Elvira SOROHAN

'"'

SINGURATATEA

SCRIITORULUI

G"O DU~IITRESCU

UIu\ILZ

- - '-",;or.;;.;';N"'T;;n"'~;;"n"'.".~,.
CREANGA

CANTE~IIR

ULIOT8C.\ cbTaJU..l
I»IIV1:UITAU.
TnufOALll

III] III mml ~~ 1I]I[rl~lm

02239019

_~ Editum l'nin>l"SIl;i\il .. ,\k:x:ll1drll IO:ln ( Ll";l"

,J 'h, I.~, ')lllU

eo Dumitrescu figeneratia ,~lbatros)1
I. 0 alta avangarda: rcvista "Albatros"
2. PrimuJ §i ultirnuJ Gco Dumitrcscli
1. Condi~onari diverse, favorizate sau nu de $ansa $i eonjunetura,
decid wlul jueat tle 0 revistii. in oriental'ea fenomenului literar. ~ansa
inseamna $i intlrib:neala, tlezinhibarea, vigoarea unei persolli'llita~ ori
a unui grup $i, de ce nu, priecperea de a lansa eu zgomot un
program, indifercnt cat de bine gandit sau responsabil este. Sub
aeeasta considerape se pot face unele exemplifieari eu l'evisrc de
avangardii, mill mult revolu~onara decat estetid, fiid sa fi in.fluen\at
tledt in grup via\a literadi Jin perioada interbeLid. Pentru ca, se $tie,
a existat 0 avangarda radieala prea eunoseuta, dar $i una moderatii,
oarecum independentii, venita in urma ei, ea reae~e estetidi originala
la radicalism, $i nu mai pu\io innoitoare. A$a a fost oriemarea eoo­
stituita in jurul revistei "Albatros", ramta doar in manifestarile ei mi­
nore sau "pierdute" eonjunetural. Dar, dad m:kar un singur poe
din aceasta grupare s-a impus posteritapi, cum e eazul lui Ge
Dumitrescu, inseamna ca ea a propus 0 orientare rezistenta valorie
la mutap.i.le gustuJui. lnsubordonarea [alii de tradi~e, citiDi in
'Im/alea dt' (/ Irage CJ( PHica, eontribuie intr-un Eel foarte personal la
eanonul avangardei. ~i dad. a.m putea reeUl1oa~te di avangarda
literara a seh.i\at un canon, oricit de aproximativ, atunei insurgenp
ar fi eea dintai componentii.
GI.O DUl\nTIU.scU SI (;P.NFRATI ..\ .. '\1 BAJ'ROS" 191
In peisajul [jreraturii pornita sprc sehimbare talala la fa~a,
orientarea b>nlpului de tineri de la revista ".AJbatros" face nota
aparte. lnaime de ariee ii individualizeaza - ~i aiei amprenta 0 pune
Geo Dumitreseu - diserera separa~.ie de radiealismul ~i tlisoilllOteJe,
ca "Iueru in sine", ale suprarealj;;tilor afirmap in anii ' 30.
Albatrosi$t:i.i sum ooneonformi~ti $i ies din tiparele sclerozate ale
veehii tradipi poerice, compromise prin uzudi, insa nu ignod
eoerenta imerna a poeziei, funepa ei de a eomuruca prin imagini
in teligi bile. DiseursuJ poeziei nu e vidat de idei, pentru ca ei au ceva
semnjfieativ de spus, aJteeva decat eei dinaintea lor, ramanand tom~i
in limitele anei. eel pu~n tlespre Geo Dumitreseu :;-a afirmal
sueecsiv cii prin poeziile clio cd de al doi1ea valum, LjlJer/aterj dr: tl
tmgt' Cf.( pH/ca, dar plimul intrar cum se euvine In atenpa critiai, a
"SWt peste suprarealism... ell 0 ferieira barbape preeoee ...".
Albarrosi$t:i.i au stilul lor, in fapt stilul lui Geo Dllmitresell, 0
asatura care define;;te, In plan teoretic, 0 alrfel de avangarda, de un
modernism substanpal asigurat de moderatia ieonoclasmului.
CLI\·jntele nu sunt Ilbere de seos, aJiirurate auronom, eJe se eonstituie
intr-un diseurs eoerent, care comunica ceva In forma metaforidi.
Rama~i j'o inreriorul eereului poeziei, nieiotlata prea rotund, ei ou
vor decat un "nou eeuatar" 10 loeul eelui $ubrezir de vreme. ea
parta$ la programul albatrosi~tilor, Virgil lerunca, peste ani, in
Y'olumul Subirct ii predicat, respingea reeunoa$terea vreunei
corespondentc inrre suprarealismul "c1asieizat" $i poezia lui Geo
Dumirrescu. Gaoclinclu-se mill mult In aOludinea juveniJa a
incepuruJui decat la limbajul $i ideile insurgentullli cooducaror al
,,Albarrosului", In motl nea$teptat, poate peotfu a nu-l liisa prea
singur, lerunea ii a~aza in veeiniitate doar pe uitatul Luca 1.
Caragiale, pe tlrepr numit de Oilinescu un "liric al banalului". Mult
mai apl'oape de adevarul unci avangarde ee nu neaga total rradipa J
~crban CiocuJeseu, pJednd de la poezia man.ifest a1 genera~ei,
 192
SIl\iGlIRATJ\TIiJ\ SCRlITUIWLUI
Libel1alea de (/Irage til jJlfjro, citea aeolo pacrul estetic aJ genera~ei de a
Inscrie "incizii noi pe vechiJe pietre ~terse de ape", apele timpului §i
ale gustului. Din frazele programatice aparute in revista se poate
deduce atituJjnea polemica fa fa cu "deflagrapa" poetica
suprareaJista, inca In voga, Ja care au refuzat sa se afilieze. Dupa cum
nu e negata tOtal, in maniera U rmuz, ordinea stabilita a literaturii,
manied continuata de suprarealj~tii romani, Daca nu s-au izoJat in
rurnul de filde§ nu inseamna ca albatrosi§tii ar fi aderat 1a stanga
comunista. Geo Dumitrescu manifestase insa treeator, 1a 20 de ani,
o anume atraqie spre oriemarea marxista a revisrei "Cadran", unde
a §i debutat. Apare ca detiberata distanfarea dcliterarura
suprarealista, dezarticulata, incurajata de mj§Gltca Dada, condusa,
cum cu parapon s-a spus, de Tristan T7.ara, "acest terocist venit din
Bucure§ti, apoi din Zurich, ca sa distruga «limpedele geniu
francez», .. " I. in literatura gruparii, §i mai ales in opera lui Ge
Dumitrescu, nu se agira "domnul Antipyrine", venit sa spllIbere tot
ce era clasicjzat in limbaju1 poetic. Nu se poate vorbi de un program
estetic sistematic al albatt'Osi§tilot, dar e de domeniul eviden~ei di a
exiStalo sllblnteJeasa cultivare §i aparare a poeziej ca ana cu discllrs
accesibil, condi~e a longevitapi ei pe acest criteriu exigent.
Libertatea nu inseanu1;l renU11fare la sensul comunidrii poetice in
structura transparenta,
Prca scurta Jurat:! de aparipe a acestei reviste bilunare, "AJ­
batros" ($apte numere aparute lotre J 0 martie §i 15 iunie 1941), ar fi
fost un impediment ce n-ar fi ingaduit sii se cristalizeze in jurul ei 0
durabjla Jirec~e de orientare a poeziei, dad numai durata ar fi
criteriul "alorll. Dar, venita din tradipa de aur a literaturii europene,
ideea inadecvarjj poetului in lumea 6listirul, asemenea a1batrosului
baudelairean luat Ca embJema a revistei, a fost foarte fecunda, dad
nu in creapa unei intregi genera~ji de poep., macar la nive! individual.
Incat, dincolo de existenta efemera, revista ,,Albatros" da nume unei
193
GEO nU/lIITRI,,'>UJ ~I Gl ~FR \'p/\ ,,ALB:\TROS"
acituclini necesare Inrr-o epoea de confuzie a valorilor. Aceasta ar
explica alamrarea Ja convingeriJe inipaLOrului ei a unor poep care n­
au publicar niciodara in pagini1e revistei, dar se integreaza de 1a sine
in "generapa (<Albatros»". in general vorbinu, numele und genera pi
e 0 convenpe care, trecanu peste diferente, caura $i gase~te 0 trasa­
tunl dominama, ca numiror comun. Pe astfel de niterii s-a bizuir ~i
alinescu in periodizarea istoriei literalurll. Cronologia, imposibiI de
eglijat, se subordoneaza dominanrelor spirituale $i stiIjstice din ca.re
se configureaza canonul. $i toru~i, Al. Piru opereaza cJasificad
numai pe consideremu] varstei: "generapa varstn..id", "mijlocie" §i
"ranara" 2. Tot pe 0 trasatura dominanta - eu formulare tributara
istoriei - se inremeiaza ~i escul despre "generatia razboiului" 3, sau
"genera~a pierdut:i" eu sensibilitatea ranita de t;venimente ~i de
aceea razvnltita contra lor. Metaforic detinind siruapa, 0 genera~e
dt; "albarro~i" sunt top adevarapi scriitorj dzup pe puntea codbiei
istoriei din deceniile dinaimea §i de dupa ulcimul razboi mondiaJ,
indiferent dad
s-au aflliat "BiIetelor de papagal", ,J urnaluluj Iiterar", "Albatl'OsuJui"
sau altor reviste. Examinand juste~ea oumeluj dat amintitei grupari
de poetj , yom admite di abia aceasta eticheta, veruta din arta ca sa
acopere motivat condipa ereatorilor de arm, ii distinge In eadrul m
cuprinz:itor al "generatjei dzboiului", in care intra toata
imelectualitatea ranara, frustrata sau "pierd uta" ,
Semnifieapa de simbol sau exponent se legjtimeaza ue la sine
prin con?nuru1 revistei "AJbatros", scoasa de Geo Dumitreseu,
publicist inteligent ~1 ironic, un risipitor care a abdjcal pIea l1~or de
1a aceasta voca~e In favoarea poeziei. Sigut, s-ar putea raspunde ca
In deceniile acelea, voca~a se asimi1a, paradoxaI eu "Jes ailes de
geant [quil I'empeehem de marcher". ~i ca publicisr ;;i ca poet
("prince des nuees"), Geo Dumitrescu parea rawe de con~cijnp
\Talorii ineficace 1n context. E 0 condipe pe care vrea s-o domine
 194 STNGl%\'r/IT1..J\ SCRlITORlJLUI
scriind. Pentru ca este pusa sub ace1a~i blazon, invodnd 0 famiJje
spirituala, sugestiva ill se pare jncheierea articolului (din nr. 5-6 al
revistci) Pcmait, paMe OJl'/u!ui, semnat FelL'\: Anadam (Ge
Dumitrescu): "lncomodat de aripi, Panait Istrati a apiirur pc piimant
dezorientat ~i ~ovaitor".
"AJbatros", in subiacenta ei oriemare de scanga, se voia 0 revista
a scriitorilor foarte tineri, nascup In preajrna lui 1920, aflap In caspar
cu unele exagcrari avungardiste, deliberat cljzolvante in planuJ
esteticii poeziei. Era 0 incercare de a pune surdina zgomotului
inestetic Bicur in juruj nevoii de revizuire a lireratuni. "oane
numerosul grup redacponal (Director R.A. Teodorescu ~i "grupuJ":
Ben Corlaciu, G eo Dumirrescu, Elena Diaconu, Florin Lucescu,
Dinu Pillar, Al. Cerna-Riidulescu, Ovidiu Riureanu, Ma.rin
Sirbulescu, Tiberiu Tretinescu, Virgil Votaru, totj paep, critici sau
pubJjci~ti), c.Ie~i "conspira" in acel~i scap, nu formuleaza dintru
Inceput un program explicit. El se deduce jnsa din orienta rea
articolelor despre Baudelaire sau Panait Istrati, Dejpre "moJlJetlf,d
!itera,." $i Despre odgillcJli/afe, semnat de G(eo) D(umirrescu) ~i G.
Diiianu. Se include $i PreciZifli progml!latice fa al clnci/ea Iff/mar, anicol
aparut la 25 mai, in penultimul numar. Vom reactllaliza dreva idei
energic formulare ~i care pot fi considerate definitorii pemru
orienrarea generapei, Tinttta intelectuala a revistei ~i calira~le de
limbaj ale un or articole amimesc de revista 't.Jurnalulliterar" scoasa
de CalinescLl la la~i, cu doi ani in urma. Fara sa fi publiear ruei
mulla, nlci mate lireratura, ambele reviste au profesat, reoretic
serund, [oarte aetuale ioei despre calitiiple estetice a.le faptului literar.
DiscursuJ programatic ca§tiga t.reptat coerenfa, dar n-a mai fost
eficiem In perioaoa ce a urmar anului 1945.
La "Albatros", iV1ol71e11tll! litera,. 4 contemporan e judecat prin pris­
rna unci evidente lrnpotriviri la orientiirile lovite de "vanturile
nebuniei", cand totul sra sub "amenintarea absurditapj dC7.Janp.tite".
;!':O Dt MITHESCU ~I GEr-\IHATIA .. :\L13i\"fROY 195
Stntimenrul inutilirapi ~i provizoratului facea ca totul sa apara
"relativizat", generind fenomenul "refuHirii literarului". Rerragerea
In spapul altei literaturi e un declarat refuz de a accepra deswlmarea.
"Langa perna noppi, 13audelairel", declara SCllrt Ceo Dumirrescu.
Recursul la Baudelaire poate fi inrerpretat ca manifest al evaziunii
protectoare §i nu ca expresie a renun¢rij sau dezgusrului. Faptul ca
pe prima pagina, a celui c..Iimai numar, sub porrretul poetului
francez, se reproduce, In Joc ue legenda, ultima srrofa din !.'albatros,
comunid mai curind starea de inconforr a scriitorului talenrat. El se
sustrage medjului ostil in care se mi§d srangaei, nelalarblUJ lui, se
oriemeaza spre 0 lume pe care 0 simrc a-i fi proprie, lumea
lirerarurii. Acela~i sens al invodrii, agravar de un sentiment de
frustrare, de porrurJ insurgeme nalV avanrate, se poare citi in poezia
Noi, scrisa de Marin Strbule5cu in numele genera~ei. dar rara
5-0
repreZJJ1te.
Articolul-prograrn S, publicat la cateva lunJ dupa apari)ia revistei,
motiveaza inca ~i mai dar slmbolica emblemei aJoptate: "Titlul
revistei, simbal al poeziei ce-~i urmeaza destinul imporriva tururor
vitregillor vremurilor ~i oamenilor, tinea loc de obi~nuirlll manifest".
rticollll, insa, e mult mai bogat In idei, chiar dad nu dinamiteaza
nimic. Semnararul, Raul Teodorescu, 6jod din generapa mai
varsrnid, venit din grupul "ldeea europeana", Jezvo]ta 0 sugestie,
relLlara ~i tn alre locuri din revista ~, prjvind dorin~a gruparii de a
arunca ,,0 punte de Incredere intre generapuni, intre cei veehi, legap
de rradire ~i respectul dteodatii exagerat al rrecutului, ~i intre eei
tineri, framanrap de dorin~a gasirii uner forme ~i formule noi de
exprimare a frumosului". NumindlJ-§i idealurile, "fara tdmbi~eJe
redamei", tanara generape de arti~ci era chemara sa mearga In pas eu
"spirirul evolutiv al timpului", rarasa fad ,,/abtl!a raJa din ce au
crezLlt ~i ce au gindit inaima?ii". Declara~a de principii, redaerata
intr-un sill vetust prin comparape eLI lraza energid ~i
....­
196 SlNGURATATEA $CRI1TORULUI
nonconforrnista. din arucolele lui Geo Dumitrescll, voiml pard sa
puna surd ina avamuJu.i juvenil, pastreaza vagi ecouri ale ]imbajlllui
exigeotei esretice maiaresciene. Se indra.znesc aluzjj politice contra
tncercarilor de a trara Jiteratura ca ami subalterna. Sunt i"ndemnap Sa
colaboreze la revista "t()~ cd care cred, ca ~i nai, 1ntr-o aeta ce-~i are
dameniul ei exclusiv In afad ue scopuri ~i idealllri straine
Frllmosului, fadi amestecul in preocuparile artistice a aricaror «ten­
dint e» politice, sociale, pedagagice... one:ir de nobile ar 6. Frumosul
~i ana i~i au nohle\ea lor mai presus de mice, ele nu adm.it aha
suprema~e". Se afirma pnldent ca nu tot ce va ap:hea va fi ~j
valaros, "ade\'iirata creare e rad". Nu mai pupn c1asid ~i rescriind
imentiile programatice anunrate de Cilinescll (in ,,] urnalul literar"),
ne apare ~i Fraza; "Ceea ce llil7.uim fnsa este sa realizam in jurul
acesrci reviste un mcruu spiritual de gust sanatos ~i de idei fertiJe ~i a
atmosfera prielnica eflorescentei artistice". Tot ce am rememOrat
prin citat, pana la, ~i in afad de cea din urma frna, demonslreaza ca
"precizarile programatice" sum prea cuminp in linia lor clasica, de
un echilibru studiat, apraape didactice ~i, in cefe din urma, artificiale,
daca incerdm sa Ie verifidm funq:ionauratea in acpunea lirerara a
ge(1eta~ei. Ele nu prind pulsul, nu reprezinta energia spirituala a
tinerei grupari ~i, in consecin¥I, nu din de emana adevarat;! "direepe
nuua". CLl aUlt mai e\·idema diserepanra, ell car artieolul se tirare;>te
pe prima pagina a numarului inchinat lui Panait Istrati., alaturi oe
portretul autorulu.i "Spovedaniei unui invios".
OriginaJitatea genera~ei, deceptiile, reac~le $i avanturile ei, stilul
de a gandi ?i comunica,se exprima, neeenzurate de nici un fel de
aeademisme, in eolabodrile lui Geo Dumitrescu, inip.atorul revistei.
Din lot ce a publical aiei se pot extrage liniilc de atirudine ~i Ijmbaj
care repre:.::inta la modul eel mai autentic oriemarea gruparii
"Albatros". Sub semniitura lui, intreaga sau abreviam in diverse
(;!({) DU1o.IITRESClJ ~l Gr.NLRXj1:\ "AJ Tl \TROS" 197
feluri (plus pseudonimele Ion Ciilimarii ?i Felix Anadam "), apar cele
mai bune articole de critid literara. Asta indreptate~te afirma\ja d
Geo Dumjtrescu era eel mai bUll condei critic aJ revisrei. La rubricile
"Cronica lirerara" sau "Relief' (privind "iata literara comemporana)
s-au mai incercat ~i altil (Tiberiu Tretinescu, 1\1arin Sirbulescu etc.),
dar Ill. modul minor al amatorilor. La numai 21 de ani (publiease ~i in
revista "Cadran"), imeligent ~i deplin maturizat, Geo Dumitl'escu i~j
diidea masul'a ca siguranp a ideii, gust estetic ~i scil foarte ineisiv, eu
xpresii memorabilc. Judednd dupa marcile stilului polemic pam­
£letar, se confirma d ~i al'ticolele apiirute sub pseudonimul 100
Ciilimara ii apar~n, in speciaJ pamfletul J\1a(irJlJfllisllIl. in primul
numar al l'evisrci (Ia rubrica "Reuef'), luandu-~i ca pretext
dezbaterea despre "Scriitorul-om", descbisa de revista "Curentul
literal''', Geo DumilrescLl face dteva afinnapi absolut nombile.
despre pm:ipa scriitorului In societate. Spiritw frandem Ie
prezideazii: "lnaderenp la realirare a scriitorului roman comempo­
ran nu este 0 infirmitate congenitala, ci 0 abdicare comaJa de la
efortul realist in favoarea galopului facil ~i fecund al fanteziei". Prin
"cumud" a se intelege ~i deliberat, intr-un moment de ostilitate Fa~ii
de foqa creatoare ce s-ar fi "rut nelngdidica in rel1ectarea l'ealului.
Atitudinea de rezerva ?i a~teptare a solupel de moment, oprimismul
vizionar 0 anunta: "in marea criza a elite!nr, provocata Je razboi ~i
de confuzia genel'alii, va veni 0 zi in care scriitorii romini VOl' trebu.i
sa spurui: SUNTEM tUG!". Dar asta va fi trebuit sa se Incimple in
"lumea de maine", cum ~cim ca au s-a Imampillr. Pe ton sedj\ios, cu
vildite aluzii Ja situa~a cipid. a ruzarmoniei scriitorului eu lumea, e
seris ?i articolul Ptlllail, frate/e 0111111",;, eel ,,!ovit de copite1e
, i\cest pseudonim, precizn Ceo Dumilrescu, ~ra imprumur;ll, ca ~i Filerot,
pseudc)f1jm\11 lui Gh. Niculescu, dura drple populare studiate ue
N. Cartojan, ale
ciirui cursun Ie frecventase.
