic si timp

ndelungat - fenomenele de hipersensibilitate legate de actiunea unor medicamente

II. Scurt istoric

Folosirea unor medicamente de origine naturala este una din cele mai vechi caracteristici ale societatii umane. Boala si suferinta au insotit omul in toata dezvoltarea sa biologica si sociala, fapt care a facut ca inca din cele mai vechi timpuri omul sa caute remedii. La inceput procedurile terapeutice erau impregnate de magie, dar treptat omul a gasit substante utile in plantele, animalele si mineralele care-l inconjurau, utilizandu-le in tratrea diverselor simptone. In evul mediu, intransigenta dogmatismului religios din Europa vestica a facut ca terapia medicala, in contextul stiintei in general,sa stagneze si chiar sa regreseze. La jumatatea evului mediu intalnim ateva remarcabile realizari ale arabilor, intre care amintim faptul ca in anul 850 apare prima farmacopee oficiala, iar ceva mai tarziu apare prima farmacie. Sub imboldul Renasterii, medicina in general si utilizrea medicamentului progreseaza, sporind cunoasterea remediilor terapeutice. Un rol important l-au avut primele universitati europene create dupa anul 1000 (Salerno 1076, Paris 1110, Bologna 1113, Oxfors 1163 etc.), in care s-au facut la inceput foarte timid, iar apoi din ce in ce mai intens, studiile de medicina si farmacie. Stramosii nostri geto-daci au utilizat cu succes plantele medicinale, avand o faima de buni terapeuti in lumea antica. Prima mentiune istorica despre aceasta indeletnicire a dacilor a facut-o Herodot, iar mai tarziu Dioscoride, medicul imparatului Nero, arata ca arta vindecarii cu ajutorul principiilor c tive din plante erau mult raspandita in Dacia. Dupa cucerirea romana au fost preluate de medicina romana. In evul mediu, in 1578, se tiparese la Cluj prima carte de plante medicinale Herbarium din tara noastra. Prima farmacopee romaneasca aparuta in 1862 cuprindea predominant principii terapeutice extrase din plante, iar din cele 217 plante mentionate 102 erau autohtone. Succinta trecere in revist a catorva momente din lupta milenara a omului impotriva bolii arata faptul ca medicamentele au devenit azi principalele arme ale medicului, dar in acelasi timp, un element important in ameliorare conditiai umane. Utilizat inca din comuna primitiva, asa cum este cazul unor plante ca macul, laptuca, Hyosciamus niger (maselarita) etc., medicamentul s-a traansformat treptat gratie procesului cunoasterii medicale si generale intr-o arma din ce in ce mai eficiena si activa, dar in acelasi timp din ce in ce mai complexa si cu mai multe efecte secudare. Evocarea pe scurt a medicamentului ca prieten si dusman, evidentiind unele din particularitatille utilizarii sale corecte pentru ameliorarea stari de sanatate constituie scopul acestei lucrari.

III. Principii ale utilizarii rationale a medicamentelor

Diversitatea enorma a medicamentelor (circa 3000 de noi produse comerciale a medicamentelor p an), marea varietate a afectiunilor si individualitatea genetuca su matebolica a oamenilor bolnavi fac dificila gasirea unor principii general valabile, imuabile, ale terapiei medicamentoase. Adaptarea terapiei la bolnavi si nu la cunoasterea abstracta a bolii a dus la utilizarea in practica medicala a conceptului nu exista boli, ci bolnavi. Deoarece fiecare om face o anumita boala pe un teren metabolic cu multe particularitati, numai medicul poate stabili corect terapia, cu sanse mai mici de eroare. In principiul, intr-o afectiune se vor folosi cat mai puine medicamente, cu conditi ca cele folosite sa actioneze etiopatogenic si simptomatic, act mai eficient, in conformitate cu cele cunoscute la ora actuala. Este falsa idee ca un numar mare de medicamente asigura succesul terapeutic, dar este gresit si din punctul de vedere conform caruia unele medicamente ar fi bune oricand si oricum, sau ca unele dintre ele ar fi utile in toate bolile de care sufera menbrii unei familii, aceasta din urma prejudecata fiind inca frecvent intalnita. S-a spus si s-a scris adesea ca automedicatia, medicatia dupa urechesi dupa sfaturile binevoitorilor este daunatoarea si uneori poate fi fatala. Dar nici un medicament nu este folosit cu mai putin discernamant de

