Sunteți pe pagina 1din 136

Capitolul VII

METODE ŞI TEHNICI SPECIFICE ŞTIINŢELOR COMUNICĂRII:

ANALIZA DE CONŢINUT

Obiective

1. Definirea metodei analizei de conţinut;

2. Exemplificarea şi prezentarea caracteristicilor analizei de conţinut;

3. Delimitarea etapelor implicate de aplicarea metodei analizei de conţinut;

4. Dobândirea abilităţilor practice necesare în cazul unui proiect de cercetare bazat

pe metoda analizei de conţinut

1. Definiţia analizei de conţinut

Este o metodă folosită pentru descrierea şi analiza conţinutului comunicării (de masă şi interpersonale) într-o modalitate mai comprehensivă dar şi mai puţin înclinată spre subiectivitate.

Exemplu Un director de departament al unui post de televiziune poate fi interesat să vadă care sunt elementele-cheie din discursurile vehiculate în programele şi emisiunile unui post concurent; un director al unei firme de publicitate poate studia reclamele unei firme concurente pentru a vedea mai bine care sunt caracteristicile stilului adoptat de aceasta.

Analiza de conţinut poate fi definită drept: „o metodă de studiere şi analiză a comunicării într-o modalitate sistematică, obiectivă şi cuantificabilă în scopul de a măsura variabile" 1 .

2. Caracteristicile analizei de conţinut

Metoda analizei de conţinut are o serie de caracteristici 2 :

A. Obiectivitatea;

1 B. Gunter, 2000, op. cit: 56.

2 B. Gunter, 2000, op. cit: 56.

Exemplu Un cercetător care studiază „tendinţa liberală" din programele unei reţele de posturi TV nu trebuie să accepte finanţarea unei cercetări pentru o reţea de posturi TV concurentă.

B. Caracterul sistematic - mesajele care sunt analizate se aleg conform cu reguli

explicite şi aplicate consecvent; trebuie să existe uniformitate în codificarea materialului empiric şi în procedeele de analiză;

C. Caracterul cantitativ - scopul unui proiect de cercetare care va utiliza această metodă este de a identifica şi număra apariţiile unei caracteristici sau unei dimensiuni a textelor, mesajelor analizate, pentru a realiza explicaţii mai generale despre acest tip de fenomene şi procese specifice - conţinutul mesajelor comunicării.

Exemplu

O cercetare bazată pe metoda analizei de conţinut prezintă în principal

frecvenţe şi procente sub formă de tabele şi grafice.

3. Scopul analizei de conţinut

Au fost identificate cinci scopuri principale ale analizei de conţinut 3 :

A.

Descrierea tendinţelor în prezentările media;

B.

Testarea ipotezelor despre strategiile sau scopurile procedeelor media;

C.

Compararea conţinutului media cu lumea reală;

D.

Aprecierea reprezentării unui grup particular în societate;

E.

Extragerea inferenţelor legate de efectele media.

4.

Alegerea şi definirea temei de cercetare

Având în vedere că analiza de conţinut este o metodă cantitativă prin excelenţă, o importanţă deosebită în această etapă o are formularea ipotezelor cauzale referitoare la relaţiile dintre conceptele analizate 4 . Totuşi un proiect de cercetare nu trebuie să utilizeze metoda analizei de conţinut şi nu trebuie să se limiteze la simpla numărare a unor elemente din mesajele comunicării de masă şi interpersonale. Doar prin enunţarea clară a problemei sau obiectivului de cercetare analiza ulterioară se va concentra exact asupra acelor aspecte ale conţinutului care sunt importante. Exemplu Fie două tipuri diferite de probleme de cercetare care pot intra sub titlul general al analizei prezentării în media a criminalităţii, dintre care doar una

3 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 175-177. 4 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit.: 168; A. Laramee, B. Vallee, 1991, op. cit.: 260.

este adecvată abordării prin analiza de conţinut. Astfel, un cercetător doreşte să vadă dacă există diferenţe importante între prezentarea actelor criminale în mass-media şi nivelele pe care acest tip de acte le au în statisticile oficiale. Este evident că în acest caz avem de-a face cu o abordare cantitativă, pentru că un astfel de proiect de cercetare este interesat îndeosebi de comparaţiile între mărimi, numere. Să ne imaginăm că un alt cercetător doreşte să studieze modul în care opiniile jurnaliştilor legate de „ce este un act criminal", aşa cum sunt acestea transmise prin articolele pe care le semnează, pot să intre în contradicţie cu „definiţiile" strict legale ale unui astfel de act social. Dat fiind că opiniile jurnaliştilor pot fi foarte diverse, fiecare dintre ziarişti poate folosi o retorică specifică. Se poate considera că un astfel de subiect de cercetare ar putea fi studiat dintr-o perspectivă calitativă (şi nu prin procedee statistice rigide).

5. Eşantionarea în analiza de conţinut

Deoarece nu este posibil să se analizeze absolut toate tipurile de comunicare în care apare un subiect sau o problemă de cercetare, la început trebuie să se aleagă tipul de comunicare ce va fi analizat. în general analiza de conţinut s-a realizat pe eşantioane mari de conţinuturi ale mesajelor comunicării, care au tins spre un anumit nivel de

reprezentativitate. De aceea tipul de comunicare privilegiat de aceste proiecte de cercetare a fost mass-media. Etapa eşantionării în acest caz include, la rândul ei, trei sub-etape 5 :

A. Alegerea tipului de media sau a titlurilor din media - în această sub-etapă se

defineşte: „întreaga diversitate a conţinutului la care se referă inferenţele pe care

cercetătorul le va realiza («populaţia» proiectului de cercetare)" 6 .

Exemplu în cazul unei acoperiri a unui anumit tip de act social în conţinutul mass- media problema care se pune este: Se vor analiza acoperirile din programele de ştiri, cele din filmele artistice sau ambele tipuri? Dacă se consideră reprezentările din filme atunci cercetătorul poate să fie interesat să extragă informaţii din toate genurile „ficţionale" (drame, soap-opera, comedii, desene animate etc.) sau poate fi mai selectiv. Dacă el se concentrează asupra acoperirii „factuale" atunci se poate alege să se examineze acoperirea actului respectiv în toate formele de programe de televiziune (talk-show-uri, programe sociale, programe economice, ştiri etc.) sau se

5 A. Hansen, S. Cottle, R. Negrine, Ch. Newbold, 1998, op. cit: 100-106.

6 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 120.

poate ca analiza să se limiteze la forme specifice (de exemplu, ştiri). Dar ar fi greşit să se declare că s-au obţinut informaţii şi date despre toate reprezentările din filme dacă eşantionul nu conţine decât „soap-opera".

B. Alegerea unităţii de numărare - adică a elementului din media sau comunicare

care va fi inclus în eşantion 7 .

C. Eşantionarea conţinutului relevant. în cazul unei analize de conţinut,

eşantionarea are aceeaşi importanţă ca şi în cazul unei anchete. Fiind o metodă cantitativă de studiere a comunicării, „intenţia oricărei analize de conţinut este să prezinte un întreg textual exact cum un eşantion se aşteaptă să reprezinte întreaga populaţie" 8 . De aceea se preferă adaptarea tipurilor de eşantionare probabilistă (statistică). Nu există reguli clare referitoare la mărimea eşantionului, dar în literatura de specialitate 9 se subliniază: „cu cât eşantionul este mai mare, cu atât este mai bine. Eşantioanele mai mari, dacă sunt alese aleator, sunt mai puţin expuse riscului de a fi atipice" 10 .

6. Instrumentul de lucru - „Grila de analiză de conţinut

Instrumentul de lucru (de adunare a datelor) în cazul unui proiect de cercetare care utilizează metoda analizei de conţinut este „schema de codificare a conţinutului ce urmează a fi studiat. O „schemă de codificare" poate fi definită drept „un instrument de investigaţie constând dintr-o listă de variabile care trebuie codificate pentru fiecare unitate de analiză ce urmează a fi analizată, listă care fixează valorile sau posibilităţile de codificare asociate cu această variabilă" 11 . Aşadar, o „schemă de codificare" seamănă cu un „chestionar" 12 . în cazul unei scheme de codificare, se aplică o serie de „coduri de valori" la ceea ce este numărat: elementele procesului de comunicare considerate variază chiar ele. Aceste elemente ale procesului de comunicare analizate reprezintă „unitatea de

7 S. Chelcea, 2001, op. cit: 526.

8 M. Singletary, 1994, op. cit: 188-190.

9 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 172-175; D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 129.

10 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit.: 173.

11 A. Hansen, S. Cottle, R. Negrine, Ch. Newbold, 1998, op. cit: 116.

12 P. Iluţ, 1997, Abordarea calitativă a socioumanului, Editura Polirom, laşi.: 135.

înregistrare". Tipurile de „unităţi de înregistrare" care sunt cel mai frecvent utilizate în analizele de conţinut sunt 13 :

1. Pentru textul scris: cuvântul, tema, propoziţia, paragraful etc.

2. Pentru un text audiovizual: indivizii, locurile, numărul de indivizi în

interacţiune, acţiunile, îmbrăcămintea, dimensiunea temporală sau/şi spaţială etc.

Acestor „unităţi de înregistrare" li se aplică, ulterior, un anumit nivel de măsurare 14 . Schema de codificare este pur şi simplu o pagină care include informaţii despre conţinutul mesajelor comunicării de masă şi interpersonale. O astfel de pagină cuprinde tabele cu informaţii despre:

1.

Frecvenţa apariţiei fiecărui cuvânt separat care face parte din tema de cercetare;

2.

Frecvenţa apariţiei fiecărui subiect/temă derivată din tema de cercetare;

3.

Frecvenţa apariţiei temei de cercetare în tipuri de comunicare specifice.

7.

Avantaje şi dezavantaje ale utilizării analizei de conţinut

A.

Avantajele principale 15 :

Are un caracter metodic - este sistemică, obiectivă, are un caracter cuantificabil;

Permite ca prin analiza mesajelor comunicării să se evidenţieze atât elementele

constante cât şi dimensiunile care sunt supuse schimbării.

B. Dezavantajele principale 16 :

- Nu sesizează şi nu identifică procesele variate şi complexe ale modului în care semnificaţia este realizată în interiorul textelor.

Teme de autoevaluare

1.

Definiţi unităţile de analiză care pot fi folosite într-o analiză de conţinut pentru:

(a)

Emisiunile TV de divertisment;

(b)

Ştirile principale dintr-un ziar şi dintr-un săptămânal. Motivaţi alegerile dvs. în

maxim o jumătate de pagină.

2. Identificaţi trei teme care nu pot fi studiate prin metoda analizei de conţinut

şi motivaţi alegerile dvs. în maximum zece rânduri pentru fiecare caz.

13 A. Laramee, B. Vallee, 1991, op. cit: 260.

14 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 178-179.

15 D. Deacon, P. Golding, 1999. op. cit: 133.

16 D. Deacon, P. Golding, :999, op. cit: 132.

Exerciţii.

1. Se dau trei obiective de cercetare şi instrumentul de lucru şi se cere:

(a)

Elaborarea a trei ipoteze de lucru;

(b)

Stabilirea eşantionului;

(c)

Completarea spaţiilor libere din „Schema de codificare" cu indicatorii adecvaţi.

A.

Obiectivele de cercetare:

1.

Identificarea elementelor-cheie constituente ale reprezentărilor pe care jurnaliştii

români le au asupra fenomenelor de violenţă în familie.

2. Realizarea unei tipologii a modalităţilor de prezentare în presa scrisă din

România a sub-fenomenelor incluse în categoria tematică generală a „violenţei în familie".

3. Delimitarea şi definirea modalităţilor specifice de construcţie mediatică a

fenomenului de violenţă în familie în ziarele centrale româneşti.

B. Instrumentul de lucru:

SCHEMĂ DE CODIFICARE

ZIARUL

3. Dimensiunea articolului {în centimetrii - per total centimetrii în pagina de

PERIOADA

ăă ă Categorie luni marţ i ăă Fotografie (singură, fără articol) Articol cu fotografie
ăă
ă
Categorie
luni
marţ
i
ăă
Fotografie
(singură, fără
articol)
Articol cu
fotografie

4.

Poziţionarea articolului în pagina de ziar

Categorie luni marţi miercuri joi vineri sâmbăt duminic ă ă Dreapta sus Stânga sus Dreapta
Categorie
luni
marţi
miercuri
joi
vineri
sâmbăt
duminic
ă
ă
Dreapta sus
Stânga sus
Dreapta jos
Stânga jos
Mijlocul paginii
de ziar
5.
6.
Poziţionarea/vizibilitatea articolelor în economia ziarului
Aşezarea în
lun miercu
marţ
joi
vineri
Sâmbăt
duminic
pagina
i ri
i
ă
ă
Prima pagină
Altele
Ultima pagina
Menţionat in
„sumarul ziarului
7.
Femini
n
liş
irna
întreg
Masculi
artic
n
ţă
Femini
n
Cu
iniţiale
ăş
9.
Tipul sursei de ştiri despre actul violent
Categorie
luni
marţi
miercu
joi
vineri
sâmbăt
duminică
ri
ă
Ştirea este preluată
de
la agenţia de ştiri Ştirea este preluată din altă sursă (Care ?) Ştirea nu are
la agenţia de ştiri
Ştirea este preluată
din
altă sursă (Care
?)
Ştirea nu are o sursă
identificată

10.

Violenţă în familie

11.