 198
~INGeRi\T\1b\ SCRIl'rORULUI
ndntelegerii", "bizarlll produs aI Bd..ilei", autar cle "Iiteratlln'i nativa,
clescul~a,antiliterarurisra". Jronia ii mu?ca pe"cle~natorii ~rampilei
monopolizanre a nemuriri..i romanqti", cei care au deeis ea serisul Jui
Panair Isrrati e numai de interes trecator.
in imregime eonsiderat (artieole, inrerviu, poezie, note), uJtimul
numar aI reviste..i e eel ma..i eontestarar in problemele uterarurii
eonremporane, eel ma..i dar ~i unitar in oriemarea cle fond. Aid
trebuie dutara eauza suprimari..i revistei ~i nu cloar in faprul d D.
Stelaru a publicar poe7.ia Omld flOU. Poernul Eumenei i~i facea din asra
un ritlu de mandrie, asumandu-~i, in 1967, orgouul vizionarului din
] 941.
Incepe Raul TeodnresCtl, estericianul, cu cd cica "literatuw de
scandal", negat:1 prin simpla invocate a principiilor al'tei inalte
(GandJlri pc fJ/algifiea Ii/era/un! de oZJ) ~i continua F. Anadam eu
arcico1uJ j"/re poezi{' {i (lII'illle "'"CmC1~-o/e. Vehemenra acestuia din urma
pare sa fie mai muir una de voeabuJar decat de eoncep~e. Se iau la
Jr1trecerea teribilismuJ juven..il eu gustul literar intoJerant fa -isme1c
aflate arunei in exces, fapt ce poate parea paradoxal, de vreme ce i
enumerare apar, nedjferen~at, simbolismul ~i expresiorUsmul. C­
obiectul criueismului sau e inconsistent, 0 confirma ?i absenta
vreunw nume sau titlu de opetii. Dar, negativismul, demitizanr la
extrem, e al eelor care VOl' ea Jiteratura sa inceapa eLI ei ~i In felullor.
Dad in programele tutumr revistelor, observa eJ, scriitorii sum
invitap "la a1tceva", asta aellza "insuficien~e literare contemporane".
in circurnstantele razboiului, diagnostieuJ literaturi..i Se agraveazii:
"rnarasmul" se transforma in "haos". Poezia serioasa a "sondarilor
in sine" e dllblara de prea multe surogate, iar inovapa franceza,
adesea, "e~uea:za pe p1aillrile na~ooaJe 10 rirucol ~j aventura". Sum
denunpte eu nerv polemic impro\liza~a in poezic, "versu1
propagandist", poeti..i dispu~i sii inta~oare "ciocoJata poeziei na~o­
nale intr-o poJeialii de eLllnarea lanuriJor". Noua orientare refuza
GEO DlJMITRI..sCI ~[GENI'RXp \ ... \1 HATROS" 199
"rafinamenre1e maruenste cxterioare" ~i "spiritul mots-eroisisr",
"exeesele dadaiste, simbo]iste, expresioruste, autonrooiste etc.,
incapure eLI generoziratc in eeaunul li.de naponal. ..". Parrea a doua a
arcicolului e contrarianra, penrru ca piira.se~te linia fUtlIror revolteJor
afi~ate in numele noutat..ii. Se pledeaza pentru "revenirea scriitorului
la realitate", pemru un "realism romanesc", ee nu trebwe eonfundat
cu autohtorusmul. in cele din urma se fae evidente eoncesii pozipei
echilibrate profesate de direcrorul revistei, R. Teodorescu. ]n orice
caz, afirmar..ia: "poewl sa fie poet $i sa triiiasca viaYl poporu1ui sau",
de~i sub semnattm'i, nu e in stilullui Geo Dumirreseu decat in prima
ei jumatate.
In interviul Cll Perpessicius, porrund de 1a Eminescu, acela~i Felix
Anadam ajllnge la problema creapei literare contemporane ~i a
"Iiterarurij dirijate", sprc a relua, eu ohi~nujta vehementa, idee
lairmotiv a arucolelor sale, "momentul actual de confuzie a
literarurii" ~i "cliz3 a va10ri10r". Edirorullui b:minescu, mai deta$at
fara sa tl fost strain de revolra poe~lor contra artificialirapi ~i
rafillamentului stern, ou se solidarizeaza. N u se poate vorhi de
"confuzie", afuma e1, arata vreme car exista Sadoveanu, Rebreanu,
Arghezi sau Hortensia Papadat-Bengescu. Din succesivele negati..i
eategoriee, formulate de Geo Dumitrescll- dt$i nu e numit obiecwl
- se configureaza, oricum, ehipuJ [jreraturii respinse, dar nu ~i
imaginea eeJei viiroare, pe care urma sa 0 scrie coogenerii poe?
TarmuJ ee trebuia piirasit era eel a1 pocziei "anchi10zate mtr-un
lirism exterior ~i manuind cu ctisperare un ver~ antipatic,
protoeolar". Aruncand "ancora 1a malu1 eerului" (poezia Scleroza,
"Albatros", or. 2), dinarul mentor al "Albatrosului" da un exemplu
de atitudine ~i limbaj. Geo Dumitrescu I$i urapa energia inrclecruala
In baina, prca larga pentru rinere~ea lui, a profetului care despid
negurile, scotand "poporul" poeplor spre lumina unei "noi
experiente Ijterate" sau, cum va spune mai rarziu, cuminpr, intr-o
 200 SL'JG ltRATATI:I\ SCRJ ITORllLUI
poezie, "desracind parcii aJbe in intuneric'/ ca alrndatii sabia fina,
lucitoare'/ a t..inereW'.
Poezia publicara in revista nu e decat in parte raspuns la aceasra
aspirape ambirioasa arborata pe ,,rap templului literar" al
"AlbatwsuJui", De piklii, N. Veronescu va tipihi Tettim torr!i, in eel
mai pur stil romantic, dupa cum poeziile Elenei Diaconu O'oh, B(,
sum 0 mostra tle retorid evident desueta, iar Zbor alb, de C.
Bivolaru, e simplu exercipu de versificape pe 0 tema prea ironlzatii
de Voltaire ca sa mai poatii fi luata in serias, aceea a lumii ca eterml
arrnorue tle construqie ruvina. Departe de a fi excelenti, se repne
rotu~i poczia erotica semnacl de Ovidiu RJureanu (Vers/In' petltm
.feme/a !11M) ~i Tiberiu Tretinescu (E Mr'{ju). Insolit c ~i mioritlcul
C/illtec pel/1m llItMrte campus de Vlad Cunescu ~i publicar alaruri de
ilustrapi ale lui Marcel Olinescu la MimiltJ, Noaple-Il SlId (motiv
marin), de Edmond Nicolau, e rninulesc.iana, pe dind HrJliJltllJO de
Jvlarce1 Radulescu e ?i minulesciana, ~i argheziana. Cele trei poe ..
(Calllee Slrollilf, FlorareastJ, HjpIJoZci) , publicate de Ben Corlaciu
(membru al grupului redactionaJ), sum rnai curand incanratu cursiv
decat poezie personalii ca atitutline ~i idei. ~tefan Aug. Doina~, care
debutase cu doi ani illainre in revista scoasa de Calinescu Ja la$i,
publica In "Albatros" un Poem a/ r;;'ti1m; inreresant ca tetoricii a
intimitapi imelectuale. ,,0, carfile mi-au fost imotdeauna amante" e
yersulliminar.
Expresia cea mai pregnanta a spiritului revistei $i grupiicii "Al­
batros" 0 afHirn in poezia Noi, de Marin SirbuJescu. ldeile insurgente
ale lui Geo Dumitrescu sunt preracute in metafore, dupa cum
sitnbolica pasare a furtunii ue\'ine un ideologem SlIi gellms. Dqi
lnfrangcrea sra la panda, razvriitirea e nedomolita, energllle poeplor
urea griibit "calvarul aspru al luminii sorbiti de un ~emi7,eic vis",
Nesupunerea e caractecistica: "Noi, oameni buill, noi sumem
albatro~jj/ Ce nc zdrobirn de cer in orice noapre...". Paradigma lui
GE<) nU.\f1 l1U"S 201
SisiE, in care e convertirn personal emblerna albatwsului (tratata
original ~i de Stdaru), este e1ementul structurant al poeziei. Rica,
singurul "cantec pganesc" publicat de Miron Radu Paraschivescu,
Sfe semnul originalitiipi poetului care se afiliazii
nonconformismu1ui albatrosist.
eu cele doua poezii publicate in propria revista, sub citlurile mai
mult dedit sugestive: J'rlero~ii ~i Dec/in, Gea Dumitrescu nU-$i anunta
imru tutul viitorul volum. Teribilist, ancora poerului e trimisii direct
la "maJul ceruJu!", gest pe fonduJ caruia e invocatii, nu prea adecvat,
iubha, "fecioara nebuna", al carei chip se estumpeazii 1a ganduJ
vremelniciei tineretij $i iubirii. Gandul acesta, de rerniniscentii
medievalii, bizara in context, e secundar atenuant de tearna ca iuhita
jj va cere sa-~j "vandii poezia". Tentapa profetismului c1in articole se
regase~te in poezia Dec/in, dar, afectat saLl nu, ea pare atinsa de aripa
scepticismulul melancolic: "intr-o 2i VOl' veni peste noi/ Amintirile,
ca 0 hoarda barbara/ ... 1mr-o zi vam tnu din visele strivite/
Meternpsihoza, in aceea~i via\a...".
Poerul puhlicat in aproape fiecare numar al revisrei e Dimitrie
Stelaru, cel adus in grupul "Albatros" de Marin Sirbukscu, dad e sa
dam crezare marturiilor din 'Leu prind ,roared. Pana Ia aceastii datil el
publicase disparat, in alre revisre. Scosese ~i doua plachete care I-au
cut cunoscut in cercurile literare ale nucure~tiuluj. incat, cele cinci
piese poetice publicate aici (Cantec din neglf,.i, Oli/liei, Cei Irei, 01JJui nOli,
Mie:{,!d JlOPP't) ~i incluse In volume ulterioare anulul 1941, suO[ ale
unui poet a£lat In prabrul consacrarii. Prima dintre poezij e faane p
llstuJ frondeur, "ilegaJist", al grupului recJacponal. Poetul
exorcizeazii. somnul "temrucerilor", spre a lasa claustraplor "un
ceas" de ragaz, "Cad visu1 nostru - visuJ pirafiJor/ De rugina
ziibreJelor se sfarma./ ... Dornup temnicerilor, domu\i,!" acuza ~i
desdntii poerul. lntru flimic semnificative, pentru furtuna stirnira
de grupul revisrei, au fost poezlile lui Julian Petrescu (debut),
,.....
202 SINGl'RJ\TAThi\ SCRJ ITORl LUI
Teooor Cnaban, Gr. La7.arescu, PI. Lucescu. Revista a popularizat
un singur talemat autor oe proza: Dinu Pillat. in mai multe numere
sum publicate fragmente din fllmalNI tlnlfi adolescent, rellland, in­
tr-un sri] re7.istenr ~j asrazi 1a Jectura, maniera evoearoare a lui lonel
Teodoreanu, eel care, cle altfel, va prefap deburul lui Dinu Pillat, ca
autor de volum, cu rornanul n"ere/e cttfdata.
urn s-a purtlt vedea, tabJouJ compozjt al producpei poetice
tipal'jte in revista "Albatros", in afa1'a de trei amintire exceptii , cu
greu ar lasa sa se intrevada dar orienrarea genel'a~ei, dad
n-a1' fi aparm aeolo poe7.we conresratare ale lui Srelaw, poeziile ;;i
maj ales arricolele de raspicata, pl'Onunrata Fronda ale lui Ge
Dum.itrescu. "Direqia noua", 0 clata sugerata, devine mal coagulan­
ta parca dupa jnrc[7;icerea revistei al earei halou artistic e generapa
poe\ilor frustrap 1n condifiiJe ll1arasmului instaurat in pl'eajma celuj
de al doile,) rilzboi mondial. Poepi urmeaza mal curand dictofJJB11ul
decat 0 porund, inspira~a, sugestia avind imediara re7. onan r2. in
narura lor prio excelenta sensibiJa. Dad pot ramane valabile
Jiimuririle despre timpul acela de "mulre coerci\ii, intolemnte ;;i
primejdii", in care se plasea7.a "experien~ele lirice juvenile" facute
sub presJUnea "unei tinere nen'ibdiiri" de a comunica un mesaj,
liim uri ri date inrr-lln alt context decat cel in care 1>-a produs
fenomenuJ, atuncj devine uti11 iDtelegetii momentului E:>.:plicajia
scrisa de Geo Dumjtrescu iocr-un fe! de prefatii la Nel'o;a de cel'C!oi
(1 %6). Dupa disparipa ".t'IJbacroswui", 0 incercare de readucere in
legaljrate a vechii grupari, care I$i llrma destiouJ, s-a facut prin noua
ei pubticape, "Gandul nostrll", ramasa la un singur num:h de
aparipe, in care era prezent ~i 10n Caralon (1 noiembrie 1942). Dar
coada cometei nll s-a stins la aceasra data.
In II/maiNI Ulilli mbai 7 (publicat int~j la Paris, journal d'lIn heretiC/uc,
in 1967), al lui :Mjron Radu Paraschivescu, sub anul 1942, dind
gruparea "Albatrels" mal exista, dqi revista fusese suprimatii, apar
GI.O Dlii\IlTRI:.sCU ~I (;I·.NL RAll,\ ...\LD.\TROS" 203
informafii prepoase despre spiritul generapei, hiudata ~i precins a fi
protejatii de amont! fllma/t/llfi. Dintre tinerii insurgenp este distins
Geo Dumitrescu, "poet pam in virful ungh.i.ilor", afirrnat ca
publicist tntr-un sti] pe car de colorat, tot pe arat de vehement ~j
convingator in apararea urgenrei innoirilor in estetica poe:;.iei. Dad.
vorn recunoa$te adevaruJ d. gruparea "Albatros" face pane dio
eneratia cu aripile frame, altlOci intitularea rnetaforica a revistei ne
apare ca inrui\ie premonitorie ~i pencru ceea ce s-a in ramplat in
literarura romana, ca ~i in celelalte ane, dupa al doilea fazboi
mondial. Poepi auremici, "ces mis de I'awr, maladroirs et honreux",
asemenea albatrosului baudelairean au cunoscut L1milin~a dura
iocurca\j In propciile alipi. Revolra lor, in varij [0 r111 <:, a fost a
ecesitate ~i n-a ramas fad consecin~e.
2. Orice tnnoire radicala In campul literarurii a fast prod usa de 0
personalitate ~j OLI de un inrreg grup. lnipativa ~i programul care
infiripeazii orienrarea noua pleaca dinrr-o singura mime
ordonaroare,
Inrre poe~ deceniilor cinci-~apre ale secolului X X, vocea cere­
bralului Geo Dumitrescu nu se individuaIizeaza cloar prin l'ecaJ­
cicran\a la rradipe, loc cornun penrl'u varsta poeL-iei moderne
europene, deschisa revizuirii conceptLIJui de poezie din nevoia ei de
libertate integraUL Distincta e maniera in care Geo Dllmirrescu 0
face; CLI jnteligen~a avantara, incarcata de ironie, animata de iluzia,
confeqionata, a libertiipi de care trebuie sa se uzeze imediat, "dt
mai e cimp". Nu e un poeI' de mare productivitate, oar e vocea celu'
mal autentic albatrosist care i~i analizeazii orgolios, tensionar ~j
sceptic, concl.ipa, consumand numai 0 parte din "italiratea talentului
....
204 SINGURATi\TrJI SCRlrrURUl.lIl
Cll primele volume'. inciiul a aparut 10 1941 (Aritmeliea) , sub
pseudonimul Felix Anadam, ceUilalt pregatit sa apara in 194
(Pe/agra) Acesta din urma s-a tipicit insa abia in 1946 sub titiul
runamitant Ubertatea de a trage CJI PI/fcd. Poezia titulara (publieatii
inipal in revista "Kalende", martie 1943, sub titiuJ Lilfla de /,
Trebizonda) , eompusa eu elemente de voeabular ~i eadru
imprumutate din instrumentarul momentului razboinic de "bezna
ghimpatii", nu figureaza decat aparem 0 scena de riizboi. E 0 scriere
in paljmpsest. Dincolo de aparente se deschide priveli~tea unei
enera~ seenestratc de razboi, dar lucidil asupra destinului ei, in~eles
ca atitudjne uecisi"a, de lupt<1 ~i regenerare, prinrr-o neeesadi
palingenezic. Dar, vai, cum au renascut? E generapa altui patetism,
pdeterui poetului - pre7.em ~j e1 in seenariu - sum oameni care, la
aparipa IUOli pe eer, "n-au cazut eu fetele la pfumlnt". Ii framama
doar ideea proprici libertap. Sunt figurate aici batiliile Ijterare ale
tuturor generatw0r suecesive con~tiente ca "Paralel cu noi,
dedesupt, oamenii i~i dormeau ve~nicia -/ ~i ei diseutau despre
libertatea de a trage Cll pu~ca". Poepj poseda 0 arma ~i \'isea7,a etern
la libenatea ~i Ja datoria de a 0 manui in d~tigul artei. Poe lui rena;;te
din figllra 11l1Ui lupti'ltor bizantin sub 7.iducile Trebizondei, treeut
prin ''remea lui Napoleon, "rostandi:dnd - apoi - pe pragul untlj
veae", spre a Ie povesti aventura prietenilor ee aseultau uJuip,
rezemap eomod pe "pierre de mormant", meraforii a tradipei
depa~ite. Locul poetului e in avangarda; ~i atuoci ;;i aeum gata d
"asalt": "Ah, nlcnetele mele de manie $i triumI ~i-acllm mi Ie mai
audl. .. ". Din aeest scenariu se rimci aburul idcii de libertate absoluci.
Discursul e al unei generapi dur experimentate ~i de aceea eu dreptul
. in IY39, pc dnd milea "lllUSra\a precoce :1 pocziei", Geo Dummcscu pu­
blica ycrsuri in rcvista "Cadran", sub psclidonimul Vladimir lcrunca. In anti 1940­
1941 pubhca ~i in rcvistcle "Curentlillitcrar" ~i ,,Albarros".
205
-~---------_..:......:._---.:...---~_.:.:.-----------
GEO IJLTM1TRI::.SCU $1 GI'.Nl.RKrL\ ..:\\ U.\TIUJS'·
moral de a contesta. Numai di n-a reu~it sa-~i hatarasca singura
estinul.
Articalele din reviscli ~i debutul lui Geo Dumitrescu in poezie,
dominate de verva serumbarii canonului creariei literare, in­
drepra~esc numai par~al puncrul de vedere allui Pompiliu Constan­
tinescu. In eroniea la volumul Ad/l1Ietica, criticul il cota c
suprarealist, eu un crez personal despre poezie.
Poezia Literatlmi e un fel de text programatic in negaciv, a
declarata delimitare de temele L10minante ale romamicilor. Acel
repetitiv "Ar uebui sa...", dupa care nume~te un motiv poetic ro­
mantic epujzat, este 0 forma Lie a-~i reeunoa~te neputin~a reperarii
~i, deci, reorientarea: "sunt aratea lucfuri din care po,i sa faci
poezie!". Dar, evident alrele. C.ondi\ia sub\n~eleasa e ca poezia
ramane ec-:presie estecidi libera ~i nu rigiditate normata.
Geo Dumitrescu n-a cunoscut perioade de glorie )jterara, de~i nu
se poate spune d. n-a fost eel mai inzestrut poet dintre tinerii ivi~ in
deceniul al cincilea ($. Cioculescll recunoa~te preeminen\a lui C.
cat
Tonegaru). S-a pronunpt dinrr-o data mai raspicat, a provo
energic genera~a tIe "arca~i ai peni\ei" ~a comid f~)'bTiSJII zboruIui
dincolo de Durnnezeu, sub \ltrac~a combusciei solare, nOLU paradis
al poe~lor: "Nu d teme?, priereni, zburam,/ iacl-ne sus, peste timp,
peste om,! in curimd ve? vedea pe Dante ~i Adami mancand
alegorii din aeela~i porn.! .../ Soare1e ne aspirii, ne arLle;/ ~e-te
bine in scari/ ?i uiciHe ~i Auied, harde" (Odif). Supravietuiror (limr­
n "genera~e pierduta", poetul inchina Oda "colegilor de ~eoala
cazut..i in razboi". Razboiul e un simbal, de vreme ee poezia e datara
1940. eei rama~i trebUle sa razbune moartea, sugerara de 0 intreaga w
sllira de expresii metaforice. "Elanul fad hotar" a1 indemnu.lui ridic
poezia la un civel emotional putemic. Paradoxal, starea depresiva se
traduce 1ntr-o erup?e energid. a viziunii hborului peste noaptea
istoriei ~i a lim..itelor divinului, ~i figurat ~i direct vizatt. Noua arta
 206
S/l\(;URA'fi\TFi\ SCJUJTORUI.UJ
(,1,0 DUMITRESUJ SJ (,hNLRr\TI.\ ,.ALB \TRUS" 207

