Sunteți pe pagina 1din 26

Elvira SOROHAN

'"'

SINGURATATEA

SCRIITORULUI

G"O DU~IITRESCU

UIu\ILZ

- - '-",;or.;;.;';N"'T;;n"'~;;"n"'.".~,.
CREANGA

CANTE~IIR

ULIOT8C.\ cbTaJU..l
I»IIV1:UITAU.
TnufOALll

III] III mml ~~ 1I]I[rl~lm


02239019

_~ Editum l'nin>l"SIl;i\il .. ,\k:x:ll1drll IO:ln ( Ll";l"


,J 'h, I.~, ')lllU
GI.O DUl\nTIU.scU SI (;P.NFRATI ..\ .. '\1 BAJ'ROS" 191

eo Dumitrescu figeneratia ,~lbatros)1 In peisajul [jreraturii pornita sprc sehimbare talala la fa~a,
orientarea b>nlpului de tineri de la revista ".AJbatros" face nota
aparte. lnaime de ariee ii individualizeaza - ~i aiei amprenta 0 pune
I. 0 alta avangarda: rcvista "Albatros" Geo Dumitreseu - diserera separa~.ie de radiealismul ~i tlisoilllOteJe,
2. PrimuJ §i ultirnuJ Gco Dumitrcscli ca "Iueru in sine", ale suprarealj;;tilor afirmap in anii ' 30.
Albatrosi$t:i.i sum ooneonformi~ti $i ies din tiparele sclerozate ale
veehii tradipi poerice, compromise prin uzudi, insa nu ignod
eoerenta imerna a poeziei, funepa ei de a eomuruca prin imagini
in teligi bile. DiseursuJ poeziei nu e vidat de idei, pentru ca ei au ceva
semnjfieativ de spus, aJteeva decat eei dinaintea lor, ramanand tom~i
1. Condi~onari diverse, favorizate sau nu de $ansa $i eonjunetura, in limitele anei. eel pu~n tlespre Geo Dumitreseu :;-a afirmal
decid wlul jueat tle 0 revistii. in oriental'ea fenomenului literar. ~ansa sueecsiv cii prin poeziile clio cd de al doi1ea valum, LjlJer/aterj dr: tl
inseamna $i intlrib:neala, tlezinhibarea, vigoarea unei persolli'llita~ ori tmgt' Cf.( pH/ca, dar plimul intrar cum se euvine In atenpa critiai, a
a unui grup $i, de ce nu, priecperea de a lansa eu zgomot un "SWt peste suprarealism... ell 0 ferieira barbape preeoee ...".
program, indifercnt cat de bine gandit sau responsabil este. Sub Albarrosi$t:i.i au stilul lor, in fapt stilul lui Geo Dllmitresell, 0
aeeasta considerape se pot face unele exemplifieari eu l'evisrc de asatura care define;;te, In plan teoretic, 0 alrfel de avangarda, de un
avangardii, mill mult revolu~onara decat estetid, fiid sa fi in.fluen\at modernism substanpal asigurat de moderatia ieonoclasmului.
tledt in grup via\a literadi Jin perioada interbeLid. Pentru ca, se $tie, CLI\·jntele nu sunt Ilbere de seos, aJiirurate auronom, eJe se eonstituie
a existat 0 avangarda radieala prea eunoseuta, dar $i una moderatii, intr-un diseurs eoerent, care comunica ceva In forma metaforidi.
oarecum independentii, venita in urma ei, ea reae~e estetidi originala Rama~i j'o inreriorul eereului poeziei, nieiotlata prea rotund, ei ou
la radicalism, $i nu mai pu\io innoitoare. A$a a fost oriemarea eoo­ vor decat un "nou eeuatar" 10 loeul eelui $ubrezir de vreme. ea
stituita in jurul revistei "Albatros", ramta doar in manifestarile ei mi­ parta$ la programul albatrosi~tilor, Virgil lerunca, peste ani, in
nore sau "pierdute" eonjunetural. Dar, dad m:kar un singur poe Y'olumul Subirct ii predicat, respingea reeunoa$terea vreunei
din aceasta grupare s-a impus posteritapi, cum e eazul lui Ge corespondentc inrre suprarealismul "c1asieizat" $i poezia lui Geo
Dumitrescu, inseamna ca ea a propus 0 orientare rezistenta valorie Dumirrescu. Gaoclinclu-se mill mult In aOludinea juveniJa a
la mutap.i.le gustuJui. lnsubordonarea [alii de tradi~e, citiDi in incepuruJui decat la limbajul $i ideile insurgentullli cooducaror al
'Im/alea dt' (/ Irage CJ( PHica, eontribuie intr-un Eel foarte personal la ,,Albarrosului", In motl nea$teptat, poate peotfu a nu-l liisa prea
eanonul avangardei. ~i dad. a.m putea reeUl1oa~te di avangarda singur, lerunea ii a~aza in veeiniitate doar pe uitatul Luca 1.
literara a seh.i\at un canon, oricit de aproximativ, atunei insurgenp Caragiale, pe tlrepr numit de Oilinescu un "liric al banalului". Mult
ar fi eea dintai componentii. mai apl'oape de adevarul unci avangarde ee nu neaga total rradipa J

~crban CiocuJeseu, pJednd de la poezia man.ifest a1 genera~ei,


192
SIl\iGlIRATJ\TIiJ\ SCRlITUIWLUI 193
GEO nU/lIITRI,,'>UJ ~I Gl ~FR \'p/\ ,,ALB:\TROS"

Libel1alea de (/Irage til jJlfjro, citea aeolo pacrul estetic aJ genera~ei de a acituclini necesare Inrr-o epoea de confuzie a valorilor. Aceasta ar
Inscrie "incizii noi pe vechiJe pietre ~terse de ape", apele timpului §i explica alamrarea Ja convingeriJe inipaLOrului ei a unor poep care n­
ale gustului. Din frazele programatice aparute in revista se poate au publicar niciodara in pagini1e revistei, dar se integreaza de 1a sine
deduce atituJjnea polemica fa fa cu "deflagrapa" poetica in "generapa (<Albatros»". in general vorbinu, numele und genera pi
suprareaJista, inca In voga, Ja care au refuzat sa se afilieze. Dupa cum e 0 convenpe care, trecanu peste diferente, caura $i gase~te 0 trasa­
nu e negata tOtal, in maniera U rmuz, ordinea stabilita a literaturii, tunl dominama, ca numiror comun. Pe astfel de niterii s-a bizuir ~i
manied continuata de suprarealj~tii romani, Daca nu s-au izoJat in alinescu in periodizarea istoriei literalurll. Cronologia, imposibiI de
rurnul de filde§ nu inseamna ca albatrosi§tii ar fi aderat 1a stanga eglijat, se subordoneaza dominanrelor spirituale $i stiIjstice din ca.re
comunista. Geo Dumitrescu manifestase insa treeator, 1a 20 de ani, se configureaza canonul. $i toru~i, Al. Piru opereaza cJasificad
o anume atraqie spre oriemarea marxista a revisrei "Cadran", unde numai pe consideremu] varstei: "generapa varstn..id", "mijlocie" §i
a §i debutat. Apare ca detiberata distanfarea dcliterarura "ranara" 2. Tot pe 0 trasatura dominanta - eu formulare tributara
suprarealista, dezarticulata, incurajata de mj§Gltca Dada, condusa, istoriei - se inremeiaza ~i escul despre "generatia razboiului" 3, sau
cum cu parapon s-a spus, de Tristan T7.ara, "acest terocist venit din "genera~a pierdut:i" eu sensibilitatea ranita de t;venimente ~i de
Bucure§ti, apoi din Zurich, ca sa distruga «limpedele geniu aceea razvnltita contra lor. Metaforic detinind siruapa, 0 genera~e
francez», .. " I. in literatura gruparii, §i mai ales in opera lui Ge dt; "albarro~i" sunt top adevarapi scriitorj dzup pe puntea codbiei
Dumitrescu, nu se agira "domnul Antipyrine", venit sa spllIbere tot istoriei din deceniile dinaimea §i de dupa ulcimul razboi mondiaJ,
ce era clasicjzat in limbaju1 poetic. Nu se poate vorbi de un program indiferent dad
estetic sistematic al albatt'Osi§tilot, dar e de domeniul eviden~ei di a s-au aflliat "BiIetelor de papagal", ,J urnaluluj Iiterar", "Albatl'OsuJui"
exiStalo sllblnteJeasa cultivare §i aparare a poeziej ca ana cu discllrs sau altor reviste. Examinand juste~ea oumeluj dat amintitei grupari
accesibil, condi~e a longevitapi ei pe acest criteriu exigent. de poetj , yom admite di abia aceasta eticheta, veruta din arta ca sa
Libertatea nu inseanu1;l renU11fare la sensul comunidrii poetice in acopere motivat condipa ereatorilor de arm, ii distinge In eadrul m
structura transparenta,
cuprinz:itor al "generatjei dzboiului", in care intra toata
Prca scurta Jurat:! de aparipe a acestei reviste bilunare, "AJ­ imelectualitatea ranara, frustrata sau "pierd uta" ,
batros" ($apte numere aparute lotre J 0 martie §i 15 iunie 1941), ar fi Semnifieapa de simbol sau exponent se legjtimeaza ue la sine
fost un impediment ce n-ar fi ingaduit sii se cristalizeze in jurul ei 0 prin con?nuru1 revistei "AJbatros", scoasa de Geo Dumitreseu,
durabjla Jirec~e de orientare a poeziei, dad numai durata ar fi publicist inteligent ~1 ironic, un risipitor care a abdjcal pIea l1~or de
criteriul "alorll. Dar, venita din tradipa de aur a literaturii europene, 1a aceasta voca~e In favoarea poeziei. Sigut, s-ar putea raspunde ca
ideea inadecvarjj poetului in lumea 6listirul, asemenea a1batrosului In deceniile acelea, voca~a se asimi1a, paradoxaI eu "Jes ailes de
baudelairean luat Ca embJema a revistei, a fost foarte fecunda, dad geant [quil I'empeehem de marcher". ~i ca publicisr ;;i ca poet
nu in creapa unei intregi genera~ji de poep., macar la nive! individual. ("prince des nuees"), Geo Dumitrescu parea rawe de con~cijnp
Incat, dincolo de existenta efemera, revista ,,Albatros" da nume unei \Talorii ineficace 1n context. E 0 condipe pe care vrea s-o domine
194 STNGl%\'r/IT1..J\ SCRlITORlJLUI ;!':O Dt MITHESCU ~I GEr-\IHATIA .. :\L13i\"fROY 195

scriind. Pentru ca este pusa sub ace1a~i blazon, invodnd 0 famiJje Stntimenrul inutilirapi ~i provizoratului facea ca totul sa apara
spirituala, sugestiva ill se pare jncheierea articolului (din nr. 5-6 al "relativizat", generind fenomenul "refuHirii literarului". Rerragerea
revistci) Pcmait, paMe OJl'/u!ui, semnat FelL'\: Anadam (Ge In spapul altei literaturi e un declarat refuz de a accepra deswlmarea.
Dumitrescu): "lncomodat de aripi, Panait Istrati a apiirur pc piimant "Langa perna noppi, 13audelairel", declara SCllrt Ceo Dumirrescu.
dezorientat ~i ~ovaitor". Recursul la Baudelaire poate fi inrerpretat ca manifest al evaziunii
"AJbatros", in subiacenta ei oriemare de scanga, se voia 0 revista protectoare §i nu ca expresie a renun¢rij sau dezgusrului. Faptul ca
a scriitorilor foarte tineri, nascup In preajrna lui 1920, aflap In caspar pe prima pagina, a celui c..Iimai numar, sub porrretul poetului
cu unele exagcrari avungardiste, deliberat cljzolvante in planuJ francez, se reproduce, In Joc ue legenda, ultima srrofa din !.'albatros,
esteticii poeziei. Era 0 incercare de a pune surdina zgomotului comunid mai curind starea de inconforr a scriitorului talenrat. El se
inestetic Bicur in juruj nevoii de revizuire a lireratuni. "oane sustrage medjului ostil in care se mi§d srangaei, nelalarblUJ lui, se
numerosul grup redacponal (Director R.A. Teodorescu ~i "grupuJ": oriemeaza spre 0 lume pe care 0 simrc a-i fi proprie, lumea
Ben Corlaciu, G eo Dumirrescu, Elena Diaconu, Florin Lucescu, lirerarurii. Acela~i sens al invodrii, agravar de un sentiment de
Dinu Pillar, Al. Cerna-Riidulescu, Ovidiu Riureanu, Ma.rin frustrare, de porrurJ insurgeme nalV avanrate, se poare citi in poezia
Sirbulescu, Tiberiu Tretinescu, Virgil Votaru, totj paep, critici sau Noi, scrisa de Marin Strbule5cu in numele genera~ei. dar rara
5-0
pubJjci~ti), c.Ie~i "conspira" in acel~i scap, nu formuleaza dintru repreZJJ1te.
Inceput un program explicit. El se deduce jnsa din orienta rea Articolul-prograrn S, publicat la cateva lunJ dupa apari)ia revistei,
articolelor despre Baudelaire sau Panait Istrati, Dejpre "moJlJetlf,d motiveaza inca ~i mai dar slmbolica emblemei aJoptate: "Titlul
!itera,." $i Despre odgillcJli/afe, semnat de G(eo) D(umirrescu) ~i G. revistei, simbal al poeziei ce-~i urmeaza destinul imporriva tururor
Diiianu. Se include $i PreciZifli progml!latice fa al clnci/ea Iff/mar, anicol vitregillor vremurilor ~i oamenilor, tinea loc de obi~nuirlll manifest".
aparut la 25 mai, in penultimul numar. Vom reactllaliza dreva idei rticollll, insa, e mult mai bogat In idei, chiar dad nu dinamiteaza
energic formulare ~i care pot fi considerate definitorii pemru nimic. Semnararul, Raul Teodorescu, 6jod din generapa mai
orienrarea generapei, Tinttta intelectuala a revistei ~i calira~le de varsrnid, venit din grupul "ldeea europeana", Jezvo]ta 0 sugestie,
limbaj ale un or articole amimesc de revista 't.Jurnalulliterar" scoasa relLlara ~i tn alre locuri din revista ~, prjvind dorin~a gruparii de a
de CalinescLl la la~i, cu doi ani in urma. Fara sa fi publiear ruei arunca ,,0 punte de Incredere intre generapuni, intre cei veehi, legap
mulla, nlci mate lireratura, ambele reviste au profesat, reoretic de rradire ~i respectul dteodatii exagerat al rrecutului, ~i intre eei
serund, [oarte aetuale ioei despre calitiiple estetice a.le faptului literar. tineri, framanrap de dorin~a gasirii uner forme ~i formule noi de
DiscursuJ programatic ca§tiga t.reptat coerenfa, dar n-a mai fost exprimare a frumosului". NumindlJ-§i idealurile, "fara tdmbi~eJe
eficiem In perioaoa ce a urmar anului 1945. redamei", tanara generape de arti~ci era chemara sa mearga In pas eu
La "Albatros", iV1ol71e11tll! litera,. 4 contemporan e judecat prin pris­ "spirirul evolutiv al timpului", rarasa fad ,,/abtl!a raJa din ce au
rna unci evidente lrnpotriviri la orientiirile lovite de "vanturile crezLlt ~i ce au gindit inaima?ii". Declara~a de principii, redaerata
nebuniei", cand totul sra sub "amenintarea absurditapj dC7.Janp.tite". intr-un sill vetust prin comparape eLI lraza energid ~i
....­