12. Locul desfăşurării actelor de violenţă

1 . . ţ ăă ă ■-> â Circumstanţe luni Locuinţa proprie ţ ţ La
1
.
.
ţ
ăă
ă
■->
â
Circumstanţe
luni
Locuinţa proprie
ţ
ţ
La locul de muncă
Locuinţa
prietenilor/ alte
persoane cunoscute
Alte spaţii publice
ţă
13.
vlob
declanşării actelor de violenţă în familie
Circumstanţele/
ilu
Circumstanţe
luni
marţi
miercur viner
joi
sâmbăt
duminică
i i
ă
Adulter
Agresivitate
verbală/altercaţie/
violenţa
psihologică Nerespectarea unor obligaţii juridice Răzbunar e Distrugerea bunurilor victimei Psihic Abuz
psihologică
Nerespectarea
unor
obligaţii juridice
Răzbunar
e
Distrugerea
bunurilor
victimei
Psihic
Abuz
Fizic
asupra
copiilor
Sărăcia/Lipsa
banilor
Şomajul/pierderea
locului de muncă
Drogurile
Boala psihică
Abuzul sexual
Violenţa fizică
repetată anterioară
Gelozia
Nerespectarea
obligaţiilor moral-
sociale
Socializarea
primară
Alta (Care?_J
14.

15. Stilul de mediatizare

Categorii

luni

marţi

miercu

joi

viner

sâmbătă

duminic

ri

i

ă

Jurnalistul descrie

             

cazul, fără a-l

evalua/descrieri

şăă măsură/ Descrieri şi evaluări Jurnalistul mai mult ăă 17. 18. Tonalitatea istului jurna Categorii
şăă
măsură/ Descrieri şi
evaluări
Jurnalistul mai mult
ăă
17.
18. Tonalitatea
istului
jurna
Categorii
luni
marţi
miercu
Joi
vineri
sâmbătă
duminică
ri
ă
ă
ă
Nu caracterizează
agresorul
19.
20. Caracterizarea agresorului
Categorii
marţ miercur
joi
vineri
sâmbăt
duminic
i i
a
a
ă
ă
Caracterizare
socio-morală
Caracterizare
etnică
Caracterizare
religioa
22. 23. Statutul legal al actelor de violenţă în familie comise/Severitatea con- ţ ăă ă

22.

23. Statutul legal al actelor de violenţă în familie comise/Severitatea con-

ţ ăă ă mifeiL joi ui i Act reclamat de victimă Act anchetat de poliţie
ţ
ăă
ă
mifeiL
joi
ui i
Act reclamat de victimă
Act anchetat de poliţie şi
alte
organe/instituţii
Act aflat sub urmărire
penală
Sub
urmărire/Condamnare
judecătorească
Caz judecat/în care sa
dat verdictul/în care s-a
dat
ăăăţ
Victima a avut nevoie de
un
Ăăă
un număr de zile
Nici una din cele
anterioare

31.

32. Vârsta victimei şi a agresorului

Categorii

luni

marţi

miercur

joi

vineri

sâmbăt

duminică

i

ă

ă

Da

             

Nu

             

ă

Da

             

Nu

             

33.

34. Nivelul de instrucţie al victimei şi al agresorului

Categorii

luni

marţi

miercuri

joi

vineri

sâmbătă

duminică

Nivelul de instrucţie al victimei este precizat

Da

Nu

Nivelul de instrucţie al agresorului este precizat

Da

Nu

2. Fie un proiect de cercetare cu tema: „Caracteristici mediatice ale campaniei electorale X". în acest caz se cere:

(a)

Formularea obiectivelor de cercetare;

(b)

Elaborarea a trei ipoteze de lucru;

(c)

Elaborarea „Schemei de codificare".

Termeni - cheie

Metode specifice ştiinţelor comunicării; Analiza de conţinut; Eşantionare; Grilă de analiză de conţinut;

Lecturi suplimentare

Agabrian, M, (2006), Analiza de conţinut, Editura Polirom, Iaşi. Chelcea, S, (2001), Metodologia cercetării sociologice - Metode cantitative şi calitative, Editura Economică, Bucureşti. Chelcea, S, (2001), Tehnici de cercetare sociologică, Editura SNSPA, Bucureşti. Vlăsceanu, L, (1986), Metodologia cercetării sociale, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. Zamfir, C, Vlăsceanu, L, (coord.) (1993), Dicţionar de Sociologie, Editura Babei, Bucureşti.

Capitolul VIII

METODE ŞI TEHNICI SPECIFICE ŞTIINŢELOR COMUNICĂRII:

ANALIZA LINGVISTICĂ

Obiective

1. Definirea metodelor analizei lingvistice;

2. Prezentarea tipologiei metodelor analizei lingvistice;

3. Exemplificarea procedeelor de aplicare a unor metode de analiză lingvistică;

4.

Dobândirea abilităţilor practice necesare în cazul unui proiect de cercetare

bazat pe una dintre metodele analizei lingvistice

1. Specificul metodelor de analiză lingvistică

Metodele de analiză lingvistică sunt un domeniu eclectic şi nou în studiul sistematic al

textelor comunicării 17 .

Există mai multe perspective de analiză lingvistică a textelor media 18 :

   

Codificator

 

Sintaxă

Semantică

Pragmatică

01

Sintaxă

ă

ă

ă

ă

 

3

5

Semantica

Pragmatica

denotativă

conotativâ

     

6

Pragmatic

Pragmatica

ă

pragmaticii

2. Tipologia metodelor de analiză lingvistică

1. Analiza structuralist-semiotică - este preocupată nu de conţinutul manifest al unui

text, ci de relaţiile structurale din interiorul său. Procesul de comunicare este privit ca

fiind compus din semne organizate în sisteme numite „coduri". Codurile sunt

convenţii sau înţelegeri care leagă un semn de semnificaţia sa şi ele sunt de tipuri

diferite: coduri culturale, coduri ideologice, coduri de limbaj 19 .

Analiza semiotică este în principal descriptivă - sistemele de semne, semnificaţia,

reprezentarea şi practicile de semnificare sunt identificate şi ulterior interpretate, de

exemplu, drept complexe ideologice. Analiza semiotică modernă de acest tip rezultă

din opera lui F. de Saussure şi Ch. S. Pierce. Orice semn are două caracteristici

fundamentale:

17 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 132.

18 B. Gunter, 2000, op. cit: 58-59.

19 B. Gunter, 2000, op. cit: 83.

A.

Este arbitrar;

B.

Funcţionează la diferite nivele de semnificaţie astfel încât are două dimensiuni

importante 20 :

a. O denotaţie - conţinutul manifest al semnului sau mulţimii de semne este ceea ce se poate spune în mod obiectiv că există;

b. O conotaţie - conţinutul latent a ceea ce un text scris se poate spune că

semnifică şi funcţionează la un nivel subiectiv de percepţie şi experienţă. Conotaţia funcţionează la al doilea nivel de semnificaţie şi, prin aceasta, ea face legătura între mituri sociale specifice vieţii sociale şi culturale 21 . întotdeauna semnele funcţionează structural, conform codurilor şi convenţiilor

specifice.

1. „Convenţiile" pot fi definite drept: „constrângeri impuse de comunitatea în care

trăieşte utilizatorul de semne, acţionând adesea implicit la nivelul limbajului, al comportamentului social" 22 ;

2. „Codurile" sunt: „procedee interpretative, clustere sistematizate de semnificaţii

etno-culturale, care permit comunicării să apară în interiorul unor culturi specifice şi

care transmit prin combinaţia lor de semne semnificaţii culturale şi ideologice în

interiorul acestor culturi" 23 . Codurile şi convenţiile funcţionează întotdeauna în construcţia şi interpretarea textelor comunicării. Procesul prin care anumite coduri şi convenţii sunt incluse în producţia unui text este numit „codificare", în timp ce procesul prin care vorbitorii, cititorii, ascultătorii sau spectatorii folosesc anumite coduri în interpretarea pe care o dau textelor este numit „decodificare" 24 . Există două tipuri de analiză semiotică a unui text 25 :

a. Studiul sincronic al textului - este interesat de relaţiile care există între diferitele elemente ale textului, examinează modelele opoziţiilor pereche din text;

b. Studiul diacronic al textului media (al modului în care evoluează naraţiunea), se

concentrează pe lanţul de evenimente, pe „structura sintagmatică" ce

20 D. Rovenţa-Frumuşani, 1999, Semiotică, societate, cultură. Editura Institutul European, laşi.: 286;

289.

21 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 138.

22 D. Rovenţa-Frumuşani, 1999, op. cit: 287.

23 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 139.

24 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 139.

25 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit.: 141; D. Rovenţa-Frumuşani, 1999, op. Cit.: 303.

o formează. Textele sunt considerate drept un şir de evenimente care, împreună, formează o structură.

Exemplu O analiză a unui număr de reclame TV poate alege şase campanii publicitare pentru şase produse similare. în prima etapă se realizează transcrieri ale reclamelor acoperind categorii de produse asemănătoare ca preţ, disponibilitate şi accesibilitate. Analiza începe prin descrierea fiecărei reclame. Una dintre acestea a prezentat doi copii trimişi la culcare de părinţii lor care ulterior au luat masa în mod romantic utilizând brandul X: această cină este apoi întreruptă de copii care se scoală şi cer să li se acorde atenţie. Aplicând o analiză structuralistă la această reclamă, cercetătorul identifică mai întâi un număr de opoziţii binare. Pentru o pereche de opoziţi „brandul X" este asociat cu o cină romantică în doi şi cu ideea creării unei atmosfere exotice, iar „non-brandul X" este legat de ideea de a avea grijă de familie, a face ceva care ţine de rutină şi a consuma ceva obişnuit. După ce a identificat aceste opoziţii binare, în etapa ulterioară cercetătorul trebuie să descopere o temă comună care stă la baza mesajelor implicite. în cazul reclamei anterioare tema poate fi neobişnuitul vs. obişnuitul. Astfel, „brandul X" este neobişnuit în timp ce consumul unei altui brand (non-brandul X") este obişnuit. Acest tip de strategie poate fi apoi aplicată la alte reclame din eşantionul selectat.

2. Analiza de discurs - este definită drept: „un aspect al semioticii şi o formă

de lingvistică critică" 26 . Discursul trebuie înţeles în cea mai largă extensiune a sa drept „orice enunţare ce presupune un locutor şi un auditor şi prin care primul are intenţia de a influenţa într-o anumită modalitate pe cel de-al doilea" 27 . Analiza de discurs este preocupată în general cu studierea unor eşantioane extinse de vorbire sau text, cu caracteristicile structurale, stilistice şi retorice ale lor şi cu forma de dialog sau de interacţiune comunicativă care se manifestă prin acestea. Sunt analizate semnificaţiile sociale condiţionate de alegerile sintactice în formularea comunicării scrise sau vorbite 28 . Analiza de discurs implică examinarea mijloacelor prin care limbajul creează ordine în mulţimea de fenomene din lume, aduce la viaţă experienţa socială proprie unor indivizi.

26 B. Gunter, 2000, op. cit: 87.

27 A. Laramee, B. Valee, 1991, op. cit: 264.

28 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 10.

Exemplu în lucrarea m Racism and the Press 29 a fost aplicată metoda analizei de discurs asupra articolelor şi ştirilor din ziare care au avut teme legate de minorităţile etnice. Acestea au fost analizate pentru a reconstrui viziunea ideologică fundamentală existentă în presă. în acest caz centrul de interes l-a reprezentat compoziţia şi structura articolelor şi ştirilor definiţia situaţiei, natura explicaţiei şi morala poveştii. Prin intermediul analizei categoriilor descriptive din articole s-a demonstrat faptul că minorităţile etnice au fost prezentate drept „grupuri problematice".

3. Analiza retorică - este interesată de studiul modalităţii în care mesajul

este prezentat vizual sau textual şi alegerile comunicaţionale existente. Ea se concentrează pe o serie de caracteristici fundamentale: compoziţia, forma, utilizarea metaforelor şi structura argumentării şi a raţionamentului . Acest tip de analiză implică o reconstrucţie a compoziţiei sau organizării unui mesaj direct observabil şi perceptibil prin intermediul unei lecturi detaliate a fragmentelor sau unităţilor mai mari de texte sau materiale vizuale. Astfel analiza retorică implică clarificarea caracteristicilor externe formale ale limbajului sau/şi imagisticii utilizate, punând accentul fie pe construcţia (proprietăţile sintactice ale unui text), fie pe aspectele pragmatice ale limbajului utilizat (alegerile, practicile şi strategiile comunicatorului).

Exemplu Aplicarea metodei analizei retorice la analiza mesajelor din reclame permite să se înţeleagă şi să se explice utilizarea subtilă a cuvintelor, frazelor şi imaginilor în acestea.

4. Analiza narativă - se concentrează pe structura formală a textului dar

realizează aceasta din perspectiva „naraţiunii". „Naraţiunea" este definită drept „un text organizat secvenţial, prezentând acţiuni şi evenimente corelate de relaţii cauzale, finale, temporale şi de un model global: schema de acţiune" 30 . în acest tip de analiză sunt importante caracteristicile textului simplu şi personajele însele plus actele lor, problemele lor, alegerile pe care le fac şi dezvoltarea generală a acţiunii.

29 Van Dijk, T, 1991, Racism and the Press, Routledge Ltd.

30 D. Rovenţa-Frumuşani, 2000, Argumentarea - Modele şi strategii, Editura AII, Bucureşti.: 145.

Procedeul analizei narative este axat pe reconstrucţia şi descrierea structurii narative plecând de la actele, evenimentele, dificultăţile şi secvenţialitatea evenimentelor aşa cum apar acestea din punctul de vedere al personajelor.