oetica se serie la aeeasta inalra temperatura a spjriruLul §i sensibj­

mai aproape de eel adev:hat... Bid farduri circumstan~aJe",
litiipi. RevoJuponarea poeziej ea atitudine, subiect §i limbaj e seopllJ
ultim aJ "aventuru in cer" ea ~i aJ "avenhlrilor liriee". Exigeot de a
cranspare din sporul prefajarof la ed.i~ia selectiva Vn~rtlli, aparuta In
serie alrfe! devine imperativ. a 1981. Prefup lui Lucian Raicu e urmati de LIn amplu apendiee,
"Elememe bio-bibliografice", seris la persoana a rreia ~i diseret
Mai mult decar "rezuJtatul unei determin,iri prin sine", lirica
semnar G.D. "Foarfeca severinlpi de sine" mie din propria opera
inconformlsca a volumului amimir e altceva decat expresia unui
ramas nefnfeles "eapriciu pedanr ~i eitadin", cum se autoironiza
aproape rot ee serisese 1a eomanda, dimr-un "disperar don de
supravie~u.ire". Dupa aproape excesive expliea~ii, m:lrturisiri Bira
poetu!. Soeial-politieul nu-l preocupa decar pemru eonflictu! lui ell
eehivoe ~i serupule, selcqla, de autar, devine inatacabilii. Implicir ~j
poezia. Ea se voia a fi "mesajul unei tinere nerabdari, infrjgurar de
xplicir, esre aiei un fel de aurodafe r:hziu, dar niciodara flU e prea
nevoia comunicarii, a srrigatului imediar 10 ciutarea de ecou... " 8.
tarziu. Volumele ultime pot ratici un clriror neavizat din pricina cii
Aparent, nimie nu e romantic, de§i un neoromantism se cooline in
poeziile sum seoase dimr-un cielu ~i incluse In altul. Dizlocaril
aceasta indrazneala juvenila a razboiutui decJarat veacllJui "battan ~i
rhvuLga indoiala de sine.
putred" (L.o lJIomtea 1i!Jlli/(/b,iccwt de iltf<jl) , poeziei "anchjjozate iotr­
~i tOt peste ani - doua decenii de la debut - imag1nea liricului
Un lirism exterior", sufocara in hainele solemne ale academismului.
Jnconfonrust din onereje e In parte rescrisa ~i imaritii ell vo)umu!
Umbra lui Hugo, cel din "batalia penau Hernanj", e pe aproape, cu
ware ca idolul decJarar e nllmai Baudelaire. NefJoia dt cerclln (1966). Aici, voind sa ex pie:-;.;e, cu iron.i..i de limbaj,
alinierea remand paq:iala a \ olumului dio '63, poetul i~j caura
l\Iai importanta pentru poetul nostru e dinamitarea eonccptuJui
de poezie cJasicii ~inu discreditarea ordinii sociale. Saeralizarea
"uneltele subt.iri" de alta clara, parase~te, dar, vai, nu defininv ,,'"
arelierul sueursalii/ de pe srrada Nepasarll, numaruJ bis" (Sfdrfit de
ostenrativa a cmem/lli $i minimalizarea ini"lii e ideea ee traseaza
specta(o~. S-ar anunp acuOl je~irea din dilema ~i compromis.
programllJ lirieu de meeput, din care obpnem imaginea sintetidi a
"Nemangaiatul Diogene" se eaUla de fapr pe sine. Ciind exdama:
poerului afirmar pana Ia dara dnd publica Al'etlilln' lilice. Acest
"sunt tot eu", lirieul nivne~re' sa-~j imrepnii imaginea veche, s-o
volum, deschis cu mow-ul ce poate fi ironic: "Vreau sa infniog
fereasca de Grice a!rediri conjuncturale. De repnut ee spune ~i lntr­
materialitatea §i pomlerabiJjrarea versului" (In/rare tn alelin), e scris
un inrerviu ". Rememonlnd destinul volumului Pelagra, interzis de
fmt-un alr atelier, deschis inrr-o alta istorie, in care "prea mult
cenZUnl (1943) sub aeuza de a profesa 0 aritudine "bol~evid",
pamant e-n dlimara!". Poe2ia inrreaga pare 0 lupta a poetu)ui eu
"defenst:'i", Geo Dumitrescu se arara ~j mai uimit de paradoxul ca, 0
sine insu$i, dusa in pragul unei tenun~ari. Sentimentul d se afM la
rascruee, barfuir iotre direqii difente, devine stare de spirit ~i loc
dati aparute, aeelea~i poezii (1946) "marun~i judecatori de
cireumsran\a, printr-un ingust ucaz" le-au soeorit "decadente" ?i all
Comun aJ poeziei lui Geo Dumltreseu. Natura ezitanta a poetului
c1isparut de pe piata. Pemru "informarea coreera a ciritorului"
inseamna La fapr cautarea formulei proprii, In eon§tilnr dare ee
cheltui, ca talent ~i inreligenra, in aflarea euvintului inralnit eu
a despre creapa dinaiote de 1963, poeml a retiparit-o in volumul din
1966. Cheva expresii din poezia rirulara a volumulL1i ("sufir de
gandul. Criia imaginii de sine, spre "a lasa cititorului ... un ebip cit
 208
SINGlJRAl J\T1:.J\ SCRIITORUJ.UI
actualitate", .,lirism pierdut", "de;~ruldejde ~i optim.ism" p.) par sa
fie elaborate la data tipadrjj lor.
A doua fa~eta a ]iricului, cea nea~teptat de tributara momentulu.i,
e cultivata intermitent, dupa AI)enljm'li,£((~ (1963), in jl/mal de ,'ompcmie
(J 974), de~i poetu] a vrut sa dea a nora elevata, originaJa, poeziei
lucrate "cu materiaJul c1.ienrului", spre a nu se tdda total pc sine ~i
spre a nu-~i contraria comilitonii. RecursuJ .Ia expresia argotica are
un subinfeles, propune 0 djstan~are SaJv2toare, care nu poate fj decit
a spiriruJui cu Yocatia ironiei. La Geo Dumitrescu Iinia vaJoru ar
inscrie un arc de la LiberIa/eo de a /ra,ge CH pl'fca la Nevola de cemm~
trednd peste AI'C/7/ul1' lin'ce, daca aici n-ar exista piese de mare
rezistcn\a cum SUnt: Cdinde de ltiflga pod ~i antesoresciana,
supraincarcata de irortie, Problema Spil10asd fl lIopplor. Cobonind In
arena zilei a rCll?it sii menpna un halou de jntelectualitate In jurul
poeziei ocazionaJe, cum erau Ill-am /litat fa eel' ~i alte]e, eliminate dio
uJtimele se]ec~i.
Cinci volume, dad vom considera ~i placheta Ari/melicn, nu
lnseamna 0 crea~ie [oarte intinsii, dar mci prea restransa, cum i S-a
repro~at. Impresia de cfeare prea pu~n InDnsa at avea 0 indoita
explicape. Fa e data mai Intai de conpnutul scindat ca orientare, de~i
instrumentek: liriculw sum acelea$i, jar io aJ doilea rand de faprul ca
dow! dirure volume (Ne.t1oia de e!'rClln' ~i mai ales jlfmalld de rampal/ie)
conpn masive reeditiiri. Unjtatea acestei opere poerice este SpOnt
aparatii de consecveofa in aotisentimentalism a unul sentimental, ca
aminrira de evanghelisr: Noli me tangere. Chemarea repetitivii. a
~i in practica verslibrismului, cum s-a observat 10.
Coneepfia lui Geo Dumitrescu despre poezie, a~a Cum apare io
publicistid, suna mai cunin<..l ca aparare a propriei OOentao, trecure
sau prezeme ~i prea pupa ca definire dezinteresatiL J--:a justificii
numai in parte InclrazneaJa genetapei de a se despaqi de excesele
tradi~onalismuluj, fiind c1 ~i de eea ma.i rafinata expresie. Rareori
poe~j au scris eseu ca sa-~i apere poezia. in crea~a lui Geo
cr·.n DUl\IITlthSClI;:'1 Gl·.l'JI'!t;\'l'!;\ ... '\11i.\l'Rns·' 209
Dumitrescu se eite~te 0 prea i11lensa preoeupare a poeziei de ea
insa~i ~i de ceea ce este poeml, dnd $fichiuit pentru frivolitatea
preoeupirii, dnd decis sa coocureze demiurgia, invendnd "wate
lucruriJe de la Incepur". Incercarca de a defini poezia in poezie, "un
abur e poezia!. .." (Tn/rare fn atellery, se re~ne ca metaforii norocoasa a
inefabilulw, a unu! anume gen de Ijrism, dar nu vizeaza timbruJ
propciei ereat-U, nu 0 data declaratidi, cu discurs explicit cel mai
adesea, realizata intr-o notii geoeralii de insurgenp., eu imagini
agresive ce au scandalizat unele spidte, eel pu~n la apacipa primului
volum. Poerul insu~i visa sa cople~easca, su b "bo1ovanii vorbelor
dure", 0 realitate refuzatii. Asta nLl inseamna insa cii Jirica lui Geo
Dumitreseu nu delecteaza esretic, ca jj lipse~re acel farmec indicibil
care face haJoul poeziei. EI existii in forma inovat:'i, emanape
originalii. a unui "Iimbaj supraprozaic ~i ingenuu" 1), ce persifleaza
necontenit sentimentalismu1, balast suparator pentru un exponent
de noua avangarda, cum e consi<..lerat Geo Dumirrescu.
NeJ-'Oia de (emm' e un manifest in apararea intimitapi creatorului de
poezie, care aspid spre "limpezi, exacte armonii geomerrice",
rotunjite "pe orbita unui gand". Dar, cercul, punct de sprijin a1 ideii
poetice a textului, funqionea7ii ca metafora expansiv2, semnificii
mai mulr decat aspira~a spre "rorunde desav~lr$iri". E spapul
protector, aura sacra a poeziei in care nu are ce dura "suta;;ul"
(cenzoruJ). In subiacent e difuzatii subinjeles expresia chcistic_,
biirranului geomerru trimite la nevoia de protector simbolic, 1a
izo1area in proprIa valoare, de nimlc primejduita: "Vi no, deci,
Arhimede. in pra meal eu glas frumos ~j CLI sanil rorunzi/ suta~ul
va muri definitiv; nimenil nu te va stingheri... ". Timpul verbal
:ltrage atenpa cii libertatea va fi privilegiul vlltorului. Dar ce va face
atunci poeru1 cu libertatea, cum 0 va folmi? Imaginea criticului,
"negustor cusurgiu" e de-a dreptul taioasa. De sub mantaua lui jese
 210
SlNGUI{A1;\T!3i\ SCRflTORULUI
GEO DUl\IlTRI,sClI ~I Gill~I·.Rt\Tl]\ ..1\1 1:l:\'1ROS" 211