196 SlNGURATATEA $CRI1TORULUI (;!({) DU1o.IITRESClJ ~l Gr.NLRXj1:\ "AJ Tl \TROS" 197

nonconforrnista. din arucolele lui Geo Dumitrescll, voiml pard sa feluri (plus pseudonimele Ion Ciilimarii ?i Felix Anadam "), apar cele
puna surd ina avamuJu.i juvenil, pastreaza vagi ecouri ale ]imbajlllui mai bune articole de critid literara. Asta indreptate~te afirma\ja d
exigeotei esretice maiaresciene. Se indra.znesc aluzjj politice contra Geo Dumjtrescu era eel mai bUll condei critic aJ revisrei. La rubricile
tncercarilor de a trara Jiteratura ca ami subalterna. Sunt i"ndemnap Sa "Cronica lirerara" sau "Relief' (privind "iata literara comemporana)
colaboreze la revista "t()~ cd care cred, ca ~i nai, 1ntr-o aeta ce-~i are s-au mai incercat ~i altil (Tiberiu Tretinescu, 1\1arin Sirbulescu etc.),
dameniul ei exclusiv In afad ue scopuri ~i idealllri straine dar Ill. modul minor al amatorilor. La numai 21 de ani (publiease ~i in
Frllmosului, fadi amestecul in preocuparile artistice a aricaror «ten­ revista "Cadran"), imeligent ~i deplin maturizat, Geo Dumitl'escu i~j
dint e» politice, sociale, pedagagice... one:ir de nobile ar 6. Frumosul diidea masul'a ca siguranp a ideii, gust estetic ~i scil foarte ineisiv, eu
~i ana i~i au nohle\ea lor mai presus de mice, ele nu adm.it aha xpresii memorabilc. Judednd dupa marcile stilului polemic pam­
suprema~e". Se afirma pnldent ca nu tot ce va ap:hea va fi ~j £letar, se confirma d ~i al'ticolele apiirute sub pseudonimul 100
valaros, "ade\'iirata creare e rad". Nu mai pupn c1asid ~i rescriind Ciilimara ii apar~n, in speciaJ pamfletul J\1a(irJlJfllisllIl. in primul
imentiile programatice anunrate de Cilinescll (in ,,] urnalul literar"), numar al l'evisrci (Ia rubrica "Reuef'), luandu-~i ca pretext
ne apare ~i Fraza; "Ceea ce llil7.uim fnsa este sa realizam in jurul dezbaterea despre "Scriitorul-om", descbisa de revista "Curentul
acesrci reviste un mcruu spiritual de gust sanatos ~i de idei fertiJe ~i a literal''', Geo DumilrescLl face dteva afinnapi absolut nombile.
atmosfera prielnica eflorescentei artistice". Tot ce am rememOrat despre pm:ipa scriitorului In societate. Spiritw frandem Ie
prin citat, pana la, ~i in afad de cea din urma frna, demonslreaza ca prezideazii: "lnaderenp la realirare a scriitorului roman comempo­
"precizarile programatice" sum prea cuminp in linia lor clasica, de ran nu este 0 infirmitate congenitala, ci 0 abdicare comaJa de la
un echilibru studiat, apraape didactice ~i, in cefe din urma, artificiale, efortul realist in favoarea galopului facil ~i fecund al fanteziei". Prin
daca incerdm sa Ie verifidm funq:ionauratea in acpunea lirerara a "cumud" a se intelege ~i deliberat, intr-un moment de ostilitate Fa~ii
ge(1eta~ei. Ele nu prind pulsul, nu reprezinta energia spirituala a de foqa creatoare ce s-ar fi "rut nelngdidica in rel1ectarea l'ealului.
tinerei grupari ~i, in consecin¥I, nu din de emana adevarat;! "direepe Atitudinea de rezerva ?i a~teptare a solupel de moment, oprimismul
nuua". CLl aUlt mai e\·idema diserepanra, ell car artieolul se tirare;>te vizionar 0 anunta: "in marea criza a elite!nr, provocata Je razboi ~i
pe prima pagina a numarului inchinat lui Panait Istrati., alaturi oe de confuzia genel'alii, va veni 0 zi in care scriitorii romini VOl' trebu.i
portretul autorulu.i "Spovedaniei unui invios". sa spurui: SUNTEM tUG!". Dar asta va fi trebuit sa se Incimple in
OriginaJitatea genera~ei, deceptiile, reac~le $i avanturile ei, stilul "lumea de maine", cum ~cim ca au s-a Imampillr. Pe ton sedj\ios, cu
de a gandi ?i comunica,se exprima, neeenzurate de nici un fel de vildite aluzii Ja situa~a cipid. a ruzarmoniei scriitorului eu lumea, e
aeademisme, in eolabodrile lui Geo Dumitrescu, inip.atorul revistei. seris ?i articolul Ptlllail, frate/e 0111111",;, eel ,,!ovit de copite1e
Din lot ce a publical aiei se pot extrage liniilc de atirudine ~i Ijmbaj
care repre:.::inta la modul eel mai autentic oriemarea gruparii
, i\cest pseudonim, precizn Ceo Dumilrescu, ~ra imprumur;ll, ca ~i Filerot,
"Albatros". Sub semniitura lui, intreaga sau abreviam in diverse pseudc)f1jm\11 lui Gh. Niculescu, dura drple populare studiate ue
N. Cartojan, ale
ciirui cursun Ie frecventase.
198
~INGeRi\T\1b\ SCRIl'rORULUI GEO DlJMITRI..sCI ~[GENI'RXp \ ... \1 HATROS" 199

ndntelegerii", "bizarlll produs aI Bd..ilei", autar cle "Iiteratlln'i nativa, "rafinamenre1e maruenste cxterioare" ~i "spiritul mots-eroisisr",
clescul~a,antiliterarurisra". Jronia ii mu?ca pe"cle~natorii ~rampilei "exeesele dadaiste, simbo]iste, expresioruste, autonrooiste etc.,
monopolizanre a nemuriri..i romanqti", cei care au deeis ea serisul Jui incapure eLI generoziratc in eeaunul li.de naponal. ..". Parrea a doua a
Panair Isrrati e numai de interes trecator. arcicolului e contrarianra, penrru ca piira.se~te linia fUtlIror revolteJor
in imregime eonsiderat (artieole, inrerviu, poezie, note), uJtimul afi~ate in numele noutat..ii. Se pledeaza pentru "revenirea scriitorului
numar aI reviste..i e eel ma..i eontestarar in problemele uterarurii la realitate", pemru un "realism romanesc", ee nu trebwe eonfundat
eonremporane, eel ma..i dar ~i unitar in oriemarea cle fond. Aid cu autohtorusmul. in cele din urma se fae evidente eoncesii pozipei
trebuie dutara eauza suprimari..i revistei ~i nu cloar in faprul d D. echilibrate profesate de direcrorul revistei, R. Teodorescu. ]n orice
Stelaru a publicar poe7.ia Omld flOU. Poernul Eumenei i~i facea din asra caz, afirmar..ia: "poewl sa fie poet $i sa triiiasca viaYl poporu1ui sau",
un ritlu de mandrie, asumandu-~i, in 1967, orgouul vizionarului din de~i sub semnattm'i, nu e in stilullui Geo Dumirreseu decat in prima
] 941.
ei jumatate.
Incepe Raul TeodnresCtl, estericianul, cu cd cica "literatuw de In interviul Cll Perpessicius, porrund de 1a Eminescu, acela~i Felix
scandal", negat:1 prin simpla invocate a principiilor al'tei inalte Anadam ajllnge la problema creapei literare contemporane ~i a
(GandJlri pc fJ/algifiea Ii/era/un! de oZJ) ~i continua F. Anadam eu "Iiterarurij dirijate", sprc a relua, eu ohi~nujta vehementa, idee
arcico1uJ j"/re poezi{' {i (lII'illle "'"CmC1~-o/e. Vehemenra acestuia din urma lairmotiv a arucolelor sale, "momentul actual de confuzie a
pare sa fie mai muir una de voeabuJar decat de eoncep~e. Se iau la literarurii" ~i "cliz3 a va10ri10r". Edirorullui b:minescu, mai deta$at
Jr1trecerea teribilismuJ juven..il eu gustul literar intoJerant fa -isme1c fara sa tl fost strain de revolra poe~lor contra artificialirapi ~i
aflate arunei in exces, fapt ce poate parea paradoxal, de vreme ce i rafillamentului stern, ou se solidarizeaza. N u se poate vorhi de
enumerare apar, nedjferen~at, simbolismul ~i expresiorUsmul. C­ "confuzie", afuma e1, arata vreme car exista Sadoveanu, Rebreanu,
obiectul criueismului sau e inconsistent, 0 confirma ?i absenta Arghezi sau Hortensia Papadat-Bengescu. Din succesivele negati..i
vreunw nume sau titlu de opetii. Dar, negativismul, demitizanr la eategoriee, formulate de Geo Dumitrescll- dt$i nu e numit obiecwl
extrem, e al eelor care VOl' ea Jiteratura sa inceapa eLI ei ~i In felullor. - se configureaza, oricum, ehipuJ [jreraturii respinse, dar nu ~i
Dad in programele tutumr revistelor, observa eJ, scriitorii sum imaginea eeJei viiroare, pe care urma sa 0 scrie coogenerii poe?
invitap "la a1tceva", asta aellza "insuficien~e literare contemporane". TarmuJ ee trebuia piirasit era eel a1 pocziei "anchi10zate mtr-un
in circurnstantele razboiului, diagnostieuJ literaturi..i Se agraveazii: lirism exterior ~i manuind cu ctisperare un ver~ antipatic,
"rnarasmul" se transforma in "haos". Poezia serioasa a "sondarilor protoeolar". Aruncand "ancora 1a malu1 eerului" (poezia Scleroza,
in sine" e dllblara de prea multe surogate, iar inovapa franceza, "Albatros", or. 2), dinarul mentor al "Albatrosului" da un exemplu
adesea, "e~uea:za pe p1aillrile na~ooaJe 10 rirucol ~j aventura". Sum de atitudine ~i limbaj. Geo Dumitrescu I$i urapa energia inrclecruala
denunpte eu nerv polemic impro\liza~a in poezic, "versu1 In baina, prca larga pentru rinere~ea lui, a profetului care despid
propagandist", poeti..i dispu~i sii inta~oare "ciocoJata poeziei na~o­ negurile, scotand "poporul" poeplor spre lumina unei "noi
nale intr-o poJeialii de eLllnarea lanuriJor". Noua orientare refuza experiente Ijterate" sau, cum va spune mai rarziu, cuminpr, intr-o
200 SL'JG ltRATATI:I\ SCRJ ITORllLUI GE<) nU.\f1 l1U"S 201

poezie, "desracind parcii aJbe in intuneric'/ ca alrndatii sabia fina, SisiE, in care e convertirn personal emblerna albatwsului (tratata
lucitoare'/ a t..inereW'. original ~i de Stdaru), este e1ementul structurant al poeziei. Rica,
Poezia publicara in revista nu e decat in parte raspuns la aceasra singurul "cantec pganesc" publicat de Miron Radu Paraschivescu,
aspirape ambirioasa arborata pe ,,rap templului literar" al Sfe semnul originalitiipi poetului care se afiliazii
"AlbatwsuJui", De piklii, N. Veronescu va tipihi Tettim torr!i, in eel nonconformismu1ui albatrosist.
mai pur stil romantic, dupa cum poeziile Elenei Diaconu O'oh, B(, eu cele doua poezii publicate in propria revista, sub citlurile mai
sum 0 mostra tle retorid evident desueta, iar Zbor alb, de C. mult dedit sugestive: J'rlero~ii ~i Dec/in, Gea Dumitrescu nU-$i anunta
Bivolaru, e simplu exercipu de versificape pe 0 tema prea ironlzatii imru tutul viitorul volum. Teribilist, ancora poerului e trimisii direct
de Voltaire ca sa mai poatii fi luata in serias, aceea a lumii ca eterml la "maJul ceruJu!", gest pe fonduJ caruia e invocatii, nu prea adecvat,
arrnorue tle construqie ruvina. Departe de a fi excelenti, se repne iubha, "fecioara nebuna", al carei chip se estumpeazii 1a ganduJ
rotu~i poczia erotica semnacl de Ovidiu RJureanu (Vers/In' petltm vremelniciei tineretij $i iubirii. Gandul acesta, de rerniniscentii
.feme/a !11M) ~i Tiberiu Tretinescu (E Mr'{ju). Insolit c ~i mioritlcul medievalii, bizara in context, e secundar atenuant de tearna ca iuhita
C/illtec pel/1m llItMrte campus de Vlad Cunescu ~i publicar alaruri de jj va cere sa-~j "vandii poezia". Tentapa profetismului c1in articole se
ilustrapi ale lui Marcel Olinescu la MimiltJ, Noaple-Il SlId (motiv regase~te in poezia Dec/in, dar, afectat saLl nu, ea pare atinsa de aripa
marin), de Edmond Nicolau, e rninulesc.iana, pe dind HrJliJltllJO de scepticismulul melancolic: "intr-o 2i VOl' veni peste noi/ Amintirile,
Jvlarce1 Radulescu e ?i minulesciana, ~i argheziana. Cele trei poe .. ca 0 hoarda barbara/ ... 1mr-o zi vam tnu din visele strivite/
(Calllee Slrollilf, FlorareastJ, HjpIJoZci) , publicate de Ben Corlaciu Meternpsihoza, in aceea~i via\a...".
(membru al grupului redactionaJ), sum rnai curand incanratu cursiv Poerul puhlicat in aproape fiecare numar al revisrei e Dimitrie
decat poezie personalii ca atitutline ~i idei. ~tefan Aug. Doina~, care Stelaru, cel adus in grupul "Albatros" de Marin Sirbukscu, dad e sa
debutase cu doi ani illainre in revista scoasa de Calinescu Ja la$i, dam crezare marturiilor din 'Leu prind ,roared. Pana Ia aceastii datil el
publica In "Albatros" un Poem a/ r;;'ti1m; inreresant ca tetoricii a publicase disparat, in alre revisre. Scosese ~i doua plachete care I-au
intimitapi imelectuale. ,,0, carfile mi-au fost imotdeauna amante" e cut cunoscut in cercurile literare ale nucure~tiuluj. incat, cele cinci
yersulliminar. piese poetice publicate aici (Cantec din neglf,.i, Oli/liei, Cei Irei, 01JJui nOli,
Expresia cea mai pregnanta a spiritului revistei $i grupiicii "Al­ Mie:{,!d JlOPP't) ~i incluse In volume ulterioare anulul 1941, suO[ ale
batros" 0 afHirn in poezia Noi, de Marin SirbuJescu. ldeile insurgente unui poet a£lat In prabrul consacrarii. Prima dintre poezij e faane p
ale lui Geo Dumitrescu sunt preracute in metafore, dupa cum llstuJ frondeur, "ilegaJist", al grupului recJacponal. Poetul
sitnbolica pasare a furtunii ue\'ine un ideologem SlIi gellms. Dqi exorcizeazii. somnul "temrucerilor", spre a lasa claustraplor "un
lnfrangcrea sra la panda, razvriitirea e nedomolita, energllle poeplor ceas" de ragaz, "Cad visu1 nostru - visuJ pirafiJor/ De rugina
urea griibit "calvarul aspru al luminii sorbiti de un ~emi7,eic vis", ziibreJelor se sfarma./ ... Dornup temnicerilor, domu\i,!" acuza ~i
Nesupunerea e caractecistica: "Noi, oameni buill, noi sumem desdntii poerul. lntru flimic semnificative, pentru furtuna stirnira
albatro~jj/ Ce nc zdrobirn de cer in orice noapre...". Paradigma lui de grupul revisrei, au fost poezlile lui Julian Petrescu (debut),
,.....