marele public decat antibioticele, care au ajuns la devalorizare fiind consumate fara indicatii sau cu indicatie gresita. Un alt principiu al terapiei medicamentoasa este faptul ca diagnosticul trebuie sa preceada tratamentul. Fara stabilirea unui diagnostic ferm de catre specialist, este hazardat si de multe ori primejdios sa se ia medicamente. Pericolul vine dinspre cateva posibile actiuni ale unui medicament luat fara sa se stabileasca cu certitudine diagnosticul si anume: a) posibilitatea mascarii diagnosticului real prin suprimarea unor simptome, creandu-se o falsa linistire a bolnavului, concomitent cu evolutia dramatica a boii. b) posibilitatea ca medicamentelee influentand (real au doar iluzoriu) un simpton subiectiv, sa agraveze procesul patogenic. Asa se intampla atunci cand un bolnav cu simptome de ulcer gastic sau dureri intr-o gastrita cauta sa-si calmeze suferinta inghitind analgetice, antipiretice nesteroidale (cum sunt algocalminul, aspirina etc.); c) sa constituie tratamentul principal corect in ceea ce priveste marimea dozelor si ritmul de administrare. d) sa apara grave accidente alergice ajungandu-se pana la soc anafilactic. Durata tratamentului joaca si ea un rol important. Este la fel de gresit ca un tratament corectstabilit de medic. Un tratament pre scurt re riscul sa nu rezolve problema patogenica a cronicizarii boii sau a unor recaderi foarte primejdioase.

IV. Particularitati ale folosirii medicamentelor in diverse stari metabolice

Unele stari matabolice au particularitati in ceea ce priveste raspunsul organismului la diverse medicamente si efectele ce le au unele substante asupra diverselor sisteme si organe. Acestor caracteristici ale metabolismului trebuie sa le corespunda o adaptare si o nuantar a terapiei. Ne vom referi pe scurt la cateva probleme ale utilizarii medicamentului in timpul sarcinii, lactatiei, la nounascut si sugar, la batrani si in starile de suprasolicitare fizica si psiihica. Sarcina Starea de graviditate reprezinta una din cele mai caracteristice stari fiziologice ale femeii. In organismul acestei u loc modificari morfofunctionale complexe, care creeaza conditii optime de dezvoltare pentru produsul de conde conceptie. Efectele nedorite ale unor medicamente asupra evolutiei sarcinii si dezvoltarii produsului de conceptie se pot grupa, in linii mari, in urmatoarele grupe: 1) Efecte toxice asupra organismului matern, car creeaza dificultati sau imposibilitatea continuarii normale a sarcinii, ducand la moartea produsului de concptie, urmata mai devreme sau mai tarziu de eliminarea sa din uter. 2) Substante care in dozele administrate dau relativ mica toxicitate materna, dar sunt toxice pentru embrion sau fat. 3) Substante care au actiune asupra aparatului genetic al celulelor fetale inducand afectiuni de natura genetica sau moartea produsului de contraceptie. 4) Substante care modifica durata fiziologica a sarcinii si influenteaza actul nasterii. 5) Medicamente care au doua sau mai multe tipuri de ctiuni din cele enumerate anterior. Lactatia Intelepciunea populara a spus de mult ca laptele si dragostea mamei sunt de neinlocuit pentru copil. Dar pentru ca laptele mamei sa fie alimentul ideal pentru copil in primele luni de viata trebuie sa nu contina nimic nociv copilului. Din substantele care pot sa ajunga in lapte, un loc important il ocupa medicamentele luate de femeia care alapteaza; aceasta se va abtine de aceea de la orice fel de automedicatie, iar medicul va recomanda numai strictul necesar de medicamente pentru tratrea unor afectiuni. Iata mai departe unele medicamente carese elimina prin lapte.