cenzorul obtuz, tnmlS sa tlefonneze ceea ce e desavaqit; ,,~j,

H u obsesie agravata In momemul con~tiemj7.arii iposrazei cle sregar
dteotlara, silit sa i se potriveasca pe cap,! cereul iese CU colfUri,
al generapei, impresie traita puternic, cu mai pu~ina indrepta9-re insa,
patrar./ Alteori, neincrezaror, \=i-I ia el,/ cu maini groase,
?i de SteJaru. Din aceasta perspectiva, creapa lui Geo Dumitrescll ni
neinvafate'/ ~i-I docanqte ici ~i colo, ~j-J turte~te un pic/ intr-o
se lorap$eaza ca un univers tensionat de gtija pentru originalitatea ~i
parte ~i-n alta, pana seoate din ell eeva ca un fel de rrlunghi,/ ce
e6cacitatea poeziei, pentru puterea ei de a-?i pasrra stacurul estetic,
seamami foarte bine/ Cll ochlul lui Dumnezeu, din frume,! care Ie
vede pe toate (7.ice-se)/ dar nu spune nleiodara nimic... ". Jmplora~a
mai ales In perioada de tranzipe. Dar i?i ia putine clipe de ragaz
abdicind de la aceastii terna.
finala: "Vino, Arhimedel.../ vino, ajuta-ne, pregatim mare1e cere... "
Pentru a crede, poetul are nevoie de noapte, de singmtitatc, Meere $i
suna ea 0 insurgenra promi~atoare. "eel ce des chid drumuri" trebuie
(if/Wilt. Cu ele ~i despre ele se face poezia. E 0 aspirape oleiodaca
ajuta~, au nevoie tle umbrc protecroare. Urmele lui Argbezi se total irnplinitii de vrerne ee tema strabate mata poezi3 lui Ge
descopar in eonfesiunea cerebralului creator de "noua avangarda,
siruata inrre Marin Sorescu ~i noul rip de retodca wanejj[oc\,cnra,
Dumirrescu. Aceasra temacidi face substanta originalii a creapei sale.
erfec~l\nea e punetul de fuga al oridirui artist. Ramane deschisa
eparanta, inauguratii de .tvlJrcea Dinescu" 12. Ambipa de a se ridica
"Ja modul inreleetual al 11rei" e declarati deschls ~i reu~ita impUcit
indoiala asupra puterii cuvamului de a face palpabila ful!:,rurapa
gandului poetic: "Cand 0 sa pot atinge eu mana un gand ... ?" (Tabu).
Fascinar de lllinera mereu fugara a poezlei, 0 defiDe~te meraforic,
lntre Glasun'le lumii (bruion de poem dramatic) se aude ~i vocea
ca penrrll a-I prinde imagjnea in durara cuvantului scris: "Ooare de
poerului neli!li~tir, frustrarul din generafia razboiului, care I~i cere
noapte", "abur", "ciorchine albastru", "poama coapta" etc.
~i
lncredlnrat de puterea patrun:l5toare a prlvirii poetului de datoria
drepturile, mtr-un timp ostil, pandir de a01eoln~ari apocaliptice ~i
interdic~ cle tot felut. Simbolica, tIe ar fi aparut, era ~j intitularea
lui, Geo Dumitrcscu i~i aumenreaza mereu e1anul caurarii expresiei
caierului colectiv de poezie, Slimuf ghimpatd, interzis de cenzura. In
pJastice, nemulrurnir de a nu fi avur inrotdeauna ragazul s-o
fara de poeziile sale, volumul ar fi lncaput §i vcrsuri ale altor
gaseasdi: "A~ fi vrut sa stam de vorba in linl$te,/ sa cautum cud.nlU!
albatrosi~ti: Ovidiu Riureanu, Marin Precla, Sergiu Pilerot, lulian
atent,/ Tara grabil, didactic... / Dar nu e timp, nu e lini$re" (GllIslfl7le
Petrescu ~.a.
~{1JIil). l..upra cu inerpa limbajului incepe cu 0 autopersiflare: "Ab, in ce-l prive~te pc Geo Dumitrescl..l, 'inca de la inceput, elemen­
ticalos, nefecieit lustragiu de cLlvmtej atelier de sorcovel. .. ". Poeruf
tele de cadru patriarha1 nu mai sum sup use "unui rratamem acid",
vrea sa e1ibereze sensul iniral, fecund, a1 cuvimelor aeoperite de
ele sum doar simple accesorii pemru relevarea precedentelor
"mazga livresca", ~i "urrnele groase de Jabe literare" (Jil1,glfr luna). romantice. Enumerarea in forma optativu1ui-potenpal desemneaza
A$adar, adevaratul manifest poetic iJ scrie poezia insa$i, in imagini
inspirat trepte ideal-oecesare, dar necalcate inca, spre 0 pereeppe de
atat de freC\'entc, in care se autoeultiva problema investiturii ~i
mare acuirate li rid. I..irismul voit reprimat scapa la libertate: "Ar
auruenrej ei, Indt se impunc Ca cenrru de obsesie, iorr-un unlvers
trebui sa fie raeere. Sa se auda,! ca alta dati, Jemnde trosnlnd in
poetic ee prlnde a se constitui incepand chiar ell aceasta refea de
soba! sa se auda maca solemnaj de 1a biserica din sat,! sa se aucia
imagini, comribuind la transparen\a biografiei imerioare a poctuJui.
lampa care arde,! lucrucile cum stau de fatii,! masa, dulapul,
 212
SINGl'ltATATFJ\ SCIUlTORlJLUI
scawlul,/ fJoarea inaltii ~i palidii din col~'; sa se auda gandurile
poeruluU fo§nind liric, bttapos ...". Oprativ u l-putenpal, la care se
recurge adesea, inscrie .in poezia lui Geo Dumitrescu 0 .intreaga §i
semnificativa, pentru e1, rerorica, poale ironica, a ndmplinirii. Da
pasiunea de a crea imagini .inefabile ale tacerii exclude ironia. Cee
ce exege%a observa in marginea pr.inlei plachete publicate In colec~a
"Albauos" (/lfi/IJ1e/kd, 1941), §i aoume d "ver~urile tradeaza 0
dutare rofriguratii, 0 zbatere continua", ca "Poetul se stdduie§te sa­
~i defineasca lirk atitudinea" 13, se menp.ne, ca permanenta
intoarcere asupra sinelui, rana la ultimul volum. Exhibarea eului
poetic tulburat de cfiza ndmplinirii nu e coruna cu "nostalgia
absulurului". Indedzia de a nu fi urmat 0 singura direc~e sea la
ddkina acestei zbatcri. Dar e§ecul mereu reactualizat nu-l
dezarmeaza, tinde mai degt-aba sa fie cli§eu stimulativ.
Sa nu sc uite simpatia ce invaluie, chiar dacl nu fad umbre cle
ironie, figura lui Ieremia, cel care nimere§te mereu cu oi§tea-n gard.
Pe acest subiect Geo Dumitrescu a scris 0 insolitii poezie (Jerell/ia) ,
alegorizand sraruinp inocenrului. Revine mereu gandul reformu1:lrii
programului poetic, prezent §i in ultimul volum publicat, in bruionul
de poem dramatic mai sus amintit: "Voi fi sillt, de aceea, sa ma
.intorc'; din drum, penuu 0 vreme.! sa-mi piinisesc deoeamdata,/
indntatoarcle excursii lunare,! voi fi silit, de aceea, sa va adrescz';
nu n1§te lirice )ioapte amepcoare/ ... j ci po~lte chjar un cliscurs .../ ell
vorbe mari, nede7.mierdate, sangerinde," ta§nite clin sentimentul
unei "mari indignari" ~i "grele neJjni~ti". Aici §i pretutindeni,
idemificam .in Geo Dumitrescu un mare nemultumit, cautator de
"cbei fantastice", Cll dublii folosinra, m.inat interior la gandul de a nll
fj gasit cuvantul ;;i tunalirapJe cele mai potrivite, care sa-] exprime in
aport cu timpul trait. De aici vuinta ue a 0 Iua mereu de la capat,
de§i uneori niOlic nu trebuie sau nu poate fi rduat, rccunoscuta
fund, de poetul Jnsll;;i, ireversibi1itatea "anotimpuriJor creapei". EI
213
GLO DUMlTRI~Ui $1 GLNI IlXflA .•AI.l:lA'l R( )5"
intra in rolul tlnui nOll Sisif osandit la "caznele" poeziei, "apasat de
gre1e porunci". De pup.ne ori un poer a putut comunica mai uiteet,
mai vibrant §i concret decat Geo Dumitrescu, trmea din momentul
crea~ei, temperatura inalta pana la ineandescen~a in care se forjeaza
versul cerebral, chiar dadi sub presiunea unor "greJe porunci" )ii
sLlferin~e morale: "Scriu, visez, ard, min tea se-ncinge/ pana la ro§u,
pana la abur./ Scriu, peni~a arde, sfarfue scun/ de dite ori 0 cufund
in cernealii.; Seriu, pun deoparte penita sprijinita de calimarii,/ )ii
din varful e.i suie un £ir sub\"ire/ de abur albastru, jar pe pagina/ se
song u§or lidrind literele turnate." (If/frare 111 ate/i{'1~.
'n sentiment de nesiguranta 11 ia 10 staparure pe cel care, in­
cheind lecmra poemei Problcl1Ja .pinoasJ a f/op/ilor (1962), ar cauta sa
prtnda semniticapa ce soar pLltea deduce din tonul fundamental al
"dezbaterii" poe\"ilor, domiei sa aiba 1a indemana 0 durara mai mare
a noppi. Filmul zilei e de 0 densitate hiperbolica, descurajaorii, ne
locredinteaza poetul. Derutanta e nota umorlstica a inceputu]ui
scaoreind ironic (dt\enitii maniera la Soreseu), sustinuta de un
limbaj ohlic extras din vocabuJarul ,,~edin~e1or de lucru" ale poe~lor.
Ca prctucindeni, ~i aici ironia e pigmentul §i scutul de dupa care se
trage ]iber cu pu~ca. inca din debutlll discursiv al poeziei, se
desll1§e~te intentja parodica. Limbajul de lemn e ~arjant folosit.
,,~ustul pemru spectacol", perceput de Eugen Simion 1·1 In
poezia lui Geo Dumirrescu, se eon firma inca 0 data in acest scenariu
de un exagerat, de aceea suspect, revolu~onarism patetic. ~i in
aceasra prea mare ridicare la seara a patetismuJui se poate biinui
ironia, ca In orice plusare comisii de un spirit marcat de inteligen~a..
Hiperbola marqte, dar ~i miqoreaza lucrurile sau Ie mare~te ca sa le
miqoreze. Ceea ce apare In alte poezii dn:pt confesiune grava, aid,
clatorita tonului, eel puy.n ineepurul poate fi Mnllit de badinerie.
oate personajele onere ~i avantate manuite de poet sum sincere In
aorudine ~i mai ales in cllvant: " ... discu~a izbucnise/ ca 0 furtuna
......
214
S'NGlJlV\T,\T~~ SCRlJTORl LUI
de primavara". Sal! poate tocmai sinceritatea discursului ranarului
poet, nedumerit de inadecvarea devotamenrului sau in aflarea unei
solurJj, e de narura sa iveasca semne de j'ntrebare asupra sensuluj
ultim al poe7.ici. Dar e interesam ee efeete seoate poerul din asta.
tv1a.i Intii. a fost exclamatja: ,,- Sa vedem ee faeem eu nop~Jel.../ a
mai strigat unul", dupa care " ... ap:hu deodara pe ordinea de zi,/ ...
problema spinoasa a nop~lor...". lnilexiunea earagiaJesca ce sanc~o­
neazii sarcascie demagogia ~i automatisrneJe verbale sc adapteaza
cadruJui nou: ,,- Cer cuvantull ziceam, dati-mi voie,/ am studiat
problema, va pot prezenra un raport/ earn lung dar, In schimb,
foane amanunpt... ". Puezia incareatii de verbozitate e datara In
1962, clnd Jimbajul de lemn al ~ed.inte1or comanlinase obligatoriu
domeniul andor. Ironia fixeazii W1 anumit timp al discupilor despre
poezie ~i un anumit tip uman eapabil Qumai de entuziasm,
caracteristic anilor '50: ,,- Da-i drumul! sarid glasuri, iar un tanar/
druia ji seapara parul la ceafi'i (pe unde/ in chip vadlt pierdea mult
fosfor),! rosti solemn acoperind vuietul adunarii;/ - Are cuvanrul
tovara§ul de la marginea ora§ului! - Se racu lini~te./ _ To\'ara§i!
trebuie sa gasim 0 solltpe... / Nop~le sum prea mia, tot mai mid _/
inguste valecle/ lntre muntjj inalp ai zilelor... ". TeribilismuJ imbracii
haina solemnitiitii simulate spiritual, prelungit, eu plaeere. Sub
aparenta serio:dtapi se ridiculizeaza ceva. Totul trebuie lnteles per
conlra/fu!!I, ineepand cu prea numeroaseJe di§ee de limbaj introduse
fntr-o pledoarie (0 "luare de eudnt) rentru poezia social angajata sa
reflew: prea plinuJ zilelor Oasand "nii.ibii de luna §i stele!..."),
dlsproporponat de mari fa~a de napple inchinate crcapei poetice,
"scurte fulgere de oezllii".
Dincolo de gratuitatea ideii, poezia se salveaza ca text §arjant prin
moul osrentativ, inspirat, aJ celui ce vorbe§te, un aller ego al poerului
mimand sinceriratea discursuJui de lauda a industriei producatoare
de tractoare. Alrminteri LIn discurs plin de imagini arborescenre,
Gr;o Dl.li\lITRI=.SCU;>1 GIo.NI,:Iti\TI \ "AI .13i\TRUS'· 215
ambigui, izbutite In insolitullor, pana ia baroc proliferanre pe ideea
nocrurnului protector al misterului, crtator pemru poet, malefic ~i
primejdios pentru al~jj. In nora subiacenta de umor benign, balcanie,
se rascumpara noua condipe subalterna a poeplor ("agricultori ai
noppi"), dependenti de imperarivele zilei producatoare a "impietririi
betonului", a "o~elului fierbinte", a "motoarelor i'ncinse" ere. Se cere
energic "sa se ia masuri!", "e pe undeva 0 sdipare din vedere, 0
gre~eala de planificare...", "E timpul, fra~ poep, sa trecem 13 fapte".
Arme1e poerului sum aeelea§i, numai di ele au aeum alta pnra.
Rezolvarea dilemei e evident parodica. 1.fanifestul pentru poezia
soclala se poare oridnd intoarce in conrrat;u..l lui, dad ceea ce se
acuza e 0 criza, 0 stare de incompatibilitate intre 61 §i noapte, alias
poezia. ea instrumenre ale parodiei, c1i§eele de limbaj, imprumurate
din alte domenii (veritabil document de epodi) , rdeva de la sine
neconcordan~a lor cu actui crea~ei poetice, tearral alarmati de
iocapacitatea adaptarii. Dar indisolubilul nu se rezolvii, cllm
spuneam, decat in parodie, ~i ea invecina Cll ironia, cum e ~i
paradoxul: "... Oare n-ar fi chip sa sporim! a nop~jj
produetivitate?.. ./ Dnu la sura 10 plus! ." Unde suOl inov a9i1 e
noastre? tehnica noua,! metodele indr:.'i7.ne~e, inaintate?! Dar vastele
noastre resurse interne,! ... Sa ie tarim in furnalele calimarilor,/ ."
aiei e secretul:/ Sa lucram/ cu eerneala fierbinte...". Neseriozjtatea ~i
senozitatea Sllot alternative de interpretate aparenr egale. G.
Calinescu opta penrru 0 singura in~e1egere, gasind d Geo
Durnitrescll "e un poet serios simuland poemul «neserios), din
discreVe". Oricllm, aceasca poezie, eel pu~n, aproape ca refuza sa se
deschida u~or ochiullli rradator al anali7.ei indiscrete. ~i fara asta,
poezia se arata agasara de timpul in care "wate vanrurile bat de-n­
diiratelea,/ zicand ca trebuiese indreptap arborii/ pe care tot de i-au
stdmbat.../ caci nirnie, 0, nimic au se poate indrepta tara
ineuviin~area sevelor,/ ~j tot ce se-ndreaptii cu de-a 5ila/ se
~
216 SlNGuRATi\n~.i\ SCRIlTORULUI
frange..." (Africa df' slIb Jml7te, 1966). Ar~ita gandurilor nu eopJe~qte,
precum la Bacovia, dimpotriva, treze~te energijJe poetului in stare sa
se opuoa subcil. El e stapanul cuvintelor. Sevele Sllot cele care decid
autenticirarea poeziei ~i nu vanturile care 0 frang remporal', dar 0-0
infning. Poetul nu-~i interzice visul, crede in versul "fIoare de
noapre", "noaptea ard mai puternic condeiele", recuperand fecund
oboseala zilei.
Proble1Jla spifloasa tl l1op/ilor, rnereu refU7:ata de cenzura, e, in fond,
poezie subversiva. Ea respinge orientarea impusa poe~or,
indrazoep "arca~i ai peoi~ei". Subvel'siunea se traduce, ironic, in
vocabularul poetic de imprumut, care nu are nimic 3 face cu
ioefabilul pocziei izvorat din seva ralcntuJui, nefalsificara, aparata
imeligent eu meraforele amhiguizame.
~i aiei e acela~i poet, capabil de gesturi oarecum don<'luijore~ti,
care debutase insurgent contra recuzitei cosmice de coloramr3.
romanrid, demistific:ind un univers de care nu se atiosese nici
Baeovia, cel care a produs 3ratea demitizari, spre a propune noi
mituri poerice. Constant Tonegaru, In Plallla!li (volum premiat in
1945 de Funda~a pemru literatura, ea ~i IJ/m1alea de a/rage CII pllfca),
se urara plictisit de regularitatea mi~ciirii a~trilor ~i ii executa, simplu,
dnd cu ,,0 arma Mannlicher", dnd cu "ultimele gloante Dum­
Dum". Geo Dun1ltrescu prive~te cerul printr-o alta luneti'i, de 0
neinchipuitil eruzime ~i "surprinde ste1ele in somnuJ lor ciudat/
dorml11d burghez, desumflate" (AveIltllra PI1 ceI~. Imaginile
antropomorfice, grote~ri, violenteaza sensibilitatea cumime a
romanticilor, amawri de mister cosmic. A~trii sunt indecenp, au
moravuri §i inBiti§ad umane mb.ere, "lumea de panopticum"
produce stupoare ~j neburue. Paroilia edenuluj ceJest, din cel de al
treilea catren aI pocziei, e urmata de un peisaj bTtotesc animat de 0
sexualitate morbida. lmaginea e tradusa in limbaj truculent:
"bon.Jelul selenar" e locuit de 0 "batrana libidinoasa", "obeza ~i
217
.• 1.0 l)U~tlTRE5(.U~1 Gl .N!'.\{ \l1.\ ".\1.13XllHJ5"
colerid" pc care "un nor masiv s-a ciepus masculio", stelele nu au
colt , ,,_ pe onoarea mea!! Erau rotumle, buhiite ~i murdare".
Simbolul romantic iochis in eonflictul Dumnezeu-Lucifer e ~i el
uri
desflln~t sub acuza de rrucai: "Intr-un colk'! Satan ~i eel-de-sus
rnestecau argumente .1ntr-O teatralil. divergeo\a". in alte locuri luna e
un lldovleac aprins", seotimemul de dezguSt coboad in imaginea
"ocbilor fHm.anzi" drand spre "omlera rancedil. a lunii" (Omul va ji
om). Aceasta e atitudinea de fronda care a suspendat, peotru
moment, interesu.J parra amoci ararat universului cosmic conceput in
married Eminescu. Peotru moment, intrudt insa~1 poezia scrisa de
Geo Dllmitres cu (atunci dod iese din postura revoluliooarului [ala
in fala cu tr adi 9a) i?i reazema adesea meta fora - foarte reu~ica - pe
lumina diafanil. a seleoei (vczi Pastel caligrajic de tomlllle! F' de primal/am').
u
, cestea sunt clipele de ragaz dnd poetul se abandonea:d Iirismul i.
Metafora ooptu, muir culcivatii 10 poezia lui Geo DumitreSCLl, are
~i ea multiple, ambigui semoifical,ii. Noaptea e leagao al crealiei , ~i
timpul iubirii, e lin.i~tea ce hiperseosibilizeaza auzul intern al celui
aflat "in carda~ie eu noaptea", e insomnie ~i veghe ("noaptea asra
rreaza"), e romanucul himeric "regar aJ iluziilor" ademenitoare,
Imporriva carora se ridid. poetul. $i mai este adversara lunllnii,
intunericul dens unde sta la panda prirneidia, ori"fulgere de bezna
Intre dOlla coloane albe". Oximoronul e remarcahiJ. De\iberat,
nocrurnul nu e tratat nici romantic, nici simbolist: "Ar trebui sa
ghicesc in noapte! chemarile unui «dincolo» nebanuitl ~i sa piing
chinuit de lnal?-tnea pere~orlsau de nu ~tiu
ce vis neispravit.. ./
Dintre wate acestea nu se-ncimpla nimic -". Dar lucidilatea nu
lnabu~a cu wml lirisrnul. Recunoa~rem u~or reminisceo\e din
eminesciana "puJbere de diamante..." in replica versului liber: "E
noapte...! Cadeau plliberi de var, hipnocice'/ voaluri straM, pulberi
de sticHi, specrrale...", sporind misten11 iubitei, "Onate inalra de luna,
idol de luna" (Poxtel caligrafic...). 10 lini~tea nop~i, caoo romanticu\
 218
219