202 SINGl'RJ\TAThi\ SCRJ ITORl LUI GI.O Dlii\IlTRI:.sCU ~I (;I·.NL RAll,\ ...\LD.\TROS" 203

Teooor Cnaban, Gr. La7.arescu, PI. Lucescu. Revista a popularizat informafii prepoase despre spiritul generapei, hiudata ~i precins a fi
un singur talemat autor oe proza: Dinu Pillat. in mai multe numere protejatii de amont! fllma/t/llfi. Dintre tinerii insurgenp este distins
sum publicate fragmente din fllmalNI tlnlfi adolescent, rellland, in­ Geo Dumitrescu, "poet pam in virful ungh.i.ilor", afirrnat ca
tr-un sri] re7.istenr ~j asrazi 1a Jectura, maniera evoearoare a lui lonel publicist tntr-un sti] pe car de colorat, tot pe arat de vehement ~j
Teodoreanu, eel care, cle altfel, va prefap deburul lui Dinu Pillat, ca convingator in apararea urgenrei innoirilor in estetica poe:;.iei. Dad.
autor de volum, cu rornanul n"ere/e cttfdata. vorn recunoa$te adevaruJ d. gruparea "Albatros" face pane dio
urn s-a purtlt vedea, tabJouJ compozjt al producpei poetice eneratia cu aripile frame, altlOci intitularea rnetaforica a revistei ne
tipal'jte in revista "Albatros", in afa1'a de trei amintire exceptii , cu apare ca inrui\ie premonitorie ~i pencru ceea ce s-a in ramplat in
greu ar lasa sa se intrevada dar orienrarea genel'a~ei, dad literarura romana, ca ~i in celelalte ane, dupa al doilea fazboi
n-a1' fi aparm aeolo poe7.we conresratare ale lui Srelaw, poeziile ;;i mondial. Poepi auremici, "ces mis de I'awr, maladroirs et honreux",
maj ales arricolele de raspicata, pl'Onunrata Fronda ale lui Ge asemenea albatrosului baudelairean au cunoscut L1milin~a dura
Dum.itrescu. "Direqia noua", 0 clata sugerata, devine mal coagulan­ iocurca\j In propciile alipi. Revolra lor, in varij [0 r111 <:, a fost a
ta parca dupa jnrc[7;icerea revistei al earei halou artistic e generapa ecesitate ~i n-a ramas fad consecin~e.
poe\ilor frustrap 1n condifiiJe ll1arasmului instaurat in pl'eajma celuj
de al doile,) rilzboi mondial. Poepi urmeaza mal curand dictofJJB11ul 2. Orice tnnoire radicala In campul literarurii a fast prod usa de 0
decat 0 porund, inspira~a, sugestia avind imediara re7. onan r2. in personalitate ~j OLI de un inrreg grup. lnipativa ~i programul care
narura lor prio excelenta sensibiJa. Dad pot ramane valabile infiripeazii orienrarea noua pleaca dinrr-o singura mime
Jiimuririle despre timpul acela de "mulre coerci\ii, intolemnte ;;i ordonaroare,
primejdii", in care se plasea7.a "experien~ele lirice juvenile" facute Inrre poe~ deceniilor cinci-~apre ale secolului X X, vocea cere­
sub presJUnea "unei tinere nen'ibdiiri" de a comunica un mesaj, bralului Geo Dumitrescu nu se individuaIizeaza cloar prin l'ecaJ­
liim uri ri date inrr-lln alt context decat cel in care 1>-a produs cicran\a la rradipe, loc cornun penrl'u varsta poeL-iei moderne
fenomenuJ, atuncj devine uti11 iDtelegetii momentului E:>.:plicajia europene, deschisa revizuirii conceptLIJui de poezie din nevoia ei de
scrisa de Geo Dumjtrescu iocr-un fe! de prefatii la Nel'o;a de cel'C!oi libertate integraUL Distincta e maniera in care Geo Dllmirrescu 0
(1 %6). Dupa disparipa ".t'IJbacroswui", 0 incercare de readucere in face; CLI jnteligen~a avantara, incarcata de ironie, animata de iluzia,
legaljrate a vechii grupari, care I$i llrma destiouJ, s-a facut prin noua confeqionata, a libertiipi de care trebuie sa se uzeze imediat, "dt
ei pubticape, "Gandul nostrll", ramasa la un singur num:h de mai e cimp". Nu e un poeI' de mare productivitate, oar e vocea celu'
aparipe, in care era prezent ~i 10n Caralon (1 noiembrie 1942). Dar mal autentic albatrosist care i~i analizeazii orgolios, tensionar ~j
coada cometei nll s-a stins la aceasra data. sceptic, concl.ipa, consumand numai 0 parte din "italiratea talentului
In II/maiNI Ulilli mbai 7 (publicat int~j la Paris, journal d'lIn heretiC/uc,
in 1967), al lui :Mjron Radu Paraschivescu, sub anul 1942, dind
gruparea "Albatrels" mal exista, dqi revista fusese suprimatii, apar
....

205
-~---------_..:......:._---.:...---~_.:.:.-----------
GEO IJLTM1TRI::.SCU $1 GI'.Nl.RKrL\ ..:\\ U.\TIUJS'·
204 SINGURATi\TrJI SCRlrrURUl.lIl

moral de a contesta. Numai di n-a reu~it sa-~i hatarasca singura


Cll primele volume'. inciiul a aparut 10 1941 (Aritmeliea) , sub
estinul.
pseudonimul Felix Anadam, ceUilalt pregatit sa apara in 194 Articalele din reviscli ~i debutul lui Geo Dumitrescu in poezie,

(Pe/agra) Acesta din urma s-a tipicit insa abia in 1946 sub titiul dominate de verva serumbarii canonului creariei literare, in­

runamitant Ubertatea de a trage CJI PI/fcd. Poezia titulara (publieatii


drepra~esc numai par~al puncrul de vedere allui Pompiliu Constan­

inipal in revista "Kalende", martie 1943, sub titiuJ Lilfla de /,


tinescu. In eroniea la volumul Ad/l1Ietica, criticul il cota c

Trebizonda) , eompusa eu elemente de voeabular ~i eadru


suprarealist, eu un crez personal despre poezie.

imprumutate din instrumentarul momentului razboinic de "bezna Poezia Literatlmi e un fel de text programatic in negaciv, a

ghimpatii", nu figureaza decat aparem 0 scena de riizboi. E 0 scriere


declarata delimitare de temele L10minante ale romamicilor. Acel
in paljmpsest. Dincolo de aparente se deschide priveli~tea unei
repetitiv "Ar uebui sa...", dupa care nume~te un motiv poetic ro­
enera~ seenestratc de razboi, dar lucidil asupra destinului ei, in~eles
mantic epujzat, este 0 forma Lie a-~i reeunoa~te neputin~a reperarii
ca atitudjne uecisi"a, de lupt<1 ~i regenerare, prinrr-o neeesadi
~i, deci, reorientarea: "sunt aratea lucfuri din care po,i sa faci
poezie!". Dar, evident alrele. C.ondi\ia sub\n~eleasa e ca poezia
palingenezic. Dar, vai, cum au renascut? E generapa altui patetism,
pdeterui poetului - pre7.em ~j e1 in seenariu - sum oameni care, la
ramane ec-:presie estecidi libera ~i nu rigiditate normata.
aparipa IUOli pe eer, "n-au cazut eu fetele la pfumlnt". Ii framama Geo Dumitrescu n-a cunoscut perioade de glorie )jterara, de~i nu
doar ideea proprici libertap. Sunt figurate aici batiliile Ijterare ale se poate spune d. n-a fost eel mai inzestrut poet dintre tinerii ivi~ in
tuturor generatw0r suecesive con~tiente ca "Paralel cu noi, deceniul al cincilea ($. Cioculescll recunoa~te preeminen\a lui C.
dedesupt, oamenii i~i dormeau ve~nicia -/ ~i ei diseutau despre cat
Tonegaru). S-a pronunpt dinrr-o data mai raspicat, a provo
energic genera~a tIe "arca~i ai peni\ei" ~a comid f~)'bTiSJII zboruIui
libertatea de a trage Cll pu~ca". Poepj poseda 0 arma ~i \'isea7,a etern
la libenatea ~i Ja datoria de a 0 manui in d~tigul artei. Poe lui rena;;te dincolo de Durnnezeu, sub \ltrac~a combusciei solare, nOLU paradis
din figllra 11l1Ui lupti'ltor bizantin sub 7.iducile Trebizondei, treeut al poe~lor: "Nu d teme?, priereni, zburam,/ iacl-ne sus, peste timp,
prin ''remea lui Napoleon, "rostandi:dnd - apoi - pe pragul untlj peste om,! in curimd ve? vedea pe Dante ~i Adami mancand
veae", spre a Ie povesti aventura prietenilor ee aseultau uJuip, alegorii din aeela~i porn.! .../ Soare1e ne aspirii, ne arLle;/ ~e-te
rezemap eomod pe "pierre de mormant", meraforii a tradipei bine in scari/ ?i uiciHe ~i Auied, harde" (Odif). Supravietuiror (limr­
depa~ite. Locul poetului e in avangarda; ~i atuoci ;;i aeum gata d
n "genera~e pierduta", poetul inchina Oda "colegilor de ~eoala
"asalt": "Ah, nlcnetele mele de manie $i triumI ~i-acllm mi Ie mai cazut..i in razboi". Razboiul e un simbal, de vreme ee poezia e datara
audl. .. ". Din aeest scenariu se rimci aburul idcii de libertate absoluci. 1940. eei rama~i trebUle sa razbune moartea, sugerara de 0 intreaga w

Discursul e al unei generapi dur experimentate ~i de aceea eu dreptul sllira de expresii metaforice. "Elanul fad hotar" a1 indemnu.lui ridic
poezia la un civel emotional putemic. Paradoxal, starea depresiva se
. in IY39, pc dnd milea "lllUSra\a precoce :1 pocziei", Geo Dummcscu pu­ traduce 1ntr-o erup?e energid. a viziunii hborului peste noaptea
blica ycrsuri in rcvista "Cadran", sub psclidonimul Vladimir lcrunca. In anti 1940­ istoriei ~i a lim..itelor divinului, ~i figurat ~i direct vizatt. Noua arta
1941 pubhca ~i in rcvistcle "Curentlillitcrar" ~i ,,Albarros".
206
S/l\(;URA'fi\TFi\ SCJUJTORUI.UJ
(,1,0 DUMITRESUJ SJ (,hNLRr\TI.\ ,.ALB \TRUS" 207

oetica se serie la aeeasta inalra temperatura a spjriruLul §i sensibj­


mai aproape de eel adev:hat... Bid farduri circumstan~aJe",
litiipi. RevoJuponarea poeziej ea atitudine, subiect §i limbaj e seopllJ
ultim aJ "aventuru in cer" ea ~i aJ "avenhlrilor liriee". Exigeot de a
cranspare din sporul prefajarof la ed.i~ia selectiva Vn~rtlli, aparuta In
serie alrfe! devine imperativ. a 1981. Prefup lui Lucian Raicu e urmati de LIn amplu apendiee,
"Elememe bio-bibliografice", seris la persoana a rreia ~i diseret
Mai mult decar "rezuJtatul unei determin,iri prin sine", lirica
semnar G.D. "Foarfeca severinlpi de sine" mie din propria opera
inconformlsca a volumului amimir e altceva decat expresia unui
ramas nefnfeles "eapriciu pedanr ~i eitadin", cum se autoironiza
aproape rot ee serisese 1a eomanda, dimr-un "disperar don de
supravie~u.ire". Dupa aproape excesive expliea~ii, m:lrturisiri Bira
poetu!. Soeial-politieul nu-l preocupa decar pemru eonflictu! lui ell
eehivoe ~i serupule, selcqla, de autar, devine inatacabilii. Implicir ~j
poezia. Ea se voia a fi "mesajul unei tinere nerabdari, infrjgurar de
xplicir, esre aiei un fel de aurodafe r:hziu, dar niciodara flU e prea
nevoia comunicarii, a srrigatului imediar 10 ciutarea de ecou... " 8.
tarziu. Volumele ultime pot ratici un clriror neavizat din pricina cii
Aparent, nimie nu e romantic, de§i un neoromantism se cooline in
poeziile sum seoase dimr-un cielu ~i incluse In altul. Dizlocaril
aceasta indrazneala juvenila a razboiutui decJarat veacllJui "battan ~i
rhvuLga indoiala de sine.
putred" (L.o lJIomtea 1i!Jlli/(/b,iccwt de iltf<jl) , poeziei "anchjjozate iotr­
~i tOt peste ani - doua decenii de la debut - imag1nea liricului
Un lirism exterior", sufocara in hainele solemne ale academismului.
Jnconfonrust din onereje e In parte rescrisa ~i imaritii ell vo)umu!
Umbra lui Hugo, cel din "batalia penau Hernanj", e pe aproape, cu
ware ca idolul decJarar e nllmai Baudelaire. NefJoia dt cerclln (1966). Aici, voind sa ex pie:-;.;e, cu iron.i..i de limbaj,
alinierea remand paq:iala a \ olumului dio '63, poetul i~j caura
l\Iai importanta pentru poetul nostru e dinamitarea eonccptuJui
de poezie cJasicii ~inu discreditarea ordinii sociale. Saeralizarea
"uneltele subt.iri" de alta clara, parase~te, dar, vai, nu defininv ,,'"
arelierul sueursalii/ de pe srrada Nepasarll, numaruJ bis" (Sfdrfit de
ostenrativa a cmem/lli $i minimalizarea ini"lii e ideea ee traseaza
specta(o~. S-ar anunp acuOl je~irea din dilema ~i compromis.
programllJ lirieu de meeput, din care obpnem imaginea sintetidi a
"Nemangaiatul Diogene" se eaUla de fapr pe sine. Ciind exdama:
poerului afirmar pana Ia dara dnd publica Al'etlilln' lilice. Acest
"sunt tot eu", lirieul nivne~re' sa-~j imrepnii imaginea veche, s-o
volum, deschis cu mow-ul ce poate fi ironic: "Vreau sa infniog
fereasca de Grice a!rediri conjuncturale. De repnut ee spune ~i lntr­
materialitatea §i pomlerabiJjrarea versului" (In/rare tn alelin), e scris
un inrerviu ". Rememonlnd destinul volumului Pelagra, interzis de
fmt-un alr atelier, deschis inrr-o alta istorie, in care "prea mult
cenZUnl (1943) sub aeuza de a profesa 0 aritudine "bol~evid",
pamant e-n dlimara!". Poe2ia inrreaga pare 0 lupta a poetu)ui eu
"defenst:'i", Geo Dumitrescu se arara ~j mai uimit de paradoxul ca, 0
sine insu$i, dusa in pragul unei tenun~ari. Sentimentul d se afM la
rascruee, barfuir iotre direqii difente, devine stare de spirit ~i loc
dati aparute, aeelea~i poezii (1946) "marun~i judecatori de
cireumsran\a, printr-un ingust ucaz" le-au soeorit "decadente" ?i all
Comun aJ poeziei lui Geo Dumltreseu. Natura ezitanta a poetului
c1isparut de pe piata. Pemru "informarea coreera a ciritorului"
inseamna La fapr cautarea formulei proprii, In eon§tilnr dare ee
cheltui, ca talent ~i inreligenra, in aflarea euvintului inralnit eu
a despre creapa dinaiote de 1963, poeml a retiparit-o in volumul din
1966. Cheva expresii din poezia rirulara a volumulL1i ("sufir de
gandul. Criia imaginii de sine, spre "a lasa cititorului ... un ebip cit
208
SINGlJRAl J\T1:.J\ SCRIITORUJ.UI cr·.n DUl\IITlthSClI;:'1 Gl·.l'JI'!t;\'l'!;\ ... '\11i.\l'Rns·' 209

actualitate", .,lirism pierdut", "de;~ruldejde ~i optim.ism" p.) par sa Dumitrescu se eite~te 0 prea i11lensa preoeupare a poeziei de ea
fie elaborate la data tipadrjj lor.
insa~i ~i de ceea ce este poeml, dnd $fichiuit pentru frivolitatea
A doua fa~eta a ]iricului, cea nea~teptat de tributara momentulu.i, preoeupirii, dnd decis sa coocureze demiurgia, invendnd "wate
e cultivata intermitent, dupa AI)enljm'li,£((~ (1963), in jl/mal de ,'ompcmie lucruriJe de la Incepur". Incercarca de a defini poezia in poezie, "un
(J 974), de~i poetu] a vrut sa dea a nora elevata, originaJa, poeziei abur e poezia!. .." (Tn/rare fn atellery, se re~ne ca metaforii norocoasa a
lucrate "cu materiaJul c1.ienrului", spre a nu se tdda total pc sine ~i inefabilulw, a unu! anume gen de Ijrism, dar nu vizeaza timbruJ
spre a nu-~i contraria comilitonii. RecursuJ .Ia expresia argotica are propciei ereat-U, nu 0 data declaratidi, cu discurs explicit cel mai
un subinfeles, propune 0 djstan~are SaJv2toare, care nu poate fj decit adesea, realizata intr-o notii geoeralii de insurgenp., eu imagini
a spiriruJui cu Yocatia ironiei. La Geo Dumitrescu Iinia vaJoru ar agresive ce au scandalizat unele spidte, eel pu~n la apacipa primului
inscrie un arc de la LiberIa/eo de a /ra,ge CH pl'fca la Nevola de cemm~
volum. Poerul insu~i visa sa cople~easca, su b "bo1ovanii vorbelor
trednd peste AI'C/7/ul1' lin'ce, daca aici n-ar exista piese de mare
dure", 0 realitate refuzatii. Asta nLl inseamna insa cii Jirica lui Geo
rezistcn\a cum SUnt: Cdinde de ltiflga pod ~i antesoresciana, Dumitreseu nu delecteaza esretic, ca jj lipse~re acel farmec indicibil
supraincarcata de irortie, Problema Spil10asd fl lIopplor. Cobonind In care face haJoul poeziei. EI existii in forma inovat:'i, emanape
arena zilei a rCll?it sii menpna un halou de jntelectualitate In jurul originalii. a unui "Iimbaj supraprozaic ~i ingenuu" 1), ce persifleaza
poeziei ocazionaJe, cum erau Ill-am /litat fa eel' ~i alte]e, eliminate dio
uJtimele se]ec~i. necontenit sentimentalismu1, balast suparator pentru un exponent
de noua avangarda, cum e consi<..lerat Geo Dumirrescu.
Cinci volume, dad vom considera ~i placheta Ari/melicn, nu NeJ-'Oia de (emm' e un manifest in apararea intimitapi creatorului de
lnseamna 0 crea~ie [oarte intinsii, dar mci prea restransa, cum i S-a poezie, care aspid spre "limpezi, exacte armonii geomerrice",
repro~at. Impresia de cfeare prea pu~n InDnsa at avea 0 indoita rotunjite "pe orbita unui gand". Dar, cercul, punct de sprijin a1 ideii
explicape. Fa e data mai Intai de conpnutul scindat ca orientare, de~i poetice a textului, funqionea7ii ca metafora expansiv2, semnificii
instrumentek: liriculw sum acelea$i, jar io aJ doilea rand de faprul ca mai mulr decat aspira~a spre "rorunde desav~lr$iri". E spapul
dow! dirure volume (Ne.t1oia de e!'rClln' ~i mai ales jlfmalld de rampal/ie) protector, aura sacra a poeziei in care nu are ce dura "suta;;ul"
conpn masive reeditiiri. Unjtatea acestei opere poerice este SpOnt (cenzoruJ). In subiacent e difuzatii subinjeles expresia chcistic_,
aparatii de consecveofa in aotisentimentalism a unul sentimental, ca
aminrira de evanghelisr: Noli me tangere. Chemarea repetitivii. a
~i in practica verslibrismului, cum s-a observat 10.