5. Analiza interpretativă - consideră că mesajele comunicării pot transmite

semnificaţii multiple, acestea din urmă variind de la un „receptor" la altul. Scopul unei astfel de analize de conţinut calitative este „de a fi sistematică şi analitică dar nu rigidă - categoriile şi variabilele ghidează iniţial studiul dar se aşteaptă ca altele să apară pe parcursul cercetării, inclusiv o orientare spre descoperire şi comparaţia constantă a situaţiilor, localizărilor, stilurilor, imaginilor, semnificaţiilor şi nuanţelor importante" 31 .

3. Procedee de aplicare a metodelor de analiză lingvistică

în cazul metodei analizei lingvistice a textelor, răspunsul la întrebarea: „Care sunt etapele aplicării acestei metode la datele concrete/reale?" nu este unic 32 . Se vor

prezenta numai trei exemple de astfel de procedee de analiză lingvistică, pentru restul urmând a se consulta bibliografia suplimentară. A. Retorica clasică - are un caracter organizat, serial. O astfel de abordare ce descompune un text este în „părţi distinctive" 33 :

1. Exordium - care reprezintă începutul şi ideea generală a discursului.

Exordium poate fi:

a.

Simplu (caz în care nu se cer explicaţii prealabile);

b.

Insinuant;

c.

Ex abrupto (se intră direct în subiect);

2.

Propositio - este vorba de „expoziţiunea ca esenţializare a conţinutului

semantic";

3. Narratio - reprezintă relatarea faptelor necesare înţelegerii problemei;

4. Confirmatio - este acea parte a discursului care probează tot ce s-a spus în

propositio şi s-a relatat în naratio. Sunt utilizate trei tipuri de argumentare:

a. Crescendo/climax (de la argumentele mai slabe la cele mai puternice);

31 D. Altehide, 1996, Qualitative media analysis, Sage Univ. Paper, Sage Pbl.: 16.

32 B. Gunter, 2000, op. cit: 91.

33 D. Rovenţa-Frumuşani, 2000, op. cit: 166-170.

b. Descrescendo/Anticlimax (argumentul decisiv este formulat la început şi

este urmat de argumente mai slabe);

c. Ordinea nestoriană (în care argumentele puternice sunt plasate atât la începutul cât şi la sfârşitul discursului);

5. Refutatio - respingerea argumentelor adversarilor;

6. Peroratio - reprezintă încheierea discursului. Ea poate fi:

a. Simplă (sunt reluate argumentele cele mai puternice);

b. Peroraţie (se face apel la emoţie şi raţionament în acelaşi timp).

B. Analiza lingvistică a unui articol publicat pe prima pagină a unui ziar —

metoda cuprinde următoarele etape 34 :

1. Etapa „regizării formale a textului articolului" - Este o etapă ce implică o analiză a poziţiei, compoziţiei şi relaţiilor inter-textuale imediate ale exemplului de text media

ales. în acest caz sunt importante trei elemente:

a. Poziţia textului în „economia" paginii de ziar - Pentru aceasta se identifică localizarea articolului de interes în raport cu alte articole.

Exemplu Se caută răspunsul la întrebările: Unde este el amplasat în interiorul ziarului ca „tot" (întreg) şi unde este el plasat în pagina respectivă? Ce spune poziţionarea sa iniţială şi cea generală despre semnificaţia care i-a fost acordată? Ce sugerează această poziţionare despre importanţa articolului din punct de vedere jurnalistic? Se poate evidenţia din această amplasare existenţa unei serii de influenţe ale activităţii jurnalistice?

b. Compoziţia articolului - Se referă la compoziţia, aranjamentul tipografic şi stilul

tipografic.

Exemplu Se caută răspunsul la întrebările: Cum este aranjat articolul în pagină? Care sunt, în termeni descriptivi, principalele caracteristici definitorii ale „nucleului" său - unitatea textului articolului reprezintă armonia dintre titlul principal, sub-titlul şi paragraful rezumativ iniţial? Cum este aranjat acest nucleu şi cum este el definit stilistic? Şi cum se adaugă aceşti factori sau cum sunt ei complementari în raport cu ceea ce s-a diferenţiat din poziţia articolului ca text în interiorul ziarului şi din juxtapunerea sa cu textele care îl înconjoară imediat?

34 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 174-183.

c.

Relaţiile inter-textuale - De această dată sunt luate în considerare relaţiile

inter-textuale pe care le are articolul analizat cu alte articole şi cu alte tipuri de discurs prezente în interiorul ziarului (de tipul reclamelor sau editorialului).

Exemplu: întrebările la care analiza caută să răspundă în acest moment sunt: Se pot stabili unele legături între subiect sau temă cu alţi itemi de pe aceeaşi pagină sau de pe alte pagini din interiorul ziarului? Care sunt principalele caracteristici ale acestor legături?

Odată ce s-a stabilit una sau mai multe legături, se va încerca să se vadă cum funcţionează ele: Ce le permite lor să funcţioneze inter-textual? Este posibil să se infereze unele atitudini sau valori din aceste relaţii inter-textuale, şi dacă da, cum sunt acestea realizate în ceea ce priveşte compoziţia sintactică, idiomul şi tonul articolului?

2. Etapa „structurii tematice" a articolului - Punctul de plecare în acest caz îl

constituie aplicarea elementelor „piramidei" naraţiunii ştirilor (articolelor) din media (scrisă şi audiovizuală) la materialul empiric considerat. în această etapă se vor identifica concepţiile sau propoziţiile-cheie fundamentale care formează textul ca întreg şi îi asigură coerenţa.

Exemplu întrebările specifice la care se caută un răspuns sunt: Ce face ca un text să se menţină unitar ca o „naraţiune" (cu un început, conţinut şi un sfârşit) şi care sunt pasajele narative specifice care funcţionează între aceste stadii ale naraţiunii şi contribuie la dezvoltarea secvenţială a naraţiunii ca un întreg? Cum contribuie fiecare parte a textului ştirii (articolului) - evenimentele descrise, citatele utilizate, rezultatul prevăzut etc. - la poziţia sa în interiorul progresiei ierarhic ordonate a naraţiunii totale?

3. Etapa examinării funcţionării „schemei de discurs" - în care se organizează

textul este preocupat de identificarea următoarelor trei stadii ale discursului:

a. Structura schemei discursive - în acest stadiu se descompune textul analizat în

sub-texte ale surselor jurnalistice (jurnalistul, actorul X, actorul Z, instituţia A etc.) şi se reordonează materialul în funcţie de importanţa surselor invocate. Ulterior se

identifică modalităţile în care ordonarea surselor care dezvăluie unele priorităţi şi la care se face referire în text se leagă de structura tematică fundamentală a articolului

analizat.

b. Cantitatea şi calitatea sursei - în această sub-etapă se analizează tipurile

de citări ale surselor - „în favoarea" vs. „în defavoarea" unei poziţii - şi se califică diferenţele calitative dintre aceste tipuri de surse.

c. Identificarea procedeelor de „încadrare" - După identificarea şi re-organizarea

„vocilor" citate în eşantionul de texte în protagonişti şi antagonişti, acum trebuie analizat cum sunt ei utilizaţi în relaţie reciprocă.

Exemplu întrebările la care se răspunde acum sunt: Cum sunt utilizate anumite surse pentru a submina, schimba sau discredita ceea ce este propus de surse diferite, chiar plaste pe o poziţie opusă celor principale? Cum sprijină această folosire a surselor ordonarea lor evaluativă în relaţie cu discursul dominant al textului?

4. Etapa analizei modalităţii în care alegerea unui anumit tip de lexic vine în

sprijinul structurii tematice a articolului ca întreg - în acest fel se poate demonstra cum diferite cuvinte dintr-un text fundamentează semantică generală a naraţiunii discursului (articolului de ziar analizat).

5. Etapa analizei schemelor discursive „macro" vs. „micro" - Vizează analiza

modalităţilor în care macro-structurile tematice ale textelor sunt utilizate în aplicarea

schemelor de discurs, începând cu tipul de formulare al titlurilor şi pasajelor introductive din articol.

4. Avantaje şi dezavantaje ale utilizării metodelor de analiză lingvistică

A. Avantajele principale 35 :

- Au un caracter flexibil, adaptabil schimbărilor din tipurile de comunicare.

- Pot oferi o imagine destul de amănunţită a caracteristicilor implicite ale unui

mesaj.

B. Dezavantajele principale 36 :

Nu pot oferi explicaţii generale ale elementelor de comunicare studiate deci

rezultatele aplicării acestor metode nu pot oferi o bază solidă pentru generalizarea

rezultatelor la un set de date empirice.

Pentru că au un caracter ne-structurat, sunt extrem de subiective şi imparţiale

astfel încât nici o analiză lingvistică nu poate diferenţia cu precizie toate regulile

codului socio-cultural pe baza căruia se construieşte mesajul.

35 A. Laramee, B. Vallee, 1991, op. cit.: 266.

36 R. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 98; B. Gunter, 2000, op. cit: 35-37.

Teme de autoevaluare

1. Un trust de presă intenţionează publicarea unei noi reviste destinată publicului

feminin din România iar patronul acestui trust doreşte să editeze un „Ghid stilistic" adresat redactorilor şi ziariştilor. Pentru aceasta vă solicită să identificaţi specificul

articolelor din alte reviste de succes concurente. Ce tip de analiză lingvistică a textelor media aţi folosi pentru a răspunde cerinţelor lui? Motivaţi alegerea dvs. în maximum zece rânduri.

2. Care ar fi trei subiecte pentru un proiect de cercetare pentru care aţi folosi mai

degrabă metoda analizei structuralist-semiotice decât cea a analizei retorice? Menţionaţi şi motivaţi alegerile dvs. în maximum o jumătate de pagină.

Exerciţii.

1. Se dă următorul discurs al preşedintelui SUA, George W. Bush, din 14 decembrie 2003, şi se cere realizarea unei scurte analize de discurs plecând de la el:

„December 14, 2003 - President Bush Addresses Nation on the Capture of Saddam Hussein Good afternoon. Yesterday, December the 13th, ataround 8:30 p.m. Baghdad time, United States military forces captured Saddam Hussein alive. He was found near a farmhouse outside the city of Tikrit, in a swift raid conducted without casualties. And now the former dictator of Iraq will face the justice he denied to millions. The capture of this man was crucial to the rise of a free Iraq. It marks the end of the road for him, and for all who bullied and killed in his name. For the Baathist holdouts largely responsible for the current violence, there will be no return to the corrupt power and privilege they once held. For the vast majority of Iraqi citizens who wish to live as free men and women, this event brings further assurance that the torture chambers and the secret police are gone forever.

And this afternoon, I have a message for the Iraqi people: You will not have to fear the rule of Saddam Hussein ever again. All Iraqis who take the side of freedom have taken the winning side. The goals of our coalition are the same as your goals - sovereignty for your country, dignity for your great culture, and for every Iraqi citizen, the opportunity for a better life.

In the history of Iraq, a dark and painful era is over. A hopeful day has arrived. All Iraqis can now come together and reject violence and build a new Iraq. The success of yesterday's mission is a tribute to our men and women now serving in Iraq. The operation was based on the superb work of intelligence analysts who found the dictator's footprints in a vast country. The operation was carried out with skill and precision by a brave fighting force. Our servicemen and women and our coalition allies have faced many dangers in the hunt for members of the fallen regime, and in their effort to bring hope and freedom to the Iraqi people. Their work continues, and so do the risks. Today, on behalf of the nation, I thank the members of our Armed Forces and I congratulate them. I also have a message for all Americans: The capture of Saddam Hussein does not mean the end of violence in Iraq. We still face terrorists who would rather go on killing the innocent than accept the rise of liberty in the heart of the Middle East. Such men are a direct threat to the American people, and they will be defeated. We've come to this moment through patience and resolve and focused action. And that is our strategy moving forward. The war on terror is a different kind of war, waged capture by capture, cell by cell, and victory by victory. Our security is assured by our perseverance and by our sure belief in the success of liberty. And the United States of America will not relent until this war is won. May God bless the people of Iraq, and may God bless America. Thank you." (Sursă:

http://www.whitehouse.gov/news/releases/2003/12/20031214-3.html)

2. Se dă următorul articol din ziarul „Cotidianul" - 9 decembrie 2003 (Imaginile 1 - 3), - şi se cere realizarea unei scurte analize lingvistice plecând de la el.

Imaginea 1

INTENŢII

Subvenţii de la stat pentru gazdele studenţilor

Termeni - cheie

Metode specifice ştiinţelor comunicării; Analiza lingvistică; Analiza structuralist- semiotică; Analiza de discurs; Analiza retorică; Analiza narativă; Analiza interpretativă.

Lecturi suplimentare

Adam, J-M, Revaz, F, (1999), Analiza povestirii, Editura Institutul European, Iaşi. Klinkenberg, J, M, (2004), Iniţiere în semiotica generală, Editura Institutul European, Iaşi. Maingueneau, D, (2007), Analiza textelor de comunicare, Editura Institutul European, Iaşi. Maingueneau, D, (2007), Discursul literar -Paratopie şi scenă de enunţare, Editura Institutul European, Iaşi. Reboul, A, Moeschler, J, (2001), Pragmatica - azi, Editura Echinox, Cluj. Rovenţa-Frumuşani, D, (1999), Semiotică, societate, cultură, Editura Institutul European, Iaşi. Rovenţa-Frumuşani, D, (2000), Argumentarea - Modele şi strategii, Editura All, Bucureşti. Rovenţa-Frumuşani, D, (2004), Analiza discursului - Ipoteze şi ipostaze, Editura Tritonic, Bucureşti.