percepea altadata "mu7.ica sferelot", poetuJ erei modernismului

rastat.at de istOrie, personaj de "tribuna" ~i exponent, altruist eu
capteaz:l Suprasensibil sonuri cosmiee metafizjcc: "Aud zumziiind
generapa pd7.oniera a deceniului ~apte. Coo~tiinta momentului
din adine, de departe, motoarele Pamantului, Aud llria~a/ rasuflare
a lumii, cantec ame~tor/ care se eheama, se-nfrllOta, se roagli...".
literar, dramatic, de rasctuce, se af,rita in poezie otiencindu-i

Pc revers se af]:l vrajma~ul dzboi eu noaptea (Arac de 110apte,

discursul. Capata noima titlul cicluIui, rllrflma ttl .Mal'ea Sm:mki/ii.
Poetul nu poate evada din eentrul propriei obsesii ~i njci nu poate
19(3), de asta data simbol al unui tau de sub tirania caruia poetul
£rana tndrazneala inreligen~ei invesrite in merafore. Disperarea
vrea sa se emaneipeze: "Am hotarat. Totul se ya sfar§i./ Jocul
nepucin~ei de a invinge noaptea, temporat acceptatii pentru
sinistru se va sfar§i. \loi cia drumulluminii./ Desfadod-o din lant, 0
promitarorul ~i i11?elatOrul ei gesr de a fi reaprins abunmle "lumini in
voi asmup/ asupra eelOt din urma neguri amagitoare §i umbre".
ferestre reci", se dizolva in scepticism.
Sinlbolie, noaptea se face vinovam de marasm, de mincinoase
Obosit, deprimat, "plio de ranile propriei spade", razvratitul
Bigaduieli, provoaca eapacitatea spiritului pnut departe de lumina.
renun~a la lupta cu fanrasmele, tOt atatea imagini ale eului "boit" ~i
rezirea poeruluj deschide coof]icruJ ce p:hea ireductihil. Versul
se refugiaza in indemnul la neineredere. Jocull~i divulga sensul: ,,0,
energic se Incarca de pasiunea prorestului uric. Virtuuzitatea verbala
nu ma credep, prieteni - va mint!/ Oar, $UP ~i \roi, se ivesc
devine supapa prin care se descarca, pana 1a epuizare, imaginile
dteodata pe luna/ mati furtuni, mai ales primavara,/ valuri inalte
vadanre ale fanrasme10r ee trebuie ucise. Pegasul e prefacut in
instrument de reeuzit1i pentru seenariul "sangeroasei" execu~i
sdrnind pe Marea Serenitarji" (Alae de 1I0tlj)le). C:onotapile furtunii
POt fi multiple. Ea provoaca ~i valul lsroriei, dar ~i ali'll1loirii poeziei.
raptuite de impetuosul cavaler simbolic: " ... in.ra~urat in pelerina
Biciuit mereu de 0 nesiguran~a funciara, suHetul poerului eaura
noppi/ voi intra diJare in regatul lnflorit al iluziilor./ lnjunghiind

inserat punctul maxim de reaJizare deplina In poezie, vrea sa se

strajile, erunt voi intra/ cu sabia-n mana, fioros, spintednd,/ ".

apropie de esenp ei. Dar e 0 esen~a ee nu poate fj posedata.. Aeeasm

Craneen mace! voi aducc, utgie,! printre ma$ule veehi, SUnlziitoare,!
e aspira?a care ar motiva nuan~at "nostalgia absolutului" relevata de
idoJi aJba§tri $i gaJbeni ~i mov,! ... muca,-aJe boire, fantome albe,

exegep. Existenpl inrelecrualului, ~i cu arar mal muir a poerului, e

portocalii,! erunt voj reteza in dteapta §i-n stanga/ eapete U$oare de

vazuta ca neoho~ila alergare pe "baraganele viefii" ~i nu oricum: "Sa

guma bill ram, de hattie,/ capete dUte de tuei ~i de Jemn zugravit,

fragile globuri mincinos poJeite/. .. ~i plednd, osrenit, pUn de rani ~i

alergi in lima-ntil, uncle scapara/ sdrile frunplor ... / ;;iroind d

ganduti, ca ~i stancik biitute/ de apa spumeganda a cascadelor". S­
de semne,! pun de ranile propriei me Ie spade,! din patru parr foe
i mergi spre oameni "risipiror, cu fagurii plini", "masLlrand/ umblerul
voi pune mincinoasei imparapi... ". Pocu] expiator menit sa misruie
fierbinre al vi erii, trepte1e/ desavaqirii... " spte "himerica dunga a
imaginat ceratea minciunii e asirnilat unei execupi morale. Nu este
Ylltorului" (Doar afa sa tlletg,t).
acesta singurul text al lui Geo Durnitrescu in care Se comunidi
Insa, Intordeauna poetul a preferat imaginii incerte a viirmului
moponanr, in cumul de merafote, un autentic proces de con~tjin~3. amintirile sale, fara de care nu se poate tntemeia nimie, caci ,,'"
insa Alae de 'loaple (1963) poate fi considerat un document liric de viitoruJ incepe de-acolo, din zarile aminririi,/ oamenii tot de acolo
valoare cardjnaHi pentru in~elegerea vie(i.i interioarc a poetului, deloc
pornesc, iar stelele/ n-ai putea sa Ie vezi niciodad/ de 11-ar fi bolta
 220
SJI\GlJRATI\Tr;i\ SC.RIlTORULl:1
GLO DUMITRESCU ~l GPNI'.H:\T1A ,,J\I.l1'1THOS" 221