biirranului geomerru trimite la nevoia de protector simbolic, 1a


Coneepfia lui Geo Dumitrescu despre poezie, a~a Cum apare io izo1area in proprIa valoare, de nimlc primejduita: "Vi no, deci,
publicistid, suna mai cunin<..l ca aparare a propriei OOentao, trecure Arhimede. in pra meal eu glas frumos ~j CLI sanil rorunzi/ suta~ul
sau prezeme ~i prea pupa ca definire dezinteresatiL J--:a justificii va muri definitiv; nimenil nu te va stingheri... ". Timpul verbal
numai in parte InclrazneaJa genetapei de a se despaqi de excesele :ltrage atenpa cii libertatea va fi privilegiul vlltorului. Dar ce va face
tradi~onalismuluj, fiind c1 ~i de eea ma.i rafinata expresie. Rareori atunci poeru1 cu libertatea, cum 0 va folmi? Imaginea criticului,
poe~j au scris eseu ca sa-~i apere poezia. in crea~a lui Geo "negustor cusurgiu" e de-a dreptul taioasa. De sub mantaua lui jese
210
SlNGUI{A1;\T!3i\ SCRflTORULUI
GEO DUl\IlTRI,sClI ~I Gill~I·.Rt\Tl]\ ..1\1 1:l:\'1ROS" 211

cenzorul obtuz, tnmlS sa tlefonneze ceea ce e desavaqit; ,,~j,


H u obsesie agravata In momemul con~tiemj7.arii iposrazei cle sregar
dteotlara, silit sa i se potriveasca pe cap,! cereul iese CU colfUri,
al generapei, impresie traita puternic, cu mai pu~ina indrepta9-re insa,
patrar./ Alteori, neincrezaror, \=i-I ia el,/ cu maini groase,
?i de SteJaru. Din aceasta perspectiva, creapa lui Geo Dumitrescll ni
neinvafate'/ ~i-I docanqte ici ~i colo, ~j-J turte~te un pic/ intr-o
se lorap$eaza ca un univers tensionat de gtija pentru originalitatea ~i
parte ~i-n alta, pana seoate din ell eeva ca un fel de rrlunghi,/ ce
e6cacitatea poeziei, pentru puterea ei de a-?i pasrra stacurul estetic,
seamami foarte bine/ Cll ochlul lui Dumnezeu, din frume,! care Ie
vede pe toate (7.ice-se)/ dar nu spune nleiodara nimic... ". Jmplora~a
mai ales In perioada de tranzipe. Dar i?i ia putine clipe de ragaz
abdicind de la aceastii terna.
finala: "Vino, Arhimedel.../ vino, ajuta-ne, pregatim mare1e cere... "
Pentru a crede, poetul are nevoie de noapte, de singmtitatc, Meere $i
suna ea 0 insurgenra promi~atoare. "eel ce des chid drumuri" trebuie
(if/Wilt. Cu ele ~i despre ele se face poezia. E 0 aspirape oleiodaca
ajuta~, au nevoie tle umbrc protecroare. Urmele lui Argbezi se total irnplinitii de vrerne ee tema strabate mata poezi3 lui Ge
descopar in eonfesiunea cerebralului creator de "noua avangarda,
siruata inrre Marin Sorescu ~i noul rip de retodca wanejj[oc\,cnra,
Dumirrescu. Aceasra temacidi face substanta originalii a creapei sale.
erfec~l\nea e punetul de fuga al oridirui artist. Ramane deschisa
eparanta, inauguratii de .tvlJrcea Dinescu" 12. Ambipa de a se ridica
"Ja modul inreleetual al 11rei" e declarati deschls ~i reu~ita impUcit
indoiala asupra puterii cuvamului de a face palpabila ful!:,rurapa
gandului poetic: "Cand 0 sa pot atinge eu mana un gand ... ?" (Tabu).
Fascinar de lllinera mereu fugara a poezlei, 0 defiDe~te meraforic,
lntre Glasun'le lumii (bruion de poem dramatic) se aude ~i vocea
ca penrrll a-I prinde imagjnea in durara cuvantului scris: "Ooare de
poerului neli!li~tir, frustrarul din generafia razboiului, care I~i cere
noapte", "abur", "ciorchine albastru", "poama coapta" etc.
~i
lncredlnrat de puterea patrun:l5toare a prlvirii poetului de datoria
drepturile, mtr-un timp ostil, pandir de a01eoln~ari apocaliptice ~i
interdic~ cle tot felut. Simbolica, tIe ar fi aparut, era ~j intitularea
lui, Geo Dumitrcscu i~i aumenreaza mereu e1anul caurarii expresiei
caierului colectiv de poezie, Slimuf ghimpatd, interzis de cenzura. In
pJastice, nemulrurnir de a nu fi avur inrotdeauna ragazul s-o
fara de poeziile sale, volumul ar fi lncaput §i vcrsuri ale altor
gaseasdi: "A~ fi vrut sa stam de vorba in linl$te,/ sa cautum cud.nlU!
albatrosi~ti: Ovidiu Riureanu, Marin Precla, Sergiu Pilerot, lulian
atent,/ Tara grabil, didactic... / Dar nu e timp, nu e lini$re" (GllIslfl7le
Petrescu ~.a.
~{1JIil). l..upra cu inerpa limbajului incepe cu 0 autopersiflare: "Ab, in ce-l prive~te pc Geo Dumitrescl..l, 'inca de la inceput, elemen­
ticalos, nefecieit lustragiu de cLlvmtej atelier de sorcovel. .. ". Poeruf
tele de cadru patriarha1 nu mai sum sup use "unui rratamem acid",
vrea sa e1ibereze sensul iniral, fecund, a1 cuvimelor aeoperite de
ele sum doar simple accesorii pemru relevarea precedentelor
"mazga livresca", ~i "urrnele groase de Jabe literare" (Jil1,glfr luna). romantice. Enumerarea in forma optativu1ui-potenpal desemneaza
A$adar, adevaratul manifest poetic iJ scrie poezia insa$i, in imagini
inspirat trepte ideal-oecesare, dar necalcate inca, spre 0 pereeppe de
atat de freC\'entc, in care se autoeultiva problema investiturii ~i
mare acuirate li rid. I..irismul voit reprimat scapa la libertate: "Ar
auruenrej ei, Indt se impunc Ca cenrru de obsesie, iorr-un unlvers
trebui sa fie raeere. Sa se auda,! ca alta dati, Jemnde trosnlnd in
poetic ee prlnde a se constitui incepand chiar ell aceasta refea de
soba! sa se auda maca solemnaj de 1a biserica din sat,! sa se aucia
imagini, comribuind la transparen\a biografiei imerioare a poctuJui.
lampa care arde,! lucrucile cum stau de fatii,! masa, dulapul,
212 213
SINGl'ltATATFJ\ SCIUlTORlJLUI GLO DUMlTRI~Ui $1 GLNI IlXflA .•AI.l:lA'l R( )5"

scawlul,/ fJoarea inaltii ~i palidii din col~'; sa se auda gandurile intra in rolul tlnui nOll Sisif osandit la "caznele" poeziei, "apasat de
poeruluU fo§nind liric, bttapos ...". Oprativ u l-putenpal, la care se gre1e porunci". De pup.ne ori un poer a putut comunica mai uiteet,
recurge adesea, inscrie .in poezia lui Geo Dumitrescu 0 .intreaga §i mai vibrant §i concret decat Geo Dumitrescu, trmea din momentul
semnificativa, pentru e1, rerorica, poale ironica, a ndmplinirii. Da crea~ei, temperatura inalta pana la ineandescen~a in care se forjeaza
pasiunea de a crea imagini .inefabile ale tacerii exclude ironia. Cee versul cerebral, chiar dadi sub presiunea unor "greJe porunci" )ii
ce exege%a observa in marginea pr.inlei plachete publicate In colec~a sLlferin~e morale: "Scriu, visez, ard, min tea se-ncinge/ pana la ro§u,
"Albauos" (/lfi/IJ1e/kd, 1941), §i aoume d "ver~urile tradeaza 0 pana la abur./ Scriu, peni~a arde, sfarfue scun/ de dite ori 0 cufund
dutare rofriguratii, 0 zbatere continua", ca "Poetul se stdduie§te sa­ in cernealii.; Seriu, pun deoparte penita sprijinita de calimarii,/ )ii
~i defineasca lirk atitudinea" 13, se menp.ne, ca permanenta din varful e.i suie un £ir sub\"ire/ de abur albastru, jar pe pagina/ se
intoarcere asupra sinelui, rana la ultimul volum. Exhibarea eului song u§or lidrind literele turnate." (If/frare 111 ate/i{'1~.
poetic tulburat de cfiza ndmplinirii nu e coruna cu "nostalgia 'n sentiment de nesiguranta 11 ia 10 staparure pe cel care, in­
absulurului". Indedzia de a nu fi urmat 0 singura direc~e sea la cheind lecmra poemei Problcl1Ja .pinoasJ a f/op/ilor (1962), ar cauta sa
ddkina acestei zbatcri. Dar e§ecul mereu reactualizat nu-l prtnda semniticapa ce soar pLltea deduce din tonul fundamental al
dezarmeaza, tinde mai degt-aba sa fie cli§eu stimulativ. "dezbaterii" poe\"ilor, domiei sa aiba 1a indemana 0 durara mai mare
Sa nu sc uite simpatia ce invaluie, chiar dacl nu fad umbre cle a noppi. Filmul zilei e de 0 densitate hiperbolica, descurajaorii, ne
ironie, figura lui Ieremia, cel care nimere§te mereu cu oi§tea-n gard. locredinteaza poetul. Derutanta e nota umorlstica a inceputu]ui
Pe acest subiect Geo Dumitrescu a scris 0 insolitii poezie (Jerell/ia) , scaoreind ironic (dt\enitii maniera la Soreseu), sustinuta de un
alegorizand sraruinp inocenrului. Revine mereu gandul reformu1:lrii limbaj ohlic extras din vocabuJarul ,,~edin~e1or de lucru" ale poe~lor.
programului poetic, prezent §i in ultimul volum publicat, in bruionul Ca prctucindeni, ~i aici ironia e pigmentul §i scutul de dupa care se
de poem dramatic mai sus amintit: "Voi fi sillt, de aceea, sa ma trage ]iber cu pu~ca. inca din debutlll discursiv al poeziei, se
.intorc'; din drum, penuu 0 vreme.! sa-mi piinisesc deoeamdata,/ desll1§e~te intentja parodica. Limbajul de lemn e ~arjant folosit.
indntatoarcle excursii lunare,! voi fi silit, de aceea, sa va adrescz'; ,,~ustul pemru spectacol", perceput de Eugen Simion 1·1 In
nu n1§te lirice )ioapte amepcoare/ ... j ci po~lte chjar un cliscurs .../ ell poezia lui Geo Dumirrescu, se eon firma inca 0 data in acest scenariu
vorbe mari, nede7.mierdate, sangerinde," ta§nite clin sentimentul de un exagerat, de aceea suspect, revolu~onarism patetic. ~i in
unei "mari indignari" ~i "grele neJjni~ti". Aici §i pretutindeni, aceasra prea mare ridicare la seara a patetismuJui se poate biinui
idemificam .in Geo Dumitrescu un mare nemultumit, cautator de ironia, ca In orice plusare comisii de un spirit marcat de inteligen~a..
"cbei fantastice", Cll dublii folosinra, m.inat interior la gandul de a nll Hiperbola marqte, dar ~i miqoreaza lucrurile sau Ie mare~te ca sa le
fj gasit cuvantul ;;i tunalirapJe cele mai potrivite, care sa-] exprime in miqoreze. Ceea ce apare In alte poezii dn:pt confesiune grava, aid,
aport cu timpul trait. De aici vuinta ue a 0 Iua mereu de la capat, clatorita tonului, eel puy.n ineepurul poate fi Mnllit de badinerie.
de§i uneori niOlic nu trebuie sau nu poate fi rduat, rccunoscuta oate personajele onere ~i avantate manuite de poet sum sincere In
fund, de poetul Jnsll;;i, ireversibi1itatea "anotimpuriJor creapei". EI aorudine ~i mai ales in cllvant: " ... discu~a izbucnise/ ca 0 furtuna
......