Capitolul IX

METODE ŞI TEHNICI SPECIFICE ŞTIINŢELOR COMUNICĂRII:

ANALIZA VIZUALĂ

Obiective

1.

Definirea metodelor analizei vizuale;

2.

Prezentarea tipologiei metodelor analizei vizuale;

3.

Exemplificarea procedeelor de aplicare a unor metode de analiză vizuale;

4.

Dobândirea abilităţilor practice necesare în cazul unui proiect de cercetare bazat

pe una dintre metodele analizei lingvistice

1.

Specificul metodelor de analiză vizuală

Analiza vizuală este „ruda săracă" a metodelor de cercetare în domeniul comu- nicării 37 . Orice imagine este ambivalenţă pentru că ea este, simultan:

1. „Obiectivă", părând să transmită scena însăşi, „realitatea exactă";

2. „O variantă" (dintr-o multitudine de variante posibile) a realităţii.

Mai mult decât fotografia, filmul (artistic, de televiziune) este articulat la dublu nivel - vorbire şi imagine - utilizând astfel două mulţimi distincte, dar complementare, de „coduri" şi „convenţii".

2. Tipologia metodelor de analiză vizuală

Există două mari „clase" de metode de factură lingvistică din care s-au dezvoltat metodele de analiză vizuală 38 :

A. Metoda analizei structuralist-semiotice - un proiect de cercetare care

foloseşte această metodă este interesat să studieze unul dintre două tipuri de „semne iconice":

1.

Fotografia - există patru abordări generale ale analizei vizuale:

a.

Imaginile vizuale ca „deformare"; c. Imaginile vizuale ca sisteme semiotice;

b.

Imaginile vizuale ca simbolism;

d. Imaginile vizuale ca garanţi epistemici;

2.

Filmul - studiul este interesat de două tipuri de „coduri" şi „convenţii":

a.

Tehnice;

b. Simbolice.

B.

Metoda analizei naraţiunii - situaţie în care există:

1.

Metodele fundamentale de studiere ale „naraţiunii" vizuale - acestea sunt de

două tipuri:

a.

Metodele abordării sintagmatice; b. Metodele abordării paradigmatice;

2.

Metodele de studiere a „genului vizual":

a.

Metoda „abordării categoriilor";

b. Metoda „clasificării" sau a „elementelor

principale".

3. Procedee de aplicare a metodelor de analiză vizuală

37 A. Hansen, S. Cottle, R. Negrine, Ch. Newbold, 1998, op. cit: 189.

38 D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 185-208; A. Hansen, S. Cottle, R. Negrine, Ch. Newbold, 1998, op. cit: 130-225.

Se vor prezenta schematic elemente ale metodelor de analiză vizuală (Pentru o explicaţie detailată a acestora se poate consulta bibliografia suplimentară).

A. Metodele analizei structuralist-semiotice

1. Metodele structuralist-semiotice de analiză ale fotografiei

a. Metoda analizei imaginilor foto ca „deformări ale realităţii" - Pleacă de la

presupunerea că există manipulări vizuale în cazul fotografiilor din media care duc la schimbarea sensului unei imagini. Metoda implică aplicarea unui procedeu în doi paşi:

1. Cercetătorul îi însoţeşte şi îi observă pe reporteri, echipa de filmare sau jurnaliştii

foto în teren atunci când ei aleg şi filmează sau fotografiază imagini pentru a le include într-un produs media;

Exemplu Deseori s-a observat că operatorii şi fotografii s-au poziţionat în spatele forţelor de poliţie atunci când este vorba de situaţii con-flictuale (demonstraţii, revolte, greve) furnizând astfel un punct de vedere care se conformează cu perspectiva dominantă în rândul poliţie şi nu a masei de demonstranţi.

2. Cercetătorul observă munca din redacţie, mai exact procesele de producţie,

inclusiv alegerea finală, deciziile de editare şi eliminarea unor scene sau imagini.

b. Metoda analizei imaginilor foto ca simboluri - Ceea ce contează în acest caz este

puterea unei imagini de a face apel la sau de a utiliza sentimente, speranţe şi temeri

adânc înrădăcinate. Sunt făcute comparaţii cu limbajul (de obicei scris, dar şi vorbit) care însoţeşte imaginea.

c. Metoda analizei imaginilor ca sisteme semiotice - Presupune ca cercetătorul să verifice valoarea semiotică a anumitor semne din interiorul unei imagini prin

utilizarea „testului înlocuirii": el substituie diferite elemente (culori, elemente de proxemică, dinamică, vârstă, gen, etnie, expresie, stil corporal, accesorii, aspecte ale limbajului care însoţesc prezentarea imaginii etc.) din imaginea foto analizată.

d. Metoda analizei imaginilor ca „garanţi epistemici" 1 - este o abordare care

permite diferenţierea „epistemologiilor imaginilor vizuale" şi a utilizării variate a imaginilor. Metoda implică utilizarea unor „grupuri de editare", în care participanţii la un grup asamblează imaginea foto din elementele componente şi discută nuanţele

semnificaţiei sale în asociere cu alegerile şi selecţiile vizuale.

2. Metoda structuralist-semiotică de analiză a filmului - pleacă de presupoziţia

conform căreia, fiind un tip de „limbaj" semnificativ, filmul este compus din variate

„coduri" şi „convenţii". Metoda constă în identificarea părţilor distinctive ale imaginii vizuale, mai exact în analiza elementelor tehnice şi a celor simbolice din cadrul unui

film. Metoda este aplicată conform următorului traiect:

a. Adunarea datelor - Numărul de filme sau programe care vor fi analizate va

depinde de o serie de factori cum ar fi: problemele de cercetare stabilite, mărimea studiului etc. în literatura de specialitate se consideră că numărul maxim de filme pentru orice proiect de cercetare va fi de 10 filme analizate în profunzime;

b. Etapa analizei elementelor tehnice: Se realizează o „transcriere" a materialului

vizual selectat care este segmentat în mai multe categorii tehnice:

Exemplu

Elementele tehnice ale imaginii de film 39

Definiţie

Sub-elemente tehnice componente

Prim-planul oferă o imagine a unei părţi din corpul unei persoane (cap, braţe, picioare etc). Planul-detaliu oferă o imagine foarte apropiată a unei părţi din corpul unei persoane (cap, braţe, picioare etc.) sau dintr-un obiect. Planul mediu este planul tipic pentru studiourile de televiziune şi, în el, persoanele apar, de obicei, de la talie în sus. Persoana sau obiectul rămân, până la un punct, izolate, desprinse de mediul în care se află, spre deosebire de planul general. Planul general este adesea folosit pentru a poziţiona sau/şi a lega o persoană de mediul său înconjurător. Există două tipuri de planuri generale care fac acest lucru: (a). Planul de acoperire care este folosit pentru a lega un personaj de celelalte şi pentru a arăta relaţiile cu acestea; (b). Planul de stabilire care este creat în mod special pentru a oferi o percepţie asupra zonei.

Planul care redă un punct de vedere sau unghi subiectiv.

Unghiul camerei de filmat

persoanele sau obiectele aflate în

filmare este poziţionată sub nivelul ochiului, privind în sus către subiectul filmat. Cu alte cuvinte, în acest caz, se filmează de jos în sus.

Acesta reprezintă plasarea camerei de filmare faţă de

Unghiul de jos este unghiul în care camera de

39 A. Hansen, S. Cottle, R. Negrine, Ch. Newbold, 1998, op. cit: 132-141; D. Deacon, P. Golding, 1999, op. cit: 225-247M. Bălăşescu, 2004, Manual de producţie de tele¬viziune, Editura Polirom, laşi.: 114-

153.

ă Unghiul tip „straight on" este un unghi de 180 de grade

(camera filmează drept înainte). în acest caz camera este situată la nivelul subiectului. estetic, cât şi psihologic; mult mai important este faptul că el se poate

adăuga la relaţiile spaţiale existente, dimi-

unghiul în care subiectul este nuând, în acest fel, bi-dimensio-nalitatea imaginii pe ecran. Obiectivele pentru unghiuri largi (sau grand-angulare) sunt folosite mai mult la planurile generale, Obiectivele „ochi-de-peşte" sunt obiective cu focala foarte scurtă şi care

distorsionează imaginea, impregnând scena cu tensiune şi dramatism; ele nu ţin seamă de convenţiile standard. Teleobiectivele - ele facilitează înregistrarea subiectelor (pe bandă) de

la distanţă mai mare si pe ecran.

Obiectivele transfocator (sau zoom) permit cameramanului să facă trecerea de la teleobiectiv la grand-angular sau de la plan general la prim-plan, fără a opri camera. Această trecere direcţionează atenţia audienţei către un anumit număr de obiecte şi/sau persoane din cadrul filmat. Şartul ori punerea la punct pe prim-plan sau punerea la punct la distanţă sunt realizate prin intermediul obiectivelor folosite şi a profunzimii lor de câmp. Profunzimea mare de câmp permite cuprinderea întregului câmp vizibil, în aşa fel încât toate lucrurile aflate în cadru să fie clare. Punerea la punct facilitează concentrarea atenţiei audienţei asupra acelei părţi a ecranului pe care autorii filmului o consideră mai interesantă.

„Panoramicul" este mişcarea camerei în plan orizontal sau vertical, fapt ce permite urmărirea. Mişcările camerei sau a unui personaj sau, scanarea scenei filmate. Dacă „panoramicul" ca mişcare a camerei este folosit în mod obiectiv, poate permite audienţei să urmărească acţiunea în stilul unui voyeur, ca şi cum membrii ei înşişi ar observa-o de

la distanţă. „Panoramicul" permite regizorului să susţină concepţia unui plan, a unei secvenţe, să îi menţină dramatismul fără a face tăieturi la montaj.

Unghiul de sus filmat de sus.

este

au unghiuri mici.

Mişcările în plan orizontal şi vertical pot fi de asemenea folosite într-o manieră subiectivă -aceasta este situaţia planului tip „unghi-subiectiv" („point-of-view shot7„POV shot"), în care audienţa vede lumea prin ochii personajului principal.

Planul de urmărire cu camera în mişcare pe un dispozitiv special („travling" sau „dolie") oferă acelaşi gen de continuitate a planului pe care un regizor o poate dori de la o mişcare în plan orizontal sau vertical, urmărind acţiunea de pe un dispozitiv special, împins pe şine, suit pe un vehicul în mişcare sau pe o macara. Acesta permite ca acţiunea desfăşurată foarte rapid să fie filmată de aproape sau de la distanţă. Spre deosebire de zoom, care pare să străbată spaţiul, planul realizat cu camera în mişcare urmăreşte evenimentul pe măsură ce are loc.

Lungimea filmării sau durata unui plan

Acest element poate modifica percepţia audienţei asupra timpului şi spaţiului. Filmările lungi tind să încorporeze panoramice verticale sau orizontale - planuri de urmărire şi mişcări în plan orizontal sau vertical.

Lungimea unui plan, în mod deosebit în cadrul unui prim-plan, poate accentua dramatismul sau atmosfera de intimitate.

Montajul

Montajul permite asamblarea planurilor într-o suită

Cea mai simplă formă de montaj este tăierea directă, acolo unde un plan este instantaneu înlocuit de un al doilea, care poate fi apoi înlocuit cu un al treilea etc. Montajul joacă un rol cheie în construirea spaţiului şi timpului; construirea timpului şi spaţiului este subordonată logicii firului narativ din film şi, în special, lanţului de tip „cauză-efect".

Tehnicile de producţie pot presupune efecte piro-optice sau trucaje digitale.

include animaţie, trucaje sau computer.

Luminile pot fi folosite nu numai

Iluminatul la nivel ridicat.

pentru a crea un simţ al timpului şi al locului, dar şi al atmosferei şi al personajului. Iluminatul la nivel scăzut.

c. Analiza elementelor simbolice ale imaginii de film - Se realizează o „transcriere" a materialului vizual selectat care este segmentat în mai multe categorii simbolice:

Exemplu

Elementele simbolice ale imaginii de film 40

Element

Conţinut simbolic

Color sau/şi alb-negru Folosirea imaginilor color sau alb-negru poate transmite atât

mesaje realiste cât şi mesaje purtătoare de metafore sau expresive Costumele şi obiectele

Vedetele şi evoluţiile lor

poartă o putere simbolică şi sunt identificate cu anumite „genuri" ale filmului sau cu un anumit gen de personalitate

Sunetul

diegetic - este sunetul care provine de la scena filmată şi este format din efectele sonore şi din dialog; (b). Sunetul non-diegetic - este sunetul care nu provine din scena şi este format din muzică sau din „voice over . Efectele sonore sunt adesea folosite pentru a crea o atmosferă realistă, verosimilă, şi pot fi, la rândul lor, împărţite în două tipuri:

Vedetele sunt „idoli", dar şi „imagini" deosebite care

Codurile sonore pot fi împărţite în două categorii: (a). Sunetul

(a). Sunetele care ţin de atmosferă - zgomote de fundal cum ar fi vântul sau

păsările care cântă etc; (b). Efectele sonore care sunt justificate - adică sunetele legate, în mod direct, de ceea ce vedem pe ecran (explozii sau împuşcături etc). Dialogul poate exista în două forme: (a). Ca „voice over"; (b). Ca sincron (caz în care vorbitorul este prezent pe ecran).

Punerea în scenă („Mizanscena")

şi lucrurilor existente într-un cadru, conţinutul cadrului, imaginea, set-designul, costumele, obiectele şi aşezarea lor, relaţiile spaţiale. Prin intermediul mizanscenei toate elementele şi dispozitivele tehnice prezentate anterior se combină şi funcţionează fiind astfel mai bine înţelese de către public şi de către cercetător. Locul de desfăşurare a poveştii şi locaţia de filmare Locul de desfăşurare al acţiunii filmului fixează perioada şi locul naraţiunii prezentate. „Genurile" specifice de filme sunt legate de un anumit tip al locului de desfăşurare pentru naraţiunea prezentată.