fnalta, stnlvezie, a amintirn/ '.. arruntirile tale, amintici.Je lor... ". Se

presehlmba "luneta albastrii", vinovata de a ti rruuzar rreeurul, cu
poate vorbi de 1JJolt't'lIl I1lt/;"tin"i (ldeea de arnintite ~i amiotirile
una ro~ie prin care prive~te "viitorul...". Aminririlc prefacure in
numite) fn poczia lui Geo Dumitrescu. Fiin~a, fn subiacent
"ganduri ~i idei" inuncla prezentuJ, fertilizand viirorul, ceea ce e mrr­
meJancolizara de ve$nica ttecere, tlxeaza in album poetic de rasta~
un fel, daca nu cruar 0 renegare, oricum 0 reexaminare sub
autobiogratic rr;uri, obiecte ~i sparii intime, evenimeme crllciale,
imperacivul prezentuJui. Dar gestul ocazionaJ nu risipe~te impresia
erotice sau spirituale, Oppuni, renun~ari, traume morale ~i alte
d Geo Dumitrescu e un vicios al aminririlor ill care ii era inerustara
adevaruri din care .,se compune un om". Poeru! e avar cu amintirile
insa~j funta dill anocimpul adoleseen~ei. ldeea poerica de a le
sale, suspecreaza aerul ca il "cercerena adanc" §i ii gole~te funt de
eremiza incolre;;te in anii debutului, dud rememorarea se motiva cu
"nevazute amin uri ~i mesaje", "semne fugare ale pieptului raul
a
teama precoce de moarte, fizica sau morala (Rdl1dmi ptml11l 1m eventual
aceste forme albe, dlatoare ee trebuie sa ajunga undeva" (./l,oeSll
deces, 1942).
seJllne./rtgare). "Caruta amintirij" e grea de experienta ce nu trebuie sa
mOara. Geo Dumitrescll se afirma in poezie ~i i~i "Jocuie~te" poezia ca
lin etem, nelini§tit, ciiuti'itor de certituclini. E stii.panit de indoiala ca­
in ciuda acceselor de rerorism, lirisrnul atinge core emoponante
~i poare apar~e sie~j panii intr-auit, Incar sa se poara datui eel 0 clal p.
fn poezia ObraZII! f'lI1Jlet7 a! am/nlt;i; care, pana la un punct, C una
"Nu ne putem darui i'naime de a ne aparpne" e moro-uJ (unei
dintre cele mai frumoase piese lirice din cate s-au seris, pe acesr
secvcn~e) la Desprt' relfitllllmi, care traduce in rezumat ideea.
subiect, in l.ireratura nOastra. Uo aller £go, ,,0 tJin~a sUbpre" arunca
Con~ciin~a ca ziidarnicia e ontologie programara in aceasci cautare se
melancolic ispira joeului cu aminticile, joe sedudtor de psalmodicn
rascumpara in auropersiflare: "De mic eopi!.../ inainte de a iill/ap sa
mo1come in unda camra sentimentul intra fara Sa ~ovaic: "Amintiri,
merg pe picioare,! cred cii am ineeput prin a cauta certitudini,
amintiri .../ Cantecu) mil uanare$re de multii Heme. Cineva/ mj-I
eerritudini .. / Obieeiul aSla mi-a ramas ~j acum dnd m-am mcur
dntil adesea, u~or, Cll gura jncbisa,/ nevazut mi-I dnta, tulbutiitor,/
baiat mare./ Doamne, ce bine e sa ai certitudinil". Se revine repede
(brect in odaia urechii, a Sl1£]ctului... / Odaci I-am prins:! era 0 tlint
subpre... / Ochii mari, negri,l adumbtiri de 0 dulce rne1aneolie... /
a la un ton mal serios, eel putin arata timp cat
eul poetuJui se implid
in ftinp pJuraJa a cauratorilor din milenii de existen~a, dupii care
Prive~te! - spunea,/ fntinziindu-mi luneta-i aJbastdi,/ ... ~i nu 0
dara/ rna prindea ~i pe mine in jocu-i naiv... / ne jueam CLI furcal in
torul recade in ironie: "Sunr apruape douiizeci de veacuri de cand
caut,! de cind caut, impreuna ell amicii mei, mereu;/ dar panii
maldarul cle frunze uscare/ aJ rirnpuJui,/ asculcind pierclup
asrazi eu n-am gasir nici 0 certitud.ine/ inafad de cele patru picioare
amagiroare sirene/ ce dntau in noij ca in apele maruor... ". Pentru 0
ale parului meu". E persi£lara cautarea insa~i, marea caurare incerta a
clipa e regrerar "un asrfcJ de eeas ru~inat, rascoJ.it", poetul reotea~a
cercirudinii celei mari, fad sa sc nurncasca lucruJ ce i-ar procura jn
sii-~i lepede amintiriJe, sil Ie stinga, ,.ca pe n.i~te seantei erederea tleplina. Pentru ca, rotu~i, elemenrele palpabile ale univer­
primcjdioase". 8 retractata slabiciunea de a privi prin lenrila c1uio~iei
sului imediat inconjuriitor, ca ~j trupul iubitei, invii~at pe de rost,
idilizante. Umbra celuilalt Ie salveaza ca pe "nepriharutc bucl1rii, aur sum tot atiitea cercimdini. La fel ~i painea ~i iubirea de oameni.
curat... ". Dintr-o dara, puritatea inspirapei urice e alterata. Poellll
 22 SINe ;L'RATKfI:'.,A. SCRIITORUUJl
CEO 1)UMITRI:..'>Cll ~l (TIC!'-I R;\TIA "J\1.HATROS" 223

Dad poetul nu dialogbeaz:l Cll oamenii, arunci poeziile i~i dau

generozitate, 1mbatat de sine dlnd promite: Ai pUlea sri tlnII (tWI (refle
d'ispuns 1111H celejlalre, Se completeaza 11uantat. La Ve.rpre celtill/dim' a
iarba.
replica [oane in stiJul subtil al lui Geo DumitresCll 0 dii simboliea
RagazuJ crea~iej se obfine in prezenra leicerii, un alt mativ preg­
din Biliard. SensuriJe neclare ale lurnii, absunlul, hazardul ~i
nant al creapei lui Geo Dumitrescu. "Uite, melcul taceLi.i
neprevazuml se pot inrelege, "tOare lucrurile din jllr par legate mai
inainteaza... ", deschiue poezia Tabu (1940), in care "tkerea" e
binel in sensuri eamune...". Jocllf "se poate jllca ell varbel sau ell
perceputa ca un veritabil, benefic personaj, deta~ar de eel ce 0
stele", "cu gandtlri", dar "rorul e sa gase§ti bila ro~ie,/ inima
cheama ?i 0 simte: "Suntem trei - CLl tacerea... Cine ofteaza/ visand
joeului,/ ce Jeaga mi§carile sjnguratice intr-un aeord...". Semruficapa
pe-al nemuririi bolovan?". L ,'orba insa de racerea starii de veghe,
e transferat;! in lumea poe7.iei ~i legara de starea de ciiudiror traita de
crearoare hipersensibiHi, opusa somniei. Din misterul ei se na~te un
oetul cerebral, atras de mabtia biliarduluj ell propriul "cap
catren de registru lnalt: "Nu, somnul ar fj un criminal acum/ In
deta$abjj", condjpe a aecesului spre inte1egerea lumii: "Haidep la
cantul onodo); uin culmi de noapte;/ irumile gandesc in ~oapte/ la
biuard! Clnd Juerurile/ inccteaza sa mai aiba un inte1es,/ 0
ramrile de aur ~i scrum".
legarura,/ mil. due sa joe biliardl ca sa pot pricepe lumea./ imj lau
Peste ani (1945), atunei cand zgamorul reribil al razboiului nu
capul $i-l a§cz pe masa./ E un cap deta§abil, din ferkire.1 $i numai
incetase inca, iar efectele lui morale erau presimpte a fi mal grave
eu el POt sa joc'; sa gasesc bila ro§ie care seapara,/ bila soare...". D,i/
decat moartea, poem] compune un poem dramatic, CI{/slmil: Itlrllii,
cate adcI/iimn: .. , datati in aceJa§i an (1966), se inscrie in aceea§i linje
publicat cirziu, ca bruion. Deschjs cu moci\'ul obsedanr al tacerii, in
idea tid. Inrelegerea lumii e reJativizara sau falsifieata de eeva ce
care sa se auda tot ce e mut, ,,!ampa cum arue,! lucrurile cum stau
tulbura minrea imetata de cunoa§tere. in aceste conclip.i poetuJ
de fa~ii,/ masa, dulapul, scaunul,l Hoarea 1l1alt:1 §i paJjda djn colr .. ",
abdicii {urios de la datoria de a riispuncle la intrebariJe celorlaJ{.i,
poe::mul descrie agital tragedia lumii, spre a sfar~j ell un cor al
recunosdndu-§i limjtele, renlln~and la acea parte a [linr sale ce
fusese maculata de realiratea absurda.
ei inocenplor. Tocmai de aeeca, nevoia acuta de racere, de lini~te
aeland, in care spirimJ sa poata zamisli, auzindu-§i propria mi§care
'mbajuJ categoric e'Cclamaci\" inrrepne atmosfera pae;dei de
e marturisita in nota unor verSUfl de rar apogeu liric: "Ar rrebui sa
gilceava a poerului cu lumea in~elatoare. Poezia se reinalra, dupa
~e tacere./ ... sa se auda gandurile poerului/ fo§nind uric, grapos...".
inevitabile caderi 1n marasm, i~i reci~tiga tonusul ?i credinra avintata
In imagi.ni violente se infa~i~eaza simholic opusul starij de grape
in forta cuvanrului. Se reinnoie§te pactuJ ell inrerJocutoruJ, cel c
muir n1vnite. Exjsten~a in "veacul cosmic" e praua "vanrului
a~teapta de la poet s:1-i traduca sensurile \7ie~. E uhata rusperarea
putemic, eatastrofal". Primejdia pancle~remaiinciispiritul.Stihia
neputintei de a cunoa§te, ca ~i neincrederea in euvam? Sau amintica
uraganului atorsuparator e invocatii in rermenii apocalipsului. E ,,0
atirudine, perfect opusa, incre7.atoare pami la teribilism in VLrtutilc
vijdje care smulge in zbor/ eapetele de sub pillarjj, azvarlindu-le/
expresive ale cuvantulw e faJsa ?i vjoe ca 0 sfidare a limitelor? Aeest
de-a dura in praful raspanci.ilor", planela lntreaga a intrar inrr-un
"pot sa spun mice", numai "amintir-mi sa deschid fereastra",
indeamna la eircumspeqie. Poetul treee primr-o stare de euforidi
"tangaj insuponabil... ", "iubjp-va cat
mai e limp" (GlaSlfriJe INllltl).
Este acesr poem cu accente de parabola, nu intamplator lasat
 224
51NC(.. !V\ TA110\ SCRllTORULu)
GEO [Wl\ITI'RESCU $1 Gl'.NI.R ·\11A .. I\W,\TROS" 225

desehis, ca arice profere, un text de trecere spre 0 aha era a lumij ~i remporar lepadat. Pouul inseamna trecere, aici un fel de cale
a poeziej, inteligem intuitii:. imordndu-ne la motivul amintit ca
obsedant, \'0111 adauga cii tacerea mai lnseamna ~i inreriorizarea
inroarsa la ceva parasir. De aici incepe procesul de con$t:iinp.
Gileeava eului eu sinele se desra$oara imr-o retOrid: epuizama,
luptei Intre multipleJe fajetc ale eului, ca in "frumosul poem ... al
quintuplarij" (C:ilineseu), intitulat Pm!m toti cei citlciFali. lucida $i sentimentala in acda~i timp. MonologllJ, dnd excJamativ,
dnd imerogativ ridid la punctul de cumpana problema dezbaruta,
Balada CliJlele de la"ngd pod ar putea a\'ea ca subtitlu Degringo sau
con~tiin\a mustratoare. Este "povestea sentimentala", ell talc, a
trezirea COO§tllntei chinuitoare, mereu alungata: ,,- Plead! - i-am
omului seindat, a carui ]joi~te se spulbera sub presiunea staruitoare a
spus intrigat", dar "dinele Degringo alerga blnga roam din spate/
con~ti.intej ce ia forma unei aJegorii zoomorfe bJande ~i (acure, eu nvindu-ma neeonterut cu ochii lui limpezi,! in care acum licarea

semoificape intrata in convenfie universaJa. in 1961, dnd 0 scria,

pardi ° tacuca mustrare... ". Puocrele de suspensie spun mai mult

poetul era urmarir de teama cii. ~j-ar tn'ida vechiul idol: libercatea
decat cuvintele. Limbajul poetic furios se inceard ndarnic In trucu­
lenla, umbra capad contur din ce in ce mai clar $i confruntarea e
gandului §i a cuvantului poetic. Ptesiunea cenzurii era prea mare,
intvltabila. Discursul se 1mboga~e~re in subin~elesun: ,,- Pleacii! i-am
degringolada t('ebuia oprita. Poezia e un text prag, scris in nota
subversiunii ~i a opozipei lucide. Sub acoperirea scenariuJui poetic
spus, euprins de 0 bruscii manie,! dci niciodata/ n-am putur suferi
se incearca rezolvarea cri2ei de eon§tiiop, a climatu1ui psiruc de
sa se ?na eine·va dupa mine/ ... du-te uracului, duBiu nesuferit,/ voi,
haimanale, potai vagabonde, caziituci,/ ce tulburap sufletele
. 1coofort. In marruriiJe Ce insotesc seleq:ia de Vemm" din 1981,
oamenilor cumsecade,! voi, pribegi scapatap, kpadaturi, ce starni?/
rememorand perioada eLn preajma lui 1960, dnd nu-i mal apareau
fel de fel de eonflagrapi sfa~ieLOare/ in sutlelele oamenilor de
decat ttaduceri, Geo Dumitrescu vorbea de ° "indelungatii pau7.a,
treaba,! striimurandu-Ie capitala con~tiin~ei, de sus'; de sub fmme,!
de sterilii autoexigenpl, inhibiVi, indoieli dit'eIJe" (s.n.). Care erau
tocmai iDs, in stanga piepLUIui,/ aeolo unde Sl.: aJuna/ ... aberapi
iodoieliJe, nu putea Spuoe nici in 1981. TOhl$i, lndraznqte sa afirme
ca a reineeput sii scrie versuri ce "au parut redac~ilor unde au fost
periculoase ale sfantului instinct ue conservare...". Dixi eI salt/t11li
t111i!!Jl1!J1 Imam spune in subiacent poerul, numindu-~i figurar
propuse, inJra7.ne\e, ne-onodoxe, suspecte, ba chiar prjmejeLoase",
slabiciunea. Conttarieratea ironistului se na~le din nemlll~umirea
dar ca pana la urma au apatur eu "ajustiiri" impuse. Cum va fi ararat
propriei gre§"eli comisa, sa 7.ieem, din semimenta]jsm. Tot tlinrr-uo
varianta de atelier, neajustatii, a baladei CdiJlele de langei pod? S-ar £J
furnizat un document i'nsemnat istorici Uteraturii, daca, In edj~j1e
de
sentimentalism a1 rapunii se na$re ~j iroma. Top ironi~tii sunt ni~te
sentimentali lezap. 1a1' cand eroarea, sursa a nemul~umjrii, 0 comire
dupa '90, ar fi fost indusa varianta princeps a poezjei. Chiar in forma
cunoscuta, poema e pIma de mie~. E repre:lemat, ca drama
eul, atunci ironicul se autopedepse$te.
Lungimile, ca ~i retorismul adesea obositor a1 poeziei sunt
interioara, eonflictllJ din ce in ce 1lli\i aeut iotre doua stari ale fiinr :

ei
anulate de vioiciunea limbajului, de sensu rile noi, din ce in ce mai
cea prezentii (doar punet de p1ecare, pentru cootrast), a omului
adanci ale auroanalizei ce se nea i.zbiivitoare. Frumusetea des­
mu1rumit de el, ostentativ deziovolt, care flaneaza incamat in peisaj
criptiva a primei parr, descinsa pardi din pastelul bucolic, e repede
pastoral, iui1c, $i con$tUnra , figurara de dine, a sinelui refuIar,
~tearsa de introducerea in scenariu a itleii, nodul rezisteor a) poemei.
 226
SINCURNr,\Tf3A SCRIlTORULUI
227

Pemru a nu §tiu cata oara, pOetllJi~i bare in moneda versuilli tlgura

arativa, Cll aeceme dramatice, i~i lnrare$te sensul cn numeroase
SpiotWlli sau dramatizam, h:lr\Uir de indoieli. De aiei $i cterna
cautare de anumite, inalte certirudini, niciodata: obfinute, decat ee1e repetitji-refren, iar meditafia asupra condi~ei creatorului, supus
venite prin simruri. E ea ~i cum eJ jnsu~i ~i-ar SLJSpecta con§tiinr de
vremeloie determinarilor conjuncrurale, se combina ritmic cn
comrafaceri, de incapacitatea de a se orienta ferro dupa ,,~teaua
a gestienlapa adresarii Jireete. A r spune ceva III plus, pro sau contra,
adevaruhu", tradand, Aha sa recunoasca, 0 aJta voca~e. "Bueuria
intenpa de a-i fi inchinat acest poem-povestire, cu mUltiple iradieri
de semnificape cuprime in aerul de parabola, folositoare ~i altcuiva,
echilibrului" precar, rraita inrens de ciiHftoruJ pe bicicleta, e tulburara
nu imampliitor lui lYliron Radu Paraschivescu. Acesta, in .filma/ttl
e prezenra cainclui Degringo, martor sraruitor al intregului drum,
UJud covai se declara un apropiat ~i In tel ega tor interlocutor al
de nimic tleseurajar. in ochii lui se cirea ,,0 adanca incredinrare
umana/ care spunea ca Erica nu e/ 0 zesrre fatala a vie~/ ... care
albatrosi§tilor. Dar asm se innimpla inaime de 1945. Dedieapa-moto,
eu wi oe adresa, ar purea influenta lecwra ce incearca sa descopere
Spunea ca nepiisarea nu e legea fireasc.ii a vie(ii... ". Indusa prin con­
tagiune afectiva, acceptarea "lnsoptorului" se produce bruse, cu un noima parabolei, ea reaqie impotriva oriciirci supuneri comade La
spor de lirism ispa~iror. Autocontemplarii in oglinda privirii ceJuiJalt
eenzurarea zhorului poetic. $i ea influenteaza, chiar dad in ultima
edipe de Poe~!i, seoasa la Cunea Veche, ori editorul, ori autorul, a
jj unneaza, grape alteritapi speculare, reconciJierea eu sine:
retras, nelngaduit de subieetlv, semnitlcativa deweape. Ea este un
" ... deodarii,! zarii in oehii lui limpezi, srralllcitori,/ chipul mell,
oglindir/ ... - 0, ill drepeate poetene, ma gandeam tulburat/ ... ~i ma
document pental istoria literarurii. Mai muir, prin ea, poeml l~i
gandeam/ ca poate Ricusem rau a~ezandll-mi viara / sub pO\'ara
impartea desUnul deturnat eu alp poep, oricare ar fj facrura scriiruru
lor, victimc mai mult sau mai pupn vinovate oe anandon imprudent
unci determiniiri neprevii;,:ute, scingheotoare/ Ce putea sa-mi

sub totalitar.ism. Suferinp consmingerii o-a faSt numai a lui. Dar,

tU/bure, sa-rn.i alterezc/ nemar!,.'".inita bucurie a echilibrullli, a

luneearii libere, line,! In frumoasa plimbare a vie~ ~j

...". m0l101oguJ
inainte de orice, Geo Dumim:seu e juoedtorullui Geo Dumitrescu.
recapirulativ contilll 1.. Fiecare ellvam e srudiar introdus sa Sus~na

k Tebnica mooologala devine LIn loe comun. $i Problema spinoasd a

!lONjIO!~ crea~je de varf, cste, poate, cea mai reprezentariva climre
remativa dezangajiirii. r\utoflagelarea e roscita rnsa eu multe

rnenajameme. Pocrul era la cumpana viep.i ~i ereapei, avea 40 de ani.