214 Gr;o Dl.li\lITRI=.SCU;>1 GIo.NI,:Iti\TI \ "AI .13i\TRUS'· 215


S'NGlJlV\T,\T~~ SCRlJTORl LUI

de primavara". Sal! poate tocmai sinceritatea discursului ranarului ambigui, izbutite In insolitullor, pana ia baroc proliferanre pe ideea
poet, nedumerit de inadecvarea devotamenrului sau in aflarea unei nocrurnului protector al misterului, crtator pemru poet, malefic ~i
solurJj, e de narura sa iveasca semne de j'ntrebare asupra sensuluj primejdios pentru al~jj. In nora subiacenta de umor benign, balcanie,
ultim al poe7.ici. Dar e interesam ee efeete seoate poerul din asta. se rascumpara noua condipe subalterna a poeplor ("agricultori ai
tv1a.i Intii. a fost exclamatja: ,,- Sa vedem ee faeem eu nop~Jel.../ a noppi"), dependenti de imperarivele zilei producatoare a "impietririi
mai strigat unul", dupa care " ... ap:hu deodara pe ordinea de zi,/ ... betonului", a "o~elului fierbinte", a "motoarelor i'ncinse" ere. Se cere
problema spinoasa a nop~lor...". lnilexiunea earagiaJesca ce sanc~o­ energic "sa se ia masuri!", "e pe undeva 0 sdipare din vedere, 0
neazii sarcascie demagogia ~i automatisrneJe verbale sc adapteaza gre~eala de planificare...", "E timpul, fra~ poep, sa trecem 13 fapte".
cadruJui nou: ,,- Cer cuvantull ziceam, dati-mi voie,/ am studiat Arme1e poerului sum aeelea§i, numai di ele au aeum alta pnra.
problema, va pot prezenra un raport/ earn lung dar, In schimb, Rezolvarea dilemei e evident parodica. 1.fanifestul pentru poezia
foane amanunpt... ". Puezia incareatii de verbozitate e datara In soclala se poare oridnd intoarce in conrrat;u..l lui, dad ceea ce se
1962, clnd Jimbajul de lemn al ~ed.inte1or comanlinase obligatoriu acuza e 0 criza, 0 stare de incompatibilitate intre 61 §i noapte, alias
domeniul andor. Ironia fixeazii W1 anumit timp al discupilor despre poezia. ea instrumenre ale parodiei, c1i§eele de limbaj, imprumurate
poezie ~i un anumit tip uman eapabil Qumai de entuziasm, din alte domenii (veritabil document de epodi) , rdeva de la sine
caracteristic anilor '50: ,,- Da-i drumul! sarid glasuri, iar un tanar/ neconcordan~a lor cu actui crea~ei poetice, tearral alarmati de
druia ji seapara parul la ceafi'i (pe unde/ in chip vadlt pierdea mult iocapacitatea adaptarii. Dar indisolubilul nu se rezolvii, cllm
fosfor),! rosti solemn acoperind vuietul adunarii;/ - Are cuvanrul spuneam, decat in parodie, ~i ea invecina Cll ironia, cum e ~i
tovara§ul de la marginea ora§ului! - Se racu lini~te./ _ To\'ara§i! paradoxul: "... Oare n-ar fi chip sa sporim! a nop~jj
trebuie sa gasim 0 solltpe... / Nop~le sum prea mia, tot mai mid _/ produetivitate?.. ./ Dnu la sura 10 plus! ." Unde suOl inov a9i1 e
inguste valecle/ lntre muntjj inalp ai zilelor... ". TeribilismuJ imbracii noastre? tehnica noua,! metodele indr:.'i7.ne~e, inaintate?! Dar vastele
haina solemnitiitii simulate spiritual, prelungit, eu plaeere. Sub noastre resurse interne,! ... Sa ie tarim in furnalele calimarilor,/ ."
aparenta serio:dtapi se ridiculizeaza ceva. Totul trebuie lnteles per aiei e secretul:/ Sa lucram/ cu eerneala fierbinte...". Neseriozjtatea ~i
conlra/fu!!I, ineepand cu prea numeroaseJe di§ee de limbaj introduse senozitatea Sllot alternative de interpretate aparenr egale. G.
fntr-o pledoarie (0 "luare de eudnt) rentru poezia social angajata sa Calinescu opta penrru 0 singura in~e1egere, gasind d Geo
reflew: prea plinuJ zilelor Oasand "nii.ibii de luna §i stele!..."), Durnitrescll "e un poet serios simuland poemul «neserios), din
dlsproporponat de mari fa~a de napple inchinate crcapei poetice, discreVe". Oricllm, aceasca poezie, eel pu~n, aproape ca refuza sa se
"scurte fulgere de oezllii". deschida u~or ochiullli rradator al anali7.ei indiscrete. ~i fara asta,
Dincolo de gratuitatea ideii, poezia se salveaza ca text §arjant prin poezia se arata agasara de timpul in care "wate vanrurile bat de-n­
moul osrentativ, inspirat, aJ celui ce vorbe§te, un aller ego al poerului diiratelea,/ zicand ca trebuiese indreptap arborii/ pe care tot de i-au
mimand sinceriratea discursuJui de lauda a industriei producatoare stdmbat.../ caci nirnie, 0, nimic au se poate indrepta tara
de tractoare. Alrminteri LIn discurs plin de imagini arborescenre, ineuviin~area sevelor,/ ~j tot ce se-ndreaptii cu de-a 5ila/ se
~

217
.• 1.0 l)U~tlTRE5(.U~1 Gl .N!'.\{ \l1.\ ".\1.13XllHJ5"
216 SlNGuRATi\n~.i\ SCRIlTORULUI

colerid" pc care "un nor masiv s-a ciepus masculio", stelele nu au


frange..." (Africa df' slIb Jml7te, 1966). Ar~ita gandurilor nu eopJe~qte, colt , ,,_ pe onoarea mea!! Erau rotumle, buhiite ~i murdare".
Simbolul romantic iochis in eonflictul Dumnezeu-Lucifer e ~i el
precum la Bacovia, dimpotriva, treze~te energijJe poetului in stare sa uri
se opuoa subcil. El e stapanul cuvintelor. Sevele Sllot cele care decid desflln~t sub acuza de rrucai: "Intr-un colk'! Satan ~i eel-de-sus
autenticirarea poeziei ~i nu vanturile care 0 frang remporal', dar 0-0 rnestecau argumente .1ntr-O teatralil. divergeo\a". in alte locuri luna e
infning. Poetul nu-~i interzice visul, crede in versul "fIoare de un lldovleac aprins", seotimemul de dezguSt coboad in imaginea
noapre", "noaptea ard mai puternic condeiele", recuperand fecund "ocbilor fHm.anzi" drand spre "omlera rancedil. a lunii" (Omul va ji
oboseala zilei. om). Aceasta e atitudinea de fronda care a suspendat, peotru
Proble1Jla spifloasa tl l1op/ilor, rnereu refU7:ata de cenzura, e, in fond, moment, interesu.J parra amoci ararat universului cosmic conceput in
poezie subversiva. Ea respinge orientarea impusa poe~or, married Eminescu. Peotru moment, intrudt insa~1 poezia scrisa de
indrazoep "arca~i ai peoi~ei". Subvel'siunea se traduce, ironic, in Geo Dllmitres cu (atunci dod iese din postura revoluliooarului [ala
vocabularul poetic de imprumut, care nu are nimic 3 face cu in fala cu tr adi 9a) i?i reazema adesea meta fora - foarte reu~ica - pe
ioefabilul pocziei izvorat din seva ralcntuJui, nefalsificara, aparata lumina diafanil. a seleoei (vczi Pastel caligrajic de tomlllle! F' de primal/am').
u
imeligent eu meraforele amhiguizame. , cestea sunt clipele de ragaz dnd poetul se abandonea:d Iirismul i.
~i aiei e acela~i poet, capabil de gesturi oarecum don<'luijore~ti, Metafora ooptu, muir culcivatii 10 poezia lui Geo DumitreSCLl, are
care debutase insurgent contra recuzitei cosmice de coloramr3. ~i ea multiple, ambigui semoifical,ii. Noaptea e leagao al crealiei , ~i
romanrid, demistific:ind un univers de care nu se atiosese nici timpul iubirii, e lin.i~tea ce hiperseosibilizeaza auzul intern al celui
Baeovia, cel care a produs 3ratea demitizari, spre a propune noi aflat "in carda~ie eu noaptea", e insomnie ~i veghe ("noaptea asra
mituri poerice. Constant Tonegaru, In Plallla!li (volum premiat in rreaza"), e romanucul himeric "regar aJ iluziilor" ademenitoare,
1945 de Funda~a pemru literatura, ea ~i IJ/m1alea de a/rage CII pllfca), Imporriva carora se ridid. poetul. $i mai este adversara lunllnii,
se urara plictisit de regularitatea mi~ciirii a~trilor ~i ii executa, simplu, intunericul dens unde sta la panda prirneidia, ori"fulgere de bezna
dnd cu ,,0 arma Mannlicher", dnd cu "ultimele gloante Dum­ Intre dOlla coloane albe". Oximoronul e remarcahiJ. De\iberat,
Dum". Geo Dun1ltrescu prive~te cerul printr-o alta luneti'i, de 0 nocrurnul nu e tratat nici romantic, nici simbolist: "Ar trebui sa
neinchipuitil eruzime ~i "surprinde ste1ele in somnuJ lor ciudat/ ghicesc in noapte! chemarile unui «dincolo» nebanuitl ~i sa piing
dorml11d burghez, desumflate" (AveIltllra PI1 ceI~. Imaginile chinuit de lnal?-tnea pere~orlsau de nu ~tiu
ce vis neispravit.. ./
antropomorfice, grote~ri, violenteaza sensibilitatea cumime a Dintre wate acestea nu se-ncimpla nimic -". Dar lucidilatea nu
romanticilor, amawri de mister cosmic. A~trii sunt indecenp, au lnabu~a cu wml lirisrnul. Recunoa~rem u~or reminisceo\e din
moravuri §i inBiti§ad umane mb.ere, "lumea de panopticum" eminesciana "puJbere de diamante..." in replica versului liber: "E
produce stupoare ~j neburue. Paroilia edenuluj ceJest, din cel de al noapte...! Cadeau plliberi de var, hipnocice'/ voaluri straM, pulberi
treilea catren aI pocziei, e urmata de un peisaj bTtotesc animat de 0 de sticHi, specrrale...", sporind misten11 iubitei, "Onate inalra de luna,
sexualitate morbida. lmaginea e tradusa in limbaj truculent: idol de luna" (Poxtel caligrafic...). 10 lini~tea nop~i, caoo romanticu\
"bon.Jelul selenar" e locuit de 0 "batrana libidinoasa", "obeza ~i
218
219

percepea altadata "mu7.ica sferelot", poetuJ erei modernismului


rastat.at de istOrie, personaj de "tribuna" ~i exponent, altruist eu
capteaz:l Suprasensibil sonuri cosmiee metafizjcc: "Aud zumziiind
generapa pd7.oniera a deceniului ~apte. Coo~tiinta momentului
din adine, de departe, motoarele Pamantului, Aud llria~a/ rasuflare
a lumii, cantec ame~tor/ care se eheama, se-nfrllOta, se roagli...".
literar, dramatic, de rasctuce, se af,rita in poezie otiencindu-i

Pc revers se af]:l vrajma~ul dzboi eu noaptea (Arac de 110apte,


discursul. Capata noima titlul cicluIui, rllrflma ttl .Mal'ea Sm:mki/ii.
Poetul nu poate evada din eentrul propriei obsesii ~i njci nu poate
19(3), de asta data simbol al unui tau de sub tirania caruia poetul
£rana tndrazneala inreligen~ei invesrite in merafore. Disperarea
vrea sa se emaneipeze: "Am hotarat. Totul se ya sfar§i./ Jocul
nepucin~ei de a invinge noaptea, temporat acceptatii pentru
sinistru se va sfar§i. \loi cia drumulluminii./ Desfadod-o din lant, 0
promitarorul ~i i11?elatOrul ei gesr de a fi reaprins abunmle "lumini in
voi asmup/ asupra eelOt din urma neguri amagitoare §i umbre".
ferestre reci", se dizolva in scepticism.
Sinlbolie, noaptea se face vinovam de marasm, de mincinoase
Obosit, deprimat, "plio de ranile propriei spade", razvratitul
Bigaduieli, provoaca eapacitatea spiritului pnut departe de lumina.
renun~a la lupta cu fanrasmele, tOt atatea imagini ale eului "boit" ~i
rezirea poeruluj deschide coof]icruJ ce p:hea ireductihil. Versul
se refugiaza in indemnul la neineredere. Jocull~i divulga sensul: ,,0,
energic se Incarca de pasiunea prorestului uric. Virtuuzitatea verbala
nu ma credep, prieteni - va mint!/ Oar, $UP ~i \roi, se ivesc
devine supapa prin care se descarca, pana 1a epuizare, imaginile
dteodata pe luna/ mati furtuni, mai ales primavara,/ valuri inalte
vadanre ale fanrasme10r ee trebuie ucise. Pegasul e prefacut in
instrument de reeuzit1i pentru seenariul "sangeroasei" execu~i
sdrnind pe Marea Serenitarji" (Alae de 1I0tlj)le). C:onotapile furtunii
POt fi multiple. Ea provoaca ~i valul lsroriei, dar ~i ali'll1loirii poeziei.
raptuite de impetuosul cavaler simbolic: " ... in.ra~urat in pelerina
Biciuit mereu de 0 nesiguran~a funciara, suHetul poerului eaura
noppi/ voi intra diJare in regatul lnflorit al iluziilor./ lnjunghiind

inserat punctul maxim de reaJizare deplina In poezie, vrea sa se


strajile, erunt voi intra/ cu sabia-n mana, fioros, spintednd,/ ".

apropie de esenp ei. Dar e 0 esen~a ee nu poate fj posedata.. Aeeasm


Craneen mace! voi aducc, utgie,! printre ma$ule veehi, SUnlziitoare,!
e aspira?a care ar motiva nuan~at "nostalgia absolutului" relevata de
idoJi aJba§tri $i gaJbeni ~i mov,! ... muca,-aJe boire, fantome albe,

exegep. Existenpl inrelecrualului, ~i cu arar mal muir a poerului, e


portocalii,! erunt voj reteza in dteapta §i-n stanga/ eapete U$oare de

vazuta ca neoho~ila alergare pe "baraganele viefii" ~i nu oricum: "Sa


guma bill ram, de hattie,/ capete dUte de tuei ~i de Jemn zugravit,

fragile globuri mincinos poJeite/. .. ~i plednd, osrenit, pUn de rani ~i

alergi in lima-ntil, uncle scapara/ sdrile frunplor ... / ;;iroind d


ganduti, ca ~i stancik biitute/ de apa spumeganda a cascadelor". S­
de semne,! pun de ranile propriei me Ie spade,! din patru parr foe
i mergi spre oameni "risipiror, cu fagurii plini", "masLlrand/ umblerul
voi pune mincinoasei imparapi... ". Pocu] expiator menit sa misruie
fierbinre al vi erii, trepte1e/ desavaqirii... " spte "himerica dunga a
imaginat ceratea minciunii e asirnilat unei execupi morale. Nu este
Ylltorului" (Doar afa sa tlletg,t).
acesta singurul text al lui Geo Durnitrescu in care Se comunidi
Insa, Intordeauna poetul a preferat imaginii incerte a viirmului
moponanr, in cumul de merafote, un autentic proces de con~tjin~3. amintirile sale, fara de care nu se poate tntemeia nimie, caci ,,'"
insa Alae de 'loaple (1963) poate fi considerat un document liric de viitoruJ incepe de-acolo, din zarile aminririi,/ oamenii tot de acolo
valoare cardjnaHi pentru in~elegerea vie(i.i interioarc a poetului, deloc
pornesc, iar stelele/ n-ai putea sa Ie vezi niciodad/ de 11-ar fi bolta
220
SJI\GlJRATI\Tr;i\ SC.RIlTORULl:1
GLO DUMITRESCU ~l GPNI'.H:\T1A ,,J\I.l1'1THOS" 221