Reprezintă suma tuturor personajelor, obiectelor

40 A. Hansen, S. Cottle, R. Negrine, Ch. Nev/bold, 1998: 132-141; D. Deacon, P. Golding, 1999: 225-

247

B. Metodele analizei naraţiunii

1. Metodele de studiere ale „naraţiunii" vizuale:

a. Metoda abordării sintagmatice - constă în identificarea şi studierea dinamicii şi

structurii naraţiunii. Etapele componente ale metodei sunt:

1. Selectarea materialului (Adunarea datelor) - Presupune alegerea acelor materiale

vizuale (filme) care urmează a fi analizate.

2. Identificarea „structurii narative" a filmelor - Naraţiunea se segmentează în

elementele componente ale intrigii sale conform celor trei acte „standard": început;

mijloc; sfârşit.

3. Aplicarea modelelor de identificare şi de analiză ulterioară a structurii naraţiunii.

Exemplu Un astfel de model este oferit de „formula echilibrului naraţiunii" propusă de T. Teodorov\ Naraţiunea începe, de obicei, cu o anumită formă a stării de echilibru, urmată de un dezechilibru şi sfârşeşte cu redobândirea echilibrului.

b. Metoda abordării paradigmatice - este interesată de analiza opoziţiilor care

există în interiorul naraţiunii şi a modului în care ele contribuie la dezvoltarea povestirii. Etapele componente ale metodei sunt:

1. Alegerea (Selectarea) materialului care urmează a fi analizat;

2. Identificarea „opoziţiilor binare" din cadrul filmelor. „Opoziţiile binare" sunt

mesajele codificate pe care societăţile le produc pentru membrii lor şi care există în

structura adâncă a naraţiunilor.

3. Aplicarea schemelor de „opoziţii binare" filmelor selectate (momentele decisive,

secvenţele de început şi de sfârşit).

4.

După stabilirea opoziţiilor binare primare analiza este reluată şi dezvoltată.

2.

Metodele de studiere ale „genului vizual"

a. Metoda „abordării categoriilor" - Are la bază constituirea unei „liste a elementelor- cheie" comune unui anumit „gen" de filme şi cuprinde următoarele etape:

1. Selectarea unui eşantion de filme care pot fi incluse într-un anumit „gen"

(film „noire", western, de dragoste etc.)

2. Constituirea „listei" elementelor-cheie ale „genului" analizat.

Exemplu Un tip de „listă" poate fi cel în care elementele tehnice de producţie ale filmului sunt combinate cu elementele sale simbolice.

3. Aplicarea acestei „liste" la filmele selectate.

b. Metoda „clasificării" sau a „elementelor principale" - Pleacă de la presupoziţia existenţei unor asemănări între filme, aceste elementele comune contribuind la clasificarea filmelor selectate în „genuri" specifice. Se construieşte astfel o „schemă de clasificări", care trebuie să fie destul de flexibilă în categoriile sale pentru a lua în considerare variaţiile posibile din interiorului unui „gen" specific. Principalele elemente ale filmului care sunt descompuse şi catalogate în tipologii sunt următoarele:

1. Elementele de iconografie - Se construieşte o listă a „iconurilor" (cai, puşti,

oălării etc.) fără nici o referinţă sau comentariu la semnificaţia lor reală din interiorul textului sau „genului".

2. „Mizanscena" - Lista va cuprinde de această dată tot ceea ce poate apare într-un

cadru filmat: localizare, obiecte, costume, relaţii spaţiale (între personaje şi importanţa plus poziţia lor), mişcare etc.

3. Naraţiunea - în acest caz „lista" va cuprinde elementele identificate prin

intermediul unei analize sintagmatice sau a metodei abordării paradigmatice.

Exemplu Elementele unei analize sintagmatice poate fi identificarea „structurii narative" a filmelor în timp ce elementele analizei paradigmatice pot fi „opoziţiile binare" prezente într-un film.

4. Convenţiile narative ale „genului".

4. Avantaje şi dezavantaje ale utilizării metodelor de analiză

A. Avantajele principale 1 :

- Au un caracter flexibil, adaptabil schimbărilor din tipurile de comunicare .

- Pot oferi înţelegerea asupra semnificaţiilor, semnelor şi codurilor utilizate într- un mesaj vizual (fotografie sau film).

B. Dezavantajele principale 2 :

Nu pot oferi explicaţii cu un nivel ridicat de generalitate şi reprezentativitate.

Au un caracter slab structurat, prezentând o tendinţă eseistică, ne-riguroasă şi

pot fi aplicate doar unor eşantioane reduse de date empirice şi nu pot furniza un temei solid realizării comparaţiilor valide.

Termeni - cheie

Metode specifice ştiinţelor comunicării: Analiza vizuală: Metoda analizei struc- turalist-semiotice; Metoda analizei naraţiunii; Metodele fundamentale de studiere ale „naraţiunii" vizuale; Metodele de studiere a „genului vizual

Lecturi suplimentare

Bălăşescu, M, (2003), Manual de producţie de televiziune, Editura Polirom, Iaşi.

Burch, N, (2001), Un praxis al cinematografului, Editura Meridiane, Bucureşti. Leutrat, J-L, (1995), Cinematograful de-a lungul vremii - O istorie, Editura All Educaţional, Bucureşti.

Vanoye, F, Goliot-Lete, (1993), Scurt tratat de analiză nimica, Editura All Educaţional, Bucureşti.

Rovenţa-Frumuşani, D, (1999), Semiotică, societate, cultură, Editura Institutul European, Iaşi.

Capitolul X ANALIZA AUDIENŢEI PRESEI SCRISE Obiective

1. Delimitarea particularităţilor analizei audienţei presei scrise;

2. Prezentarea tipurilor de analiză a audienţei presei scrise;

3. Prezentarea metodelor de analiză cantitativă a audienţei presei scrise.

1. Specificul analizei audienţei presei scrise

Analiza audienţei media tipărite (ziarele şi revistele) are o îndelungată tradiţie în ansamblul metodelor de studiu în comunicare 41 . începând din anii '60 ziarele şi revistele intră în concurenţă directă cu televiziunea şi radioul pentru a atrage audienţe cât mai extinse şi bugete cât mai mari din investiţiile în reclame şi publicitate 42 , în ultimele decenii analiza audienţei media tipărite a devenit un domeniu în care metodele de cercetare cantitative co-există alături de cele calitative.

2. Tipurile de analiză a audienţei presei scrise

41 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 285.

42 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 286; B. Gunter, 2000, op. cit: 93.

Metodele folosite pentru analiza audienţei presei scrise pot fi 43 :

1. Calitative („cuvinte, fraze, comentarii, naraţiuni sau texte") 44 .

2. Cantitative, mai exact: „numere care rezultă dintr-un proces de măsurare" 45 .

Aplicarea metodelor cantitative la fenomenele concrete studiate are loc prin intermediul:

a. Chestionarului;

b. Jurnalului de lectură.

Aplicarea sistematică a celor două mari clase de metode a condus la segmentarea

actuală a analizei audienţei ziarelor şi revistelor în două domenii principale 46 :

1. Cercetarea „academică";

2. Cercetarea „de piaţă" - caz în care analiza audienţei are un scop clar: să

permită unui ziar sau unei reviste să intre în concurenţă cu alte medii de comunicare în masă şi să furnizeze o audienţă unei agenţii de publicitate 47 .

3. Metode de analiză cantitativă a audienţei presei scrise

Metodele cantitative de analiză a audienţei presei scrise sunt anchete realizate asupra unor eşantioane reprezentative probabiliste selectate din publicul care lecturează anumite ziare sau reviste. Există patru mari tipuri de metode care analizează audienţa media scrise:

1.

Analiza lecturii ziarelor şi revistelor;

2.

Studiile circulaţiei ziarelor şi revistelor;

3.

Cercetări referitoare la opiniile şi atitudinile legate de calitatea tipografică şi

machetarea unui ziar sau a unei reviste;

4. Analize asupra „lizibilităţii" textelor publicate de un ziar sau o revistă.

1. Analiza lecturii media tipărite - Există două mari clase de studii subsumate acestui tip de analiză, în funcţie de tipul de presă căreia i se aplică 48 :

1.1. Analiza lecturii ziarelor (cotidienelor) - în prezent cercetarea legată de lectura ziarelor este compusă din şase tipuri principale de studii 49 :

43 B. Gunter, 2000, op. cit: 95.

44 B. Gunter, 2000, op. cit: 95.

45 B. Gunter, 2000, op. cit: 95.

46 B. Gunter, 2000, op. cit: 136.

47 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 286-287.

48 B. Gunter, 2000, op. cit: 101-112; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 285-302; M. Singletary, 1994, op. cit: 307-320

49 B. Gunter, 2000, op. cit: 101-105.

a. Analiza „Frecvenţei Lecturii";

b. „Profilul" cititorilor;

c. Cercetări asupra modalităţilor de alegere a tipului de material lecturat (ale

„alegerii itemului");

d. Studiile de tip „cititori-necititori";

e. Analiza asupra „utilizărilor şi gratificaţiilor" asociate lecturii ziarelor;

f. Analize comparative de tip „cititori-editor".

1.1.1. Studiile referitoare la „Frecvenţa Lecturii" - este o „familie" de metode care utilizează patru alternative diferite de definire operaţională a conceptului de „frecvenţa lecturii" 50 : a. Identificarea, la nivelul aceluiaşi grup, a lecturii pentru două exemplare diferite dintr-un ziar; b. Observaţia directă a comportamentului în faţa lecturii unui exemplar; c. Intervievarea unui eşantion reprezentativ de subiecţi cu privire la regularitatea lecturii lor; d. Subiecţii declară ce tip de lectură au şi, ulterior, răspunsurile lor sunt transformate în estimări legate de probabilitatea lecturii. Aceste studii folosesc metode de adunare a datelor diferite 51 :

A. Metoda anchetei „Through-the-Book"

Explicitare Subiecţilor li se arată un număr specific din ziarul de interes - „X" - care este parcurs punctual, pagină de pagină, şi ei răspund la o serie de întrebări legate de acest titlu de presă.

B. Metoda anchetei „Recent Reading"

Explicitare Procedeul de colectare a informaţiei empirice este linear subiecţii sunt întrebaţi un anumit lucru despre un exemplar Z dintr-un ziar, făcându-se diferenţa dintre „lectura" acestui exemplar şi faptul că ei numai l-au „văzut' („s-au uitat la el/au aruncat o privire peste el").

C. Metoda anchetei „First Reading Yesterday"

Explicitare întrebările puse subiecţilor vizează strict ziarele pe care le-au „văzut" ieri (în ziua dinaintea interviului); pentru fiecare ziar se stabileşte dacă el a fost lecturat pentru prima dată atunci („ieri").

D. Metoda „Jurnalelor de lectură"

50 B. Gunter, 2000, op. cit: 102.

51 B. Gunter, 2000, op. cit: 102-103.

Explicitare Subiecţii sunt invitaţi să completeze zilnic un ,jurnal"/„chestionar" în care sunt cuprinse întrebări despre ziarele pe care ei le „citesc" sau numai le „văd" („s-au uitat la ele/au aruncat o privire peste ele"). Perioada în care jurnalul se completează este de o săptămână sau două, iar formatul jurnalului şi sarcinile de completate ale acestuia pot varia. Lista publicaţiilor de interes poate fi publicată pe fiecare pagină din jurnal sau se poate alcătui un „director" cu codurile fiecărei publicaţii (aceste coduri sunt copiate în spaţiile alocate din jurnal atunci când are loc „lectura" unui ziar ca act în sine).

1.1.2. „Profilul cititorului" unui titlu de presă (ziar sau revistă) furnizează atât

un „sumar demografic" al cititorilor unei publicaţii specifice cât şi o serie de motivaţii care stau la baza deciziei unor grupuri de indivizi de a se expune la un

anumit tip de mesaj media 52 . în acest caz sunt utilizate două tipuri de anchete specifice

:

A.

Cercetarea psihografică - S-a dezvoltat o tipologie a consumatorilor

numită „Sistemul de segmentare 53 VALS" 54 , acesta fiind un sistem bidimensional de identificare a categoriilor de consumatori; sistemul are la bază două variabile principale - „imagine personală" şi „resurse personale" - şi prin combinaţia acestor două variabile se realizează o tipologie a consumatorilor unui anumit produs 55 .

B. Studiile „life-style" (sau „Segmentarea stilurilor de viaţă") 56 .

Explicitare Subiecţii răspund la un chestionar iar întrebările se referă la activităţile, interesele şi opiniile personale. Pe baza datelor empirice adunate se construiesc tipologii diferenţiate ale unor sub-grupuri din audienţă unor titluri din presa scrisă.

1.1.3. Cercetările asupra modalităţilor de alegere a tipului de material lecturat (ale

„alegerii itemului") 57 .

Explicitare Sunt utilizate pentru a identifica cititorul unor pagini sau rubrici specifice din ziare sau reviste. Tipul specific de lectură a unor părţi clar delimitate dintr-un ziar sau o revistă este măsurată prin intermediul tehnicii „reamintirii ajutate", caz în care subiectului i se arată un exemplar dintr-o publicaţie şi i se solicită să-şi aducă

52 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit.: 288.

53 B. Gunter, 2000, op. cit: 105; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 288-289; M. Singletary, 1994, op. cit: 315-316.