poe/jile monologale ale lui Geo Dumirreseu. Diseiplina de:lbaterii,

intelecrual dirijatii ~i niciodara neutra e 0 reacpe, un mijloc de
Raracirea fiului risipitor e lDvinsa, se sustrage determinarii
apasatoare ~i, simultan, are con~tiinta gestului periculos. UJtimeJe
rezolvare poetid, il\YL,orie, a tensiunii interioare.
Din aceea~i ani, ai marii nelini~ti cauzate de hiperinsistenta
versuo suna a manifest al poetului liber, p0mit, expiatoriu, Ja
,.marea va.natoare irnpou·jva inerpei ~i beznei". Aceasta "poVeste
analiza a raportLIrilor poetlilul ell lumea dina fad, dateaza ~i Treptele
ierkhii (1963). Analiza purerii de a ierta, ca factOr ce asigura
sentimentalii", cheie de bo]ta a unei creapi poeciee complicate, eu
posibilitarea de a te instala in ]ume, e dusa pana la ultima limita. E ca
statut dramatic, se incheie §i ea salvatoare pentrll suf)erlll poetuluj
~i cum 0 fijn~a, fnlmanrata de irmebarea ce poate ~i ee nLl poate
nonconformist, eu 0 confesiune adresata cititorului clin toate
ierta, spre a-$i apara echilibrul, se deschide unui cUalog cu psihiatrul
timpudk, dorit a fj un public intelegatot al omenescului. Forma
00 eu ingerul binevoitor. Acest ral il face 0 instan~a interioad:
 228
SINGllR.;ITJ\Tr,A SCRlfTORULUJ
"amiclI! mell Cll sutler de eristal". lertarea apare ca suferintii a eelui
ce trebuie s-o acorde, spre lini~rea sa. Treptele, anafuare nuanrat, ar
ota
figura 0 Goig a indun'irii. Psihologli, ca $i morali§tii, ar putea eiti,
ell mare profit, poe£ia. inere alteJe, poare fi iertar "cel ce te-a lovit/
de Erica, Sau de foame", pe eel a carui ud. 0 meri~ po~
iJ ierta, ca sa­
PSpore~ti valoarea, dar niciodara ),sa nu-ntorel obrazuJ ceiaIaIt,! al
sc1avului cluios,! impatimit In vielul umilinrei _/ II/( btlCllros sa icrt , ci
tlecesar' (s.n.). Pana la un punet dialogu l se desCa§oara calm. ingerul i fel simetricii In adresare cu mota-ul, se imoaree in ironic agresiva:
devine de-a drepruJ vehement, un fel de Arhanghel al rii.zbunarii.
Cind la rand vine lradatea platim eu arginp, fantezUl moralizaroare
se inflacareazii. Trimiterea la paradigma biblica, inrruchipata de luda,
e prell e\'idenriL Orice urma de clemen pi dispare ~i poezia e
peeetluira eu juramantul rostir de un Cor in doi. Limbajul e studiar c
iuste~e, a~a fncar versurile sa Sune a sinteza (reza) moralci $i crez eare
fmpaca eele doua valenre ale personaliraPi: ,,$i amandoi am spus
atunei a$a,/ am spus, aidoma gandinJ,/ de sus,! pe seara-nehipuira a­
ndunirii,/ ne.rnal6ind Heo treapm eu putinp,/ am spus, srrigind dill
varful ei,l eu vocile-mpletire_n iuramanr:/ Sa-l ierp pe eel ee te-a
lovit... / Tnidarea sa n-o ier~t/ Pentru nin-ue in Jume sa n-() ierri/".
Cum se vede, seriind poei:ie ea sa rezolve asrfel rle diJeme, Geo
Dun-utrescu nu-~i rareai:a eLI torul voeap"a de moralist mo<lern, at
omului din seeoJul XX. Propozip"ile sajJien~aIe sum ineadrate, eu
simf eStetie, intre figurile retorice absolut personale.
Pe reversul gravitatii generaroare de poezie se sirueaza FahN/a CII
IJMi,llll!a. Aproape 0 excejJ~e. Scrisa fn caJenra iucau~a) eu ironie
umoristidi, dar nu mal pu~n caustiea) poezia pastreaza, 1n esenra,
aeeea~i facultare polernid desrul de raioasa, aici orientara spre a
finra Jinafara, In apararea unWell exponenpal, scriirorices . Moro­
ul, "TineriJor Inei prieteni, talentap" ~i mandti _ defaimap <lin
e decat eel al versului erotic. Un incepul de dragosre, inramplata inrr-o
copac. .. ", e 0 consoJare prin delimitare adversativa sub preten~a de
SLlperioritate. in vibrapa lImoristica a inceputulw se peteep nore
Grll DL1\/ITltESCL: ~I GI'\j1 It/\ll.,\ .r\1 B,\TROS" 229
argheziene, pamfletare in intenpe $i stil: ),Paroasa, cOCOpta inrr-un
porn,! rnaimu~ mewteaza despre om.1 (F.,l doarme sub copac, gal,
dupa scalda -I ogoru-i tare, ziua fu prea ealda...)", Alegoria, bazara
pe analogie, distinge dur genc:rapa noua de scriitori evoluap $i
contestararii lor rama~i ,)in copae". Meditapa maimu~ei e SusflOuta
ina-un limbaj plebeian, aeuzaror, in timp ce morala fabulei, intr-un
"Daca p-ai lepadar coada ?i bJana/ ?i-ai coborat devreme Uin
eopac'; sa nu te-a~repp, ru, mandril lighioanal c-ai sa Ie fii
maimu~elor pe plad...". Oare numele lui Vlahu,a e iovocat doar din
evoia de rima?
VersuriJe erotice ale IUl Geo Dumitresctl sum aJe unui poet
obi~ouit al generapei. Parcurgerea ciclului Viola/ne (~ase poezii, serise
in jurul varsrei de douazeei de ani) indus in volumul Liberla/ea de a
Irage eN PNfCtJ, lasa impresia unei simple experien~e in subiecr, OOil
mOFi autemiee sau vreo chemare anume, adidi "fara poezie", cel
pupn Jeocamdara. Tanarul poet nu pare sa considere erotica drepr
un gen serios. 0 poezie Incbinara unei iubite dispurate eu un
"eelalalt", care "sarllta mal bine", demonsrreazil subiacent
frivoliratea Jiricii erotice ~i se intituleaza osrentativ Poem neserios.
Femeia care "intreaba profesional: «ma iubejiti?)l" lImple de "dezgust
profund" amintirilt: liceanuJui (Drllma ill pare). Alre dreva poezii din
cic1ul aminrit afirma lucid reama d iubita va cere s3:-i "vanda
yersul", streeurandu-se indiscretii ~i nein~elegatoare in laborarorul
intim al artisrului (Poem final). Teribilist sau nu, instinctul e mereu
contrar de imeligen~a, cenzurat lucid. Aeeasra atitudine domina
creapa celui care ambipona sa se afume ea poet rawealist in aIr plan
"dimineata de augusr", caod "aveanl 0 insisrenta senzare de minus",
rememoreaza poerul, se spulbera la amintirea Uinplor imaturei
~aranci, care "ayeau ceva din perfec~a unui ~tiulete de porumb"
 230
SINGURAT,\TEA SCRI/TORl'I.UJ
(Poem de nlegi{/IJlr(~. Imaginea erosului sucombat in atmosfera
domestica, rurala, e aproape grotesca, in ea nll mill are ce cauta
poezia. Furia starniti'i de gandul renunraru ttczqte ironia persiEIanra
ca.re vindeca: "voi lasa fJeacurile astea rimate ca sa-j-i fae placere./ '"
Seara, in "vatta caIda, eu buzele pline de mamaliga, nadu§ip, vom
face copli,! ea sa Se implineasdi Scriptura,/ vom face copii mari,
pro~ti ~i frumo§i,/ eft sa ne anime... batatura" (.ferisoan! 1J0II(~.
Antisentimentalul, aiei neprogramat sa fie astfel, examineaza la rece
ipotetica iubire a unei adulterine: "Nu ~tiu daca te-a~ iubi mill mult
atunci -I poate en a§ scrie acelea§i randuri aspre, scepciee ~i fanl
poeziel $1 a~ cugeta, Ja fel, cu nelinj~te ~i amuzamem,! b bazinul tau
prca 1arg ~i la sanji de stricta simetrie" (ljJoteze).
Sub zodie mai ferici ta se na~te poezia erotica din cicJul /'il11Imo ill
Mar/'tl Serenilo(ii. 0 sene de patru paste/uri, puse ~ub titlul Pastf.
caligrqjlr..., e innobiJarade prezenp fragiJa a iubitei ca.re "spore$te
taina" ~i farmecul amurgului autumnal. Clipele de uitare a "datoriei"
poetului fat a de umanitate se scurg in ca§tigulliricii de autentic fior.
Simboluri §i tablouri dasice SUnt reserise in imagini spiritua.!izate,
sublimate de mice impuritate instinctuahl: "Lini~tit, raul l~i mana
apeJe limped/ incorporand in Una,! necru~atoarea-i curgere,l dipeJe
noastre./ ... dar se sim~ea, departe, venind,l printre 7.avoaie aprinse.
despletite,l pc unda subtjre, infiorata, a apeIor,/ carabia nappi, de
furn./ Tu erill langa mine." (Umla pe l1isip). 0 "nebuneasdi. mahnire"
apasa sufletul privitorului 1a unda apei care ~terge urma pasului ei
descult, inscriind "pe rusipullins un stravechil camec aJ nestatorni­
uei". Sentimentul fericirii fulgurante, dat de nestatornicia iubitei, e
reluat in imaginea fuga rul ui "foe de comoanl". fericirea, .,flacanl
iute", scapa leg-a ruri j fragile, "fir de abur sub~re", cu care e inefabil
inlantuita (Ve,rniCIII jor). Un ce bacovian pare d staruie in fmalul
poeziei Te °llepl, insa impresia c repede spulberara de note puternic
senzlIale. Tabloul vrajit a1 inserarii, sciildat in "orgie de aur",
G\<:O J)U:-'lI'nlESCU ~l GI.NI R"\Tlt\ ",\1 B.\TROS" 231
ovoaca talenrul sa creeze in1agini variate, conceputc DOroCOS ca
audi?i colorate. "Zbura furi~at peste dealuri fazanul/ amurgului,
speriar de lini~tea prevestitoare de noapte..." e una dintre ele. Fijn~
desavar~ira a iubitei. "idol de luna", e a~ezatii In rama diafana a
naturll, amintind vag de sanurile erotieii eminesciene: "Obi$nuitele
minuni se imbulzeau in juri $i arinii i~ ridicau in calef fragede areuri
de triumf, pc sub carel treceill cu lin.i~tita putere de sine.! ca olnalti
emfaza a materiei ..." (Sab" l'egeta/e). in alt loc rasare Eminescu eel din
Pe Muga f}/oPii prii sot, visator sa eterruzeze In yerS chipul iubitei.
ldeea e aceea~i, dar imaginea e alta: "Oricum ar £1, ingropara/ in
lacrima mea de n1$inal te \'oi pastra prin milenii" (Danm). in
expresie net superioara, e reluat un mai veehi subiect romantic, acela
al frumuse\jj illbitei care ar putea modela elemente ale naturii dupa
chipul ~i asemanarea ei, imprumurand fluturilor "freamatul fin al
genelor", panterei "neprihan.ita, lene§a panda felina", £]orilor ana de
a inflori, lacului "r.aeerile rodnice" pline de f'agadllieli (~'coa/a
.fi7(1f1J(.fe{li). TrLlpul frematator ~i armon.ios a1 femeii e asemanaror
unui instrument muzicaJ (Vi%l1ce~. E un imn inchinat desavar~irji
euplLllui, imalnire perfecta imre om"'lfs ~i eJnilJ/a. MetaforeJe jzbucitt:
vin ca 0 replica varianta la versuJ lui BJaga, "Viori sunt femeilel".
Madrigal ras/tfIT/al exprima 0 cfiza tipidi de orgoliu masculin, in timp
cc AI kef/ea .fIeri proclama sentimentuJ "inefabil ~i magic" pentru 0
frumoasa "eu oehi de strugure", in zadar a~teptata. Vina de a fi
pierdut 0 mare dragoste e stcigatii in paelia de vadita pnucii post sau
antiromantica intirulacii De dlfpd Lamar/me, CLI trimitere expresa, pana
la c.itat din prea cunoscuta, romantiea poezie, Lam/. in logica interna
a cicluJui erotic ar urma, ca un tel de epilog, poezia intitulara Arji
him sci ttiti. eea mai dramatid !ltmra dezvolta, abia reClInoscute,
motive orfice $i de basm: ,,- Vir-o! lmi strig disperar mie insum.i,/ ".
-ugi, nu te mai uita in urma,! azvarle peste umar pieprene1e:/ dese
pad uti inaltc g-or a~terne/ incre tine ~i ea;/ fugi, ;wade oglinda: lacul
 232
SLNGl'RATATI:.t\ SCRlITORULUI
iotins,! eu nemarginjrea-i de ape, va Ineca/ arllintirea ei...". Punctele
de suspensie pot sugera ncantul uitarll.
Unda de autentic sentiment e brusc interzisa. G:~ndul de a srabili
conclllzii pdvind evoJupa de 1a teribilismul eroticii adolescentine la
tratarea grava ~i ddieara a subiectuJui este descurajat. eu ultimele
poezii ale cicluluj, poerul se autoparocl.iaza. Apare din nou demta,
starea eta mai proprie la care conduce leetura integrala a versurilor
ui Geo Dumitrescu, a druj personalitate seindata marcheaza
poezia. Sa avem In vedere ~i barbianul Ctil1lec de !lura t1erde, cu
paroclice incrusratii din lirica erotica a lui Eminesell. Dar, in
!J?,/I/JJfIlIe imi CIIrgeo/l pe tat/pia c apanlt;l 0 uropic:i "j mernaponala a
iubirii". Desigur. 0 ahfe! de iubire, general-umana, a aoului 1966.
Sum aduse "furibunde" argumenre "penrru ~eculari7area averilor
sentimemale". lar Dmgosle co/il'ie coniine renegari, desc<itu~a.d din
eapcivitarea drag-osrei sechesrrante, ce lnchide orizonruJ privirii
dornice sa-§i regaseasca "libertatea de a trage CLI pu~ca". Optica se
sehimba, totul se rea~aza caleidoscopie, dad dtim aceasra poezie in
cheia straregiei autopersitIanre. ea ~i In a1te compartimeme ale
oe7.iei "albatro~ului nl7-ut" In medju baleanie, ~i aiel Suspiollnea
cititorului nu vizeaza acit seriozitatea, cat COl1secvenia in atitudin~,
imegritatea personaljtapi poetului inzestrat eu har ;;i inrcligenpi
orgolioasa.
Verslllile lui Geo Dumitrescu angajate social, la lneeput in
sporarud opozitje (pe-Iag";;, ROJtJanlism), a1catuiesc un lntreg volum in
perioada aderen~ei sale la noile reaJitari postbeliee. Avem in \'eclerc
eartea ue poezii din 1963, Al'm/lld lin'ce, eu clialectica §i retoriea
speeifice. Dupa doua decenii de obedicn~a, in 198 J, dnd i~i publidi
)a Minerva (B.P.T.) 0 ecu(:ie ea ~i definitiva, poetul pare a .ti inca
mikinat de proeese de con~tiinra, ingdjorat de soarta poeziei sale.
afara de expliealiile prefaiatoare, deloe raspicate, formulate eleganr,
dar ezitant, ell grija auromenajarii, semnificativi'i e seJeera.
......
(jl",o OUMrl1H7.sCli $J GI.!'<ERXrl '\ .,r\LBATROS" 233
EUminarea unor poezii ne spune ca poeml ~cia unde a claeat masiv.
E 0 formula de auroaparare, de corijare a unei gre~eli reeunoscute a
11 fast eomisa eonjunctural. Dar volumul AJiClltm7 lilicd mal fusese
remaoiat, dar nu total, in 1971, in anwlogia din fllmal de call/panie,
prin resrructurari ~i reincirulari de cicluri. Avatarurile suO( numai c.le
suprafa~, de~i in "Nota autorului" se marturise~re dorin~a de a
"reveoi la variantele ioiriale (ceea ee nu se putea intimpla, de pilda,
eu poema Alacaralele de fa margiIJea oraf/dtfl) sau de a recom;titui
aventura liridi in jdmcnirea ei pura, eliberatii de conjuneturi...".
Singur reeunoa~te d. "rezultate!e acestlli efon (eu unele exeeppi
suO( O1ai del:,rraba precare", ca "texrele sllferinde" raman acelea~i, cii
nu se poate "lepaua eu rond de de". Poate conrraria astaZJ ambipa
staruitoare de a renun~a la lesturile poeziei oG17.ionale. Staruinp nu
vindeca, ci releva slabidunea. Uitase poetul formula: habt:!It sJ!a fata
libe/li. El aruncii vma texteJor repudiate: asupra "rnanagerilol'
paraliterari", care, dupa cum se ~cie, dirijau creava artistica spre
finaJjrari festiviste.
Toru~i, anume int1e:ciuni originale uefinesc un tip de poezie
politica de oimeni aidoma repelara in literatura noastra conrempo­
rana. Teme sociale, viidit degradate de versi fieatoci zelo~i, sum
reluate de Geo Dllmitreseu, invederarul cautator de eercitudini, ell
a.mbi~ia de a Ie "renova". Cum matturisea intr-un imerviu Despre
poe~.!e ("Ramuri", 15 sept. 1965), el Inrelege saHi) apere, in spirit
pOSffiUliorescian, poezia pc "teme cetatene$ti", lnsa serisa cu talent,
eliberata ue prejudecap ~i dogmacisme. Omul de eultura Incearca, 111
practiea poeziei, sa lnnobileze ocazionallll, sal\'andu-l ingenios In
sciipariiroare jocuri c.le arci fieii care ascund incoosisteo~a. 0 picatllri!
de trill pm/m cei dllfi e Inehinarii lui lulius Fucic, inereziitorul 10 ~lacata
to comunarda a Moscovei. Vocabulele $i sioragmele srudiat dispuse In
vers Intre?n atmosfera luptei reYOlllponare: "sirustra celulii" ,
"gratii", "temni~a", "soarele ro~u", "Comuna" etc. Figura
 234
SINC,lI!V\T,\TE,\ SCRllTURlIL
1uprarorului ranar, "dezbnkar pana Ja sufler", e rememorara Cll
prilejul unei vizire la Praga, "arzator a~teptara". "Nu era decar 0
simpla Sal-Cina/ pe lillie de viara", invocarea imaginii luptatorului. in
alta parte e citat Lernn ~j bunul Vladimir Vladimirovid !vlaiako\'ski.
J'pre stele ~i M-um lIitrtl 10 rer omagiilza zborul cosmic a11ui Gagarin,
fapta de suprema Indrazneala umana. Penrru cadm, e amintit steagul
ro~u ~i luna care nisare nu "ca un gJob de aur", au "ea 0 rnarniliga",
ci "ca 0 rubl:i:", Risipa de fantezie livresca, de erudipe mitologica ~i
cosmoJogica e inuriJa, e~ueaza in parosul suspect a1 ber ei retorite. 0
alta serie de poezii caotand diluat, in prisos verbal, consrrucpa de Ja
Bicaz, uzina, ~antieru1, vioe sa intemeieze un nou gen: reponajul
versificat (Orafie la 0 moard de I/{mina, Crfle/7/1 1('{Iim: l'Iararale Irt
l1Iargillfa orc1l,r!Iff).
Cu 0 mare bogape de termeni tehoici sum marcate murafU
sociale CSt: prefac "ciobanii in ingineri"), dezerrari, schimbiiri d
memaJirare, odata cu intrarea In "srufoasa vegetape tehnica" a
iOdustriaJizarii. Convertind rermcni din viziunile bucoJice, poerul
Scoate rnijloace1t: idilizarii viepi "la margine de ora~", Placerea
cadrului domestic e cuJovata lnduio~ator pe slIprafete lntinse din
poezia inchinat?i muncii fizice. Comemporan cu dezbaterile despre
"lupra de ciasa la ~ara" ~i "hozrascior", Ceo Dumirrescu se lanseaza
in jnreroga~ patetice ("Jar cllm Ya ti in cornllnism?"."), h'isandu-~i
privirea infrigurata, poate ironica, sa alunece pe "tremuratoarea,
rumerica dunga a dirnn.lJui" (01Jllfl,)aji OJ11). E1 se aJirnaza vigilenrei
generale: "im'aplndu-ma sa-mi trag Jin buzunar/ condeiul,/ ca pe ° oralirate, uzara panii la manierism: "lntr-o seara, pe dnd rna chi­
sable din tead,! ~i sa retez mana verzuie,j furi~ara,/ a du~manu1ui".
Teribilismul inveoov poate sa amuze. De un timbru disronam in
\iolum e Balada wrclbiilor de pialrtl, 0 dilupe minuJesciana ~l profund
livresca e\-aziune imaginan'i spre insule1e exotice, "nesremate"
rnirifice ale globu1ui. Penrru a gusra frumuser ea acestej ,,3 venturi
235
c;lCO DUW'l RESell ~I G!'.t'.t,Hi\lIA "ALII 1\'] HOS"
uriee", eu insolite note de subsol, rrebuie sa ignoram dedicapa
(eliminacl din aIle editii) ~i finaluJ poemei.
Un anumit tip cle elocven\a poetica se tlxeaza in poezia con­
temporana cu rerotica lui Ceo Dumitrescu. Aparent foarte apropiat
e Ceea ce numim exrrovertlre, intr-o formula foarte personala,
it1~elatoare, poeru1 simre permanent ncvoia unui interlocuror, Cal'"
peate fl un dublu al sau, prieten poet sall cineva din mulptTle.
Confesiunea lirid, la persoana intii, aluned u~or, In ron direct,
vorbir, spre adresarea la persoana a dOLla. ins a celalalt, ca alterirate
necesara, se c.lesprinde din eI Jnsu~i. Medita~a despre sensu!
hiliardLllui, avand nevoie de confim1ari, e urmata de indemn: "Hai sa
jucam biliard! ..." eu ce? Cu proptiul cap!". Volumul /ll'enlmi lirire
exce1eaza in folosirea, pana la maniera, a acestui tip de comuoicare
de mardi oraH, exclamativa: "Oh, ou-mi cere~ ...", "Dar, dumnule,
zice! amiclll meu eLI suflet de cristal!", ,,'" $i va spun/ marea vest
srraJuciroare...", ,,$i voj ap privir fermeea~", "Ascultap-ma, dar".
Ciratele s-ar purea lnmul~, do\!edind maniera in care se conrureazii
rerorica adresarii catre un alrul, aparenr pJioa de paLOS. S-ar asocia, in
imaginapa dtirorului, 0 anumilu gesticii. ~i 0 grimasa, ajudnd
e1ocven~ei sa se exercite complet. DLlpa cum s-ar putea vorbi ~j
despre elocven~a semnelor de. punctuape: semne de exclama\ie,
imeroga~a ~i mulre, mulre punere de suspensie. Partieulara mai este
~i povesrirea eu ~art, confesiunea fikudi In scil narativ, tot din nevoia
de public. Mai mlllte poezii lirice au deschideri l1arative eu aer de
Duiarn ..." O\Tet)oia de cerctm), ,,~i uire-a~a - zieea domnll-nvarator"
(Dar 1m .rpUl1 merell...). Aeesr tic e pretutindeni incilnir in poemele de
larga respjra~e numire At'eII/uri lince. Recuren~ele se inralnesc arar la
nivelul atitudinii, cat ~i la niveJul scilului poetic.
La Geo DumitreScll, inrotdeauna in rrena ironiei \Iine parocli~.
Sum parodiate sprinten cli~ee literare (motive, procedee ~i expresii),
 236
SlNGlfRATJ\TLA $CRIlTORULtJl
GI:() DLMITRI'SCU ~I CiLNI R \TL\ .. /\1 HATRC)S" 237