fnalta, stnlvezie, a amintirn/ '.. arruntirile tale, amintici.Je lor... ". Se


presehlmba "luneta albastrii", vinovata de a ti rruuzar rreeurul, cu
poate vorbi de 1JJolt't'lIl I1lt/;"tin"i (ldeea de arnintite ~i amiotirile
una ro~ie prin care prive~te "viitorul...". Aminririlc prefacure in
numite) fn poczia lui Geo Dumitrescu. Fiin~a, fn subiacent
"ganduri ~i idei" inuncla prezentuJ, fertilizand viirorul, ceea ce e mrr­
meJancolizara de ve$nica ttecere, tlxeaza in album poetic de rasta~
un fel, daca nu cruar 0 renegare, oricum 0 reexaminare sub
autobiogratic rr;uri, obiecte ~i sparii intime, evenimeme crllciale,
imperacivul prezentuJui. Dar gestul ocazionaJ nu risipe~te impresia
erotice sau spirituale, Oppuni, renun~ari, traume morale ~i alte
d Geo Dumitrescu e un vicios al aminririlor ill care ii era inerustara
adevaruri din care .,se compune un om". Poeru! e avar cu amintirile
insa~j funta dill anocimpul adoleseen~ei. ldeea poerica de a le
sale, suspecreaza aerul ca il "cercerena adanc" §i ii gole~te funt de
eremiza incolre;;te in anii debutului, dud rememorarea se motiva cu
"nevazute amin uri ~i mesaje", "semne fugare ale pieptului raul
a
teama precoce de moarte, fizica sau morala (Rdl1dmi ptml11l 1m eventual
aceste forme albe, dlatoare ee trebuie sa ajunga undeva" (./l,oeSll
deces, 1942).
seJllne./rtgare). "Caruta amintirij" e grea de experienta ce nu trebuie sa
mOara. Geo Dumitrescll se afirma in poezie ~i i~i "Jocuie~te" poezia ca
lin etem, nelini§tit, ciiuti'itor de certituclini. E stii.panit de indoiala ca­
in ciuda acceselor de rerorism, lirisrnul atinge core emoponante
~i poare apar~e sie~j panii intr-auit, Incar sa se poara datui eel 0 clal p.
fn poezia ObraZII! f'lI1Jlet7 a! am/nlt;i; care, pana la un punct, C una
"Nu ne putem darui i'naime de a ne aparpne" e moro-uJ (unei
dintre cele mai frumoase piese lirice din cate s-au seris, pe acesr
secvcn~e) la Desprt' relfitllllmi, care traduce in rezumat ideea.
subiect, in l.ireratura nOastra. Uo aller £go, ,,0 tJin~a sUbpre" arunca
Con~ciin~a ca ziidarnicia e ontologie programara in aceasci cautare se
melancolic ispira joeului cu aminticile, joe sedudtor de psalmodicn
rascumpara in auropersiflare: "De mic eopi!.../ inainte de a iill/ap sa
mo1come in unda camra sentimentul intra fara Sa ~ovaic: "Amintiri,
merg pe picioare,! cred cii am ineeput prin a cauta certitudini,
amintiri .../ Cantecu) mil uanare$re de multii Heme. Cineva/ mj-I
eerritudini .. / Obieeiul aSla mi-a ramas ~j acum dnd m-am mcur
dntil adesea, u~or, Cll gura jncbisa,/ nevazut mi-I dnta, tulbutiitor,/
baiat mare./ Doamne, ce bine e sa ai certitudinil". Se revine repede
(brect in odaia urechii, a Sl1£]ctului... / Odaci I-am prins:! era 0 tlint
subpre... / Ochii mari, negri,l adumbtiri de 0 dulce rne1aneolie... /
a la un ton mal serios, eel putin arata timp cat
eul poetuJui se implid
in ftinp pJuraJa a cauratorilor din milenii de existen~a, dupii care
Prive~te! - spunea,/ fntinziindu-mi luneta-i aJbastdi,/ ... ~i nu 0
dara/ rna prindea ~i pe mine in jocu-i naiv... / ne jueam CLI furcal in
torul recade in ironie: "Sunr apruape douiizeci de veacuri de cand
caut,! de cind caut, impreuna ell amicii mei, mereu;/ dar panii
maldarul cle frunze uscare/ aJ rirnpuJui,/ asculcind pierclup
asrazi eu n-am gasir nici 0 certitud.ine/ inafad de cele patru picioare
amagiroare sirene/ ce dntau in noij ca in apele maruor... ". Pentru 0
ale parului meu". E persi£lara cautarea insa~i, marea caurare incerta a
clipa e regrerar "un asrfcJ de eeas ru~inat, rascoJ.it", poetul reotea~a
cercirudinii celei mari, fad sa sc nurncasca lucruJ ce i-ar procura jn
sii-~i lepede amintiriJe, sil Ie stinga, ,.ca pe n.i~te seantei erederea tleplina. Pentru ca, rotu~i, elemenrele palpabile ale univer­
primcjdioase". 8 retractata slabiciunea de a privi prin lenrila c1uio~iei
sului imediat inconjuriitor, ca ~j trupul iubitei, invii~at pe de rost,
idilizante. Umbra celuilalt Ie salveaza ca pe "nepriharutc bucl1rii, aur sum tot atiitea cercimdini. La fel ~i painea ~i iubirea de oameni.
curat... ". Dintr-o dara, puritatea inspirapei urice e alterata. Poellll
22 SINe ;L'RATKfI:'.,A. SCRIITORUUJl
CEO 1)UMITRI:..'>Cll ~l (TIC!'-I R;\TIA "J\1.HATROS" 223

Dad poetul nu dialogbeaz:l Cll oamenii, arunci poeziile i~i dau


generozitate, 1mbatat de sine dlnd promite: Ai pUlea sri tlnII (tWI (refle
d'ispuns 1111H celejlalre, Se completeaza 11uantat. La Ve.rpre celtill/dim' a
iarba.
replica [oane in stiJul subtil al lui Geo DumitresCll 0 dii simboliea
RagazuJ crea~iej se obfine in prezenra leicerii, un alt mativ preg­
din Biliard. SensuriJe neclare ale lurnii, absunlul, hazardul ~i
nant al creapei lui Geo Dumitrescu. "Uite, melcul taceLi.i
neprevazuml se pot inrelege, "tOare lucrurile din jllr par legate mai
inainteaza... ", deschiue poezia Tabu (1940), in care "tkerea" e
binel in sensuri eamune...". Jocllf "se poate jllca ell varbel sau ell
perceputa ca un veritabil, benefic personaj, deta~ar de eel ce 0
stele", "cu gandtlri", dar "rorul e sa gase§ti bila ro~ie,/ inima
cheama ?i 0 simte: "Suntem trei - CLl tacerea... Cine ofteaza/ visand
joeului,/ ce Jeaga mi§carile sjnguratice intr-un aeord...". Semruficapa
pe-al nemuririi bolovan?". L ,'orba insa de racerea starii de veghe,
e transferat;! in lumea poe7.iei ~i legara de starea de ciiudiror traita de
crearoare hipersensibiHi, opusa somniei. Din misterul ei se na~te un
oetul cerebral, atras de mabtia biliarduluj ell propriul "cap
catren de registru lnalt: "Nu, somnul ar fj un criminal acum/ In
deta$abjj", condjpe a aecesului spre inte1egerea lumii: "Haidep la
cantul onodo); uin culmi de noapte;/ irumile gandesc in ~oapte/ la
biuard! Clnd Juerurile/ inccteaza sa mai aiba un inte1es,/ 0
ramrile de aur ~i scrum".
legarura,/ mil. due sa joe biliardl ca sa pot pricepe lumea./ imj lau
Peste ani (1945), atunei cand zgamorul reribil al razboiului nu
capul $i-l a§cz pe masa./ E un cap deta§abil, din ferkire.1 $i numai
incetase inca, iar efectele lui morale erau presimpte a fi mal grave
eu el POt sa joc'; sa gasesc bila ro§ie care seapara,/ bila soare...". D,i/
decat moartea, poem] compune un poem dramatic, CI{/slmil: Itlrllii,
cate adcI/iimn: .. , datati in aceJa§i an (1966), se inscrie in aceea§i linje
publicat cirziu, ca bruion. Deschjs cu moci\'ul obsedanr al tacerii, in
idea tid. Inrelegerea lumii e reJativizara sau falsifieata de eeva ce
care sa se auda tot ce e mut, ,,!ampa cum arue,! lucrurile cum stau
tulbura minrea imetata de cunoa§tere. in aceste conclip.i poetuJ
de fa~ii,/ masa, dulapul, scaunul,l Hoarea 1l1alt:1 §i paJjda djn colr .. ",
abdicii {urios de la datoria de a riispuncle la intrebariJe celorlaJ{.i,
poe::mul descrie agital tragedia lumii, spre a sfar~j ell un cor al
recunosdndu-§i limjtele, renlln~and la acea parte a [linr sale ce
fusese maculata de realiratea absurda.
ei inocenplor. Tocmai de aeeca, nevoia acuta de racere, de lini~te
aeland, in care spirimJ sa poata zamisli, auzindu-§i propria mi§care
'mbajuJ categoric e'Cclamaci\" inrrepne atmosfera pae;dei de
e marturisita in nota unor verSUfl de rar apogeu liric: "Ar rrebui sa
gilceava a poerului cu lumea in~elatoare. Poezia se reinalra, dupa
~e tacere./ ... sa se auda gandurile poerului/ fo§nind uric, grapos...".
inevitabile caderi 1n marasm, i~i reci~tiga tonusul ?i credinra avintata
In imagi.ni violente se infa~i~eaza simholic opusul starij de grape
in forta cuvanrului. Se reinnoie§te pactuJ ell inrerJocutoruJ, cel c
muir n1vnite. Exjsten~a in "veacul cosmic" e praua "vanrului
a~teapta de la poet s:1-i traduca sensurile \7ie~. E uhata rusperarea
putemic, eatastrofal". Primejdia pancle~remaiinciispiritul.Stihia
neputintei de a cunoa§te, ca ~i neincrederea in euvam? Sau amintica
uraganului atorsuparator e invocatii in rermenii apocalipsului. E ,,0
atirudine, perfect opusa, incre7.atoare pami la teribilism in VLrtutilc
vijdje care smulge in zbor/ eapetele de sub pillarjj, azvarlindu-le/
expresive ale cuvantulw e faJsa ?i vjoe ca 0 sfidare a limitelor? Aeest
de-a dura in praful raspanci.ilor", planela lntreaga a intrar inrr-un
"pot sa spun mice", numai "amintir-mi sa deschid fereastra",
indeamna la eircumspeqie. Poetul treee primr-o stare de euforidi
"tangaj insuponabil... ", "iubjp-va cat
mai e limp" (GlaSlfriJe INllltl).
Este acesr poem cu accente de parabola, nu intamplator lasat
224
51NC(.. !V\ TA110\ SCRllTORULu)
GEO [Wl\ITI'RESCU $1 Gl'.NI.R ·\11A .. I\W,\TROS" 225

desehis, ca arice profere, un text de trecere spre 0 aha era a lumij ~i remporar lepadat. Pouul inseamna trecere, aici un fel de cale
a poeziej, inteligem intuitii:. imordndu-ne la motivul amintit ca
obsedant, \'0111 adauga cii tacerea mai lnseamna ~i inreriorizarea
inroarsa la ceva parasir. De aici incepe procesul de con$t:iinp.
Gileeava eului eu sinele se desra$oara imr-o retOrid: epuizama,
luptei Intre multipleJe fajetc ale eului, ca in "frumosul poem ... al
quintuplarij" (C:ilineseu), intitulat Pm!m toti cei citlciFali. lucida $i sentimentala in acda~i timp. MonologllJ, dnd excJamativ,
dnd imerogativ ridid la punctul de cumpana problema dezbaruta,
Balada CliJlele de la"ngd pod ar putea a\'ea ca subtitlu Degringo sau
con~tiin\a mustratoare. Este "povestea sentimentala", ell talc, a
trezirea COO§tllntei chinuitoare, mereu alungata: ,,- Plead! - i-am
omului seindat, a carui ]joi~te se spulbera sub presiunea staruitoare a
spus intrigat", dar "dinele Degringo alerga blnga roam din spate/
con~ti.intej ce ia forma unei aJegorii zoomorfe bJande ~i (acure, eu nvindu-ma neeonterut cu ochii lui limpezi,! in care acum licarea

semoificape intrata in convenfie universaJa. in 1961, dnd 0 scria,


pardi ° tacuca mustrare... ". Puocrele de suspensie spun mai mult

poetul era urmarir de teama cii. ~j-ar tn'ida vechiul idol: libercatea
decat cuvintele. Limbajul poetic furios se inceard ndarnic In trucu­
lenla, umbra capad contur din ce in ce mai clar $i confruntarea e
gandului §i a cuvantului poetic. Ptesiunea cenzurii era prea mare,
intvltabila. Discursul se 1mboga~e~re in subin~elesun: ,,- Pleacii! i-am
degringolada t('ebuia oprita. Poezia e un text prag, scris in nota
subversiunii ~i a opozipei lucide. Sub acoperirea scenariuJui poetic
spus, euprins de 0 bruscii manie,! dci niciodata/ n-am putur suferi
se incearca rezolvarea cri2ei de eon§tiiop, a climatu1ui psiruc de
sa se ?na eine·va dupa mine/ ... du-te uracului, duBiu nesuferit,/ voi,
haimanale, potai vagabonde, caziituci,/ ce tulburap sufletele
. 1coofort. In marruriiJe Ce insotesc seleq:ia de Vemm" din 1981,
oamenilor cumsecade,! voi, pribegi scapatap, kpadaturi, ce starni?/
rememorand perioada eLn preajma lui 1960, dnd nu-i mal apareau
fel de fel de eonflagrapi sfa~ieLOare/ in sutlelele oamenilor de
decat ttaduceri, Geo Dumitrescu vorbea de ° "indelungatii pau7.a,
treaba,! striimurandu-Ie capitala con~tiin~ei, de sus'; de sub fmme,!
de sterilii autoexigenpl, inhibiVi, indoieli dit'eIJe" (s.n.). Care erau
tocmai iDs, in stanga piepLUIui,/ aeolo unde Sl.: aJuna/ ... aberapi
iodoieliJe, nu putea Spuoe nici in 1981. TOhl$i, lndraznqte sa afirme
ca a reineeput sii scrie versuri ce "au parut redac~ilor unde au fost
periculoase ale sfantului instinct ue conservare...". Dixi eI salt/t11li
t111i!!Jl1!J1 Imam spune in subiacent poerul, numindu-~i figurar
propuse, inJra7.ne\e, ne-onodoxe, suspecte, ba chiar prjmejeLoase",
slabiciunea. Conttarieratea ironistului se na~le din nemlll~umirea
dar ca pana la urma au apatur eu "ajustiiri" impuse. Cum va fi ararat
propriei gre§"eli comisa, sa 7.ieem, din semimenta]jsm. Tot tlinrr-uo
varianta de atelier, neajustatii, a baladei CdiJlele de langei pod? S-ar £J
furnizat un document i'nsemnat istorici Uteraturii, daca, In edj~j1e
de
sentimentalism a1 rapunii se na$re ~j iroma. Top ironi~tii sunt ni~te
sentimentali lezap. 1a1' cand eroarea, sursa a nemul~umjrii, 0 comire
dupa '90, ar fi fost indusa varianta princeps a poezjei. Chiar in forma
cunoscuta, poema e pIma de mie~. E repre:lemat, ca drama
eul, atunci ironicul se autopedepse$te.
Lungimile, ca ~i retorismul adesea obositor a1 poeziei sunt
interioara, eonflictllJ din ce in ce 1lli\i aeut iotre doua stari ale fiinr :

ei
anulate de vioiciunea limbajului, de sensu rile noi, din ce in ce mai
cea prezentii (doar punet de p1ecare, pentru cootrast), a omului
adanci ale auroanalizei ce se nea i.zbiivitoare. Frumusetea des­
mu1rumit de el, ostentativ deziovolt, care flaneaza incamat in peisaj
criptiva a primei parr, descinsa pardi din pastelul bucolic, e repede
pastoral, iui1c, $i con$tUnra , figurara de dine, a sinelui refuIar,
~tearsa de introducerea in scenariu a itleii, nodul rezisteor a) poemei.
226
SINCURNr,\Tf3A SCRIlTORULUI
227

Pemru a nu §tiu cata oara, pOetllJi~i bare in moneda versuilli tlgura


arativa, Cll aeceme dramatice, i~i lnrare$te sensul cn numeroase
SpiotWlli sau dramatizam, h:lr\Uir de indoieli. De aiei $i cterna
cautare de anumite, inalte certirudini, niciodata: obfinute, decat ee1e repetitji-refren, iar meditafia asupra condi~ei creatorului, supus
venite prin simruri. E ea ~i cum eJ jnsu~i ~i-ar SLJSpecta con§tiinr de
vremeloie determinarilor conjuncrurale, se combina ritmic cn
comrafaceri, de incapacitatea de a se orienta ferro dupa ,,~teaua
a gestienlapa adresarii Jireete. A r spune ceva III plus, pro sau contra,
adevaruhu", tradand, Aha sa recunoasca, 0 aJta voca~e. "Bueuria
intenpa de a-i fi inchinat acest poem-povestire, cu mUltiple iradieri
de semnificape cuprime in aerul de parabola, folositoare ~i altcuiva,
echilibrului" precar, rraita inrens de ciiHftoruJ pe bicicleta, e tulburara
nu imampliitor lui lYliron Radu Paraschivescu. Acesta, in .filma/ttl
e prezenra cainclui Degringo, martor sraruitor al intregului drum,
UJud covai se declara un apropiat ~i In tel ega tor interlocutor al
de nimic tleseurajar. in ochii lui se cirea ,,0 adanca incredinrare
umana/ care spunea ca Erica nu e/ 0 zesrre fatala a vie~/ ... care
albatrosi§tilor. Dar asm se innimpla inaime de 1945. Dedieapa-moto,
eu wi oe adresa, ar purea influenta lecwra ce incearca sa descopere
Spunea ca nepiisarea nu e legea fireasc.ii a vie(ii... ". Indusa prin con­
tagiune afectiva, acceptarea "lnsoptorului" se produce bruse, cu un noima parabolei, ea reaqie impotriva oriciirci supuneri comade La
spor de lirism ispa~iror. Autocontemplarii in oglinda privirii ceJuiJalt
eenzurarea zhorului poetic. $i ea influenteaza, chiar dad in ultima
edipe de Poe~!i, seoasa la Cunea Veche, ori editorul, ori autorul, a
jj unneaza, grape alteritapi speculare, reconciJierea eu sine:
retras, nelngaduit de subieetlv, semnitlcativa deweape. Ea este un
" ... deodarii,! zarii in oehii lui limpezi, srralllcitori,/ chipul mell,
oglindir/ ... - 0, ill drepeate poetene, ma gandeam tulburat/ ... ~i ma
document pental istoria literarurii. Mai muir, prin ea, poeml l~i
gandeam/ ca poate Ricusem rau a~ezandll-mi viara / sub pO\'ara
impartea desUnul deturnat eu alp poep, oricare ar fj facrura scriiruru
lor, victimc mai mult sau mai pupn vinovate oe anandon imprudent
unci determiniiri neprevii;,:ute, scingheotoare/ Ce putea sa-mi

sub totalitar.ism. Suferinp consmingerii o-a faSt numai a lui. Dar,


tU/bure, sa-rn.i alterezc/ nemar!,.'".inita bucurie a echilibrullli, a

luneearii libere, line,! In frumoasa plimbare a vie~ ~j


...". m0l101oguJ
inainte de orice, Geo Dumim:seu e juoedtorullui Geo Dumitrescu.
recapirulativ contilll 1.. Fiecare ellvam e srudiar introdus sa Sus~na

k Tebnica mooologala devine LIn loe comun. $i Problema spinoasd a


!lONjIO!~ crea~je de varf, cste, poate, cea mai reprezentariva climre
remativa dezangajiirii. r\utoflagelarea e roscita rnsa eu multe

rnenajameme. Pocrul era la cumpana viep.i ~i ereapei, avea 40 de ani.