54 M. Singletary, 1994, op. cit: 316.

55 B. Gunter, 2000, op. cit: 105; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 288, M. Singletary, 1994, op. cit: 315.

56 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 289; M. Singletary, 1994, op. cit: 316.

57 B. Gunter, 2000, op. cit: 105-106.

aminte care sunt articolele sau informaţiile publicate pe care îşi aduce aminte că le-a citit.

1.1.4. Studiile de tip „cititor-necititor" - Punctul de plecare în realizarea unei

astfel de anchete este definirea operaţională a termenului de „non-cititor".

Explicitare în literatura de specialitate^ nu există o definiţie unică a acestui concept:

(a). Subiecţii care intră în categoria de răspuns „Nu" la întrebarea specifică: „în general citiţi ziare?" constituie categoria „non-cititorilor"; (b). „Non-cititorii" sunt acei subiecţi care răspund „Nu" la întrebarea: ,Aţi citit un ziar ieri sau astăzi?"; (c). „Non-cititorii" sunt subiecţii care răspund „Niciodată" sau, în unele studii, „Rareori" şi „Niciodată" la întrebarea: „Cât de frecvent citiţi un ziar cotidian?".

5. Analiza asupra „utilizărilor şi gratificaţiilor" asociate lecturii ziarelor

-Chestionarul aplicat în cazul unui astfel de cercetări cuprinde o listă de posibile „utilizări şi gratificaţii" asociate lecturii unui ziar 58 .

6. Analize comparative de tip „cititori-editor" 59

Explicitare Sunt anchete în care eşantionul studiat este, de fapt, compus din două subeşantioane specifice: un eşantion al editorilor de ziar şi un eşantion al publicului cititor al acestui ziar. Chestionarele aplicate atât editorilor, cât şi cititorilor ziarelor, cuprind un „nucleu" de întrebări comune care permit stabilirea unor corespondenţe între opiniile şi aprecierile celor două tipuri de sub-eşantioane.

1.2. Revistele - Tipologia acestor studii cuprinde două categorii distincte de anchetă 60 :

1.2.1. Anchete „faţă-în-faţă"

Explicitare Subiecţilor li se arată un exemplar din revista de interes şi li se cere să aprecieze fiecare articol pe o scală în patru trepte (Am citit-o integral", „Am citit-o în mare parte", „Am citit-o numai parţial/Am citit doar o parte din ea", „nu am citit- o").

1.2.2. Ancheta prin poştă

Explicitare Adunarea datelor empirice în acest tip de anchetă este simplă: după ce abonatului i s-a trimis exemplarul la care este abonat, i se trimite şi al doilea exemplar împreună cu instrucţiuni legate de modul în care să marcheze o copie

58 B. Gunter, 2000, op. cit: 108-109; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit.: 291-292.

59 B. Gunter, 2000, op. cit: 108-110.

60 B. Gunter, 2000, op. cit: 110; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 295-296.

pentru a marca cum citeşte (de exemplu, să marcheze cu „V" articolele pe care doar le-a văzut, cu „X" să le marcheze pe cele citite în totalitate şi să sublinieze titlurile articolelor care sunt citite doar parţial).

2. Studiile circulaţiei ziarelor şi revistelor - Aceste cercetări pot lua forme

diferite, în funcţie de definiţia operaţională a termenului de „circulaţie a ziarelor şi/sau revistelor" 61 :

1. „Circulaţia unui titlu de presă"- este definită drept o anumită parte dintr-o

piaţă clar delimitată prin caracteristici psihografice;

2. „Circulaţia unui ziar/a unei reviste" este definită în funcţie de cititorul

individual şi cuprinde alţi factori decât „conţinutul" publicaţiei, factori care exercită o influenţă asupra ratelor de lectură sau de abonament la un ziar/o revistă.

3. Cercetări referitoare la opiniile şi atitudinile legate de calitatea tipografică

şi machetarea unui ziar sau a unei reviste. Scopul unor astfel de studii este de a măsura efectele exercitate de elementele proiectării ştirilor, machetarea paginii şi a ziarului ca „întreg" asupra preferinţelor de lectură pentru un eşantion din cititorii săi.

Termeni - cheie

Metode specifice ştiinţelor comunicării; Analiza audienţei presei scrise; Analiza lecturii ziarelor şi revistelor; Studiile circulaţiei ziarelor şi revistelor; Cercetări referitoare la opiniile şi atitudinile legate de calitatea tipografică şi machetarea unui ziar sau a unei reviste; Analize asupra „lizibilităţii" textelor publicate de un ziar sau o revistă.

Lecturi suplimentare

Gunter, B, (2000), Media Research Metods, Sage Pbl. Gunter, B, Furnham, B, (1992), Consumer profiles - An introduction to psychographics, Routledge. Wimmer, R, D, Dominick, J, R, (1983), Mass-media research - An introduction, Wadsworth Pbl. Comp.

61 B. Gunter, 2000, op. cit: 107.

1 B. Gunter, 2000, op. cit: 110; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 295-

296.

Singletary, M, (1994), Mass Communication Research - Contemporary Methods and

Applications, Longman Ltd.

Capitolul XI

ANALIZA AUDIENŢEI MEDIA AUDIOVIZUALE (POSTURILE DE RADIO ŞI TELEVIZIUNE)

Obiective

1.

Delimitarea particularităţilor analizei audienţei media audiovizuale;

2.

Prezentarea tipurilor de analiză a audienţei media audiovizuale;

3.

Prezentarea şi exemplificarea principalilor indicatori ai audienţei media

audiovizuale.

1. Specificul analizei audienţei media audiovizuale

Caracteristicile studiului audienţei media audiovizuale sunt:

1. Dependenţa activităţii posturilor de radio şi televiziune de datele empirice

oferite „clienţilor" (audienţele) lor reali şi potenţiali: „Puţine activităţi comerciale se bazează atât de mult pe cercetare ca media audiovizuale" 62 .

62 K. Buzzard, 1992, Electronic Media Ratings: Tuming audiences into dollars and sense, Focal Press, Boston, London.: 3.

2.

Cercetarea audienţei media audiovizuale este extrem de dinamică, ritmul

schimbărilor în ceea ce priveşte modalităţile de adunare a datelor empirice fiind extrem de rapid. Modalitatea practică de colectare a informaţiilor empirice este deseori particulară, acesta fiind un domeniu al cercetării comunicării în care sunt utilizate sistematic dispozitivele de înregistrare electronică a răspunsurilor subiecţilor intervievaţi 63 .

2. Metode de analiză cantitativă a audienţei media audiovizuale

Metodele utilizate în analiza cantitativă a media audiovizuale sunt adaptate specificului fiecărui tip de medium în parte:

1. Analiza audienţei radio - Principalele metode de cercetare în cazul acestui mediu sunt următoarele 64 :

1.1. Metoda „Amintirii sistematice" - este vorba de anchete tip „faţă-în-faţă" pe bază de chestionar.

Explicitare întrebările cuprinse în chestionar cer subiecţilor incluşi în eşantion să reconstruiască o perioadă anterioară (o zi) şi să spună ce tip de „ascultare" a emisiunilor transmise de posturile de radio au avut în acest interval de timp. De obicei, subiectul trece în revistă ziua anterioară şi identifică ocaziile şi conţinutul ascultării radio care a avut loc în perioada indicată.

1.2. Metoda „Jurnalelor"

Explicitare în cazul acestei anchete subiecţii sunt invitaţi să completeze zilnic un Jurnal'"/„chestionar" care cuprinde întrebări despre modalitatea în care ei audiază emisiunile posturilor de radio într-un anumit interval de timp (de obicei, o săptămână sau mai mult de o săptămână). Anchetele subsumate acestei metode generale sunt de mai multe tipuri: „faţă-în-faţă" sau prin poştă. Forma întrebărilor referitoare la „audienţa" emisiunilor posturilor de radio poate varia în cazul Jurnalului": de la întrebări cu răspuns deschis (în care trebuie completate începutul şi sfârşitul ascultării) până la întrebări care cuprind o listă a numelor posturilor de radio recepţionate în aria geografică respectivă.

1.3. Metoda anchetei „Obiceiurilor Generale"

63 B. Gunter, 2000, op. cit: 95.

64 B. Gunter, 2000, op. cit: 114-116.

Explicitare Chestionarul aplicat în cazul acestei anchete cuprinde întrebări generale despre perioadele în care subiecţii ascultă de obicei radioul şi care sunt programele şi emisiunile radio pe care le audiază în diferite momente de timp.

1.4. Metoda anchetei „Intervievării Coincidenţiale"

Explicitare Este vorba de o anchetă prin telefon aplicată asupra unui eşantion probabilist de gospodării cuprinse în aria de acoperire a staţiilor de radio studiate. întrebările cuprinse în chestionar se referă la programele de radio pe care subiecţii le audiază chiar în momentul în care sunt anchetaţi (atunci când li se dă telefon).

2. Analiza audienţei posturilor de televiziune - caz în care se pot distinge două „clase" principale de metode, în funcţie de caracterul pasiv sau activ al procesului de măsurare a comportamentului audienţei:

2.1. Metode de studiere pasivă a audienţei posturilor de televiziune - unde este vorba de două metode 65 :

a. Metoda „Sonarului"

Explicitare Metoda implică amplasarea unui „sonar" în încăperea unde este instalat un aparat de radio; sistemul sonarului este configurat la fel ca un radio şi se realizează o „hartă" care arată localizarea membrilor audienţei şi a altor obiecte din încăperea unde aceştia sunt localizaţi în timpul vizionării programelor de televiziune.

b. Metoda care utilizează razele termice infraroşii

Explicitare Metoda implică folosirea unui aparat specific - detectorul piroe-lectric - amplasat în încăperea unde este aparatul de radio şi realizarea unei „hărţi" (de data aceasta, termice) a persoanelor şi obiectelor prezente aici în timpul transmisiei programelor radio.

2.2. Metode active de studiere a audienţei posturilor de televiziune - situaţie în care distincţia fundamentală este cea dintre metodele care utilizează „instrumente de lucru tradiţionale" (chestionarul şi „jurnalul") şi metodele care folosesc dispozitive de înregistrare automată a răspunsurilor audienţei („People Metter").

65 B. Gunter, 2000, op. cit: 124-126.

2.2.1.

Anchetele realizate cu „instrumente de lucru tradiţionale" - chestionarul

şi „jurnalul" - se diferenţiază în două „clase" principale, în funcţie de modalitatea de administrare a chestionarului sau „jurnalului" 66 :

A. Anchete în scris, mai exact, anchete realizate pe baza unui chestionar

auto-completat de subiecţii incluşi în eşantion.

Explicitare „Jurnalele" cuprind întrebări referitoare la identificarea programelor de televiziune vizionate şi identitatea persoanelor care le-au urmărit. Intervalul de completare al Jurnalului" de către subiecţi este sfertul de oră, iar perioada de aplicare a anchetei este de o săptămână.

B. Anchetele prin telefon - acestea, la rândul lor, pot fi de două tipuri:

B.1. Ancheta coincidenţială telefonică („The Telephone Coincidental")

Explicitare întrebările cuprinse în chestionarul aplicat unui eşantion din publicul posturilor de televiziune se referă la identificarea programului vizionat în chiar momentul primirii telefonului.

B.2. Ancheta telefonică bazată pe reamintire („The Telephone Recall")

Explicitare De această dată chestionarul aplicat cuprinde întrebări referitoare la programele de televiziune vizionate de subiectul anchetat în decursul ultimelor 24 de ore.

2.2.2. Anchete care utilizează dispozitive electronice de adunare a informaţiilor

empirice - Anchetele de tip „Metter". Dispozitivele de tip „metter" au căutat să asigure o înregistrare cât mai fidelă şi mai exactă a răspunsurilor audienţei, astfel încât locul „chestionarelor" dintr-o anchetă obişnuită este luat de aparate (dispozitive) conectate prin circuite telefonice speciale la un computer central unde sunt adunate şi analizate periodic datele. Anchetele de tip „Metter" utilizează două tipuri de astfel de dispozitive (metter-uri) 67 :

2.2.2.1. „Metter"-ul iniţial, sau „metter-ul din gospodărie" („Household metter").

Explicitare „Metter"-ul implică existenţa unei cutii ataşate fiecărui aparat din gospodărie menit să înregistreze data şi momentul când acesta este deschis sau închis. Aceste informaţii sunt păstrate în unitatea de înregistrare din casă, apoi sunt citite de un computer central cel puţin o dată pe zi.

66 B. Gunter, 2000, op. cit: 117; M. Singletary, 1994, op. cit: 328-329.

67 B. Gunter, 2000, op. cit: 118-120; K. Buzzard, 1992, op. cit: 27-29; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 310-313.

2.2.2.2. „People Metter"

Explicitare Reprezintă o dezvoltare a „Metter"-ului tradiţional, principiul său de funcţionare fiind extrem de simplu: atunci când o persoană începe să urmărească sau încetează vizionarea unui program de televiziune ea apasă butoanele unei telecomenzi care înregistrează comportamentul său. „People metter" constă într-un microprocesor, numit „Homeunif, care înregistrează aparatele deschise şi programele vizionate. „People metter" este similar unui jurnal, cu excepţia faptului că înregistrarea trebuie să fie concurentă cu vizionarea programelor transmise de posturile de televiziune 68 .