Medicamentul Barbituricele (Ciclobarbital, Fenobarbital etc.) Aspirina Diazepam Alcaloizi din ergot Fanacetina (Antinevralgic) Rezerpina (Hiposrpil, Serpasil) Nicotina Metranidazol Streptomicina Contraceptive perorale Anorexigene amfetminice Sulfametoxipiridazina Bromuri Derivati de tiouree: Iodurile

Riscuri pentru sugar Somnolenta Hemoragii Hiperbilirubinemie Varsaturi, diaree Icter nuclear Congestie nazala si cresterea secretiilor traheobronsice Agitatie, varsaturi, tahicardie, tulburari circulatorii Anorexie, greturi Otoxicite Scaderea in greutate, ginecomastie la baietii sugari Insomnii, tremuraturi Anemii hemolitice la sugaruu cu deficite de glucoza-6fostat dehidrogenaza Somnolenta, eruptii cutanate Depresiunea tiroidei la sugar Dispensie la sugar, copilul refuza sanul, datorita gustul neplacut al iodului din lapte

Nou-nascut si sugar Treacand de la viata intrauterina la cea extrauterina, nou-nascutul prezinta unele particularitati metabolice caracterizate prin: - insuficienta maturizare a unor sisteme enzimatice; - deficite de reglare a unor functii ale organismului; - permeabilitatea sporita a unor bariere ale organismului(cum este cea hematocerebrala de exemplu); - o proportie mai mare a apei in orgnism, in comparatie cu adultul si o repartizare deosebita pe compartimente a acesteia. Reactivitatea nou-nascutului la medicamente este mult deosebita de cea a adultului. Imaturitatea enzimatica a dus la catastrofe atunci cand a fost ignorata, cum este cazul sindromului cenusiu, aparut dupa administrarea de cloramfenicol. Nou-nascutii cu greutate mai mica la nastere decat normalul sunt si mai sensibili, datorita imaturitatii unor sistme si organe. Biodisponibilitatea medicamentului, adica raportul dintre cantitatea de medicament administrata, cea care ajunge la locul de actiune si efectul farmacodinamic obtinut este diferita la sugar de adult. Unele medicamente nu pot fi administrate la sugar si nou-nascuti, iar altele se dau numai in caz de extrema necesitate. Terapeutica nou-nascutuluisi sugarului reprezinta unul din cele mai dificile domenii ale medicinii. Orice exces medicamentos, ca si orice lipsa de medicatie poate sa aiba consecinte importante si uneori imprevizibile asupra dezvoltarii fizice si psihice ulterioare a copilului

V. Principalele efecte secundare ale medicamentelor larg utilizate

Efectele secundare sunt actiuni nedorite si foarte adesea daunatoare ale medicamentelor. Concepute ca niste instrumente de lupta boala din ce in ce mai perfectionate, medicamentele moderne au o actiune farmacodinamica din ce in ce mai intensa si tintesc mereu mai precis un anumit fenomen sau o anumita veriga a lantului patogeic; dar u s-a reusit inca producerea unui medicament ideal care sa actioneze numai in sensul dorit, fara s interfereze structurile si procesele similare din restul organismului.

Efectele secundare medicamentoase determina din nefericire, o adevarata si nedorita noua patologie si formeaza o parte importanta a bolilor iatrogene, adica bolile induse de medicament. Si mai riscanta este evolutia efctelor secundare in cazul automedicatiei, bolnavul deosebind greu sau deloc unele efecte adverse de efectul farmacodinamic dorit al medicatiei si de simptomele bolii. Cunoasterea, evitarea pe cat este posibil si diminuarea efectelor secundare reprezinta o preocupare majora a medicinii contemporane. Anestezice locale Sunt substante utilizate pentru anesteziere ( suprimarea perceptiei durerii), in anumite teritorii le organismului. Din ele enumeram: - cocaina, mai putin utilizata in prezent, - procaina - benzocaina - lidocaina(Xilina) - mepivacaina - dibucaina etc. Antiinflamatoare, analgetice, antipiretice nesteroidale Sunt medicamente cu larga utilizare, indeosebi in combaterea inflamatiei acute si cronice. Din efectele secundare mentionam manifestari digestive cele mai frecvente si care constau in epigastralgii, greturi, diaree, scaderea apetitului, hemoragii digestive, iar la ulcerosi apar uneori perforatii. Derivatii de acid salicilic dau tulburari auditive, reducerea campului vizual si scaderea acuitatii vizuale pentru vederea colorata, euforie, care poate sa ajunga in cazul dozelor mari la agitatie psihomotorie. Medicatia antidiabetica Se utilizeaza pentru tratamentul diabetului zaharat in diversele lui forme. Cuprinde: insulina (diverse preparate cu durata diferita de actiune); antidiabetice perorale: a) derivati de sulfoniluree: - tolbutamid (Rastinon, Butamid) - acetohexamid; - clorpropamid; - tolazamid; - ciclamida(Cicloral) b) biguanide: - fenformin (feniletil-biguanida); - buformin (butil-biguanida); - metformin (dimetil-biguanida) Hormonii glucorticoizi Hormonii glucocorticoizi si derivatii lor sintetici se utilizeaza foarte lar in terapeutica, avand indicatii in inflamatii, colagenoze, unele boli ale sangelui, artropatii, boli alergice, astm bronsic, hepatita cronica, unele neoplazii etc. Antibioticele Sunt substante utilizate cu scop bactericid, bacteriostaticsau antifungic. In ultimii ani au fost puse la punct si unele substante antivirale, care au inca o circulatie redusa. Din grupele antibiotice, penicilinele au toxicitatea cea mai mica. Principalul efect secundar il constituie reactiile alergice (frecventa cea mai mare la ampicilina).