poe/jile monologale ale lui Geo Dumirreseu. Diseiplina de:lbaterii,


intelecrual dirijatii ~i niciodara neutra e 0 reacpe, un mijloc de
Raracirea fiului risipitor e lDvinsa, se sustrage determinarii
apasatoare ~i, simultan, are con~tiinta gestului periculos. UJtimeJe
rezolvare poetid, il\YL,orie, a tensiunii interioare.
Din aceea~i ani, ai marii nelini~ti cauzate de hiperinsistenta
versuo suna a manifest al poetului liber, p0mit, expiatoriu, Ja
,.marea va.natoare irnpou·jva inerpei ~i beznei". Aceasta "poVeste
analiza a raportLIrilor poetlilul ell lumea dina fad, dateaza ~i Treptele
ierkhii (1963). Analiza purerii de a ierta, ca factOr ce asigura
sentimentalii", cheie de bo]ta a unei creapi poeciee complicate, eu
posibilitarea de a te instala in ]ume, e dusa pana la ultima limita. E ca
statut dramatic, se incheie §i ea salvatoare pentrll suf)erlll poetuluj
~i cum 0 fijn~a, fnlmanrata de irmebarea ce poate ~i ee nLl poate
nonconformist, eu 0 confesiune adresata cititorului clin toate
ierta, spre a-$i apara echilibrul, se deschide unui cUalog cu psihiatrul
timpudk, dorit a fj un public intelegatot al omenescului. Forma
00 eu ingerul binevoitor. Acest ral il face 0 instan~a interioad:
228
SINGllR.;ITJ\Tr,A SCRlfTORULUJ
Grll DL1\/ITltESCL: ~I GI'\j1 It/\ll.,\ .r\1 B,\TROS" 229

"amiclI! mell Cll sutler de eristal". lertarea apare ca suferintii a eelui


ce trebuie s-o acorde, spre lini~rea sa. Treptele, anafuare nuanrat, ar argheziene, pamfletare in intenpe $i stil: ),Paroasa, cOCOpta inrr-un
ota porn,! rnaimu~ mewteaza despre om.1 (F.,l doarme sub copac, gal,
figura 0 Goig a indun'irii. Psihologli, ca $i morali§tii, ar putea eiti,
ell mare profit, poe£ia. inere alteJe, poare fi iertar "cel ce te-a lovit/ dupa scalda -I ogoru-i tare, ziua fu prea ealda...)", Alegoria, bazara
de Erica, Sau de foame", pe eel a carui ud. 0 meri~ po~
iJ ierta, ca sa­ pe analogie, distinge dur genc:rapa noua de scriitori evoluap $i
PSpore~ti valoarea, dar niciodara ),sa nu-ntorel obrazuJ ceiaIaIt,! al contestararii lor rama~i ,)in copae". Meditapa maimu~ei e SusflOuta
sc1avului cluios,! impatimit In vielul umilinrei _/ II/( btlCllros sa icrt , ci ina-un limbaj plebeian, aeuzaror, in timp ce morala fabulei, intr-un
tlecesar' (s.n.). Pana la un punet dialogu l se desCa§oara calm. ingerul i fel simetricii In adresare cu mota-ul, se imoaree in ironic agresiva:
devine de-a drepruJ vehement, un fel de Arhanghel al rii.zbunarii. "Daca p-ai lepadar coada ?i bJana/ ?i-ai coborat devreme Uin
Cind la rand vine lradatea platim eu arginp, fantezUl moralizaroare eopac'; sa nu te-a~repp, ru, mandril lighioanal c-ai sa Ie fii
maimu~elor pe plad...". Oare numele lui Vlahu,a e iovocat doar din
se inflacareazii. Trimiterea la paradigma biblica, inrruchipata de luda,
e prell e\'idenriL Orice urma de clemen pi dispare ~i poezia e evoia de rima?
peeetluira eu juramantul rostir de un Cor in doi. Limbajul e studiar c VersuriJe erotice ale IUl Geo Dumitresctl sum aJe unui poet
iuste~e, a~a fncar versurile sa Sune a sinteza (reza) moralci $i crez eare obi~ouit al generapei. Parcurgerea ciclului Viola/ne (~ase poezii, serise

fmpaca eele doua valenre ale personaliraPi: ,,$i amandoi am spus in jurul varsrei de douazeei de ani) indus in volumul Liberla/ea de a
atunei a$a,/ am spus, aidoma gandinJ,/ de sus,! pe seara-nehipuira a­ Irage eN PNfCtJ, lasa impresia unei simple experien~e in subiecr, OOil
ndunirii,/ ne.rnal6ind Heo treapm eu putinp,/ am spus, srrigind dill mOFi autemiee sau vreo chemare anume, adidi "fara poezie", cel
varful ei,l eu vocile-mpletire_n iuramanr:/ Sa-l ierp pe eel ee te-a pupn Jeocamdara. Tanarul poet nu pare sa considere erotica drepr
lovit... / Tnidarea sa n-o ier~t/ Pentru nin-ue in Jume sa n-() ierri/". un gen serios. 0 poezie Incbinara unei iubite dispurate eu un
Cum se vede, seriind poei:ie ea sa rezolve asrfel rle diJeme, Geo "eelalalt", care "sarllta mal bine", demonsrreazil subiacent
Dun-utrescu nu-~i rareai:a eLI torul voeap"a de moralist mo<lern, at frivoliratea Jiricii erotice ~i se intituleaza osrentativ Poem neserios.
omului din seeoJul XX. Propozip"ile sajJien~aIe sum ineadrate, eu Femeia care "intreaba profesional: «ma iubejiti?)l" lImple de "dezgust
simf eStetie, intre figurile retorice absolut personale. profund" amintirilt: liceanuJui (Drllma ill pare). Alre dreva poezii din
Pe reversul gravitatii generaroare de poezie se sirueaza FahN/a CII cic1ul aminrit afirma lucid reama d iubita va cere s3:-i "vanda
IJMi,llll!a. Aproape 0 excejJ~e. Scrisa fn caJenra iucau~a) eu ironie
yersul", streeurandu-se indiscretii ~i nein~elegatoare in laborarorul
umoristidi, dar nu mal pu~n caustiea) poezia pastreaza, 1n esenra,
intim al artisrului (Poem final). Teribilist sau nu, instinctul e mereu
aeeea~i facultare polernid desrul de raioasa, aici orientara spre a contrar de imeligen~a, cenzurat lucid. Aeeasra atitudine domina
finra Jinafara, In apararea unWell exponenpal, scriirorices . Moro­ creapa celui care ambipona sa se afume ea poet rawealist in aIr plan
ul, "TineriJor Inei prieteni, talentap" ~i mandti _ defaimap <lin
e decat eel al versului erotic. Un incepul de dragosre, inramplata inrr-o
copac. .. ", e 0 consoJare prin delimitare adversativa sub preten~a de "dimineata de augusr", caod "aveanl 0 insisrenta senzare de minus",
SLlperioritate. in vibrapa lImoristica a inceputulw se peteep nore rememoreaza poerul, se spulbera la amintirea Uinplor imaturei
~aranci, care "ayeau ceva din perfec~a unui ~tiulete de porumb"
230
SINGURAT,\TEA SCRI/TORl'I.UJ
G\<:O J)U:-'lI'nlESCU ~l GI.NI R"\Tlt\ ",\1 B.\TROS" 231

(Poem de nlegi{/IJlr(~. Imaginea erosului sucombat in atmosfera


ovoaca talenrul sa creeze in1agini variate, conceputc DOroCOS ca
domestica, rurala, e aproape grotesca, in ea nll mill are ce cauta
audi?i colorate. "Zbura furi~at peste dealuri fazanul/ amurgului,
poezia. Furia starniti'i de gandul renunraru ttczqte ironia persiEIanra
speriar de lini~tea prevestitoare de noapte..." e una dintre ele. Fijn~
ca.re vindeca: "voi lasa fJeacurile astea rimate ca sa-j-i fae placere./ '"
desavar~ira a iubitei. "idol de luna", e a~ezatii In rama diafana a
Seara, in "vatta caIda, eu buzele pline de mamaliga, nadu§ip, vom
naturll, amintind vag de sanurile erotieii eminesciene: "Obi$nuitele
face copli,! ea sa Se implineasdi Scriptura,/ vom face copii mari,
minuni se imbulzeau in juri $i arinii i~ ridicau in calef fragede areuri
pro~ti ~i frumo§i,/ eft sa ne anime... batatura" (.ferisoan! 1J0II(~. de triumf, pc sub carel treceill cu lin.i~tita putere de sine.! ca olnalti
Antisentimentalul, aiei neprogramat sa fie astfel, examineaza la rece emfaza a materiei ..." (Sab" l'egeta/e). in alt loc rasare Eminescu eel din
ipotetica iubire a unei adulterine: "Nu ~tiu daca te-a~ iubi mill mult
Pe Muga f}/oPii prii sot, visator sa eterruzeze In yerS chipul iubitei.
atunci -I poate en a§ scrie acelea§i randuri aspre, scepciee ~i fanl ldeea e aceea~i, dar imaginea e alta: "Oricum ar £1, ingropara/ in
poeziel $1 a~ cugeta, Ja fel, cu nelinj~te ~i amuzamem,! b bazinul tau lacrima mea de n1$inal te \'oi pastra prin milenii" (Danm). in
prca 1arg ~i la sanji de stricta simetrie" (ljJoteze).
expresie net superioara, e reluat un mai veehi subiect romantic, acela
Sub zodie mai ferici ta se na~te poezia erotica din cicJul /'il11Imo ill al frumuse\jj illbitei care ar putea modela elemente ale naturii dupa
Mar/'tl Serenilo(ii. 0 sene de patru paste/uri, puse ~ub titlul Pastf. chipul ~i asemanarea ei, imprumurand fluturilor "freamatul fin al
caligrqjlr..., e innobiJarade prezenp fragiJa a iubitei ca.re "spore$te genelor", panterei "neprihan.ita, lene§a panda felina", £]orilor ana de
taina" ~i farmecul amurgului autumnal. Clipele de uitare a "datoriei" a inflori, lacului "r.aeerile rodnice" pline de f'agadllieli (~'coa/a
poetului fat a de umanitate se scurg in ca§tigulliricii de autentic fior. .fi7(1f1J(.fe{li). TrLlpul frematator ~i armon.ios a1 femeii e asemanaror
Simboluri §i tablouri dasice SUnt reserise in imagini spiritua.!izate, unui instrument muzicaJ (Vi%l1ce~. E un imn inchinat desavar~irji
sublimate de mice impuritate instinctuahl: "Lini~tit, raul l~i mana euplLllui, imalnire perfecta imre om"'lfs ~i eJnilJ/a. MetaforeJe jzbucitt:
apeJe limped/ incorporand in Una,! necru~atoarea-i curgere,l dipeJe vin ca 0 replica varianta la versuJ lui BJaga, "Viori sunt femeilel".
noastre./ ... dar se sim~ea, departe, venind,l printre 7.avoaie aprinse. Madrigal ras/tfIT/al exprima 0 cfiza tipidi de orgoliu masculin, in timp
despletite,l pc unda subtjre, infiorata, a apeIor,/ carabia nappi, de
cc AI kef/ea .fIeri proclama sentimentuJ "inefabil ~i magic" pentru 0
furn./ Tu erill langa mine." (Umla pe l1isip). 0 "nebuneasdi. mahnire" frumoasa "eu oehi de strugure", in zadar a~teptata. Vina de a fi
apasa sufletul privitorului 1a unda apei care ~terge urma pasului ei
pierdut 0 mare dragoste e stcigatii in paelia de vadita pnucii post sau
descult, inscriind "pe rusipullins un stravechil camec aJ nestatorni­ antiromantica intirulacii De dlfpd Lamar/me, CLI trimitere expresa, pana
uei". Sentimentul fericirii fulgurante, dat de nestatornicia iubitei, e la c.itat din prea cunoscuta, romantiea poezie, Lam/. in logica interna
reluat in imaginea fuga rul ui "foe de comoanl". fericirea, .,flacanl a cicluJui erotic ar urma, ca un tel de epilog, poezia intitulara Arji
iute", scapa leg-a ruri j fragile, "fir de abur sub~re", cu care e inefabil
him sci ttiti. eea mai dramatid !ltmra dezvolta, abia reClInoscute,
inlantuita (Ve,rniCIII jor). Un ce bacovian pare d staruie in fmalul motive orfice $i de basm: ,,- Vir-o! lmi strig disperar mie insum.i,/ ".
poeziei Te °llepl, insa impresia c repede spulberara de note puternic -ugi, nu te mai uita in urma,! azvarle peste umar pieprene1e:/ dese
senzlIale. Tabloul vrajit a1 inserarii, sciildat in "orgie de aur", pad uti inaltc g-or a~terne/ incre tine ~i ea;/ fugi, ;wade oglinda: lacul
232
......