3. Principalii indicatori ai audienţei posturilor de radio şi televiziune

Pentru a-şi planifica şi realiza activităţile de producţie specifice, agenţiile de publicitate staţiile radio-TV au nevoie de date cantitative referitoare la audienţa emisiunilor şi programelor pe care le transmit 69 . Reclama realizată prin radio şi TV este o „marfa" cu o anumită valoare şi este vândută conform cu mărimea şi carac- teristicile demografice ale audienţei, mai exact, ale „consumatorului" ei. Pentru a

creşte eficacitatea costului de producţie, tehnicile moderne de marketing solicită de asemeni ca agenţiile de publicitate să-şi îndrepte mesajele lor vândute spre „audienţe- ţintă" de clienţi potenţiali şi nu spre o audienţă de masă nediferenţiată 70 . Indicatorii audienţei posturilor de radio şi televiziune sunt încadrabili în două mari „categorii":

1. Măsuri globale;

2. Măsuri cumulative 71 .

1. Principalii indicatori „globali" utilizaţi sunt „P.U.T." („People Using Television")

sau „H.U.T." {„Household Using Television"), „rating" - rata brută de audienţă şi

„share" - cota de piaţă.

Exemplu Pentru a înţelege relaţia dintre H. U. T, „share" şi „rating" se pleacă de la exemplul unei „pieţe radio-TV" (o anumită regiune geografică în care se recepţionează programele de radio şi televiziune transmise de posturi audiovizuale clar definite). Se presupune că în această „piaţă" există 500.000 de gospodării cu

68 B. Gunter, 2000, op. cit: 118; K. Buzzard, 1992, op. cit: 27; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 310.

69 K. Buzzard, 1992, op. cit: 4.

70 K. Buzzard, 1992, op. cit: 4-6; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 307-308.

71 K. Buzzard, 1992, op. cit: 37-55; R. D. Wimmer. J. R. Dominick, 1987, op. cit: 316-322; M. Singletary, 1994, op. cit: 332-336.

aparate TV. în momentul X din ziua Y măsurătoarea audienţei posturilor TV arată că 250.000 dintre aceste gospodării au aparatul de televizor deschis, situaţie în care valoarea H.U.T.-ului acestei „pieţe" este de 50%. Relaţia dintre H. U. T, „rating" şi „share"

Gospodării cu TV - 500.000

(presupus) H.U.T.-59% Staţia A-50% share

25

rating Staţia B=30% share

15

rating Staţia C-20% share

10

rating

1.1. „P.U.T." sau „H.U.T." (în România este utilizat „H.U.T.") reprezintă

numărul persoanelor care au televizorul deschis într-un anumit interval de timp.

Explicitare „H. U. T este utilizat în special de către Departamentul de Programare dintr-un post de televiziune: pentru a stabili locul unui program în grila televiziunii, acest departament este interesat în ce zi a săptămânii şi în ce interval orar audienţa- ţintă a programului este maximă, pentru ca programul să poată fi urmărit tocmai de categoria de populaţie pentru care a fost produs. H.U.T. furnizează o estimare a procentului de gospodării care au unul sau mai multe aparate TV deschise la un anumit moment dat. Deci H.U.T. reprezintă audienţa reală totală a postului TV respectiv în orice moment specific. Numărul gospodăriilor echipate cu aparate TV variază de la o piaţă audiovizuală la alta, iar nivelul H. U. T. se schimbă şi el în funcţie de momentul zilei şi de sezon, fiind mai ridicat în „prime-time"-ul de seară şi pe timp de iarnă.

1.2. „Rating" este considerat indicatorul audienţei posturilor de televiziune cu

cea mai mare relevanţă. El poate fi exprimat atât în cifre absolute (mii de persoane)

cât şi procentual. Pentru a înţelege termenul de „rating" este necesară introducerea unui concept nou - cel de „audienţă potenţială". Pentru orice staţie TV „audienţa potenţială" include:

„toate gospodăriile echipate cu aparate TV sau radio din regiunea cuprinsă în eşantionul de populaţie selectat" 72 .

72 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 317. 2K. Buzzard, 1992, op. cit: 44.

Explicitare în exemplul oferit anterior, „audienţa potenţială" este reprezentată de cele 500.000 de gospodării dotate cu aparate TV. „Rating"-ul unui program este definit ca: „procentul estimat al audienţei potenţiale care are aparatul deschis pe un program sau staţie specifică' 2 . Scopul utilizării „rating"-urilor este realizarea com- paraţiilor între audienţele diferitelor programe şi emisiuni de televiziune, lucru făcut posibil prin caracterul constant al „audienţei potenţiale". De exemplu, dacă două staţii incluse în „piaţa audiovizuală" luată anterior ca exemplu au fiecare „rating"- uri de 20% într-un anumit moment X, atunci se poate afirma că, în cazul fiecărei staţii, aproximativ 20 din fiecare 100 de gospodării au vizionat programele respectivului post de televiziune. Formula sintetică de reprezentare a „rating"-ului este:

Oameni sau gospodării „Rating" =------------------------------------------- Populaţie Cum se interpretează „rating"-urile unor posturi de televiziune diferite? Pentru a oferi un răspuns la această întrebare revenim la exemplul „pieţei ipotetice" anterioare şi presupunem că serviciul XZY de măsurare al audienţei a adunat o serie de date pentru o anumită parte din zi referitoare la vizionarea programelor transmise prin reţele TV existente pe această piaţă şi el a obţinut următoarele date: Calcularea „rating"-ului

Reţea TV

Gospodării care vizionează

CCC

396

sss

360

NNN

322

Nu vizionează

722

în acest caz, „rating"-ul programelor transmise de reţeaua TV CCC este calculat ca:

396

--------------------------------- = 0,22 (sau 22%)

1.800

Interpretarea acestor cifre este următoarea: „Se poate spune că în ziua Y la ora Q

aproximativ 22% din totalul eşantionului de 1.800 de gospodări a avut aparatul TV

deschis pe programele transmise de reţeaua TV CCC."

„Rating"-urile combinate ale tuturor reţelelor sau staţiilor, pe parcursul unei

perioade anumite de timp, furnizează estimarea numărului de gospodării care

folosesc televizorul (H.U. T). Pentru acelaşi exemplu din Tabelul 5.1. „rating"-ul

total al staţiilor din „piaţa ipotetică'este de 59,9: Calcularea „rating"-ului total

CCC

396

360

322

-----

SSS

------ =0,20

NNN -----=

=0,22

1800

0,179

1800

1800

Sau 22%

sau 20%

sau 17,9%

în acest caz H. U. T. are valoarea de 1,078 iar „rating"-ul total este de 59,9%. Cu

alte cuvinte, circa 59,9% din numărul total de gospodării care aveau aparate TV

urmăreau una dintre cele trei reţele TV în timpul anchetei. H.U.T.-ul mai poate fi

calculat prin multiplicarea „rating"-ului total cu mărimea eşantionului (numărul de

gospodării care vizionează programele transmise în acel interval de timp). în

exemplul anterior calcularea H.U.T-ului este de tipul: 0,599 X1800= 1,078.

1.3. „Share"-ul - sau cota de piaţă - este cel de-al treilea indicator utilizat în măsurarea

audienţei posturilor de radio şi de televiziune. El reprezintă: „raportul dintre numărul

indivizilor care vizionează un anumit program sau canal într-un interval de timp

precizat şi numărul indivizilor care au aparatele TV deschise în intervalul respectiv" 73 .

„Share"-ul este o cifră care reprezintă, în fapt, coeficientul a două estimări: (a). Mai

întâi este măsurat şi estimat numărul total de gospodării sau persoane care urmăresc

un anumit program de televiziune transmis de un post TV; (b). în cea de-a doua etapă,

acest număr este împărţit la numărul total estimat al celor care folosesc aparatul TV în

acel moment 74 .

Explicitare Se observă că „rating"-ul a fost obţinut împărţind numărul celor care

urmăresc un anumit post de televiziune la audienţa posibilă totală (fiecare

gospodărie dotată cu aparate TV existentă pe „piaţa audiovizuală" studiată, fie că

73 K. Buzzard, 1992, op. cit: 44-46; R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 316-322; M. Singletary, 1994, op. cit: 332-336.

74 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit.: 317.

acest aparat este deschis sau închis), în timp ce „share"-ul indică numai indivizii (gospodăriile) care utilizează de fapt un program de televiziune. „Share"-ul este un indicator care poate fi reprezentat sintetic astfel:

Oameni sau gospodării „Share" =---------------------------------------------- HUTsau PUR Pentru a înţelege modalitatea în care funcţionează „share"-ul trebuie să reamintim că, în orice moment, audienţa actuală constă, în mod specific, din acei indivizi sau acele gospodării care utilizează în mod real aparatele TV. Cei care nu le utilizează nu sunt parte a audienţei reale (H.U.T. sau P.U.R.) din acel moment, deşi sunt parte a audienţei potenţiale. Ca urmare, „share"-ul audienţei reprezintă procentul audienţei reale care vizionează la un anumit program transmis de o staţie de televiziune 75 .

Explicitare Revenind la exemplul „pieţei ipotetice", dacă jumătate din piaţa de 500.000 de gospodării cu aparate TV au deschis aparatele TV în momentul X din ziua Y, atunci H.U.T.-ul este de 50% (sau de 250.000 de gospodării). Mai mult, dacă jumătate din aceste 250.000 gospodării urmăresc programele staţiei A de televiziune, atunci această staţie are un „share" de 50% (sau există în acest moment de timp clar definit 125.000 de gospodării care o urmăresc). Staţiile B şi C au „share"-uri de 30% şi, respectiv, 20%. în cazul datelor din Tabelul 5.1. H.U.T.-ul eşantionului este de 1,078 (396+360+322) sau 59,9% din 1.800.

„Share"-ul audienţei pentru reţeaua TV CCC ar fi astfel: 396

------ = 0,367

sau 36,7%

1.078

Aceste date pot fi interpretate astfel: „Din totalul gospodăriilor cuprinse în eşantionul studiat şi în care aparatele TV au fost deschise în momentul X din ziua Y, 36,7% au urmărit programele reţelei TV CCC." „Share"-urile pentru reţelele SSS şi NNN sunt calculate în aceeaşi modalitate:

„Share" SSS = 360/1,078 sau 33,4%; „Share" NNN = 322/1,078 sau 29,95. „Share"- urile sunt de asemeni folosite pentru a estima numărul de gospodării din populaţie care văd programele transmise de o staţie sau o reţea 76 .

75 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 317.

76 K. Buzzard, 1992, op. cit.: 57.

Procentele de „share" ale audienţelor sunt utile pentru a compara popularitatea tuturor programelor transmise în acelaşi timp. Oricum, pentru că mărimea audienţei disponibile (H.U.T. sau P.U.R.) fluctuează în decursul unei zile, nu se compară audienţele unor programe transmise în diferite momente ale zilei pe baza „share"- urilor din audienţă.

Explicitare Revenind la „piaţa audiovizuală" ipotetică din figura anterioară, să introducem unele elemente noi: H.U.T.-ul pentru ora 9 p.m. este de 60% - deci, audienţa disponibilă în acest caz este de 300.000 gospodării (500.000 X 0,60). Mai mult, se poate presupune să staţia are un „share" constant de 40% din audienţă la ora 12 când H.U.T.-ul tipic este de circa 10%. în acest caz, conform datelor prezentate anterior, Staţia A atrage 40% o audienţă disponibilă de numai 50.000 de gospodării (50.000 X 0,10) sau numai 20.000 gospodării (50.000 X 0,40) care reprezintă doar o şesime din „share"-ul de audienţă de 40% din primul caz.

în timp ce un „rating" este un procent din universul/eşantionul total al aparatelor de televiziune, „share"-ul este un procent al universului de vizionare (H.U.T. sau P.U.T.). Formula generală care exprimă relaţia dintre cei trei indicatori - H.U.T., „rating" şi „share" - este următoarea:

Share X H.U.T. = Rating 2. Măsurile cumulative cel mai des utilizate în analiza audienţei media audiovizuale sunt „reach" şi „G.R.P.".

2.1. „Reach"-ul este indicatorul care arată „numărul persoanelor diferite ce au

vizionat cel puţin un minut un program, un canal" 77 . „Reach"-ul este utilizat în cadrul publicităţii audiovizuale pentru a indica numărul de gospodării sau oameni diferiţi expuşi la un anumit mesaj dintr-o campanie publicitară.

Explicitare Un spectator trebuie să vadă o reclamă o singură dată pentru a fi numărat în „reach"-ul estimat pentru o campanie sau un program (în cazul publicităţii).

2.2. „G.R.P." („Gross Rating Points") este un indicator care reprezintă „rating"-urile

adunate pentru fiecare spot dintr-o campanie publicitară. G.R.P.-urile sunt procentele totale de „rating" pe care le realizează o programare cumpărată, ce include un număr de programe diferite sau mai multe săptămâni ale unui unic program 78 .

77 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 318; M. Singletary, 1994, op. cit: 338.

78 R. D. Wimmer, J. R. Dominick, 1987, op. cit: 318; M. Singletary, 1994, op. cit: 338.

Explicitare Fie următoarea schemă de programare cumpărată de un client potenţial

de la o staţie de televiziune:

Schemă ipotetică de programare a unei staţii TV

ţ

din zi

 

ăă

WAAA

L-V/6-6,30 p.m

Ş

2

8

WAAA

L-V/7,30-8 p.m.

Jocuri

2

10

WAAA

L-V/11-11,30

Ştiri

1

15

p.m.

WAAA

D/Prânz-2 p.m.