s til ul savant acat1emic) dar ~j stereotipia limbajuJui de ~erunta. Si

suprarealismuJ 1a schimbarea Iimbajului eliberat din corserul
"seilul curenr", reclamat a fi eel mai potrivit instrument al acestui gravirapi. Cum s-a SPLlS, proba 0 face generapa de poe~ dezinhibap
poet, e supralicitat lloeori in maniera §arjam2) 1mbra~i~ata mai rarziu
care i-a Ufmar. Mai intii Mann SnrescLl ~i j\tfjrcca Dinescu, mai apoi
de Marin Sorescu. A se vedea ioeeputul villonesc, plecand de la
dpva optzeci~ci de mardi, ruspu~i la depoerizarea poeziej. l~unqia
moro-ul, evident parodic, al poeziei Cdntec de I1lItli llerde. Parodica e ~i
innoiware a poeziei sale ar avea ca punet de referin~a mai degraba
nota autorlllui la ciclll~ Fllr/llnd In 1\1arca .lerenita,tii. lat-o: "N.A. Orice
maniera grimasantii a creapei bacoviene. Carierea lui Geo Dumi­
coinciuenrii lntre persoaneJe, umbreJe, amintirile, copacii,
treseu incept: acoJo uncle sfaqe~re primcnirea prod usa de Bacovia in
senrimcmeJe, ape/e, sau chiar paduri1e run acest cielu, cu elemente
poezia romaneasca. J ..ectura, [kuta mereu In stare de veghe,
clin realitate san din alte parp, este Cll tOtuJ intamp1aroare, fad
descopera in Geo Dumitrescu creatmul unui specific sill de
intenpe ~i, III urma urmelor, imposibila. Tuturor acelora care, totu§i,
avangardil, Cll un ruscurs ironic reparator, de 0 mereu controlara
vor sococi necesar sa caute sau sa gaseasca astfel de coindden~e, li se
coeren~a interioara. Seuturata de lesturile ocaziona1ului, poe7.ia lui
\la spline: «n-ave~ decatl», ori «treaba voastnll>... Autorul nu-~i asuma
ramane poezie autencid, ie~ita in buna parte teafara din lupta CLi
mei 0 raspundere pentru obiecre1e, reale sall imaginare, fie chiar
ahsurdu1 unei ideologU coerciuve, dar, paradoxal, conserva
inefabilc, uitate in paginile sale". Esre aceasta 0 scrisoare ironica pe
metaforic, pana la oboseala, momenre1e acestei opozipi. Vrand,
adresa exegetului ~i de aceea ar ttebui plasata, ca avertismem, in fap
nevrincl, timpul i~i pune amprema, determina §i dateaza isroric.
oricarui comenrarJu Care incaureaza ~i cliseinge individualitatea lui
Geo Dumitrescu in peisajul de mare d..iversitate al pocziei
contempol'ane romane§ti. Un timp In care, prin forfa limbajului Note
ambigllu, p o e7.ia mai avea Indi 0 putere spiritllala temuta. De
ndnleles eliminarea acestei note clin selecpa racutii in 1981. Se I Raymond .lean, Prat/ira h/m.(/lIIii, Umver" Bucure~ri, 1982.

J Ai lJ iru, PIII/QIWlltI dt'wlild/li li/eral' IYJlllflllCSr - 1940-1950, E.P.L., 13ucure~ti,

retractead astre1 tocmai ce nu era de retractat, forma OIiginala de a

atrage atenpa ca poe"ja e un joc liber asumat, care poate viza sau
sfida reali ta tea, un sparu al libertalll arusruJui. A \'ertismemu1 catre
cieitor adauga ceva la biografia spirituala inchisa in poezie, ridica
dramatismul Ja 0 scad ce se dis tinge a j-J climensiunea originala a
scruturii pocrice. DramatismuJ interior §i tehnica monologala dau
sunetu1 particular al creapei lui Ceo Dumitrescll. 10 convulsiile ei sc
citesc semnele unal' "remuri care au pus Ja grca incercare poezia. eu
toata gesticlilapa alarmatil de imposihilitatea totalei nesupuneri 1a
comenzile timpului, de prohlematizari niciodara rczolvate, opera
poetica a lui Ceo Dumitrescu n-a contribuit mal pupn dedit
19<\8.
J Emil i\fanu, hwr '!<'sIJl?! gl:fl"I'a!itl !'c1ZIJtiJidlfi, Cane:! Rumancaseii, Bucure~ti,
1978.
~ Geo Dumirreseu, J)"spl'l' ,,!!IOIIle/111I1 li/erar", .,Albatro~", nr. I, p. I.
5 Raul Teodorescu, P,.eciZdI1'prograll/fltice kl (II dlldll'a 1IIlIlldr, "AlbarfUs", ill. 5-6,
p. 1.
6 G. Diiianll, Dupre origillalitale, "J\lbattos", nr. 2, p. 2. Sc diseur3 raponu]
intre tradi\lc ~j JnoVa\le, eu preClZarea ea, in genernl, in cuhur:] ca ~l in literaturii
"aSIStam la staruiroare rccapiruliiri", di raponarea la trecut pune mai bmc in
e\;deni:i udginalirarea, Dupa scnilllni" artieo!llJ roate ti atnbult aceluja~i R.
Teudoresell) aiel sub pscuclonim,
7 Miron Radu ParasehJvescu, }ll/7JcJltd /llIlIi ((//m/) DaCIa, Cluj, t 994,
p, 133,
"....

238 $IN(iURATATEA SCRlITORULllj

b E... .plirt1/ie la volumul J.Jberlalea de a Irage C/( {'lIfCf} rctJparil ca anexa Ja Nt'I'ola de
retrrtrT, E. P.L., Bucur(;~tj, 1<)66.
~ell Ci'O Dllfltilrrs(If dUfre "NtI'ola de crHmi", "ComemporanuJ", 22 julie 1966.
Vladimir Strcinu, [/ersl/ica!ia morlmltl, E.P.L., Rucure~t.i, 1966, p. 269.
III

1 G. Cilhncscu, cronic:] titcrad la J .Jberlalea de a Imge. CfI prlfcrl, "Napunea", 12

ia!lua rie 1948.
12 Romul \lunteanu, PofH{ja If/i Ceo DlIlllilresCfI, "LuccaHiruJ", 2S noiembric
1978,
IJ
loa Balu, I\!O.flalgla ISolllllllrli, Ed.itura Eminescu, Bucurc~ti, 1981,
p.53.
"I Eugcn SiminIl, Serilloli rollltilli de aif, Cartea Romancasca, Bucure~u, 1978, p.
27.

TIPARUL EXECUTAT LA
IMPRIMERIA EDITURII UNIVERSITATII
"ALEXANDRU lOAN CUZA" DIN IA~I
700511 la~i, Pilcurari 9, lel.llax 0232 314947

~?O'O4
Formal' 61"86/16
Coli llpo: 16,25
Aparul' 2004 ~-.~
Comanda 206