SLNGl'RATATI:.t\ SCRlITORULUI (jl",o OUMrl1H7.sCli $J GI.!'<ERXrl '\ .,r\LBATROS" 233

iotins,! eu nemarginjrea-i de ape, va Ineca/ arllintirea ei...". Punctele EUminarea unor poezii ne spune ca poeml ~cia unde a claeat masiv.
de suspensie pot sugera ncantul uitarll.
E 0 formula de auroaparare, de corijare a unei gre~eli reeunoscute a
Unda de autentic sentiment e brusc interzisa. G:~ndul de a srabili 11 fast eomisa eonjunctural. Dar volumul AJiClltm7 lilicd mal fusese
conclllzii pdvind evoJupa de 1a teribilismul eroticii adolescentine la remaoiat, dar nu total, in 1971, in anwlogia din fllmal de call/panie,
tratarea grava ~i ddieara a subiectuJui este descurajat. eu ultimele prin resrructurari ~i reincirulari de cicluri. Avatarurile suO( numai c.le
poezii ale cicluluj, poerul se autoparocl.iaza. Apare din nou demta, suprafa~, de~i in "Nota autorului" se marturise~re dorin~a de a
starea eta mai proprie la care conduce leetura integrala a versurilor "reveoi la variantele ioiriale (ceea ee nu se putea intimpla, de pilda,
ui Geo Dumitrescu, a druj personalitate seindata marcheaza eu poema Alacaralele de fa margiIJea oraf/dtfl) sau de a recom;titui
poezia. Sa avem In vedere ~i barbianul Ctil1lec de !lura t1erde, cu aventura liridi in jdmcnirea ei pura, eliberatii de conjuneturi...".
paroclice incrusratii din lirica erotica a lui Eminesell. Dar, in Singur reeunoa~te d. "rezultate!e acestlli efon (eu unele exeeppi
!J?,/I/JJfIlIe imi CIIrgeo/l pe tat/pia c apanlt;l 0 uropic:i "j mernaponala a suO( O1ai del:,rraba precare", ca "texrele sllferinde" raman acelea~i, cii
iubirii". Desigur. 0 ahfe! de iubire, general-umana, a aoului 1966. nu se poate "lepaua eu rond de de". Poate conrraria astaZJ ambipa
Sum aduse "furibunde" argumenre "penrru ~eculari7area averilor staruitoare de a renun~a la lesturile poeziei oG17.ionale. Staruinp nu
sentimemale". lar Dmgosle co/il'ie coniine renegari, desc<itu~a.d din vindeca, ci releva slabidunea. Uitase poetul formula: habt:!It sJ!a fata
eapcivitarea drag-osrei sechesrrante, ce lnchide orizonruJ privirii libe/li. El aruncii vma texteJor repudiate: asupra "rnanagerilol'
dornice sa-§i regaseasca "libertatea de a trage CLI pu~ca". Optica se paraliterari", care, dupa cum se ~cie, dirijau creava artistica spre
sehimba, totul se rea~aza caleidoscopie, dad dtim aceasra poezie in finaJjrari festiviste.
cheia straregiei autopersitIanre. ea ~i In a1te compartimeme ale Toru~i, anume int1e:ciuni originale uefinesc un tip de poezie
oe7.iei "albatro~ului nl7-ut" In medju baleanie, ~i aiel Suspiollnea politica de oimeni aidoma repelara in literatura noastra conrempo­
cititorului nu vizeaza acit seriozitatea, cat COl1secvenia in atitudin~, rana. Teme sociale, viidit degradate de versi fieatoci zelo~i, sum
imegritatea personaljtapi poetului inzestrat eu har ;;i inrcligenpi reluate de Geo Dllmitreseu, invederarul cautator de eercitudini, ell
orgolioasa.
a.mbi~ia de a Ie "renova". Cum matturisea intr-un imerviu Despre
Verslllile lui Geo Dumitrescu angajate social, la lneeput in poe~.!e ("Ramuri", 15 sept. 1965), el Inrelege saHi) apere, in spirit
sporarud opozitje (pe-Iag";;, ROJtJanlism), a1catuiesc un lntreg volum in pOSffiUliorescian, poezia pc "teme cetatene$ti", lnsa serisa cu talent,
perioada aderen~ei sale la noile reaJitari postbeliee. Avem in \'eclerc eliberata ue prejudecap ~i dogmacisme. Omul de eultura Incearca, 111
eartea ue poezii din 1963, Al'm/lld lin'ce, eu clialectica §i retoriea practiea poeziei, sa lnnobileze ocazionallll, sal\'andu-l ingenios In
speeifice. Dupa doua decenii de obedicn~a, in 198 J, dnd i~i publidi sciipariiroare jocuri c.le arci fieii care ascund incoosisteo~a. 0 picatllri!
)a Minerva (B.P.T.) 0 ecu(:ie ea ~i definitiva, poetul pare a .ti inca de trill pm/m cei dllfi e Inehinarii lui lulius Fucic, inereziitorul 10 ~lacata
mikinat de proeese de con~tiinra, ingdjorat de soarta poeziei sale. to comunarda a Moscovei. Vocabulele $i sioragmele srudiat dispuse In
afara de expliealiile prefaiatoare, deloe raspicate, formulate eleganr, vers Intre?n atmosfera luptei reYOlllponare: "sirustra celulii" ,
dar ezitant, ell grija auromenajarii, semnificativi'i e seJeera. "gratii", "temni~a", "soarele ro~u", "Comuna" etc. Figura
234 235
SINC,lI!V\T,\TE,\ SCRllTURlIL c;lCO DUW'l RESell ~I G!'.t'.t,Hi\lIA "ALII 1\'] HOS"

1uprarorului ranar, "dezbnkar pana Ja sufler", e rememorara Cll uriee", eu insolite note de subsol, rrebuie sa ignoram dedicapa
prilejul unei vizire la Praga, "arzator a~teptara". "Nu era decar 0 (eliminacl din aIle editii) ~i finaluJ poemei.
simpla Sal-Cina/ pe lillie de viara", invocarea imaginii luptatorului. in Un anumit tip cle elocven\a poetica se tlxeaza in poezia con­
alta parte e citat Lernn ~j bunul Vladimir Vladimirovid !vlaiako\'ski. temporana cu rerotica lui Ceo Dumitrescu. Aparent foarte apropiat
J'pre stele ~i M-um lIitrtl 10 rer omagiilza zborul cosmic a11ui Gagarin, e Ceea ce numim exrrovertlre, intr-o formula foarte personala,
fapta de suprema Indrazneala umana. Penrru cadm, e amintit steagul it1~elatoare, poeru1 simre permanent ncvoia unui interlocuror, Cal'"
ro~u ~i luna care nisare nu "ca un gJob de aur", au "ea 0 rnarniliga", peate fl un dublu al sau, prieten poet sall cineva din mulptTle.
ci "ca 0 rubl:i:", Risipa de fantezie livresca, de erudipe mitologica ~i Confesiunea lirid, la persoana intii, aluned u~or, In ron direct,
cosmoJogica e inuriJa, e~ueaza in parosul suspect a1 ber ei retorite. 0 vorbir, spre adresarea la persoana a dOLla. ins a celalalt, ca alterirate
alta serie de poezii caotand diluat, in prisos verbal, consrrucpa de Ja necesara, se c.lesprinde din eI Jnsu~i. Medita~a despre sensu!
Bicaz, uzina, ~antieru1, vioe sa intemeieze un nou gen: reponajul hiliardLllui, avand nevoie de confim1ari, e urmata de indemn: "Hai sa
versificat (Orafie la 0 moard de I/{mina, Crfle/7/1 1('{Iim: l'Iararale Irt jucam biliard! ..." eu ce? Cu proptiul cap!". Volumul /ll'enlmi lirire
l1Iargillfa orc1l,r!Iff).
exce1eaza in folosirea, pana la maniera, a acestui tip de comuoicare
Cu 0 mare bogape de termeni tehoici sum marcate murafU de mardi oraH, exclamativa: "Oh, ou-mi cere~ ...", "Dar, dumnule,
sociale CSt: prefac "ciobanii in ingineri"), dezerrari, schimbiiri d zice! amiclll meu eLI suflet de cristal!", ,,'" $i va spun/ marea vest
memaJirare, odata cu intrarea In "srufoasa vegetape tehnica" a srraJuciroare...", ,,$i voj ap privir fermeea~", "Ascultap-ma, dar".
iOdustriaJizarii. Convertind rermcni din viziunile bucoJice, poerul Ciratele s-ar purea lnmul~, do\!edind maniera in care se conrureazii
Scoate rnijloace1t: idilizarii viepi "la margine de ora~", Placerea rerorica adresarii catre un alrul, aparenr pJioa de paLOS. S-ar asocia, in
cadrului domestic e cuJovata lnduio~ator pe slIprafete lntinse din imaginapa dtirorului, 0 anumilu gesticii. ~i 0 grimasa, ajudnd
poezia inchinat?i muncii fizice. Comemporan cu dezbaterile despre e1ocven~ei sa se exercite complet. DLlpa cum s-ar putea vorbi ~j
"lupra de ciasa la ~ara" ~i "hozrascior", Ceo Dumirrescu se lanseaza despre elocven~a semnelor de. punctuape: semne de exclama\ie,
in jnreroga~ patetice ("Jar cllm Ya ti in cornllnism?"."), h'isandu-~i imeroga~a ~i mulre, mulre punere de suspensie. Partieulara mai este
privirea infrigurata, poate ironica, sa alunece pe "tremuratoarea, ~i povesrirea eu ~art, confesiunea fikudi In scil narativ, tot din nevoia
rumerica dunga a dirnn.lJui" (01Jllfl,)aji OJ11). E1 se aJirnaza vigilenrei de public. Mai mlllte poezii lirice au deschideri l1arative eu aer de
generale: "im'aplndu-ma sa-mi trag Jin buzunar/ condeiul,/ ca pe ° oralirate, uzara panii la manierism: "lntr-o seara, pe dnd rna chi­
sable din tead,! ~i sa retez mana verzuie,j furi~ara,/ a du~manu1ui". Duiarn ..." O\Tet)oia de cerctm), ,,~i uire-a~a - zieea domnll-nvarator"
Teribilismul inveoov poate sa amuze. De un timbru disronam in (Dar 1m .rpUl1 merell...). Aeesr tic e pretutindeni incilnir in poemele de
\iolum e Balada wrclbiilor de pialrtl, 0 dilupe minuJesciana ~l profund larga respjra~e numire At'eII/uri lince. Recuren~ele se inralnesc arar la
livresca e\-aziune imaginan'i spre insule1e exotice, "nesremate" nivelul atitudinii, cat ~i la niveJul scilului poetic.
rnirifice ale globu1ui. Penrru a gusra frumuser ea acestej ,,3 venturi La Geo DumitreScll, inrotdeauna in rrena ironiei \Iine parocli~.
Sum parodiate sprinten cli~ee literare (motive, procedee ~i expresii),
236
SlNGlfRATJ\TLA $CRIlTORULtJl
GI:() DLMITRI'SCU ~I CiLNI R \TL\ .. /\1 HATRC)S" 237

s til ul savant acat1emic) dar ~j stereotipia limbajuJui de ~erunta. Si


suprarealismuJ 1a schimbarea Iimbajului eliberat din corserul
"seilul curenr", reclamat a fi eel mai potrivit instrument al acestui gravirapi. Cum s-a SPLlS, proba 0 face generapa de poe~ dezinhibap
poet, e supralicitat lloeori in maniera §arjam2) 1mbra~i~ata mai rarziu
care i-a Ufmar. Mai intii Mann SnrescLl ~i j\tfjrcca Dinescu, mai apoi
de Marin Sorescu. A se vedea ioeeputul villonesc, plecand de la
dpva optzeci~ci de mardi, ruspu~i la depoerizarea poeziej. l~unqia
moro-ul, evident parodic, al poeziei Cdntec de I1lItli llerde. Parodica e ~i
innoiware a poeziei sale ar avea ca punet de referin~a mai degraba
nota autorlllui la ciclll~ Fllr/llnd In 1\1arca .lerenita,tii. lat-o: "N.A. Orice
maniera grimasantii a creapei bacoviene. Carierea lui Geo Dumi­
coinciuenrii lntre persoaneJe, umbreJe, amintirile, copacii,
treseu incept: acoJo uncle sfaqe~re primcnirea prod usa de Bacovia in
senrimcmeJe, ape/e, sau chiar paduri1e run acest cielu, cu elemente
poezia romaneasca. J ..ectura, [kuta mereu In stare de veghe,
clin realitate san din alte parp, este Cll tOtuJ intamp1aroare, fad
descopera in Geo Dumitrescu creatmul unui specific sill de
intenpe ~i, III urma urmelor, imposibila. Tuturor acelora care, totu§i,
avangardil, Cll un ruscurs ironic reparator, de 0 mereu controlara
vor sococi necesar sa caute sau sa gaseasca astfel de coindden~e, li se
coeren~a interioara. Seuturata de lesturile ocaziona1ului, poe7.ia lui
\la spline: «n-ave~ decatl», ori «treaba voastnll>... Autorul nu-~i asuma
ramane poezie autencid, ie~ita in buna parte teafara din lupta CLi
mei 0 raspundere pentru obiecre1e, reale sall imaginare, fie chiar
ahsurdu1 unei ideologU coerciuve, dar, paradoxal, conserva
inefabilc, uitate in paginile sale". Esre aceasta 0 scrisoare ironica pe
metaforic, pana la oboseala, momenre1e acestei opozipi. Vrand,
adresa exegetului ~i de aceea ar ttebui plasata, ca avertismem, in fap
nevrincl, timpul i~i pune amprema, determina §i dateaza isroric.
oricarui comenrarJu Care incaureaza ~i cliseinge individualitatea lui
Geo Dumitrescu in peisajul de mare d..iversitate al pocziei
contempol'ane romane§ti. Un timp In care, prin forfa limbajului Note
ambigllu, p o e7.ia mai avea Indi 0 putere spiritllala temuta. De
ndnleles eliminarea acestei note clin selecpa racutii in 1981. Se I Raymond .lean, Prat/ira h/m.(/lIIii, Umver" Bucure~ri, 1982.

J Ai lJ iru, PIII/QIWlltI dt'wlild/li li/eral' IYJlllflllCSr - 1940-1950, E.P.L., 13ucure~ti,

retractead astre1 tocmai ce nu era de retractat, forma OIiginala de a


19<\8.
atrage atenpa ca poe"ja e un joc liber asumat, care poate viza sau J Emil i\fanu, hwr '!<'sIJl?! gl:fl"I'a!itl !'c1ZIJtiJidlfi, Cane:! Rumancaseii, Bucure~ti,
sfida reali ta tea, un sparu al libertalll arusruJui. A \'ertismemu1 catre 1978.
cieitor adauga ceva la biografia spirituala inchisa in poezie, ridica ~ Geo Dumirreseu, J)"spl'l' ,,!!IOIIle/111I1 li/erar", .,Albatro~", nr. I, p. I.
dramatismul Ja 0 scad ce se dis tinge a j-J climensiunea originala a 5 Raul Teodorescu, P,.eciZdI1'prograll/fltice kl (II dlldll'a 1IIlIlldr, "AlbarfUs", ill. 5-6,
p. 1.
scruturii pocrice. DramatismuJ interior §i tehnica monologala dau
6 G. Diiianll, Dupre origillalitale, "J\lbattos", nr. 2, p. 2. Sc diseur3 raponu]
sunetu1 particular al creapei lui Ceo Dumitrescll. 10 convulsiile ei sc intre tradi\lc ~j JnoVa\le, eu preClZarea ea, in genernl, in cuhur:] ca ~l in literaturii
citesc semnele unal' "remuri care au pus Ja grca incercare poezia. eu "aSIStam la staruiroare rccapiruliiri", di raponarea la trecut pune mai bmc in
toata gesticlilapa alarmatil de imposihilitatea totalei nesupuneri 1a e\;deni:i udginalirarea, Dupa scnilllni" artieo!llJ roate ti atnbult aceluja~i R.
comenzile timpului, de prohlematizari niciodara rczolvate, opera Teudoresell) aiel sub pscuclonim,
7 Miron Radu ParasehJvescu, }ll/7JcJltd /llIlIi ((//m/) DaCIa, Cluj, t 994,
poetica a lui Ceo Dumitrescu n-a contribuit mal pupn dedit
p, 133,
"....

238 $IN(iURATATEA SCRlITORULllj

b E... .plirt1/ie la volumul J.Jberlalea de a Irage C/( {'lIfCf} rctJparil ca anexa Ja Nt'I'ola de
retrrtrT, E. P.L., Bucur(;~tj, 1<)66.
~ell Ci'O Dllfltilrrs(If dUfre "NtI'ola de crHmi", "ComemporanuJ", 22 julie 1966.
Vladimir Strcinu, [/ersl/ica!ia morlmltl, E.P.L., Rucure~t.i, 1966, p. 269.
III

1 G. Cilhncscu, cronic:] titcrad la J .Jberlalea de a Imge. CfI prlfcrl, "Napunea", 12


ia!lua rie 1948.
12 Romul \lunteanu, PofH{ja If/i Ceo DlIlllilresCfI, "LuccaHiruJ", 2S noiembric
1978,
IJ
loa Balu, I\!O.flalgla ISolllllllrli, Ed.itura Eminescu, Bucurc~ti, 1981,
p.53.
"I Eugcn SiminIl, Serilloli rollltilli de aif, Cartea Romancasca, Bucure~u, 1978, p.
27.

TIPARUL EXECUTAT LA
IMPRIMERIA EDITURII UNIVERSITATII
"ALEXANDRU lOAN CUZA" DIN IA~I
700511 la~i, Pilcurari 9, lel.llax 0232 314947

~?O'O4
Formal' 61"86/16
Coli llpo: 16,25
Aparul' 2004 ~-.~
Comanda 206