VI. Automedicatia si riscurile ei

Automedicatia ajunge astfel sa fie una din sursele de poluare endogena a organismului cu repercusiuni negative numeroase, din care amintim: mascarea simptomelor unei boli si inducerea in eroare a medicului, intarziind diagnosticul corect; agravarea bolii prin infectia terapiei luata la intamplare de bolnav; cronicizarea unor afectiuni acute pentru carwe bolnavul ia unele medicamente in doze insuficiente; - aparitia unor efecte toxice ale asocierilor empirice de medicamente sau agravarea unore din simptomele bolii in incercarea de a suprima altele.

VII.

Clasificarea medicamentelor

Medicamentele sunt substane sau amestecuri de substane utilizate pentru a preveni, ameliora sau vindeca diferite afeciuni, dar i pentru a diagnostica unele boli. Criteriile de clasificare ale medicamentlor sunt diverse, ele fiind prezentate sintetic n cele ce urmeaz. a. Dup modul de prezentare i preparare, medicamentele pot fi solide, semisolide, sub form de gaze sau aerosoli. La rndul lor medicamentele solide se clasific n pulberi, comprimate, capsule, pilule, supozitoare. n grupa medicamentelor semisoide gsim unguentele. Acestea din urm, n funcie de proporia de ap, se clasific n creme, cele care conin mai puin ap i paste, la care proporia de ap este mai ridicat. Medicamentele lichide sunt soluiile, suspensiile, tincturile sau vinurile medicinale. b. Dup modul de formulare se disting urmtoarele trei categorii: oficinale, magistrale i industriale (specialiti). c. Dup modul de administrare medicamentele se mpart n: medicamente pentru uz intern, extern i parenteral. e. Dup compoziie medicamentele pot fi simple, cu o singur substan activ sau compuse, cu dou sau mai multe substane active. f. Dup toxicitate medicamentele i substanele medicamentoase sunt obinuite (anodine), puternic active, toxice i stupefiante. g. Dup concepia terapeutic, medicamentele se mpart n alopate i homeopate. h. Dup modul de eliberare al substanei active medicamente se clasific dup cum urmeaz: cu efect prompt (injecii, perfuzii), cu efect obinuit (comprimate), cu aciune modificat (prelungit, susinut sa repetat), cu aciune controlat i cu efect la int. i. Dup modul de aciune ele sunt: cu aciune local (cele de uz extern), general sau sistemic (cele de uz intern parenterale, sistemele terapeutice transdermice). j. n funcie de repartizarea dozelor de substan activ n forma farmaceutic, medicamentele pot fi : unidoz (comprimate, pilule, supozitoare), multidoz (soluii,suspensii, emulsii, pulberi nedivizate). k. Dup originea substanei active: vegetale, animale, chimice. l. Dup aciunea farmacologic: tonice, expectorante, anestezice, e.t.c. m. Dup domeniul de aplicare: uz uman i uz veterinar. n. Dup modul de eliberare din farmacie: etice, care necesit recomandarea scris a medicului i cele care se pot elibera la cerere, fr prescripie medical (produse OTC).