Film

1

6

Departamentul de „Media Planning" al unei agenţii de publicitate solicită de obicei

un număr specific de G.R.P.-uri pe săptămână de la o staţie radio sau TV unde

doreşte să cumpere timp de emisie în funcţie de partea din zi, şi de program. în

exemplul anterior, un cumpărător poate să aleagă din următoarele alternative de

programe şi „GRP"-uri asociate:

Relaţia dintre GRP-uri şi bugetele alocate publicităţii

Parte din zi

GRP-uri/

%GRP-uri /parte

ăă

din

săptămân

zi

ă

Dimineaţa

50

35

$

După-amiaza

20

25

$

Seara

30

10

$

Total

100

70

$

Termeni - cheie

Metode specifice ştiinţelor comunicării; Analiza audienţei media audiovizuale;

Analiza audienţei radio; Metode active de studiere a audienţei posturilor de

televiziune; P.U.T./H.U.T; Rating, Share, Reach, G.R.P.

Lecturi suplimentare

Buzard, K, (1992) Electronic Media Ratings: Turning audiences into dollars and sense, Focal Press, Boston, London. Gunter, B, (2000), Media Research Metods, Sage Pbl. Gunter, B, Furnham, B, (1992), Consumer profiles - An introduction to psychographics, Routledge. Wimmer, R, D, Dominick, J, R, (1983), Mass-media research-An introduction, Wadsworth Pbl. Comp. Singletary, M, (1994), Mass Communication Research - Contemporary Methods and Applications, Longman Ltd.

Soluţii la exerciţii

9

II. EXPERIMENTUL

Exerciţiu 1.

A. Ipotezele de lucru

f

1. Dacă înainte de tratamentul experimental, subiecţii vor fi de părere în proporţie

de 50% din totalul eşantionului că birocraţia şi corupţia din societate constituie „cea

mai importantă problemă" din România, atunci, după aplicarea tratamentului, şomajul („lipsa locurilor de muncă") va fi cea mai importantă problemă [în acest caz tratamentul va consta în expunerea subiecţilor la un stimul în care şomajul va fi prezentat ca fiind primul în ierarhia problemelor importante din societate].

2. Dacă înainte de tratamentul experimental, subiecţii vor fi de părere în proporţie

de 50% din totalul eşantionului că birocraţia şi corupţia din societate constituie „cea mai importantă problemă" din România, atunci, după aplicarea tratamentului, poziţia acestei probleme în ierarhia generală şi proporţia subiecţilor care declară aceasta vor

rămâne neschimbate [în acest caz tratamentul va consta în expunerea subiecţilor la un stimul în care problema birocraţiei şi corupţia din societate va fi prezentată ca fiind prima în ierarhia problemelor din societatea românească].

B. Experimentul

Se va realiza un experiment asupra unui eşantion de 100 de persoane împărţite în două

grupuri egale, respectiv:

1. G1 este un grup experimental care va conţine 50 de persoane, dintre care: 25

persoane de sex masculin şi 25 persoane de sex feminin; 15 subiecţi având vârsta între

18-20 ani, 15 subiecţi cu vârsta între 30-40 ani şi 20 subiecţi între 40-50 ani;

2. G2 este grupul de control care va conţine 50 de persoane, dintre care: 25

persoane de sex masculin şi 25 persoane de sex feminin; 15 subiecţi având vârsta între

18-20 ani, 15 subiecţi cu vârsta între 30-40 ani şi 20 subiecţi între 40-50 ani. Cele

două grupuri vor fi astfel: G1 = grup experimental alcătuit din 50 de persoane; G2 =

grup de control alcătuit din 50 de persoane.

Drept variabile vom avea: 1. Variabila dependentă: Ierarhia problemelor importante în

societate; 2. Variabila independentă: Rezultatele unor sondaje care prezintă date

despre opiniile indivizilor asupra problemelor importante din societate.

„Stimulul" îl va constitui prezentarea rezultatelor a două sondaje de opinie despre

opiniile indivizilor cu privire la problemele importante din societate. Un sondaj este

real, prezentând date reale - este aplicat lui G1 -, iar un alt sondaj este fictiv şi el

prezintă date false - el este aplicat lui G2. Tot în această etapă subiecţii vor realiza o

ierarhizare a problemelor importante din societate. Durata stimulului este de 30

minute.

C. Instrumentele de lucru Etapa 1 - Pre-testarea

CHESTIONAR

Aplicat lui G1 la momentul T1 înainte de introducerea variabilei independente asupra

lui G1

Numărul |

11_11_|

Q1. Gândindu-vă la situaţia din România din ultima perioadă de timp, v-am

1. încrezător

1

2. Neîncrezător

2

Q2. Aş dori să vă întreb cât de des urmăriţi emisiunile de televiziune, ascultaţi radio şi

citiţi presă scrisă. V-aş ruga să-mi răspundeţi conform categoriilor men-

r*.

 

"S.

-

ic6-

1 1/

ri/s

ri/l

od

 

săpt

oel

ă

u

 

al

Zilni

o

o

(0

Ni

ori/

C

(N

5

cii

M i

i

^

Q2.1. Ascultaţi RARAR

1

2

3

4

5

6

ăţţ

1

2

3

4

5

6

Ăţţ

1

2

3

4

5

6

Q2.4. Urmăriţi postul de televiziune

1

2

3

4

5

6

„TTTTT

Ţ

4

2

3

4

5

6

Q3. V-am ruga să clasificaţi în ordine crescătoare trei din următoarele probleme în

funcţie de importanţa pe care consideraţi că ar trebui să o aibă fiecare în activitatea

Guvernului:

Rang

Q3.1. Accelerarea privatizării

l_l

Q3.2. Birocraţia şi corupţia

Q3.3. Creşterea veniturilor populaţiei

Q3.4. Criza economică

L_l

Q3.5. Instabilitatea politică şi legislativă

U

Q3.6. Integrarea României în Uniunea Europeană

Q3.7. Lipsa locuinţelor

l_l

Q3.8. Lipsa locurilor de muncă

L_l

Q3.9. Lipsa protecţiei sociale pentru categoriile

U

defavorizate

Q3.10. Problema inflaţiei şi a preţurilor

l_J

Q3.11. Problema securităţii individului

l_l

Q3.12. Problemele din învăţământ şi cultură

u

Q3.13. Problemele din agricultură

l_J

Q3.14. Problemele din sistemul sanitar

u

Q3.15. Sărăcia

l_l

Q4. în ce măsură credeţi că sunt dezbătute în ziare, la radio sau televiziune

 

în mare

în mică

măsură

măsură

Q4.1. Accelerarea privatizării

1

2

Q4.2. Birocraţia şi corupţia

1

2

Q4.3. Creşterea veniturilor populaţiei

1

2

Q4.4. Criza economică

1

2

Q4.5. Instabilitatea politică şi legislativă

1

2

Q4.6. Integrarea României în Uniunea

1

2

Europeană

Q4.7. Lipsa

   

locuinţelor

Q4.8. Lipsa locurilor de muncă

1

2

Q4.9. Lipsa protecţiei sociale pentru

1

2

categoriile

defavorizate

Q4.10. rroDiema imiaţiei şi a preţurilor

1

2

04.11

Problema securităţii individului

1

2

.

Q4.12. Problemele din învăţământ şi

1

2

cultură

Q4.13. Problemele din agricultură

1

2

Q4.14. i-roDiemeie am sistemul sanitar

1

2

Q4.15. Sărăcia

1

2

Q5. Dvs. cunoaşteţi rezultatele sondajelor difuzate în ziare, la radio sau la televiziune?

1. Da

1

2.

Nu

Q6. După părerea dvs. oamenii ţin cont de rezultatele acestor sondaje în

1. în mare măsură

1

2. în mică măsură

2

3. Deloc

3

2. în mică măsură

3. Deloc

Q7. Dar dvs. personal ţineţi cont de aceste rezultate?

1. în mare măsură

Q8. Sexul:

1.

Masculin

1

2.

Feminin

2

Q9. Vârsta:

 

1.18-20 ani

1

2.

21-30 ani

2

3.

31-40 ani

3

4.

41-50 ani

4

5.

51-60 ani

5

6.

Peste 60 ani

b

Q10. Ultima şcoală absolvită:

 

1.

Fără şcoală

1

2.

4 clase

2

3.

7 clase

3

4.

10 clase

4

5.

Şcoală profesională

5

6.

Liceu

6

7.

Şcoală post-liceală

7

8.

Studii superioare

8

9.

Studii post-universitare

9

 

Q11. Sectorul de activitate în care lucraţi:

1.

De stat

1

2.

Privat

2

3.

Mixt

3

4.

Cooperatist

4

5.

Nu

5

 

lucrez

 

Q12. Ocupaţia:

 

Q13. Naţiona

 

1.

Român

 

2.

Maghiar

   

3.

Rrom

3

4.

German

 

4

5.

Alta

5

 

Q15. Status marital:

 

1. Căsătorit

2. Necăsătorit

3. Divorţat

4. Văduv

5. în concubinaj

6. Altul

Q16. Numărul membrilor familiei dvs.: |_||

|

membrii

Q17. Venitul total pe familie: |

11_11_11_11_11_11_I

lei

CHESTIONAR

Aplicat lui G2 la momentul T1 înainte de introducerea variabilei independente asupra

lui G2

Numărul |_J|_||

|

Q1. Gândindu-vă la situaţia din România din ultima perioadă de timp, v-am

1.

încrezător

1

1. încrezător 1 Neîncrezător 2

Neîncrezător

2

Q2. Aş dori să vă întreb cât de des urmăriţi emisiunile de televiziune, ascultaţi radio şi

citiţi presă scrisă. V-aş ruga să-mi răspundeţi conform categoriilor

         

ă

ă

odţJ

'căn

un|/

ra

odfJ

r

•c

M

ici

       

o

ai

oc

CN

N w

z

Q2.1. Ascultaţi RARAR

 

1

2

3

 

4

5

6

Q2.2. Urmăriţi postul naţional de

           

televiziune -

 

programul I

1

2

3

 

4

5

6

Q2.3. Urmăriţi postul naţional de

1

2

3

 

4

5

6

televiziune -programul II (~\0 A I Irmiriti n^ctiil HA tpl#^\7i7ii

 

mp 1

 

KUtC.^r. UI II leal IU pUolUI UC

ICICVIZ.IUI IC „1 1 1 1 1

ţ

     

4

   

Q3.4. Criza economică

 

|

|

 

li

I

1

Q3.5. Instabilitatea politică şi legislativă

 

u

Q3.6. Integrarea României în Uniunea Europeană

 

L_l

 

Q3.7. Lipsa locuinţelor

 

U

 

ă

I i

 

*

*

Q3.9. Lipsa protecţiei sociale pentru categoriile

 

u

defavorizate

 

Q3.10. Problema inflaţiei şi a preţurilor

 

l—l

 

Q3.11. Problema securităţii individului

 

u

Q3.12. Problemele din învăţământ şi cultură

 

u

Q3.13. Problemele din agricultură

 

u

Q3.14. Problemele din sistemul sanitar

 

u

Q3.15. Sărăcia

 

u

1.

In mare măsură

1

ăăă

2

3.

Deloc

3

Q7. Dar dvs. personal ţineţi cont de aceste rezultate?

 

1.

în mare măsură

1

2. în mică măsură

2

3.

Deloc

3

Q8. Sexul:

1.

Masculin

1

2. Feminin

2

3.

7 clase

4.

10 clase

5.

Şcoală profesională

6. Liceu

7. Şcoală post-liceaiă

8. Studii superioare

9. Studii post-universitare

Q16. Numărul membrilor familiei dvs.: |_||

| membrii

Q17. Venitul total pe familie: |

11_11_11_11_11_11_11_|

Etapa 2 - Expunerea la stimul

EXPUNEREA LA STIMUL

Stimulul aplicat lui G1 la momentul T2

Numărul |_||

11_|

lei

într-un sondaj realizat de un prestigios institut se arată că, în opinia românilor, cele mai importante probleme ale ţării sunt, în ordinea enumerării, şomajul („lipsa locurilor de muncă" -20,8%), sărăcia populaţiei (14,1%) şi birocraţia şi corupţia din instituţiile statului (10,5%). Alte probleme menţionate de românii chestionaţi sunt:

„lipsa protecţiei sociale pentru categoriile defavorizate" (2,4%), „problema securităţii individului" (1,9%) şi „lipsa locuinţelor" (1,9%).

EXPUNEREA LA STIMUL

Aplicat lui G2 la momentul T2

Numărul | ||

||

|

Sondajul realizat în această săptămână de către institutul IINN a încercat să stabilească care sunt cele mai importante probleme ale României din punctul de vedere al locuitorilor ţării. Astfel, 20,8% dintre români consideră că cea mai importantă problemă este birocraţia şi corupţia, 14,1% acuză lipsa locurilor de muncă, iar 10,5% dintre ei sunt de părere că sărăcia este cea mai gravă pro- blemă. Doar 4,8% dintre cetăţenii României consideră că integrarea europeană a României este o problemă importantă şi doar 2,4% dintre ei o apreciază ca fiind un lucru demn de luat în seamă.

Etapa 3 - Post-testarea

CHESTIONAR

Aplicat lui G1 la momentul T3 după introducerea variabilei independente asu-

pra lui G1

Numărul I

II

\\

I

Q1.4. Criza economica

 

l_l

Q1.5. Instabilitatea politică şi legislativă

U

Q1.6. Integrarea României în Uniunea Europeană

LI

Q1.7. Lipsa locuinţelor

 

I—I

 

Q1.8. Lipsa locurilor de muncă

 

U

Q1.9. Lipsa protecţiei sociale pentru categoriile

u

defavorizate

 

Q1.10. Problema inflaţiei şi a preţurilor

u

ăţ

I

I

I—I

 

Q1.12. Problemele din învăţământ şi cultură

L_l

 

Q1.13. Problemele din agricultură

 

U